Colec]ia PLURAL M - monoskop.org · 3 POLIROM Ia[i, 1998 P|CATUL {I FRICA Jean Delumeau...

1

Colec]ia PLURAL M

PASTORALA FRICII2

Aceast\ carte a fost editat\ cu sprijinulFunda]iei pentru o Societate Deschis\,

al Ministerului Francez al Afacerilor Externe[i al Ambasadei Fran]ei `n România

Jean DelumeauLe péché et la peur.

La culpabilisation en Occident (XIII e-XVIII e siècles)© Librairie Arthème Fayard, 1983

© by POLIROM Co SA Ia[i, 1998pentru prezenta traducere `n limba român\

Editura POLIROMB-dul Copou nr. 3, P.O. Box 266, 6600 Ia[i

Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111(032) 217440 (distribu]ie)

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale :

DELUMEAU, JEAN

P\catul [i frica. Culpabilizarea `n Occident(secolele XIII-XVIII) / Jean Delumeau ;

traducere de Ingrid Ilinca, Cora Chiriac (Vol. I),Liviu Papuc [i Mihai Ungurean (Vol. II)

Ia[i ; Polirom ; 1998 � 2 vol. ; 21 cm. � (Plural M)

Tit. orig. (fr.) : Le péché et la peur. La culpabilisation en Occident(XIII e-XVIII e siècles)

ISBN : 973-683-031-4 (Vol. I [i II)

Vol. II. � 1998 � 360 p. ;ISBN : 973-683-042-X

I. Papuc, Liviu (trad.)II. Ungurean, Mihai (trad.)

Cip. 241.4241.53

Printed in ROMANIA

Contribu]ia traduc\torilor :

Liviu Papuc � Capitolele 11-14Mihai Ungurean � Capitolele 15-21 [i Concluzia

3

POLIROMIa[i, 1998

P|CATUL {I FRICA

Jean Delumeau

Culpabilizarea `n Occident(Secolele XIII-XVIII)

Vol. II

Traducere de Mihai Ungurean [i Liviu Papuc

Postfa]\ de Alexandru-Florin Platon

PASTORALA FRICII4

5

Partea a treia

Pastorala fricii

PASTORALA FRICII6

7

Pe teren catolic

PASTORALA FRICII8

9

11.

DIFUZAREA UNEI PASTORALE

De la convingere la tactic\

~n prelungirea Fricii ̀ n Occident, care insistase asupra spaimelor resim]itede cultura conduc\toare de alt\dat\, capitolele precedente au surprinsfrica de Dumnezeu judec\tor, cu toate consecin]ele ei, la nivelul eliteicatolice formate din c\lug\ri, teologi, episcopi [i laici pio[i. Acum estenecesar s\ urm\rim difuzarea acestei religii nelini[tite la nivelul maselorcatolice (vom `ncerca apoi un demers paralel `n interiorul protestan-tismului). Incontestabil, aceast\ difuziune a recurs c`teodat\ la o tactic\terorizant\ [i, `ntr-un mod nu mai pu]in evident, a `nt\rit (provizoriu)puterea clerical\. Dar dezvolt\rile noastre anterioare demonstreaz\ c\tactica [i voin]a de a-i st\p`ni pe enoria[i nu au avut ̀ ntotdeauna ̀ nt`ietate,`n pofida a ceea ce o istoriografie prea limitat\ ne-ar putea face s\credem. ~n acest sens, E. Mâle relateaz\ fapte conving\toare : cardinalulBaronio `[i gravase pe sigiliu chipul mor]ii. ~nainte de a lua hot\r`riimportante, Inocen]iu IX avea obiceiul de a privi un tablou care `l `nf\]i[ape patul mor]ii. Alexandru VII ̀ [i ]inea sicriul sub pat ; m`nca din farfurii delut pe care erau pictate capete de mort ; uneori `[i primea vizitatorii `ntr-o`nc\pere `n care p\stra cranii adev\rate. Cardinalul Oliva privea de maimulte ori pe zi un sipet `n form\ de morm`nt con]in`nd un schelet1. Prinurmare, a fost vorba de o angoas\ tr\it\ la intensitate maxim\ [i pe carepastorala a vrut s-o comunice maselor. Atunci, `n mod inevitabil, s-a pusproblema tacticii ; au fost c\utate mijloacele cele mai potrivite pentru aimpresiona ; au fost utilizate �trucuri� capabile s\ `nt\reasc\ autoritateapredicatorilor [i s\ fac\ credibil amestecul de culpabilizare, amenin]\ri [ide consol\ri ce a constituit vreme de secole canavaua cea mai obi[nuit\ apredic\rii.

Trecerea de la frica resim]it\ de individ la cea pe care unii se str\duiaus-o semene `n sufletele tuturor este evident\ `n omilia deja citat\ aMonseniorului Surian, episcop de Vence, la sf`r[itul Vechiului Regim :�...Atunci c`nd cred c\... infernul va fi l\ca[ul ultim aproape al tuturor celorcu care tr\iesc..., c`nd m\ g`ndesc c\ voi `mp\rt\[i poate aceea[i soart\ [ic\ aceasta `mi va fi partea cuvenit\, m\rturisesc c\ nu-mi mai pot st\p`nispaima�2. Aceasta nu este o m\rturisire izolat\. Un predicator cunoscut,oratorianul Loriot, le declar\ `ntr-o zi ascult\torilor s\i : �Dac\ vorbelemele v\ st`rnesc frica, acela[i sentiment l-am tr\it [i eu. Dac\ discursurile

PASTORALA FRICII1 0

mele v\ `nsp\im`nt\, asta se `nt`mpl\ numai dup\ ce am fost eu `nsumi`nsp\im`ntat� ; apoi misionarul precizeaz\ uimitoarea ra]iune a temerilorsale :

�~ntr-adev\r, am un motiv mai bun dec`t sf`ntul Pavel (I Cor. 9, 18-27)s\ spun ca el c\ mi-e team\ s\ nu fiu damnat `ncerc`nd s\-i salvez peceilal]i, pentru c\ m\ ocup de ei `n loc s\ m\ ocup de mine [i s\ ceriertare pentru p\catele mele. Era teama sf`ntului Ioan Hrisostomul. Darmai trebuie mult pentru ca ea s\ fie la fel de `ntemeiat\ ca a mea. Ammari temeri `n ce prive[te m`ntuirea mea, spunea sf`ntul prelat popo-rului s\u, pentru c\, rug`ndu-m\ [i pl`ng`nd pentru voi, nu mai amr\gazul s\ pl`ng pentru mine�3.

S\ trecem peste modul `n care este utilizat aici textul sf`ntului Pavel.S\ subliniem mai degrab\ aluzia la sf`ntul Ioan Hrisostomul. C\ci ea neduce din nou la modelul ascetic ce a c`nt\rit at`t de greu asupra pedagogieicre[tine, mai ales `n epoca Reformei catolice. Multor P\rin]i ai de[ertuluile-a fost fric\ de damnare. ~n aceste condi]ii, cum s\ nu se team\ cre[tiniiobi[nui]i ? ~ntr-o alt\ predic\, Loriot mai afirm\ : �Cum s\ nu fie p\c\tosulcuprins de fric\ la g`ndul a ceea ce trebuie s\ i se `nt`mple, de vreme cesfin]ii `n[i[i nu au fost scuti]i de aceast\ team\ [i au tremurat `n ceasulmor]ii�. Iar oratorul aminte[te chinurile lui Ilarion, Arsenie [i Agaton, to]ic\lug\ri din de[ert, `n momentul �cumplitei treceri�4. ~n Pédagogue chrétien,sf`ntul Grigore [i Inocen]iu III s`nt chema]i de iezuitul Philippe d'Outremans\ justifice, prin exemplul temerii sfin]ilor `n fa]a mor]ii, necesara spaim\ce trebuie insuflat\ neamului de p\c\to[i. ~ntr-adev\r, putem citi : �Ceidrep]i, spune sf`ntul Grigore, se tem de tot ceea ce fac, c`nd se g`ndesc `nfa]a c\rui judec\tor vor trebui s\ se prezinte negre[it `ntr-o zi. Ah ! Ceteam\ [i ce spaim\ [exclam\ papa Inocen]iu III] vor fi atunci ! Ce pl`nsete[i gemete ! C\ci dac\ st`lpii cerului se clatin\ `n fa]a lui, ce vor facep\c\to[ii ? Dac\ cel drept abia este m`ntuit, ce se va `nt`mpla cu p\c\-to[ii ?�5. ~n acela[i spirit, o predic\ redactat\ pentru a cincisprezeceaduminic\ dup\ Rusalii de Pierre de la Font ne asigur\ c\ cei mai mari sfin]i�nu au `ncetat s\ se team\ c\ vor muri r\u dec`t c`nd au `ncetat s\ maitr\iasc\�6.

Evocarea fricii resim]ite la cel mai `nalt nivel `ng\duie cu greu s\ fiemen]inut\ afirma]ia larg r\sp`ndit\ `n istoriografie [i care opune dou\domenii ale pastoralei : �Misiunilor, poporului, tunetele [i fulgerele ; elitelorcucernice, farmecul [i bl`nde]ea�7. Bourdaloue s-a exprimat foarte clar `naceast\ privin]\, declar`nd la `nceputul unei predici despre infern :

�A predica infernul la curte este o datorie a oamenilor Bisericii ; [ifereasc\ Dumnezeu ca predicatorul, dintr-o fals\ pruden]\ sau dintr-ola[\ supunere la gustul depravat al auditoriului, s\ lase la o parte omaterie at`t de important\ [i un aspect esen]ial al religiei noastre ! {i deaceea trebuie s\ ia aminte cui `i vorbe[te despre ele. Popoarelor, acestadev\r le poate fi propus `n imagini stridente : iazuri de foc, h\uri`nv\p\iate, spectre hidoase, scr`[nete din din]i. Dar `n fa]a voastr\,

1 1

dragii mei ascult\tori care, de[i din lume [i de pe p\m`nt, s`nte]i`ntr-un alt sens `nv\]\torii spirituali [i `n]elep]ii lumii, el trebuie explicatcu simplitatea credin]ei ; astfel `nc`t s\ vi se dea o idee exact\ asupralui [i capabil\ s\ v\ l\mureasc\�8.

Desigur, tenta]ia de a le predica mai-marilor [i boga]ilor o religieedulcorat\ a existat cu adev\rat : o dovede[te Bourdaloue. ~ns\ Reformacatolic\ a respins-o cu fermitate. ~n fa]a cur]ilor ca [i ̀ n locurile de retragerepentru sufletele de elit\, ea a folosit un limbaj [ocant. Uneori mai pu]inconcrete dec`t predicile adresate oamenilor din popor, omiliile destinateclaselor `nst\rite [i elitelor nu au vehiculat un mesaj mai pu]in vehement,pentru c\ ele exprimau aceea[i teologie : cea a unui Dumnezeu a c\ruidreptate avea c`[tig de cauz\ asupra `ndur\rii.

O dat\ amintit procesul de �obiectivare� (cel c\ruia ì este fric\ poatesim]i nevoia de a st`rni frica), este imposibil s\ nu fim frapa]i de anumitetr\s\turi comune majorit\]ii predicilor. Mai `ntì, folosirea, mai frecvent\poate dec`t `ntr-o perioad\ anterioar\9, a lui �tu� sau �voi� la adresaauditorilor [i, mai general, utilizarea formulelor care subliniaz\ superio-ritatea moral\ a celui care vorbe[te fa]\ de publicul s\u. ~n schimb, �noi�,pun`ndu-l pe cleric la nivelul p\c\to[ilor care `l ascult\, este mai pu]infrecvent. �Tu� este constant la Bernardin de Siena, care `l atrage astfel`ntr-un fals dialog pe fiecare ascult\tor al s\u, dialog `n care doar elvorbe[te10. La `nceputul predicilor, Olivier Maillard plaseaz\ `ntotdeaunaformule culpabilizatoare de felul : �Aceste cuvinte [ale omiliei de ast\zi]s`nt pentru cei cre[tini doar cu numele sau care nu au via]a cre[tin\ ̀ n ei11,sau aceste cuvinte s`nt pentru nevrednicii p\c\to[i cu un suflet murdar12,sau aceste cuvinte s`nt pentru p\c\to[ii `nr\i]i pentru ca ei s\ fie cople[i]i(ut conterantur) [i `ndemna]i s\ ac]ioneze cum se cuvine�13 etc. Frecventutilizat ̀ n predicarea secolelor XVII-XVIII, �voi� d\ ocazia unor apostrof\ride genul : �Ta]i [i mame � vorbe[te episcopul Godeau � dac\ v-a]ipierdut copiii [i dac\ ì c\uta]i, unde ì ve]i g\si ? La Biseric\ ? Nu. ~i ve]ig\si la c`rcium\, la joc sau la cine [tie ce dezm\]�14.

Compar`ndu-[i enoria[ii cu p\g`nii, acela[i Godeau le spune f\r\ mena-jamente : �Ce altceva este pe buzele voastre dec`t tic\lo[ia, minciuna,`n[el\ciunea, b`rfa, calomnia ?�15 ~n ziua ~n\l]\rii, François Hébert le declar\enoria[ilor s\i de la Versailles : �Prea scumpii mei fra]i, ave]i mult maimulte motive s\ fi]i cuprin[i de durere [i spaim\ la vederea acestei tainea ~n\l]\rii lui Isus Hristos ; c\ci el v\ poate face mult mai multe repro[uridec`t apostolilor s\i, atunci c`nd i-a p\r\sit...�16 Cu [i mai mult\ vigoare, ̀ ncursul misiunilor ̀ n Bretania inferioar\, P\rintele Maunoir avea obiceiul dea-[i interpela auditorii `n urm\torii termeni : �~l vede]i pe Dumnezeu-Ompe care l-a]i r\stignit ? Voi i-a]i pus coroana de spini pe capul sf`nt, `n carese afl\ ̀ n]elepciunea Domnului. Voi a]i pus pe umerii M`ntuitorului cruceagrea ce `l apas\... Privi]i chipul adorabil pe care [i `ngerii vor s\-l vad\ :uita]i-v\ cum l-a]i desfigurat�17. Jacques Giroust, un alt predicator iezuitcelebru din secolul XVII, ̀ i ̀ ndeamn\ pe ascult\torii s\i s\ coboare pre] de


PASTORALA FRICII1 2

o clip\ cu el ̀ n infern. Le spune : �Cobor`]i cu g`ndul ̀ n h\ul pe care poatec\ Dumnezeu ̀ l va c\sca ̀ n cur`nd sub picioarele voastre, ca s\ v\ ̀ nghit\.Cobor`]i acolo ̀ nc\ de pe acum. Ce ve]i g\si ? Nelegiui]i ca voi, profanatorica voi, pierdu]i ̀ n pl\ceri ca voi, zg`rci]i ca voi, r\zbun\tori ca voi, clevetitorica voi, `ntr-un cuv`nt, p\c\to[i ca voi�18.

�Tu�, �voi� [i apostrof\rile adresate p\c\to[ilor din auditoriu � dar cinenu era p\c\tos ? � ne permit s\ descoperim un fapt de mari dimensiuni : ̀ npastorala de alt\dat\, publicul era ̀ n mod constant b\nuit, spionat, culpa-bilizat [i acuzat. Ca dovad\, printre altele o mie de acela[i gen, declara]iaparohului Réguis ̀ ntr-o predic\ duminical\ : �Dragii mei enoria[i..., c`nd v\v\d aici asist`nd la sf`nta noastr\ tain\, ascult`nd cuv`ntul Domnului,aduc`ndu-i c`nt\ri de laud\, ̀ mi spun c\ s`nte]i adev\ra]i cre[tini. Dar dac\v\ urm\resc `n casele voastre, dac\ v\ cercetez faptele [i felul vostru dea ac]iona `n toate cele, cre[tinii dispar [i nu v\d dec`t du[mani ai crucii [iai evangheliei : be]ivul, neru[inatul, zg`rcitul, invidiosul, clevetitorul [ir\zbun\torul�19. Astfel, oratorul hirotonisit de alt\dat\ folosea deseoriamvonul ca tribunal ̀ n care ̀ ndeplinea func]ia procurorului.

Interpret`nd acest rol, cum ar fi putut el evita recurgerea la mijloacefacile pentru a ̀ nsp\im`nta ? Cum s\ nu fi aplicat o tactic\ ? ~ntr-o zi, sf`ntulBernardin de Siena le declar\ locuitorilor din Perugia c\ la predica urm\-toare le va ar\ta un diavol `n carne [i oase. Normal c\ perugienii au datfuga la o predic\ ce se anun]a a fi senza]ional\. ~n cursul acesteia, sf`ntulBernardin reaminte[te ̀ ntr-adev\r promisiunea, apoi ̀ ncepe s\ strige cu ovoce `nfrico[\toare : �Vre]i s\-l vede]i pe diavol ? Privi]i-v\ unii pe ceilal]i.C\ci voi `n[iv\ s`nte]i adev\ra]ii diavoli�, [i continu\ s\ vorbeasc\ despreviciile ascult\torilor s\i20.

Numeroase m\rturisiri scot ̀ n eviden]\ faptul c\ predicatorii, ̀ n specialmisionarii din �interior�21, au utilizat din plin o pastoral\ a spaimei, cuscopul de a-i converti mai u[or pe p\c\to[i, mai ales pe cei de la ]ar\.G\sim exemple din bel[ug :

�Pentru a st`rni spaima sf`nt\ [de p\cat], scrie Jean-Pierre Camus,exist\ obiceiul de a se `ncepe [`n misiuni] prin a propov\dui sf`r[iturileultime, moartea, judecata individual\ [i general\, purgatoriul, infernul,toate fiind `nfior\toare [i `ngrozitoare [i trezind teama de Dumnezeu�22.

~n 1627, Bourdoise, misionar `n dioceza de Chartres, se `ntreab\ dac\este cazul s\ adune `n continuare mul]imile de oameni, ]in`nd cont deciuma amenin]\toare. ~n cele din urm\, el se hot\r\[te s\ men]in\ predicile,`n ideea c\ �teama de acest r\u [i vederea mor]ii apropiate c\reia fiecare`i este expus ar face impresii salutare asupra poporului [i ar inspirasentimentele unei adev\rate peniten]e�23. Pentru Louis Abelly, autorulbiografiei sf`ntului Vincent de Paul (ap\rut\ `n 1664), misionarul lazaristtrebuie s\ pun\ accentul cu prec\dere pe :

�Sf`r[iturile de pe urm\, peniten]\, enormitatea p\catului, asprimeajudec\]ii lui Dumnezeu fa]\ de p\c\to[i, `nv`rto[area inimi, impeniten]a

1 3

final\, ru[ine, c\derile repetate `n p\cat, clevetire, invidie, ur\ [i du[m\nii,insulte [i blasfemii, necump\tare la b\ut [i m`ncat [i alte asemeneap\cate care se s\v`r[esc de obicei printre oamenii de la ]ar\�24.

~n leg\tur\ cu predicarea P\rintelui Maunoir, Antoine Boschet neinformeaz\ c\ `n

�Primele s\pt\m`ni ale misiunii se predica de obicei asupra unorsubiecte capabile s\ mi[te sufletul [i s\ cheme la peniten]\ : moartea,judecata, infernul [i paradisul�25.

Iezuitul italian Paolo Segneri cel B\tr`n (� 1694) proceda exact la fel.Unul dintre biografii lui ne dezv\luie :

�Subiectele predicilor erau alese printre cele mai dure din cele propusede sf`nta Evanghelie : necesitatea peniten]ei, marea primejdie a celorcare o am`n\ p`n\ la moarte, gravitatea p\catului de moarte, caracterul`nsp\im`nt\tor al judec\]ii divine, chinurile de neisp\[it din infern [ialte asemenea argumente capabile s\-i trezeasc\ pe cei adormi]i [i s\-iaduc\ din nou capul pe umeri celui care va fi avut ghinionul s\-lpiard\�26.

~n aceast\ privin]\, metodele misionare au fost asem\n\toare de la ocongrega]ie la alta. Despre Christophe d'Authier (� 1667), care a predicatmai ales `n Dauphiné, ni se spune : �La `nceput, `n discursurile lui eravorba numai despre `ngrozitoarea dreptate a lui Dumnezeu, necesitateapeniten]ei, modul de a te confesa cum se cuvine [i cele trei sf`r[ituri depe urm\ ale omului. Credincio[ii ̀ l ascultau ̀ n fiecare sear\, ̀ n lumina unuimare num\r de tor]e, aprinse `n diferite col]uri ale bisericii. Le vorbeatimp de patruzeci de zile numai despre acestea, pentru a le `nmuiainimile [i pentru a le trezi o sf`nt\ c\in]\ pentru gre[elile lor. Apoi leaducea ̀ n aten]ie bun\tatea nesf`r[it\ a lui Dumnezeu, imensa lui ̀ ndurare,harurile cople[itoare ale patimilor lui pentru a-i face s\ `n]eleag\ cu at`tmai bine dragostea lui cu c`t `i f\cuse `nainte s\ se team\ de pedeaps\ [ide amenin]\rile lui�27.

C`t despre capucinul Albert de Paris, el f\cea astfel cunoscut\ practicaobi[nuit\ a ordinului s\u `n materie de misiuni : �Cel ce predic\ seara areobiceiul s\ se ocupe de subiectele cele mai uimitoare, cum ar fi infernul,ve[nicia, impeniten]a final\, judecata [i altele asemenea. Apoi el `ncepemarile subiecte de moral\, care s`nt ̀ mp\carea, restituirea bunurilor furate,clevetirea [i altele asemenea. Le continu\, at`tea c`te s`nt, iar la sf`r[itprezint\ c`teva subiecte mai bl`nde, cum ar fi practicarea virtu]ilor [imetodele de a persevera ̀ n har�28. ~n leg\tur\ cu infernul, iezuitul Houdryprecizeaz\ : �To]i predicatorii vorbesc despre acesta ; ei n-ar fi crezut c\[i-au `ndeplinit misiunea dac\ n-ar fi vorbit de `nfrico[\torul subiect�.Houdry aprob\ acest catehism [i chiar `l `ncurajeaz\ `n astfel de termeni :�Nu este nevoie s\ atragem aten]ia c\ exagerarea pe care oratorul cre[tintrebuie s-o evite c`nd abordeaz\ orice subiect nu se refer\ [i la cel de fa]\ ;pentru c\ spiritul uman nici m\car nu poate concepe imensitatea suferin]elor


PASTORALA FRICII1 4

infernului�29. Pe aceast\ tem\ s`nt permise, prin urmare, toate superlativeleororii, pentru c\ oricum vor fi sub nivelul adev\rului. ~n acela[i sens,Jean-Pierre Camus scrisese cu c`teva decenii mai `nainte : �Nu pot fiexagerate suficient focurile devoratoare [i ar[i]ele ve[nice ale infernului,nici imensitatea judec\]ilor lui Dumnezeu, care s`nt abisuri profunde�30.

Desigur c\ pentru a le furniza misionarilor [i parohilor un set de istoriiimpresionante le-a adunat Philippe d�Outreman `n al s\u Pédagoguechrestien (Pedagogul cre[tin), chiar cu riscul de a aluneca `n macabru31.Oratorianul Loriot insereaz\, ̀ ntr-o predic\ despre �ru[inea care face s\ fieascunse p\catele `n timpul confesiunii�, o anecdot\ tulbur\toare. �Uneifemei de calitate, pioas\ de altfel, fiindc\ s\v`r[ise de una singur\ oac]iune necinstit\, `i fu at`t de ru[ine `nc`t nu `ndr\zni niciodat\ s\-[ideclare p\catul confesorului ei�. Pentru a-[i `n\bu[i regretele, a intrat`ntr-o m`n\stire, a urmat toate canoanele, a fost aleas\ maic\ superioar\,dar f\r\ a-[i m\rturisi vreodat\ gre[eala, chiar [i-n ajunul mor]ii. Dup\deces i-a ap\rut uneia dintre c\lug\ri]e [i i-a dezv\luit faptul c\ eradamnat\. Mai interesant\ dec`t acest exemplu este nota ad\ugat\ de c\treLoriot `n josul paginii : �Autorul a povestit deseori acest exemplum `ndecursul misiunilor sale [i ̀ l ̀ nve[m`nta ̀ n culorile cele mai vii cu putin]\ ;[i nu l-a spus niciodat\ f\r\ a-[i fi produs efectul pe loc�32. Or, lucrarea luiLoriot este alc\tuit\ din modele de predici menite s\ fie repetate. Omul]ime de credincio[i trebuie s\ fi auzit aceast\ istorioar\.

Misionarii au `nchipuit scenarii frapante. La `nceputul secolului XVII,Michel Le Nobletz `[i `ncepe misiunea la Douarnenez tr\g`nd clopotul dealarm\. Oamenii alearg\ la biseric\ g`ndindu-se la vreo nenorocire. Omullui Dumnezeu le explic\ `ntr-adev\r c\ erau `n pericol s\-[i piard\ sufletul33.Julien Maunoir folose[te acela[i procedeu, pun`nd la ̀ nceputul misiunii s\se sune clopotul de la ora patru diminea]a. Boschet poveste[te :

�~n timpul acesta suna clopotul la biseric\ [i to]i erau `n mi[care pestr\zi, ceea ce provoca uneori spaim\. Pentru c\ atunci c`nd se f\ceamisionarism `ntr-un ora[ `n plin\ iarn\, c\l\torii, care habar n-aveauce se petrece, se trezeau noaptea tres\rind la sunetul unui clopot mare[i, auzind pe toat\ lumea din hanul `n care se aflau scul`ndu-se `ngrab\, se g`ndeau c-a izbucnit vreun foc prin `mprejurimi [i se d\deaujos din pat `n prip\, ca [i ceilal]i. Zgomotul de pe strad\ le `nte]easpaima [i le `nt\rea convingerea. A[a `nc`t, sco]`nd capul pe fereastr\,`ntrebau pe toat\ lumea unde alergau cu noaptea `n cap [i aflau c\ nufocul, ci misiunea producea toat\ v`nzoleala�34.

De c`te ori n-au folosit misionarii �trucul� capului de mort ! ~n 1608, LeNobletz `i ofer\ unei penitente nobile un craniu `mpodobit cu o peruc\blond\, coafat\ dup\ ultima mod\35. Cu zece ani mai t`rziu, benedictinulenglez William Gifford predic\ `n postul Pa[telui, la Reims, �`n aplauzelede necrezut ale asisten]ei�, c\reia vrea la sf`r[it

�s\-i lase drept cadou una din cele mai frumoase flori, zicea el, cucare natura a `nfrumuse]at vreodat\ p\m`ntul... Fiecare `[i imagina

1 5

atunci tot soiul de flori : garoafe, crini, trandafiri... [i iat\ c\ scoate dintr-oc`rp\, lucru admirabil, floarea aceea de care f\cea parad\, `n toiulbanchetelor, marele rege al Egiptului, Ptolemaios Philadelphos, uncap de mort, cu scopul ca, printr-un simbol at`t de impresionant [inatural, amintirea [i frica de moarte s\ r\m`n\ imprimate cu putere `nstr\fundul inimilor lor...�36.

Se pare c\ eudi[tii secolului XVII nu s-au urcat la amvon cu un cap demort37. ~n schimb, capucinii � [i al]ii � au recurs la acest procedeu. Unistoric capucin tocmai a scris despre p\rintele Honoré de Cannes : �[{i el]s-a folosit `n amvon de stratagema clasic\ `n epoca aceea a capului demort, `mpodobit succesiv cu o toc\ de magistrat, cu un coif militar, cupanglici f\cute nod [= coafur\ à la Fontange], cu o peruc\ de doctor, cu ocoroan\ de imortele sau cu o beret\ de abate�38 : o nou\ adaptare a temeidansului macabru.

Aceast\ pedagogie a avut o posteritate `ndelungat\. La mijlocul seco-lului XIX, redemptori[tii napolitani primeau drept canava a predicii despremoarte, cu folosirea craniului (funzione del teschio), modelul urm\tor :

Misionarul, `ncheind o perora]ie dramatic\ asupra mor]ii `nsp\im`nt\-toare a p\c\tosului, se `ntrerupe deodat\ [i-[i scoate bereta. �Dar `midau seama, fra]ii mei prea iubi]i, c\ predica asupra mor]ii nu v-a f\cut`n seara asta nici o impresie. Sta]i cu inima `mpietrit\ [i cu ochii usca]i.{ti]i ce-am s\ fac ? Am s\ chem `n seara asta un alt predicator. Unul dincompatrio]ii vo[tri... de pe lumea cealalt\. Chiar el o s\ v\ ]in\ predicaasupra mor]ii. Cine [tie ? Poate c\ el va fi `n stare s\ v\ emo]ioneze.Poate c-o s\ v\ fac\ s\ pl`nge]i [i v\ va converti la Isus�.(Spun`nd acestea, pune m`na pe o tor]\ aprins\ [i adaug\ :)�Haide]i, `nainte de-a ajunge acest alt predicator, cere]i-i iertare luiIsus. Da, chema]i-o `n ajutor pe Maria�.(~n acela[i timp `n[fac\ brusc un cap de mort [i, `ntorc`ndu-l cu fa]aspre public, `l lumineaz\ cu o tor]\ [i `ncepe un dialog cu acesta,av`nd grij\ ca atunci c`nd `i vorbe[te craniului s\ se `ntoarc\ spre el,iar atunci c`nd d\ r\spunsul craniului s\ se `ntoarc\ spre lume...)�Predicatorul : � Spune, vorbe[te-le compatrio]ilor pe care-i vezi : ce se`nt`mpl\ pe lumea cealalt\ ?Craniul : � Vai ! prieteni : lucrurile merg r\u `n fa]a tribunalului luiDumnezeu ! E nebun cel ce nu-l iube[te pe Dumnezeu. Nebun cinenu devine sf`nt !Predicatorul : � Ce s-a `nt`mplat cu ochii \[tia cu care poate c\ ]i-af\cut pl\cere s\ prive[ti at`tea obiecte pe gustul t\u, cu at`tea ocheadep\c\toase, ce s-a `nt`mplat ?Craniul : � I-au m`ncat [oarecii. I-au m`ncat viermii. Nebun e cel cenu-l iube[te pe Dumnezeu. Nebun cine nu se face sf`nt.Predicatorul : � {i limba asta cu care poate c\ ai intonat at`tea c`ntecede dragoste, ai proferat at`tea blesteme, at`tea cuvinte, ce s-a `nt`mplatcu ea ?Craniul : � Au m`ncat-o viermii... ! Nebun cine nu se face sf`nt.Predicatorul : � {i fa]a asta pe care ]i-o doreai frumoas\ [i de dragulc\reia st\teai at`t timp `n fa]a oglinzii, ce s-a `nt`mplat cu ea ?


PASTORALA FRICII1 6

Craniul : � Au m`ncat-o viermii ; au devorat-o viermii. Nebun cine nuse face sf`nt.Predicatorul : � {i p\rul pe care poate c\-l `ngrijeai cu at`tea parfumuri[i miresme `nc`nt\toare pentru a te face frumos `n ochii altora [i adeveni o capcan\ a infernului pentru at`tea biete suflete, ce s-a`nt`mplat cu el ?Craniul : � S-a descompus. A devenit pulbere. Nebun cine nu se facesf`nt. Vai, dragii mei compatrio]i, [i eu am tr\it pe p\m`nturile astea.Am mers ca [i voi pe str\zile astea, prin pie]ele din N... Am fost `nbiserica voastr\ ca [i voi...Predicatorul : � {i acum ?Craniul : � {i acum pentru mine toate au luat sf`r[it ! Lumea va lua sf`r[it`n cur`nd [i pentru voi. Fericit va fi doar cel ce-l iube[te pe Dumnezeu.Fericit cel ce-[i va salva sufletul.Predicatorul : � Unde-]i este sufletul, `n paradis sau `n infern, nu [tiunimic ? Dac\ sufletul este `n rai, roag\-te lui Dumnezeu pentru mine [ipentru compatrio]ii t\i, pentru ca inima s\ li se `nmoaie `n searaaceasta [i s\ se converteasc\ la Isus Hristos. Dar dac\ sufletul `]i este`n infern, du-te, nu vreau s\ te mai v\d�.(Zic`nd acestea face s\ dispar\ craniul, ia crucifixul [i-l arat\ poporuluispun`nd � pe un ton exclamativ � : �~n\l]a]i-v\ vocea [i spune]i :« Doamne, m\ c\iesc »�39.)

Alte inven]ii teatrale au contribuit la succesul misiunilor, mai ales alacelora iezuite. Termin`nd un ciclu de predici la Phouhinec (Finistère),Maunoir, ne informeaz\ Boschet, a vrut s\ le ̀ nt\reasc\ locuitorilor �conver-tirea� printr-un �spectacol menit s\ inspire o team\ salutar\ [i de durat\�.Or, el compusese o c`ntare, ajuns\ dup\ aceea celebr\, despre supliciileinfernului. Era un dialog `n care �oamenii afla]i `nc\ pe p\m`nt ì `ntreab\pe cei care sufer\ `n infern� :

�La sf`r[itul procesiunii generale [de `nchidere] ...ì urc\ pe o estrad\ridicat\... `n mijlocul c`mpului pe ni[te copii [citim bine : copii] caretrebuiau s\ pun\ `ntreb\rile `n numele celor vii [i plas\ sub estrad\ pecei ce trebuiau s\ dea r\spunsurile damna]ilor.C`nd procesiunea ajunse `n acest loc, cei vii `ncepur\ s\-i `ntrebe pemor]ii damna]i : tot auditoriul a fost mi[cat de `ntreb\rile lor, careinteresau pe toat\ lumea, dar vocile lugubre, exprim`nd supliciiledamna]ilor [i ie[ind de sub estrad\ ca din fundul p\m`ntului, ì`nsp\im`ntar\ at`t de tare pe cei prezen]i, `n num\r de patru mii depersoane, `nc`t fiecare se lovea `n piept [i lua noi hot\r`ri de a facepeniten]\ [i de a evita p\catul�40.

~n Italia, iezui]ii au integrat misiunilor procesiunile flagelan]ilor, darcontrol`ndu-le. Paolo Segneri cel B\tr`n d\dea el `nsu[i exemplul41. Lasf`r[itul predicilor consacrate temei �ori peniten]a, ori infernul�, putea fiv\zut �cuprins de zel [i, pentru a da exemplu�, `[i punea pe cap ocoroan\ de spini ̀ n]ep\tori, ̀ [i lega o funie ̀ n jurul g`tului, ̀ [i scotea sutana[i, r\m`n`nd `ntr-o lenjerie de corp care-i l\sa umerii [i bustul descoperi]i,`[i aplica tot canonul cu ̀ nver[unare. Inventase chiar [i un instrument mai

1 7

rafinat format dintr-un b\] de plut\ ]inut `ntr-un etui de tabl\ [i dotat cuvreo cincizeci de ace. El se lovea cu acesta mai ales ̀ n timpul procesiunilorde peniten]\ sau pentru a ̀ nfr`nge prin propriile sale mortific\ri rezisten]acelor ce f\ceau mofturi `n a-[i ierta du[manii. C\lug\rii care `ncercau s\-iconverteasc\ pe indienii din America au folosit [i ei autopedepsiri specta-culoase, impresionante pentru cei prezen]i42.

Din cauza afluen]ei, predicile lui Paolo Segneri aveau loc, de obicei, ̀ npie]e sau ̀ n poiene. Omilia o dat\ terminat\, se ̀ ndreptau c\tre o biseric\.Atunci predicatorul spunea mul]imii : �Cel nevinovat s\ r\m`n\ aici, darcel care se recunoa[te p\c\tos s\ m\ `nso]easc\�. Mul]imea se repezeaimediat spre biseric\, `ncuiat\ imediat ce era plin\ cu b\rba]i, pentru c\femeile r\m`neau pe dinafar\. La c`ntul miserere, poporul, �gol p`n\ labr`u�, se flagela cu ̀ nver[unare (alla disperata). Cei ce nu putuser\ ob]inebiciul pentru flagelare se loveau cu fr`nghii, cu centuri ]intuite, chiar cum\t\niile. Unii se p\lmuiau sau ̀ [i d\deau cu pumnii ̀ n piept. To]i strigau :�Pace, iertare, tr\iasc\ Isus, mai degrab\ s\ murim dec`t s\ mai p\c\tuimde acum `nainte !� �La aceasta femeile r\spundeau de afar\ ca un ecou,plesnind din palme [i sco]`nd strig\te vrednice de mil\�43. Atunci misio-narul, ca inspirat, `ntreba cu voce puternic\ : �Care-i cel mai mare p\c\tosdin biserica asta ?� [i to]i r\spundeau �Eu, eu !�. Lacrimile [i loviturile se`nte]eau. Dar nu se dep\[ea sfertul de or\44.

O variant\ `nc\ [i mai dramatic\ a ceremoniilor peniten]iale era, `nora[e, marea procesiune nocturn\ de la sf`r[itul misiunii, la lumina tor]elor.Paolo Segneri ap\rea aici cu bustul gol, cu fr`nghia de g`t, cu gluga neagr\pe fa]\, cu lan]uri la picioare [i cu biciu[ca `n m`n\. El ducea crucifixul,urmat de cler [i de mul]ime. Mul]i erau `ncorona]i cu spini sau purtau peumeri cruci. Unii `[i legau bra]ele pe la spate cu ajutorul unor be]eorizontale, a[a `nc`t s\ semene cu ni[te �r\stigni]i ambulan]i�45. Al]ii selegau ̀ ntre ei cu lan]uri groase, ca prizonierii, al]ii se ̀ ncovoiau sub povarajugurilor, ca boii. Deseori figura `n procesiune un Hrist mort, reprezentatprintr-un crucifix dus pe o targ\ acoperit\ cu p`nz\ neagr\.

Modelul misionar a avut mult succes [i `n Spania, unde iezui]ii [icapucinii au `nmul]it, `n secolele XVII [i XVIII, procesiunile nocturne [islujbele impresionante p`n\ au ajuns pe punctul de a provoca adev\ratetulbur\ri populare46. Mai mult, a fost uneori exportat ̀ n Elve]ia romand\ [i`n ]\rile de limb\ german\, mai ales de c\tre iezui]i47. Relat\rile p\rinteluiFulvio Fontana, un discipol al primului Segneri, s`nt edificatoare ̀ n aceast\privin]\. ~nso]it de interpre]i, pentru c\ nu vorbea germana, el a parcursElve]ia, Tirolul [i Austria [i `n mai multe r`nduri, `ntre 1705-171048. Mul]imileau fost peste tot foarte numeroase : la Innsbruck, 40 000 de persoane ( ?)ar fi primit ostia cu ocazia comuniunii generale49. Pe lacurile elve]iene,sute de b\rci o escortau pe cea a predicatorului atunci c`nd sosea dintr-uncanton `nvecinat. ~n toate localit\]ile, marile procesiuni de peniten]\ erauformate din oameni ̀ ncorona]i cu spini, acestea fiind v`ndute pe strad\ dec\tre copii50. �Nu se vedeau [atunci] dec`t spectacole de peniten]\, cruci


PASTORALA FRICII1 8

nem\surate pe umeri [purtate chiar [i de cele mai pl\p`nde feti]e], lan]urila picioare, bice `n m`ini. C`]i spectatori, tot at`tea persoane care f\ceauele `nsele spectacolul. Cu figura schimbat\ [i cu lacrimile [iroind, toatepuneau `n eviden]\ durerea care le umplea inima�51. A[a era misiuneapreferat\ de iezui]ii italieni, `n general mai scurt\, dar mai patetic\ dec`tcea francez\.

Se [tie c\ Michel Le Nobletz [i Julien Maunoir � ca [i misionarii trimi[i`n America � au folosit tablouri pentru a sus]ine cuv`ntul prin imagine52.Punerea `n scen\ devenea atunci pedagogie audio-vizual\, dar f\r\ apierde, cel pu]in `n majoritatea cazurilor, aspectul teatral [i impresionantpe care ne str\duim s\-l subliniem aici. Le Nobletz, numit uneori �preotulnebun� [i care [i-a impus la ̀ nceputul carierei mortific\ri teribile � dar el ap\rut �nebun� mai ales pentru c\ a recurs la femei catihete �, a pus s\ sefac\ vreo 70 de h\r]i (de circa 50-60 cm pe 80-90 cm) pictate pe piele deoaie. Mai exist\ paisprezece p\strate la episcopia de Quimper (hartaBabilonului, harta crucii, harta Judec\]ii, harta inimilor etc.). Alain Croix aredreptate s\ sublinieze c\ aceste �Tablouri� � Taolennou � pe care LeNobletz le-a pictat pentru prima dat\ la Landerneau `n 1613, erau cusiguran]\ pu]in lizibile pentru credincio[i, pentru c\ aveau multiple scenede format mic. Misionarul a redactat deci comentarii ale acestor afi[enaive, pe care el `nsu[i [i catihe]ii lui le explicau cu ar\t\torul `n m`n\53.

Maunoir a folosit [i el, la r`ndul s\u, Taolennou, dar poate c\ mai pu]indec`t predecesorul s\u [i, mai ales, simplific`ndu-le. ~n orice caz, fuseseg\sit\ o tehnic\, folosit\ ̀ n cur`nd de c\tre lazari[ti [i chiar de c\tre preo]iiobi[nui]i din dioceza Vannes, ̀ n 169754. Ea a r\mas familiar\ predicatorilorbretoni p`n\ la `nceputul secolului XX, tablourile misiunilor c`[tig`ndprogresiv `n claritate, a[a `nc`t au devenit mult mai accesibile publicului.Ele vehiculau atunci o vehement\ [i deseori terifiant\ pastoral\ a �conver-tirii�. Louis Kerbiriou [i Pierre-Jakez Hélias dau m\rturie despre aceastaatunci c`nd `[i evoc\ misiunile din copil\ria lor. Primul consider\ c\, f\r\`ndoial\, mai mult ̀ i marcau pe credincio[i detaliile oribile dec`t �imaginilepioase [i consolatoare� : �Privirile, scrie el, [se `ndreptau] exact c\trefiin]ele resping\toare [i culorile terifiante�55. Al doilea relateaz\ : �Cuvintelepreotului ne intr\ pe-o ureche [i ies pe cealalt\, f\r\ a l\sa nici o urm\....Dar Tablourile, asta-i altceva. Oric`t ai `nchide ochii, pleoapele de-abialipite se ̀ ntredeschid [i imaginile succesive ale destinului nostru ne izbescca tot at`tea lovituri de pumn�. Ele se tranform\ noaptea `n �co[maruricolc\itoare� din care r\m`n ̀ n zori �mirosul transpira]iei [i dorin]a de poc\ire�56.

Or, tablourile pe care le descrie Pierre-Jakez Hélias reprezint\ inimi.Primele figura]ii ale inimilor (a lui Hristos sau a Mariei) par s\ dateze dinsecolul XV57. Apoi, bogata literatur\ emblematic\ a secolului XVI ajunsesela multiplicarea, `ncep`nd cu 1570, a reprezent\rilor de inimi. FlamandulAntoine Wierix (sf`r[itul secolului XVI � `nceputul secolului XVII), care alucrat pentru iezui]i, a fost f\r\ `ndoial\ primul mare difuzor de imaginipioase, `n care o inim\ avea deasupra un cap. Wierix l-a influen]at, la

1 9

r`ndul s\u, pe Le Nobletz, autor, am v\zut deja, al unui tablou alc\tuit dintreizeci de inimi : inim\ prins\ `n mrejele demonului, inim\ av`nd `ninterior un b\rbat �monden�, inim\ cu fiecare din p\catele capitale, inim\m\turat\ de Isus, inim\ `n care Isus se odihne[te etc., tema general\ fiind�cunoa[te-te pe tine `nsu]i�58. Mai pedagog dec`t predecesorul s\u, Maunoirpare s\ fi folosit mai ales h\r]i ale infernului [i ale paradisului [i pe cele aleinimilor, schematiz`ndu-le pe toate trei.

Simbolistica inimii plutea, cu siguran]\, ̀ n aer ̀ n secolul XVII. Un rectorbreton venit ̀ n Italia, Quendu Le Gall, ̀ i prezint\ papei [i public\ la Roma,`n 1668, un Oratorio del cuore, `n care fiecare zi a s\pt\m`nii este figurat\printr-o mare inim\ deasupra c\reia apare un cap de om. Aceast\ lucrares-a bucurat de succes : 23 de edi]ii au fost inventariate, dintre care 11 dinaintede 1700. A fost tradus `n francez\ `n 1670. Or, acesta este momentul c`ndun iezuit, p\rintele Vincent Huby, creatorul la Vannes al unei �Case demedita]ii spirituale� pentru b\rba]i, `[i lanseaz\ Imaginile morale (Imagesmorales) ce mo[tenesc tot trecutul evocat mai sus. ~n general, eraucomentate dup\ masa de pr`nz. Dimensiunile lor (60 x 44 cm) indic\faptul c\ puteau fi ar\tate unui public destul de mare. Seria comport\dou\sprezece stampe, inima fiind de fiecare dat\ dominat\ de un cap ac\rui expresie este `n raport cu scenele evocate dedesubt.

Prima stamp\ `l `nf\]i[eaz\ pe omul c\zut `n p\cat f\r\ a-[i da seama.Chipul s\u nu este fericit. ~n inim\ se pot distinge steaua credin]ei [iochiul con[tiin]ei, dar [i animale care simbolizeaz\ p\catele capitale. ~ncea de-a doua, `ngerul p\zitor `l implor\ pe Sf`ntul Duh [i-l ajut\ pe �celdin lume� s\ mediteze gra]ie unui cap de mort. Demonul [i animalele,adic\ p\catele capitale, `ncep s\-[i ia t\lp\[i]a. A treia evoc\ poc\in]a.Sf`ntul Duh ocup\ tot centrul inimii, unde se z\resc fl\c\rile gra]iei [ilacrimile peniten]ei. Figura reflect\ pacea reg\sit\. A patra descrie stareaunui om care face peniten]\ [i se ̀ mparte ̀ ntre rug\ciune, pomeni [i post.A cincea este consacrat\ perfec]ion\rii omului care �s-a cur\]at de p\cate�.Inima, `n jurul c\reia s`nt `nscrise numele celor [apte virtu]i, este ocupat\de Trinitate. Dar lupta m`ntuirii nu este c`[tigat\ numai pentru at`t : a[asea stamp\ `nf\]i[eaz\ `ntoarcerea `n for]\ a ispitelor lumii [i ale c\rnii,iar a [aptea precizeaz\ starea omului `n inima c\ruia a revenit Satana cual]i [apte diavoli. ~n mod foarte logic, al optulea tablou, `n tradi]ia Artesmoriendi, ne face s\ asist\m la �moartea rea� a p\c\tosului. Un diavolmare `i arat\ muribundului cartea p\catelor sale. Hristos nu poate dec`ts\-i spun\ nenorocitului : �Piei, blestematule�. A noua stamp\ descrieinfernul, gr\tarele [i torturile sale [i mul]imea de damna]i care se pr\bu[escacolo. Ace[tia s`nt m\cina]i de viermele remu[c\rii. A zecea stamp\,dimpotriv\, ridic\ `n sl\vi perseveren]a care rezist\ tuturor ispitelor. Aunsprezecea evoc\ moartea bun\ a omului care str`nge un crucifix, `nvreme ce un `nger prezint\ lista lucr\rilor sale bune. A dou\sprezecea, `nsf`r[it, evoc\ bucuriile paradisului. Anne Sauvy remarc\ : aceasta din urm\este, dintre toate, cel mai greu de g\sit. Oare din cauz\ c\ era cea mai


PASTORALA FRICII2 0

consolatoare la privit [i c\ e cea pe care [i-o at`rnau de preferin]\ oameniipe pere]ii caselor ? S\ not\m `n treac\t lipsa purgatoriului din aceast\band\ desenat\ consacrat\ istoriei simplificate a m`ntuirii individuale.

Imaginile morale au avut un impact ̀ nsemnat [i o posteritate durabil\.Mai multe dintre ele au ilustrat celebra Oglind\ a p\c\tosului (Miroir dupécheur), compus\ de capucini la sf`r[itul secolului XVII [i pe care `nacela[i timp o tipografie din Mans59 [i �Biblioteca albastr\� de la Troyes aureimprimat-o neostenit p`n\ la mijlocul secolului XIX60.

Eventualul sprijin al unui obiect � craniu sau tablou � nu-l scutea pepredicator de un mare efort vocal. De[i evalu\rile care ne-au parvenitreferitoare la auditoriile `ntrunite de sf`ntul Bernardin de Siena [i sf`ntulGiovanni da Capistrano s`nt fanteziste (80 000 de persoane ( !) l-ar fiascultat pe acesta din urm\ la Viena, ̀ n Austria, ̀ n 145161), e sigur totu[i c\deseori se adresau unor mul]imi imense, masate eventual ̀ n cea mai marepia]\ a unui ora[. P\rintele de la Haye, care editeaz\ `n 1635 operelelatine ale sf`ntului Bernardin de Siena, aminte[te `n prefa]a sa : �De obiceiat`t de numero[i erau cei care se adunau pentru a-l asculta [pe mareleorator], `nc`t dis-de-diminea]\ se gr\beau c\tre locul predic\rii, veninduneori de la peste 30 de mile... Iar admirabilul erou al Domnului, plin deSf`ntul Duh, `[i `mboldea cu o voce puternic\ auditoriul s\ fac\ peniten]\ [is\-l `mbuneze cu ajutorul lacrimilor [i al posturilor pe un Dumnezeuiritat�62.

Un contemporan precizeaz\ c\ la Vienne, cu ocazia Rusaliilor din 1451,din cauza venirii sf`ntului Giovanni da Capistrano, oamenii au alergat �cala Roma `n vremea unui mare jubileu ; toate hanurile [i tavernele eraupline�63. De unde necesitatea unei voci puternice [i, `n afar\ de asta, aunei gestici de sprijin mai ales atunci c`nd, ca `n cazul unui Giovanni daCapistrano vorbind `ntr-o ]ar\ germanic\, oratorul nu cuno[tea germana.A[a `nc`t se exprima `n latin\ [i un interpret traducea. Vocea [i gesturilei-au surprins pe ascult\torii austrieci ai predicatorului italian. La Vienne,Giovanni da Capistrano se ocupa ̀ ntr-o zi, a[a cum i se ̀ nt`mpla adeseori,de judecata de apoi [i tocmai clamase cu putere : �Departe de mine,blestema]ilor...� Apoi se ̀ ntrerupse brusc din cauza reac]iilor auditoriului [icontinu\ printr-o parantez\ retoric\ :

�Dac\ i-ai citit [[i se adreseaz\, ca [i Bernardin de Siena, fiec\ruiadintre ascult\tori] pe Cicero [i Augustin... trebuie s\ [tii ce importan]\au vocea [i gesturile `n fa]a poporului... Dac\ vreau s\-l `ndemn ladevo]iune, trebuie s\-mi `ngro[ vocea ; [i dac\ spui « Departe de mine,blestema]ilor », trebuie s\ strigi cu o voce `nfrico[\toare : a[a o ceresensul cuvintelor. ~n schimb trebuie s\ pronun]i cu dragoste cuvintele :« Veni]i, binecuv`nta]ii Tat\lui »�64.

Aceast\ parantez\ o dat\ `nchis\, Giovanni da Capistrano [i-a reluatdescrierea judec\]ii de apoi. Ca d`nsul [i dup\ el, mul]i misionari [i preo]ide parohie au crezut necesar s\ vorbeasc\ tare pentru a-i trezi pe cre[tiniiadormi]i. Consemnul venea chiar pe linie ierarhic\. Guillaume Briçonnet

2 1

scria clerului s\u `n 1520 : �V\ cerem... s\ face]i s\ r\sune tr`mbi]acuv`ntului lui Dumnezeu `n urechile celor care se prefac c\ nu pot sau nuvor s\ aud\�65. Apelul la �tr`mbi]area� mesajului Bisericii explic\ titlul uneilucr\ri � celebr\ `n secolul XVII � a p\rintelui Yvan, Trompette du ciel quiesveille les pecheurs et les excite à se convertir (Tr`mbi]a cerului care-itreze[te pe p\c\to[i [i-i `ndeamn\ s\ se converteasc\)66. Acest monahf\cea la figurat ceea ce predicatorii realizau `n mod concret. Astfel, voceap\rintelui Antoine Le Quieu (� 1676), dominican, fondatorul unei congre-ga]ii a Sf`ntului Sacrament, �era un tunet care-i f\cea s\ izbucneasc\ `nlacrimi pe cei mai `nr\i]i p\c\to[i ; vocea lui puternic\ [i plin\ de for]\sf\r`ma orgoliul [i dobora ̀ n\l]imea celor mai mari cedri ; vocea lui stingeaflac\ra focului celui mai viu, `ntrerupea orice manifestare de dragoste saua celei mai violente m`nii�67. El se retr\gea extenuat �din cauza for]ei [i avehemen]ei cu care predica�68. La mijlocul secolului XVII, preotul uneiparohii savoiarde face ̀ n termenii urm\tori elogiul unui misionar capucin :�Dumnezeu, av`nd o grij\ deosebit\ fa]\ de creaturile sale, a f\cut s\ senasc\ un mijloc cu totul aparte [i plin de minun\]ii pentru a stinge m`nia[i furia spiritelor infernale, prin strig\tele [i fulgerele unui p\rinte, care aur\sunat p`n\ la cer�69.

Deseori [i timp de mai multe secole, predicile misionarilor despremoarte au avut loc `n cimitire, al\turi de un morm`nt deschis. Alte omiliimisionare � despre judecat\ sau infern � erau ]inute de obicei dup\c\derea nop]ii, `n biserici prost luminate de lum`n\ri. Predicile nu deveneaudec`t [i mai patetice. ~n nenum\rate r`nduri, acestea din urm\ au provocat`n mul]ime reac]ii uimitoare : gemete, pl`nsete, strig\te sf`[ietoare (�iertare�,�`ndurare�), le[inuri etc. Predicatorii trebuiau deseori s\-[i ̀ ntrerup\ predicilepentru a permite mul]imii s\-[i elibereze prin aceste manifest\ri angoasape care ei ̀ n[i[i o provocaser\70. Oratori precum Vincent Ferrier, Giovannida Capistrano, Fulvio Fontana provocau asemenea desc\rc\ri psihicecolective chiar [i la auditori c\rora nu le cuno[teau limba. Un astfel derezultat ridic\ o problem\ c\reia i se poate aduce o `ncercare de r\spunsprin intermediul descrierii misiunilor predicate la ̀ nceputul secolului nostru`n Italia de sud. Predicatorii foloseau aici, cu o tehnic\ foarte bine pus\ lapunct, arta cantilenei [i �al treilea ton� � �modula]ia scenic\� a anticilor �datorit\ c\rora un public putea fi scos din ale sale. S\-i d\m cuv`ntul luiFrancesco di Capua, care-[i relateaz\ amintirile din copil\rie71.

Predica, poveste[te el, a `nceput printr-o confesiune mimat\ de doic\lug\ri, reprezent`ndu-i pe preot [i, respectiv, penitent ; acesta din urm\imita uneori vocea unei femei acuz`nd cu banalit\]i [i arunc`ndu-[i gre[elilepe seama so]ului sau a vecinilor. Aceast\ prim\ parte o dat\ terminat\,�un alt p\rinte a urcat pe estrad\ [i a intonat cu voce surd\ o cantilen\trist\�. Mai mult dec`t un c`nt, era o lamenta]ie. Ea evoca diverseleepisoade ale patimilor lui Isus [i la fiecare dintre ele lumea r\spundeaprintr-un refren [i mai lugubru : �Am fost un nerecunosc\tor. O, Dumnezeulmeu, iertare, mil\ !� Cantilena `ncheiat\, un al treilea c\lug\r, �`nalt, uscat,


PASTORALA FRICII2 2

palid, chel�, a ap\rut pe estrad\ [i a `nceput Predica grande. Aceasta nuera o predic\ obi[nuit\, ci �un recitativ declamat care, `n unele momente,lua `n mod natural tonul melodic al unei cantilene. Plimb`ndu-se `ncet peestrad\ cu un aer inspirat, cu o voce t\r\g\nat\ [i pe un ton grav [i lent,oratorul ̀ [i recita frazele termin`ndu-le ̀ ntr-o caden]\ cvasi-muzical\. Era ocantilen\ foarte simpl\, desf\[urat\ pe o singur\ not\, care ̀ ns\, printr-uncrescendo, se `n\l]a uneori cu un ton. Silabele accentuate, mai ales celeale ultimelor cuvinte ale frazei, erau `n mod voit `ntinse�. Fraza `nceput\`n recitativ se sf`r[ea deci pe o caden]\ ritmat\. Efectul produs de aceast\cantilen\ �era at`t de puternic, ̀ nc`t cel ce n-a v\zut acest spectacol nu [i-lpoate imagina. Un suflu de intens\ emo]ie trecea pe deasupra mul]imii`ntr-adev\r delirante, altern`nd cu valuri de teroare ce provocau gemete [ipl`nsete�.

Apoi oratorul evoca istoria Elisabetei a Angliei care, dup\ ce domnisedeja treizeci de ani, ̀ i mai cerea diavolului ̀ nc\ zece ̀ n schimbul sufletuluis\u. �Dup\ moartea sa, relata el, spectrul regal ap\rea `n fiecare noaptepe malurile Tamisei. ~n mijlocul zgomotului sc`r]`itor al unor lan]uri grele,cu o voce disperat\ [i lugubr\, striga : « Patruzeci de ani de do-o-omnie [io ve[nicie de chi-i-in ». Aceast\ fraz\ era repetat\ de mai multe ori,aproape ca o c`ntare. Predicatorul o pronun]a cu o voce grav\ [i profund\,`nt\rind accentele, deta[`nd silabele, prelungind vocalele tonice ale cuvin-telor din urm\�.

�La povestea fantastic\, la declama]ia melodic\, un fream\t puneast\p`nire pe mul]ime. Nervii vibrau, picioarele tremurau de frisoane.Curentul unui fluid misterios zguduia mul]imea devenit\, `n acela[i timp,plastic\ [i unificat\. Era destul ca o femeie s\ scoat\ un geam\t, ca ofat\ s\ izbucneasc\ `n pl`ns, pentru ca toat\ lumea, ca [i cum n-ar fiavut dec`t un singur suflet, s\ `nceap\ s\ geam\, s\ pl`ng\, s\ ]ipe.}ipetele, pl`nsetele p\reau o invocare colectiv\ ca spasmul s\ `nceteze.Prin gemete [i pl`nsete nervii se domoleau. ~ncetul cu `ncetul sufletulascult\torilor a fost ca `nv\luit de un calm extatic, odihnitor, benefic�.

Chiar [i oamenii veni]i la biseric\ mai mult din curiozitate dec`t dindevo]iune erau cuprin[i de emo]ia colectiv\ : un fapt deseori descris `nistorisirile misionare. �Nu era nimic altceva de f\cut : ori ie[eai imediat, origemeai [i pl`ngeai cu toat\ lumea�. Coment`nd impresionanta evocare,p\rintele Bourdeau adaug\ : �~n predica despre moarte s-a men]inut ceamai mult\ vreme « al treilea ton ». Era acompaniamentul obligatoriu alfaimoasei etal\ri a craniului. Nimic nu se preta mai bine dec`t aceast\punere `n scen\ macabr\ la scenica modulatio�72.

Folosirea celui de-al �treilea ton� ]inea de tactic\. Or, aceasta intra deasemenea, dar `ntr-un mod diferit, `n predicile celebrului augustiniangerman Abraham a Santa Clara. Culegerea sa de unsprezece predicipronun]ate la Graz `n 1683, `n momentul ultimei mari amenin]\ri turce[ti,este o mostr\ de exces baroc73. �Predicator imperial�, f\cut celebru depredicile sale ]inute cu patru ani `nainte, `n timpul ciumei de la Viena,

2 3

Abraham a Santa Clara [tie c\ este un orator consacrat, adulat de popor. ~nplus, pericolul iminent `i exalt\ talentul. Este adev\rat c\, voind s\mobilizeze opiniile, nu-i este fric\ de exager\rile masive, de compara]iilenea[teptate, de jocurile de cuvinte, de calambururi, de imaginile `n cascade,de enumer\rile percutante [i de statisticile `nnebunitoare. Occidentulcre[tin, spune el, seam\n\ cu Samson cu ochii sco[i ; puterea turc\ esteDun\rea `n cre[tere, lipitoarea care duhne[te a ceap\. Mahomed, asigur\el, a avut patruzeci de so]ii legitime [i nenum\rate ibovnice. Tat\l s\u afost vr\jitor, mama sa evreic\. F\cea baie `n fiecare zi `n ap\ de nalb\`mpreun\ cu concubinele sale. Turcii s`nt cei mai cruzi r\zboinici dinlume. Abraham descrie pe larg torturile la care-[i supuneau victimele :]eapa, suli]a, at`rnatul de picioare, m\runtaiele date ca hran\ animalelor.E[u`nd `n fa]a Vienei `n 1526, Soliman Magnificul a poruncit s\ fie uci[i,pentru a se r\zbuna, 400 000 de cre[tini din `mprejurimile vieneze,b\rba]i, femei [i copii. De ce succesorul s\u Mahomed IV (1648-1687) arvalora mai mult ? Lupta ̀ mpotriva Por]ii este b\t\lia ̀ mpotriva lui Antihrist.Este vorba, deci, de o cruciad\.

Dar � r\sturnare spectaculoas\ a argumenta]iei � dac\ Dumnezeupermite ̀ naintarea turceasc\, asta ̀ nseamn\ c\ cre[tinii s`nt p\c\to[i. Ei artrebui s\ ia exemplu de la musulmani. Ace[tia, cel pu]in, se roag\ luiDumnezeu cu smerenie [i devo]iune. Nu ̀ njur\ [i nu ofenseaz\ pe nimeni.Practic\ dreptatea [i mila. Postesc [i nu se `mbat\. Respect\ oamenii [ianimalele. Dimpotriv\, cre[tin\tatea este comparabil\ cu un spital plin deinfirmi [i de bolnavi. Lumea n-a fost niciodat\ at`t de corupt\ � vechirefren, deseori auzit � ea este cu adev\rat �pe dos�. Nu exist\ oameni maicruzi dec`t cre[tinii. Numai `n secolul XVII, 800 000 ( !) dintre ei au fostuci[i de coreligionarii lor. Este o mare urgen]\ s\ se c\iasc\ [i s\ se roage.

S\-l l\s\m acum pe puternicul predicator, dar nu [i tactica, pentru a osesiza pe aceasta `n predici obi[nuite, la nivelul pastoralei s\pt\m`nale.Atunci apar c`teodat\ folosiri ciudate ale textelor biblice, care duc laalunec\ri, dac\ nu la deturn\ri de sens. Pronun]`nd omilia din a unspre-zecea duminic\ de dup\ Rusalii pe textul lui Marcu 7, 31-35 (��i s-adezlegat limba [i a vorbit deslu[it�), priorul* din Valabrège, Pierre de laFont, debuteaz\ printr-o veritabil\ piruet\ : �A fost, f\r\ ̀ ndoial\, spune el,un mare miracol cel relatat de evanghelia noastr\ cum c\ fiul Domnului adezlegat limba unui mut [i c\, red`ndu-i folosirea liber\ a vorbirii, l-a f\cuts\ vorbeasc\ bine [i clar. Dar acesta ar fi un miracol cu mult mai mare [iinfinit mai util (sic) dac\ Dumnezeu, printr-un miracol contrar celuiprecedent, ar lega limba celei mai mari p\r]i a oamenilor [i dac\,pun`ndu-le fr`n\ limbii, i-ar `mpiedica s\ vorbeasc\ at`t de r\u�74. {i iat\-lpe orator lansat pe pista �p\catelor limbii�. Pentru a [asea duminic\ dedup\ Boboteaz\, N. Girard75 comenteaz\ parabola (�`mp\r\]ia ceruriloreste gr\untele de mu[tar�, Matei 13, 31-32) [i schimb\ [i el sensul textului :

* `n franc., prieur � superior `n anumite m`n\stiri � n.tr.


PASTORALA FRICII2 4

�S\-mi fie permis ast\zi, le cere el enoria[ilor, s\ dau un sens cu totul opusacestei parabole [i s\ spun c\ gr\untele de mu[tar, at`t de mic `n sine [id`nd na[tere totu[i la o plant\ at`t de `nsemnat\, ne poate foarte binereprezenta respectul uman ce pare a nu fi nimic `n sine [i care, cu toateacestea, produce efecte uimitoare�76. Acest �monstru�, deci, va faceobiectul predicii.

~n orice epoc\, Biserica cite[te Evanghelia `n func]ie de preocup\rilesale de moment, de antropologia sa � variabil\ � [i de proiectele salepastorale. ~n perioada pe care o studiem, obiectivul major era de aculpabiliza pentru a �m`ntui�. Luca (8, 19) aduce la cuno[tin]\ c\ �mama[i fra]ii (lui Isus)� nu puteau s\ se apropie de El, din cauza mul]imii�,Godeau trage de aici concluzia c\ pu]ine persoane se apropie de comu-niune cu inima deschis\. �Num\rul de comuniuni `l cople[e[te pe IsusHristos. Mul]imea `l `ngr\m\de[te, dar aceast\ popula]ie care-l `ngr\m\de[te`l calc\ ̀ n picioare�77. Acela[i Godeau [i-l imagineaz\ pe Isus copil pl`ng`nd`n iesle [i explic\ : ��Cum ura la nesf`r[it p\catul [i cum `l luase asupr\-i,`l pl`ngea [i-l resim]ea cu am\r\ciune�78. Isus a postit patruzeci de zile `nde[ert, dar s-a dus la osp\]ul din Cana [i m`nca uneori la perceptori.Totu[i Beurrier ̀ [i asigur\ auditorii de la Saint-Etienne-du-Mont c\ Domnula �postit `ntotdeauna� [i c\ n-a luat �niciodat\� nici un aliment ca s\-[isatisfac\ sim]urile, ci din pur\ necesitate�79. Cu o oarecare ingeniozitate,Pierre de la Font, `n ziua Floriilor, se folose[te de textul lui Matei 21, 2(�ve]i g\si `ndat\ o m\g\ri]\ legat\ [i un m\g\ru[ `mpreun\ cu ea ;dezlega]i-i [i aduce]i-i la Mine�) [i explic\ faptul c\, dup\ cum apostolii audezlegat m\g\ri]a [i m\g\ru[ul, la fel [i preo]ii `i dezleag\ pe p\c\to[iprin absolvire. Aceast\ predic\ a Floriilor se refer\, deci, la confesiune80.Ultimul exemplu dintr-o list\ ce s-ar putea prelungi : Girard, coment`ndpe Luca 19, 41 (Isus a pl`ns pentru Ierusalim), afirm\ c\ p\c\to[ii pe carear trebui mai ales s\-i depl`ngem s`nt �cei ̀ nve[m`nta]i ̀ n mizeriile necur\]iei :acest viciu ru[inos, c\ruia ar trebui s\ i se ignore p`n\ [i numele `ncre[tinism [i care este totu[i obi[nuit `n lume�81.

~n sf`r[it, nu este rar ca ̀ n predicarea de alt\dat\ s\rb\torile liturgice, ̀ nprincipiu purt\toare de bucurie, s\ devin\ ocazia unor predici amenin]\-toare. ~n leg\tur\ cu �misterul Ar\t\rii�, Montargon redacteaz\ un text `ncare putem citi, printre altele : �S\ ne cutremur\m, cre[tini, p`n\ la vedereaieslei. A[a umilit cum pare Isus Hristos aici, el este ̀ nfrico[\tor��82 Acesteamenin]\ri se explic\ prin dorin]a de a combate �s\rb\torile p\g`ne� ale�Regelui-care-bea�. La fel, Pierre de la Font `n ziua de Pa[ti [i FrançoisHebert `n ziua ~n\l]\rii, cred necesar s\-[i `nsp\im`nte oi]ele. Primul `ianun]\ c\ �cei mai mul]i, la `nviere, nu vor resim]i aceast\ schimbareavantajoas\ dup\ care suspin\ cei drep]i� ~nvierea lor� nu va face dec`ts\ le creasc\ [i s\ le dubleze chinurile condi]iei lor nenorocite�83. Al doileale spune celor ce-l ascult\ : �Ave]i cu mult mai multe motive, dragii meifra]i, s\ fi]i cuprin[i de durere [i de team\ la vederea acestui mister al`n\l]\rii lui Isus Hristos. Pentru c\ el v\ poate face cu mult mai multe

2 5

repro[uri dec`t le-a f\cut apostolilor s\i c`nd i-a p\r\sit [i poate, nu numaiprin `ngerii s\i, ci [i prin m\rturia propriei voastre con[tiin]e, s\ v\amenin]e cu rigorile judec\]ii sale de temut�84.

La cap\tul acestei dezvolt\ri referitoare la �tactica� predicatorilor seimpune o precizare. Orice fel de procedee ar fi folosit, pastorala voia �s\converteasc\�. Un preot breton din secolul XVIII, justific`nd ̀ n fa]a ascult\-torilor folosirea mijloacelor dure, ̀ i spunea fiec\ruia dintre ei : ��Netrebni-cilor� dac\ s`nte]i at`t de nesim]itori la vorbele mele, g`ndi]i-v\ cel pu]inla moartea ajuns\ aproape de voi, fie-v\ fric\ de un Dumnezeu care estejudec\tor aspru, tremura]i `n fa]a infernului gata s\ v\ `nghit\. Cu acestecuvinte, sus]inut de gra]ia lui Dumnezeu, am speran]a s\-l convertesc [ipe cel mai mare necredincios�85. ~n mod concordant, sf`ntul Alfonso deLiguori constata `n aceea[i vreme : �Atest din experien]\ c\ `n locurile `ncare am propov\duit aceast\ predic\ [asupra mor]ii �practice�]� ea aprodus o mare senza]ie [i a l\sat auditoriul cuprins de teroare. Lucrurilepractice [= concrete] fac cu mult mai mult\ impresie dec`t cele specula-tive�86. Totu[i, sf`ntul Alfonso nu era un specialist ̀ n st`rnirea terorii. ~ntr-ozi, declar\ : �Convertirile ce provin din fric\ dureaz\ pu]in : oamenii uit\,ridic\ din umeri [i totul ia sf`r[it� Dar dac\ e[ti convertit prin dragosteafa]\ de Isus r\stignit, convertirea este mai puternic\ [i mai durabil\. Ceea cenu face dragostea, frica n-o va face, [i c`nd te ata[ezi de Isus r\stignit,nu-]i mai este fric\�87. Afirma]ia sf`ntului Alfonso impune un comentariumai amplu : predicarea, chiar [i cea mai traumatizant\, a vrut `ntotdeaunas\ exprime `n cele din urm\ speran]a88. Prin aceasta, macabrul cre[tin sedistinge de morbidul f\r\ obiect al teatrului elisabetan [i de o anumit\literatur\ neagr\ a secolului XVIII89.

~n cursul misiunilor [i pe tot parcursul anului liturgic, s\rb\torile reli-gioase se str\duiau s\ compenseze `n sensul bucuriei efectele alarmanteale unei pastorale riguroase. De altfel, ea trebuia ̀ n principiu s\ lase loc, lasf`r[itul unui advent sau al Postului mare, unui discurs lini[titor. Dup\Bernard Dompnier, trebuie citat aici un sfat util al capucinului Albert deParis : �Imediat dup\ ce ai uimit [i aproape adus la disperare auditoriul,prezent`ndu-i m\rimea crimelor sale, rigoarea judec\]ii lui Dumnezeu [iapropierea pedepsirii, trebuie s\ treci imediat la remediu [i s\ oferimijloacele pentru prevenirea tuturor acestor necazuri�90. Pastorala fricii afost `nso]it\, deci, incontestabil, de o �pastoral\ a seduc]iei�. Dar credin-cio[ii nu erau ei marca]i mai mult de fric\ dec`t de speran]\, prima fiindprezentat\ deseori, prin for]a lucrurilor, `n culori mai frapante dec`t ceade-a doua ?

~n ce prive[te maniera dur\ evocat\ mai sus [i care face obiectulprezentei lucr\ri, cum s\ n-o legi de un diagnostic pus de secole `ntregide oamenii Bisericii cre[tinilor obi[nui]i ? Ei ̀ i considerau pe ace[tia ̀ n modglobal drept ni[te mari p\c\to[i, surzi, greu de emo]ionat [i pe care doaro pastoral\ [ocant\ i-ar fi putut � poate ? � zgudui, deci �converti�. Acesttermen trebuie `n]eles `n sens forte. Clerul credea c\ are `n Europa o


PASTORALA FRICII2 6

misiune comparabil\ cu cea dus\ fa]\ de p\g`ni de misionarii trimi[idincolo de mare. �S\ converte[ti�, asta ̀ nseamn\ c\, ̀ n fa]a proiectului lorreligios [i a moralei foarte austere pe care-o propov\duiau, predicatoriide toate obedien]ele au g\sit o iner]ie enorm\, o rezisten]\ pasiv\ cu at`tmai dificil de `nfr`nt cu c`t se ad\postea `n dosul unei practici religioaseaproape regulate. Pastorala fricii, `nso]it\ sau nu de �seduc]ie�, trimite laun public aparent docil [i cu toate acestea `nd\r\tnic. Predic`nd `ntr-o zipe tema infernului, Bourdaloue constata, la adresa ascult\torilor s\i, c\�predicatorii au `ncercat de mii de ori, dar inutil, s\ v\ fac\ s\ `n]elege]ioroarea [acestuia]�91. ~n noiembrie 1819, Laurence Balzac, `n v`rst\ de[aisprezece ani [i ̀ n pensiune ̀ ntr-o institu]ie din strada Francs-Bourgeois,`i va scrie surorii sale : �Ast\zi e duminic\� Predicatorul ne-a vorbit desprejudecata de apoi [i despre vicisitudinea m\rimilor din aceast\ lume ; dup\predic\ nu [tiu cine nu s-ar fi sim]it deja ars, damnat. C`t despre mine,mi-era at`t de frig la picioare `nc`t mi-am dat seama c\ `nc\ nu s`nt `ninfern ; astfel m\ vezi foarte dispus s\-mi iau de la cap\t tic\lo[iile, s\ mergla spectacol, la bal, la concert, `n toate locurile mondene [i perverse��92

Documentele

Pentru a clarifica temele [i r\sunetul pastoralei fricii `n lumea catolic\ asecolelor XVI-XVIII se impune recursul la unele surse. Vom reg\si, evident,�Preg\tirile pentru moarte�, Faut mourir [i alte Pensez-y bien pe carele-au studiat recent unii istorici pentru a le revela dominantele93, evolu]ia[i ponderea `n literatura religioas\. Dar [i alte tipuri de documente vorre]ine `n special aten]ia noastr\ [i anume predicile [i c`nt\rile, acestea dinurm\ nefiind deseori dec`t ni[te predici rimate. Grignion de Montfortm\rturisea acest lucru, atunci c`nd scria : �Predicatorule, ̀ n c`ntecele mele / /~]i po]i reg\si predicile. / / Eu am digerat materia / / Pentru a te ajuta [ia-]i fi pe plac�94. Jacques Le Goff ne asigura c\ predica a fost �produsulcultural cu cel mai mare consum ̀ n Evul Mediu�95. ~ncep`nd cu inven]ia luiGutenberg, imprimeria va c`[tiga foarte mult teren. Totu[i, oralitatea ̀ [i vap\stra `nc\ mult timp prestigiul [i for]a de persuasiune. La sf`r[itul seco-lului XVII, doar 21% din francezi (mai ales b\rba]i) `[i pot semna actul dec\s\torie. Desigur c\ num\rul lor cre[te `n cursul secolului XVIII, dar `n1786-1790 abia ajunge la 37%96. Totu[i, unii oameni [tiu s\ citeasc\ f\r\ a[ti s\ scrie. R\m`ne `ns\ adev\rat c\ `n ajunul Revolu]iei mai mult dejum\tate din locuitorii regatului s`nt analfabe]i. De unde importan]a predicilor`n pastoral\. Istoriografia cea mai recent\ se apleac\ acum cu predilec]ieasupra acestei surse esen]iale, mult timp neglijat\97. Ea descoper\ aicitemele majore ale predic\rii [i importan]a acesteia. S`nt sesizate aicirela]iile uneori tensionate dintre Bisericile ̀ nv\]\toare [i ̀ nv\]at\. Ghice[teprintre r`nduri tr\irea religioas\ de alt\dat\.

{i predicile se subdivizeaz\ `n dou\ categorii. Prima le cuprinde pecele pronun]ate cu ocazia misiunilor sau a posturilor Cr\ciunului [i Pa[telui.

2 7

Acestora le trebuie ad\ugate multe c`nt\ri compuse `n scopul misiunilor,cum ar fi cele ale sf`ntului Louis-Marie Grignion de Montfort. Misiunile nevor purta din nou de la sf`ntul Bernardin de Siena la Léonard de Port--Maurice, trec`nd mai ales prin p\rintele Maunoir, lazari[tii secolelor XVII[i XVIII, capucinul François de Toulouse, abatele Bridaine, iezui]ii Giroust,Vieira, Fontana [i Segneri [i oratorienii Lejeune [i Loriot. Am folosit deasemenea Bouquet de la mission composé en faveur des peuples de lacampagne par M. Jean Leuduger prêtre... de St. Brieuc (edi]ia `nt`i din 1700).C`nt\rile s`nt, desigur, cele ale lui Grignion de Montfort98, dar [i celereunite `n 1746 `ntr-un Manuel des retraites et missions à l�usage dudiocèse de Rennes. Am ad\ugat la acestea mai ales c`nt\rile pe care leintonau `n secolul XVIII elevii Fra]ilor din [colile cre[tine99 [i cele pe carele-au `nv\]at popula]iile din Boemia baroc\100. A doua categorie esteaceea a predicilor s\pt\m`nale `n[iruite de-a lungul anului, pe m\sur\ cetreceau cele cincizeci [i dou\ de duminici ale calendarului liturgic, c\roratrebuie s\ le al\tur\m omiliile pronun]ate la alte s\rb\tori obligatorii.

Anchetele istoriografiei contemporane dovedesc `n mod indiscutabilrolul, mult timp subevaluat, jucat `n ]\rile catolice, din secolul XVII p`n\`ntr-al XIX-lea inclusiv, de misionarii din interior care-au luat locul predica-torilor itineran]i din Evul Mediu, dar cu mai mult\ metod\ `n ac]iune [i cuo mai mare aten]ie acordat\ mediului rural. Discursul misionarist sub toateformele sale ne va fi, deci, de mare folos. Totu[i, mai important\ va fi, `noptica noastr\, imensa literatur\ a predicilor pentru cele cincizeci [i dou\ deduminici ale anului. Ap\rut\ ̀ n Evul Mediu101, ilustrat\ ̀ n secolul XV de OlivierMaillard `n ale sale Dominicales 102, `n secolul XVI de Lefèvre d�Etaples103,ea a atins ̀ n secolele XVII [i XVIII un volum [i o audien]\ considerabile. Otez\ de doctorat à la française n-ar fi inutil\ pentru studierea `n profun-zime a predic\rii s\pt\m`nale care ne restituie pastorala cea mai obi[nuit\de alt\dat\, a[a cum au ascultat-o str\mo[ii no[tri din vremea catehismului[i p`n\ la moarte. De unde `ntrebarea fundamental\ pentru noi : aceast\predic\ de rutin\, `n mod obligatoriu mai pu]in `ncordat\ dec`t cea amisiunilor, a vehiculat [i ea un mesaj al fricii ?

R\spunsul la `ntrebare va trebui s\ ]in\ cont de diversitatea intern\ acorpusului folosit. C\ci am consultat `n mod voit culegeri de omiliireflect`nd un larg evantai de experien]e pastorale [i de sensibilit\]i religioase.François Le Picart ̀ n secolul XVI104 [i Paul Beurrier105 ̀ n XVII tip\resc omiliicare le fuseser\ adresate parizienilor, cel de-al doilea, abate de Sainte--Geneviève, fiind [i paroh la Saint-Etienne-du-Mont. Episcopii Jean-PierreCamus la Belley106 [i Antoine Godeau107 la Vence aveau ̀ n fa]a lor auditoriimicilor ora[e episcopale. Tot la aceast\ clientel\ pare a fi vrut s\ ajung\Pierre de la Font, prior la Valabrège, fost oficial la Uzès, ale c\rui predicis`nt publicate `n 1701108. Edmond Bourée, oratorian, tip\re[te `n 1703omilii duminicale care par destinate unui public nediferen]iat109. Acestaera deja obiectivul lui François Bourgoing, al treilea superior al Oratoriului(� 1662), ale c\rui Homilies chrestiennes... (1642) voiau s\ fie utile at`t


PASTORALA FRICII2 8

parohilor, c`t [i simplilor laici, ace[tia din urm\ fiind invita]i s\ le citeasc\fie singuri, fie ̀ n fa]a familiei [i a servitorilor110. ~n schimb, François Hébert,ajuns episcop de Agen, public\ predici pe care le-a rostit pe c`nd erapreot al �parohiei regale� de la Versailles111. La mijlocul secolului XVIII,Symon este preot la o parohie central\ din Rennes, Saint-Germain, peteritoriul c\reia se afla Parlamentul din Bretagne112. Les Petits prosnes ouinstructions familières... de N. Girard (ed. I `n 1753), paroh la Saint-Loup `ndioceza Lyon113, Missionnaire paroissial 114 (ed. I `n 1753) de J. Chevassu,�fost paroh al diocezei Saint-Claude�, [i Discours familiers (ed. I `n 1766)de L. Réguis115, �paroh al diocezei de Gap [i fost paroh al celei de Auxerre�,reflect\ experien]a mediului rural.

Autorii `n[i[i s`nt diferi]i. Temperamentul lor, conjunctura religioas\,familia spiritual\ c\reia i se al\tur\, obiectivele pastorale pe care [i lepropun le influen]eaz\ limbajul. François Le Picart polemizeaz\ viguros`mpotriva protestan]ilor, dar insist\ pe `ndurarea divin\ fa]\ de cei carer\m`n credincio[i. Jean-Pierre Camus, influen]at de François de Sales,manifest\ tandre]e pentru oile sale, pe care le nume[te �prea bl`nzii meimiei�, �prea-iubi]ii mei�, �fra]ii mei prea-bl`nzi�, �sufletele mele sim]itoare�.Astfel de formule nu s`nt prea des `nt`lnite `n predici. Mai ales Godeau nule folose[te niciodat\ [i vorbe[te publicului s\u pe un ton rigid. Este unrigorist ca [i Beurrier. Bourée este cu mult mai pu]in consolator dec`tBourgoing. Pierre de la Font [i Girard vorbesc amenin]\tor. Symon, Hébert,Chevassu [i Réguis s`nt mai degrab\ modera]i. Al treilea echilibreaz\permanent amenin]area cu speran]a ; ceea ce face [i ultimul, dar acesta seg\se[te confruntat, `n anii 1770, cu cre[terea necredin]ei [i `i atac\ f\r\`ncetare pe libertinii al c\ror venin se r\sp`nde[te de acum ̀ nainte chiar [i`n satele din regiunea Auxerre. Totu[i, indiferent de temperamentelespecifice, o constatare de ordin cronologic pare a se impune : prediciles\pt\m`nale ale lui Lefèvre d�Etaples, ale lui Vigor [i Le Picart `n secolul XVI,cele ale lui Jean-Pierre Camus la `nceputul celui de-al XVII-lea s`nt maipu]in agresive fa]\ de ascult\tori dec`t cele din perioada posterioar\(1630-1770). Totul se petrece ca [i cum Reforma catolic\, `ncep`nd dinmomentul `n care a intrat cu adev\rat `n ac]iune pe teren, ar fi provocat o`n\sprire a limbajului pastoral, cu scopul de a-l face eficace, desigur.

Distinc]ia propus\ mai sus `ntre, pe de o parte, predicile de misiune [icele din pelerinaje [i, pe de alta, predicile s\pt\m`nale, oric`t de pertinent\ar fi, n-ar putea s\ ascund\ leg\turile care uneau cele dou\ tipuri dediscurs, inspirate, `n realitate, din acelea[i surse. Joseph Chevassu `[iintituleaz\ culegerea sa de omilii Le Missionnaire paroissial [i indic\ lasf`r[it cum s\ compui o serie de predici de misiune aleg`nd din panopliasa de predici s\pt\m`nale. De unde necesitatea raport\rii [i la lucr\ri carevoiau s\ ofere materiale, referin]e, teme [i canavale at`t misionarilor, c`t [ipreo]ilor de parohie. Ne g`ndim aici `n primul r`nd la trei mari compila]iiutilizate `nc\ de clerul secolului XIX. Prima este Le Pédagogue chrétien(Saint-Omer, 1622), de iezuitul din Valenciennes, Philippe d�Outreman. ~n

2 9

edi]ia �nou\, rev\zut\ [i ad\ugit\� din 1650, pe care-am consultat-o, la`nceputul tomului II, autorul nu ne ascunde faptul c\ primul s\u volum afost un mare succes de libr\rie, �dup\ cum dovedesc cele peste cincizecide reedit\ri [i versiunile `n toate limbile�116. ~n Candide, Voltaire atest\larga lui audien]\. Sigur c\ lucrarea se adreseaz\ cititorului cre[tin `ngeneral, dar Philippe d�Outreman vrea mai `nt`i [i mai ales s\ ajute cleruls\ propov\duiasc\. De aceea plaseaz\ la sf`r[itul fiec\ruia din cele dou\volume un �index spre folosin]a predicatorilor�, fiecare capitol fiind urmatde �istorii� edificatoare [i probante, mo[tenitoare ale acelor exempla alelui Etienne de Bourbon (� 1261)117 [i capabile s\ trezeasc\ aten]ia auditoriului.

O a doua Sum\ destinat\ predicatorilor este La Bibliothèque desprédicateurs a altui iezuit, Vincent Houdry (prima publicare `n 1712).Edi]ia pe care am folosit-o, aceea de la Lyon, din 1715-1725, cuprinde 21de volume in-40, dintre care dou\ de �suplimente�. ~n fruntea acestor�suplimente�, �librarul� ne face cunoscut c\ �lucrarea av`nd ca titlu LaBibliothèque des prédicateurs a fost primit\ foarte favorabil de c\trepublic, de vreme ce `n cinci-[ase ani au fost scoase mai multe edi]ii�118.Ultima retip\rire va avea loc `n 1865-1869.

Al treilea titlu din aceast\ list\ mai mult orientativ\ dec`t exhaustiv\este Dictionnaire apostolique à l�usage de MM. les curés des villes et descampagnes et de tous ceux qui se destinent à la chaire (13 vol. in-80,Paris, 1752-1753) al c\lug\rului augustinian Hyacinthe de Montargon119,capelan al regelui Poloniei, `n fa]a c\ruia a predicat de advent. Aceast\lucrare nu numai c\ are un volum `ntreg de tabele [i index, dar maicon]ine pentru fiecare tem\ tratat\ [i c`te un expozeu doctrinal, dou\�discursuri� care ar putea fi considerate interschimbabile [i adresate unuipublic de bun nivel [i, `n sf`r[it, o �predicare familiar\� destinat\ unuiauditoriu mai simplu. Pot fi g\site, deci, ̀ n aceast\ enciclopedie pastoral\,at`t predici gata f\cute, c`t [i elemente pentru compuneri proprii. Ea afost reeditat\ `n 1822-1824 [i `n 1830-1831. Este evident c\ doctrina [iinsisten]ele acestor dic]ionare [i biblioteci �apostolice� au fost comercia-lizate ̀ n multiple predici destinate diferitelor categorii de public. Lucr\rilorprecedente li se poate ad\uga, dar cu condi]ia de a schimba palierul, LaManière de bien instruire les pauvres et en particulier les gens de lacampagne, compus\ de Joseph Lambert, doctor la Sorbona [i prior laSaint-Martin din Palaiseau120. El indic\ `n prefa]\ c\ a lucrat �mai ales[pentru] pastorii de la ]ar\ care vor g\si `n carte principalele adev\ruri cucare s`nt obliga]i s\-i instruiasc\ pe s\rmanii da]i ̀ n grija lor�. Prin urmare,Joseph Lambert s-a str\duit s\ ofere materiale pentru ansamblul uneipastorale rurale.

Cele patru lucr\ri men]ionate mai sus dublau ac]iunea culegerilor deomilii redactate integral, pentru c\ deseori con]ineau [i ele predici gataf\cute. ~n felul acesta, oameni de teren, dar dota]i cu arta cuv`ntului [i ascrisului le ofereau preo]ilor [i vicarilor mai pu]in instrui]i [i mai pu]incapabili ca ei texte ce puteau fi utilizate imediat. Pierre de la Font `[i


PASTORALA FRICII3 0

redacteaz\ predicile la ordinul episcopului s\u � cel de Uzès � �sprefolosin]a diocezei sale�121. Oratorianul Julien Loriot, mul]umindu-se uneori�s\ pun\ `n ordine� omiliile confratelui s\u orb, p\rintele Lejeune, scrieSermons sur les plus importantes matières de morale chrétienne �`n folosulcelor care se dedic\ misiunilor [i celor care lucreaz\ `n parohii�122. Girardprecizeaz\ `n prefa]a la Petits prônes c\ le-a compus �pentru u[urarea anumero[i preo]i [i vicari... de la ]ar\�123. Or, aceste lucr\ri au fost ampludifuzate. La Manière de bien instruire les pauvres... de Joseph Lambert afost reeditat\ de [ase ori `n secolul XVIII [i de cinci ori `n XIX. Predicilep\rintelui Loriot cunosc vreo zece tiraje `ntre 1695 [i 1853124. Cele ale luiGirard vor fi traduse `n latin\ la Augsburg, `n 1766, tip\rite din nou `nfrancez\ `n 1760, 1766, 1769, 1823, 1839 [i figureaz\ `n tomul XCII alCollection des Orateurs sacrés, de Migne. Astfel, mai `nt`i datorit\ tip\ririi,apoi pentru c\, `ntr-o alt\ vreme, au fost reluate [i respuse de eclezia[tiobscuri, aceste texte au avut cu certitudine un mare impact [i putem s\ leprivim pe bun\ dreptate ca surse esen]iale ale pastoralei celei mai obi[nuite.

Prin intermediul acestei documenta]ii, care multiplic\ efectul �Preg\tirilorpentru moarte�, vom urm\ri difuziunea fricilor religioase. Va trebui, mai`nt`i, s\ individualiz\m principalele teme ale acestei cateheze angoasante,apoi s\ ̀ ncerc\m s\-i apreciem greutatea ̀ n ansamblul discursului Bisericiiadresat maselor catolice.

3 1

12.

�CHIBZUI}I BINE�

�Preg\tirile pentru moarte�

Printre temele traumatizante ale pastoralei fricii g\sim, evident, moartea.Calitatea lucr\rilor recente `n acest domeniu ne permite, cel pu]in `n ceeace prive[te Fran]a, s\ avans\m asupra �Preg\tirilor pentru moarte� [i aaltor �Chibzui]i bine� concluzii solide pe care este suficient dac\ lerezum\m aici1. Din capul locului este clar c\, `n Fran]a, cel mai maresucces al �Preg\tirilor pentru moarte� s-a situat `n ultimul sfert al seco-lului XVII, adic\ `n momentul apogeului Reformei catolice `n regat. ~naceast\ epoc\, procentajul lucr\rilor religioase `n produc]ia tip\rit\ seapropie de 50%2 iar `n testamentele pariziene ating punctul culminantcererile de slujbe [i rug\ciuni pentru sufletele din purgatoriu3 � aceast\culme fiind atins\ pu]in mai t`rziu `n Provence4. Dup\ nivelul minim dinanii 1530-1600, provocat de ac]iunile succesive ale umanismului [i r\zboaielorreligioase, discursul catolic asupra mor]ii `[i reia ofensiva cuceritoare : 26de noi �Preg\tiri pentru moarte� din 1600 p`n\ `n 1624 (fa]\ de 10 titluri`n timpul celor 50 de ani de dinainte), 32 din 1625 p`n\ `n 1649, ...peste60 `n intervalul 1675-1699. Regresul se manifest\ din primul sfert alsecolului urm\tor : doar 38 de noi titluri `ntre 1720 [i 1724. ~ncetinirea seprecizeaz\ `n continuare : 20 de titluri inedite din 1725 p`n\ `n 1749, apoi13 pentru toat\ a doua jum\tate a secolului. ~n mod asem\n\tor se r\resc,mai ales dup\ 1760, cererile de slujbe pentru defunc]i [i hirotonisirile,`ndeosebi ̀ n diocezele de Reims, Rouen, Troyes, Autun, Rodez, Grenoble[i Gap5.

�Invazia pioas\� a fost deci ̀ nso]it\ de o insisten]\ asupra mor]ii ̀ nc\ [imai puternic\ dec`t `n trecut, iar secolul XVII a reprezentat `n toat\ Europao culme din acest punct de vedere. ~n Italia, de exemplu, bibliotecile s`ntpline de opere ale acestei epoci, cu titluri semnificative : De Bono mortis,De contemplatione mortis, De Arte bene moriendi, Atrium domus aeternitatisseu praxis praeparationis ad mortem sanctam obeundam. La Morte delgiusto, Arte di ben morire, La Morte disarmata, Morte dolce e santa,Scuola della buona morte, La Morte felice a chi ben vive, Orologio dellamorte, La Preparazione alla morte, Vero apparecchio per la buonamorte etc. ~n Fran]a, al\turi de De Arte bene moriendi (1620) a italianuluiBellarmino [i de L�Avant-coureur de l�éternité (1636) a germanului Drexel,c`teva titluri se impun ca best-sellers al c\ror succes va fi durabil : La

PASTORALA FRICII3 2

Douce et saincte mort (1680) [i La Préparation à la mort (1689) alep\rintelui Crasset (iezuit) : vreo patruzeci de edi]ii ; L�Ange conducteur...(1683) a p\rintelui Coret : `n jur de dou\zeci ; Pensez-y-bien (1654) ap\rintelui de Barry (iezuit) : cel pu]in zece6.

~n aceast\ literatur\ religioas\ axat\ pe deces, cuvintele, o dat\ cutrecerea timpului, tind s\ biruie imaginea (invers dec`t versiunile scurteale lui Ars moriendi din secolul XV), macabrul devine mai discret, loculacordat ispitelor agoniei se mic[oreaz\, accentul se pune din ce `n ce maimult pe preg\tirea `ndelungat\ pentru moarte : aceea care dureaz\ toat\via]a. Logic, astfel de lucr\ri ̀ nglobeaz\ ̀ n mod progresiv formule invoca-toare [i practici pioase utile fie `n via]a obi[nuit\, fie la apropierea mariitreceri. ~n sf`r[it, ele scot `n eviden]\ importan]a `mp\rt\[aniei de moarte[i rolul preotului la c\p\t`iul muribundului. Descriind aceast\ evolu]ie7,Daniel Roche remarc\ `n acela[i timp c\ autorii de �Preg\tiri� s`nt de celemai multe ori c\lug\ri8. Din 190 de autori identifica]i ̀ n secolele XVII-XVIII(f\r\ protestan]i), o duzin\ s`nt laici (printre care un Isaac Arnauld), zeceapar]in ierarhiei superioare a clerului, 19 s`nt clerici de r`nd. To]i ceilal]is`nt c\lug\ri : astfel oratorianul Quesnel public\ ̀ n 1686 un eseu despre LeBonheur de la mort chrétienne. Retrait(e) de huit jours. Dar, printreace[ti c\lug\ri, capucinii [i iezui]ii se deta[eaz\ net, cei din urm\ furniz`nddoar ei 60 de autori9. Nu ̀ nt`mpl\tor cele dou\ aripi militante ale Reformeicatolice au investit at`t de mult `n moarte : toat\ pedagogia roman\ estecentrat\ asupra sf`r[iturilor de pe urm\. Pensez-y-bien a lui de Barry, LaPréparation à la mort de Crasset, Miroir du pécheur a p\rintelui Huby,tot at`tea c\r]i de succes scrise de iezui]i.

Michel Vovelle [i Daniel Roche10 sugereaz\ am`ndoi s\ ̀ mp\r]im autoriide �Préparations à la mort� [i alte lucr\ri adiacente `ntre partizani aibl`nde]ii [i utilizatori ai unei pastorale a terorii. Primii, cum ar fi Crasset [iLalemant � acesta din urm\ autor al Saints desirs de la mort, 1673 � ar fiie[it `nving\tori din competi]ie, dac\ judec\m dup\ reedit\rile tratatelorlor. Clanul �terori[tilor� este bine reprezentat prin p\rintele Antoine Yvan,din Oratoriu, fondator al Congrega]iei ̀ ndur\rii. A sa Trompette du ciel quiesveille les pécheurs et les excite à se convertir (1661) spune destuledespre tonul lucr\rii. ~n general, s-ar fi insistat pe latura nelini[titoare asf`r[iturilor de pe urm\ `n fa]a unui auditoriu larg (care nu era formatneap\rat din s\raci), iar aspectele lini[titoare ale mor]ii ar fi fost p\stratepentru elitele cre[tine aflate `n recluziune, succesul acestora afirm`ndu-sede la sf`r[itul secolului XVII. Relu`nd discu]ia schi]at\ mai sus11 ̀ n leg\tur\cu cele dou\ pastorale, a �fricii� [i a �seduc]iei�, a[ vrea s\ marchez dinnou aici c\ aceste dou\ discursuri despre moarte au fost mai mult asem\-n\toare dec`t opuse.

Un preot al Misiunii sf`ntului François de Sales, `n dioceza de Vienne,public\ `n 1741 o Méthode pour finir saintement sa vie, care se deschideasupra unor perspective de fericire. Dar calea de acces la aceasta estecea a �terorilor salvatoare�12. Chiar autorii de lucr\ri consolatoare insist\

3 3

asupra importan]ei ultimelor clipe. Formula sf`ntului Ioan Hrisostomul,�nu trebuie l\udat cineva `nainte de a fi murit�13, at`t de frecvent invocat\`n secolul XVII14, r\mîne de actualitate în perioada urm\toare. Bl`ndulcavaler de Lasne d�Aiguebelle, autorul unui eseu plin de sensibilitatedespre La Religion du coeur (1768), vorbe[te [i el de �clipa fatal\�15.

Importan]a acordat\ acesteia `ncep`nd cu Artes moriendi din seco-lul XV explic\ de ce s-au n\scut [i s-au dezvoltat, `n epoca Reformeicatolice, confreriile agonizan]ilor [i ale acelora care îi luau în grij\ pecondamna]ii la moarte între momentul sentin]ei [i cel al execu]iei16. Mult\vreme în cursul Evului Mediu s-a v\zut în condamnatul la moarte un viitorlocuitor al infernului. El era abandonat de c\tre oameni. Confreriile asociatetocmai pentru a se ocupa de ei au pornit de la punctul de vedere opus �la Roma, de exemplu, începînd cu anul 149017. Totul poate fi salvat saupierdut în ultimele clipe de via]\. Aceasta este valabil chiar [i în cazulcriminalilor. Nu sîntem noi cu to]ii criminali [i condamna]i la moarte dincauza p\catului originar ? Cel care urmeaz\ s\ fie executat nu difer\ deciîn mod fundamental de ceilal]i p\c\to[i. Dispozi]iile date confortatori-lor,cum ar fi sfaturile, `ncuraj\rile [i rug\ciunile acestora pentru �s\rmaniijudeca]i� nu reprezint\ a[adar decît un capitol aparte din vasta literatur\asupra �artei de a muri cum se cuvine�. Ultimele clipe ale unui condamnatconstituie, mai mult decît pentru ceilal]i oameni, momentul unei luptedecisive între îngeri [i demoni. Rug\ciunile [i prezen]a confortatori-lor artrebui s\ ajute la victoria lui Dumnezeu într-o situa]ie deosebit de dificil\.Pentru succesul unei atari întreprinderi, confra]ii nu-[i cru]\ nici un gest,efort sau argument : s\rut\ picioarele condamnatului pentru a-l implora s\se converteasc\, îl însp\imînt\ cu infernul ; dac\ acesta se înc\p\]îneaz\,se roag\ împreun\ cu dînsul ; nu-l p\r\sesc de la ie[irea din închisoare [ipîn\ la moarte.

A-l ajuta pe cel ce urmeaz\ s\ fie spînzurat, decapitat sau ars înseamn\nu at`t a-l `mb\rb\ta, cît a-i face un serviciu religios. Nu e vorba de a-i das\ bea pentru a-l îmb\ta [i a-i ascunde apropiata scaden]\. Trebuie,dimpotriv\, s\ i se arate f\r\ încetare c\ a ajuns la por]ile eternit\]ii. Peacest parcurs îngust se impune deci luciditatea. Dar atunci c`nd condam-natul s-a `mp\cat cu Dumnezeu, el devine un exemplu. Acceptînd cuinima deschis\ sentin]a, poate muri cu speran]a vie a m`ntuirii. Mai binemori executat, dar c\it, decît s\ fii surprins de o moarte subit\, poate înstare de p\cat de moarte.

Aceast\ concluzie este valabil\ în final pentru toat\ lumea. Jean Crasset,ale c\rui Préparation... [i Douce mort de]in, în secolul XVIII [i chiar `n XIX,`nt`ietatea printre tratatele compuse în Fran]a pe acest subiect, scrie :�[Timpul mor]ii] este acela în care pericolul de a muri pe vecie neamenin]\ cel mai îndeaproape�18. �Mi-e fric\, m\rturise[te el, de durataetern\, bun\ sau rea, depinz`nd de o clip\, mie necunoscut\, pe care n-opot evita [i care m\ va face s\ intru în aceast\ cas\ a eternit\]ii. Mi-e fric\de ziua de pe urm\, ultima a zilelor mele [i prima a unei fericiri sau


PASTORALA FRICII3 4

nenorociri eterne�19. Mai departe, credinciosul adus în scen\ de c\treCrasset îi strig\ Domnului : �Nu m\ p\r\si atunci cînd voi fi lipsit de oriceajutor omenesc [i cînd to]i demonii vor face cele mai mari eforturi pentrua m\ pierde�20 � evocare, dup\ cum se vede, a ispitelor din Ars moriendi.�~ndur\-te de mine, se roag\ în continuare penitentul, [i `nt\re[te-m\ înfa]a spaimelor mor]ii21... ~mpr\[tie [i alung\ groaza fa]\ de moarte trezit\`n suflet de sl\biciunea mea�22. Crasset î[i redacteaz\ lucr\rile tocmaipentru a combate angoasa ultimelor clipe. El consider\ c\ �teama estepericuloas\ în fa]a mor]ii�, dar �bun\ în timpul vie]ii�23.

Astfel reg\sim necesitatea de a ne preg\ti din vreme pentru �clipafatal\�, `ndemnul de a o face nefiind în contradic]ie cu insisten]a asupraultimelor momente. Fostul iezuit Jean-Nicolas Grou, ocupîndu-se deCaractères de la vraie dévotion (Caracteristicile adev\ratei devo]iuni)(1788), concede c\ la b\trîne]e �pasiunile stinse îi las\ spiritului toat\claritatea cuno[tin]elor sale, în vreme ce infirmit\]ile îi dau avertismentesalutare�. Dar constat\, în sens invers, c\ este vîrsta �iner]iei� [i conchidec\ pentru a ajunge la m`ntuire trebuie ca �în toate etapele vie]ii s\ tepreg\te[ti de moarte�24. Lalemant, citîndu-l pe sfîntul Ioan Sc\rarul �mereu trimiteri la P\rin]ii de[ertului � repet\ dup\ acesta : �Nu putem tr\icu sfin]enie nici o zi dac\ nu ne dorim ca aceasta s\ fie ultima din via]anoastr\, mai degrab\ decît s\-l hulim pe Dumnezeu. Gîndul permanent lamoarte stinge pîn\ la urm\ toate viciile. {i a[a cum caritatea perfect\ îlscute[te pe om s\ cad\ în p\cat, o medita]ie perfect\ asupra mor]ii îl faceincapabil s\ se team\ de altceva decît de judecata lui Dumnezeu�25. ~nacest spirit, �Congrega]ia (roman\) a mor]ii bune �, creat\ la ini]iativaiezui]ilor în 1646, consacra ultima duminic\ a lunii unei �retrageri pentrupreg\tirea în vederea mor]ii�, de vreme ce �fiecare lun\ poate fi ultimadin via]\�. Membrii �Congrega]iei� se angajau �s\ ]in\, pe cît posibil,prezent în mintea lor gîndul la moarte, ce pare s\ fie un stimulent pentruîndep\rtarea de vicii�26.

A te obi[nui cu moartea înseamn\ în mod obligatoriu a [ti s\ prive[timacabrul. Men]ionarea craniului [i a mormîntului figureaz\, dup\ estim\-rile lui Daniel Roche, în 57% din �Preg\tirile...� editate între 1750 [i 180027.Chiar [i autorii care las\ la o parte facilit\]ile morbidului recomand\ specta-colul mor]ii. De unde urm\torul sfat, în acela[i timp ferm [i prudent, al luiFénelon în L'Education des filles, pe care trebuie din nou s\-l cit\m dup\Robert Favre :

�Obi[nui]i imagina]ia copiilor s\ aud\ vorbindu-se despre moarte ; s\vad\ f\r\ a se tulbura un lin]oliu, un mormînt deschis, bolnavi care-[idau duhul [i persoane moarte deja, dac\ pute]i s-o face]i f\r\ a-iexpune unui fior de spaim\. Nu e nimic mai sup\r\tor decît s\ vezipersoane inteligente [i pioase care nu se pot gîndi la moarte f\r\ a secutremura�28.

Mergînd mai departe de sfatul lui Fénelon, Formulaire de prières àl'usage des pensionnaires (Formularul de rug\ciuni spre folosirea pensio-

3 5

narelor) (ursulinelor) le recomanda elevelor s\ se duc\ la culcare recitîndrug\ciunea urm\toare : �Vai ! iat\ în ce fel îmi va fi pus într-o zi corpul înmormînt pentru a fi mîncat de viermi. O, Doamne, cît de necugetat eomul c\ munce[te doar pentru corpul \sta, care-n scurt\ vreme va fitransformat în pulbere, [i c\-[i neglijeaz\ sufletul nemuritor�29.

~n edi]ia pe care-am consultat-o din Preg\tirea... p\rintelui Crasset,prima pagin\ con]ine imaginea unui schelet înving\tor c\lc`nd în picioarepe unul din mai-marii acestei lumi, instrumente muzicale, c\r]i [i stindarde.~n Saints désirs..., p\rintele Lalemant reia o recomandare a sfîntului IoanHrisostomul, aceea c\ �pentru a fi virtuos, trebuie s\ meditezi f\r\ încetareasupra mor]ii, s\ vorbe[ti despre asta în orice clip\, s\ te familiarizezi cuea, s\ vizitezi mormintele [i chiar s\-i asi[ti pe muribunzi, pentru c\ nimicnu edific\ [i nu consoleaz\ ca a-i vedea murind pe sfin]i ; [i nimic nu teîndep\rteaz\ de necredin]\ decît a-i vedea murind pe nelegiui]i�30. Astfel,chiar [i cea mai consolant\ pedagogie religioas\ are privirea fixat\ asuprasf`r[iturilor de pe urm\. Calea spre m`ntuire trece prin cimitire. Cre[tinultrebuie s\ tr\iasc\ cu gîndul la moarte.

Necesara medita]ie asupra acesteia stabile[te o punte între pastoralaamenin]\toare destinat\ marelui public [i aceea care le insufl\ schimnicilor([i asimila]ilor) sfînta aspira]ie spre moartea eliberatoare. ~n Exerci]iilespirituale, a[a cum erau ele practicate în secolele XVII [i XVIII de c\tre oelit\ cre[tin\, figura acest sfat :

�Trebuie s\ ne imagin\m c\ sîntem într-un cimitir, c\ privim [i atingemoasele mor]ilor, cînd un cap, cînd altul ; trebuie s\ ne gîndim c\ oaseleau apar]inut unor oameni asem\n\tori nou\, boga]i în onoruri, cople[i]ide toate bunurile acestei lumi�31.Alt `ndemn de aceea[i natur\ : �S\ m\ imaginez pe patul de moarte, cucrucifixul în mîn\, cu lumînarea aprins\, cu cei apropia]i rugîndu-sepentru mine�32.Grignion de Montfort a afirmat [i el c\ �moartea celui drept este blînd\[i de dorit� [i, pentru a o face astfel, î[i invita ascult\torii � în cazul defa]\ mai ales schimnici � s\ �fie credincio[i unor practici de-ale sfin]ilorpentru a se gîndi la moarte [i a se preg\ti pentru aceasta : 1) Cînd seculc\, s\ se a[eze în pozi]ia unui mort. 2) S\ m\nînce la fiecare mas\o bucat\ de pîine pentru a hr\ni viermii care-i vor devora corpul. 3) S\priveasc\ bolile ca pe ni[te înso]itori ai mor]ii. 4) S\ aib\ un cap de mortîn camer\ [i s\ mediteze la ce-a fost, ce este [i ce va fi [i s\ reflectezela el însu[i. 5) S\-[i fac\ racla [i mormîntul [i s\ le s\rute zilnic�33.

Fénelon i-a dat într-o zi urm\torul sfat electorului de Köln : �Trebuie s\mori f\r\ încetare pentru tine `nsu]i spre a-i face pe ceilal]i s\ intre înaceast\ practic\ a mor]ii care este esen]a cre[tinismului�34. Adresîndu-se [iel � persoanelor religioase�, Dom Jean-Paul Du Sault declar\ c\ trebuie s\se �fac\ frate� cu moartea : �Vreau, scrie el, o, moarte, s\ fac alian]\ cutine... Te voi lua drept sor\, so]ie, prieten\... ~mi voi g\si s\la[ul în casa ta,care este mormîntul... M\ voi despuia de pe acum, în favoarea ta, de totceea ce iubesc [i am pe p\mînt�35.


PASTORALA FRICII3 6

Vom fi recunoscut deja, în aceste apostrof\ri, limbajul obi[nuit adep]ilor�dispre]ului fa]\ de lume�. Numitorul comun al tuturor �Preg\tirilor pentrumoarte�, traumatizante sau lini[titoare, este doctrina lui contemptus mundi.S\ facem o compara]ie, în aceast\ privin]\, între Trompette du ciel dep\rintele Yvan [i Saints désirs de la mort de p\rintele Lalemant. Primalucrare propov\duie[te frica : �Cel ce tr\ie[te f\r\ team\ de Dumnezeu [ide sine este un mare ignorant, un nebun [i un pierdut�36 [i `ndeamn\, înmod foarte logic, la �deta[area de maximele [i exemplele lumii�. Pentruc\ �moda lumii se opune celei a lui Dumnezeu [i îi este du[man\ lui IsusHristos�. �Treburile lumii sînt un mare obstacol în calea m`ntuirii, cea maiimportant\ dintre toate�. �Pentru a te l\sa cuprins de spiritul lui Dumnezeutrebuie s\ te eliberezi de spiritul lumii [i chiar de tine `nsu]i�. Asemeneaafirma]ii sînt, în cartea sa, tot atîtea titluri de capitole37. Cît despre p\rinteleLalemant, el vrea s\-i indice cititorului cum s\ înve]e �s\-[i doreasc\moartea�. ~i va ar\ta deci cum �s\ dispre]uiasc\ via]a�. De fapt, întreagalui carte este o diserta]ie asupra dispre]ului fa]\ de lume, cu repetatetrimiteri la sfîntul Augustin, sfîntul Ciprian, sfîntul Ieronim, la P\rin]ii greci,sfîntul Grigore cel Mare [i sfîntul Bernard. Citim aici c\ �pe m\sur\ cecre[tinul simte crescînd în el dragostea de virtute, simte cum cre[te `n el[i dorin]a de moarte� ; �cre[tinii � maxim\ a sfîntului Ciprian � nu trebuies\ mai iubeasc\ lumea, pentru c\ lumea îi ur\[te pe cre[tini, iar ei trebuies\ se bucure atunci cînd moartea îi elibereaz\ de rela]iile lume[ti� ; �c\principala caracteristic\ [a cre[tinului] este s\ doreasc\ [i s\ iubeasc\moartea� � formul\ a sfîntului Ioan Hrisostomul ; �c\ virtutea cea maitrainic\ a cre[tinilor [i cea mai evident\ tr\s\tur\ a celor predestina]i estede a suspina [i de a geme neîncetat în a[teptarea mor]ii [i cu speran]aîntr-o alt\ via]\� � înv\]\tur\ a sfîntului Augustin. Autorul î[i încheie tratatulamintind de �sentimentele admirabile pe care ni le-a l\sat sfînta Tereza înscrierile sale, `n ce prive[te medita]ia asupra eternit\]ii [i dorin]a demoarte�38. Pe scurt, un limbaj monastic [i mistic adresat de-acum `ncolozecilor [i zecilor de mii de cititori.

Aceea[i analiz\ este potrivit\ pentru cea mai r\spîndit\ dintre �Preg\tirilepentru moarte�, cea a p\rintelui Crasset. Penitentul c\ruia piosul iezuit îid\ cuvîntul la un moment dat se exprim\ astfel : �Neavînd decît o via]\nevrednic\ pe care am folosit-o aproape numai pentru a-l insulta [peDumnezeu], declar c\ sînt încîntat s\ mi-o pierd�39. Mai departe, lucrarealui Crasset con]ine opinii ce ar putea apar]ine unui c\lug\r din secolul XII,apostol al lui contemptus mundi :

�Considerîndu-v\ înc\ om viu pe p\mînt, trebuie s\ geme]i ca într-unexil [i s\ suspina]i neîncetat dup\ preafericita eternitate unde se afl\adev\rata voastr\ patrie [i unde ve]i avea o via]\ ce va dura tot atîta cîtDumnezeu `nsu[i. Trebuie s\ v\ elibera]i complet inima de dragosteafa]\ de lumea prezent\, pentru c\ p\catul, moartea [i puterea demonuluiau domnit aici înc\ de la p\catul lui Adam, dup\ cum ne înva]\ sfîntulPavel : de aceea p\mîntul pe care-l locuim este numit regiunea umbrei

3 7

mor]ii, iar trupul nostru este numit corpul mor]ii. ~n sfîr[it, oamenii cetr\iesc pe p\mînt nu sînt doar muritori, ci chiar [i Isus Hristos declar\c\ ace[tia sînt tot atî]ia mor]i, atunci cînd îi spune unui ucenic carevoia s\-[i înmormînteze tat\l înainte de a-l urma : « las\ mor]ii s\-[iîngroape mor]ii... »Ne putem noi teme s\ p\r\sim p\mîntul, regiune a mor]ii [i loc alsurghiunului nostru ?�40

Or, numai Biblioteca Na]ional\ din Paris p\streaz\ dou\sprezece edi]iidiferite ale Preg\tirii p\rintelui Crasset, e[alonate între 1689 [i 1825.Astfel ne d\m seama de audien]a sa.

Identificarea fondului comun celor dou\ tipuri de lucr\ri consacratemor]ii cre[tine ne face s\ remarc\m c\ oroarea [i dorin]a de a muri aucoabitat deseori în acelea[i scrieri. Nu exista vreo contradic]ie între celedou\ atitudini. Moartea este `ngrozitoare, fiind cea mai rea dintre pedepseleaplicate omului p\c\tos. ~n acela[i timp, ea este de dorit pentru c\ punecap\t exilului nostru în �valea plîngerii� : ea se deschide c\tre lumin\.Robert Favre relateaz\, în frumosul s\u studiu despre Moartea în secolulLuminilor (La Mort au siècle des Lumières), c\, în 1784, locuitorii dinVitry-le-François au v\zut pentru prima dat\ lîng\ unul din stîlpii bisericiilor o sculptur\, existent\ [i ast\zi, reprezentînd �Religia c\lcînd moarteaîn picioare�. Moartea este un schelet rînjind, al c\rui lin]oliu las\ s\ se vad\craniul [i extremit\]ile membrelor. Ea este pus\ în contrast cu doi îngera[i[i cu figura str\lucitoare a Religiei care poart\ crucea [i-i surîde cadavrului.O inscrip]ie ne aduce aminte de o formul\ din Imitatio : �Fericit cel ce arepermanent moartea în fa]a ochilor [i care nu tr\ie[te decît pentru a înv\]as\ moar\ cum trebuie�41. Macabrul religios din secolele XIV-XVI, evocat încapitolele noastre anterioare, avea [i aceast\ semnifica]ie. El ducea c\tresperan]a reînvierii prin spectacolul descompunerii corpului. A existat,deci, o repetare a unui discurs esen]ial asupra mor]ii.

~n plin secol XVIII, doi martori ale[i dintre mul]i al]ii, sfîntul Alfonso deLiguori [i Caraccioli vorbesc amîndoi atît de dezgustul provocat de cadavru,cît [i de aspira]ia c\tre moarte pe care trebuie s-o împ\rt\[easc\ oriceadev\rat cre[tin, ambele atitudini înr\d\cinîndu-se în contemptus mundi.Apparecchio alla Morte ( = Preg\tirea pentru moarte) l\sat\ de fondatorulordinului redemptori[tilor a ap\rut în 1758. Tabloul mor]ii de L.A. Caraccioli �în 1761. Prima lucrare a avut un succes enorm (350 de edi]ii între 1758 [i1961, dintre care 128 în italian\)42. Cea de-a doua s-a bucurat pe momentde o oarecare apreciere (3 edi]ii în 1761, una în 1765, o alta în 1767).Sfîntul Alfonso poseda o cunoa[tere profund\ a literaturii religioase.Caraccioli � un laic � nu era decît un �moralist cre[tin de m`na a doua�. Cuatît mai mult este remarcabil faptul c\ am`ndoi vorbesc aceea[i limb\,unul în Fran]a, iar cel\lalt în Italia. Mai ales cea a macabrului :

Caraccioli : � A[ vrea ca omul... s\ se imagineze z\cînd în putregai [iviermi, pierzîndu-[i pe r`nd ochii, urechile, buzele [i devenind unschelet hidos, în stare s\ însp\imînte toat\ omenirea...


PASTORALA FRICII3 8

Nu exist\ spectacol mai însp\imînt\tor decît un om `n agonie : tr\s\-turile i se scof`lcesc, ochii i se tulbur\, gura i se strîmb\, chipul i sedescompune, m\dularele i se r\sucesc, sufletul i se risipe[te în regrete[i suspine [i toat\ natura pare s\ se destrame...Trebuie ca moartea s\ fie neap\rat însp\imînt\toare, pentru c\ este ourmare a p\catului, adic\ o pedeaps\ `ngrozitoare pentru trufia noastr\.{i ce pedeaps\ !...La Galeria din Floren]a... un muncitor a reprezentat în cear\ tot ceeace face stric\ciunea asupra corpurilor. Mai întîi le vezi umflîndu-se,devenind livide [i verzui, cr\p`nd pe la `ncheieturi, deschizîndu-se,umplîndu-se de viermi [i, în sfîr[it, uscîndu-se [i transform`ndu-se înpulbere... La sfîr[it, omul î[i pierde chiar [i numele de cadavru, spuneTertulian ; el se descompune în praf [i fum�43.

Sfîntul Alfonso sf\tuie[te la începutul Preg\tirii sale (Apparecchio) :

� Imagineaz\-]i c\ o persoan\ [i-a dat duhul de curînd. Uit\-te lacadavrul care mai zace pe pat, cu capul c\zut în piept : p\rul îndezordine [i înc\ sc\ldat în sudoarea mor]ii ; ochii du[i `n fundulcapului, obrajii sup]i, fa]a de culoarea cenu[ii, limba [i buzele deculoarea fierului, corpul rece [i greoi. Cine-l vede p\le[te [i se cutremur\.Cî]i [i-au schimbat via]a [i au p\r\sit lumea la vederea unui defunct,rud\ sau prieten !Cadavrul produce o aversiune [i mai mare atunci cînd începe s\putrezeasc\. Au trecut mai pu]in de dou\zeci [i patru de ore de lamoartea acestui tîn\r [i deja po]i sim]i duhoarea. Trebuie s\ deschiziu[ile, s\ aprinzi mult\ t\m`ie [i mai ales s\ faci în a[a fel încît s\-ltrimi]i repede la biseric\ [i s\-l înmormîntezi pentru a nu împu]i toat\casa...Pentru a vedea mai bine ceea ce e[ti, prietene cre[tin, spune sfîntulIoan Hrisostomul, « du-te la cimitir s\ contempli pulberea, cenu[a [iviermii, [i ofteaz\ »44. Prive[te cum cadavrul \sta devine întîi galben,apoi negru. Dup\ aceea îi apare pe tot corpul un puf alb [i resping\tor[i ]`[ne[te un putregai vîscos [i împu]it care se prelinge pe p\mînt. Dinacest puroi se ive[te în curînd o mare cantitate de viermi hr\nindu-secu carnea. Se adaug\ [obolanii care, [i ei, se înfrupt\ din cadavru,unii atacîndu-l din exterior, ceilal]i intrîndu-i în gur\ [i în p`ntece.Obrajii, buzele [i p\rul îi cad treptat. Coastele sînt primele care sedezgolesc, apoi bra]ele [i picioarele. Dup\ ce au consumat toat\carnea, viermii se devoreaz\ între ei ; în cele din urm\, din corp nur\mîne decît un schelet fetid care, cu timpul, se desface, oaseledesprinz`ndu-se unele de altele, iar capul, de bust�45.

Iat\ un extras impresionant, demn s\ figureze într-o antologie amacabrului. Dar el trebuie situat atît în cadrul Preg\tirii (Apparecchio), cît[i al întregii opere a sfîntului Alfonso. El este, fire[te, plasat în frunteaacestei preg\tiri pentru moarte ; totu[i aceasta nu are o dominant\ morbid\.O singur\ medita]ie din cele treizeci [i [ase este dedicat\ cadavrului. ~nplus, dac\ Preg\tirea a dat na[tere la aproximativ 350 de edi]ii, alteopere ale sfîntului, lipsite complet de macabru, au cunoscut cu mult mai

3 9

multe : Vizitele la Sfîntul Sacrement, 2017 ; Beatitudinile Mariei, peste o mie ;Pratica di amar Gesu-Cristo (Practicarea dragostei fa]\ de Isus), 53546.

Macabrul de la `nceputul Preg\tirii este legat de o veche tradi]ie (înFran]a secolului XVIII, �Biblioteca albastr\� continu\ s\ difuzeze Mareledans macabru)47, dar, mai ales, nu poate fi în]eles pe deplin decît raportatla sfîntul Ioan Hrisostomul, citat ca atare, [i la o întreag\ tradi]ie monastic\ ;pus în rela]ie cu contemptus mundi, el însu[i d\ na[tere dorin]ei de amuri. {i în aceast\ privin]\, Caraccioli [i sfîntul Alfonso spun în esen]\acela[i lucru :

Caraccioli : �Unii se mir\ c\ exist\ persoane destul de deta[ate de lumepentru a se duce s\ se înmormînteze în m`n\stiri ; dar ar trebui s\ semire [i mai mult c\ nu dau fuga acolo to]i oamenii...A[ spune cu drag\ inim\ ca Iov : « De ce n-am murit din p`ntecelemamei... »Moartea, dup\ celebrul Leibniz, nu este decît o dezvoltare avantajoas\a facult\]ilor noastre, care l\rge[te sfera cuno[tin]elor, a activit\]ii [ifericirii noastre...Ce moment cumplit este cel al `ngrop\rii noastre în ochii unei lumiobi[nuite doar s\ admire corpurile, s\ se bucure de pl\cerile sim]urilor[i s\ se hr\neasc\ numai cu trufia ! Dar ce clip\ fericit\ în ochii uneireligii preocupate numai s\ dispre]uiasc\ trupul, s\ se uite la el ca laun sac de ]\rîn\ [i de stric\ciune [i s\ nu pre]uiasc\ decît via]asufletului nostru�48.

Sfîntul Alfonso : � David a numit « visuri » fericirea vie]ii prezente (Ps. 72, 20)...Cine se gînde[te la moarte nu poate iubi p\mîntul... S\ ne deta[\mimediat de afec]iunea fa]\ de bunurile acestui p\mînt înainte camoartea s\ ni le smulg\ cu for]a... Via]a este asem\n\toare unui aburpe care-l `mpr\[tie o pal\ de vînt...Pasiunile ne fac acum s\ ni se par\ bunurile de pe p\mînt altfel decîtsînt. Moartea le descoper\ [i ne face s\ le vedem în adev\rata lorlumin\, adic\ fum, tin\, de[ert\ciuni [i necaz... La ce folose[te frumuse]eatrupului, dac\ din el nu r\mîn decît viermi, duhoare [i oroare ?...Din punctul de vedere al sim]urilor, moartea însp\imînt\ [i e de temut ;dar potrivit credin]ei, ea consoleaz\ [i se face dorit\... Tertulian spunepe bun\ dreptate c\ atunci cînd Dumnezeu scurteaz\ via]a cuiva, el îiscurteaz\ [i chinurile... Cu siguran]\ c\ moartea îi este dat\ omului capedeaps\ a p\catului, dar chinurile acestei vie]i sînt atît de numeroaseîncît moartea (dup\ cum spune sfîntul Ambrozie) pare a ne fi acordat\ca o u[urare [i nu ca o pedeaps\...Sfîntul Ieronim se ruga de moarte [i-i spunea : « Deschide-mi, sor\ ! »...Sfîntul Carol Borromeus, v\zînd la dînsul un tablou pe care era pictatun schelet cu coasa în mîn\, l-a chemat pe pictor [i i-a poruncit s\îndep\rteze secera [i s-o înlocuiasc\ printr-o cheie de aur. ~n felulacesta voia s\ trezeasc\ [i mai mult în el dorin]a mor]ii, `ntruc`t ea nedeschide paradisul [i ne `ng\duie s\-l vedem pe Dumnezeu�49.

E. Mâle a atribuit Exerci]iilor spirituale o importan]\ decisiv\ înreafirmarea macabrului cre[tin care-a înso]it Reforma catolic\. �Moartea, a


PASTORALA FRICII4 0

scris el, i se oferea f\r\ încetare medita]iei acestor genera]ii formate `nspiritul comentariilor la Exerci]iile spirituale [i al recluziunilor pioase aleCompaniei lui Isus�50. �To]i sfin]ii Contra-Reformei, ad\uga el, au cititaceast\ carte. Nu exist\ tratat ascetic în care s\ nu-i fie recunoscut spiritul.S\ citim Imaginea vie]ii cre[tine de ieronimitul portughez Hector Pinto,Scurt\ instruire pentru a medita a cuviosului p\rinte Charles Jouye,c\lug\r franciscan reformat, Lupta spiritual\ a theatinului italian Scupoli,Heraclit cre[tin a lui Pierre de Bresse [i vom vedea moartea prezentat\mereu drept cel mai bun leac împotriva violen]ei pasiunilor�51. ~n sprijinulafirma]iilor lui Emile Mâle se poate aduce exemplul lui Bernini, primulartist care a sculptat un schelet de format mare pe un mormînt (acela allui Urban VIII) [i care, plecînd de la aceast\ oper\, pare s\ fi avut f\r\încetare în minte figura mor]ii pe parcursul crea]iilor sale ulterioare. Or,Bernini, care se împ\rt\[ea de dou\ ori pe s\pt\mîn\, se retr\gea înfiecare an `n singur\tate, dup\ metoda Exerci]iilor spirituale. Se duceadeseori s\ se roage, la Roma, în capela iezuit\ a �Mor]ii celei bune� [igîndul la sfîr[iturile de pe urm\ îi era familiar. Am vorbit mai sus desprerolul asem\n\tor jucat de Companie în difuzarea scenelor cu martiri52.

Totu[i autograful spaniol al Exerci]iilor... nu men]ioneaz\ vreo medita]ieasupra mor]ii53. Dar p\rintele Bourdeau demonstreaz\ cu pertinen]\ c\însu[i sfîntul Igna]iu a acceptat un adaos în aceast\ privin]\54. Medita]iileasupra mor]ii [i a judec\]ii au fost în circula]ie înc\ de la începuturileCompaniei. Deja p\rintele Polanco, secretarul fondatorului, ad\ugase înVersio Vulgata, ap\rut\ în 1548, deci în timpul vie]ii sfîntului Igna]iu, lasfîr[itul celui de-al cincilea exerci]iu din prima s\pt\mîn\ : �Dac\ i se pare,celui care pred\ Exerci]iile, c\ este folositor pentru progresul practican]ilors\ adauge... alte medita]ii, de exemplu asupra mor]ii, asupra celorlaltechinuri ale p\catului, asupra judec\]ii de apoi etc., s\ nu cread\ c\-i esteinterzis acest lucru, de[i nu sînt prescrise aici�55. ~n acela[i sens, ordooficial, In Exercitia spiritualia B.P.N. Ignatii, fixat de Companie în 1599dup\ consultarea diferitelor provincii, con]ine urm\torul sfat la cap. XX,nr. 4 : �La cele cinci exerci]ii ale preafericitului nostru p\rinte Igna]iu pot fiad\ugate [i altele, cum se spune la sfîr[itul celui de-al cincilea, adic\ : altepedepse ale p\catului, moartea, judecata, alte cazne ale infernului. {iîntr-adev\r, se pare c\ rareori trebuie omise�. ~n practic\, Exerci]iile... autrebuit s\ cuprind\ întotdeauna una din medita]iile asupra mor]ii.

N-ar putea fi deci negat\ r\spunderea iezui]ilor în noul avînt al macabrului.Dar aceast\ relansare, favorizat\ de altfel de cruzimea din timpul r\zboaielorreligioase, s-ar fi produs, f\r\ îndoial\, chiar [i f\r\ Compania fondat\ desfîntul Igna]iu. Medita]iile pentru cele [apte seri ale s\pt\mînii (1554)ale celebrului dominican Luis de Granada propun un parcurs organizat ̀ nideea mor]ii [i a sfîr[iturilor de pe urm\ : în prima zi, cunoa[terea de sine[i a p\catelor proprii ; în ziua a doua, necazurile acestei vie]i ; în ziua atreia, ceasul mor]ii ; în ziua a patra, judecata de apoi ; în ziua a cincea,chinurile infernului ; în ziua a [asea, slava celor ale[i ; în ziua a [aptea,

4 1

binefacerile lui Dumnezeu56. Tratatul rug\ciunii [i al medita]iei (1556)al sfîntului franciscan Pedro d'Alcántara este în strîns paralelism cu lucrareaprecedent\ [i tributar\ acesteia : în prima zi, medita]ie asupra p\catelor [icunoa[terea de sine ; în ziua a doua, necazurile acestei vie]i ; în ziua atreia, moartea ; în ziua a patra, judecata de apoi ; în ziua a cincea, chinurileiadului ; în ziua a [asea, cerul ; în ziua a [aptea, binefacerile Domnului57.

Era în logica pastoralei catolice a timpului s\ se sprijine pe gîndul lamoarte [i s\ propun\ în mod concret chipul acesteia. Desigur, reprezen-t\rile înnebunitoare ale �Triumfului Mor]ii� dispar în secolele XVII [i XVIII,cu excep]ia unor evoc\ri arhaizante ale Apocalipsei, de exemplu în Grandcompost des bergers din �Biblioteca albastr\�. Gisan]ii [i �putrezi]ii� (transis)au evacuat treptat scena în favoarea scheletelor [i, mai ales, a craniilorbine �aseptizate�, dup\ formula lui Michel Vovelle. R\mîne adev\rat c\, înepoca de aur a Reformei tridentine, craniile [i oasele �s`nt la mod\�, iariconografia le pune la dispozi]ia unui public mai larg decît cel c\ruia i seadresau �Preg\tirile pentru moarte�. Biserici [i spitale, tablouri reprezentîndmoartea sfin]ilor, capele [i altare ale sufletelor din purgatoriu, sculpturi aleosuarelor, ve[minte ale confreriilor de peniten]i, cimitire ale capucinilormeridionali, relicve ale sfin]ilor prezentate publicului fie sub form\ demumii cu masc\ de cear\, fie ca schelete înve[mîntate [i decorate : totatîtea ocazii oferite cre[tinilor obi[nui]i pentru a medita asupra sfîr[iturilorde pe urm\ cu ajutorul unor imagini percutante.

Este semnificativ c\ macabrul indus de contemptus mundi a determinat,în secolul XVII, în tot spa]iul catolic, o înflorire a picturilor [i gravurilorconsacrate temei �de[ert\ciunilor�. Predicilor lui Bossuet [i Bourdaloue,numeroaselor poeme asigur`nd c\ via]a este un �vis� le corespund Madeleineméditant sur un crâne de La Tour, Trei co[ciuge de Valdés Leal de la spitalulCarit\]ii din Sevilla [i numeroase compozi]ii care asociau craniul, clepsidra[i o floare. Atunci cînd secolul XVII înf\]i[eaz\ un sfînt admira]iei credin-cio[ilor � Bruno, Francisc din Assisi, Francisc-Xavier, Carol Borromeus etc. � îiplace s\-l prezinte meditînd în fa]a unui craniu. Acesta, �în Fran]a [i înEuropa, ca [i în Italia, a fost ca o emblem\ a sfin]eniei�58. To]i ace[ti eroicre[tini în]eleseser\ c\ pe p\mînt �totul este de[ert\ciune�.

Desigur, macabrul de inspira]ie clerical\ regreseaz\ pe plan global însecolul XVIII, în timp ce Reforma catolic\ î[i pierde suflul. Dar atunci cînd,ici [i colo, aceasta cunoa[te o recrudescen]\ a dinamismului, reapar craniile[i tibiile. S-a f\cut o leg\tur\ între cele pe care le vedem înflorind din nouîn Italia de Sud la mijlocul secolului XVIII59, o dat\ cu misiunile redempto-ri[tilor [i difuzarea Preg\tirii pentru moarte...(Apparecchio alla morte...)F\r\ îndoial\ c\ apropierea nu este deplasat\, dar este prea limitativ\. ~nrealitate, Italia meridional\ a cunoscut atunci o nou\ perioad\ de afirmarea Reformei catolice, nu numai datorit\ predic\rii sfîntului Alfonso [i a redempto-ri[tilor, ci [i gra]ie activit\]ii unor episcopi dornici s\-l imite pe sfîntul CarolBorromeus : Giovanni-Angelo Anzani, Ignazio [i Nicolà Monterisi etc.60.Nu-i de mirare c\ aceea[i pastoral\ a f\cut s\ apar\ acelea[i imagini.


PASTORALA FRICII4 2

Dac\ vrem s\ surprindem audien]a acestei pastorale, trebuie s\ ]inemcont de o surs\ mai important\ decît �Preg\tirile pentru moarte�, [i anumepredicile. ~n popula]iile de cele mai multe ori analfabete, acultura]iacre[tin\ s-a realizat mai ales prin intermediul oralit\]ii � deci prin predicare.De aceea multe lucr\ri, cum ar fi cele ale p\rintelui Crasset sau alesfîntului Alfonso fuseser\ concepute în vederea unei largi difuz\ri orale,realizabil\ fie de c\tre predicatori, fie de c\tre parohi, fie chiar de c\trelaici care-[i strîngeau familia [i servitorii pentru exerci]iile mor]ii bune.

De fapt, �Preg\tirile pentru moarte� [i predicile s-au influen]at reciproc.Predicatorii citiser\ lucr\rile asupra artei de a muri cum se cuvine. Al]ii, casfîntul Alfonso, au fost misionari apoi au redactat un manual asupra mor]iicare oferea, la rîndul s\u, material pentru predici. ~n consecin]\, nu estede mirare c\ aceste dou\ surse documentare, foarte legate între ele,folosesc acela[i limbaj.

Predici [i c`nt\ri

De aici încolo, în continuarea demersului nostru cu privire nu numai lamoarte, ci [i la celelalte obsesii ale pastoralei culpabilizante, predicile [icînt\rile vor constitui fondul nostru documentar. Evident, acesta prezint\o anumit\ diversitate `n func]ie de epoci, de ]\ri [i de temperamenteleautorilor. Dar studiul nostru tematic se va str\dui mai ales s\ scoat\ înrelief omogenitatea [i caracterul repetitiv al discursului ecleziastic. Acestedou\ caracteristici par mai importante decît diferen]ele de detaliu de laun text la altul.

Fiind vorba de moarte, în predici [i cînt\ri g\sim dublul limbaj identificatanterior, care insist\ rînd pe rînd asupra ororii [i a dorin]ei de a muri.Exemplul vine de departe, de vreme ce într-o predic\ Bernardin de Sienaafirm\ succesiv c\ moartea �foarte apropiat\�, �foarte crud\�, �foarteîndr\znea]\�, �foarte feroce�, �foarte în[el\toare�, �foarte ascuns\�, �nea[teapt\ peste tot�, dar c\, a[a �nemiloas\� cum e, este totu[i un �bine�.C\ci �ea separ\ elemente incompatibile între ele, a[a încît s\ nu se maiatace reciproc (sufletul [i corpul) [i este limanul celor care, obosi]i devia]a în veac, caut\ locul de odihn\�61. ~n secolul XVI, François Le Picart î[iînva]\ auditorii parizieni c\ �ziua care trebuie s\ fie cea mai dorit\ esteaceea a mor]ii, pentru c\ pune cap\t tuturor p\catelor [i necazurilor�62.

~n Pedagogul cre[tin al lui Philippe d�Outreman, adev\rat\ enciclo-pedie pentru predicatori, în care g\sim povestiri macabre, relat\ri de mor]isubite [i formule precum �eternitate însp\imînt\toare�63 [i �tribunal înfior\tor�64

al lui Dumnezeu, sînt date dou\ sfaturi pentru a lupta împotriva fricii demoarte. Mai întîi s\ te gînde[ti deseori la ea [i �s-o a[tep]i din vreme� :�Trebuie s\ lu\m taurul de coarne [i s\ nu a[tept\m s\ ne vad\ el maiîntîi, ca s\ nu ne fac\ s\ ne pierdem vocea din cauza unei spaime care s\ne cuprind\ brusc�. Urmeaz\ al doilea remediu : �S\ dore[ti cu ardoare s\mori pentru a te bucura cu mult mai devreme de Dumnezeu... Cei ce

4 3

doresc [i a[teapt\ cu bucurie moartea... sînt asem\n\tori acelora caremuncesc în c\utarea filoanelor de aur [i argint, care nu au niciodat\ atîtabucurie decît atunci cînd le g\sesc. Cît\ bucurie are un suflet bun atuncicînd a[teapt\ vestea ceasului apropiat în care va întîlni printr-o fericit\ moartefiloanele comorilor nesecate pe care urmeaz\ s\ le ia în posesie pe vecie !�65.

~ntr-o omilie pentru a cincisprezecea duminic\ dup\ Rusalii, FrançoisBourgoing recunoa[te c\ moartea este �hidoas\ [i însp\imînt\toare� [i c\�între lucrurile cumplite, [ea este] cea mai cumplit\� ; dar în acela[i timpd\ asigurarea c\ moartea sfin]ilor �este în ceea ce-i prive[te blînd\ [ibinevoitoare� [i `ncheie cu aceast\ rug\ciune : � O, moarte pre]ioas\,moarte sfînt\ [i fericit\ ! Fie ca sufletul meu s\ moar\ de moartea drep]ilor[i ca sfîr[itul s\-mi fie asem\n\tor cu ultima lor clip\�66. ~n a noua sapredic\, Julien Loriot, alt oratorian, insist\ [i el asupra fricii pe care chiar [iasce]ii din de[ert au resim]it-o în momentul decesului67. Dar, în primapredic\, exclamase : �Pîn\ cînd, Dumnezeul meu, voi mai tr\i în trupulmuritor în care sînt în stare s\ te ofensez [i s\ m\ despart de tine ? Cînd vaveni ziua aceea, acea preafericit\ zi, în care fiind unit cu tine, nimic nu neva mai desp\r]i ?�68. Printre cînt\rile publicate în 1703 în folosul elevilorlor de c\tre fra]ii [colilor cre[tine, mai multe sînt consacrate �mor]i �, judec\]ii�,celor �patru sf`r[ituri ale omului�, �regretelor sufletului damnat� ; dar ceacare se ocup\ de �sentimentele de dragoste fa]\ de Isus� con]ine urm\toarelecatrene :

�Preaferici]i martiri, Cînd va veni ziua în careCum v\ mai invidiez ~nso]i]i de îngeriC\ pentru Isus V\ vom aduceV-a]i jertfit via]a... Mii [i mii de prosl\viri ?�69

La fel, Recueil de cantiques... durant les missions et retraites à l'usagedu diocèse de Rennes con]ine pasaje macabre care vor fi reproduse maitîrziu, evoc\ri ale judec\]ii de apoi, `ndemnuri aspre la peniten]\, dar [istrofe în care se exprim\ moartea dorit\ :

�Lîncezesc Care m\ înl\n]uie,Pe acest p\mînt Care m\ tîr\[testr\in... ~n mijlocul primejdiilorMoarte prielnic\, Miilor de valuri.Vino s\ rupi firul De-a[ muri !Care m\ `ncurc\, ~mi doresc

Odihna�70.

Mai putem citi, într-o alt\ culegere de cînt\ri publicat\ la Angers :

�Cerul va fi închis pentru mine toat\ via]a ;Si numai tu, o, moarte, e[ti cea care mi-l po]i deschide.Vino, fericit moment de slav\ nesf`r[it\...�71

Descoperim aceea[i coabitare a mor]ii temute [i a mor]ii dorite înculegerile de cînt\ri ale poetului editor ceh Adam Michna (1600-1676) ;culegerea din 1647 con]ine urm\toarele strofe :


PASTORALA FRICII4 4

�Sun\ ceasul din urm\ De mult\ vreme te doresc,Murim... Cas\ divin\ !

C\tre Dumnezeu ne lu\m zborulSpre cer, spre cer ne gr\bim ~n cucernicie�72.Cu mult\ bucurie,

Predicile parohului Réguis asociaz\ la rîndul lor moartea dorit\ [i ceatemut\. ~ntr-una [i aceea[i omilie (pentru a opta duminic\ dup\ Rusalii)se g\sesc, la distan]\ de trei pagini : �La urma urmei ce este moartea ? esfîr[itul a mii de suferin]e... [Ar trebui] s\ ne dorim mormîntul ca loc alodihnei noastre [i cap\t al chinurilor noastre�, [i : �Veni]i, veni]i � moarteavorbe[te aici � coborî]i cu mine în mormînt ; deschide]i sicriul, desface]igiulgiul. V\ înfiora]i ; nu conteaz\�73.

Pentru cei drep]i, moartea deschide drumul c\tre o eternitate defericire. Dar, în sine, ea este o pedeaps\, consecin]\ a p\catului originar.O predic\ a misiunilor lazariste afirm\ cu hot\r`re aceast\ convingere :�Ah, fra]ii mei dragi... nu v\ este str\in c\ sînte]i ni[te nevrednici condam-na]i la moarte, nu de c\tre parlament, ci prin hot\rîrea de neclintit ajusti]iei lui Dumnezeu. Sînte]i în lume, dar ve]i fi sco[i de aici pentru a fi du[ila un supliciu în care e[afodul v\ va fi pat ; c\ci nimeni nu moare de moartebun\, de vreme ce aceast\ moarte este executarea unei sentin]e la care ne-acondamnat Dumnezeu ; prin urmare, de ce nu v\ preg\ti]i pentru aceasta ?�74.

Aceast\ pozi]ie se îndep\rta în mod evident de doctrina tomist\ carevedea în moarte un fenomen �natural� [i propov\duia c\ nemurireaconferit\ primilor no[tri p\rin]i în paradisul terestru era, dimpotriv\, undar �preternatural�. Arhiepiscopul anglican William King era pe linia luiToma d�Aquino atunci cînd scria în Eseu asupra originii r\ului (1702) :�[O dat\ cu primul s\u p\cat] omul [i-a reg\sit mortalitatea originar\�75. ~nacela[i spirit cu predicatorii lazari[ti, Hyacinthe de Montargon explic\, larîndul s\u, într-o manier\ impresionant\ : �Nu pute]i privi omul în starea încare l-a adus moartea f\r\ a v\ gîndi imediat la p\catul s\u. Mormîntulpresupune crima (stipendia peccati mors, Rom. 6, 23) ; [i, în consecin]\,sejurul pe care-l faci aici nu poate fi decît extrem de ru[inos. Mai mult,trebuie s\ consider\m mormîntul ca pe locul în care se execut\ ultimelemomente ale condamn\rii noastre : Justi]ia divin\ înc\ îi mai urm\re[teaici pe oameni dup\ moarte [i nu se mul]ume[te c\ i-a f\cut s\-[i piard\via]a, ci îi preface în cenu[\�76. Elevii Fra]ilor din [colile cre[tine cîntau lavremea Cr\ciunului :

� Adam, dec\zut prin crima sa, Lumea era victimaNe-a schimbat soarta. Demonului [i a mor]ii�77.

Un alt cîntec de Cr\ciun, care figureaz\ în Manuel des retraites et missionsà l�usage du diocèse de Rennes, se exprim\ `ntr-o manier\ concordant\ :

� Trufia primilor no[tri p\rin]iI-a pierdut pe to]i copiii lor,{i fiecare dintre ei se na[te criminal :Mo[ Cr\ciun, Mo[ Cr\ciun.

4 5

Cerul pe bun\ dreptateNe condamn\ pe to]i la moarteUniversal\-i hot\rîrea :Mo[ Cr\ciun, Mo[ Cr\ciun�78.

Dar mai mul]i autori asigur\, în plus, c\ moartea e consecin]a meritat\pentru p\catele personale ale vie]ii noastre. ~ntr-o predic\ pentru AdormireaMaicii Domnului, Hyacinthe de Montargon, are pe tema aceasta o desf\[u-rare uimitoare :

� Hei, oamenilor, î[i întreab\ el auditorii, este moartea în voi a[a cumîn Maria este urma glorioas\ a unei inimi mistuite de mil\ ? Vai ! Ea nueste, deseori, în noi decît tristul efect al unui temperament uzat decrim\, al unui corp sec\tuit de voluptate, ars de necump\tare, înfl\c\ratde mînie, devorat de ambi]ie. Murim în fiecare zi, [i de ce ? De ciudaunei infidelit\]i secrete sau a unei preferin]e injurioase, de-o durerecare ne cuprinde, de moartea unui apropiat etc. Murim, iar în uniiaceasta este urmarea unei l\comii mereu nes\]ioase ; murim, iar în al]iiaceasta este urmarea unei sl\biciuni a sim]urilor ; murim [i pentrumul]i aceasta este pedeapsa pentru o dorin]\ nem\surat\ de glorie,care-i face s\ înfrunte mii de pericole, s\ suporte mii de riscuri, s\ seangajeze în frecvente dueluri [i s\-[i dea duhul în cele din urm\ subspada [i focul adversarului �79.

O astfel de afirma]ie era în logica unei doctrine care te înv\]a c\moartea nu este � natural\ �. ~ntr-o predic\ de � preg\tire pentru moarte �,Bridaine putea deci s\-l `ndemne pe penitent s\ i se adreseze lui Dumnezeuîn astfel de termeni : � Iat\-m\ prosternat în fa]a ta, Doamne, ca un criminal,de mii de ori demn de moarte... Consimt la separarea sufletului de corpulmeu ca pedeaps\ pentru c\, prin p\catul meu, m-am desp\r]it de tine...O, pulbere, o cenu[\, o, viermi, îmi sînte]i dragi [i v\ privesc ca peinstrumentele justi]iei Dumnezeului meu pentru a-mi pedepsi `ng`mfarea[i orgoliul care m-au f\cut rebel la ordinele tale�80.

Pentru c\ moartea înseamn\ pedeaps\, era normal ca pastorala deodinioar\, dintr-o grij\ fa]\ de � convertire�, s\ insiste mai mult asupraaspectelor dramatice decît asupra perspectivelor consolatoare, pe care ledezv\luie ale[ilor. Nu se spunea c\ ace[tia sînt o minoritate ? De undelunga supravie]uire, la nivelul unui discurs oral dirijat c\tre un public larg,a unor teme atît de folosite precum Ubi sunt ? Astfel, în secolul XVIII,Fra]ii [colilor cre[tine î[i puneau numero[ii elevi s\ cînte :

�Unde sînt acum {i tu, nobile Cezar,Regii cei mai puternici... ? Care vedeai universul

Prosternat la picioarele tale

Unde este în]eleptul evreu ? ~nl\n]uit `n fiarele taleUnde este puternicul Samson, M\rturise[te c\ moarteaAmabilul Jonathan Printr-o întors\tur\ funest\{i frumosul Avsalom ? A [tiut s\ fac\ din tine

Hrana viermilor �81.


PASTORALA FRICII4 6

Franciscanul Léonard de Port-Maurice, care cunoa[te un succes imensîn Italia secolului XVIII, reia [i el vechiul refren : � Unde sînt atî]ia r\zboinici[i savan]i ilu[tri ? Unde s`nt un Alexandru, un Cato ? Au murit f\r\ a lua cuei nici ac]iunile str\lucite, nici [tiin]a lor �82. Tema mor]ii nivelatoare acondi]iilor umane, foarte legat\ de cea a lui Ubi sunt ? [i care [i-a g\sit îndansurile macabre expresia cea mai frapant\, este [i ea prezent\ încînt\rile Fra]ilor [colilor cre[tine :

� Moartea doboar\ totul Moartea love[te f\r\ zgomot{i nu respect\ nimic, ~n orice loc, în orice vreme,Nici pe boga]i, nici pe savan]i, Pe preot [i pe laic,Nici pe cei ce zic bine ; Pe cel bun [i pe cel r\u,Po]i fi tîn\r [i bine dispus, Noapte [i zi,Po]i fi b\trîn sau în v`rst\, ~n ora[ [i la cîmp,Ast\zi e rîndul meu, Toamna, iarna,Mîine fi-va al t\u. Vara, prim\vara�83.

La fel se poate citi [i-n Muzica pentru Fecioara Maria de Michna :

� Moartea distruge argintul, De cum î]i sun\ ceasuln\ruie[te aurul Cenu[a [i pulberea te infesteaz\.

{i schimb\ în noroi orice bog\]ie. Se instaleaz\ veacul f\r\ sfîr[it.E sfîr[itul tuturor comorilor...

Omule, gînde[te-te la acest sfîr[itEa [terge favorurile imperiale, Gînde[te-te mereu la ceasul acestaIa în rîs regulile senioriale : {i n-ai s\ mai p\c\tuie[ti �84.E sfîr[itul oric\rei puteri...

Cîntarea lui Michna a fost reluat\ de c\tre iezuitul Steyer în al s\uCantionnaire ceh [i a figurat în cele [ase edi]ii ale acestuia, e[alonateîntre 1683 [i 1764.

~n ciuda acestor sechele ce supravie]uiesc cu tenacitate, evoc\rile lugubresînt ele atît de prezente în predicile [i cînt\rile din secolele XVII [i XVIII ?Trebuie s\ facem aici o distinc]ie între, pe de o parte, predicile pentru celecincizeci [i dou\ de duminici ale anului [i, pe de alt\ parte, enciclopediilepentru predicatori, rug\ciuni [i cînt\ri ale misiunilor. Macabrul se men]inecu mult mai mult în acest al doilea element al corpusului decît în primul.Dup\ ce relateaz\ istorioare cu mor]i subite, Pedagogul cre[tin al lui Philipped�Outreman ne prezint\ dou\sprezece � exemple cu cei care s-au ab]inutde la a p\c\tui gîndindu-se la moarte �, între altele pe aceea a unui preot dinHainaut care se gîndea f\r\ încetare la o femeie, moart\ totu[i de trei ani.Pentru a învinge ispita, sfîr[i prin a se duce noaptea la mormîntul defunctei[i � coborînd în\untru, î[i apropie n\rile de stîrv atîta timp cît putu suportaduhoarea care emana, dar în cele din urm\ c\zu pe spate ca [i mort.Revenindu-[i în fire, ie[i de acolo victorios, a[a încît niciodat\ nu mai sim]ivreun imbold al c\rnii �85. O alt\ anecdot\, asem\n\toare cu precedenta : unermit, � neputîndu-[i scoate din minte imaginea unei femei moarte, se dusela mormîntul acesteia ca s\-i ia o buc\]ic\ de carne, pe care [i-o aplic\dup\ aceea pe n\ri ori de cîte ori îi revenea gîndul la femeia aceea ;duhoarea emanat\ de carnea putred\ îl f\cea de tot atîtea ori victorios�86.

4 7

Am citit mai devreme evocarea însp\imînt\toare de c\tre sfîntulAlfonso de Liguori a cadavrului din momentul mor]ii [i pîn\ la nimicireaacestuia de c\tre viermii din mormînt87. ~n realitate, sugestiva descrierenu-i apar]ine. A extras-o aproape cuvînt cu cuvînt dintr-o predic\ a luiLéonard de Port-Maurice, anterioar\ Preg\tirii... (Apparecchio) 88, [i con-sacrat\ � certitudinii mor]ii�89, a[a încît aceasta pare s\ fi constituit untopos în predicile misionare italiene din secolul XVIII. Acela[i lucru seîntîmpl\ [i cu descrierea agoniei care, în textul lui Léonard de Port-Maurice,dar nu [i în Preg\tirea..., preced\ pasajul consacrat cadavrului. Cele dou\secven]e au continuitate într-o cîntare asupra mor]ii din Manuel desretraites et missions de Rennes. Merit\ osteneala s\ cit\m mai multestrofe din acest poem ce le era impus credincio[ilor spre cîntare la mijloculsecolului XVIII [i în care se `nt`lnesc toate componentele tradi]ionale alepedagogiei macabre, inclusiv oglinda [i contemptus mundi :

str. 6 � Uit\-te la urîciunea asta îngrozitoareDesfigur`nd obrazul frumosDe îndat\ ce-o sudoare rece~i acoper\ corpul cu norul s\u ;Toate aceste tr\s\turi [i farmece vaneDispar pe vecie.

str. 7 Fruntea ridat\, ochii murinzi,Culoarea pal\ [i livid\,Suspinele de muribundCare-l înfrico[eaz\ [i pe cel mai curajosAh ! Ce schimbare ciudat\Face moartea într-o clip\.

str. 8 Intra]i pîn\-n mormîntul s\uExamina]i-l chiar în sicriu ;Vede]i ce schimbare nou\~nainte de-a se întoarce în ]\rîn\.Nu-i decît un cadavru groaznicAl c\rui miros e de nesuferit.

str. 9 Vede]i gr\mada asta confuz\ de viermiIvi]i din putreziciuneCum devoreaz\ c\rnurileCorpului ce le serve[te drept harn\ :Ceea ce ne încînta a[a mult ochiiLe serve[te de bucate delicioase.

str. 10 Contempla]i craniul hidos,Asculta]i-i limbajul cel trist ;A[a mut cum este, vorbe[te mai bineDecît orice în]elept.Ah ! se poate ar\ta mai elocventCare ne va fi neantul ?

str. 11 Vai, în ce hal a]i ajunsHaine frumoase, superbe coafuri ?O gr\mad\ de gunoi [i de puroi


PASTORALA FRICII4 8

Urmeaz\ frumoaselor g\teli.Nu e[ti nebun s\ îndr\ge[ti nespusCeva ce vezi c\ piere a[a curînd ?

str. 12 Iat\ ce soart\ te a[teapt\,Om din noroi [i pulbere ;Da, corpul \sta pe care-l prea-iube[ti,Va putrezi curînd în p\mînt ;{i-n ciuda atîtor îngrijiri speciale,Va deveni hrana viermilor.

str. 13 Acolo ai s\ fii într-o zi,Judec\ dup\ asta ceea ce e[ti ;O gr\mad\ de oseminte m`ncate,Ca [i toate scheletele îngrozitoare ;~nva]\ în sfîr[it ceea ce-ntr-o ziLa rîndul t\u vei deveni.

str. 14 Contempl\ obiectul lugubru,Oglinde[te-te-n el, cenu[\ [i pulbere,Recunoa[te-n portretul acestaCe-ai s\ fii [i tu-n co[ciugN-ai s\ te po]i vreodat\ vedea~ntr-o oglind\ mai fidel\.

str. 15 Pentru c\ nu te po]i îndoiDe-un adev\r atît de evidentP\ze[te-te bine s\ alin]i prea multO carne josnic\, supus\ stric\ciunii ;Pentru a trage folos dintr-o astfel de soart\Trebuie s\ mori înainte de a muri�90.

Aceast\ cîntare, se precizeaz\ în culegere, era cîntat\ la începutulmisiunii [i pe melodia � spune confiteor�.

~n Fran]a, în secolele XVII [i XVIII, g\sim rar în predicile s\pt\mînaleaferente ciclului anului liturgic desf\[ur\ri macabre în acela[i timp a[aample [i polivalente, în sensul c\ se adreseaz\ at`t cucernicilor, cît [inecredincio[ilor. ~n schimb, predicile de duminic\ [i cele ale misionarilorinsist\ împreun\ asupra mor]ii p\c\tosului [i cu aceast\ ocazie reg\sescspaimele agoniei [i viermii mormîntului. Totul are loc ca [i cum pastorala,opunînd din ce în ce mai mult moartea p\c\tosului mor]ii celui drept, ar fiavut tendin]a de a concentra în descrierea celei dintîi numeroasele elementefurnizate de tradi]ia macabr\. Una din cele 55 de predici pe care lazari[tiiepocii clasice o luau cu ei în misiune este revelatoare în ceea ce prive[teaceast\ glisare. Misionarul li se adreseaz\ ascult\torilor vinova]i în urm\toriitermeni :

� ...V\ ve]i vedea întin[i în patul vostru, a[a cum ve]i fi curînd înmormînt. Ce trist\ imagine ! [i cît de ap\s\toare vor fi ideile care vorlua atunci na[tere în mintea voastr\ ! � ~n scurt\ vreme, voi fi doar uncadavru ; în scurt\ vreme, voi fi pus în p\mînt !...

4 9

{i toate astea înc\ nu sînt nimic în compara]ie cu groz\via ap\s\riicare o s\ v\ cuprind\ atunci cînd v\ ve]i da seama de prezen]a mor]ii,atunci cînd ve]i începe s\ v\ sim]i]i picioarele r\cindu-se, mîinilepierzîndu-[i din putere, ochii întunecîndu-se, fa]a [i tot corpul acope-rindu-se de o sudoare rece [i ucig\toare, limba bîiguind, m\runtaieletres\rind de o fric\ pe care Sfîntul Duh o compar\ cu durerile uneifemei în chinurile facerii : Dolores parturientis venient ei (Osea 13, 13) ; însfîr[it, atunci cînd, pentru acest din urm\ atac, v\ ve]i sim]i pieptul infect,ad\postul atîtor emo]ii m`r[ave, l\sîndu-se [i palpitînd în ultimele clipece preced\ supremul [i tristul suspin pun`nd cap\t la toate�91.

~n mod asem\n\tor, p\rintele Girard, `n dou\ predici interschimbabiledespre moartea p\c\tosului, insist\ asupra �tragediei cumplite� pe careaceasta o reprezint\. El `[i `ndeamn\ dinainte ascult\torii s\ asiste laap\s\torul spectacol :

�[P\c\tosul] va sim]i `n trupu-i dureri extreme ; `n fiecare clip\ i se vap\rea c\ i se despic\ ]easta. Ochii ì vor sc`nteia de fierbin]eal\. ~nurechi ì va bubui un zgomot `nfior\tor. Limba ì va fi uscat\ de-abinelea. Gura ì va arde ca un cuptor. Va avea un asemenea gust `nc`tcarnea [i fierturile i se vor p\rea ca otrava... Muribundului ì va fi greus\ respire, at`t de greu `nc`t nu va avea nici un moment de odihn\, vasim]i crampe, diaree, b\t\i de inim\, sincope [i le[inuri. Durerea vap\trunde p`n\ `n m\duva oaselor. I se va p\rea c\ l-au `nghi]it fl\c\rile,c\ i se dezbin\ toate m\dularele ; `ntr-un cuv`nt, pentru a m\ exprima ca`n Sf`nta Scriptur\, va suferi ca o femeie `n chinurile facerii (Ezec. 30)�92.

P\c\tosul, adaug\ Girard, �va fi lipsit de bunurile naturii�. {i atunci, cese va ̀ nt`mpla cu trupul lui ? R\spuns : �Groaznic co[ciug, sc`rbos morm`nt,s`nte]i unicul refugiu al m`r[avului corp pentru c\, dup\ voi, nu-l maia[teapt\ dec`t focul ve[nic. Acolo doar viermii ì vor fi `nso]itorii ; acoloputreziciunea [i puroaiele ̀ i vor fi patul, salteaua [i a[ternutul pentru a m\folosi de cuvintele Sfintei Scripturi (Eccles. 10, 10)�. �~n sicriu, ̀ n morm`nt,printre [erpi, viermi [i putreziciune `[i vor g\si sf`r[itul, dup\ cum spune`n]eleptul (Iov 17, 9), tinere]ea cea mai `nfloritoare, s\n\tatea cea mairobust\, frumuse]ea perfect\, `ndem`narea, for]a [i toate acele calit\]i`nn\scute. P\c\tosul va fi despuiat de toate bunurile sor]ii�93. Finalulextrasului arat\ limpede c\ macabrul este folosit aici `n sens unic, ca [icum ar fi rezervat, de-acum ̀ ncolo, numai os`ndi]ilor.

Aceea[i distinc]ie arbitrar\ se reg\se[te `ntr-o c`ntare de Grignion deMontfort despre �disperarea p\c\tosului la moarte�. Adres`ndu-se trupului,sufletul care va cobor` `n infern ì spune :

�Adio, blestemat\ carcas\ Ah ! dac\ te-a[ fi chinuit,Adio, hran\ a viermilor. Moartea mi-ar fi fost o pl\cere.Te voi a[tepta la locul Dar, vai ! te-am cocolo[itCe-]i e rezervat `n infern. {i-acum m\ c\iesc amarnic�94.

O idee central\ explic\ toate descrierile mor]ii p\c\tosului, [i anume :moartea este mai ales dureroas\ din cauza chinurilor morale ce-l iau pe


PASTORALA FRICII5 0

muribund cu asalt. Dar, `n plus, nelini[tile s`nt amplificate de tot felul deimagini macabre. Opun`nd agonia p\c\tosului celei a sufletului cre[tincare �suspin\ dup\ momentul eliber\rii sale�, p\rintele Réguis o descrie`n urm\torii termeni :

�Ochii stin[i sau aprin[i `ntr-un fel cu totul neobi[nuit de v\p\ilefebrei te vor face s\-]i aminte[ti, copile, de p\catele s\v`r[ite denenoroci]ii t\i ochi. Buzele vinete [i tremur`nde, cerul uscat al gurii,limba `nc\rcat\ `]i vor aduce aminte `njur\turile, clevetirile, vorbeleneru[inate, `mbr\]i[\rile lascive, necump\tarea, be]ia, excesele... trupulsuferind din cap p`n\-n picioare va fi ca un martor ce va depunem\rturie [i, ca s\ spunem a[a, va face s\-]i treac\ prin minte toatenelegiuirile de care te faci vinovat [i de care este [i el r\spunz\tor pejum\tate�95.

Totu[i c`teodat\, autorii de predici [i c`nt\ri dau de `n]eles c\ p`n\ [ip\c\to[ii pot sf`r[i `n pace : m\rturii vagi asupra unei tr\iri a mor]ii ce nucorespundea `ntotdeauna ideilor preconcepute ale pastoralei oficiale. Opredic\ lazarist\ pune de la bun `nceput `ntrebarea : �Care cre[tin nu se`nfioar\ doar la g`ndul unei mor]i rele ?� Apoi expune cele dou\ posibilit\]ila fel de `nsp\im`nt\toare : �Ori p\c\tosul moare cunosc`ndu-[i nenoro-cirea, [i atunci moare `ntr-un fel de disperare, ceea ce este un caz foarteobi[nuit ; sau moare aproape f\r\ s\ se cunoasc\ pe el `nsu[i, [i atuncimoare `ntr-o `ngrozitoare nesim]ire�96. ~ntr-o ampl\ c`ntare despre �dispre]ulfa]\ de lume�, Grignion de Montfort nu ezit\ s\ se contrazic\. Mai `nt`i `levoc\ pe p\c\tosul ̀ nr\it care o duce dintr-o gre[eal\ ̀ n alta, apoi �moaref\r\ temeri / [i cade `n damnare�97. ~n schimb, cu zece strofe mai departe,se revine la scenariul clasic : �Dar, la moartea lui, ce disperare, / Ce furie,ce sf`[iere�98. Un predicator breton din secolul XVIII crede necesar s\-[iavertizeze auditorii asupra unei importante distinc]ii : unii au �o moartebun\ ̀ n ochii lumii, dar una rea ̀ n plan religios�99.

O dat\ identificate ezit\rile fugitive, s\ revenim la subiectul nostrucentral, moartea p\c\tosului. Ea este `nfrico[\toare pentru c\ `l face pemuribund s\ `ntrevad\ soarta lui tragic\ de pe lumea cealalt\. Léonard dePort-Maurice explic\ foarte bine : �Nu at`t durerile corpului, nici nelini[tilebolii `l chinuiesc pe muribund, c\ci partea fizic\, fiind pe cale de a sedescompune, simte mai pu]in neajunsurile suferin]ei : de aceea, c`nd `nultima clip\ con[tient\ bolnavul este `ntrebat, r\spunde c\ nu sufer\�.A[adar, aici i se face loc unei observa]ii obiective asupra alunec\rii fire[tispre moarte. ~ns\ predicatorul continu\ : �Adev\rata durere a mor]ii estecea a sufletului, cea l\untric\, [i nu a corpului... Toate p\catele s\v`r[itede la prima manifestare a puterii de a discerne [i p`n\ `n momentul defa]\, cu num\rul, felul [i circumstan]ele lor, v\ vor asalta ca un torentn\valnic... [Nelegiuirile voastre] v\ vor str\punge inima, ca tot at`]ia spini.A]i vrea s\ v\ `ntoarce]i g`ndul la ele : cu neputin]\�100.

Iat\-ne `n miezul unei pastorale coerente, omogene, ne`ncetat repetate,pe care o g\sim deopotriv\ la Bernardin de Siena101 [i ̀ n predicile secolului XIX.

5 1

Ad\ugire semnificativ\ : ̀ ntr-o lucrare foarte cunoscut\ predicatorilor, Trompettedu ciel... a p\rintelui Yvan, o serie aproape continu\ de dou\sprezececapitole este consacrat\ mor]ii tragice a p\c\tosului :

�cap. 21 : P\c\tosul `nd\r\tnic moare sub povara blestemelor din via]a sa.cap. 22 : Zbateri `nsp\im`nt\toare ale p\c\tosului murind f\r\ s\ se

c\iasc\.cap. 23 : Team\ [i agita]ie ale p\c\tosului `n ceasul mor]ii.cap. 25 : P\c\to[ii `nr\i]i mor `ntr-o cumplit\ triste]e.cap. 27 : Descurajarea p\c\tosului `n ceasul mor]ii.cap. 28 : P\c\tosul nepoc\it moare disperat.cap. 29 : Consternarea p\c\tosului murind f\r\ a face peniten]\.cap. 30 : Spaima [i oroarea p\c\tosului la vederea lui Isus Hristos,

judec\torul s\u.cap. 31 : P\c\tosul nepoc\it nu va avea nici ad\post, nici scuz\

pentru atunci c`nd va fi judecat.cap. 32 : P\c\tosul nepoc\it este groaznic de chinuit la moarte de

amintirea p\catelor lui.cap. 33 : Isus Hristos ne`ndur\tor li se arat\ p\c\to[ilor nepoc\i]i `n

ceasul mor]ii.cap. 34 : R\nile lui Isus Hristos care ì `ndeamn\ pe p\c\to[i s\ fac\

peniten]\ `n timpul vie]ii ì vor condamna `n ceasul mor]iipe cei r\ma[i nepoc\i]i�102.

Pentru a face s\ se `n]eleag\ printr-o compara]ie ceea ce este cumplit`n moartea p\c\tosului `n momentul c`nd `[i d\ seama de `ntindereacrimelor lui, P\rintele Loriot citeaz\ cazul unui �b\rbat cucernic� care s-aconvertit la dou\zeci de ani. Atunci, Dumnezeu l-a f\cut s\-[i vad\ toategre[elile din trecut, �a[a cum ne va face pe noi s\ le vedem `n ceasulmor]ii�. Dar, precizeaz\ Loriot pentru a-[i impresiona auditoriul, �el nus\v`r[ise acele crime ce st`rnesc groaza, ci numai ceea ce numim p\cateletinere]ii, adic\ nu mare lucru�. Cine nu este `n aceast\ situa]ie ? Or,

�aceast\ viziune l-a `ndurerat `ntr-at`t `nc`t a c\zut bolnav, prad\agoniei, vreme de trei luni. M\duva ì clocotea `n oase ; carnea ì eraat`t de ars\ `nc`t i-au r\mas cicatrici pe alocuri. Zbuciumul ì era at`t deviolent `nc`t sudoarea ì curgea [iroaie, din toate p\r]ile, chiar [i dinv`rful degetelor, astfel c\ uda leoarc\ cearceafurile, p\tura [i salteaua.C`nd punea m`na pe t\ciuni aprin[i, focul i se p\rea domol `n compa-ra]ie cu chinul l\untric ce-l sf`[ia. {i ì `ncredin]a pe ceilal]i cu toat\sinceritatea c\ dac\ ar fi v\zut un cuptor `ncins [i i s-ar fi spus c\ `n elar fi trebuit s\ r\m`n\ pe veci pentru a fi eliberat de cazna interioar\ce-l dobora, ar fi ales acest cuptor ca pe un loc foarte r\coros�103.

Care s`nt, prin urmare, durerile (morale) resim]ite de p\c\tosul muribund ?Mai `ntì, va trebui s\-[i ia r\mas bun de la �nenorocitul veac� care va fipierdut pentru el, de la �tovar\[ii de dezm\]�, de la �pl\cerile criminale�104.El trebuie literalmente �s\ vomite� bunurile acestei lumi. P\rintele Girardne asigur\ cu t\rie : �P\c\tosul va vomita, spune Sf`ntul Duh, bunurile,pl\cerile pe care le-a devorat, iar Dumnezeu i le va smulge din p`ntece.


PASTORALA FRICII5 2

Asemenea expresii nu v\ umplu de spaim\, cre[tinilor ? Dar cu c`teeforturi vom\m ! Dar c`te dureri c`nd vom\m p`n\ [i s`nge, p`n\ d\m afar\cocoloa[e de carne ! Dac\ i-am smulge unui nenorocit inima, ficatul [ima]ele, n-ar fi un supliciu groaznic ? Dac\ am smulge f`[ii dintr-un copilaflat la s`nul mamei lui, cine ar putea s\ priveasc\ a[a ceva ? Ah ! [i nu-idec`t o descriere sumar\ a ceea ce va suferi p\c\tosul c`nd i se va smulgecu brutalitate maxim\ tot ce poseda ̀ n aceast\ via]\�105. �Cu c`t mai str`ns\va fi fost unirea sufletului cu corpul vostru, cu at`t mai greu v\ va fi s\ ledesp\r]i]i�, declar\ Léonard de Port-Maurice106.

Aceast\ smulgere, oric`t de chinuitoare ar fi, nu-i singura tortur\ ap\c\tosului ajuns ̀ n pragul mor]ii. La drept vorbind, totul ̀ l apas\. Prioruldin Valabrège, Pierre de la Font, citeaz\ din Luca 19, 43 (�Vor veni zilepeste tine c`nd vr\jma[ii te vor `nconjura cu [an]uri�) pentru a descrieextrema nenorocire a unui p\c\tos care moare `n impeniten]a final\. ~[iaminte[te cu am\r\ciune de timpul pierdut, de harurile risipite. Remu[-carea `l h\r]uie[te, iar `naintea-i se deschide infernul. �Ori`ncotro s-ar`ntoarce, nu g\se[te dec`t noi motive de groaz\ [i spaim\�107. Predicalazarist\ consacrat\ acestei teme `l compar\ pe p\c\tosul muribund mai`nt`i cu un pe[te care s-a jucat cu momeala [i dintr-o dat\ se vede prins,scos din ap\ [i pus sub cu]itul celor ce-l vor m`nca, apoi cu un ho] �prinsde justi]ie asupra faptului, legat pe loc [i dus la sp`nzur\toare, iar `n celedin urm\ cu un r\uf\c\tor asupra c\ruia arunc\ lan]uri foarte groase pentrua face din el un condamnat la galere, `n momentul `n care el nu se g`ndeadec`t la ridicarea lui108... S\ nu ne mir\m [deci], fra]ilor, c\-i vedem pep\c\to[i `n aceast\ clip\ `nsp\im`nt\toare ]ip`nd, url`nd, spun`nd c\ s`ntdamna]i... Trag o m`n\, o ridic\ pe cealalt\, dau s\ fug\, se sucesc [i r\sucescprin cutremur\ri dezgust\toare, ̀ [i casc\ ochii r\t\ci]i ̀ n care, de ̀ ndat\ ce[i-au pierdut graiul, vedem ap\r`nd disperarea�109. Astfel, trecutul, prezentul[i viitorul se unesc pentru a-l dobor` pe nenorocit. O c`ntare de Grignionde Montfort exprim\ confluen]a tragic\ [i `l pune pe damnat s\ spun\ :

Str. 1 �Ce ! trebuie s\ mor{i s\-mi p\r\sesc bunurile ?Ah, crud [i blestemat ceasCe-mi r\pe[te avu]ia...

Str. 3 Ah ! s`nt prins `n capcanele~ntinse de Satan,Simt toate nelegiuirile mele{i-mi dau seama de toate.

Str. 4 Ce de haruri dispre]uite !Ce de sfaturi neascultate !Ce de ceasuri risipite !Ce de daruri c\lcate `n picioare !

Str. 15 Te v\d, diavole nenorocit,Cum m\ a[tep]i `n preajma patului.Ia-m\, nesuferitule,Pentru c\ tu m-ai ispitit�110.

5 3

P\rintele Girard insist\ cu t\rie, ̀ n �predicile duminicale�, asupra disper\riip\c\tosului pe moarte. �Dac\ prive[te `n sus, vede un Dumnezeu iritat [igata s\-[i sloboad\ spre el s\ge]ile r\zbun\rii�. O vede pe Sf`nta Fecioar\�refuz`ndu-i ajutorul�, pe `ngeri [i sfin]i �privindu-l ca pe un du[man alst\p`nului lor�. Vede �la picioarele tronului Judec\torului un mare num\rde acuzatori [i martori care depun m\rturie `mpotriva lui�. ~n fine, �el arene`ncetat `n minte ideea groaznicelor cazne ce-i s`nt preg\tite [i pe carele-a meritat dup\ at`tea crime. Are impresia c\ vede doar focuri, ruguriaprinse, damna]i, mon[tri fioro[i ; i se pare dinainte c\ aude blasfemiile,strig\tele [i urletele os`ndi]ilor�111.

Mai mult de 50 % din �Preg\tirile pentru moarte� din secolul XVII [imai mult de 40 % din cele ale secolului XVIII insist\ asupra primejdiilormor]ii subite. Predicile le ]in negre[it isonul. Pe atunci, nici o misiune n-arfi omis necesarul cuplet pe aceast\ tem\. ~n corpusul de omilii lazaristecitim, printre altele : �Ah, moarte, e[ti tr\d\toare ! Ne love[ti f\r\ s\ neprevii, ne r\pe[ti c`nd ne g`ndim mai pu]in. C\ bine zice proverbul : «cinese crede s\n\tos tun poart\ moartea la s`n...» De c`te mijloace exterioarenu se folose[te moartea pentru a-i r\pi `ntr-o secund\ pe cei mai s\n\to[i ?...Cine `[i poate `ng\dui o clip\ de via]\, fiind `n pericolul continuu de amuri `n at`tea accidente ?�112 etc. ~ntr-o omilie preg\titoare pentru oprocesiune de peniten]\, Léonard de Port-Maurice, cu un cap de mort `nm`n\, pune auditoriului nelini[titoarea ̀ ntrebare : pentru cine bat clopotelea moarte ?

�Da, da, pentru mul]i dintre voi clopotele vor suna peste c`teva zile,pentru mul]i dintre voi vor fi purtate haine de doliu ; mul]i dintre voivor muri `n cur`nd. Cine va fi ?... Haide]i cre[tinilor, g`ndi]i-v\, fratelemeu, capul de mort, v\ arat\ c\ voi ve]i muri pe dat\. Pentru voilumea se va sf`r[i `n cur`nd.Dar dac\ unii dintre voi vor trebui s\ moar\ nu numai peste c`tevazile, peste c`teva ore, ci s\ moar\ subit ? O, Isuse, ce nenorocire ! Iarnenorocirea asta este chiar a[a rar\ ? Ehei ! C`te persoane s-au dusseara la bal, la serate, reuniuni, iar diminea]a au fost g\site moarte !C`te au fost lovite de apoplexie `n timpul somnului ! Pe c`te le-auajuns, chiar `n actul p\catului, fulgerele blestemului divin ! Cum s\ tem\rturise[ti atunci ? Cum s\ te c\ie[ti ?�113.

Din interoga]iile misionarului italian reiese ̀ n ce fel descrierea stereotip\ amor]ii p\c\tosului a anexat din ce ̀ n ce mai mult tema mor]ii subite, dup\cum a avut tendin]a de a acapara macabrul. De la constatarea �toat\lumea este surprins\ de moarte�114, �s`ntem cu to]ii `n ajunul mor]ii�115, setrece la dou\ afirma]ii de `nsemn\tate din ce `n ce mai mare : a) Mul]ip\c\to[i mor brusc ; b) Moartea este `ntotdeauna nea[teptat\ pentru�mondeni�. Bridaine nu contene[te s\-i evoce pe �numero[ii p\c\to[i pecare `i vedem zilnic lovi]i de moarte `n toiul dezm\]urilor lor ; unii lua]ideodat\ [i printr-un accident neprev\zut, f\r\ puterea de a rosti un cuv`nt ;al]ii r\ma[i, `n fierbin]eala unei destr\b\l\ri sau `n furia unor certuri, f\r\sim]ire [i f\r\ via]\ ; unii prin[i [i `njunghia]i de asasini nemilo[i sau uci[i


PASTORALA FRICII5 4

de tr\snet `ntr-o vreme c`nd nu se a[teptau ; al]ii strivi]i sub ruinele uneicl\diri care se pr\bu[e[te sau ̀ neca]i ̀ ntr-un trist naufragiu de neevitat�116.P\rintele Yvan scrisese `naintea lui : �Moartea nepoc\i]ilor [i a `nc\p\]`-na]ilor este `ntotdeauna violent\ [i `nso]it\ de blesteme : pentru c\, `nmajoritatea lor, mor brusc, drept pedeaps\ pentru r\utatea lor... Oameniicruzi [i tic\lo[ii nu vor ajunge la mijlocul vie]ii pe care Dumnezeu le-opreg\tise, dac\ ar fi tr\it cum se cuvine sau ar fi f\cut peniten]\ la timpulpotrivit�117.

Alunecarea de la tema mor]ii subite la aceea, mai cuprinz\toare, amor]ii p\c\tosului apare cu pregnan]\ `ntr-o predic\ a p\rintelui Réguis.El asimileaz\ moartea unui vampir care se adreseaz\ omului de lume nep\s\tor :

�~mi place s\ surprind [i s\ lovesc n\prasnic pe cel ce nu m\ a[teapt\[i nu se g`nde[te c`tu[i de pu]in la mine. ~n timp ce mintea ì este toat\numai la pl\ceri [i lucruri p\m`nte[ti, intru `n casa lui, `l `ntind `n pat,ì sug s`ngele din vene, beau, sf`r[esc totul `n el, sec\tuiesc toateizvoarele vie]ii din el, ì `mpr\[tii paloarea pe chip, ì `nghe] toatep\r]ile corpului, ì smulg sufletul [i a[a cum un lup `nfometat car\ `nb`rlog prada pe care tocmai a sugrumat-o, eu trag dup\ mine cadavrulsau `l devor `n bezn\. Uita]i-v\ [i lua]i aminte : asta ve]i p\]i `ntr-o zi,iar ziua aceasta nu-i chiar a[a departe cum v-a]i putea `nchipui...Du-te, femeie, [i petrece dou\ ore `n fa]a oglinzii [i vezi nu ce e[ti, ciceea ce vei fi peste pu]in\ vreme. Du-te, avarule, s\-]i numeri argin]ii[i aminte[te-]i c\ a[a num\r [i eu pe degete toate clipele vie]ii tale, iarsocoteala mea va fi mai repede `ncheiat\ dec`t a ta. Du-te, be]ivule, [if\-]i din p`ntece un zeu, du-te [i umple-l cu vin, carne, dezm\] [i afl\ c\`n cur`nd m\ voi `mb\ta cu s`ngele t\u [i m\ voi `ngr\[a cu st`rvul t\u�118.

De la aceast\ evocare halucinant\ la convingerea c\ moartea celor r\ieste `ntotdeauna brusc\ ([i violent\) nu-i dec`t un pas. ~ntr-o predic\despre �incertitudinea ceasului mor]ii�, Léonard de Port-Maurice averti-zeaz\ solemn pe p\c\to[ii din auditoriu : �~nainte de a fi ̀ nceput s\ duce]io via]\ cre[tineasc\, dorin]a voastr\ de convertire va fi `ntrerupt\ demoarte ; moartea va preceda executarea proiectelor voastre imaginare dea v\ schimba via]a�. �M`nia lui Dumnezeu izbucne[te atunci c`nd nea[tept\m mai pu]in�119. Girard face din p\c\tosul `nr\it �un alt Faraon�. Afost avertizat, dojenit, ̀ ndreptat, gr\bit s\ se converteasc\. Dar ̀ ntotdeaunas-a opus vocii Domnului. �Ce se va-nt`mpla ? Moartea `l va surprinde.C`nd ? La miezul nop]ii ; `n mijlocul beznei din con[tiin]a lui ; `n vremeac`nd sufletul ì va fi `nnegrit de mii de crime ; `n intervalul de timp `n carenu se va fi confesat, poate de un an ; dup\ ce a profanat sacramentele,poate `ntreaga-i via]\�. Treburile lui p\m`nte[ti [i spirituale vor fi `ndezordine, va avea procese de sus]inut, datorii de pl\tit, nu va avear\gazul s\-[i ̀ ncheie testamentul, va l\sa poate ̀ n urm\ copii orfani etc.120.

Un paroh breton din secolul XVIII � [i predic`nd ̀ n breton\ � explic\ [iel auditoriului c\ p`n\ [i moartea unui p\c\tos bolnav de c`tva timp este o�moarte subit\�. C\ci mai `ntì se `n[al\ asupra bolii lui pe care o credevindecabil\, iar apropia]ii lui contribuie la am\girea lui ̀ n aceast\ privin]\.

5 5

G\sesc �mii de motive s\-l consoleze�. Vine totu[i un moment c`nd pacientuluitrebuie s\ i se dezv\luie adev\rul. Atunci acesta `[i pierde cump\tul.Tulburat de boal\, de �starea proast\ a afacerilor lor lui ne`ncheiate�,`nl\n]uit de �proastele lui obiceiuri�, �`ngrozit de teama de moarte [i dejudec\]ile lui Dumnezeu�, el nu mai are �suficient timp spre a se preg\tipentru o moarte bun\�121. Asemenea descrieri ne fac s\ `n]elegem de cepredicile de genul �Preg\tirilor pentru moarte� `ndemnau ne`ncetat la amuri `n fiecare zi, cu scopul de �a evita, `n surpriza acestui moment`nfrico[\tor [i neprev\zut, tulbur\rile [i zbuciumul con[tiin]ei ̀ mp\cate�122.

�C`nd va veni moartea, nu vom mai avea timp s\ ne preg\tim pentruea�, ne `nva]\ Bridaine123. De aceea Dumnezeu nu se las\ `nduio[at dec\in]ele tardive. Cu acest ultim element al scenariului culmineaz\ dramamor]ii p\c\tosului, dram\ ce nu este neap\rat descris\ ca o lupt\ final\ `ncare totul mai poate fi `nc\ salvat. ~n epoca clasic\, multe predici au avuttendin]a de a se `ndep\rta `n aceast\ privin]\ de Artes moriendi din EvulMediu [i s\ [tearg\ interven]ia in extremis a lui Hristos, a Fecioarei [i asfin]ilor, pentru a adopta o alt\ concep]ie asupra vie]ii [i a mor]ii. Fiecaremoare dup\ cum a tr\it. Conversiunile din ultima clip\ s`nt rare. Iat\-nedeparte de o m`ng`ietoare predic\ a lui François Le Picart din 1555�`mpotriva ispitei disper\rii� [i `n care figureaz\ urm\torul dialog `ntrepreot [i p\c\tosul muribund :

�� Prietene, s\ nu fii ne`ncrez\tor c`nd va veni ceasul mor]ii : cibazeaz\-te pe moarte [i crucea lui Isus Hristos.

� Vai, nu mai am dec`t o jum\tate de or\ pentru a m\ c\i ! {i am f\cutat`t r\u, c\ nici eu nu mai pot spune c`t.

� Prietene, `n scurtul r\gaz pe care-l mai ai, nu-]i pierde curajul, ciiube[te-l pe Dumnezeu din tot sufletul, cu toat\ puterea, cu minteata `ntreag\, apoi m\rturise[te-te lui Dumnezeu.

� Da, dar voi uita s\ m\rturisesc o jum\tate din p\cate.� F\-]i datoria de a te `nvinov\]i c`t mai pu]in r\u posibil [i, astfel, dac\

se `nt`mpl\ s\ ui]i ceva, Dumnezeu nu va pregeta s\-]i ierte totul�124.

Lui François Picart `i r\spunde, printre al]ii, P\rintele Yvan care averti-zeaz\ : �A am`na s\ faci peniten]\ `nseamn\ a-l p\r\si pe Dumnezeu�. �Cinenu se converte[te c`nd poate nu o poate face c`nd vrea�. �Convertireap\c\tosului, prin ea `ns\[i dificil\, va fi incomparabil mai grea dac\ va fiam`nat\ p`n\ `n ceasul mor]ii�. �Convertirea p\c\to[ilor `n timpul boliieste adesea fals\ [i f\r\ nici o valoare�. �P\c\to[ii care ̀ [i am`n\ convertireamor `ntr-o stare mai rea dec`t cea `n care au tr\it�. �Cei ce am`n\ de la o zila alta s\ se poc\iasc\ de obicei mor f\r\ s\ o fac\�. �Cu c`t p\c\tosul `[iam`n\ convertirea, cu at`t mai mari vor fi chinul, sl\biciunea [i spaima `nceasul mor]ii�. �Cei ce am`n\ s\-[i pun\ `n practic\ hot\r`rile bune nu ovor putea face `n ceasul mor]ii�. �Peniten]a am`nat\ p`n\ `n ceasul mor]iieste de obicei nul\�. �P\c\tosul care am`n\ s\ se converteasc\ va fidezam\git `n ceasul mor]ii�. Aceste afirma]ii categorice s`nt titlurile a totat`tea capitole din Trompette du ciel 125.


PASTORALA FRICII5 6

Pastorala epocii clasice a ̀ ncercat nu at`t s\ combat\ ispita disper\rii ̀ napropierea decesului, c`t s\ preg\teasc\ omul din timp `mpotriva uneimor]i disperate. ~n Le Petit missionnaire de la campagne, P\rinteleChesnois se exprim\ dur, `n numele lui Isus : �Chiar dac\ ei [p\c\to[ii] aravea timpul de a cere iertarea, tot nu se vor g`ndi c`tu[i de pu]in s\ o fac\ ;c`nd s-ar g`ndi, nu o vor cere, iar c`nd ar cere-o, nu o vor ob]ine : mi-a]idispre]uit sfaturile, nu v-au pl\cut mustr\rile mele : iar eu la r`ndul meuvoi r`de la moartea voastr\ (Prov. 1, 25)�126. Grignion de Montfort pune [iel `n scen\ un Isus [i o Marie indiferen]i la rugile muribundului :

P\c\tosul : �Isuse al meu, `ndurare,Fa]\ de nenorocitul p\c\tos ;

Str. 5 Mam\ a `ndur\riiRoag\-l pentru mine pe M`ntuitor�.

Isus : �}i-ai b\tut joc, netrebnicule,De chem\rile dragostei mele :

Str. 6 E drept [i cugetatS\-mi bat [i eu joc la r`ndu-mi�.

�~mi r`d de nelini[tile tale{i de falsa ta c\in]\,

Str. 7 ~mi bat joc de lacrimile taleTrebuie s\ mori, s\ pieri�.

Maria : �Trebuia ca `n timpul vie]iiS\ m\ rogi [i s\ te c\ie[ti :

Str. 8 Prea t`rziu m\ imploriC\ci nu mai vreau s\ te ajut�127.

~n mod concordant, `n predicile sale, Girard explic\ `ndelung � mai`ntì ]\ranilor din Lyonnais � imposibilitatea pentru p\c\tos de a realiza oconvertire in extremis. Totu[i, nefericitul descris de el d\ oarecumimpresia de �om religios�. Cheam\ un preot, e drept, �de teama chinurilorve[nice, poate chiar din ipocrizie�. Pentru Girard, muribundul seam\n\ cuSaul aflat la str`mtoare, rug`ndu-se f\r\ folos de Samuel. Acesta s-a r\stit la`mp\rat : �Fiindc\ ai lep\dat cuv`ntul Domnului, [i El te-a lep\dat ca`mp\rat�. Ca Samuel, preotul ar putea spune :

�De ce era nevoie s\ mai vin acum, aici [i ce mai pot face pentru tine,de vreme ce Dumnezeu te-a lep\dat ? Vei p\]i ceea ce ]i-am spus deat`tea ori. Te-am avertizat `n predicile mele [i ]ie personal ]i-am spusc\ vei pieri dac\ nu-]i vei schimba via]a...Totu[i preotul, pentru c\ Dumnezeu nu-i dezv\luise os`ndirea acestuip\c\tos, `l `ncurajeaz\ [i `l `ndeamn\ s\ recurg\ la `ndurarea nesf`r[it\a Dumnezeului lui ; [i dup\ ce l-a determinat s\ se m\rturiseasc\, `lascult\. Dar este o confesiune asem\n\toare celor f\cute `n timpulvie]ii lui. Se confeseaz\ `n pu]ine cuvinte, ascunde, mic[oreaz\, scuz\violen]a r\ului care nu-i permite s\ se `nvinov\]easc\ mai pe larg...Confesorul nu insist\ mult, pentru c\ se teme s\ nu-l oboseasc\ pebolnav ; ì d\ absolvirea de p\cate, ì aduce sf`nta `mp\rt\[anie demoarte ; iar prin ultimele dou\ sacrilegii, nenorocitul `[i pune peceteape propria-i condamnare�128.

5 7

~ntr-o alt\ predic\ merg`nd [i mai departe, Girard se `ntreab\ cum s\explice e[ecul final al unui p\c\tos care ̀ ncearc\ totu[i s\ se converteasc\`n apropierea mor]ii. R\spunsul (foarte marcat de jansenism) : �Nu vaavea harul�. Fire[te, va primi `ntotdeauna haruri �obi[nuite�. Dar cumtoat\ via]a a abuzat de ele, vor r\m`ne inutile `n ceasul mor]ii. �C`t despreharurile neobi[nuite [i puternice, cum s\ i le dea Dumnezeu de vreme cen-a l\sat la o parte nimic din ce l-ar fi putut face nedemn de ele ? Dar ceeace m\ face s\ tremur cel mai mult pentru p\c\to[i este acest ultim har,perseveren]a final\, `n absen]a c\reia nu putem fi nicicum m`ntui]i [i caree at`t de gratuit\, `nc`t nimeni nu o poate merita. Or, cum va acordaDumnezeu harul final..., harul sfin]ilor [i al ale[ilor... celui care i-a fostdu[man o via]\ `ntreag\ ?� Va da aceea[i r\splat\ unui dezertor [i unuisoldat viteaz129 ?

Aceste cuvinte se al\tur\ celor ale lui Lessius [i Tronson �desprem\rimea harurilor�130 [i constituie `ntru c`tva m\run]i[ul pentru marelepublic. Vine un moment c`nd Dumnezeu, obosit de p\c\tos, nu-i mai d\ajutor. La `nchiderea unui an jubiliar, `ntr-o predic\ despre p\c\to[ii`nd\r\tnici, Léonard de Port-Maurice le declar\ auditorilor : �Nu m\ potconvinge c\ un p\c\tos `nvederat, dup\ ce [i-a b\tut joc de Dumnezeu,ajunge ulterior, ca `n schimbul at`tor tr\d\ri, s\ smulg\ un miracol dinm`inile lui Dumnezeu. Nu pot s\ cred c\ Dumnezeu vrea s\ fac\ miracolepentru a converti un p\c\tos de felul acesta. Nu aduna]i p\cat pestep\cat [i nu spune]i : mare e `ndurarea Domnului, c\ci m`nia lui are ochiipironi]i asupra p\c\to[ilor�131.

Deducem ̀ ns\ o obiec]ie la asemenea discursuri ce limitau cu autoritate`ndurarea divin\. La ie[irea de la predic\, ascult\tori anonimi nu obiectauprin cazul t`lharului bun ? Bridaine r\spunde energic : �Dac\ este adev\rat,dup\ cum pretinde]i, c\ Dumnezeu d\ destul de frecvent harul convertirii,de ce `n toate c\r]ile sfinte Dumnezeu a `ndep\rtat aceast\ speran]\ ?...Or, v\ provoc s\-mi aduce]i c`teva exemple. Vai ! dup\ ce a parcurs toatec\r]ile, sf`ntul Bernard nu g\se[te dec`t unul singur, cel al t`lharului de pecruce... Nu v\ l\sa]i am\gi]i ; exemplul acesta nu pentru voi era...[El] afost un mare p\c\tos, recunosc ; dar este un p\c\tos care [i-a am`nat p`n\la moarte convertirea [i peniten]a ? c`tu[i de pu]in...�132

De aceea nu trebuie s\ ne l\s\m impresiona]i de buna moarte aparent\a unor mari p\c\to[i. �Dar, ̀ mi ve]i spune � tot Bridaine prezint\ ̀ ntreb\rile[i r\spunsurile � vedem zilnic at`]ia al]i p\c\to[i care sf`r[esc bine, dup\ce au `nceput prost, [i mor ca ni[te sfin]i, dup\ ce au tr\it `n desfr`u�.Bridaine nu r\m`ne niciodat\ f\r\ replic\. El r\spunde cu u[urin]\ : �Iar euv\ spun, cu sf`ntul Augustin, c\ `n cea mai mare parte, ei mor ca os`ndi]i.Ah, oameni ne[tiutori ai secretelor de temut ale lui Dumnezeu, dac\ a]i [tice s-a pertrecut atunci `n inimile pretin[ilor peniten]i, ah, v-a]i da seamac\ moartea pe care o numi]i sf`nt\, cre[tineasc\ nu-i `n fond dec`t moartefunest\ [i nefericit\ !... Ve]i vedea c\ s`nt ni[te Iuda nelegiui]i, care umbl\dup\ preo]i [i pontifi [i restituie banii, dar a c\ror ve[nic\ damnare nueste mai pu]in sigur\ sau mai pu]in infailibil\�133.


PASTORALA FRICII5 8

~ntr-o omilie (din care s-au p\strat o versiune francez\ [i una breton\),un predicator breton din secolul XVIII expune la r`ndul lui � [i ̀ ndelung ��acela[i adev\r `nfrico[\tor�. �Scopul meu, spune el ascult\torilor, esteacela de a v\ face s\ `n]elege]i c\ p\c\tosul ce `[i am`n\ convertirea p`n\la moarte nu se va converti nicic`nd, [i aceasta din dou\ motive : 1) pentruc\ nu va fi dispus s\ se converteasc\ ; 2) pentru c\ Dumnezeu va refuzap\c\tosului harurile necesare...�134 Dar, obiecteaz\ unii, p\c\tosul �nu va fil\sat ̀ n voia lui ; se va g\si o persoan\ plin\ de caritate care ̀ l va ajuta s\-[ipun\ toat\ `ncrederea `n Dumnezeu. El `nsu[i va da semne sigure ale`ncrederii lui `n Dumnezeu [i astfel va muri cu mari sim]\minte pioase.Am v\zut murind mai mul]i p\c\to[i care, de[i `l uitaser\ pe Dumnezeupe c`nd erau s\n\to[i, [i-au dat duhul cu cele mai frumoase sentimente [ine-au edificat `n ceasul mor]ii�135. R\spunsul predicatorului : asemeneaconvertiri de ultim\ or\ nu s`nt sincere. C`nd unii libertini se credeau pepatul mor]ii, d\deau semne de c\in]\. ~ns\ de `ndat\ ce revin la via]\, se`ntorc la viciile lor. S\ nu ne l\s\m `n[ela]i de aparen]e, chiar dac\ unii marip\c\to[i mor �`n cele mai frumoase sentimente religioase�136. {i sf`ntulAmbrozie afirm\ c\ �dintr-o sut\ de mii ce vor fi am`nat s\ se consacre luiDumnezeu p`n\ ̀ n ultima clip\, abia unul dac\ va fi m`ntuit�137. La lipsa desinceritate `n poc\in]\ se adaug\ faptul c\ Dumnezeu va refuza p\c\tosuluiharurile necesare f\r\ de care nu se va converti nicic`nd138. Desigur,Dumnezeu i-ar putea acorda harurile. �Dar m\ tem c\ n-o va face�.

�S\ ]inem minte c\ bun\tatea lui nu e f\r\ `n]elepciune [i f\r\ ra]iune.Or, fra]ii mei, a crede c\ Dumnezeu va fi `ntotdeauna dispus s\ iertepe cel care [i-a b\tut joc de el pe c`nd era s\n\tos [i care nu-i cereiertare pentru gre[elile sale dec`t pentru c\ vede c\ nu le mai poates\v`r[i, nu `nseamn\ s\ presupunem `n Dumnezeu o bun\tate f\r\`n]elepciune [i f\r\ ra]iune... Dar dac\ gloria [i `n]elepciunea `l oblig\s\-i pedepseasc\ [i s\-i lase pe p\c\to[i `n seama mor]ii, justi]ia `loblig\ la a[a ceva `nc\ [i mai mult. E sigur c\ Dumnezeu `[i trage totat`ta glorie din dreptatea sa c`t din celelalte perfec]iuni ale sale. Vreaus\ spun c\ Dumnezeu este la fel de glorios dac\ `l pedepse[te pep\c\tos sau `l r\spl\te[te pe cel drept. Or, asupra cui `[i va exercitajusti]ia dac\ nu asupra p\c\to[ilor care [i-au b\tut joc de el toat\via]a...�139

Dar � nou\ obiec]ie � chiar lucr\torii de la ceasul al unsprezecelea aufost r\spl\ti]i de proprietarul viei. Acest exemplu, r\spunde predicatorul,nu este �`n favoarea� voastr\. C\ci �lucr\torii� n-ar fi dorit nimic altcevadec`t s\ lucreze mai devreme. De cum au fost chema]i au venit140. S\conchidem : �~n ultima faz\ a bolii, p\c\tosul va striga c\tre Dumnezeu [inu-i va fi `ndeplinit\ ruga. ~i va face lui Dumnezeu cele mai frumoasepromisiuni, dar Dumnezeu `i va r\spunde c\ nu mai e vreme�141. ~nspatele acestui discurs categoric, ghicim o absen]\ : no]iunea de circum-stan]e atenuante. Iezuitul Jacques Giroust nu d\duse unei culegeri depredici titlul semnificativ P\c\tosul f\r\ scuze (Le pécheur sans excuses) 142 ?

5 9

13.

SUPLICIILE LUMII CELEILALTE

Infernul

Chinurile agoniei [i descompunerea corpului mort s`nt pre]ul pl\tit pentrup\cat. O dat\ acceptat\ aceast\ pedeaps\, dac\ decesul deschide caleaspre beatitudinea ve[nic\, atunci nu putem dec`t s-o dorim. ~n schimb,dac\ `l face pe p\c\tos s\ cad\ `n gura c\scat\ a infernului, aceast\nenorocire este mult mai dramatic\ dec`t sf`r[itul, chiar dureros, al vie]iiterestre. Pedagogia macabr\ a Bisericii s-a ocupat `ntotdeauna de sf`r[iturilede pe urm\. Totu[i descrierea infernului este inegal prezent\ `n predici.De la sf`ntul Bernardin de Siena la sf`ntul Léonard de Port-Maurice, trec`ndpe la lazari[ti, predicatorii profesioni[ti, ̀ n cursul misiunilor [i al seriilor depredici de advent sau din postul mare, insist\ asupra evoc\rii `nsp\im`n-t\toare a supliciilor de dincolo de morm`nt. Invers, culegerile de prediciduminicale s`nt mai discrete asupra acestei teme, mai ales cele ale luiJean-Pierre Camus, François Bourgoing, Edme Bouré, din corpusul re]inutaici. Chiar [i rigori[ti ca Antoine Godeau [i Paul Beurrier se feresc s\ajung\ la descrieri prea tulbur\toare.

Totu[i, ne-am `n[ela dac\ am crede c\ preo]ii de parohie las\ temaexclusiv pe seama predicatorilor veni]i pentru �efecte speciale�. ~n primaduminic\ dup\ Boboteaz\, Pierre de la Font le declar\ enoria[ilor s\i : �Devreme ce predicatorii apostolici [i care au `nf\ptuit cele mai miraculoaseschimb\ri din lume ̀ ntotdeauna au f\cut din chinurile infernului subiectulcel mai comun al predicilor lor, [tiind din experien]\ c\ nu exist\ unadev\r mai potrivit s\-i sperie pe cei mai mari p\c\to[i [i s\-i aduc\ lapeniten]\, am hot\r`t s\ `ncep cu acest subiect predicile duminicale pecare vi le voi ]ine peste an...�1 ~l putem considera drept un clasic pep\rintele Symon de Rennes care consacr\ omilia din prima duminic\ aadventului judec\]ii de apoi, cea din a 3-a duminic\ din postul Pa[telui�`nv`rto[\rii [i focului din infern�, iar cea din a 24-a duminic\ dup\ Rusaliijudec\]ii individuale. Girard se ocup\ mai mult de infern de vreme ce `iconsacr\ trei predici pe an cu ocazia duminicii a 2-a [i a celei de a 3-a deadvent [i a duminicii a 3-a din postul Pa[telui. ~n primele dou\, insist\asupra universalit\]ii chinurilor infernului [i a imposibilit\]ii de a le ̀ n]elge ;`n cea de a treia, asupra �duratei lor infinite�.

O alt\ indica]ie convergent\ : culegerea de �c`nt\ri religioase�, pe careFra]ii din [colile cre[tine le impuneau elevilor lor de-a lungul anului,

PASTORALA FRICII6 0

revine `n mai multe r`nduri asupra infernului, `n special `n cele dou\c`nturi referitoare la moarte, ̀ n cel ce evoc\ judecata de apoi, ̀ n �regreteleunui suflet damnat� � o tem\ ̀ ndr\git\ de Maunoir [i �Biblioteca albastr\� �[i `n �Parafraz\ la dies irae�. C`ntarea a X-a �despre moarte� con]ine `nspecial strofa urm\toare :

�Ah, Moarte ! Ah, judecat\ ! Ah, ruguri ! Ah, vecie !Ah, condamnare ! Ah, reprobare !Ah, sentin]\ de pe urm\ ! Ah, m`nie ! Ah, disperare !Ah, Separare ! Ah, m`hnire !�2

~n sf`r[it, s\ nu fim surprin[i s\ `nt`lnim o ap\s\toare insisten]\ asuprainfernului `n lucr\rile menite s\ ofere materiale de predicare `n acela[itimp misionarilor din interior [i preo]ilor de parohie. Referindu-se la�memoria infernului [i a eternit\]ii�, Philippe d'Outreman apreciaz\ c\ `nrepublica cre[tin\ ar trebui s\ existe doar dou\ ̀ nchisori : una pentru atei,iar cealalt\ pentru �nebuni�. ~n prima ar trebui b\ga]i cei ce nu cred c\�exist\ un infern destinat pentru supliciile p\c\to[ilor�, iar `n cea de adoua, adic\ �`n casa de nebuni [i alte c\su]e�, cei ce cred `n infern, dar se`nc\p\]`neaz\ �s\ zac\ `n p\cat de moarte�3. ~n articolul despre �Infern�din a sa Bibliothèque des prédicateurs, Vincent Houdry sus]ine c\ sf`r[itulde pe urm\ �este unul din aspectele esen]iale ale credin]ei noastre�4. Lar`ndul lui, Hyacinthe de Montargon consider\ c\ acesta este un subiectesen]ial tratat �aproape de to]i predicatorii vechi [i moderni [i `n toatec\r]ile de pietate�5. De aceea, le aduce cititorilor [i utilizatorilor o ̀ ntreag\serie de referin]e despre infern, extrase mai `ntì din Scripturi, apoi sfin]iiP\rin]i, `n sf`r[it, din autorii mai recen]i. Nu ar fi inutil s\ amintim aiciprincipalele texte servind de model `n aceast\ privin]\, de vreme ce opastoral\ nelini[tit\ [i nelini[titoare, izol`ndu-le adesea de contextul lor,dar apropiindu-le mereu ̀ ntre ele, reu[e[te s\ creeze de-a lungul epociloro convingere colectiv\ traumatizant\6.

La baz\, g\sim Matei 25, 31-46, adic\ evocarea judec\]ii de apoi, cuoile la dreapta [i caprele la st`nga, acestea din urm\ fiind sortite �pedepseive[nice�. Se adaug\ Mat. 3, 12, �~[i va str`nge grùl `n gr`nar, dar pleava ova arde `ntr-un foc care nu se stinge� ; Mat. 10, 28, �teme]i-v\ mai degrab\de acela care poate s\ piard\ [i sufletul [i trupul `n gheen\� ; Mat. 13, 24-30,pilda neghinei ; Mat. 13, 47-50, pilda n\vodului din care se arunc\ ce ester\u ; Mat. 22, 1-14, cea a nun]ii fiului de `mp\rat, cu alungarea omuluivenit f\r\ hain\ de nunt\ ; Mat. 25,1-14, cea a fecioarelor `n]elepte [i afecioarelor nechibzuite ; Mat. 25, 14-30, cea a talan]ilor. Din Marcu 9, 42-43este extras\ fraza : �mai bine pentru tine s\ intri ciung `n via]\, dec`t s\ aidou\ mìni [i s\ mergi `n gheen\, `n focul care nu se stinge...� Din restulNoului Testament, cel mai des invocate s`nt : Evr. 10, 31 : �~nfrico[\torlucru este s\ cazi ̀ n mìnile Dumnezeului Celui viu� ; 2 Tes. 1, 9, �cei [carenu cunosc pe Dumnezeu sau nu ascult\ de Evanghelie] vor avea capedeaps\ o pierzare ve[nic\� ; Apoc. 9, 6, �vor dori s\ moar\ [i moarteava fugi de ei� ; Apoc. 20, 15, �{i dac\ cineva n-a fost g\sit scris `n carteavie]ii, a fost aruncat `n iazul de foc�.

6 1

Din Vechiul Testament s`nt folosite `n general capitole din Iov (20, 22, 27)care descriu pedepsirea celor r\i, Ps. 11, 6, �Peste cei r\i plou\ primejdiile ;foc [i pucioas\ [i un v`nt dogoritor, iat\ paharul de care au ei parte� ;versete din Cartea ~n]elepciunii care evoc\ pedepse, �Ca s\ `nve]e c\prin ceea ce p\c\tuie[te cineva, prin aceea se [i pedepse[te� (~n]el. 11, 16),�f\ptura, slujindu-}i }ie, Celui care ai f\cut-o, se `ncordeaz\ pentrupedepsirea celor nedrep]i� (~n]el. 16, 24), �risipi]i au fost, [i `nsp\im`nta]iamarnic [i tulbura]i au fost de n\luciri� (~n]el. 17, 3). S`nt amintite amenin-]\rile `nsp\im`nt\toare care figureaz\ `n Ecclesiastic, �Din]ii fiarelor [iscorpiile, [erpii [i sabia r\zbun\toare s`nt ca s\ piard\ pe necredincio[i�(Sir. 39, 36), �vai vou\, b\rba]i nelegiui]i, ...de ve]i muri, spre os`nd\ v\ve]i osebi� (Sir. 41, 11-12). Din Isaia este extras\ profe]ia adresat\m`ndrelor fiice ale Sionului : �{i atunci `n loc de parfum va fi miros deputrefac]ie� (Isa. 3, 24), iar din Ieremia, cuv`ntul Domnului : �voi facecuvintele Mele un foc `n gura ta, [i poporul acesta lemne, [i focul le vamistui� (Ier. 5, 14) : tot at`tea indica]ii concrete pe care a brodat inepuizabilaimagina]ie a predicatorilor.

Autorii din primele secole ale cre[tinismului cel mai des cita]i ̀ n leg\tur\cu infernul s`nt Tertulian, sf`ntul Ciprian, sf`ntul Ioan Hrisostomul, sf`ntulAugustin [i sf`ntul Grigore. ~ntr-adev\r, Tertulian a scris despre foculinfernului c\ �prin natura sa este incoruptibil printr-o putere ce i-a fostdat\ de Dumnezeu pentru a chinui� [i c\ �nu nimice[te ceea ce arde, cip\streaz\ neatins�7. Sf`ntul Ciprian ne asigur\ c\ �nenoroci]ii (damna]ii)deveni]i nemuritori vor tr\i `n mijlocul v\p\ilor. Corpul aruncat `n fl\c\riva arde `n vecii vecilor f\r\ a fi nimicit�8. Pentru sf`ntul Ioan Hrisostomul,�acest supliciu al infernului este groaznic, dar ad\uga]i miile de torturidespre care nu ve]i spune nimic comparabil cu privarea de slava pier-dut\ !�9 Evoc`nd `n alt\ parte dureri mai concrete, adaug\ : �S\ ne g`ndima[adar ce nefericire e s\ arzi ne`ncetat, s\ fii cufundat `n tenebre, s\ temistui `n gemete, s\ str`ngi din din]i f\r\ s\ te asculte nimeni... Dac\`ntunecimile s`nt de ajuns pentru a ne tulbura sufletele asuprite, atunci cese va `nt`mpla c`nd ororii beznei i se va ad\uga oroarea chinurilor ?�10

Sf`ntul Augustin este o surs\ esen]ial\ asupra acestei teme ca asupraat`tor altora. Cetatea lui Dumnezeu mai ales este invocat\. Hyacinthe deMontargon `l citeaz\ de patru ori, cu trimiteri gre[ite, de altfel : a) �A fi pevecie desp\r]it de Dumnezeu este o pedeaps\ at`t de mare pe c`t eDumnezeu de mare� ; b) �Aceasta este starea lor [a damna]ilor] : niciodat\vii, niciodat\ mor]i, ci murind f\r\ `ncetare `n chinuri� ; c) �Durerea var\m`ne pentru a chinui pe vecie, iar natura va d\inui pentru a sim]i`ntotdeauna durerea� ; d) �Puterea infinit\ a lui Dumnezeu `i pedepse[tepe damna]i, ceea ce face `ntr-un mod de neexprimat, dar real�11. De lasf`ntul Grigore cel Mare re]inem `n special urm\toarea afirma]ie : �Pedeapsaeste pe m\sura ofensei [i fiecare os`ndit va fi chinuit de foc `n func]ie dem\rimea [i enormitatea crimei s\v`r[ite�12. Cu [ase veacuri mai t`rziu, [isf`ntul Bernard `[i aduce contribu]ia, `ntruc`t scrie : �Avem dreptul de a


PASTORALA FRICII6 2

pedepsi `ntotdeauna ceea ce nu poate fi isp\[it prin nici o satisfac]ie� [i :�Ceea ce a fost f\cut nu poate s\ nu fi fost f\cut... Ceea ce dep\[e[tetimpul nu poate trece o dat\ cu timpul : prin urmare, trebuie s\ suferi]i pevecie de r\ul pe care pe vecie ve]i recunoa[te c\ l-a]i comis�13.

Autorii recen]i da]i ca exemplu de Hyacinthe de Montargon `n plinsecol XVIII celor care trebuie s\ vorbeasc\ despre infern s`nt `n principalBourdaloue, Giroust, Massillon, Dufay, Cheminais, Pallu c\rora li se vorad\uga cu folos materialele inspirate de Reflec]iile P\rintelui de la Colombière,`n Reflec]iile cre[tine ale P\rintelui Croiset [i `n Eseuri de moral\ deNicole (4 vol., al doilea tratat, cap. 6).

De-a lungul secolelor, au fost aduse obiec]ii discursului ecleziasticdespre infern. ~n mod evident, una dintre ele a fost reluat\ de fiecareepoc\ `n parte : de ce Dumnezeu pedepse[te printr-o pedeaps\ ve[nic\o gre[eal\ trec\toare ? R\spunsul a fost omogen de la sf`ntul Grigore celMare p`n\ la `nceputul secolului XX. S-o citim `ntr-o predic\ a sf`ntuluiBernardin de Siena14. Autorul unui p\cat de moarte, explic\ marele predicator,�prefer\ ceva nestatornic binelui ve[nic [i determinat. Deci el dispre]u-ie[te [i ofenseaz\ binele ve[nic [i infinit. ~ns\ ofensa este pe potrivaofensatului. Or, de vreme ce acesta este infinit, [i ofensa trebuie judecat\ca fiind infinit\ ; `n consecin]\, pentru c\ pedeapsa trebuie s\ fie propor-]ional\ cu ofensa, este necesar ca p\catul de moarte s\ fie compensatprintr-o pedeaps\ infinit\�. Oare justi]ia uman\ ac]ioneaz\ altfel ? Nu-ldesparte pentru totdeauna de societatea civil\ [i neamul omenesc peuciga[ul a c\rui crim\ n-a durat dec`t o clip\ ? Urmeaz\ un ra]ionamentasupra �duratei� [i a �inten]iei�. Este adev\rat c\ p\catul este trec\tor. ~nacest sens, el este �finit�. Dar dintr-un alt punct de vedere, putem spunec\ �dureaz\ la infinit� [i deci poate fi pedepsit pe vecie. Sf`ntul Grigore aexplicat `n ce fel, iar Bernardin `i reia demonstra]ia : dac\ ar putea,p\c\to[ii ar dori s\ tr\iasc\ pentru totdeauna, cu scopul de a p\c\tuipentru totdeauna. C\ci ei dovedesc cu prisosin]\ c\ vor s\ tr\iasc\ pevecie pentru a p\c\tui pe vecie, de vreme ce nu `nceteaz\ s\ fac\ r\u at`tc`t tr\iesc. ~i este a[adar necesar justi]iei lui Dumnezeu ca aceia care n-auvrut s\ pun\ cap\t p\catelor lor at`t c`t au tr\it s\ fie pedepsi]i printr-opedeaps\ f\r\ sf`r[it15. Dumnezeu se uit\ nu at`t la fapte, c`t la inten]ii.

Cu trei sute de ani dup\ sf`ntul Bernardin de Siena, p\rintele Girardreia acelea[i argumente `ntr-o predic\ despre infern destinat\ ]\ranilor [ise bazeaz\ [i el pe sf`ntul Grigore. Iat\ esen]ialul cuvintelor lui, fondate�pe dou\ principii incontestabile� :

�Primul este acela c\ p\catul trebuie pedepsit pe c`t merit\. Al doilea,c\ p\catul trebuie pedepsit at`t c`t exist\... Or, este de net\g\duit c\p\catul de moarte con]ine o r\utate infinit\ ; prin urmare, trebuiepedepsit printr-o pedeaps\ infinit\. Or, damna]ii fiind f\pturi [i fiin]elimitate [i finite, ei nu pot fi capabili s\ suporte o pedeaps\ infinit\ `nea `ns\[i ; deci trebuie s\ fie infinit\ `n raport cu durata sa : iat\ve[nicia.

6 3

P\catul trebuie pedepsit at`t c`t exist\... Dumnezeu trebuie s\ pedepseasc\p\catul at`t c`t acesta persist\ : or, p\catul va dura pe vecie `n cei mor]i`n aceast\ stare `nfior\toare [i va exista `ntotdeauna�. Imediat dup\aceste afirma]ii, Girard face trimiteri la sf`ntul Grigore16.

Cu mai mult\ vehemen]\, Hyacinthe de Montargon `[i imagineaz\ ceva spune `ntr-o zi Dumnezeu p\c\to[ilor :

�...N-ave]i de ce s\ v\ pl`nge]i, n-ave]i dec`t ce merita]i. ~n timpul vie]iia]i c\lcat `n picioare legile unui Dumnezeu ve[nic, trebuie ca isp\[irileacestei crime s\ fie ve[nice ; nu v-a]i c\it niciodat\ pentru crimelevoastre, nici eu nu m\ voi c\i pentru chinurile voastre... V-a]i r\zvr\titf\r\ `ncetare, m\ voi r\zbuna [i eu ne`ncetat. Nimic nu v-a `nfr`natinsultele, nimic nu v\ va m\sura durerea. Sufletul vostru care a p\c\tuitera nemuritor, ̀ i trebuie un supliciu de acela[i fel, un supliciu nemuritor�17.

Aceast\ logic\ scolastic\, ce a supralicitat textele biblice, duce laafirma]ia c\ un singur p\cat, chiar trec\tor, merit\ o ve[nicie de chinuri :tem\ banal\ a unei pastorale care se vrea percutant\. O c`ntare deGrignion de Montfort atribuie aceast\ pl`ngere unui damnat :

�Pentru un fleac,Pentru o pl\cere de o clip\Am pierdut via]a ve[nic\.Turbez ne`ncetat de m`nie�18.

Dramatiz`nd `ntr-o manier\ clasic\ formula sf`ntului Iacov (2, 10), oalt\ c`ntare a aceluia[i autor afirm\ : �A nu te supune unei singure porunci /Este crima crimelor�19. O predic\ lazarist\ con]ine urm\toarea exclama]iepe care predicatorul i-o atribuie unui damnat : �Cum ! pentru un pahar cuap\ mocirloas\, adic\ pentru o pl\cere necinstit\, am pierdut cerul ? Cum !pentru un blid cu linte, adic\ pentru ni[te excese alimentare, am pierdutbinecuv`ntarea Tat\lui ceresc, s`nt obiectul urii lui [i-s alungat din paradis ?�20

Iezuitul Vincent Houdry `i sf\tuie[te pe predicatori �s\ fac\ bine `n]elesfaptul c\ un singur p\cat de moarte ne face demni de acest supliciu[infernul]�21.

~n culegerea de c`nt\ri figur`nd `n Manuel des retraites et missions àl'usage du diocèse de Rennes, un damnat constat\ : �Pentru o singur\ofens\, mul]i s`nt cu noi / ~n acest loc funest�22. ~n cursul unei prediciduminicale, p\rintele Girard ̀ l apostrofeaz\ pe fiecare din ascult\torii s\i :�Cum..., pentru c`teva pahare cu vin, pentru a v\ satisface l\comia, vre]is\ v\ condamna]i la a suferi o foame [i o sete ve[nice ? Pentru o pl\cerebrutal\ [i de moment, vre]i s\ v\ condamna]i pentru totdeauna la a fi`ngropa]i `n rugurile infernului ?... Pentru o brum\ de glorie, vre]i s\ fi]ic\lca]i `n picioare de diavoli [i de os`ndi]i [i s\ deveni]i gunoaiele`nchisorilor infernale ?�23 ~n mod asem\n\tor, la sf`r[itul Vechiului Regim,p\rintele Nicolas Le Gall `[i `nva]\ enoria[ii bretoni : �Considera]i c\ unsingur p\cat de moarte este suficient pentru a v\ damna, dac\ ave]ighinionul de a muri f\r\ a-l fi m\rturisit [i f\r\ a fi f\cut peniten]\. Prin


PASTORALA FRICII6 4

aceasta s\ `n]elege]i c\ trebuie s\ lua]i aminte s\ v\ p\zi]i de p\catul demoarte [i chiar de p\catul venial, de vreme ce `nclin\ spre p\catul demoarte�24.

Structura cvasiinvariabil\ a predicilor de alt\dat\ asupra infernuluireveleaz\ trei mari insisten]e stereotipe legate de caznele suportate dec\tre damna]i. ~ntr-adev\r, at`t sufletul, c`t [i trupul lor au de suferit, iardubla pedeaps\ va dura ve[nic. Ordinea de expunere a celor trei elementeale discursului este secundar\ `n raport cu prezen]a lor constant\. Sf`ntulBernardin de Siena, ̀ nc\ tributar modei scolastice a diviziunilor [i subdivi-ziunilor, distinge cele optsprezece cazne spirituale care-i apas\ pe ceicondamna]i : 1) s`nt lipsi]i de beatitudine ; 2) se [tiu afurisi]i de Dumnezeu ;3) `[i compar\ soarta cu gloria celor preaferici]i ; 4) s`nt ro[i de viermeleremu[c\rii ; 5) s`nt atin[i de un foc spiritual ; 6) de absen]a etern\ a fericirii(este repetarea primului punct) ; 7) de o continu\ fric\ ; 8) de ru[inea dea-[i [ti crimele cunoscute de to]i ; 9) ar vrea s\ le fac\ r\u (celor ale[i), darnu pot ; 10) s`nt revolta]i `mpotriva pedepsei care i-a lovit ; 11) se detest\pe ei `n[i[i ; 12) `i invidiaz\ pe cei ale[i (repetare a punctului 3) ; 13) `[ipierd speran]a `n m`ntuire ; 14) au certitudinea damn\rii ; 15) s`nt b`ntui]ide o furie demoniac\ ; 16) s`nt orbi din punct de vedere spiritual, fiindlipsi]i de har ; 17) hulesc ne`ncetat ; 18) [tiu c\ nu se mai pot r\scump\ra25.Diferitele suplicii spirituale subtil puse `n eviden]\ de Bernardin s`ntprezente, mai mult sau mai pu]in, `n toat\ predicarea posterioar\ asuprainfernului, poate cu o mai mare insisten]\ asupra pedepsei de a nu puteavedea pe Dumnezeu (privarea de viziunea beatific\), plasat\ de altfel peprimul plan de marele predicator italian. Dar, `n leg\tur\ cu acest subiect,nu este u[or s\-i impresionezi pe auditori `ntr-o manier\ concret\. Astfel,corpusul de predici lazariste din secolele XVII-XVIII explic\ faptul c\ `nvia]a aceasta �nu resim]im dec`t slabe dorin]e de a-l cunoa[te bine peDumnezeu, pentru c\ sufletul nostru este continuu tras spre p\m`nt deleg\tura str`ns\ cu trupul ; dar pe lumea cealalt\, fiind eliberat de toatepiedicile, el va avea dorin]e [i tendin]e nel\murite de a se uni cuDumnezeu, pe care-l va considera centrul s\u, sf`r[itul s\u [i fericirea sasuprem\�26. Dar, explic\ misionarul anonim, damnatul va dori cu puteres\ se `ndrepte c\tre Dumnezeu [i n-o va putea face ; pe de alt\ parte,�judec\torul corect [i ne`nduplecat ̀ [i va face o glorie demn\ de justi]ia sadin a-l cufunda `n cel mai ad`nc infern�27. O predic\ breton\ a reu[it maibine, mi se pare, dec`t multe altele mai elaborate s\-[i fac\ auditoriul s\`n]eleag\ c`t de grav\ este pedeapsa ce const\ ̀ n ̀ ndep\rtarea de Dumnezeu.Aici putem citi :

�...S\-]i pierzi p\rin]ii, s\-]i pierzi prietenii, s\-]i pierzi averea, s\-]ipierzi s\n\tatea, ah, toate aceste pierderi s`nt mari ! Totu[i, ele nu`nseamn\ nimic `n raport cu pierderea de care v\ vorbesc. Da, c`ndn-o s\ mai ave]i nici cel mai mic lucru, c`nd ve]i fi pe o gr\mad\ degunoi ca omul cel sf`nt Iov, nu v\ va lipsi nimic dac\ Dumnezeu va ficu voi. Dar dac\ l-a]i pierdut pe Dumnezeu... a]i pierdut totul, at`t

6 5

pentru aceast\ lume, c`t [i pentru cealalt\. S`nte]i `ntr-o stare maijalnic\ dec`t o femeie f\r\ so], dec`t un om f\r\ patrie, dec`t un copilf\r\ tat\�28.

Nicolas Le Gall ̀ [i continu\ ideea ridic`ndu-[i singur o obiec]ie : damna]iinu-[i vor da seama de pierderea suferit\. Vai, r\spunde oratorul, ̀ [i vor daseama cu v`rf [i `ndesat. Acum nu-l vedem pe Domnul nostru [i nu nevedem nimicnicia. Dar dup\ moarte vom `n]elege bl`nde]ea, pl\cerea,mul]umirea aduse de prezen]a `n casa lui Dumnezeu, `n preajma lui.Atunci Domnul `i va spune damnatului : �Prive[te casa aceasta fericit\,prive[te-o bine, `]i place, dar nu-i pentru tine�. De unde m`nia [i disperareacelui pedepsit. Un copil mic care-l vede pe tat\l s\u murind nu devinecon[tient dec`t mai t`rziu de importan]a pierderii. ~n acela[i fel, de-abia `nmomentul mor]ii va constata damnatul amploarea dezastrului [i binele decare s-a lipsit29.

Chiar predicile sau fragmentele de predici ce se ocup\ de supliciile�spirituale� ale celor respin[i deviaz\ deseori spre detalii concrete, maiu[or de evocat dec`t cazna priv\rii de vederea lui Dumnezeu : hidoasacompanie a demonilor, disperarea blestema]ilor care se devoreaz\ singuri,supliciul lui Tantal, c`nd `[i aduc aminte de petrecerile p\m`ntene etc. Deaceea descrierea chinurilor �corporale� (chiar dac\ ele afecteaz\ sufletele`n a[teptarea judec\]ii din urm\) a constituit `ntotdeauna proba de rezis-ten]\ a predicilor despre infern, prima [i cea mai important\ fiind aceea afocului. Gaston Bachelard spune despre foc : este �un fenomen privilegiatce poate explica totul..., doar el primind cu at`ta claritate cele dou\valorific\ri contrare : binele [i r\ul. Str\luce[te `n paradis. Arde `n infern.Este bl`nde]e [i tortur\. Este buc\t\rie [i apocalips... Este un zeu tutelar [iteribil, bun [i r\u�30. Civiliza]ia noastr\ tehnic\, st\p`nind din ce `n ce maimult focul, a `ndep\rtat de noi prezen]a sa `n asemenea m\sur\ `nc`t`ncerc\m s\-l re`nviem construind [emineuri `n casele noi. Alt\dat\,dimpotriv\, fl\c\rile exercitau asupra oamenilor o veritabil\ fascina]ieamestecat\ cu o imens\ team\. Luminau, purificau, `nc\lzeau, dar [idistrugeau. Aneantizau p\catul ereticilor [i al vr\jitorilor, dar [i devastaufrecvent ora[ele [i ardeau complet ferme [i recolte. Cu greu ne d\mseama de frica `ndrept\]it\ fa]\ de tr\snet, `nainte de inventarea para-tr\snetului. C`nd citim `n c`nt\rile pentru misiunile capucinilor anumitestrofe asociindu-l pe Dumnezeu cu tunetul [i tr\snetul, trebuie s\ neimagin\m [i impactul lor real asupra min]ilor. �Dumnezeu care arunc\tr\snetul / Ast\zi se `ndur\ s\ intre la mine�, citim `ntr-un c`ntec cepreg\tea `mp\rt\[ania31. O alt\ c`ntare `l pune `n alert\ pe �p\c\tosuladormit� spun`ndu-i : �Tu `l vezi [ = pe Dumnezeu] `narm`ndu-se / Bra]uls\u apuc\ tr\snetul / Pentru a te face pulbere�32.

Totu[i, `n epoca studiat\ `n aceast\ carte, n-a fost complet uitat frigul(refrigerium al lui Tertulian) printre supliciile rezervate damna]ilor. Acestafigura la loc de cinste `n Apocalipsa lui Pavel (secolul III) 33. Bernardin deSiena `l situeaz\ `n pozi]ia a [aptea (rigor frigoris) printre cele optsprezece


PASTORALA FRICII6 6

�chinuri extrinseci� ale condamna]ilor, �`ntre incendiul care nu nimice[te�[i �foamea care te face turbat�34. Teatrul, poezia [i c`nt\rile bretone dinsecolele XV-XVII ofer\ vreo [aizeci de trimiteri la �infernul rece�, la�abisul rece� [i la �moartea rece�35. Frigul infernal apare [i ̀ n evul clasic ̀ npredicile lazari[tilor36, `n cele ale lui Bridaine (�foame, sete turbat\ ; frigascu]it, c\ldur\ cople[itoare�37), `n Le Chemin du ciel... (Calea cerului...)difuzat\ de �Biblioteca albastr\� (�din apele reci [i ̀ nghe]ate vor fi arunca]i`n focuri p`rjolitoare�38, ̀ n didahiile lui Girard (�vor trece f\r\ ̀ ncetare de lao extrem\ c\ldur\ la un frig extrem�39. ~n mintea acestor autori, cea maigrea dintre torturi este, mai mult dec`t frigul sau c\ldura, trecerea de launa la cealalt\. Este interesant de remarcat c\, pentru a justifica trecereade la frigul extrem la c\ldura extrem\, predicatorul lazarist [i Girard sesprijin\ am`ndoi pe Iov 24, 19, tradus `n epoc\ prin �va trece deodat\ dela z\pad\ la o c\ldur\ excesiv\ [i p\catul s\u ̀ l va conduce p`n\-n infern�40,pe c`nd traducerea Bibliei de la Ierusalim este : �Cum s`nt sorbite de secet\ [ide c\ldur\ apele z\pezii, a[a `nghite Locuin]a Mor]ilor pe cei ce p\c\tuiesc�.

Frigul r\m`ne, totu[i, episodic ̀ n infernul secolelor XVI-XVIII. Relat`ndu-[iviziunea referitoare la locurile chinurilor ve[nice, sf`nta Tereza de Avilascria : �Mi-am sim]it sufletul p`rjolit de un foc at`t de `ngrozitor, `nc`t cumare greutate l-a[ putea descrie, pentru c\ nici nu l-a[ putea concepe...M\ sim]eam ars\ [i parc\ h\cuit\ `n mii de buc\]i... S\ arzi pe lumea astanu este nimic `n compara]ie cu a arde `n cea de dincolo�41. ~ntr-adev\r,ceea ce conteaz\ `n primul r`nd `n predicarea de alt\dat\ privitoare lainfern este tot ceea ce se raporteaz\ la foc [i la c\ldur\ : �fum dens�,�plumb topit�, �ulei clocotit�, �cazane `ncinse�42, �iazuri de foc... f\r\margini [i f\r\ fund�43 etc. ~n astfel de locuri, unde fl\c\rile nu lumineaz\,damna]ii pl`ng cu lacrimi de foc. Este ceea ce afirm\ Godeau, c`nd anun]\pe viitorii condamna]i : �Atunci ve]i geme..., atunci ve]i pl`nge, atunci ve]isuspina, dar lacrimile v\ vor arde, c\ci vor fi de foc�44.

Focul infernului este el �metaforic� ? Pe urmele multor altora, Nicolene asigur\ c\ nu este �nici o nevoie, potrivit ra]iunii, de a imagina un altfoc dec`t cel deja cunoscut, nici o alt\ durere dec`t cea sim]it\ c`ndac]ioneaz\ asupra trupului nostru�45. Bourdaloue afirm\, la r`ndul s\u, c\-[iexercit\ activitatea �asupra spiritelor [i trupurilor� `ntr-o �manier\ pe c`tde adev\rat\, pe at`t de surprinz\toare�46. Metaforic sau nu, focul este ocrea]ie a lui Dumnezeu, care �for]eaz\ legile naturii� � tot Bourdaloue nespune � pentru a face din el instrumentul r\zbun\rii sale47. A[a `nc`t�durerile cele mai ascu]ite [de pe p\m`nt], supliciile cele mai lente,torturile, caznele, cele mai nea[teptate feluri de a muri, comparate cuacest foc nici nu merit\ numele de chin�48. De unde efectele sale uimitoare.�El va ac]iona, explic\ Nicole, asupra `ntregului corp [al damna]ilor], a[acum ac]ioneaz\ asupra tuturor p\r]ilor unui fier ̀ nro[it ; absolut to]i nervii,toate fibrele [i tendoanele vor fi afectate [i vor produce o durere violent\�49.Ciudat acord `ntre iezuit [i jansenist.

Locul de]inut de foc `n imagina]ia de alt\dat\ explic\, f\r\ `ndoial\,tiradele despre infern ale predicatorilor, facile, dar impresionante. Pe

6 7

aceast\ tem\, italienii au fost de ne`ntrecut [i merit\ s\ cit\m c`teva dintiradele lor. ~n predica despre infern a celebrului iezuit Paolo Segneri (celB\tr`n) citim mai ales :

Focul �va sluji pentru to]i c\l\ii [i va ]ine locul tuturor supliciilor luate`mpreun\. Te va face s\ sim]i `n acela[i timp ar[i]a j\ratecului, r\cealaghe]ii, `n]ep\tura viperei, veninul dragonilor, din]ii leului, violen]atorturilor, smulgerea vinelor, dislocarea oaselor, grindina de pietre,potopul loviturilor de bici, lan]urile, c\tu[ele, pieptenii de fier, sp`nzur\-torile, ro]ile [i caprele de tortur\, pe toate acestea le va reuni, le vastr`nge `mpreun\�50.

Se va fi remarcat ritmul din ce `n ce mai accelerat al unei enumer\rimenite s\ ]in\ mul]imile f\r\ suflare. Dar oratorul `nc\ n-a terminat cufocul. Mai departe, adaug\ :

�Acest foc le va servi [damna]ilor] drept locuin]\, ve[m`nt, mobilier,pat, cuvertur\, drept `nso]itor sau orice altceva : el se va uni at`t de str`nscu trupul lor, va intra, va p\trunde at`t de bine `n ad`ncul sufletului lor`nc`t nu-l vei putea deosebi pe damnat de foc, nici focul de damnat...�51

C`t despre Léonard de Port-Maurice, alt misionar italian foarte cunoscut,el `[i `ncepe astfel o predic\ asupra infernului, folosindu-se, desigur, derepeti]ii frapante pentru ascult\tori :

�Focul, focul : asta este r\splata pentru perversitatea voastr\, p\c\to[i`nr\i]i. Focul, focul [i focul din infern. Foc `n ochi, foc `n gur\, foc `nm\runtaie, foc `n g`t, foc `n n\ri, foc `n\untru, foc `n afar\ ; focdedesubt, foc deasupra, foc `n toate p\r]ile. Vai, nenoroci]ilor, ve]i fica ni[te t\ciuni `n fl\c\ri `n mijlocul acestui foc�52.

{i ̀ n Fran]a a fost folosit\ pastorala focului, fapt dovedit de urm\toareapredic\ a lui Girard :

�Damna]ii, ne asigur\ el, nu vor vedea dec`t foc ; nu vor respira dec`tfoc ; `l vor avea din toate p\r]ile `ntr-un spa]iu imens. Focul va fielementul lor ; `i va hr\ni ; `i va p\stra ve[nic intac]i pentru a-i torturave[nic. Li se va strecura p`n\-n m\duva oaselor ; le va p`rjoli toatep\r]ile corpului [i le va p\trunde `n `ntregime. Limba le va fi ca o bar\de fier `nro[it ; buzele arz`nde ca pl\cile de cupru ; cerul gurii ca uncuptor `ncins ; din]ii ca ni[te p\tr\]ele de o]el incandescent ; pl\m`niica ni[te foale de foc ; stomacul [i p`ntecele ca un creuzet unde serafineaz\ cele mai dure metale�53.

Oare directorii de con[tiin]\ din Occident au exprimat astfel, trans-pun`nd-o, o fric\ de foc colectiv\, ce le d\dea multora co[maruri ? A[a s-arputea crede. Dar, ̀ n afar\ de aceasta, cum s\ nu vedem ̀ n unii predicatoriadev\ra]i �incendiatori� ? Or, ne aduce aminte Gaston Bachelard, �psihiatriamodern\ a elucidat psihologia incendiatorului. Ea a ar\tat caracterul sexualal tendin]elor lui... Focul mocne[te mai sigur `ntr-un suflet dec`t subcenu[\... Incendiatorul este cel mai ascuns dintre criminali... Visurile desprefoc... se num\r\ printre cele mai clare, mai limpezi, cele a c\ror interpretaresexual\ este cea mai sigur\�54.


PASTORALA FRICII6 8

Focul infernului este atroce, �imens� [i, mai mult, este �`n]elept�. Unfoc de pe lumea cealalt\ �inteligent� : iat\ o idee str\veche. Clement dinAlexandria f\cea distinc]ia, ̀ ntr-adev\r, ̀ ntre focul �devorant [i nimicitor�,tortur`ndu-i pe cei de ne`ndreptat, de focul �prudent� [i �inteligent�,trec`nd prin sufletul p\c\to[ilor care pot fi ierta]i55. Origene [i MeropiusPontius Paulinus au vorbit [i ei de acest foc �examinator� [i savant ce nuva arde dec`t partea rea a p\c\tosului, permi]`ndu-i acestuia s\-[i ia zborulc\tre via]a ve[nic\56. Or, ce-a devenit `n secolul XVII focul �inteligent� ?Din purificare a devenit pedeaps\ [i a cobor`t cu o treapt\. Predicalazarist\ despre �caznele corporale ale infernului� explic\, sprijinindu-sepe Tertulian, pe sf`ntul Ioan Hrisostomul [i sf`ntul Augustin, c\ foculinfernal �`n]elept� [i selectiv �va [ti s\ deosebeasc\ r\utatea fiec\rui p\catpentru a pedepsi cu rigurozitate partea corpului [i facultatea sufletuluir\spunz\toare de un p\cat mai mare [i le va face s\ resimt\ o durere maivie dec`t cele care n-au fost at`t de criminale... Va face deosebire `ntre unparicid [i o crim\, `ntre un incest [i un adulter�. ~ntr-un cuv`nt, va fi�comisarul deputat al justi]iei Domnului pentru a culege informa]ii desprecrimele p\c\to[ilor [i a le aplica tot at`tea chinuri pe c`t merit\ fiecaresim], fiecare parte a corpului [i fiecare facultate a sufletului�57. Acest focnu poate fi aprins dec`t de Dumnezeu. Convingerea lui Pierre de la Fonteste c\ �`nsu[i Dumnezeu este principiul efectiv [i imediat al focului care-iarde [pe damna]i] ; el `l aprinde prin suflarea sa, a[a `nc`t mai degrab\Dumnezeu este cel care-i va arde prin intermediul acestui foc, dec`t focul`n sine�58.

~n epoca clasic\, predicile ce descriu ̀ n am\nunt suferin]ele �corporale�ale damna]ilor au abandonat prea bogata distinc]ie scolastic\ a sf`ntuluiBernardin de Siena, care enumera optsprezece. Ei prefer\ s\ le regrupeze`n func]ie de cele cinci sim]uri pe care le pedepsesc. a) ~nchisoareainfernal\ este `ntunecat\, dar tenebrele �`nsp\im`nt\toare� nu-i `mpiedic\pe condamna]i s\ vad\ demoni, spectre, dragoni [i multiple instrumentede tortur\59. b) Auzul are �supliciul s\u particular�, pentru c\ `n infern nuse aud dec`t urlete, blasfemii, repro[uri, batjocuri : concerte �triste� [i�incomode�. c) Mirosul este [i el chinuit, infernul fiind cloaca tuturormurd\riilor universului [i damna]ii degaj`nd ei ̀ n[i[i o �duhoare de nesuportat�.d) Gustul se vede afectat printr-o foame [i o sete de ne`nchipuit. Singurulvin b\ut de damna]i este acela al �m`niei lui Dumnezeu preparat `n cupar\zbun\rii sale�. e) C`t prive[te pip\itul, �cel mai pu]in nobil din toatesim]urile noastre trupe[ti�, �cauza unei infinit\]i de p\cate foarte `nsemnate�,acesta va fi atacat de �chinuri ̀ ngrozitoare�, printre care, desigur, ac]iuneamultiform\ a focului.

Autorii predicilor despre infern nu le ofer\ `ntotdeauna ascult\toriloraceast\ repartizare logic\ pe baza celor cinci sim]uri. Un alt topos (ce seal\tur\ finalmente celui de dinainte) const\ `n a explica, prin intermediulunor exemple terifiante, c\ supliciile infernale dep\[esc tot ceea ce po]isuferi pe p\m`nt din cauza bolilor, a calamit\]ilor naturale, a justi]iei saur\ut\]ii oamenilor. S`nt acumulate chinurile cele mai ̀ nsp\im`nt\toare [i se

6 9

declar\ c\, adunate, nu s`nt dec`t o �schi]\ palid\� a ceea ce `ndur\damna]ii, fiind adev\rat, de altfel � declar\ Joseph Lambert invoc`ndu-l pesf`ntul Augustin �, c\ �supliciile rezervate `n via]a cealalt\ pentru cei r\is`nt infinit mai mari dec`t pedepsele date de Dumnezeu `n aceast\ via]\celor care nu s-au supus legilor sale sfinte�60.

C`nd citim predica despre infern redactat\ de p\rintele Loriot, neg`ndim la prezentarea detaliat\ a supliciilor, f\cut\ cu amabilitate deNashe61. Acela[i sadism ̀ n evocarea detaliilor abominabile ; aceea[i dorin]\de �a-i [oca� pe cititori [i ascult\tori ; acelea[i viziuni de co[mar ; acela[imuzeu al ororii. Dup\ ce-a acumulat toate suferin]ele a c\ror scen\ s`ntspitalele, Loriot `[i invit\ publicul s\ urce �pe e[afoade pentru a vedeadiversele suplicii inventate de spiritul cruzimii, dup\ cum spune Tertulian,pentru a-i chinui pe primii credincio[i, care-i f\ceau pe c\l\i s\ se ̀ nfioare[i storceau lacrimi din ochii tuturor participan]ilor la spectacolele inumane[i barbare�62. Urmeaz\ o enumerare halucinant\ de torturi unele mai`nsp\im`nt\toare dec`t altele, `ncheiat\ prin concluzia : �Aduna]i toatesupliciile la un loc, alc\tui]i `n minte un rezumat. Imagina]i-v\ c\ opersoan\ le suport\ pe toate `n acela[i timp � fierul, focul, fiarele [i toatecelelalte � [i cu asta nu ve]i avea dec`t o schi]\ grosolan\ [i foarteimperfect\ a supliciilor infernului�. Astfel de enumer\ri s`nt prezente [i `npredicile lui d�Outreman63, de La Font64, Bridaine65, Giroust66, Girard67 [iale multor altora. Aceast\ literatur\ nes\n\toas\ ne permite s\ ̀ ntrevedemla autorii s\i o violent\ agresivitate ce se exterioriza prin amenin]\ridelirante la adresa p\c\to[ilor. �Exist\ suficient infern pentru a-i pedepsidup\ cum merit\ ?� se `ntreab\ oratorianul Bourée68. O `ntrebare pus\ [ide mul]i al]ii.

Ultima constant\ a predic\rii consacrate infernului este insisten]a asuprave[niciei chinurilor. �Ve[nicie ̀ nsp\im`nt\toare� este un cli[eu ̀ n predicilede acest tip. E at`t de banal\ `nc`t ai fi tentat s\ nu-i dai aten]ie. DarGerson, Burton [i to]i cei ce-au `ncercat s\ vindece boala scrupulului [imelancolia religioas\ au pus ̀ n gard\ ̀ mpotriva reflec]iei constante asupratulbur\torului mister, mai ales atunci c`nd este asociat cu evocarea supliciilorinfernului. Aceast\ asociere fiind frecvent\, nu este ne`ntemeiat\ presupu-nerea conform c\reia g`ndul eternit\]ii a traumatizat un num\r importantde cre[tini de alt\dat\. Bourgoing, autor totu[i moderat [i ostil oric\reiexager\ri, mediteaz\ nu f\r\ angoas\ asupra infernului [i a eternit\]ii :

�Ca un al treilea exerci]iu � este un sfat dat `ntr-o predic\ � a[ indicaoroarea [i ve[nicia chinurilor [i a `nchisorii infernului, pricinuit\ deun p\cat greu, pentru c\ nenorocitul os`ndit nu va putea s\ isp\[easc\niciodat\ m\car un p\cat [i dup\ aceea nu va mai ie[i `n veci. O,sf`r[it al tuturor nenorocirilor f\r\ de sf`r[it ! O, `nceput ce va durave[nic ! Vai, via]\ care va muri [i moarte care va tr\i `n veci ! Ei bine,c`nd voi fi pe punctul [i `n pericol de a comite un p\cat de moarte, s\m\ g`ndesc la aceast\ ve[nicie `nsp\im`nt\toare [i s\ am `ntotdeauna`n minte, `mpreun\ cu Dasc\lul hirotonisit, anii eterni�69.


PASTORALA FRICII7 0

Oratorii pio[i s-au istovit ̀ n compara]ii voit nepotrivite pentru a ̀ ncercas\ le explice ascult\torilor �durata infinit\� a relelor din infern : un cercc\ruia nu-i g\se[ti niciodat\ cap\tul, secole mai numeroase dec`t pic\turiledin apa m\rii, dec`t firele de nisip ale ]\rmurilor, dec`t firele de praf de pe`ntregul p\m`nt. Girard prefer\ totu[i s\ insiste asupra celor dou\ imaginice �par s\ fi dus imagina]ia cel mai departe pe marginea acestui subiect�.Prima este aceea a unui glob de un milion de ori mai mare ca al nostru [ipe care o pas\re ar veni s\ ia c`te un fir de p\m`nt la fiecare 100 000 deani. A doua, aceea a aceluia[i glob, dar din bronz, pe care o furnic\ s-armunci s\-l toceasc\. At`t pas\rea, c`t [i furnica ar reu[i `ntr-un timpnem\surat de lung s\ �sf`r[easc\ globul terestru�. Dar �acest timp ar fi `ncontinuare infinit de `ndep\rtat de ve[nicie ; pentru c\ `ntre finit [i infinitnu exist\ nici o propor]ie�70. ~n acela[i spirit, p\rintele Le Gall ̀ l asigur\ pep\c\tosul `nveterat, viitor damnat :

�...Dup\ ce vei fi fost `n infern at`tea mii de ani, at`tea sute de milioanede ani c`te clipe au existat de la `nceputul lumii, c`te fire de iarb\ exist\pe p\m`nt, c`te fire de nisip pe ]\rmuri... nu vei face dec`t s\-]i `ncepi[suferin]a]... O, eternitate, o, eternitate ! Nu te pot `n]elege, dar dac\ nute putem `n]elege, putem cel pu]in s\ medit\m pu]in asupra ta.G`ndi]i-v\, deci, fra]ilor... la eternitate de mai multe ori pe zi. Mul]ip\c\to[i s-au convertit reflect`nd la ea [i voi a]i putea face la fel dac\a]i vrea�71.

Medita]ii [i o aritmetic\ de ne apuc\ ame]eala : acesta era [i scopul.

Purgatoriul, infern temporar

C\tre infernalizare

~n marea sa lucrare72, Jacques Le Goff a ar\tat cum s-a trecut `n modprogresiv de la `ncerc\rile care-i purific\ pe defunc]i � o no]iune foarteveche `n cre[tinism � la locul unde ac]ioneaz\, acest loc fiind cu adev\ratdefinit [i constituit de la sf`r[itul secolului XII. El a subliniat [i func]iaini]ial\ a acestui dincolo intermediar : `n locul unei retribuiri `n negru saualb, el oferea de acum `ncolo pedepse gradate, adaptate fiec\rui p\c\tospoc\it [i tuturor categoriilor de �p\cate veniale�. El constituia deci �m\car `n teorie � o limitare a infernului. El deschidea calea spre paradisdelincven]ilor de importan]\ mic\ sau medie. Surplus de securizare [iadaos de speran]\ : Biserica asigura c\ rug\ciunile celor vii, pomenile,mesele, indulgen]ele aveau puterea de a mic[ora timpul suferin]elor dinpurgatoriu.

Pierre Chaunu subliniaz\, la r`ndul s\u, toate �meritele� purgatoriului.El a avut o valoare ̀ nalt �pedagogic\..., motivarea asupra lumii de dincoloevit`nd� � a[ spune mai degrab\ : trebuind s\ evite � �frica paralizant\ deinfern�. A fost un factor de progres social favoriz`nd �dezlipirile� cre[tin\t\]iioccidentale. I-a apropiat pe cei vii de cei mor]i [i a provocat o �compenetrare�

7 1

(compénétration) a destinelor lor. A �prelungit� `n timp biografia indivi-dual\ a celor defunc]i. A contribuit la av`ntul cazuisticii, deci la rafinareapsihologiei73. Totu[i � o alt\ remarc\ pertinent\ a lui Pierre Chaunu � at`tteologii catolici, c`t [i responsabilii protestantismului, poate din cauza uneira]ionalit\]i latine comune, n-au `n]eles pozi]ia Bisericii orientale, care seroag\ pentru mor]i f\r\ a ]ine, numai pentru at`t, o contabilitate a faptelor74.

~n ciuda inten]iilor afi[ate la cel mai `nalt nivel, s-a produs o �inferna-lizare� a purgatoriului. Aceast\ formul\ a lui Arturo Graf este reluat\ pebun\ dreptate de Jacques Le Goff75. Acest aspect ne va re]ine `n cadrulanchetei noastre asupra fricii.

Discursul despre chinurile purgatoriului a oscilat `ntre dou\ tendin]e,una `ncerc`nd s\ minimalizeze, cealalt\ s\ dramatizeze pedepsele provizoriide dincolo. Aceasta din urm\ s-a sprijinit `n primul r`nd pe o afirma]ie asf`ntului Augustin : �Focul purgator este mai greu dec`t toate chinurile pecare le po]i vedea, sim]i [i imagina `n lumea asta�76. La autoritateaepiscopului de Hipona ce polemiza cu �milostivii�, laxi[tii timpului s\u77,s-a ad\ugat aceea a sf`ntului Toma d�Aquino, care [i-a `nsu[it tragicaaser]iune78. ~n sens invers, sf`ntul Chiril din Alexandria (� 444) scrisesereferitor la cei care n-au fost ml\di]e neproductive : �~ntr-o `ncercarene`nsemnat\ le-au fost restituite abunden]a [i fecunditatea... Mic estenecazul care ne purific\ ; totu[i, impun`ndu-ne de sus disciplina sa, aceastane face preaferici]i�79.

Opinia sf`ntului Augustin n-a fost primit\ `ntotdeauna f\r\ contest\ri.Dominique Soto a temperat-o `ntr-o manier\ nea[teptat\ : suferin]elepurgatoriului, declar\ el, s`nt at`t de groaznice, dar rug\ciunile Bisericii at`tde eficace, `nc`t nici un suflet, oricare i-ar fi gre[eala, nu va z\bovi acolomai mult de zece sau dou\zeci de ani80. Bellarmino a respins aritmetica(relativ) consolant\, dar a considerat drept probabil\ existen]a unui locf\c`nd parte din purgatoriu �`n care sufletele nu mai trec prin chinurilesim]urilor, ci doar prin cel al priv\rii de vederea lui Dumnezeu : purgatoriumult atenuat, ̀ nchisoare onorabil\, parc\ senatorial\, ̀ n care totu[i sufletelenu s`nt fericite [i sufer\ chiar de `nt`rzierea adus\ beatitudinii lor�81. Eldeclar\ de altfel c\ nu accept\ formula sf`ntului Augustin [i a sf`ntuluiToma potrivit c\reia cel mai mic chin al purgatoriului este mai durerosdec`t orice suferin]\ `ngrozitoare de pe p\m`nt. Sigur, explic\ el, privareade Dumnezeu este o suferin]\ mare, dar �`ndulcit\, u[urat\ de speran]agarantat\ de a-l cunoa[te ; din aceast\ speran]\ ia na[tere o bucurie denecrezut, care cre[te pe m\sur\ ce se apropie sf`r[itul exilului�. Deasemenea, teologul iezuit prefer\ s\ vorbeasc\ de �am`nare� (dilation)mai degrab\ dec`t de �privare�. De altfel, cum s\ crezi c\ ni[te sufletecare nu aveau, `n momentul mor]ii, dec`t c`teva gre[eli minore pot fipedepsite printr-un supliciu mai `nfior\tor dec`t toate chinurile de pep\m`nt82 ?

Bellarmino apar]ine familiei de spirite ce se str\duie[te s\ echilibrezechinurile [i bucuriile purgatoriului. Mai poate fi situat aici sf`ntul Bernardin


PASTORALA FRICII7 2

de Siena care-[i `nsu[e[te tragica afirma]ie a sf`ntului Augustin, preciz`nd`ns\ c\ sufletele de dincolo, suferinde, dar salvate cunosc �bezna exteri-oar\, dar nu interioar\� ; [i enumer\ cele dou\sprezece bucurii resim]itede acolo [i care le �fac s\ c`nte�83. ~n secolul XVI, o mic\ lucrare consacrat\apari]iei unui suflet venit din purgatoriu � acela al unei c\lug\ri]e � aducela r`ndul s\u indica]ii lini[titoare. Defuncta nu sufer\ `n mod continuu. Easimte mari u[ur\ri `n fiecare vineri, cu ocazia s\rb\torilor Fecioarei [i `nanumite zile, cum ar fi Cr\ciunul, Pa[tele, ~n\l]area, Rusaliile, s\rb\toareaTuturor Sfin]ilor [i pe 2 noiembrie. I-a fost chiar posibil din c`nd ̀ n c`nd s\participe la bucuria sfin]ilor84.

Lucrarea cea mai important\ printre cele care nu fac din purgatoriu uninfern temporar este, f\r\ `ndoial\, cea a sfintei Caterina de Genova(1447-1510). �Marea doamn\ a dragostei pure� descrie purgatoriul a[a cuml-a sim]it ea `nc\ din timpul vie]ii. Al s\u Trattato (Tratat)85 exprim\ oexperien]\ mistic\ alc\tuit\ `n acela[i timp din durere [i bucurie. ~n modsemnificativ, ea `ndep\rteaz\ anumite `nchipuiri potrivit c\rora sufleteledin purgatoriu s`nt chinuite de demoni (Caterina de Siena, Dialog, cap. LXXXI)[i afirma]ia prezent\ la Brigitte de Suedia (Revela]ii, IV, 8 [i VI, 66) cumc\ unele suflete nu s`nt asigurate de m`ntuire. Sigur c\ ea nu neag\suferin]ele purgatoriului. Ne ̀ ncredin]eaz\, dimpotriv\, c\ durerea suferit\�este at`t de mare, `nc`t nici o limb\ nu o poate exprima, nici o inteligen]\nu poate sesiza cea mai mic\ sc`nteie dac\ Dumnezeu nu i-o descoper\printr-o favoare cu totul special\�86. Ea adaug\ : �Chinurile de aici leegaleaz\ pe cele din infern�87. Dar declar\ totodat\ : �Nu cred s\ existe omul]umire comparabil\ cu aceea a unui suflet din purgatoriu, cu excep]iacelei a sfin]ilor din paradis�88. �Mul]umirea� cre[te, `n plus, pe m\sur\ cesufletul se apropie de Dumnezeu prin purificare. Caterina de Genova numen]ioneaz\ (incidental) suferin]ele, s\ zicem, fizice ale purgatoriuluidec`t pentru a spune c\ acestea s`nt mai pu]in importante dec`t chinulmoral89. Aici se exprim\ experien]a mistic\. Sufletul `n a[teptare sufer\pentru c\ `[i d\ seama de imperfec]iunea sa `n raport cu modelul divin [iaspir\ cu pasiune la identitatea dintre el [i Dumnezeu. El este atras de unputernic �foc al dragostei�. Dar piedica p\catului ce subzist\ `n el `l`mpiedic\ s\ se lase `n voia �atrac]iei divine�. Ner\bdarea de a fi eliberateste deci o imens\ durere. �Instinctul acesta arz\tor [i st\vilit� : iat\purgatoriul90.

La c`]iva ani dup\ sf`nta Caterina de Genova, doi teologi optimi[ti auscris despre purgatoriu. De Purgatorio al lui Cajetan (1518) [i cel al luiJean Eck (1523) � am`ndou\ ̀ ndreptate ̀ mpotriva lui Luther � se str\duiescs\ dedramatizeze locul intermediar. Sufletele, spune primul, s`nt asigurateaici de salvarea lor. Ele nu tr\iesc `n oroare perpetu\, c\ci �iubesc justi]iadivin\ [i-[i suport\ cu pl\cere chinurile prin supunerea la aceast\ justi]ie�.Eck arat\ la r`ndul s\u c\ suferin]\ nu ̀ nseamn\ team\ [i c\ Luther gre[e[tec`nd asimileaz\ chinurile purgatoriului cu cele ale infernului, cel pu]in `nprivin]a duratei91.

7 3

Sf`ntul François de Sales [i discipolul s\u Jean-Pierre Camus au crezut,ca [i Caterina de Genova [i referindu-se la ea, c\ din meditarea lapurgatoriu putem �extrage mai mult\ consolare dec`t team\�. Episcopulde Geneva, scrie Jean-Pierre Camus, �sf\tuia cu t\rie s\ se citeasc\ admi-rabilul tratat despre purgatoriu scris de preafericita Caterina de Genova.La sfatul s\u l-am citit [i recitit deseori cu aten]ie, dar `ntotdeauna cu onou\ pl\cere [i cu noi cuno[tin]e ; [i m\rturisesc c\, `n acest domeniu,n-am citit niciodat\ ceva at`t de mul]umitor�92. ~n spiritul sfintei Caterinade Genova, Jean-Pierre Camus [i sf`ntul François de Sales explic\ referitorla purgatoriu :

�Este adev\rat c\ supliciile s`nt at`t de mari aici `nc`t durerile cele maigroaznice ale acestei vie]i nu se compar\ cu ele� � trimitere obligatoriela sf`ntul Augustin � �dar [i satisfac]iile interioare s`nt aici astfel `nc`tnu exist\ prosperitate sau mul]umire pe p\m`nt care s\ le poat\ egala.Sufletele s`nt `ntr-o continu\ comuniune cu Dumnezeu. Ele s`nt totalsupuse voin]ei acestuia... Ele se purific\ aici cu bucurie [i dragoste... ~liubesc pe Dumnezeu mai mult dec`t pe ele `nsele... S`nt consolate aicide c\tre `ngeri. S`nt asigurate de salvarea lor... M`hnirea lor foarteamar\ este `ntr-o pace foarte profund\. Dac\ e un fel de infern `nceea ce prive[te durerea, este un paradis `n ceea ce prive[te caritateabl`nd\ ce le cuprinde inima�93.

Pe aceea[i linie de g`ndire, Fénelon prezint\, `ntr-o parantez\ a unei�scrisori spirituale�, o concep]ie consolatoare asupra purgatoriului : �Artrebui s\ fii `nc\ din aceast\ via]\, scrie el, ca sufletele din purgatoriu,tihnite [i ml\dioase `n m`na lui Dumnezeu, pentru a i te abandona [ipentru a te l\sa distrus de focul r\zbun\tor al dragostei. Fericit cel cesufer\ `n felul acesta�94.

Dar atunci de ce s\ te rogi pentru sufletele din purgatoriu ? R\spunsulsf`ntului François de Sales [i al lui Jean-Pierre Camus : �Asta din cauz\ c\,`n ciuda avantajelor, starea acestor suflete este foarte dureroas\ [i, ̀ ntr-adev\r,demn\ de compasiunea noastr\ ; de altfel, gloria pe care i-o vor aduce luiDumnezeu `n cer este am`nat\�95.

Discursurilor echilibrate [i lini[titoare al]ii le-au opus o insisten]\ tragic\asupra caznelor din purgatoriu. Citim ̀ n scrierile carmeli]ilor din Salamanca(secolul XVII) :

�Nu socotim nepotrivit ca un drept, p\r\sind p\m`ntul cu o cantitate`nsemnat\ de p\cate veniale sau cu o datorie grea pentru p\catelecapitale am`nate `n ceea ce prive[te vina, dar nu `n ceea ce prive[tecazna p\m`nteasc\, s\ sufere `n timpul s\u de purgatoriu o pedeaps\a sim]urilor mai atroce dec`t cea pe care-o vor avea de `ndurat uniidamna]i pedepsi]i pe vecie pentru unul sau dou\ p\cate de moarte�96.

Dac\ purgatoriul a fost frecvent infernalizat, faptul se datoreaz\, `naintede orice, predicilor ]inute de cei pe care Pierre Chaunu `i nume[te�oamenii m`niei�. Sf`ntul François de Sales nu se `n[ela. �Cea mai mareparte dintre cei c\rora le e at`t de fric\ de purgatoriu, spunea el, o fac din


PASTORALA FRICII7 4

interesul lor [i din dragostea pe care-o au fa]\ de ei `n[i[i, mai mult dec`tpentru interesul lui Dumnezeu ; iar aceasta pentru c\, de obicei, cei ce levorbesc din amvon nu ̀ nf\]i[eaz\ dec`t chinurile acestui loc [i nu fericirea[i pacea pe care le gust\ sufletele de aici�97. ~nc\ `n 1936, autorul articolului�Purgatoriul� din Dictionnaire de Théologie catholique (Dic]ionar deTeologie catolic\) scria `n concluzie : �Pare absolut necesar s\ reac]ion\m`mpotriva tendin]ei unor predicatori care prezint\ purgatoriul ca pe unadev\rat infern, cu excep]ia ve[niciei�98.

Jacques Le Goff ̀ l situeaz\ la loc de frunte printre responsabilii infernaliz\riipurgatoriului pe dominicanul Étienne de Bourbon, autorul unui Tratat depredicare (Tractatus de diversis materiis praedicabilibus) compus `ntreaproximativ 1250 [i 1261, data mor]ii sale99. ~n acest tratat, purgatoriulconstituie al cincilea titlu din primul dintre darurile Sf`ntului Duh, darulfricii (De dono timoris). ~n interiorul acestui titlu, trei capitole s`nt consacratemotivelor de a te teme de suferin]ele purgatoriului : asprimea (acerbitas)pedepselor, diversitatea lor (diversitas), durata lor (diuturnitas), sterilitatea(sterilitas = imposibilitatea sufletelor de a ob]ine merite dup\ moarte),nocivitatea (dampnositas = lipsa vederii lui Dumnezeu), calitatea chinurilor(tormentorum qualitas) [i micul num\r de ajutoare (subvenienciumpaucitas = cei vii `i uit\ repede pe cei mor]i). Étienne de Bourbon descrietorturile venite din Apocalipsa lui Pavel prin Purgatoriul sf`ntului Patrick[i, pe de alt\ parte, pentru a face ̀ n]eles caracterul dureros al condamn\riide a nu putea vedea pe Dumnezeu, asigur\ c\ sfin]ii ar prefera s\ fie `ninfern dar s\-l vad\ pe Dumnezeu, dec`t s\ fie `n paradis f\r\ a-l vedea.Considera]iile negative s`nt ilustrate cu 39 de anecdote (exempla). Or,afirm\ Jacques Le Goff, tratatul lui Étienne de Bourbon a avut un maresucces [i exempla au fost deseori folosite.

Pe urmele lui Étienne de Bourbon, �Fra]ii predicatori� par s\ fi contribuit`n mare m\sur\ la r\sp`ndirea `n public a no]iunii de purgatoriu ca infernprovizoriu, dup\ cum au favorizat [i difuzarea temei Dansului macabru :ca dovad\, Miroir de la vraie pénitence (Oglinda adev\ratei peniten]e, 1354)a dominicanului florentin Iacopo Passavanti, lucrare de mare audien]\100.Autorul `l declar\ aici stupid pe cel ce refuz\ s\ fac\ peniten]\ pe p\m`ntg`ndindu-se c\ purgatoriul este f\cut pentru a[a ceva. Mai `nt`i, va avea eltimpul sau dorin]a de a se c\i `n clipa mor]ii ? Dar [i de-ar fi a[a, �cenebunie s\ preferi chinurile purgatoriului, despre care sf`ntul Augustinspune c\ dep\[esc tot ce po]i suferi `n via]a asta, unei mici peniten]eaici !�101. Passavanti distinge dou\ feluri de isp\[iri purgatoare dup\ moarte.Unele se efectueaz\ `ntr-un loc �aflat undeva spre centrul p\m`ntului,unde este infernul [i unde sufletele se purific\ `n acela[i foc existent `ninfern�. Celelalte s`nt suportate pe p\m`nt. ~n ambele cazuri, ele s`nt�foarte mari�. Pentru a le demonstra, el folose[te o anecdot\ tragic\ (exemplum)localizat\ ̀ n �comitatul Nevers� [i ̀ mprumutat\ de la Hélinand de Froidmont.O femeie nobil\ [i c\s\torit\ s-a `ndr\gostit de un cavaler [i au p\c\tuit`mpreun\. Pentru a fi mai liber\, [i-a omor`t so]ul. C\z`nd bolnav\, s-a c\it,

7 5

ca [i amantul s\u. Ca atare, n-au fost condamna]i la infern. Dar �martiriul�lor purgatorial este impresionant. ~n fiecare noapte, goal\ [i cu p\rul `ndezordine, este urm\rit\ de un c\l\re] negru, cu un cu]it `n m`n\. Cal [ic\l\re] arunc\ fl\c\ri pe ochi, pe gur\ [i nas. Ea ajunge cur`nd ̀ n apropiereaunui [an] larg, umplut cu c\rbuni aprin[i, pe care nu-l poate trece.C\l\re]ul � fostul s\u amant � o ajunge din urm\, o love[te cu cu]itul, or\stoarn\ peste c\rbuni, apoi o scoate [i o arunc\ pe g`tul calului s\u [ifuge cu ea. Discursul lui Passavanti despre purgatoriu este `nc\ destul dearhaic `n raport cu ceea ce se va scrie [i se va predica mai t`rziu pe aceast\tem\. Mai mult, el afirm\ c\ bidiviul din povestire este un �demon�102

autentic, executant al justi]iei divine. ~n sf`r[it, pentru c\ b\rbatul [i femeias-au iubit `n mod vinovat, ei s`nt condamna]i s\ se urasc\ at`ta timp c`t leva dura pedeapsa.

Mai t`rziu, doctrina oficial\ se va str\dui � dar nu ̀ ntotdeauna cu succes �s\ elimine demonii din purgatoriu [i va `nv\]a c\ sufletele suferinde numai pot p\c\tui acolo [i s`nt deci incapabile s\ urasc\. Dar, din alt punctde vedere, exemplum-ul dominicanului se adaug\ numeroaselor insisten]eposterioare asupra `ngrozitoarelor suferin]e din purgatoriu. Complaintedes Trespassés (Pl`ngerea celor mor]i) a �rhétoriqueur�-ului [i canoniculuiJean Molinet (� 1507) este o bun\ m\rturie cu privire la r\sp`ndirea uneiviziuni a purgatoriului ̀ n care aspectul negativ ̀ l dep\[e[te cu mult pe celpozitiv. Adres`ndu-se celor vii, care se las\ prin[i comod `n desf\t\rilevie]ii, prizonierii infernului provizoriu le spun :

�Voi v\ odihni]i `n jil]uriNoi ne chinuim ar[i [i pr\ji]i ;S`nte]i adormi]i `n sunete de instrumente,Foarte u[or, iar noi f\r\ pic de mil\S`ntem trezi]i cu totul `n groaz\,Despuia]i cu to]ii, iar voi bine `mbr\ca]i,Noi tortura]i ; voi `n r`sete, noi `n pl`nsete.~n clipa de fa]\ nu exist\ dec`t fericire [i nenorocire...�103

Arz`nd `n �focul inuman�, sufletele din purgatoriu solicit\, deci, cuinsisten]\ rug\ciunile.

Infernul provizoriu `n secolele XVII [i XVIII

Purgatoriul este prezent ̀ n mod inegal ̀ n predicile de alt\dat\. Un anumitcorpus de predici misionare � acela al lazari[tilor, de exemplu � nu-iconsacr\ o dezvoltare aparte. ~n schimb, capucinul François de Toulouse[i iezui]ii Segneri [i Fontana insist\ ne`ncetat asupra lui. ~n predicileduminicale uneori apare (cum ar fi la Girard [i Symon), alteori nu (la LaFont, Hébert, Chevassu [i Réguis)104. ~n ultimul caz, explica]ia t\ceriiconst\, f\r\ `ndoial\, `n aceea c\ predica despre purgatoriu avea loc maiales pe data de 2 noiembrie. Or, cel mai adesea, culegerile de prediciduminicale, nu ne-au transmis omilia din acea zi. ~n orice caz, �Bibliotecile�


PASTORALA FRICII7 6

[i enciclopediile pentru predicatori con]in toate c`te un capitol substan]ialdespre purgatoriu, acesta figur`nd de asemenea la loc de cinste `n cule-gerile de c`nt\ri. Ca dovad\, Soupirs de l�âme du Purgatoire (Suspinelesufletului din Purgatoriu), al c\ror autor este cehul Michna :

�1. Ascult\, rogu-te, chemarea meaAscult\, Dumnezeule ve[nic,Ascult\-mi pl`nsul [i pl`ngerile,F\-m\ s\ scap de suferin]\ !Apleac\-]i urechea c\tre p\c\to[i,Vai ! nu-l respinge pe nici unulDin cei ce sper\ `n tine.

2. ~nchisoarea `n care m\ aflu,Doamne, dureaz\ prea mult,Totu[i nu-mi t\g\duiesc delocGre[eala mea grea :Nu caut dec`t `ndurarea ta,Ah ! fie ca generozitatea taS\ m\ scoat\ din spaima asta !

3. Scurteaz\, bunule Dumnezeu, clipa asta lung\De foc violent.Te rog, d\ruie[te-miIertarea ta gratuit\,Nu c`nt\ri dup\ gre[eala mea,Ci dup\ Patimile tale,Nu-mi `nt`rzia m`ntuirea.

4. Elibereaz\-m\ din `nchisoarea `ntunecat\,Dintr-un loc at`t de infam,~n ceruri te voi sl\vi,Glorie din bel[ug Domnului meu.Ah, scurteaz\, scurteaz\-mi relele.Celor pe care te-ai `ndurat s\-i supor]iD\ruie[te-le fericirea etern\ !

5. Prive[te-m\ `n necazul meu,~n `nsp\im`nt\toarea pedeaps\.Sufletului meu, s\rmanul,Nu-i aplica peniten]aDup\ faptele mele :Pentru c\ nevrednic, f\r\ merit,M\ hr\nesc cu dragostea ta{i mi-e fric\ de dreptatea ta.

6. O, P\zitorul meu, te implor,M`ng`ie-l pe cel `ndurerat,Am `ncredere `n sprijinul t\u,Vezi-l pe cel torturat !Nu pot ie[i din `ncurc\tur\ :Fii mijlocitor pe l`ng\ DumnezeuS\-mi acorde ajutorul !

7 7

7. Setea s\-mi `nceteze `n cele din urm\,Foamea s\-mi dispar\,Frigul [i c\ldura s\ ia sf`r[it,Dumnezeu s\-mi ierte p\cateleComise c`ndva din sl\biciune~nc\ din tinere]e.

8. Chem [i voi chema f\r\ `ncetare,Totul m\ sile[te la aceasta,At`t timp c`t nu voi ajungeLa odihn\.Striga]i, striga]i, prieteni :Glasul vostru va domoliM`nia lui Dumnezeu, o va lini[ti.

9. ~n schimb, ob]ine]i de la DumnezeuO iertare a chinurilorPentru sufletele ce ard at`t de violent,Da]i-le ceva r\coritor ;Le pute]i veni `n ajutor,Le-a]i putea salvaDac\ v-a]i aduce aminte de ele !�105

S\ nu ne `ndoim, `nainta[ii no[tri din evul clasic au auzit deseorivorbindu-se de purgatoriu. Altfel nu s-ar fi rugat at`t de mult [i n-ar fi f\cutslujbe pentru sufletele ce se aflau acolo. Felul `n care li se vorbea despreacesta nu putea dec`t s\-i `ndemne la asemenea ofrande spirituale.

Dup\ cum am f\cut-o pentru infern, putem reconstitui cu u[urin]\componentele stereotipe ale discursului despre purgatoriu, a[a cum afost el auzit `n Occident timp de mai multe secole : un discurs cu dominantetragice, ̀ n care bun\tatea lui Dumnezeu era arareori subliniat\. Este cazulmai ales sub pana [i `n gura lui François Le Picart, teolog care predic\ laParis la `nceputul r\zboaielor religioase. El men]ioneaz\ cu siguran]\ �cum altfel ? � prea vestita aser]iune a sf`ntului Augustin, tradus\ de elastfel : �Tot chinul martirilor nu este at`t de mare ca acela din purgatoriu�,dar asta pentru a asigura c\ o credin]\ solid\ [i rug\ciunile pentru defunc]ine pot scuti chiar de purgatoriu : �Dac\ s`nte]i `n afara credin]ei Bisericii,[chiar] dac\ face]i toate lucr\rile bune din lume, `nc\ nu ve]i fi salva]i.P\stra]i-v\ credin]a (catolic\) `ntreag\ [i ve]i sc\pa de orice chin, at`t deinfern, c`t [i de purgatoriu... {i rug`ndu-ne pentru cei deceda]i `nc\ nevom putea feri s\ ajungem `n purgatoriu...�106 Le Picart este un preot careinsist\ pe tot parcursul anului liturgic asupra �`ndur\rii lui Dumnezeu...mai mare dec`t infirmitatea [i p\catul nostru�107. El mai declar\ : �Dumnezeu ̀ inume[te pe p\c\to[i prietenii s\i�108. Dore[te, totu[i, s\ fie ar[i ereticii [ischismaticii109. Obiectivul s\u esen]ial este acela de a-i p\stra pe parizieni`n credin]a catolic\. Celor r\ma[i credincio[i, ̀ n vreme de criz\ religioas\,aproape c\ le d\ asigurarea unui zbor direct `n paradis. ~n secolele XVII[i XVIII, contextul general fiind schimbat, pastorala catolic\ `ncearc\ maiales �s\ converteasc\� p\c\to[ii. Folosind argumente forte, ea dramatizeaz\sf`r[iturile de pe urm\ [i re]ine din purgatoriu mai ales aspectele sale dureroase.


PASTORALA FRICII7 8

Acesta este, prin urmare, mai mult pedeaps\ dec`t purificare110. E unloc de expiere, de executare a �judec\]ii lui Dumnezeu� care se �r\zbun\�aici pe cei vinova]i � totu[i ierta]i. Monseniorul de Fromentières, pronun-]`nd o omilie pentru ziua mor]ilor `n fa]a lui Ludovic al XIV-lea [i a cur]iisale, vorbind despre purgatoriu, le declar\ ilu[trilor auditori : �Este deciadev\rat c\ Dumnezeu, care este de temut `n judecarea fiilor omului, lerezerv\ pedepse cumplite celor ce nu [i-au `ndeplinit `ndatoririle fa]\ deel pe lumea aceasta printr-o peniten]\ propor]ional\ cu gre[elile lor�. Maideparte, oratorul repet\ c\ Dumnezeu ac]ioneaz\ astfel �pentru a ser\zbuna pe acele s\rmane suflete propor]ional cu gre[elile comise�111.Termenii �r\zbun\tor�, �r\zbunare�, �justi]ie� fac parte, ̀ n epoc\, din semanticaobi[nuit\ a purgatoriului. ~ntr-o c`ntare a lui Grignion de Montfort, prizonieriiinfernului provizoriu ì interpeleaz\ pe cei vii spun`ndu-le :

�Prieteni, Dumnezeu r\zbun\torNe alc\tuie[te supliciul.Sim]im asprimea~ntregii sale justi]ii�112.

O alt\ c`ntare de misiune ì pune pe credincio[i s\ c`nte :

�Justi]ia unui Dumnezeu gelos~i ]ine captivi `n fl\c\ri.Justi]ia unui Dumnezeu gelos~i face s\ geam\ sub greutatea loviturilor sale�113.

P\rintele Symon de Rennes, `n ziua Tuturor Sfin]ilor, i se adreseaz\ luiDumnezeu [i ì spune : �[sufletele din purgatoriu] `]i satisfac justi]ia prinexcesul durerilor lor�114. Oferind predicatorilor modele de predici, Hyacinthede Montargon afirm\ : �Trebuie neap\rat ca p\catul s\ fie isp\[it, ori `nvia]a aceasta, ori ̀ n cealalt\... S\ mergem cu g`ndul ̀ n locurile subterane ̀ ncare r\zbunarea lui Dumnezeu se desf\[oar\ cu at`t mai mult\ severitatecu c`t pedepse[te pentru a ierta�115. Spre deosebire de mul]i dintreconfra]ii s\i, Yves-Michel Marchais, paroh ̀ n Anjou, refuz\ s\ vorbeasc\, ̀ nleg\tur\ cu purgatoriul, de �m`nia unui Dumnezeu r\zbun\tor�. El evoc\doar �justi]ia [i atotputernicia unui Dumnezeu hulit�, dar preciz`nd c\ IsusHristos �te face s\ dai socoteal\ de toate [i pretinde p`n\ la ultima centim\�116.

Totul se pl\te[te pe lumea cealalt\, chiar [i gre[elile minore. ~ntr-unmodel de predic\ propus de Philippe d�Outreman, se spune c\ supliciilepurgatoriului s`nt aplicate �pentru mici vanit\]i, vorbe de clac\, minciunibanale [i alte p\cate veniale, pe care noi le b\g\m `n seam\ at`t de pu]in[i le comitem cu at`ta u[urin]\�117. ~ntr-o predic\ misionar\, capucinulFrançois de Toulouse `l `nf\]i[eaz\ pe Dumnezeu �ca pe un perceptornecru]\tor�, care �cere p`n\ la ultima centim\�. Predicatorul se minuneaz\de asprimea divin\ fa]\ de sufletele deja salvate. Dar `n acela[i timpconstat\ : �...El le pedepse[te pentru un p\cat minor care ar consta ̀ ntr-unmic gest m`nios sau o b`rf\, un r`s, o concesie ne`nsemnat\ f\cut\ frumuse]ii ;o, Doamne, c`t `]i s`nt de aspre exigen]ele, iar judec\]ile, abisuri infinite�118.

7 9

Aceea[i tem\ este dezvoltat\ de Grignion de Montfort `n ale sale Plaintesdes âmes du purgatoire (Pl`ngerile sufletelor din purgatoriu). Acestea ìprevin pe cei vii `n urm\torii termeni :

�Feri]i-v\ s\ p\c\tui]i, F\r\ p\cate m\runte,{i feri]i-v\ s\ crede]i F\r\ gre[eli minore,C\ e pu]in lucru Pentru c\ Dumnezeu le pedepse[teS\ mergi s\ arzi `n purgatoriu ! Cu at`ta m`nie�119.

�Cele mai m\runte pete / Ne re]in `n acest foc�, afirm\ [i sufletelesuferinde ̀ ntr-o c`ntare religioas\ compus\ de capucini120. Iezuitul Fontana,expert `n discursuri exagerate, insist`nd `ntr-o zi asupra duratei chinurilorpurgatoriului, ̀ [i informeaz\ publicul c\ �Paschage, cardinalul�, a trebuit s\`ndure �un purgatoriu foarte lung [i atroce� pentru o gre[eal\ datorat\doar �ignoran]ei� [i de care nu era dec`t �u[or vinovat�. O �sf`nt\ fecioar\�,Vitaline, a fost [i ea condamnat\ la un �foarte lung purgatoriu� pentru�ni]ic\ frivolitate `n coafur\�. Un franciscan a fost pedepsit cu �chinurifoarte lungi pentru unica gre[eal\ de a nu-[i fi `nclinat capul `ntru gloriapatri�. Dup\ astfel de exemple, declar\ `n concluzie predicatorul, g`ndi]i-v\la ceea ce au de suferit p\rin]ii [i prietenii vo[tri care au gre[it at`t demult !121. P\rintele Girard nu r\m`ne mai prejos c`nd asigur\ : �Acolo [`npurgatoriu] minciunile cele mai u[oare, jocurile de cuvinte, b`rfele ce trec`n lume drept o distrac]ie permis\ vor fi pedepsite prin chinuri groaznice.Acolo se va vedea nebunia celor ce nu se tem de p\catul venial�122. ~naceea[i predic\ exist\ o afirma]ie corect\ din punct de vedere teologic,dar paradoxal\ ̀ n form\ : �{ti]i bine cui ̀ i este destinat purgatoriul ? Sfin]ilor[i ale[ilor lui Dumnezeu, celor care, dup\ ce au respectat legea [i au ajunsla cap\tul unei vie]i cre[tine, au fericirea de a muri `n starea de har�123.�Chinuri `ngrozitoare� pentru cei care au �fericirea de a muri `n starea dehar� : iat\ �Buna Vestire� a lui Girard.

Purgatoriul este o ̀ nchisoare. Sufletele s`nt aici �]inute ̀ n captivitate�124.Afirma]ia dateaz\ din Evul Mediu [i a str\b\tut secolele. Ea era legat\ deno]iunea unui Dumnezeu contabil, judec\tor [i temnicer. ~n Pl`ngereacelor mor]i de Jean Molinet, ace[tia ì `ndeamn\ pe cei vii s\ priveasc\spre str\fundurile �`nchisorilor� lor125. La `nceputul unei predici desprepurgatoriu, Fulvio Fontana le adreseaz\ auditorilor sfatul urm\tor : �Imagi-na]i-v\... sub picioarele voastre o ad`nc\ `nchisoare care, din cauza apro-pierii sale de infern, f\r\ a participa cu nimic la nelegiuirea sa, atragetotu[i pedepsele [i chinurile�126. O c`ntare francez\ din secolul XVIII ìpofte[te pe cre[tini s\ asculte �strig\tele vrednice de mil\� pe caresufletele din purgatoriu �le scot `n temni]ele lor�127. Grignion de Montfortatribuie sufletelor suferinde care-[i implor\ rudele [i prietenii de pep\m`nt cuvintele urm\toare :

�Scoate]i-ne din `nchisoarePrin toate actele voastre de justi]ie.Pl\ti]i-ne r\scump\rareaPrin sacrificiile voastre sfinte�128.


PASTORALA FRICII8 0

P\rintele Symon evoc\ la r`ndul s\u �`nchisorile triste `n care ele(sufletele suferinde) dau finalmente satisfac]ie justi]iei divine�129. Buchetulmisiunii afirm\ de asemenea c\ sufletele �s`nt de]inute `n `nchisorilejusti]iei divine pentru gre[eli m\runte sau pentru c\ n-au dat satisfac]ie`ndestul pentru gre[eli care le-au fost iertate `n aceast\ via]\...�130.

~nchisoarea aceasta este un infern ne-etern. Msr de Fromentières odeclar\ `n fa]a lui Ludovic al XIV-lea : �Pentru a v\ da seama c`t deputernice s`nt suferin]ele ̀ ndurate de sufletele credincioase ̀ n purgatoriu,voi avansa mai `nt`i o propozi]ie care v\ va surprinde, fiind totu[i foarteadev\rat\, c\ s\rmanele suflete, ̀ n ce prive[te pedeapsa sim]urilor, sufer\acela[i foc ca [i damna]ii ; [i c\, `n privin]a pedepsei de a nu-l puteavedea pe Dumnezeu, ele sufer\ `ntr-un fel mai mult dec`t cei damna]i�131.Biblioteca predicatorilor a iezuitului Houdry con]ine urm\toarea declara]ie :�Nimic nu se compar\ cu pedepsele purgatoriului dec`t cele ale infernului ;ele s`nt acelea[i, cu excep]ia duratei [i a disper\rii�132. ~n al s\u Dictionnaireapostolique (Dic]ionar apostolic), Hyacinthe de Montargon se `ntreab\prin ce se diferen]iaz\ pedepsele infernului de cele ale purgatoriului [ir\spunde : �Nici o diferen]\ `ntre aceste suferin]e, dec`t durata. Acolo, lafel ca [i `n infern, sufletul va fi `nv\luit, `nconjurat de foc... aceea[i`nchisoare, aceea[i captivitate, aceia[i c\l\i, acelea[i spectre ale ororii,acela[i vierme devorator�133.

Contaminarea `ntre infern [i purgatoriu a mers chiar [i mai departe. Onot\ dictat\ de Pascal t`n\rului s\u nepot Louis Périer este revelatoare `naceast\ privin]\. Se poate citi aici : �Oamenii de orice condi]ie, chiar [imartirii, trebuie s\ se team\ de Scriptur\. Cea mai mare pedeaps\ apurgatoriului este nesiguran]a judec\]ii. Deus absconditus�134. Caracterulindiscutabil heterodox al celei de-a doua propozi]ii a iscat ̀ ndoieli asupraautenticit\]ii sale. Dar Jean Deprun, cu [tiin]\ [i perspicacitate, a asociat-ounui `ntreg curent teologic care, de-a lungul anilor, afirmase c\ pedeapsacea mai chinuitoare dintre cele suferite de sufletele din purgatoriu eraincertitudinea `n ceea ce prive[te m`ntuirea lor, ne[tiin]a sau uitareaadev\ratului loc ̀ n care s`nt, chiar teama de a fi damna]i pe vecie135. Pascals-a referit, f\r\ ̀ ndoial\, la o tradi]ie de �revela]ii particulare� ce pornea dela sf`nta Brigitte de Suedia, trec`nd prin sf`nta Lydwine de Schiedam [iDenys le Chartreux [i pe care tocmai o reluase p\rintele Amelote `n a saVie de soeur Marguerite... de Beaune (Via]a surorii Margareta... dinBeaune, 1654). Acestei c\lug\ri]e, dup\ Amelote, i s-a ar\tat de mai multeori un mort care-i spunea c\ �purgatoriul s\u era cr`ncen [i ̀ nsp\im`nt\tor,c\ suferea suplicii de neexprimat, c\ avea mintea `ntr-o `ntunecime at`tde mare `nc`t nu [tia dac\ se afl\ `n infern sau `n purgatoriu [i ea m\rturisic\ aceast\ stare era at`t de ap\s\toare, `nc`t toate celelalte suplicii `nduratede sufletele drep]ilor i se p\reau u[oare prin compara]ie�136.

Revela]ia sfintei Margareta din compania Sf`ntului Sacrament poate fiapropiat\, mi se pare, de un pasaj dintr-o predic\ a capucinului Françoisde Toulouse despre purgatoriu : �Pedepsele noastre [de pe p\m`nt],

8 1

declar\ el, s`nt... `ndulcite de g`ndul c\ vor lua sf`r[it cur`nd [i c\ ne vorasigura o glorie etern\, dar sufletele din purgatoriu nu au aceast\ consolare.Unii ̀ nv\]a]i spun c\ sufletele nu [tiu dac\ s`nt b`ntuite de un du[man carele face s\ sufere suplicii ce trebuie s\ dureze mai multe secole sau dac\s`nt purificate de un p\rinte care le va scoate `n cur`nd din acest loc denenorociri�137.

~n purgatoriu, ca [i ̀ n infern, focul este rege. Fantasmele incendiatorilorde dincolo g\sesc aici o nou\ ocazie de a-[i da fr`u liber. �Dac\ ne uit\m lainstrumentele de care se folose[te Dumnezeu pentru a le face s\ sufere[pe sufletele din purgatoriu], ne asigur\ tot François de Toulouse, vomdescoperi c\ acestea s`nt cele mai violente din c`te exist\ `n natur\. Esteadev\rat c\ Dumnezeu ar putea s\ le tortureze cu trandafiri [i s\ lepurifice de mizerii cu ape `nmiresmate, pentru c\ orice lucru `n m`na sacap\t\ destina]ia dorit\ de el. Numai c\ folose[te focul, cel mai violentdintre elemente [i cel mai aspru dintre suplicii..., iar unii `nv\]a]i spun c\acela[i foc care-i tortureaz\ pe damna]i ̀ i cur\]\ pe cei ale[i [i c\ nu difer\de cel din infern dec`t prin durata sa�138.

Discursul ecleziastic despre purgatoriu a amplificat [i dramatizat pestem\sur\ un verset din I Cor. 3, 13-15 : �...Focul [din Ziua Domnului] vadovedi cum este lucrarea fiec\ruia... ; dac\ lucrarea lui va fi ars\, `[i vapierde r\splata. C`t despre el, va fi m`ntuit, dar ca prin foc�. Coment`ndacest text [i sprijinindu-se pe sf`ntul Augustin, sf`ntul Césaire d�Arles scrisese :�Nimeni s\ nu spun\ : ce-mi pas\ de s\l\[luiesc ̀ n focul purgatoriului dac\trebuie dup\ aceea s\ ajung la via]a ve[nic\ ! Ah ! nu vorbi]i astfel, preaiubi]ii mei fra]i, pentru c\ focul purificator va fi mai chinuitor dec`t oricepedeaps\ ce ne-o putem imagina, `ncerca [i sim]i `n ast\ lume�139.

~n vremea Reformei catolice, Bellarmino este convins c\ principalapedeaps\ apreciabil\ din purgatoriu este aceea a focului. Dar, ca maimul]i speciali[ti, se `ntreab\ dac\ acest foc este real sau metaforic. F\r\ ase pronun]a categoric, constat\ c\, dup\ p\rerea comun\ a teologilor, evorba despre un foc real140. Este [i opinia Monseniorului de Fromentières,potrivit c\reia �s\rmanele suflete [din purgatoriu] sufer\ violen]a unui focmaterial care, fiind aprins de justi]ia lui Dumnezeu [i f\cut prin miracol ̀ nstare s\ ac]ioneze asupra substan]elor spirituale, le face s\ simt\ o durerede neconceput pentru nici o minte�141. Pentru p\rintele Symon de Rennes,�focul r\zbun\tor� al purgatoriului �`nconjoar\� sufletele,

�le p\trunde [i le devoreaz\. Acest foc miraculos care, `n\l]at de oputere superioar\, prime[te grade de activitate [i de violen]\ pe carenu le-ar fi avut niciodat\ asupra substan]elor spirituale [i degajate dematerie� � cele ale purgatoriului `nc\ nu s`nt astfel � �le tortureaz\`ntr-un mod inexprimabil ; de[i pentru un timp limitat, spun sfin]iiGrigore [i Augustin, `i face s\ sufere dureri mai presus de oricesuferin]\ prezent\�142.

Mai mult, el este �inteligent� precum cel al infernului. Focul �judicios�,ne `nva]\ Paolo Segneri cel B\tr`n, �`[i va `ntinde cercet\rile p`n\ la


PASTORALA FRICII8 2

p\catele deja m\rturisite, deja iertate, pentru a `ndep\rta, a isp\[i, a[terge cele mai ne`nsemnate urme, cele mai m\runte resturi, petele celemai u[oare�143.

Un foc �de neconceput�, dar real : este [i diagnosticul lui Hyacinthe deMontargon : �Voi spune [i eu `mpreun\ cu teologii c\ exist\ `n purgatoriuun foc ce tortureaz\ sufletele nefericite `ntr-o manier\ la fel de real\ pec`t este de neconceput ?� R\spunsul este : da : �Acolo, la fel ca [i `n infern,un suflet va fi `nv\luit, `nconjurat de foc ; acela[i element aprins deaceea[i pucioas\ se va face sim]it, va p\trunde p`n\ la m\duv\�144. Defapt, `n majoritatea lor, predicatorii [i autorii de c`nt\ri � [i al\turi de ei,fire[te, credincio[ii � nu-[i pun problema naturii focului care ac]ioneaz\ ̀ npurgatoriu sau `n infern. Pentru ei, prizonierii provizorii sau definitivi aicelor dou\ locuri s`nt devora]i de fl\c\ri atroce. Deceda]ii adu[i `n scen\de Molinet `i avertizeaz\ pe cei vii pentru c\ s`nt �condamna]i la foculpurgatoriului� : ei s`nt �ar[i [i pr\ji]i `n torturi� ; ei ard `n �jarul inuman�145.Pl`ngerile sufletelor din purgatoriu compuse de Grignion de Montfort`n[ir\ cuvintele [i expresiile �ar[i]\�, �a arde ̀ n purgatoriu�, �foc ustur\tor�,�j\ratic `n fl\c\ri�, �focuri cu v`lv\t\i�, �pat de foc�146. Alte c`nt\ri francezedin secolul XVIII vorbesc de �focuri `nfrico[\toare�147 [i �devorante�, de�paturi de fl\c\ri�, de �c\rbuni arz\tori�, de suflete �prinse de fl\c\ri�148

etc. Buchetul misiunii, lucrare reeditat\ de nenum\rate ori, ofer\ `naceast\ privin]\ doctrina oficial\ a epocii clasice, fondat\ `n acela[i timppe sf`ntul Pavel [i sf`ntul Augustin. Autorul, Jean Leuduger, declar\ c\pedeapsa sim]urilor

�nu este alta dec`t aceea a focului, conform p\rerii P\rin]ilor, dar unfoc at`t de arz\tor `nc`t ele [sufletele din purgatoriu] sufer\ dincolo deorice `nchipuire. Iat\ cum vorbe[te sf`ntul Augustin pe margineaPsalmului 37. Pentru c\ este scris c\ va fi salvat prin foc, omul dispre-]uie[te focul purgatoriului. Da, sigur c\ va fi salvat prin foc (I Cor. 3, 15),dar printr-un foc mai arz\tor [i mai groaznic dec`t tot ce poate omul`ndura `n aceast\ via]\�149.

Acest text este caracteristic pentru felul `n care a fost citit sf`ntul Pavelprin intermediul sf`ntului Augustin.

Supliciile purgatoriului ofer\ ocazia celor care predic\ pe aceast\ tem\pentru supralicit\ri [i acumul\ri susceptibile de a impresiona publicul.Predica asupra infernului serve[te aici de model [i s`ntem `ndrept\]i]i `naceast\ demarcare prin inevitabila formul\ a sf`ntului Augustin ce faceplauzibile toate superlativele.

Girard `[i asigur\ oi]ele : �Toate chinurile vie]ii, crucile, bolile, afec]iu-nile, `ncerc\rile cele mai grele, supliciile cele mai crude, chiar [imoartea nu s`nt nimic `n compara]ie cu violen]a focului din purgatoriu ;[i nu trebuie s\ fi]i surprin[i, pentru c\ purgatoriul este o `nchisoareplin\ de foc aprins de m`nia lui Dumnezeu...�150.

Iezuitul Philippe d�Outreman dep\[e[te chiar evantaiul pedepselor,totu[i foarte larg, deschis de episcopul din Hipona, declar`nd : �Nu pot

8 3

l\sa deoparte ceea ce sf`ntul Toma pare a m\rturisi, c\ pedepsele pe carele `ndur\ sufletele separate s`nt mai grave dec`t cele pe care `nsu[i FiulDomnului le-a suferit `n via]a aceasta�151. Suferin]ele purgatoriului, ca [icele ale infernului, s`nt de neimaginat. Totu[i pastorala se str\duie[te s\dea o idee a minima. Ceea ce face Msr de Fromentières `n fa]a Cur]ii :

�Imagina]i-v\, spune el, toate torturile aplicate criminalilor de lezmajes-tate `n primul r`nd, toate supliciile inventate de tirani `mpotriva cre[tinilor ;imagina]i-v\ ce sufer\ un om care are `n acela[i timp o migren\violent\, o piatr\ de o m\rime extraordinar\ `n vezic\, o gut\ feroce lam`ini [i la picioare, o febr\ acut\ care-i p`rjole[te m\runtaiele : toateastea nu s`nt nimic `n compara]ie cu cel mai mic foc ce ac]ioneaz\asupra sufletelor din purgatoriu�152.

O t`nguire a sufletelor din purgatoriu, publicat\ ̀ n secolul XVIII, con]ineurm\torul apel la cei vii :

�Voi nu-i pute]i vedea pe cei vinova]iSuferind pe e[afod :Afla]i c\ noi suferim nenorociriDe o mie de ori mai `ngrozitoare :Inimi inumane, salva]i-neVai ! noi ardem, gr\bi]i-v\ !�153

Alte c`ntece de acela[i tip con]in cuvinte [i formule cum ar fi �suplicii�,�exces al chinurilor noastre�, �chinuiri�, �triste suspine�, �gemete�, �durerede neimaginat� etc.154. Unii responsabili ai pastoralei s-au `ntrebat dac\asemenea expresii nu erau exagerate. De altfel, conciliul de la Trento, `ncea de-a XXV-a sesiune a sa, le ordonase episcopilor s\ nu mai permit\ s\fie abordate ̀ n �predicile populare� asupra purgatoriului �aspecte nesigure[i s\ fie afirmate aici lucruri aparent false. S\ fie interzis ca scandalos [iofensator pentru credincio[i tot ceea ce se refer\ la pura curiozitate, totceea ce urm\re[te un profit ru[inos�155.

Hyacinthe de Montargon, redact`nd modele de predici ̀ n secolul XVIII,nu putea ignora acest avertisment. El se modereaz\, deci, mai `nt`i pesine [i declar\ : �S\ nu exager\m [i s\ nu spunem despre focul purgato-riului dec`t ceea ce ne `nva]\ sf`ntul Augustin�. Aceast\ limitare o dat\enun]at\, el continu\ : �Cine v-ar putea reprezenta abisurile profunde,temni]ele `nfrico[\toare, c\rbunii aprin[i, torentele de pucioas\ [i defoc ?�156 Ceva mai departe, autorul revine la pruden]\ : �Dumnezeu mi-emartor, zice el, c\ nu vreau s\ v\ zdruncin pietatea propun`ndu-v\ cadogm\ a credin]ei expresii pe care le cred adev\rate, dar asupra c\roraBiserica `nc\ nu s-a pronun]at : [tiu, felul `n care Dumnezeu purific\sufletele predestinate, timpul pe care-l au de suferit s`nt pentru noi tot at`teaprobleme necunoscute�157. Oratorul va r\m`ne aici ? Deloc. Dimpotriv\,deschide stavilele unui discurs cople[itor :

�Dar, de[i nu se poate hot\r` clar p`n\ unde merg suferin]ele [sufletelordin purgatoriu], a[ spune f\r\ frica de a m\ hazarda prea tare, c\


PASTORALA FRICII8 4

suferin]ele lor le dep\[esc pe toate cele ce pot fi `ndurate `n via]aaceasta. Aduce]i-v\ aminte de supliciile cele mai crunte pe care le-aputut inventa barbaria tiranilor din primele secole. Da]i-i imagina]ieilibertatea de a reuni `ntr-o singur\ tortur\ chinurile [i durerile tuturorcelorlal]i : simpl\ schi]\, palid\ imagine a durerilor ascu]ite `ndurate decredincio[ii din purgatoriu : Umbrae sunt ad tua tormenta [sf`ntul Augustin,predica 41 De sanctis]. Nu, mun]ii plini de pucioas\ care arunc\ dins`nul lor torente aprinse, care `mpr\[tie peste tot teroarea [i conster-narea, aceste diverse torturi pe care m`nia ingenioas\ a persecutorilora [tiut s\ le scoat\ din rigoarea fl\c\rilor, aceste b\i clocotinde, `n careRoma [i-a v\zut c`ndva `not`nd martirii, nu s`nt dec`t u[oare schi]e aledurerilor vii [i ascu]ite resim]ite de defunc]i ̀ n purgatoriu : Umbrae sunt...�158

�M`nie ingenioas\� : expresia i-ar putea conveni iezuitului Fulvio Fontanapredic`nd asupra purgatoriului. S\-l ascult\m pronun]`nd urm\torul frag-ment de antologie :

�S\ [ti]i deci c\ sufletele prietenilor vo[tri, ale p\rin]ilor vo[tri, ale celorpe care `i iubi]i cu cea mai mare tandre]e, tr\iesc `n torturi at`t deviolente `nc`t nu pot fi egala]i de cele ivite din barbaria lui Nero laRoma sau din cruzimea lui Dionisie din Siracuza... Imagina]i-v\... lapicioarele voastre o `nchisoare ad`nc\... ve]i vedea aici noaptea dominat\de ce]uri sumbre, aerul str\b\tut de fulgere funeste, p\m`ntul scuturatde cutremure oribile. Cavernele r\sun\ f\r\ `ncetare de gemetelesufletelor nem`ng`iate [i de [uier\turile mon[trilor. Aici taurii lui Phalaris[tiranul acesta `[i ardea victimele `ntr-un taur de bronz], cadavrelepline de viermi ale lui Maxen]iu, ro]ile cele mai crude ale lui Diocle]ianar fi o u[urare pentru sufletele aflate `n isp\[ire�159.

Oratorul relateaz\ dup\ aceea cazul �sfintei Cristina� (sic) care-a murito prim\ dat\ [i a avut atunci privilegiul de a contempla �ororile� purgatoriului.De acolo, condus\ ̀ n fa]a lui Hristos, a avut de ales ̀ ntre un tron de aur, deperle [i de pietre pre]ioase `n paradis [i `ntoarcerea pe p\m`nt pentru asuferi aici ̀ n favoarea sufletelor din purgatoriu. Impresionat\ de supliciile deacolo, ea a optat pentru aceast\ solu]ie eroic\. S-a ridicat deci de pe targape care z\cea `n timpul funeraliilor, a revenit la via]\ [i a c\utat de atuncitorturile cele mai josnice [tiind, vai !, c\ nu va muri `n urma lor :

�Fi]i cuprin[i de spaim\, domnilor : iat-o pe Cristina `ntinz`ndu-se `nsepulcre fetide pentru a fi devorat\ de viermi, arunc`ndu-se `n cazaneclocotinde pentru ca apa s-o descompun\ � dar prin miracol ieseintact\. Se cufund\ `n iazuri `nghe]ate pentru ca frigul s-o pietrifice, sea[az\ `n apropierea unui foc pentru ca fl\c\rile devorante s-o nimi-ceasc\ `ncet. P\trunde `n cele mai oribile p\duri pentru a fi sf`[iat\ defiare, se arunc\ `n cuptoare pentru a fi transformat\ `n cenu[\, searunc\ pe st`nci pentru ca pietrele ascu]ite s\-i `mpr\[tie creierii, sestrecoar\ sub pietrele de moar\ pentru ca acestea s-o transforme `nf\in\. ~ntr-un cuv`nt, Cristina era un purgatoriu `nsufle]it, tr\ind `nmod miraculos printre at`tea torturi... [i aceasta timp de dou\zeci [icinci de ani. Trage]i concluzia, domnilor, ce abisuri de chinuri, cespectacole `ngrozitoare trebuie s\ fi v\zut ea `n purgatoriu, dac\ i-auiscat `n inim\ o mil\ nesf`r[it\ !�160

8 5

Iar pedeapsa cu privarea de vederea lui Dumnezeu ? O uit\ predicatorii ?Nu. Dar, ca [i atunci c`nd se ocup\ de infern, insist\ mai pu]in asupra eipentru c\ subiectul se preteaz\ mai greu unor dezvolt\ri percutante.Uneori, totu[i, aproxim\ri concrete o fac sensibil\ auditorilor. Girard evoc\atunci �o femeie plin\ de tandre]e, al c\rei so] prea iubitor s-a angajat`ntr-o lung\ [i periculoas\ c\l\torie pe mare�. Iat\-l c\ se apropie de port.�Dar, fiind pe punctul de a atinge p\m`ntul, o furtun\ brusc\ arunc\ vasulacolo unde era, ̀ n largul m\rii, cu evidentul pericol de a pieri f\r\ sc\pare...�161

Imagine teologic fals\, ̀ n treac\t fie spus, pentru c\ locuitorii purgatoriuluinu s`nt �`n pericolul de a pieri f\r\ sc\pare�, dar care se integreaz\ bine`ntr-un discurs ecleziastic unde nu mai este vorba de �cele dou\sprezecebucurii� ale purgatoriului enumerate de sf`ntul Bernardin de Siena, nici de�mul]umire�, de �satisfac]ii l\untrice� [i de �pacea foarte ad`nc\�162 de careCaterina de Genova, sf`ntul François de Sales [i Jean-Pierre Camus vedeaup\trunse sufletele ce isp\[eau [i, `n acela[i timp, erau salvate.

Predica despre purgatoriu s-a dezechilibrat ̀ n mod progresiv. ~nc\rc\turanegativ\ a prins `n greutate. Suferin]a a fost subliniat\ `n acest caz maimult dec`t speran]a, chiar [i atunci c`nd se amintea m\rturia Caterinei deGenova. Autorul Buchetului misiunii scria : �Pedeapsa lor este at`t demare, spune sf`nta Caterina de Genova, `nc`t nu este limb\ care s-o poat\exprima, nici minte care s\-i poat\ percepe vreo mic\ sc`nteiere. Pentruc\ ele au o dorin]\ at`t de mistuitoare de a-l vedea pe Dumnezeu, `nc`tcea mai mic\ `nt`rziere li se pare un supliciu de neconceput�163. P\rinteleMarchais, evoc`nd `n fa]a enoria[ilor s\i din Angers �`ngrozitoarele [iextraordinarele suplicii� ale purgatoriului, `l plaseaz\ pe primul loc peacesta : �S\ te vezi privat de vederea lui Dumnezeu [i de intrarea `n acelloc de [edere fericit ale c\rui pre] [i valoare le cuno[ti atunci ; s\ suspinif\r\ `ncetare de dorul acestui obiect f\r\ a-l putea atinge [i, `n ciuda`ntregului av`nt al dragostei [i al zelului care `ndeamn\ la aceasta, s\ tevezi `ndep\rtat [i separat a[a cum este un prizonier de patria sa...�164 Darnu se spune niciodat\ c\ sufletele din purgatoriu �c`nt\�, dup\ cum afirmaBernardin de Siena. Mai mult, Segneri ne asigur\ c\ pedeapsa priv\riive[nice de Dumnezeu suferit\ `n purgatoriu este `ntr-un fel mai rea dec`taceea a celor respin[i. Ra]ionamentul lui este urm\torul : damna]ii �s`ntpriva]i de vederea lui Dumnezeu, dar de a unui Dumnezeu pe care einu-l iubesc deloc [i asupra c\ruia n-au dec`t o cunoa[tere imperfect\ ; c`t\vreme sufletele alese [din purgatoriu] sufer\ de privarea de un Dumnezeupe care-l cunosc, ̀ l iubesc, ̀ l doresc cu pasiune. Prin urmare, dac\ privareade Dumnezeu este ca infernul infernului pentru cei ce ur\sc profundbinele suveran, ce efect trebuie s\ produc\ aceast\ privare asupra celorcare-l iubesc cu mult mai mult dec`t se iubesc pe ei `n[i[i ?�165

~n scopul de a stimula compasiunea celor vii [i de a le provocarug\ciunile, c`ntecele [i predicile insist\ asupra lungimii reale � sau celpu]in tr\ite � a pedepselor din infernul provizoriu. ~ntr-o c`ntare deGrignion de Montfort un suflet din purgatoriu `i implor\ pe cei vii `n


PASTORALA FRICII8 6

termenii urm\tori : �Eu ard `n foc / De mai mult de un an. / De oameni [ide Dumnezeu / S`nt p\r\sit�166. Un an : poate c\ nu este mult. S\ nu ne`n[el\m. ~n al s\u Ghid al p\c\to[ilor, al c\rui succes enorm [i durabil l-amremarcat, Luis de Granada relateaz\ cazul unui �om sf`nt care, printr-ohot\r`re a lui Dumnezeu, a isp\[it `n leg\turile corpului pedeapsa purga-toriului timp de o clip\�. Or, �el a crezut aceast\ clip\ de o lungimeexagerat\, `ntr-at`t era de sf`[ietoare durerea�167. Dup\ dou\ sute de ani,p\rintele Girard afirm\ la r`ndul s\u : �Acolo [`n purgatoriu] orele vorp\rea s\ dureze ani `ntregi [i anii vor p\rea secole�168. {i, la urma urmei,s`ntem noi siguri c\ nu vom r\m`ne acolo dec`t pu]in timp ? Dac\ esteadev\rat, dup\ cum ne asigur\ sf`ntul Augustin, c\ focul s\u �dep\[e[tetot ce se poate suferi `n lumea aceasta, cum ar fi s\ s\l\[luie[ti aici maimul]i ani, poate chiar mai multe secole ? {i c`nd, pentru a isp\[i un singurp\cat venial, ar trebui s\ supor]i ar[i]a acestui foc doar pre] de o zi, la ceinterval de timp vor ajunge at`tea mii de p\cate veniale comise ̀ n decursulvie]ii noastre, f\r\ a ne fi dat seama, [i pentru care n-am f\cut peniten]\ ?�169.

Pentru a face s\ se `n]eleag\ at`t intensitatea, c`t [i durata supliciilorpurgatoriului, Laurent Chenart, doctor la Sorbona, care a fost mult timpmisionar (`n interior), apoi director de seminar, a recurs la o compara]iefrapant\ :

�...Dac\ nu po]i vedea, f\r\ a fi cuprins de mil\, un criminal condamnats\ fie ars de viu, de[i acest supliciu este de scurt\ durat\, ce chin ar fis\-l vezi suport`nd aceast\ pedeaps\ o zi `ntreag\ ! Cum ar fi s\-l vezipe omul acesta, a[a scelerat cum e, `n mijlocul fl\c\rilor, nu numai peparcursul unei zile, ci timp de o lun\, un an, zece ani, o sut\ de ani,Dumnezeu permi]`nd aceasta prin men]inerea sufletului nefericitului`n corpul s\u [i ne`ng\duind dispari]ia sa `n v`lv\taia fl\c\rilor, dup\cum o face prin puterea [i dreptatea sa fa]\ de s\rmanele suflete caresufer\ `n purgatoriu ? Nu este adev\rat c\ un astfel de spectacol ararunca teroarea [i spaima `n inima tuturor celor prezen]i acolo ?�170

Aspectele cantitative ale purgatoriului s`nt foarte bine marcate `npredicile lui Fulvio Fontana. El vorbe[te mai `nt`i despre �milioanele desuflete [care s`nt] `necate `n torturi, cufundate `n plin masacru, url`nd cucele mai lamentabile ]ipete pe care le poate smulge o durere imens\�.Apoi d\ exemplele deja citate ale personajelor sfinte care, pentru ni[tefleacuri, au suferit pedepse �foarte lungi� pe lumea cealalt\. El concluzio-neaz\ : �N-a[ putea spune c`t timp de purgatoriu este rezervat mor]ilorvo[tri care [i-au insultat inferiorii prin glume sau vorbe `n]ep\toare, `[ib\teau joc de egalii lor, c`rteau `mpotriva superiorilor lor, `i luau `n r`s pepreo]i, ̀ i luau peste picior pe cei mari, ̀ i aplaudau pe cei destr\b\la]i. Vai,[i c`t vor mai suferi !... Ce munte de gre[eli ! C`nd vor sf`r[i ele de a fipl\tite prin chinurile `nsp\im`nt\toare ?�171 Exista pe atunci vreo mi[carede ne`ncredere `n auditoriu ? Iezuitul continua : �Crede]i c\ exagerez. Darv\ `n[ela]i�. Iat\ dovada : Sixt al V-lea a acordat o indulgen]\ de 11 000 deani `n favoarea c\reia a rostit o rug\ciune la Notre-Dame ; Grigore XIII a

8 7

publicat una de 74 000 de ani ̀ n favoarea membrilor confreriei m\t\niilor ;Sf`nta Biseric\ admite principiul slujbelor pe vecie. De ce asta ? Pentru c\papii �cunosc lungimea purgatoriului, care pentru sufletele nesalvate vadura p`n\ la sf`r[itul lumii�172.

Pentru public, aspectul cel mai traumatizant al discursului ecleziasticasupra purgatoriului era cu siguran]\ apelul la ajutor lansat celor `n via]\de c\tre prizonierii infernului provizoriu, `nso]it de culpabilizarea uneorifoarte pronun]at\ pe care-o presupunea. François de Toulouse `i explic\auditoriului s\u : �...Noi s`ntem cauza nenorocirii lor ! Da, noi am aprinsfocul ce-i devoreaz\ ; pentru c\, `n cea mai mare parte, ei nu s`nt `npurgatoriu dec`t pentru c\ au avut prea mult\ dragoste pentru copiii lor ;le-au adunat bunuri, dar deseori cu o grab\ care i-a f\cut s\ uite de propriam`ntuire. Dar num\rul celor afla]i ̀ n purgatoriu pentru c\ au ascuns sau aucorectat `n mod la[ gre[elile copiilor lor este cu mult mai mare�173. Apelulla ajutor venit din partea sufletelor suferinde este cu at`t mai presant cuc`t `n acest loc de a[teptare se vars\ �lacrimi f\r\ merit�174. Aici te po]iruga sau binemerita pentru al]ii, dar nu pentru tine. De unde recursulconstant al pastoralei, de-a lungul secolelor pe care le studiem, la acestgen (literar) din ce `n ce mai obosit, const`nd `n lamenta]ia sufletelor dinpurgatoriu, evident asem\n\tor c`nt\rilor despre caznele infernului. S\ neamintim versurile lui Molinet :

�Opri]i-v\, cei ce trece]i prin fa]a noastr\,{i g`ndi]i-v\ la povestea jalnic\A trupurilor omene[ti plecate din veacul nostru...

Noi nu putem nici azi, nici m`ineS\ `ntindem m`na fratelui sau v\ruluiDin cauza jarului inuman `n care ne perpelim ;Noi a[tept\m iertare, mil\ [i `ndurare{i prin darurile voastre s\ ajungem la adev\rata odihn\ :La mare nevoie se v\d prietenii adev\ra]i.

Voi, care ave]i bunurile noastre [i avu]ia noastr\,Pl\ti]i pentru noi slujbe [i rug\ciuni,Face]i-le repede, f\r\ a ne dezam\gi ;...

Ruga]i-v\ pentru noi, zice]i De Profundis{apte psalmi, spune]i [i slujbe pentru mor]i :Prin faptele voastre bune vom ajunge `n paradis�175.

Buchetul misiunii, cit`ndu-l pe Iov 19, 12, afirm\ : �Sufletele acesteane strig\ din mijlocul supliciilor « Ave]i mil\ de noi, voi ceilal]i care nes`nte]i prieteni ; ave]i mil\ de noi pentru c\ m`na Domnului ne love[te »�176.Grignion de Montfort a inserat `n c`nt\rile lui pentru misiuni dou\ lungipl`ngeri ale sufletelor din purgatoriu, care `ncep am`ndou\ prin acelea[irepro[uri :

�Muritori, asculta]i-ne,Asculta]i-ne, dragi fra]i,


PASTORALA FRICII8 8

Suspin\m c\tre voiDin str\fundul suferin]elor noastre.

Vai ! c`t mai suferim !Cine-ar putea `n]elege ?Noi pl`ngem, strig\m,{i nimeni nu vrea s\ ne aud\�177.

Asemenea pl`ngeri s`nt cu at`t mai impresionante pentru cei ce le audsau le joac\ � pentru c\ una din cele dou\ lamenta]ii ale lui Grignion deMontfort este o mic\ dram\ cu 20 de personaje � cu c`t e de presupus c\vin de la un tat\, de la o mam\, de la un frate etc. Aceast\ pastoral\ neaduce aminte, de[i este mai pu]in grav\, de cea folosit\ ̀ n America de Sudla adresa indienilor (�Spune]i-mi acum, fiilor, din to]i oamenii n\scu]i pep\m`ntul \sta `nainte ca spaniolii s\ predice sf`nta Evanghelie, c`]i s-aum`ntuit ?... Nici unul !�178). Teribil\ acultura]ie care, ̀ n ambele cazuri, profit\de leg\turile de rudenie [i le exploateaz\ cu riscul de a tulbura psihismulauditoriului. Era greu s\ ascul]i f\r\ tulburare repro[ul venit de dincolo demorm`nt :

�Voi v\ distra]i,Tr\i]i `n largul vostru{i ne lep\da]i~n mijlocul acestui cuptor.

Voi v\ folosi]i banii~n cheltuieli nebune[ti,Put`nd cu mare u[urin]\S\ ne domoli]i suferin]ele�179.

~n dramatizarea imaginat\ de Grignion de Montfort � [i jucat\ ̀ n cursulmisiunilor � cinci oameni vii (care tocmai au auzit strig\tele �Domoli]i-neacum / Suferin]ele cumplite�) ne dezv\luie :

Primul �E vocea tat\lui meu,Inima mi se `nmoaie !

Al doilea E vocea mamei mele,~i [tiu bine strig\tul !

Al treilea S`nt sora [i fratele meu !Al patrulea E r\posatul meu so] !Al cincilea Vai ! e ruga

Vechiului meu prieten�180.

Ca de obicei, Fontana duce p`n\ la ultima limit\ exploatarea uneiteme care nu putea l\sa pe nimeni din asisten]\ indiferent. ~n predica sa,plou\ din bel[ug cu repro[uri [i ̀ n cur`nd defunc]ii s`nt cei ce vorbesc pringlasul s\u, ating`nd direct auditoriul :

�Voi, p\rin]ii, voi, fiii, voi, fiicele, voi ]ine]i aprins focul ce-i tortureaz\pe apropia]ii vo[tri, f\r\ a aduce ap\ pentru a-l stinge. Voi ]ine]i fiarele`ncle[tate f\r\ a `ntinde m`na pentru a-i elibera. Voi le refuza]i acestormor]i favorul de a-i scoate din cruda lor robie, ne`mprumut`ndu-lenici m\car o le]caie...�

8 9

Rudele dovedindu-se slabe, �Voi, prieteni, ajuta]i-ne, pentru c\ `ninima tat\lui meu, `n cea a fiului meu, nu mai este dragoste. Prieteni,ajuta]i-ne, pentru c\ mama [i fiica mea nu mai au inim\ dec`t pentru am\ ur`, l\s`ndu-m\ s\ suf\r, aici, jos. Prieteni, ajuta]i-m\, pentru c\ to]ifra]ii [i rudele mele m\ uit\, iar eu m\ perpelesc `n fl\c\rile astea�181.

Trebuie deci ̀ n mare grab\ s\ se celebreze mese, s\ se viziteze biserici, s\se ob]in\ indulgen]e, s\ se dea pomeni, s\ se comunieze `n folosulsufletelor din purgatoriu, mai ales al sufletelor celor apropia]i. {i dac\ace[tia au l\sat prin testament dispozi]ii pentru ca Biserica s\ se roagepentru ei dup\ moarte, mo[tenitorii lor au obliga]ia presant\ de a executac`t mai cur`nd dispozi]iile prev\zute `n acest sens de c\tre defunc]i.

Dar adev\rata caritate ̀ ncepe cu sine ̀ nsu[i. Este bine s\ te rogi pentruodihna ve[nic\ a rudelor [i prietenilor. Dar este `n]elept s\ te ui]i pe tine[i s\ nu prevezi `n testament slujbe pentru propria eliberare din fl\c\rilepurgatoriului ? Philippe d�Outreman face aici s\ se aud\ glasul bunuluisim] : �Printre dispozi]iile testamentare l\sate apropia]ilor vo[tri, nu v\uita]i pe voi `n[iv\, adic\ aduce]i-v\ aminte s\ l\sa]i ceva [i pentrusufletul vostru, pentru a se face slujbe ̀ n scopul odihnei sale. Pentru c\ nueste ra]ional ca rudele, copiii [i prietenii vo[tri s\ aib\ m`ng`iere [i u[uraredin bunurile voastre, iar voi s\ fi]i [pentru c\ nu v-a]i f\cut vreo asigurare]ar[i zece, dou\zeci, treizeci [i cincizeci de ani `n focul nespus de activ alpurgatoriului : Miserere animae tuae, spune `n]eleptul (Eccl. 3, 24)�182.

E o nebunie s\ se cread\ c\ mo[tenitorii, chiar [i dup\ promisiuniformale, dar orale, f\cute viitorului defunct, se vor lipsi de bani pentru apl\ti slujbe `n beneficiul acestuia din urm\. Dup\ evoc\rile halucinante [irepro[urile vehemente cu care [i-a populat predica despre purgatoriu,Fontana, `n concluzia sa, poveste[te o istorie `n acela[i timp amuzant\ [iamar\, menit\ s\-i pun\ pe g`nduri pe cei ce se bazeaz\ pe mo[tenitoriilor `n grija de a se ruga pentru ei. Un ]\ran, `n preajma mor]ii, nu aveadec`t un miel [i un cal. ~i las\ pe am`ndoi fiului s\u, dar cu obliga]ia de avinde calul [i de a pune s\ se fac\ slujbe pentru el cu produsul v`nz\rii.Fiul era lene[, dar [iret. Se duce la t`rg cu cele dou\ animale [i le pune `nv`nzare. Vine un fermier, amator s\ cumpere calul. Fiul `i r\spunde c\ nuvinde unul f\r\ cel\lalt. Fermierul `ntreab\ : �C`t vrei pentru miel ? �Treizeci de scuzi. � Dar pentru cal ? Jum\tate de scud�. T`rgul s-a ̀ ncheiat.Fiul transform\ `n slujbe jum\tatea de scud [i p\streaz\ pentru el ceitreizeci de scuzi de pe miel. Fontana `[i `ncheie atunci predica prin acestsfat explicit al unui om cu experien]\ : �Nu l\sa]i pe seama altora ceea cepute]i [i trebuie s\ face]i voi `n[iv\, c\ci `n lumea asta nu te po]i baza penimeni. C`nd vre]i s\ l\sa]i dispozi]ii testamentare privitoare la sufletulvostru, s-o face]i cu clauza strict\ pentru mo[tenitorii vo[tri c\ dac\ nu sevor achita cu stricte]e de obliga]iile lor, bunurile vor intra `n posesiaprin]ului [i a suveranului�183.

~n secolul XVIII, abatele d�Artigny � un erudit � eticheta drept �imperti-nent� modul ̀ n care era purgatoriul deseori reprezentat ̀ n }\rile de Jos. El


PASTORALA FRICII9 0

a fost expulzat dintr-o biseric\ de m`n\stire din Malines pentru c\ a fostv\zut sur`z`nd `n fa]a unui mare tablou �dintre cele mai ridicole�. Acestareprezenta un num\r de `ngeri, asem\n\tori cu ni[te �pescari cu undi]a�,arunc`nd `n mijlocul fl\c\rilor purgatoriului o infinitate de tunici, m\t\nii,cordoane, centuri [i medalii [i sco]`ndu-le dup\ aceea �`nc\rcate cu unnum\r prodigios de suflete�. La dominicanii din Anvers, Artigny a v\zutceva [i mai [ocant :

�Pentru c\ `n micul cimitir, aflat la una din u[ile bisericii lor, ei aus\pat c`teva locuri subterane, care s`nt efectiv `ngrozitoare de v\zutdin cauza obscurit\]ii lor [i a manierei hidoase `n care au reprezentatpurgatoriul.Totul este aici vopsit `n culoarea focului de sus [i p`n\ jos. Lumina dinaceste catacombe vine din c`teva mici lucarne, ale c\ror geamuri s`nt[i ele vopsite `n ro[u ; ceea ce d\ impresia unui cuptor arz`nd. Sez\resc aici `nl\n]uite `n mijlocul fl\c\rilor o infinitate de figuri `nm\rime natural\, care se schimonosesc [i par s\ scoat\ urlete `nsp\im`n-t\toare. Un `nger coboar\ din cer pentru a le consola ; dar ele nu vornici m\car s\-l asculte. Vine un alt `nger cu m\t\nii `n m`n\ : imediats\rmanele suflete se arunc\ spre el [i urc\ de-a lungul boabelor ca peo scar\. C`nd au ajuns sus, lan]urile li se desfac [i cad. Atunci, sf`ntaFecioar\, `nso]it\ de sf`ntul Dominic, `i prinde pe to]i de m`n\ [i-i`nf\]i[eaz\ Domnului Nostru, care d\ fiec\ruia din sufletele acesteaun loc `n ceruri, dup\ cum `l merit\. Aproape toate bisericile m`n\s-tire[ti din }\rile de Jos s`nt pline de asemenea tablouri, cu singuradiferen]\ c\ fiecare `[i expune cu pomp\ semnele caracteristice aleordinului s\u�184.

Acest document ironic impune mai multe comentarii. El reune[te, vai,multiplele nota]ii terorizante scoase `n eviden]\ `n predicile [i c`nt\rilenoastre [i invit\ la o apropiere de micul muzeu al purgatoriului pe care-lconstituie, la Roma, oratoriul de la Sacro Cuore del Suffragio. El n-a fost`nchis publicului dec`t mult timp dup\ Vatican II. Vedeai aici mai alesamprente de m`ini sau picioare arz`nde. Pe de alt\ parte, povestirea luiArtigny reliefeaz\ importan]a dob`ndit\ ̀ n }\rile de Jos de cultul [i icono-grafia sufletelor din purgatoriu. El confirm\ astfel afirma]ia lui MichelVovelle care crede c\ `n Fran]a, mai ales `n Provence, acest cult s-ar\sp`ndit pornind din Italia [i din Flandra185. Provence, bogat\ ̀ n altare alepurgatoriului, s-a aflat pe traseul Italia-Flandra.

~n schimb, ̀ n regiunea Mans, Michelle Ménard, la cap\tul unei ancheteminu]ioase, nu descoper\ retabluri din secolele XVII-XVIII reprezent`ndsufletele din purgatoriu186. Se aflau ele `n biserici m`n\stire[ti distruseast\zi sau f\ceau parte, `n bisericile parohiale, din altarele laterale caren-au fost p\strate ? Doamna Ménard se g`nde[te mai degrab\ la o explica]ie]in`nd cont de doi factori ce-au ac]ionat ̀ mpreun\ : a) regiunea a cunoscutmai pu]ine misiuni dec`t cele `nvecinate ; b) locuitorii regiunii ar fi fostrefractari la iconografia prea patetic\ a purgatoriului. Imaginile fac maimult\ impresie dec`t cuvintele. Ele r\m`n, pe c`nd cuvintele ̀ [i iau zborul.

9 1

Aceast\ absen]\ iconografic\ ar trimite la un refuz colectiv � incon[tient,f\r\ `ndoial\ � de a imagina [i reprezenta fl\c\rile purgatoriului. Totu[i,absen]a local\ a imaginilor raportat\ la un loc intermediar, din care cusiguran]\ se vor g\si alte exemple `n alt\ parte, nu diminueaz\ cu nimicacest fapt masiv care a fost pastorala dramatic\ pe tema purgatoriului. Olucrare trat`nd despre fric\ putea s\ nu insiste asupra ei ?

Totu[i, f\c`nd acest lucru, este foarte adev\rat c\ nu l\murim dec`t unaspect al unei credin]e mai bogate. Relatarea abatelui d�Artigny areavantajul de a prezenta `mpreun\ cele dou\ laturi simetrice : pe de oparte, suferin]a atroce [i, pe de alta, eliberarea de c\tre `ngeri, m\t\niile,tunicile c\lug\re[ti [i ac]iunea intermediarilor. Recentele [i savantele studiidespre testamentele [i altarele purgatoriului `n Provence [i la Paris auf\cut s\ ias\ din nou la iveal\ importan]a c\p\tat\ `n cele dou\ �situri� deprospectare istoriografic\ de c\tre dona]iile pentru slujbe, de c\tre confreriile,altarele [i retablurile consacrate sufletelor din purgatoriu. Ele au subliniatrolul cuvenit, `n iconografia retablurilor, intermediarilor care `nduplec\justi]ia Tat\lui etern : Isus ([i copilul Isus), Maria, sf`ntul Dominic, sf`ntaCaterina de Siena, sf`ntul Simon Stock, sf`ntul Iosif, sf`ntul Mihail etc. Toat\aceast\ investi]ie spiritual\ ([i financiar\) era r\spunsul la o pastoral\ carenu ̀ nnegrea tabloul dec`t pentru a provoca cu mai mult\ siguran]\ paradesecurizante.


PASTORALA FRICII9 2

14.

UN DUMNEZEU CU �OCHI DE LINX�1

Judecat\ sau r\zbunare

Un Dumnezeu infinit de bun pedepsind totu[i `n mod teribil, aceasta esteimaginea Atotputernicului pe care propov\duirea catolic\ a propus-one`ncetat credincio[ilor s\i, p`n\ ̀ n secolul XVIII inclusiv. Aceast\ imagine,am v\zut, era conform\ cu cea existent\ la elita religioas\ ̀ ns\[i. A deosebidou\ limbaje ecleziastice fundamental diferite � unul consolator la adresacelor cucernici, altul amenin]\tor la adresa maselor `nseamn\ a ne angajape o pist\ fals\. ~n realitate, consolarea [i amenin]area coabitau `n fiecaredin cele dou\ tipuri de discurs. Este adev\rat, cre[tinilor obi[nui]i, av`nd ̀ nvedere iner]ia lor, li se vorbea de obicei mai aspru dec`t celorlal]i. Darasprimea nu f\cea dec`t s\ exprime deplin spaima resim]it\ de cea maimare parte a directorilor de con[tiin]\ ai catolicismului � [i nu doar dejanseni[ti.

~n unele cazuri, Dumnezeu ̀ [i limiteaz\ voit faptele bune, �r\zbun\rile�sale fiind `ntotdeauna neiert\toare : este ceea ce afirm\ cei doi iezui]i,Bourdaloue [i Giroust. Primul explic\ `ntr-adev\r c\ purgatoriul este o�stare violent\� nu numai pentru sufletele aflate `n suferin]\, ci [i pentruDumnezeu, c\ci el �iube[te sufletele cu o dragoste sincer\, cu o dragostetandr\ [i p\rinteasc\ [i, totu[i, nu le poate face nici un bine ; vede sufletepline de merit, de sfin]enie [i de virtute, `ns\ nu le poate r\spl\ti ; esteobligat s\ loveasc\ [i s\ pedepseasc\ suflete care s`nt alesele [i so]iile*lui... El s-a pus `ntr-un soi de neputin]\ de a face bine unor creaturi ce-is`nt dragi... E parc\ obligat s\ le trateze cu mai mult\ rigoare dec`t o facecu p\c\to[ii p\m`ntului, cei mai ̀ nver[una]i du[mani ai s\i. De ce ? pentruc\ nu mai exist\ p\c\tos pe p\m`nt c\ruia Dumnezeu, chiar [i ̀ n dezm\]ulacestuia, s\ nu-i acorde harurile de a merita [i a satisface ; c`t\ vreme `npurgatoriu, oric`t de sf`nt ar fi un suflet, el este exclus de la acest fel deharuri ; [i iat\ de ce starea sa este violent\ pentru Dumnezeu�2. C`t `lprive[te pe Giroust, trat`nd despre infern, el exclam\ : �Ce miracol ! Unfoc ce arde mereu f\r\ a nimici vreodat\ subiectul c\ruia `i este ata[at [if\r\ s\ se termine vreodat\... E ceva de necrezut, dac\ n-ai [ti c\ totul esteposibil pentru un Dumnezeu care se r\zbun\�3.

* `n francez\, âmes este de genul feminin � n.tr.

9 3

~n predicarea de alt\ dat\, sf`r[itul lumii [i judecata de apoi au fostdeseori prezentate ca �r\zbunarea� suprem\ a Atotputernicului `mpotrivaunui p\m`nt [i a unei umanit\]i cu obstina]ie p\c\toase. Pentru Hébert,paroh la Versailles, ar trebui ca p\catele oamenilor s\ fie �foarte mari�pentru ca un Dumnezeu �at`t de r\bd\tor, at`t de bun, at`t de ̀ ndur\tor� s\se vad\ constr`ns �s\ ajute la distrugerea celor mai frumoase lucr\ri alesale pentru a se r\zbuna pe cei necredincio[i�4. Cataclismul final este deciprezentat `ntotdeauna ca o pedeaps\, de altfel precedat\ de calamit\]iimportante, dar de mai mic\ anvergur\, pe care cerul le declan[eaz\ `nmod periodic asupra unui p\m`nt neascult\tor. Vechea idee c\ Dumnezeupedepse[te `nc\ de aici [i c\ marile nenorociri colective s`nt `n acela[itimp pedeaps\ [i avertisment circul\ `n continuare `n epoca clasic\ `npropov\duirea curent\. Ea face parte din dotarea mental\ a Bisericilor`nv\]\toare [i ̀ nv\]at\5. La sf`r[itul secolului XVIII, P\rintele Réguis expunecu mult\ for]\ aceast\ convingere enoria[ilor s\i. Oratorul, adres`ndu-i-selui Dumnezeu, `i spune :

�[Creaturile] au devenit instrumentele justi]iei tale [i te folose[ti de eleatunci c`nd `]i place, pentru a r\sp`ndi spaima, nelini[tea [i conster-narea pe p\m`nt. C`nd chemi v`nturile furioase care se adun\ din celepatru col]uri ale lumii pentru a ne scutura fructele, a scoate arborii dinr\d\cini, a ne d\r`ma casele, a tulbura ad`ncurile m\rii, a ridicavalurile [i a ne `nghi]i vasele ; c`nd trimi]i apele cerului care cadvijelios, ne umfl\ r`urile, ne inund\ p\m`nturile, le acoper\ cu unnisip neroditor, p\trund p`n\ `n casele noastre, iau uneori cu eleoamenii [i dobitoacele...�6

Dac\ survin catastrofe, este din cauz\ c\ oamenii au rupt `ntr-un felordinea stabilit\ de Dumnezeu. Aceste pedepse constituie tot at`teaprefigur\ri ale tulbur\rii generale de la sf`r[itul timpurilor.

De[i predicile escatologice au con]inut ̀ ntotdeauna un anun] pozitiv �intrarea ale[ilor ̀ n paradis � descrierile ̀ nsumate ale cataclismului final, alescenei judec\]ii [i ale condamn\rii celor respin[i aveau aici mai multspa]iu dec`t evocarea recompensei acordate ale[ilor. Astfel, `n predica adhoc a corpusului lazarist, elementele dramatice ocup\ mai mult de 70%din text. Predica din postul Pa[telui a iezuitului Fontana consacrat\ aceleia[iteme este rezumat\ ̀ n felul urm\tor de ̀ nsu[i autorul ei : �Caracter ̀ nfrico[\toral judec\]ii de apoi : din cauza ororilor ce o vor preceda ; din cauzaseverit\]ii examenului ; din cauza sentin]ei care ne amenin]\�7.

Din cvasidispari]ia judec\]ii de apoi din iconografia posterioar\ luiRubens s\ nu conchidem c\ ea a disp\rut [i din predicare. ~n mod esen]ialrepetitiv\, aceasta n-a abandonat impresionanta evocare a Marii Zile a luiDumnezeu. Este adev\rat c\ mai multe predici duminicale ̀ mbin\ judecataparticular\ [i judecata de apoi. Hébert le explic\ enoria[ilor s\i c\ �timpuljudec\]ilor Domnului nu este at`t de `ndep\rtat dup\ cum credem� [i c\Dumnezeu �nu a[teapt\ ultima zi, cumplita zi c`nd to]i oamenii vorap\rea ̀ n fa]a tribunalului s\u pentru a servi de trambulin\ vr\jma[ilor s\i.

UN DUMNEZEU CU �OCHI DE LINX�

PASTORALA FRICII9 4

Aceast\ profe]ie, spune sf`ntul Augustin, se `ndepline[te `n fiecare zi ; eanu se execut\ dec`t `ncetul cu `ncetul, dar se `ndepline[te mereu [i f\r\`ntrerupere�8. Réguis spune [i mai clar, pun`ndu-se ̀ n locul fiec\ruia dintreascult\torii s\i � dar faptul e valabil [i pentru el ̀ nsu[i � : �Ceea ce m\ faces\ tremur este c\ pentru mine sf`r[itul lumii va sosi `n cur`nd ; c\ imediatce voi `nchide ochii, soarele [i luna vor disp\rea privirii mele, natura va fidat\ peste cap `n trupul acesta nevrednic care e ca un univers de str`m-b\tate [i care nu va mai fi atunci dec`t o bucat\ de hum\ [i o gr\mad\ deputregai�9.

~n pofida exemplelor de contaminare `ntre cele dou\ judec\]i, predicadespre sf`r[itul lumii [i `ncheierea general\ a socotelilor `n fa]a mareluijusti]iar a r\mas foarte prezent\ `n propov\duire, inclusiv p`n\ `n seco-lul XIX. Am ar\tat `n Frica `n Occident c\ Biserica catolic\ s-a ferit din ce`n ce mai mult de anun]urile prea precise referitoare la data na[teriiAntihristului [i aceea a sf`r[itului lumii. ~n secolul XV, Bernardin de Sienas-a delimitat ̀ n aceast\ privin]\ de al]i predicatori cum ar fi Vincent Ferrier[i Giovanni da Capistrano10, foarte gr\bi]i `n a profe]i cataclismul. Darpruden]a lui Bernardin nu `nseamn\ c\ el a evitat s\ predice pe temajudec\]ii de apoi. Dimpotriv\, at`t predicile sale `n latin\, c`t [i Predichevolgari revin de mai multe ori asupra acestui subiect11. Atitudinea luiBernardin l\mure[te, putem zice, ansamblul propov\duirilor catolice pos-terioare.

~ntr-adev\r, predicile misiunilor [i culegerile de predici pentru adventsau postul Pa[telui con]in cel mai adesea un expozeu despre sf`r[itullumii [i judecata de apoi. La fel, se `nt`mpl\ rar ca volumele de c`nt\ri s\nu con]in\ unul sau mai multe c`ntece pe aceast\ tem\. Ea nu esteabsent\ nici din predicile pentru retragerea din lume12. C`t prive[teDominicales, acestea o trateaz\ cu regularitate cu ocazia fie a primeiduminici a adventului, fie a ultimei duminici dup\ Rusalii, fie `n ambelecazuri. Vr`nd s\-[i cutremure auditoriul, P\rintele Girard nu ezit\ s\ revin\asupra acesteia [i `n a opta duminic\ dup\ Rusalii13. Asupra prezen]eitemei judec\]ii de apoi `n predicarea catolic\ putem, de altfel, s\ reunimm\rturii concordante. Pierre de la Font deschide anul liturgic m\rturisindf\r\ nuan]e auditorilor s\i :

�...Cum cei mul]i nu au dec`t suflete foarte slugarnice [i mai sim]itoarela suferin]ele cumplite din via]a de apoi dec`t la bunurile de nedescrisale cerului, era nevoie pentru a le face s\ nu se abat\ de la datorie caDumnezeu s\ adauge amenin]\ri la f\g\duin]ele sale [i s\-i uimeasc\prin frica de o judecat\ `n care trebuie s\ le cear\ din nou socoteal\exact\ [i riguroas\ a `ntregii lor vie]i. ~n acela[i spirit Biserica, la`nceputul [i la sf`r[itul anului ecleziastic [i de multe ori pe parcursulanului, le `nf\]i[eaz\ credincio[ilor ziua `nfrico[\toare a judec\]ii [i leporunce[te preo]ilor s\ fac\ `n fa]a copiilor s\i o descriere vie [i fidel\a circumstan]elor `nsp\im`nt\toare ce o vor `nso]i�14.

Julien Loriot constat\ [i el c\ se vorbe[te cu regularitate `n biserici dejudecata de apoi, dar aparent f\r\ rezultat. �De unde provine faptul c\

9 5

vedem, dintr-o experien]\ nefericit\, c\ propov\duirile care se fac `nfiecare an la ̀ nceputul adventului [i al postului Pa[telui nu produc nici unefect ; [i c\ dac\ cineva are vreo fric\, aceasta este at`t de u[oar\, at`t delipsit\ de profunzime [i at`t de pu]in eficace `nc`t nu distruge delocp\catul ?�15 Hyacinthe de Montargon, cit`ndu-i pe Nicole, Croiset, Bourdaloue,Pallu, Du Fay, Giroust, Massillon, Hubert [i Molinier drept cei mai buniautori de texte �moderne� despre ultimele cataclisme [i judecata de apoi,adaug\ urm\toarea consemnare interesant\ : �Aproape c\ nu exist\ cartede devo]iune care s\ nu se ocupe de acest subiect�16. S\ nu credem deci`ntr-o semi-t\cere asupra sf`r[itului timpurilor `n vremea c`nd Bisericacatolic\ a pus, pe de alt\ parte, accentul `ndeosebi pe judecata indivi-dual\17. ~n realitate, componenta catastrofic\ nu dispare niciodat\ completdin predicarea catolic\. Ea a fost una din expresiile procesului lumii.Uneori discret\, dar rareori absent\, ea nu a[tepta dec`t s\ reapar\ `nfor]\ : ceea ce s-a ̀ nt`mplat mai ales ̀ n secolul XIX ̀ n momentul dispari]ieiStatului pontifical18.

Uneori, totu[i, prezentarea Marii Zile a lui Dumnezeu este f\cut\ ̀ ntr-omanier\ pacificatoare : de pild\ la oratorianul Edmé Bourée, pentru care�inten]ia Bisericii ̀ n aceast\ prim\ evanghelie a anului ecleziastic este maimult de a-i consola pe cei drep]i prin speran]a apropiatei lor izb\viri dec`tde a-i `nsp\im`nta pe cei r\i prin predicarea suferin]elor ce urmeaz\ s\ seabat\ asupra lor�19. La r`ndul s\u, lui Hébert `i este team\ ca g`ndulpermanent la judecat\ s\ nu aduc\ �triste]e� [i �dezn\dejde� `n sufletelecredincio[ilor. De aceea le arat\ c\ �nu aceasta este... inten]ia lui IsusHristos atunci c`nd ne propune s\ medit\m la ziua cumplit\�. Desigur c\Dumnezeu vrea �s\-i `nve]e pe oameni frica pe care trebuie s-o aib\ `nfa]a judec\]ilor sale, dar `n acela[i timp le d\ `ncrederea de a se bucura `nd`nsul�20. Acest fel de a vorbi despre judecata universal\ nu este totu[i celmai obi[nuit.

Predica tipic\ asupra acestui subiect con]ine ̀ n general, ̀ ntr-un momentsau altul, evocarea fenomenelor ̀ nsp\im`nt\toare care vor preceda apari]iaJudec\torului. Enumerarea � ce urc\ p`n\ la sf`ntul Ieronim [i la BedaVenerabilul � celor dou\sprezece sau cincisprezece �semne� ale sf`r[ituluilumii apare `nc\ `n c`teva predici din secolul XVII : de exemplu sub panalui Jean-Pierre Camus21 [i sub cea a lui François Bourgoing22. Totu[i, chiar[i acolo unde aceast\ list\ numerotat\ este absent\, figureaz\, mai multsau mai pu]in ap\sat\, descrierea nenorocirilor de la sf`r[itul lumii. Dup\cum explic\ foarte bine François Hébert, acestea �vor fi `nceputuri aler\zbun\rilor eterne pe care Dumnezeu `ntotdeauna drept trebuie s\ leexercite `n infern `mpotriva nelegiui]ilor�23.

Este inutil s\ insist\m prea mult asupra nenum\ratelor parafraze dinLuca 21 [i Matei 24 pe care le-au elaborat predicatorii de-a lungul secolelor.Chiar [i un episcop influen]at de François de Sales ca Jean-Pierre Camus(autor, este adev\rat, al mai multor Nouvelles dramatice24) se las\ purtat decurentul general. �Va fi atunci s\rb\toarea spiritelor rele, marea lor recolt\,


PASTORALA FRICII9 6

ultima lor m`n\... Atunci Satana va fi dezl\n]uit [i va avea permisiunea dea-l chinui p`n\ la exces pe s\rmanul Iov, lumea va ajunge la cap\t. Nu vorexista dec`t spectre, fantasme, urlete, [uier\turi `nsp\im`nt\toare... Vai,oamenilor... ce ve]i fi voi, dac\ nu doar semne ale mor]ii, mor]i vii [i viimuribunzi, imagini de putrezi]i !... Iat\-v\ tabloul�25. Predica lazarist\ asuprajudec\]ii generale enumer\ toate �necazurile� care vor marca clipele dinurm\ : �r\zboaie crude din toate p\r]ile�, regate, popoare [i ora[e ̀ narmateunele `mpotriva altora, �m\cel general, masacre, asasinate, otr\viri, incendii,foamete, cium\. Marea furioas\ va invada regate `ntregi. Soarele nu se vamai mi[ca, nu va mai lumina� ; el va ajunge �ca o mas\ neagr\ [i `nfior\-toare�. Luna va fi �imobil\ [i ̀ ns`ngerat\�. Stelele ̀ [i vor modifica pozi]ia [ivor arunca �mun]i de foc asupra p\m`ntului�. Acesta se va despica [i vacr\pa `n cutremure violente... etc.26. ~n c`nt\rile pe care fra]ii [colilorcre[tine le predau elevilor lor, g\sim strofele urm\toare :

�Soarele, luna `n ziua aceastaSe vor opri din mers,Pe tot p\m`ntul va fi cutremurPrintr-un tunet bubuind oribil.

Pretutindeni se vor vedea c\z`ndStelele din ceruriApoi lumina lor va transforma totul `n foc{i pulbere, f\r\ a cru]a vreun loc.

Focul, tr\snetul [i teroarea~i vor `nghe]a pe to]i de groaz\ :O tr`mbi]\ `i va trezi pe mor]i{i furtuna sa va face s\ li se ridice trupurile�27.

O culme ̀ n genul apocaliptic este atins\ de iezuitul Fulvio Fontana, unretor dublat de un comedian. Desigur, e vorba de un caz limit\. DarFontana s-a bucurat de succes `n Italia, Elve]ia [i Austria. El `[i `ncepepredica printr-un avertisment r\spicat, pentru a preg\ti spiritele : �Fi]igata, domnilor, pentru terori [i spasme, pentru c\ am s\ v\ pun sub ochi`nsp\im`nt\toarea zi a judec\]ii universale�. Ar trebui retranscrise ̀ n ̀ ntregimeevoc\rile halucinante imaginate de orator. Din lips\ de spa]iu, s\ nemul]umim s\ analiz\m pasajele cele mai semnificative referitoare lasf`r[itul lumii28. C\derea din plin\ zi `n noaptea cea neagr\ se va facedintr-o dat\. Atunci luna va pl`nge cu lacrimi de s`nge ; fulgere [i tr\snetevor sem\na teroarea [i vor aprinde incendii. Marea `n vuiet va dep\[i cupatruzeci de co]i mun]ii cei mai `nal]i � amintire a celor �cincisprezecesemne premerg\toare sf`r[itului lumii� � apoi se va cufunda astfel ̀ nc`t nuva mai fi v\zut\. Apele vor fi schimbate `n s`nge descompus. Pe[tii [imon[trii marini, mu]i p`n\ atunci, vor scoate urlete nea[teptate. Fiareleferoce `nfometate vor ie[i din b`rlogurile lor url`nd. Toate ierburile dinc`mpie vor [iroi de s`nge. �L\custe� cu cap de om, din]i de leu [i coad\ descorpion `i vor ataca pe p\c\to[i. Un vultur va striga cu glas de tunet :

9 7

�P\zea, p\c\to[ilor !� Lovite de un `nger, stelele vor l\sa s\ cad\ pep\m`nt buc\]i din ele. Dou\ milioane de `ngeri `nve[m`nta]i `n cuirase denep\truns [i urca]i pe cai monstruo[i vor m\cel\ri o mare parte a oamenilor.

Dar toate astea nu vor fi dec`t un �preludiu�. Pentru c\ Dumnezeu vaconvoca dup\ aceea toate animalele : �La arme, la arme ! Ur[i, tigri,pantere, la arme ! Nu v\ mai supune]i oamenilor, ie[i]i din p\durilevoastre, dezl\n]ui]i-v\ cruzimea `mpotriva p\c\to[ilor. Leoparzi, lupi, lei,la arme, la arme, `n afara p\durilor, lua]i urma scelera]ilor, da]i frù liberferocit\]ii, omor`]i-i, sf`[ia]i-i, devora]i-i. {erpi, vipere, balauri, broa[terìoase, iguane, la arme `mpotriva delincven]ilor !... Iar voi, cutremure dep\m`nt, nu v\ mul]umi]i cu dezastrul Ragusei, cu ruinele din Rimini, cuexterminarea Catanei, ci smulge]i din temeliile lor cet\]i, localit\]i [icastele [i face]i `n a[a fel ca to]i p\c\to[ii s\ fie distru[i [i `ngropa]i `ntr-oclip\�. Fontana prevede dup\ aceea o cium\ cu mult mai ucig\toare dec`tcea care-a devastat Genova `n 1656-1657. Totu[i, continu\ el, �`nc\ n-amspus nimic `n compara]ie cu ceea ce mai r\m`ne, pentru c\ trebuie s\vorbim acum despre focul devastator�. Predicatorul se refer\ atunci laerup]ia Vezuviului survenit\ `n 1631 ; o gur\ larg deschis\ `n munte a`nceput s\ vomite un torent de foc, de pucioas\, de smoal\ [i de bitum cea ars timp de dou\sprezece zile `n marea din vecin\tate. Din acest cuptorporneau fulgere [i pietre mari care, `ntr-un zgomot de tunet, d\r`maucasele, omorau vitele, ì striveau pe oameni. Ace[tia, `nainte de a pieri,strigau : �~ndurare ! iat\ ziua judec\]ii de apoi !� Dar, �dac\ a[ fi fost prezent,declar\ Fontana, le-a[ fi strivit cuvintele `n gur\ [i le-a[ fi f\cut acestrepro[ : pro[tilor, ce spune]i voi, judecata de apoi ? Ziua din urm\ va fimartora unui alt incendiu [i a altei orori... Voi spune]i, `n leg\tur\ cuerup]ia Vezuviului, c\ a sosit ziua judec\]ii. Dac\ este adev\rat, atunci cese va `nt`mpla cu ora[ele, cu palatele, cu fermele voastre (atunci c`nd vasosi cu adev\rat) ? Cenu[\, cenu[\ ! Ce vor deveni magnificile voastremorminte, glorioasele voastre inscrip]ii, gr\dinile voastre de desf\t\ri ?Cenu[\, cenu[\ ! Din c\r]ile voastre, oamenilor instrui]i, din statuile voastre,eroilor, din cet\]ile voastre, prin]ilor ? Cenu[\, cenu[\ !...� etc.

Crescendo `n oroare, repeti]ii sistematice, aluzii (cu supralicitare) lacatastrofele recente, interjec]ii, apeluri la auditoriu : avem de a face aicicu o tactic\, dar aplicat\ la un subiect care se preta de minune la a[a ceva.Totu[i, independent de orice tactic\, predicatorii s`nt convin[i, dup\exemplul p\rintelui Chevassu, c\ �soarele eclipsat, luna s`nger`nd\, p\m`ntulzdruncinat, elementele `n dezordine, cerul `n foc, `ntregul univers r\sturnat,nu vor fi nimic `n compara]ie cu prezen]a lui Isus Hristos care, dup\sf`ntul Vasile, va fi mai greu de suportat pentru cei r\i dec`t toate supliciileinfernului�29. Pentru c\ via]a omeneasc\ nu are sens dec`t prin judecatape care o determin\. �Toat\ condi]ia omului, ne mai `nva]\ Chevassu,este `nchis\ `n aceste trei cuvinte : a tr\i, a muri [i a fi judecat. Ne na[tempentru a muri [i murim pentru a fi judeca]i...�30 Pe tema aceasta, prediciledespre judecata individual\ [i judecata general\ se unesc [i fuzioneaz\,


PASTORALA FRICII9 8

recurg`nd la acelea[i expresii repetate f\r\ `ncetare. Va trebui �s\ d\msocoteal\�31, s\ suport\m un examen de o �rigoare inimaginabil\�32, s\ap\rem `n fa]a �Tribunalului� suprem, s\ a[tept\m la sf`r[itul �procesului��extraordinara sentin]\�33 pronun]at\ de �executorul ̀ nfrico[\tor�34.

De c`te ori n-am `nt`lnit `n propov\duiri aceast\ fraz\ a Epistolei c\treEvrei (10, 31) : �~nfrico[\tor lucru este s\ cazi `n mìnile DumnezeuluiCelui viu�. Ea revenea ca un laitmotiv, introduc`nd [i re`nnoind necontenito omiletic\ nelini[titoare. Din momentul mor]ii, `nt`lnirea cu Judec\torulnu poate fi dec`t tulbur\toare : �Ce `nt`lnire ! exclam\ Réguis, ce `ntre-vedere !�35 P\rintele Yvan a exprimat `ntr-o manier\ foarte gr\itoarepentru noi, modernii, care tr\im `n epoca cortinelor de fier, ceea ce se`nt`mpl\ dup\ ultima suflare : �~n sf`r[it, ajunge]i la moarte, adic\ locul defrontier\ al lumii celeilalte ; oprindu-v\ acolo, `ngerii [i demonii, v\ vorexamina [i vor scotoci prin tot ce ave]i : minte, inim\, con[tiin]\, g`nduri,cuvinte, fapte, omisiuni... Vi se va cere pa[aportul Bisericii, care esteabsolvirea de p\cate ; f\r\ asta s`nte]i pierdu]i�36. ~n Extrait du catéchismedu diocèse de Rennes (Extras din catehismul diocezei de Rennes), din 1746,vicarul general (antijansenist) François de Guersans prescrie, `nainteaconfesiunii, un act de team\ conceput astfel : �Doamne, ce cumplit\ estejusti]ia ta ! Cui nu i-ar fi fric\ ? M\ g`ndesc la severitatea judec\]ilor tale [i lapedepsele `nsp\im`nt\toare cu care-i cer]i pe p\c\to[ii impeniten]i�37.

O afirma]ie important\, comun\ predicilor asupra celor dou\ judec\]i,este c\, via]a noastr\ p\m`ntean\ o dat\ terminat\, `ndurarea lui Dumnezeuia sf`r[it. Aceast\ teologie este exprimat\ `ntr-o predic\ lazarist\ `n modulurm\tor : �Atotputernicia sa [a lui Dumnezeu] [i-a dat `ntreaga m\sur\ `ncrea]ie, iar `ndurarea � `n m`ntuire ; se cuvine deci ca [i justi]ia sa s\ aib\una care s\-i apar]in\, pentru a r\zbuna ofensele...�38 Dup\ ce ai murit,r\scump\rarea nu mai conteaz\. ~n ziua �luminii� [i �rigorii� �judec\]iiinexorabile�, ne `nva]\ Godeau, �pentru noi nu va mai exista speran]agra]iei, nici a `ndur\rii�39. Loriot accentueaz\ afirm`nd c\ Scriptura aredreptate s\-l numeasc\ pe Isus Hristos c`nd miel, c`nd leu : �La prima savenire, este un miel ; la a doua, e un leu�40. ~n parafraza la Dies irae pe care-oc`ntau elevii fra]ilor din [colile cre[tine putem citi mai ales : �Suveranulst\p`n al cerurilor / Insensibil la strig\te [i lacrimi / Ne va judeca ̀ n locurileastea de jos. / Ce crunt\ ì va fi `nf\]i[area !�41

P\rintele de la Versailles, Hébert, `[i previne la r`ndul s\u auditorii c\`ntr-o zi, Isus va fi �un judec\tor sever, inflexibil, ne`ndur\tor ; atunci nu vamai ierta�. Din clipa judec\]ii individuale, �sufletul p\r\sit de toat\ lumea,f\r\ ajutor, f\r\ sfat, f\r\ sprijin, este examinat cu asprime, judecat f\r\preferin]\ [i f\r\ mil\�42. Pe p\c\to[ii care-l ascult\, Chevassu ì anun]\ c\`n ziua judec\]ii vor vedea �un Dumnezeu devenit om pentru m`ntuireavoastr\ care-[i va m\sura r\zbun\rile `n func]ie de m\rimea binefacerilorsale ; [i care, dup\ ce v-a iubit at`t de mult alt\ dat\, se va `nf\]i[a din noupentru a nu v\ mai acorda mila�43. Réguis le spune la fel enoria[ilor s\i :�Ave]i grij\ : dac\ toate astea nu s`nt deloc achitate, pl\tite, reparate,

9 9

socotelile voastre nu s`nt `ncheiate... M\ voi afla `n cur`nd `n fa]a acestuijudec\tor teribil, iar el ̀ mi va fi c`nt\rit p`n\ [i fr\m`nt\rile cele mai tainiceale inimii mele, `mi va repro[a totul, se va r\zbuna pentru toate, va fi `nacest caz ne`nduplecat, f\r\ mil\, f\r\ inim\. Fie ca acest g`nd s\ fieultimul pe care s\-l ave]i seara ̀ nainte de culcare ; s\ v\ tulbure somnul ; s\ v\trezeasc\ tres\rind ; s\ fie primul pe care s\-l ave]i atunci c`nd v\ trezi]i�44.

Nu numai c\ Judec\torul va fi f\r\ mil\ [i inim\ (el �`[i va bate joc dep\c\to[i�, profetizeaz\ Réguis45), ci mai mult, sprijinitorii no[tri de aici vordeveni `n cadrul procesului nostru asesori f\r\ indulgen]\. Jean-PierreCamus o spune clar `n predica sa despre �semnele judec\]ii� : �...To]isfin]ii, protectorii no[tri, care se roag\ pentru noi la timpul potrivit alacestei vie]i, `n marea zi a judec\]ii universale care va fi un potop altuturor apelor sau mai degrab\ al tuturor fl\c\rilor, vor t\cea nerespir`nddec`t justi]ia sa, dup\ cum ̀ n prezent nu fac dec`t s\-i solicite ̀ ndurarea�46.Un secol mai t`rziu, p\rintele Girard folose[te acela[i limbaj `n fa]a oi]elorsale din Lyonnais : �Cui ne vom adresa noi ? Sf`nta Fecioar\ nu va mai firefugiul p\c\to[ilor, luna aceasta frumoas\ va fi eclipsat\ cu totul pentruei [i nu-i va mai face s\-i simt\ tandre]ea ; ea nu-[i va mai r\sp`ndi asupralor bl`ndele influen]e. ~ngerii vor fi executorii ordinelor Judec\toruluisuprem. Sfin]ii de prim rang vor sta pe tronuri pentru a servi de asesoriJudec\torului de temut�47. �Nebuni ce s`nte]i, le declar\ Fontana p\c\to-[ilor care-l ascult\, cine ne va sprijini in die furoris Domini ? Nu vor existapentru voi nici sfin]i, nici avoca]i, nici protectori. To]i vor lua partea luiDumnezeu ̀ mpotriva voastr\. V\ pune]i speran]a ̀ n ̀ ngerul vostru p\zitor ?Imposibil. ~n ziua aceea el va avea sabia `n m`n\ pentru a executasentin]a. A]i apela la ajutorul Fecioarei ? Nici at`t. Luna aceasta str\lucitoare`[i va ascunde razele [i ̀ n aceast\ zi funest\ non dabit lumen suum�48. Unastfel de discurs era altceva dec`t iconografia bisericilor medievale care o`nf\]i[a uneori pe Fecioar\ juc`nd rolul de intermediar pe l`ng\ fiul s\u `nziua judec\]ii de apoi.

Predicatorii epocii clasice profetizeaz\ de asemenea c\ preo]ii, av`ndpe p\m`nt misiunea de a-i ajuta pe oameni pe plan spiritual, vor deveniacuzatorii acelora care nu i-au ascultat : �Voi cere s\ fi]i pedepsi]i pentrunesupunerea [i dispre]ul vostru� `i anun]\ Godeau49. �Dac\ cei respin[i,declar\ la r`ndul s\u Girard, invoc\ ne[tiin]a lor, pastorii, confesorii, misio-narii le vor `nchide gura [i-i vor face s\ vad\ c\ n-a ]inut dec`t de ei s\ seinstruiasc\�50. O c`ntare misionar\ despre judecata de apoi cere chiar [ipentru cei mai ̀ nv`rto[a]i pedeapsa final\ : �Veni]i, focuri, furtuni funeste /Domnului s\-i sluji]i m`nia. / Oamenilor vinova]i s\ le nimici]i r\m\[i]ele. /Nici unul s\ nu scape de loviturile voastre n\prasnice�51.

~n Marea Zi a lui Dumnezeu, crucea � `n felul acesta se traducea `nepoca clasic\ expresia �semnul Fiului Omului� � va deveni instrumentuljusti]iei. Unii, explic\ Bourgoing, �vor vedea `n ea semnul `nsp\im`nt\toral condamn\rii lor ; ceilal]i, stindardul triumf\tor al m`ntuirii lor�52. �Putereacrucii, spune `n mod asem\n\tor Beurrier, [va] constitui tribunalul lui Isus


PASTORALA FRICII1 0 0

Hristos�53. �Ea va cere r\zbunare / ~mpotriva du[manilor s\i, / Bucuria [i`ng\duin]a / Tuturor bunilor s\i prieteni�, se c`nt\ `n cursul misiunilor luiGrignion de Montfort54. ~ntr-o alt\ c`ntare misionar\, autorul anonimatribuie lui Isus urm\torul anun] dramatic, adresat p\c\to[ilor :

�[~n aceast\ zi] terifiant\,Zi a drept\]ii [i a spaimei,Acest semn august [i vizibilVa fulgera totul `n fa]a mea.

Mun]ilor, colinelorLe ve]i spune : zdrobi]i-ne.Dar printre ruinele lorCrucea `[i va `mp\r]i loviturile�55.

}in`nd cont de importan]a acordat\ `n catehez\ judec\]ii individuale,sigur c\ predicatorii s-au `ntrebat de ce s\ continue a sta de vorb\ cucredincio[ii o dat\ sau de dou\ ori pe an despre judecata de apoi. Ra]iuniibiblice � prezen]a textelor escatologice `n Scriptur\ � ei i-au ad\ugatdou\ motive suplimentare. Primul este c\ judecata universal\ va fi marea�opera]iune adev\rul�. Gr`ul se va alege ̀ n sf`r[it de neghin\56, tat\l put`ndatunci s\ se afle desp\r]it pe vecie de copiii s\i, iar femeia de so]ul s\u.Toate ac]iunile bune r\mase ne[tiute, dar [i toate gre[elile ascunse, maiales necur\]iile secrete [i toate omisiunile vinovate vor fi dezv\luite. ~naceast\ zi a �lumin\rii�, �nu ne vom putea ascunde nicicum nerecuno[tin]a�57.

�Care v\ va fi ru[inea `n ziua aceea, asigur\ Fontana, c`nd nu unul, citoate p\catele voastre vor fi declarate `n prezen]a nu a c`torva persoane,ci a `ntregului univers, `n fa]a prietenilor, concet\]enilor, nobililor,cavalerilor, rudelor, so]ului, tat\lui, superiorilor, `ntr-un cuv`nt `n fa]alumii `ntregi : [i aceasta `n sunetul tr`mbi]elor infernale, `n mijloculstrig\telor diavolilor [i prin `ns\[i gura lui Dumnezeu. C`te nelegiurive]i fi comis, tot at`tea vor fi f\cute publice�58.

Girard ̀ i face pe enoria[ii s\i s\ ̀ n]eleag\ ̀ n mod clar ru[inea pe care-ovor resim]i p\c\to[ii atunci c`nd vor fi scoase la iveal\ m`r[\viile ascunse :

�Dac\ `n acest moment un `nger cobor`t din cer ar scrie pe zidurilebisericii o crim\ ru[inoas\ [i secret\ a vreunuia dintre voi [i ar ar\ta-o`ntregii adun\ri, `n ce `ncurc\tur\ s-ar g\si nenorocitul ? N-ar alege elmai degrab\ s\ fie `nchis `ntr-o temni]\ pentru tot restul vie]ii dec`t s\sufere o astfel de ru[ine ? Vai ! care va fi atunci aceea a condamna]ilor`n ziua r\zbun\rilor, c`nd secretele con[tiin]ei lor vor fi dezv\luite `nfa]a tuturor `ngerilor [i sfin]ilor, `n fa]a tuturor demonilor [i condam-na]ilor ? De aceea citim `n sf`nta Evanghelie c\ ace[ti neferici]i vorspune mun]ilor [i colinelor : pr\bu[i]i-v\ peste noi [i ne ascunde]i�59.

A doua mare justificare a judec\]ii de apoi � [i al doilea mare motiv dea le vorbi credincio[ilor �, Marea Zi a lui Dumnezeu va vedea totul pus lalocul s\u. Valorile lumii vor fi `n cele din urm\ `nlocuite cu valorileeternit\]ii. Aceast\ r\sturnare de situa]ie va constitui ocazia unei duble

101

�r\zbun\ri�. Dumnezeu �va r\zbuna� insultele primite din partea oamenilor,iar ale[ii vor fi �r\zbuna]i� pentru jignirile suferite din partea celor p\c\to[i :acestea s`nt cele dou\ aspecte ale judec\]ii de apoi re]inute de Hyacinthede Montargon mai ales din predicile de advent ale lui Bourdaloue asupraacestei chestiuni, d`nd respectivele omilii ca modele predicatorilor caretrebuie s\ se ocupe de ea60. Dumnezeu, explic\ Pierre de la Font, nu las\nepedepsite �atentatele� comise `mpotriva lui. �El nu este deloc at`t deindiferent `n ce prive[te gloria sa� ca s\ nu fac\ s\-i r\bufneasc\ �resenti-mentul�61. Acesta se va manifesta nu numai prin sentin]a `mpotrivadamna]ilor, ci [i prin �repara]ia public\� pe care Isus Hristos �o va facesfin]ilor s\i... pentru toate persecu]iile `ndurate din partea condamna]ilor.Repara]ie pentru toate calomniile cu care au fost ponegri]i. Repara]iepentru toate insultele, pentru toate batjocurile, pentru toate afronturilepe care le-au suportat�62. Tema r\sturn\rii situa]iilor de pe p\m`nt revinecu insisten]\ `n predicarea [i c`nt\rile consacrate judec\]ii de apoi. PentruGrignion de Montfort :

�~ntr-o zi, ei [damna]ii] ì vor vedea cu uimirePe oamenii cucernici [i pe `n]elep]iC\rora nu le ar\taser\ dec`t dispre].{i atunci vor striga plini de m`nie :Cum ! pe ei ì luam `n zeflemea,Pe ei ì dispre]uiam ?

Cum ! cei a c\ror via]\ alt\dat\Ni se p\rea o nebunieS`nt copiii lui Dumnezeu, s`nt regiCu slava nesf`r[it\ drept podoab\ ?Vai nou\, la ce ne g`ndeam noi oareC`nd ì luam pe `n]elep]i drept nebuni ?�63

Cine r`de vineri va pl`nge duminic\. Profitorii de pe p\m`nt vor finenoroci]ii de dincolo de morm`nt. Se spune `ntr-o c`ntare a fra]ilor din[colile cre[tine :

�Cei ce se desfat\ `n petreceri,Be]ivii [i m`nc\cio[iiVor avea de b\ut, dar acelea vor fi lacrimi,Sufletele astea negre vor frem\ta de durere...

Neru[ina]ii [i mondeniiPlini de inten]ii rele,Pentru ofensele lor vor fi cu to]ii `n chinuri{i suferin]e `n ziua judec\]ii�64.

Uita]i-v\, le va spune Isus damna]ilor la judecata de apoi � cit\m acumdintr-o predic\ lazarist\ �, �uita]i-v\ la omul acesta sf`nt ! Voi spunea]i c\tr\ie[te f\r\ cinste, voi, care f\cea]i o figur\ at`t de frumoas\ ; ei bine !Iat\-l `ncununat de glorie, iar pe voi acoperi]i de ru[ine. Uita]i-v\ las\rmana femeie pe care-o dispre]uia]i, la bie]ii meseria[i, la bie]ii servitori



pe care-i trata]i ca pe ni[te sclavi, la cei pe care i-a]i adus la sap\ de lemn,la cei din care-a]i f\cut obiectul batjocurii voatre, ...s\ [ti]i c\ vor fi pevecie ̀ n ceruri, mai puternici dec`t regii, mai onora]i dec`t to]i prin]ii [i maimarii lumii, ̀ n timp ce voi ve]i urla ̀ n fl\c\ri ̀ mpreun\ cu boga]ii cei r\i�65.

Judecata de apoi va vedea deci sf`r[itul lumii pe dos. Aici, pe p\m`nt,nu se cuvine s\ te revol]i `mpotriva nedrept\]ii. Dar boga]ii cei r\i nupierd nimic a[tept`nd. Se va vedea atunci care era adev\rata bog\]ie. Ovom spune din nou mai departe66 : Biserica n-a `ncetat niciodat\ s\protesteze `mpotriva exploat\rii celor s\raci. Dar ea p\stra pentru �MareaZi a lui Dumnezeu� pedepsirea nedrept\]ilor sociale. ~nainte de asta,trebuie s\ te `narmezi cu r\bdare. De aceea discursul s\u era �demobili-zator�. Totu[i, amenin]`ndu-i pe cei p\c\to[i � inclusiv pe boga]ii cei r\i �cu fulgerele Celui Atotputernic, ea spera s\ determine convertiri. Evocareaanticipat\ a judec\]ii de apoi p\rea deosebit de potrivit\ s\ susciterevenirile dorite. De unde scenele impresionante imaginate de c\treFontana : �...Cine este ceast\lalt\ ? E cea care era precedat\ de servitori cucapul gol `n timpul frigului aspru al iernii... Iar acela care se `nf\]i[eaz\ `nfa]a Tribunalului tremur`nd [i plin de fric\, cine-i ? E cavalerul a c\rui trufiea sporit prin acordarea noble]ii... Iar cel ce era at`t de bogat pe p\m`nt [icare umbl\ acum gol-golu], ce sentin]\ va primi ? Una foarte aspr\, pentruc\ le-a refuzat celor s\raci mici ajutoare [i pentru c\ nu posed\ un capitalde fapte bune�67.

R\sturnarea de situa]ii [i reabilitarea celor oprima]i la vremea judec\]iiuniversale vor avea drept consecin]\ logic\ faptul c\ ale[ii se vor bucurade pedeapsa damna]ilor. La Girard, necesara restabilire a dreptului cap\t\aspectul revan[ei sociale [i are iz de milenarism. Publicul rural c\ruia i seadresa trebuie s\ fi resim]it oarece satisfac]ie ascult`nd asemenea profe]iir\zbun\toare. Cu condi]ia s\ fie r\bd\tori, ei vor fi ̀ ntr-o zi marii triumf\tori`n fa]a exploatatorilor :

�S\rmani ai Domnului, boga]ii cei r\i v\ oprim\, se `ngra[\ dinsubstan]a voastr\, dar va veni o zi `n care ve]i avea o satisfac]iedeplin\, ve]i vedea r\zbunarea cerului asupra du[manilor vo[tri [i v\ve]i bucura ; v\ ve]i sp\la m`inile `n s`ngele p\c\to[ilor� (Ps. 58, 11).

�Ce satisfac]ie vre]i s\ vi se dea, ale[i ai Domnului ? Vre]i ca damna]iis\ v\ cear\ iertare, s\ m\rturiseasc\ `n fa]a cerului [i p\m`ntului c\ v-aunedrept\]it ? Vre]i s\ fie umili]i [i s\ fie pu[i sub picioarele voastre pentrua fi c\lca]i precum noroiul [i ]\r`na ? Asta se va `nt`mpla ; la asta vor firedu[i neferici]ii ace[tia. S\rmani cer[etori, ciob\na[ilor, zilierilor, voi cares`nte]i privi]i ca oameni ai neantului, dac\ ve]i tr\i `n sfin]enie, dac\ ve]iavea r\bdare ̀ n chinurile voastre, dac\ v\ ve]i duce bine crucea, dac\ ve]isuferi umilirile cu resemnare [i dragoste, `n ziua judec\]ii `i ve]i vedea lapicioarele voastre pe mai-marii lumii, capetele trufa[e care au abuzat degrandoarea lor, de bog\]iile [i demnit\]ile lor�68.

103

Limitele bun\t\]ii divine

~ntr-un cuv`nt, Girard promite revolu]ia. Ea va avea loc cu siguran]\... lasf`r[itul lumii. Predicile asupra judec\]ii de apoi nu au ̀ ntotdeauna aceast\tonalitate social\. ~n schimb, inspir`ndu-se mai ales din Ps. 58 citat deGirard, ele afirm\ frecvent c\ membrii cur]ii celeste [i cei ale[i se vorbucura de pedepsirea p\c\to[ilor. ~n predica dedicat\ problemei respec-tive, pe care lazari[tii o duceau cu ei spre sf`r[itul secolului XVII [i ̀ nceputulcelui de-al XVIII-lea, se spune c\ Fecioara [i sfin]ii �vor sim]i pl\cere,dup\ expresia profetului, s\ vad\ dreptatea lui Dumnezeu `ndeplinit\ [ionoarea lui Dumnezeu... satisf\cut\ prin pedepsirea necredinciosului, a[acum `]i place, `n timpul unei c\lduri extreme, s\-]i speli m`inile `ntr-o ap\r\coroas\ : Manus suas lavabit in sanguine peccatoris (Ps. 58, 11)�69.Grignion de Montfort profe]e[te `n mod asem\n\tor cu referire la cei ale[i :�Ce pl\ceri meritate vor avea... / De a-i vedea condamna]i la infern / Peto]i mondenii universului ! / S\-i aud\ suspin`nd : / Vai ! nenoroci]i ces`ntem...�70 Arhiepiscopul de Lyon Montazet (� 1788) crede, [i el, c\ ceipredestina]i vor exercita `mpreun\ cu Hristos judecata de apoi [i-i vor fiinstrumentele active : �Noi vom judeca `mpreun\ cu el popoarele : vompune `n fiare tot ce-a fost mai mare [i mai teribil `n veac. Vom executasentin]a de temut care va fi pronun]at\ `mpotriva celor nelegiui]i�. Astfels`nt �promisiunile consolante� propuse de prelat sufletelor �credincioase�71.

Deja sf`ntul François de Sales prevedea c\ �preaferici]ii vor vedea cubucurie procesul damn\rii celor respin[i, ca [i m`ntuirea celor ale[i�72.~naintea lui, sf`ntul Toma d�Aquino se `ntrebase dac\ �preaferici]ilor leeste mil\ de suferin]ele damna]ilor� [i �dac\ se vor bucura de chinurilecelor nelegiui]i�. ~n r\spunsul s\u erau cita]i Psalmul 58, 11 [i Isaia 66, 24 :�...vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au r\zvr\tit `mpotrivaMea�. Doctorul angelic accepta la acest din urm\ verset o traducereinexact\. Sensul actualmente re]inut este : �{i vor fi un dezgust pentruorice f\ptur\�. Oricum ar fi, ̀ n Summa theologiae 73, el se situa ̀ n retragere`n raport cu cele dou\ texte citate, tr\g`nd totu[i concluzia c\ pedepseleinfernului le vor procura celor ale[i �satisfac]ia de a contempla manifes-tarea justi]iei lui Dumnezeu [i de a-[i da seama c\ au sc\pat de acestesuferin]e�. Dar celebrul iezuit italian Paolo Segneri cel B\tr`n a extrasdintr-un Opusculum de-al sf`ntului Toma un text cu mult mai uimitor pecare l-a folosit `n felul urm\tor `ntr-o predic\ :

�Cu c`t cei damna]i vor fi mai `nfior\tori prin slu]enia crimelor lor, cuat`t mai mult vor p\rea frumo[i [i `nc`nt\tori `n ochii lui Dumnezeuprin echitatea chinurilor pe care-i va face s\ le suporte. « Ei vor fi,spune sf`ntul Toma, ca tot at`tea stele prinse `n aceast\ zon\ de foc » ;[i ei vor constitui aici, prin supliciile lor, un spectacol mai normal [imai pl\cut dec`t `l constituie acum cerul prin marele num\r de stele pecare le etaleaz\ `n timpul nop]ii. Da, os`ndi]ii nu vor fi o podoab\ maimic\ `n infern dec`t s`nt stelele pe firmament�74.



Toate textele citate mai sus, care limiteaz\ mila lui Dumnezeu p`n\ lamomentul mor]ii noastre, ne permit s\ `ntrevedem o tez\ important\,propov\duit\ `n mod curent credincio[ilor din vremea aceea : anume c\`ndurarea divin\ nu va influen]a justi]ia. ~n Ghidul p\c\to[ilor, at`t de desreeditat, Luis de Granada le spunea p\c\to[ilor : �Repeta]i `ntruna c\ v\bizui]i pe ̀ ndurarea divin\. Iar eu... v\ repet c\ ̀ ndurarea divin\ nu face canum\rul damna]ilor s\ fie mai mic [i nici nu va face s\ nu fi]i unul dintre eidac\ persevera]i pe calea aceasta... [Ea] sufer\ c\ infernul `[i dilat\ad`ncurile ; sufer\ c\ mii de suflete coboar\ aici ̀ n fiecare zi ; n-ar putea easuporta s\ coboare [i al vostru, dac\ nu-[i `ndreapt\ conduita ?�75 S\ nuvedem `n astfel de afirma]ii doar o amenin]are tactic\, pentru c\ elecorespundeau [i convingerii celei mai profunde a oamenilor Bisericii :Dumnezeu nu este mai pu]in drept dec`t `ndur\tor. De unde urm\toareleafirma]ii ale sf`ntului Bernardin de Siena, ̀ ntr-o predic\ asupra infernului :�Gloria lui Dumnezeu este propor]ional\ cu mul]imea damna]ilor. ...Ilustrareajusti]iei divine va fi cu at`t mai mare cu c`t vor ap\rea mai bine viciilecelor pedepsi]i... Dup\ cum nesf`r[itele prosl\viri [i ac]iuni de gra]ie alecelor ale[i vor clama `ndurarea divin\, tot a[a pl`nsetele, lamenta]iile,suspinele, r\cnetele, strig\tele [i urletele celorlal]i `i vor clama dreptatea.Iat\ de ce infernul va c`nta `n urechile sl\vi]ilor paradisului cu o suavitateinefabil\. Farmecul [i perfec]iunea concertului paradisiac n-ar fi completedac\ i-ar lipsi c`ntului proclam`nd ̀ ndurarea divin\ contrapunctul c`ntuluiinfernal care-i prosl\ve[te justi]ia�76.

Spre deosebire de sf`ntul Bernardin de Siena, predicatorii s-au str\duits\-i fac\ pe credincio[i s\ ̀ n]eleag\ c\ nu trebuiau s\ conteze pe bun\tatealui Dumnezeu p`n\ acolo ̀ nc`t s\ uite de necesara sa severitate. N-am maitermina cu enumeratul declara]iilor pe aceast\ tem\. Beurrier `[i invit\enoria[ii de la Saint-Etienne-du-Mont s\ ia ̀ n considerare faptul c\ �Dumnezeueste un judec\tor drept al propriilor s\i copii, dup\ cum este [i un p\rinte`ndur\tor ; el r\zbun\ crimele, dup\ cum r\spl\te[te ac]iunile bune [in-are preferin]\ pentru nimeni `n aceast\ privin]\�77. ~ntr-o c`ntare amisiunilor din secolul XVIII, peniten]ii spun :

�Un p\rinte trebuie s\-i arate bl`nde]eCopilului s\u, c`nd [tie prea bineC\ e sperjur [i `nainteaz\~n r\ul pe care-l detest\ ?V\d aprinz`ndu-se m`niaTat\lui ceresc, `nc\ mai sup\rat�78.

Bridaine le declar\ ascult\torilor : �Dumnezeu nu v-a adus pe aceast\lume pentru a v\ condamna ; dar nici pentru a-l huli, pentru a fi be]ivi,r\zvr\ti]i, blasfematori, neru[ina]i... Dumnezeu nu i-a adus pe lume peturci [i pe necredincio[i pentru a-i condamna : totu[i ei se condamn\�79.Léonard de Port-Maurice ̀ i interpeleaz\ ̀ n termenii urm\tori pe �p\c\to[ii`nr\i]i� care-l ascult\ : �Ce nebunie e asta a voastr\... ! Pentru a face unDumnezeu clement [i `ndur\tor, voi confec]iona]i un Dumnezeu ori

105

nedrept, ori neputincios, care nu vrea sau nu poate s\ v\ pedepseasc\pentru jignirile aduse�80. ~nc\ [i mai categoric, Girard `[i avertizeaz\enoria[ii din Lyonnais : �Dumnezeu este infinit de bun, drept [i ̀ ndur\tor ;nu v\ `ndoi]i, s`nt tot at`tea articole ale credin]ei noastre. Totu[i, Dumnezeuinfinit de drept, bun [i ̀ ndur\tor, acest P\rinte plin de tandre]e [i dragoste,condamn\ o persoan\ la infern pentru un singur p\cat de moarte, pentruun g`nd necurat voluntar, pentru o dorin]\ criminal\, pentru o ac]iune rea,care n-au durat dec`t o clip\, pentru ne`ndeplinirea voit\ a unei datoriiesen]iale. Da, pentru acest singur p\cat, pentru aceast\ singur\ insult\extrem de grav\ mai scurt\ ca un fulger, care nu i-a dat f\ptuitorului eidec`t o satisfac]ie de moment, nel\s`ndu-i dec`t regrete [i mustr\ri decon[tiin]\, Dumnezeu o condamn\ pe acea persoan\ care este chipuls\u, crea]ia sa, copilul s\u, lucrarea sa, pre]ul s`ngelui M`ntuitorului, ocondamn\ la infern�81.

~n predicile [i elementele de predic\ pe care le furnizeaz\ predica-torilor, Hyacinthe de Montargon revine de mai multe ori la dificila conci-liere a justi]iei [i ̀ ndur\rii divine, f\c`nd mereu s\ ̀ ncline balan]a de parteacelei dint`i. �Dumnezeu, scrie el, `i pedepse[te cu severitate pe cei carenu-l iubesc�82. {i `nc\ : �Pretinz`nd c\ dai un impuls `ndur\rii, scrie el,decreditezi* [sic] religia�83. Mai departe, citim `n Dictionnaire apostolique,�r\bdarea cu care Dumnezeu `l menajeaz\ pe p\c\tos trebuie s\-l fac\ pecel din urm\ s\ se team\ de justi]ia sa... Pe c`t de `ndur\tor va fi Dumnezeu,pe at`t va fi sever�. Cel mai semnificativ text al lui Montargon `n aceast\chestiune mi se pare a fi urm\torul : �...~ntinderea pe care i-o d\m bun\t\]iipu]in cunoscute [a lui Dumnezeu] limiteaz\ at`t de mult ideea de justi]ie,`nc`t nu mai las\ dec`t o impresie foarte palid\. {i aici este, `ndr\znesc s\spun, sursa fecund\, nu zic a str`mb\t\]ii p\c\to[ilor, ci chiar a abateriicelor drep]i de la calea m`ntuirii�84. Poate c\ `n predica lui Julien Loriot seafl\ prezentarea cea mai p\trunz\toare a dialecticii `ndurare-justi]ie. Ca [isf`ntul Bernardin de Siena, oratorul `l interpeleaz\ la persoana a douasingular pe un p\c\tos `nveterat din auditoriu :

�Da, nenorocitule, Dumnezeu este bun, Dumnezeu este `ndur\tor [iinfinit mai bun [i mai `ndur\tor dec`t `]i imaginezi tu sau ]i-ai puteaimagina. Dar afl\ `n acela[i timp c\ acest Dumnezeu at`t de bun [i de`ndur\tor este cel care i-a aruncat din `naltul cerurilor p`n\-n cel maiad`nc infern pe a treia parte din `ngeri, aceste frumoase [i nobilecreaturi, pentru c\ au p\c\tuit pre] de o clip\ cu g`ndul, f\r\ a maiavea timp s\ fac\ peniten]\. C\ acest Dumnezeu at`t de bun este celcare l-a alungat pe Adam din paradisul terestru pentru c\ a m`ncat dinfructul oprit ; care l-a condamnat la o infinitate de rele [i c\, din cauzaacestui p\cat demult comis, au existat [i vor exista at`]ia din descen-den]ii s\i condamna]i la fl\c\rile infernului. C\ acest Dumnezeu at`tde `ndur\tor [i-a condamnat propriul fiu s\ moar\ pe o cruce pentruisp\[irea p\catelor pe care nu el le comisese ; dar mai ales c\ acest

* `n francez\, décréditer, `n loc de discréditer � n.tr.



Dumnezeu at`t de bun este cel care va vedea pe parcursul `ntregiieternit\]i un num\r aproape infinit de s\rmane suflete `ntinse pec\rbuni `ncin[i, sco]`nd strig\te groaznice [i urlete f\r\ de sf`r[it f\r\ aavea vreodat\ g`ndul de a le elibera, f\r\ a sim]i vreun pic de mil\ fa]\de ele, pentru a te `nv\]a, dac\ n-o [tii, c\ atunci c`nd spui c\ Dumnezeueste bun, spui adev\rul, dar nu spui totul, pentru c\ trebuie s\ adaugic\ este drept ; c\ m\sura bun\t\]ii sale este m\sura drept\]ii ; c\ a[acum este infinit de bun, la fel este [i infinit de drept [i c\ severitateaacestei drept\]i se exercit\ `n primul r`nd asupra acelora care-auabuzat de bun\tatea sa, s-au servit de aceasta pentru a-l ofensa [i carevor avea de suportat o `ndurare dispre]uit\ [i o dreptate m`niat\.Nu, nu trebuie s\-i atribuim lui Dumnezeu o `ndurare inferioar\, f\r\discern\m`nt [i f\r\ lumin\, pe care n-ai vrea s\ i-o atribui nici m\carunui `n]elept, ca [i cum s-ar purta cu to]i oamenii la fel, f\r\ a-idiferen]ia pe cei vinova]i de cei inocen]i, pe cei pe care i-a f\cutdemni de favorurile sale de cei nedemni de acestea�85.

Pentru c\ o astfel de imagine a lui Dumnezeu le era oferit\ cre[tinilorobi[nui]i, era logic [i normal s\ li se vorbeasc\ [i despre num\rul mic alale[ilor. Totu[i, unii predicatori s-au `ntrebat dac\ era necesar s\ `mp\rt\-[easc\ mul]imii convingerea tragic\ pe care-o avea `n aceast\ privin]\elita religioas\. Nu riscau ei s\ descurajeze masa credincio[ilor [i s\provoace `n ei un sentiment de neputin]\ `n fa]a inevitabilei repet\ri agre[elilor lor ? Bourdaloue este unul dintre cei ce ne fac s\ cunoa[teminteroga]ia pastoralei asupra ei ̀ ns\[i ̀ n leg\tur\ cu aceast\ dificil\ problem\.~ntr-o scriere `n care le d\ sfaturi autorilor de predici, el spulber\ ezit\rilepredicatorilor timora]i : �...E o ̀ ntrebare mereu pus\ de predicatori, anumedac\ este bine s\ i se explice poporului acest adev\r [num\rul mic alale[ilor] [i s\ fie predicat din amvon, pentru c\ e `n stare s\ tulburesufletele [i s\ le arunce `n dezn\dejde. Mi-ar pl\cea la fel de mult s\ fiu`ntrebat dac\ este bine s\-i explic\m poporului Evanghelia [i s-o predic\mdin amvon... S\ predic\m Evanghelia [i s-o predic\m f\r\ a t\ia nimic [if\r\ a atenua ceva ; s-o predic\m ̀ n toat\ ̀ ntinderea sa, ̀ n toat\ puritatea sa, ̀ ntoat\ severitatea sa, `n toat\ puterea sa. Nefericit e cel ce se va scan-daliza ; va purta singur, ̀ n el ̀ nsu[i, chinul primejdiei de a c\dea ̀ n p\cat�86.

�E mai bine s\ de[tept\m [con[tiin]ele] tulbur`ndu-le, dec`t s\ le l\s\ms\ adoarm\ ̀ ntr-o odihn\ tr`ndav\ [i ̀ n[el\toare�87, mai spune Bourdaloue.Este [i p\rerea altui iezuit, Vincent Houdry, a c\rui Bibliothèque desprédicateurs adun\ sfaturi [i documente spre folosin]a celor care predic\din amvon. El ̀ [i ̀ ncepe deci articolul �Predestinare� prin afirma]ii categorice :�Num\rul celor predestina]i, afirm\ el, este foarte mic [i se reduce lafoarte pu]ine persoane. Este o profe]ie rostit\ de `nsu[i Isus Hristos. Niciun P\rinte n-a interpretat-o, nici n-a ̀ ndulcit-o, nici n-a luat-o ̀ ntr-un sensmai pu]in riguros ; nici un eretic nu a ̀ ndr\znit ̀ nc\ s-o pun\ la ̀ ndoial\ ; [i`n orice fel ar fi explicat\ pentru a lini[ti spiritul asupra unui motiv deteam\ pe care ̀ nsu[i Fiul Domnului l-a considerat necesar pentru cre[tiniicei mai `nt\ri]i `n adev\rurile religiei [i cei mai corec]i `n purt\ri, aceast\

107

profe]ie va fi `ntotdeauna adev\rat\, nu numai `n privin]a oamenilor `ngeneral, ci [i a cre[tinilor chiar adul]i�88. Hyacinthe de Montargon afirm\`nc\ de la `nceputul Dic]ionarului apostolic, `n articolul �Beatitudine�, c\�foarte pu]ini dintre cre[tini vor avea parte de cer ̀ ntruc`t prea pu]ini ̀ l doresc[i caut\ mijloacele pentru a ajunge acolo�89. Apoi, `n volumul al V-lea alenciclopediei sale, trateaz\ temeinic subiectul, reg\sind argumentele luiBourdaloue, dar amintind [i de propria-i experien]\ de predicator [i deezit\rile confra]ilor s\i :

�...E o `ntrebare frecvent\ [i care mi-a fost pus\ tocmai cu ocazia unuidiscurs pe aceast\ tem\ : dac\ era cazul s\ explic poporului acesteadev\ruri, av`nd `n vedere c\ erau `n stare s\ tulbure sufletele [i s\ learunce `n descurajare. Mi-ar fi pl\cut la fel de mult s\ fiu `ntrebat dac\e bine s\ i se explice poporului Evanghelia [i s\ fie predicat\ dinamvon. ~ntr-adev\r, ce este mai evident `n c\r]ile noastre sfinte dec`t`nsp\im`nt\torul adev\r, c\ vor fi pu]ini ale[i ? Adev\r pe care IsusHristos l-a f\cut auzit at`t de des [i cu at`ta claritate�90.

~n continuarea articolului, Montargon aduce dovezile obi[nuite aleScripturii asupra acestui subiect, ridic`nd totu[i o obiec]ie : ̀ n cursul osp\]uluirelatat de Matei 20, 16 �nu s-a g\sit dec`t unul singur care merita s\ fiearuncat `n bezna exterioar\�. Iat\ solu]ia [i dificultatea : �~n acesta singur,spun deopotriv\ sf`ntul Ioan Hrisostomul [i sf`ntul Augustin, este repre-zentat\ toat\ mul]imea celor damna]i ; [i niciodat\ Isus Hristos n-a pretinss\ fac\ o compara]ie exact\ `n ceea ce prive[te num\rul ; exprimarea saar fi fost contrar\ g`ndirii sale [i ar fi distrus pe de-o parte ceea ce stabilisepe de alta�91.

Textele citate mai sus las\ s\ se `ntrevad\ ni[te situa]ii concrete :oamenii Bisericii s`nt convin[i c\ pu]ini cre[tini (adul]i) ̀ [i g\sesc m`ntuirea.Dar atunci c`nd este predicat\ o asemenea doctrin\ alarmant\ ascult\torii`[i arat\ dezn\dejdea. Atunci, trebuie predicat\ `n continuare ? Unii predi-catori r\spund afirmativ, iar acest r\spuns are o func]ie dubl\ : le justific\pastorala `n propriii ochi, `ntruc`t, cred ei, au de partea lor Biblia [i peP\rin]i ; ea `]i d\ posibilitatea de �a `nsp\im`nta� pentru a converti. ~ntr-opredic\ despre �num\rul mic al celor ale[i�, Julien Loriot a prezentat cuclaritate at`t `ntrebarea, c`t [i r\spunsul :

�{i nu-mi spune]i, v\ rog, c\ aceste lucruri s`nt prea `ngrozitoare [iprea de temut. Pentru c\, domnilor, ele nu s`nt de temut din cauz\ c\le propov\duiesc, ci s`nt astfel `n realitate [i `n mod efectiv prin ele`nsele. Ele nu trebuie s\ se `nt`mple pentru c\ le propov\duiesc eu,dar fac acest lucru pentru c\ ele se vor `nt`mpla negre[it. � Dar l\sa]ilumea prad\ disper\rii. � I s-a obiectat acela[i lucru sf`ntului Augustin[i acesta a r\spuns `n felul urm\tor : « Nu eu s`nt acela, spune acestP\rinte, care a scris Evanghelia, nu eu s`nt acela care s-o [terg »...Dar ceea ce spune]i pentru a justifica teroarea pe care-o arunca]i `nmin]ile noastre ne `nsp\im`nt\ [i mai mult. � V\ bate]i joc spun`nd c\v\ `nsp\im`nt. {i unde s`nt efectele acestei terori, roadele acesteispaime ?... E mult\ vreme de c`nd predic, de c`nd strig, de c`nd `mi



muncesc pl\m`nii pentru a implora, pentru a avertiza, pentru a ruga,pentru a `nsp\im`nta [i ce-am c`[tigat ? S`nt c`rciumele mai pu]infrecventate, desfr`narea este mai mic\ ?... C`nd nu vor mai exista altedovezi asupra num\rului mic de salva]i dec`t ceea ce se petrece aici,va fi mai mult dec`t suficient, pentru c\ dup\ at`tea predici, at`teaimbolduri, at`tea rug\min]i, cea mai mul]i s`nt la fel ca `nainte, dac\ nucumva mai r\i�92.

Trebuie s\ ne supunem eviden]ei : aceste argumente peremptorii nu-iconvingeau pe to]i cei ce aveau misiunea de a predica. ~n corpusulpredicilor lazariste, folosite de noi deseori, nu se afl\ nici o omilieconsacrat\ `n mod special num\rului mic de ale[i, chiar dac\ toat\ lumeacade de acord c\ �izb\virea este dificil\�93. Sf`ntul Jean Eudes nu abordeaz\nici el tema `n Predicatorul apostolic, lucrare destinat\ misionarilor dininterior. �Nu el este cel ce-a pronun]at predica lui Massillon despre num\rulmic al ale[ilor�94. Grignion de Montfort pare s\-[i fi rezervat confiden]elepe aceast\ tem\ grupurilor mici, dar c`nt\rile lui menite s\ fie intonate demul]imi nu fac trimiteri la tragica doctrin\. Aceea[i absen]\ `n c`nt\rilelasalliene [i `n Cantiques de missions... à l�usage du diocèse de Rennescare fac totu[i loc macabrului, judec\]ii [i infernului. �Mul]i chema]i [ipu]ini ale[i� era o fraz\ destul de dur\ pentru o c`ntare95. ~n ce prive[teBouquet de la mission composé en faveur des peuples de la campagne...,despre a c\rui larg\ difuzare am vorbit, nici el nu con]ine vreo predic\ `nregul\ pe aceast\ tem\. Lacuna, dac\ o putem numi a[a, este [i mai u[orde reperat `n numeroasele colec]ii de predici duminicale. Chiar [i rigidulGirard renun]\ la o prezentare general\ asupra acestui subiect preadescurajant. P\rintele Chevassu face mai degrab\ excep]ie atunci c`ndporne[te de la Luca 19 (Isus, v\z`nd cetatea, a pl`ns pentru ea) pentru a`ns\ila o predic\ `ntreag\ despre �num\rul mic al celor ale[i�96. ~n secolulprecedent, Bourgoing, coment`nd cap. 22 al sf`ntului Matei (pilda nun]ii),nu acordase versetului �mul]i chema]i [i pu]ini ale[i� dec`t a doua parte apredicii, adic\ ceva mai pu]in din jum\tatea textului s\u97.

Totu[i, din absen]a unor omilii `ntregi pe aceast\ tem\ tragic\, fie `npredicile de duminic\, fie chiar � mai rar � `n cele ale misionarilor, s\ nutragem concluzia unui fel de t\cere a pastoralei, care ar fi ocultat pentrumase un adev\r teribil pe care doar elita cre[tin\ ar fi fost socotit\ capabil\s\-l priveasc\ ̀ n fa]\. Dou\ considera]ii, de dimensiuni inegale, trebuie s\fie prezentate acum : a) nu s`nt rare predicile duminicale ce reintroducafirma]ia asupra num\rului mic de ale[i pe parcursul unei dezvolt\ri.b) Predicile de advent, de p\resimi [i misionare n-au ascuns dec`t rareorio doctrin\ despre care se credea c\ va produce o tres\rire printre auditori.

Iat\ c`teva exemple ce ilustreaz\ primul punct. Olivier Maillard, invi-t`ndu-[i �mondenii� din auditoriu s\ reflecteze serios la importan]a euharistiei,aminte[te versetul din Luca 14, 24 : �Nici unul din cei invita]i nu va gustadin cina mea�98. Antoine Godeau, predic`nd la Vence `n vinerea sf`nt\,explic\ : �Crucea lui Isus Hristos nu este altceva dec`t aceast\ elec]iunede ne`n]eles prin care el `i extrage pe cei ale[i din masa general\ a

109

condamn\rii genului uman [i-i las\ aici pe cei respin[i printr-o judecat\prea-ascuns\, dar prea-corect\ [i prea-`n]eleapt\...�99. Paul Beurrier, comen-t`nd la Saint-Etienne-du-Mont ~nt`ia Epistol\ c\tre Corinteni, aminte[tegravele pedepse aplicate de Dumnezeu evreilor nerecunosc\tori [i r\z-vr\ti]i, dovezi sigure c\ �num\rul celor m`ntui]i este foarte mic `n compa-ra]ie cu num\rul celor damna]i�100. De Pa[ti, Pierre de la Font anun]\ c\ ̀ nziua `nvierii generale �cea mai mare parte nu va resim]i schimbareaavantajoas\ dup\ care suspin\ cei drep]i�101. Hébert, p\rintele de laVersailles, care este de obicei mai pu]in sever dec`t La Font, `[i exprim\totu[i convingerea c\ �infernul [i-a ̀ ntins ad`ncurile [i [i-a deschis abisurilela nesf`r[it�102.

Oratorianul Bourée este, fire[te, foarte ostil fa]\ de laxi[ti � �lupivorace�103. Le spune totu[i adev\ra]ilor cre[tini : �Alunga]i nelini[tile... Dece v\ este fric\ ?�104. ~n schimb, ceilal]i au motive s\ fie `nsp\im`nta]i [iace[tia s`nt numero[i : �Unicul om [respins pentru c\ nu avea haine denunt\] reprezint\ mul]imea celor meni]i fl\c\rilor ve[nice..., num\rul celorcare nu [i-au m`njit hainele, sau care, dup\ ce-au p\]it aceast\ nenorocire,le-au sp\lat `n apa lacrimilor proprii [i `n s`ngele mielului, de[i mare `nsine, fiind foarte mic prin compara]ie�105. ~n Manière de bien instruire lespauvres..., Joseph Lambert este moderat `n privin]a infernului [i limbajuls\u `n ansamblu nu este prea amenin]\tor. Totu[i, printre alte pl`ngeri,`ntr-o zi, pune `n public urm\toarea `ntrebare : �Via]a oamenilor de la ]ar\fiind prin ea `ns\[i foarte grea, de ce s`nt at`t de pu]ini care se m`ntuiesc`ntr-un fel de via]\ care, prin ea `ns\[i, ar fi prea potrivit\ pentru a fisanctificat\ ?�106. La ̀ nceputul secolului XIX, un paroh din Montréal (Québec)nu ezit\ s\ spun\ `ntr-o zi auditoriului : �Majoritatea celor ce formeaz\parohia din Montréal va fi condamnat\ la moartea ve[nic\�107. Am putea`nmul]i astfel de citate pres\rate prin omiliile obi[nuite. Cele re]inute aicitind s\ arate c\ doctrina micului num\r de ale[i se manifesta sub formaunor declara]ii rapide, dar semnificative, pe un fundal teologic, `n predicicare nu aveau ca tem\ major\ versetul Multi vocati, pauce vero electi.

S\ ne ocup\m acum de predicile misionarilor [i de cele pronun]ate cuocazia retragerilor108, de advent sau de p\resimi. Olivier Maillard, de dataaceasta cu ocazia unei p\resimi, afirm\ `n fa]a publicului : �~ndr\znesc s\spun c\ cea mai mare parte va fi damnat\. Tremura]i, deci.... S\ presupu-nem c\ un `nger ar ap\rea deasupra acestei cruci [i c\ ar desf\[ura `n fa]avoastr\ o foaie enorm\ pe care ar scrie « Domnilor, v\ aduc o veste bun\ :din to]i cei de aici, unul singur va fi damnat. » Care e cel ce n-ar tremura s\nu fie d`nsul damnatul ? Ei bine, nu unul singur, ci cea mai mare parte aauditoriului meu va fi damnat\, pentru c\ s`nt mul]i chema]i [i pu]iniale[i�109.

Cel mai adesea, predicatorii se opun tezelor janseniste asupra predes-tin\rii. Ei ]in un discurs esen]ialmente �voluntarist�. Bourdaloue este unbun reprezentant al unei [coli mai `ntinse dec`t Compania lui Isus [i careafirm\ c\ Dumnezeu dore[te m`ntuirea tuturor oamenilor, c\ [i-a v\rsat



s`ngele pentru to]i, c\ a propov\dui contrariul ar ̀ nsemna �s\ scandalizeziun auditoriu `ntreg�110. Dac\ doctrina num\rului mic al celor ale[i esteprezentat\ cu �un zel exagerat [i o asprime nest\p`nit\�, ea �duce ladescurajare�111. Capucinul François de Toulouse, care face misionarism ̀ nsecolul XVII `n Languedoc, este extrem de clar. El `[i `ncepe predicilemisionare printr-o didahie pe tema �Dumnezeu vrea s\-i m`ntuiasc\ peto]i oamenii�112. El se pl`nge de spiritele `ntristate care �spun c\ FiulDomnului n-a murit dec`t pentru c`]iva predestina]i... [[i] c\ restul oame-nilor nu s`nt dec`t un trup de p\cat, o mas\ de pierzanie, copii ai furiei [ivictime asupra c\rora Dumnezeu `[i va exercita timp de o ve[nicie m`niadrept\]ii sale�. Astfel de discursuri, sus]ine el, �duc la disperare [i deschidu[a tuturor crimelor�113.

Asemenea vorbe se vor lini[titoare. Chiar a[a s\ fie ? De fapt, explica]iadat\ de iezuitul Antonio Vieira, ̀ ntr-o predic\ la catedrala din Salvador deBahia `n 1639, mi se pare mai cur`nd excep]ional\. El remarc\ faptul c\leg\tura dintre pilda invita]ilor la osp\]ul cel mare [i concluzia sa (mul]ichema]i, dar pu]ini ale[i) a fost �un mare subiect de controvers\� pentruc\ n-a existat dec`t un singur exclus. Dar pentru d`nsul solu]ia este�simpl\� : cei ce-au fost invita]i la nunt\ n-au venit cu to]ii. Cei absen]i s`nt`ntr-un fel reprezenta]i de cel care s-a dus acolo, dar f\r\ haine de nunt\.De unde concluzia optimist\ a lui Vieira : �Ceea ce este pentru noi unmare motiv de `ncredere este c\ to]i cei chema]i care au venit la mas\ cuhaine de nunt\ au fost dintre cei ale[i, cu excep]ia unuia�114.

Pozi]ia iezuitului portughez pare `n opozi]ie cu majoritatea predicilorpe acest subiect. Trebuie chiar s\ remarc\m c\ dominicanul Luis deGranada, a c\rui audien]\ interna]ional\ a fost considerabil\, nu numai c\revine ̀ n mai multe r`nduri ̀ n predicile sale asupra num\rului mic al celorale[i115, ci mai [i tempereaz\ prin afirma]ii �augustiniene� voluntarismulpe care-l profesa, de altfel. Urm\torul pasaj este semnificativ pentru oezitare `n doctrina sa : �[Dumnezeu] `i cheam\ la el pe to]i oamenii,pentru c\ vrea m`ntuirea tuturor ; dar ajutoarele pe care le acord\ pentrua le ̀ nt\ri voca]ia lor au drept m\sur\ voin]a divin\ [i nu propriile noastremerite : mai mare pentru unii, mai pu]in generoas\ pentru al]ii. Rezult\ c\s`nt mul]i chema]i, adic\ mul]i c\rora Dumnezeu le acord\ ajutoareobi[nuite, dar `n neglijen]a lor nu profit\ de ele ; [i pu]ini ale[i, adic\dintre aceia care ob]in haruri extraordinare sau profit\ de iert\ri obi[nuitece le-au fost ̀ mp\r]ite. ~n felul acesta, fra]ilor, Domnul ̀ [i distribuie iert\riledup\ bunul s\u plac sufletelor `ndreptate sau `ntr-un mod care nu ]inecont de meritele [i dorin]ele lor�116.

De fapt, afirma]ia c\ to]i oamenii s`nt chema]i la m`ntuire s-a v\zut decele mai multe ori limitat\ prin dou\ corective alarmante. Primul este c\nu-i nevoie de mare lucru pentru a fi damnat. Din nou Luis de Granada,dup\ ce a dat asigur\ri c\ �dac\ tr\iesc cre[tine[te voi intra `n ceruri�,adaug\ : �To]i oamenii s`nt pu[i ca `ntr-o balan]\ : de o parte este via]ave[nic\, de cealalt\ infernul [i noi s`ntem liberi s\ alegem partea pecare-o prefer\m. Mai mult, balan]a este at`t de sensibil\, `nc`t un singur

111

p\cat de moarte, chiar [i cu g`ndul, este suficient pentru a face s\ coboareunul dintre platane p`n\ `n infern... [Cine nu-i] cuprins de spaim\ g\sind`ntr-o problem\ at`t de important\ [m`ntuirea] o astfel de nesiguran]\ [iv\z`ndu-se `ntr-un pericol continuu de a se pierde ?�117

Al doilea corectiv este bine exprimat de c\tre François de Toulouse :�Noi primim haruri din bel[ug... dar nu ne folosim de ele. N-avem voin]ade a ne m`ntui�118. Iat\ de ce s`nt at`t de pu]ini ale[i. Bossuet ne asigur\ pede alt\ parte c\ �totul este plin de ace[ti chema]i care nu vor nici m\car s\se g`ndeasc\ la voca]ia lor, nici s\-[i aduc\ aminte c\ s`nt cre[tini�119. ~ncelebra lui predic\ despre �num\rul mic al celor ale[i�, Massillon `[iinterpeleaz\ ascult\torii zic`ndu-le :

�...~n timp ce voi tr\i]i ca gloata, conform credin]ei nu trebuie s\pretinde]i izb\virea : pentru c\ dac\ v-a]i putea m`ntui tr\ind astfel,atunci aproape to]i oamenii s-ar m`ntui ; ...or c\ aproape to]i oameniise vor m`ntui, credin]a ne interzice s-o credem : este deci conformcredin]ei c\ nu trebuie s\ pretinde]i m`ntuirea, at`ta timp c`t nu v\pute]i izb\vi, de vreme ce marele num\r nu se izb\ve[te�120.

Ra]ionamentul lui Massillon merit\ aten]ie : certitudinea credin]ei estec\ exist\ pu]ini ale[i, trebuie deci explicat cum de se `nt`mpl\ asta.Aceast\ certitudine, `ncep`nd din momentul `n care nu mai era camuflat\,nu putea dec`t s\ duc\ la o predicare traumatizant\. Degeaba afirm\Bourdaloue la `nceput �c\ avem cu to]ii dreptul s\ sper\m c\ vom faceparte din num\rul celor ale[i ; ...c\ nu exist\ nici un p\c\tos care s\ nutrebuiasc\ s\ p\streze aceast\ speran]\�, dac\ ulterior sus]ine c\ �num\rulcelor ale[i va fi mic, chiar [i dintre cre[tini, numai din vina [i neglijen]acelor mai mul]i dintre ei ; din cauza comport\rii lor mondene, p\g`ne,contrare legii pe care au `mbr\]i[at-o [i religiei pe care o profeseaz\�121.�Apostolul vrea s\ ne ob]inem r\scump\rarea cu team\ [i cutremurare�122.

Totu[i, Bourdaloue `[i men]ine discursul �`ntre limite corecte�123. Darnu to]i predicatorii `i urmeaz\ exemplul atunci c`nd se lanseaz\ `ntr-unsubiect care face trimitere la aritmetica cea mai nelini[titoare [i la formulelecele mai tulbur\toare. Un caz tipic `n aceast\ privin]\ este cel al luiFrançois de Toulouse. La ̀ nceputul predicii din Matei 20 (lucr\torii tocmi]ila vie) 124, el m\tur\ �reveriile� celor ce se `ntreab\ dac\ vor fi tot at`]iaoameni m`ntui]i pe c`]i `ngeri c\zu]i, sau pe c`]i `ngeri �`n glorie�, sau pec`te suflete fericite [i demoni `mpreun\. Pentru capucin, numai p\rintelefamiliei poate cunoa[te cu precizie num\rul predestina]ilor [i este �o`ndr\zneal\ s\ vrei s\ intri `n aceste calcule�. Iat\ un discurs `n]elept caretotu[i nu `nt`rzie s\ renun]e la orice pruden]\.

Pentru c\ imediat dup\ aceea, capucinul adaug\ : �Cu toate acestea,putem fi `ncredin]a]i, f\r\ `ndr\zneal\ [i pentru edificarea noastr\, c\num\rul predestina]ilor este foarte mic [i c\ nu este comparabil cu cel alcondamna]ilor, care este foarte mare [i-l dep\[e[te de departe�. O dat\ajuns aici, oratorul aduce aminte exemplele clasice invocate constant pemarginea acestui subiect : salva]ii din potop, mor]ii din Sodoma [i Gomora,



cei trei sau patru evrei care au p\[it pe p\m`ntul f\g\duin]ei din cei600 000, c`]i s-au pornit, singura cas\ r\mas\ `n picioare `n Ierihonuld\r`mat, m\slinele r\mase `n pomi [i strugurii `n vie dup\ recoltat125.François de Toulouse dezvolt\ dup\ aceea pilda fecioarelor f\r\ minte.Constat`nd c\ acestea nu erau mari p\c\toase pentru c\-[i �conservaser\integritatea corporal\�, el generalizeaz\ [i, cit`ndu-l pe Cajetan, conchide :

�Cuvinte `nsp\im`nt\toare, motiv de nem\surat\ uimire, pentru c\afl\m de aici c\ jum\tate din oamenii ce practic\ virtutea, cum s`ntc\lug\rii, preo]ii, fecioarele, oamenii de bine, indiferent de condi]iesau stare, vor fi damna]i. C\ nelegiui]ii, hulitorii, neru[ina]ii, avarii,criminalii, necredincio[ii, ereticii vor fi azv`rli]i `n infern, nu trebuie s\ne mire ; dar ca jum\tate dintre c\lug\ri, din bunii preo]i, din femeilecinstite, din fetele caste, din cei r\bd\tori, din cei darnici [i milostivi s\fie damna]i : Vai ! Cre[tini, nu avem de ce s\ ne mir\m [i chiar s\tremur\m de fric\ ! Vedem c\ num\rul oamenilor de bine este foartemic ; pentru c\ s`nt foarte pu]ine persoane virtuoase `n lume [i totu[idin acest num\r mic jum\tate vor fi damnate�126.

Un astfel de discurs dep\[e[te dorin]a de a converti [i exprim\ fricaresim]it\ chiar de c\lug\r, fric\ pe care ̀ ncearc\ s\ o transmit\ auditoriuluis\u. Calculele tragice care urmeaz\ ]in `n acela[i timp de panic\ [i detactic\. Pentru c\, spune el, cu referire la pilda sem\n\torului, doar a patraparte d\ roade, �aceasta ne `nva]\ c\ num\rul celor predestina]i estefoarte mic [i c\ din cele patru p\r]i ale oamenilor din lume, nu va fi dec`tuna m`ntuit\, iar celelalte vor fi damnate. S`nte]i patru la voi `n cas\, doarunul va fi m`ntuit ; s`nte]i patruzeci de persoane `n aceast\ adunare, doarzece vor fi m`ntuite ; to]i ceilal]i vor fi damna]i�127. ~ntr-o alt\ predic\,François de Toulouse recurge la o aritmetic\ [i mai cople[itoare : �S`nte]izece persoane `n familia voastr\, iar din cele zece nu va fi dec`t unam`ntuit\ ; dar toate celelalte vor fi condamnate la fl\c\rile ve[nice. S`nt osut\ de persoane ̀ n satul \sta [i nu se vor g\si dec`t zece care s\ ajung\ ̀ nparadis, iar ceilal]i nou\zeci vor fi condamna]i. S`nt o mie de cre[tini `naceast\ adunare [i va fi mult dac\ se vor g\si o sut\ de m`ntui]i ; [i to]iceilal]i vor fi arunca]i ̀ n focul ve[nic. Cre[tinilor, nu v\ este team\ ? Nici nutremura]i ?�128 François de Toulouse a fost destul de faimos pentru ca oparte din predicile sale s\ fie reimprimate `n secolul XIX `n Collection desorateurs sacrés a lui Migne (vol. X [i XI).

Dup\ exemplul lui Bourdaloue, Massillon [i François de Toulouse,predicatori cunoscu]i au sus]inut cu fermitate, `n fa]a unor adun\ri detoate nivelurile, doctrina num\rului mic de ale[i. I-am putea cita peBridaine, Loriot etc. Dar s\ ne aducem aminte ce spunea oratorianul orbJean Lejeune `ntr-o predic\ de p\resimi : ��de-acum `ntr-o sut\ de ani,chiar [i mai devreme, o mare parte din mul]imea nenum\rat\ de persoanede pe p\m`nt va fi condamnat\ la moartea ve[nic\� Acest adev\r`nsp\im`nt\tor� ni l-a f\cut cunoscut Fiul Domnului prin aceea c\, dinat`]ia oameni c`]i erau pe p\m`nt `n vremea lui, n-a ales dec`t doisprezece

113

pentru a-i fi apostoli, iar din cei doisprezece apostoli n-a ales dec`t treicare s\ aib\ bucuria de a-i vedea schimbarea la fa]\�129. Dac\ ar fi fost logiccu el `nsu[i, Lejeune ar fi trebuit s\ afirme c\ trei sferturi dintre apostolis`nt damna]i. El nu ajunge p`n\ acolo, dar declar\ ceva mai departe c\sabia lui Dumnezeu �este t\ioas\ [i cu v`rful bine ascu]it�, c\ �love[te cuv`rful [i t\i[ul�, face �un m\cel `ngrozitor� [i �trece de la o extremitate auniversului la cealalt\�, a[a ̀ nc`t �r\zbunarea cerului va cuprinde ̀ n pedep-sele sale cea mai mare parte a lumii�130.

Acelea[i anun]uri `nnebunitoare `nt`lnim la unul din reprezentan]iipredic\rii baroce, iezuitul Paolo Segneri cel B\tr`n. Violen]a cu carepredicatorii peninsulei `[i atacau ascult\torii `nseamn\ oare c\ publiculitalian era mai tare de urechi dec`t cel de dincolo de Alpi sau mai `nclinats\ uite ? ~n orice caz, Segneri vrea s\ `ndep\rteze orice iluzie �celor carese am\gesc prea u[or cu speran]a iert\rii� divine. El ̀ n]elege �s\-i trezeasc\�propun`ndu-le adev\rul cel mai cutremur\tor ce se poate discuta `nadun\rile solemne : anume dac\ num\rul celor ale[i este mai mic sau maimare dec`t al damna]ilor�. El vrea s\ le inculce �sentimentul unei fricisfinte, a[a cum ar trebui s\-l aib\, [i care totu[i este at`t de greu de g\sitprintre cre[tinii obi[nui]i�131.

Segneri a citit cu siguran]\ tratatul lui Suarez care a fost analizat maisus132. Sus]ine ca [i acesta c\, printre catolici, vor fi mai mul]i salva]i dec`tcondamna]i �din cauza celor mor]i ̀ naintea v`rstei adulte [i a credincio[ilorcare ajung la m`ntuire�. Printre eretici, copiii boteza]i [i mor]i la v`rstefragede vor fi [i ei m`ntui]i. Dar este clar c\, dintre adul]ii cre[tini, mul]ivor fi damna]i, mai ales din cauza confesiunilor prost f\cute [i a p\catelorprin omisiune. Dar atunci, ce s\ le spui celor care obiecteaz\ c\ �`ndurarealui Dumnezeu este nem\rginit\ ; [c\] s`ngele lui Isus Hristos n-a fostv\rsat `n zadar ; [c\] Dumnezeu nu i-a f\cut pe cre[tini pentru a-i con-damna� ? Segneri r\spunde printr-o teologie a r\scump\r\rii care depla-seaz\ finalitatea acesteia. Isus a murit mai `nt`i pentru a [terge ofensaadus\ p\rintelui s\u [i de-abia dup\ aceea pentru a-i salva pe oameni :

�F\r\ `ndoial\, s`ngele lui Isus Hristos nu a fost v\rsat `n zadar,recunosc asta, dar trebuie s\ [tim c\ primul scop al lui Isus Hristos `npatimile lui a fost acela de a satisface justi]ia divin\ pentru injuriile pecare i le-au adus oamenii [i de a pune cap\t dezordinii imensest\p`nind peste lume, `n care Dumnezeu suferea din toate p\r]ilejigniri at`t de mari [i nu primea de la nimeni o satisfac]ie demn\ ded`nsul, pe m\sura grandorii maiest\]ii sale suverane. Or, aceast\repara]ie a gloriei unui Dumnezeu hulit de creaturile sale � prima [iprincipala sarcin\ a patimilor lui Isus Hristos � fiind f\cut\ [i `ndeplinit\din plin de c\tre M`ntuitor, rezult\ c\, atunci c`nd to]i oamenii vor fidamna]i, s`ngele lui Isus Hristos nu se va fi v\rsat `n zadar, ci c\ rodulva fi foarte mare [i infinit de glorios pentru slava lui Dumnezeu�133.

Segneri reg\se[te aici tema unui Dumnezeu m`niat cer`ndu-i fiului s\uo repara]ie exemplar\. Or, aceast\ concep]ie elaborat\, am v\zut134, la cel



mai `nalt nivel doctrinal, a fost propov\duit\ [i `n predicile obi[nuite, `nciuda aspectelor sale inumane. Ea permite stabilirea unei pun]i `ntre opastoral\ de convertire `n mod voit alarmant\ [i convingerea intim\ apredicatorilor care nu f\ceau dec`t s\ exprime `n formule percutantep\rerea comun\ a teologilor. Inten]ia pedagogic\ a predicilor care-l arat\pe Dumnezeu Tat\l nemilos `n privin]a lui Isus este bine indicat\ dep\rintele Yvan atunci c`nd scrie : �Justi]ia divin\ a pedepsit cele mai micigre[eli de-ale sfin]ilor, ea l-a pedepsit pe Isus Hristos, sf`ntul sfin]ilor,`ntruc`t luase `nf\]i[area p\catului : [i ce se va `nt`mpla cu r\ii nelegiui]i [im`r[avi ?�135 Dar mai ad`nc\ dec`t inten]ia pastoral\ este afirma]ia c\Dumnezeu ur\[te p\catul [i deci pe cel care-a luat asupra lui toategre[elile omene[ti. ~n ziua Vinerii mari, Antoine Godeau explic\ publiculuidin Vence c\ dac\ Tat\l cel ve[nic �l-a pedepsit pe Fiul s\u cu at`taasprime, [aceasta este] din cauza p\catelor oamenilor pe care el [i le-aasumat�. Dumnezeu �revars\ [asupra lui] furia� �sfin]eniei� sale [i a�justi]iei� sale136. Paul Beurrier la Saint-Etienne-du-Mont, tot `n Vinereamare, ̀ [i invit\ ascult\torii s\ ia ̀ n considerare �judecata riguroas\ a Tat\luive[nic `mpotriva propriului s\u Fiu� Nu ]ine cont de inocen]a lui auten-tic\� `l trateaz\ ca pe cel mai mare dintre criminali� Nu-i d\ nici unr\gaz `n timpul supliciului [i, ca [i cum n-ar fi fost satisf\cut pe deplin demoartea [i de chinurile sale, care erau de fapt suficiente pentru a r\scum-p\ra o sut\ de mii de lumi, el accept\ s\ i se str\pung\ coastele cu olovitur\ de lance dup\ ce `[i d\duse duhul [i s\ fie tratat dup\ moarte caun impostor�137. Edme Bourée le explic\ credincio[ilor c\ �toate valurilem`niei Tat\lui s\u au trecut peste el [Isus] `n timpul patimilor sale ; el afost ca [i zdrobit sub greutatea furiei Celui Atotputernic�138.

Pierre de la Font expune ̀ ntr-un mod impresionant lupta dat\ ̀ n inimaDomnului. �~mi imaginez, declar\ el, inima P\rintelui ve[nic, ca s\ spuna[a, ca `mp\r]it\ `ntre dou\ mi[c\ri contrare : dragostea pentru Fiul s\u [iura fa]\ de p\cat. Dragostea `i cere via]a ; ura `i porunce[te moartea.Dragostea invoc\ faptul c\-i Fiul s\u, c\ este nevinovat ; ura spune c\ eleste reprezentantul p\c\to[ilor [i c\ trebuie, ca atare, s\ `ndure toatesuferin]ele destinate acestora� Vedem, totu[i, c\ `n lupt\, ura `nvingedragostea, c\ Dumnezeu pare s\ renun]e la calitatea lui de P\rinte, pentrua se `nve[m`nta doar `n cea de judec\tor�139. Alt\dat\, justi]ia divin\ era(aproape) `ntotdeauna mai presus de `ndurare. Dovada, pentru JulienLoriot, este c\ �acest Dumnezeu at`t de `ndur\tor [i-a condamnat propriulFiu la moarte pe cruce pentru isp\[irea unor p\cate pe care nu lecomisese�140. ~ntr-o predic\ de peniten]\, Léonard de Port-Maurice detaliaz\`ntr-o zi ̀ n fa]a mul]imii groaznicele exigen]e ale justi]iei divine. Evoc`ndu-lpe Isus �r\stignit� [i �masacrat�, el pune `ntrebarea :

�Cine l-a condamnat pe Isus la o moarte at`t de atroce ? Pilat ? Scribii [ifariseii ? Nu, fra]ii mei, nu. Dar cine atunci ? A fost justi]ia divin\, caren-a vrut niciodat\ s\ spun\ : destul, at`ta timp c`t nu l-a v\zut d`ndu-[isufletul pe cruce. Bunul M`ntuitor agoniza, at`rnat `n aer de trei cuie,

115

v\rsa lacrimi de s`nge, s`ngele `i curgea din toate p\r]ile, dar justi]iaimplacabil\ zicea : Nondum satis, `nc\ nu este destul. Bl`nda sa mam\pl`ngea la picioarele crucii, femei pioase hohoteau, to]i `ngerii [ispiritele fericite gemeau [i ele la vederea cumplitului spectacol ; darjusti]ia, f\r\ a se l\sa emo]ionat\, repeta : Nondum satis, `nc\ nu estedestul. {i at`ta timp c`t nu l-a v\zut d`ndu-[i ultima suflare, n-a spusniciodat\ c\ este destul. Ce mai spune]i acum, fra]ii mei ? Dac\ justi]iadivin\ l-a tratat cu at`ta severitate pe unicul Fiu al Tat\lui, doar pentruc\ luase asupra sa p\catele noastre, sau mai degrab\ umbra p\catelornoastre, cum ne va trata ea pe noi, nenoroci]ii, care s`ntem adev\ra]iip\c\to[i ?�141

~n aceste condi]ii se `n]elege c\ s`nt pu]ini ale[i [i c\ Hyacinthe deMontargon a inserat `n modelele de predici� pentru Cr\ciun formulecomparabile cu cele de mai sus : �Lui Dumnezeu ̀ i trebuia, spun P\rin]ii, ovictim\ demn\ de d`nsul : sf`nt\, pentru a o privi f\r\ a ̀ ntuneca str\lucireagloriei sale ; suveran\, care s\ poat\ primi p`n\ la cap\t loviturile teribileale r\zbun\rilor lui ; infinit\, pentru ca, prin ̀ ntinderea imens\ a meritelorsale, s\ poat\ isp\[i chiar [i ofensa adus\ de p\cat perfec]iunilor infiniteale lui Dumnezeu�. �Dumnezeu `[i datora sie[i o victim\ ; iar propriul s\ufiu, a[a nevinovat cum era, a trebuit s\ se dedice durerii, din momentul ̀ ncare dragostea l-a f\cut s\ ia asupra lui nedrept\]ile noastre�142. ~ntr-opredic\ din Vinerea mare, un preot breton, dup\ ce-a relatat p\timirile luiIsus, pune `ntrebarea : �E destul, Tat\ ve[nic, justi]ia ta este mul]umit\acum ?�143.

Din extrasele de mai sus reiese o realitate : teribila doctrin\ care-l`nf\]i[eaz\ pe Tat\l `nver[unat `mpotriva Fiului s\u n-a r\mas izolat\ latreapta superioar\ a Bisericii. Ea a cobor`t p`n\ la nivelul p\m`ntului, alcredincio[ilor de r`nd. Pastorala a dat-o `n vileag pe larg. Catehisme144 [ic`nt\ri (�Miezul nop]ii, cre[tini��) au afirmat [i ele alt\dat\, la unison, c\nu ar fi fost suficient ceva mai pu]in dec`t sacrificiul lui Isus pentru ca�m`nia� Tat\lui s\u s\ fie domolit\.

Doctrina num\rului mic al celor ale[i [i cea a unui Dumnezeu justi]iarcare-[i pedepse[te propriul fiu trimit `mpreun\ la o imagine a tat\lui pecare oamenii Bisericii o ̀ mp\rt\[eau, f\r\ ̀ ndoial\, cu o parte important\ apublicului. O imagine a tat\lui care nu mai este [i a noastr\. Pentru noi,�tat\� evoc\ mai degrab\ �bun\tate�, �afec]iune�, �tandre]e� [i �iertare�, [iacesta este de altfel [i sensul evanghelic. Dar, `n ciuda Evangheliei, oare�tat\� nu semnifica mai degrab\, pentru ̀ nainta[ii no[tri, sau cel pu]in pentruo parte notabil\ dintre ei, �maiestate�, �putere�, �justi]ie� [i �onoare� ?Imaginea lui Dumnezeu [i imaginea tat\lui au evoluat `mpreun\. Ele s-auumanizat `n mod progresiv.



15.

P|CAT {I P|CATE

P\cat de moarte [i p\cat venial

Odinioar\ Dumnezeu se mînia u[or [i ceea ce-l sup\ra era p\catul.Predicatorii au fost inepuizabili pe aceast\ tem\. Reveneau la ea cu oriceocazie. Mîntuirea, r\t\cirile p\c\tosului, r\gazurile l\sate pentru poc\in]\,sfîr[iturile de pe urm\, num\rul mic de ale[i, n\pasta rec\derii în ispit\,categoriile mai deosebite de p\cate [i chiar Patimile lui Isus le furnizeaz\nenum\rate ocazii de a explica pricinile [i modalit\]ile �r\zbun\rii divine�.Ei le repetau ascult\torilor cum cre[tinii vor fi judeca]i mai aspru decîtidolatrii [i decît evreii, întrucît au primit harul credin]ei1 ; ei vedeau p\catulca pe ceva etern, pe demoni [i pe damna]i blestemîndu-l neîncetat peDumnezeu, iar pe oameni îndurînd suplicii f\r\ sfîr[it. Aceast\ absolutizarea p\catului s-a tradus printr-o pastoral\ care, punînd la îndemîna publiculuiconceptualizarea teologic\ de un înalt nivel, se exprima asupra p\catuluiîn general în termeni [ocan]i [i cu ajutorul unor compara]ii destinate s\impresioneze.

Olivier Maillard [i Bernardin de Siena n-au ezitat s\ insiste asupra�infinitei r\ut\]i a p\catului de moarte�2 : aceast\ lepr\ �incurabil\ [f\r\harul divin], contagioas\ [i care te desparte de Dumnezeu�3. Unul dincele mai frumoase texte despre p\cat din cîte cunosc, atît prin calitateaimaginilor utilizate, cît [i prin perspectiva oferit\ asupra c\in]ei, îi apar]inelui Jean-Pierre Camus. �Dac\ p\catul, scrie el, este o iarn\... bogat\ înbrume, în necredin]\, în geruri, în insensibilitate, în înghe]uri, în înc\p\-]înare, în nori [i ce]uri de orbire, vl\guindu-ne con[tiin]ele, dobor`ndflorile, frunzele [i fructele dorin]elor [i faptelor noastre bune, cît de pl\cut\e c\in]a care, ca o floare timpurie nespus de frumoas\ ce cheam\ zefiriiblîndelor suspine [i roua lacrimilor de iubire prevestind florile pornirilorpline de evlavie, c\ldura sfintelor fervori [i fructele faptelor pioase,împr\[tie toate rigorile acestui anotimp friguros [i nesuferit�4. Dar predicileasupra p\catului n-au decît destul de rar prospe]imea [i optimismuldiscursului salesian*. ~n schimb, ele subliniaz\ enormitatea p\catului demoarte [i deci [i a unui singur p\cat de moarte. ~n Ghidul p\c\tosului,Luis de Granada declar\ cititorilor [i ascult\torilor s\i :

* de la sf`ntul François de Sales � n.tr.

117

�Cre[tinul trebuie s\ se conving\ cu toat\ fiin]a, [i acesta e un adev\rneîndoielnic, c\ dac\ toate calamit\]ile, toate dezastrele [i toate relelece s-au ab\tut vreodat\ asupra p\mîntului din ziua crea]iei [i se vormai abate pîn\ la sfîr[itul veacurilor, toate caznele infernului ar fi puselaolalt\ pe un talger al balan]ei [i doar un singur p\cat de moarte pecel\lalt talger, mai greu ar înclina balan]a de partea acestuia�5.

Poate c\ la acest text se gîndea Philippe d�Outreman, dar mai sigur, laDe Perfectionibus... de Lessius atunci cînd scria � spre folosul predica-torilor : �Teologii... spun c\ toate pedepsele, inclusiv principala care-ive[nic\, n-ar putea vreodat\ egala r\ul adus de un singur p\cat de moarte,chiar dac\ am îndura toate caznele tuturor damna]ilor. Motivul este acelac\ r\ul adus de p\cat e infinit pentru infinitatea Maiest\]ii ofensate�6.Godeau î[i îndeamn\ credincio[ii din diocez\, la începutul postului Pa[telui,s\ se considere �ca nedemni, din cauza p\catului, de a mai mînca orice felde carne de animal� [i s\ recunoasc\ �bun\tatea [i indulgen]a Bisericiiprin aceea c\ ea v\ permite totu[i s\ v\ hr\ni]i cu pe[te [i cu vegetale�7.~ntr-o alt\ predic\, Godeau, asemeni altor predicatori, calific\ p\catul demoarte drept �nelegiuirea `ntrist\rii�8.

Instruindu-i pe oamenii de la ]ar\, Chenois le explic\ prin trei ra]iunive[nicia chinurilor din infern : �1) Cum întîlnim o nesfîr[it\ r\utate în celmai mic p\cat de moarte ; 2) cum nu po]i g\si o infinitate de moduri de afi în cel mai r\s\rit dintre p\c\to[i ; 3) cum fiecare p\cat de moarte merit\un supliciu infinit�, e logic [i necesar ca supliciile din infern s\ durezeve[nic 9. Referindu-se la �insulta pe care p\catul i-o aduce lui Dumnezeu�,Loriot ne asigur\ c\ �dac\ am [ti ce e [p\catul], ne-ar înghe]a sîngele învene [i ni s-ar ridica p\rul de pe cap numai cît l-am auzi numit : am c\utasingur\t\]ile profunde, pe[terile [i cavernele din pustie, ca primii cre[tini,ca s\ fim cît mai departe de marile pericole [i de ocaziile de p\cat, atît defrecvente în lume�10.

~ntr-o predic\ ad hoc pe care lazari[tii de la sfîr[itul secolului XVII [iînceputul celui de-al XVIII-lea o purtau întotdeauna cu ei, ra]iunile pentrucare p\catul e �un monstru, o lep\dare de credin]\ atît de îngrozitoare,încît numai Dumnezeu singur e în stare s\-i cunoasc\ enormitatea� eraupuse la îndemîna oamenilor de rînd, c\rora li se spunea c\ p\catul einsulta cea mai grav\ ce poate fi f\cut\ întrucît ea e adus\ lui Dumnezeucare-i astfel dispre]uit. Dou\ compara]ii ne permit s\ `n]elegem acestecuvinte. A-l insulta pe omul de la ]ar\ pe str\zile Parisului, este o ac]iuneblamabil\. A-i da o palm\ �unuia dintre cei mai de vaz\ or\[eni e deja unafront mult mai mare. Dar dac\-l p\lmuie[ti pe un rege, opinia unanim\consider\ c\ aceast\ fapt\ merit\ cea mai grea pedeaps\. A p\c\tuiînseamn\ a-l p\lmui pe Dumnezeu prin dispre]ul pe care-l manife[ti�.Pentru a m\sura gravitatea acestui dispre], predicatorul recurgea la o adoua compara]ie : un rege ordon\, în sunetul tr`mbi]elor, locuitorilor unuiora[ s\-[i lepede armele sub amenin]area pedepsei cu moartea. Or, �unsfert de or\ mai tîrziu, o zi sau o lun\ dup\ aceea, oamenii tot înarma]i

P|CAT {I P|CATE


sînt : vede]i dar c\ ace[ti oameni nu fac decît s\ rîd\ atunci cînd sîntavertiza]i c\ ac]ioneaz\ contrar ordinelor regelui�. A[a fac oamenii, �rîme�care dispre]uiesc poruncile lui Dumnezeu11.

Predicarea s-a extins irezistibil asupra marilor categorii de p\cate, darcitatele date mai sus fac parte din predici special consacrate p\catului luatca atare : un subiect frecvent tratat în cursul misiunilor [i al retragerilor lam`n\stire12, chiar în cînt\ri biserice[ti asupra �p\catului de moarte� sau a�obiceiului de a p\c\tui�13. ~n plus, parohii consacr\ deseori o întreag\omilie duminical\ �enormit\]ii p\catului� : printre autorii cita]i, a[a facpreo]ii Hébert, Symon, Chevassu [i Réguis14. ~n sfîr[it, merit\ s\ ne oprimla ce anume sus]ine predicarea despre p\catul venial. Desigur, se faceîntotdeauna deosebirea între acesta [i p\catul de moarte. Dar el r\mîneimportant pentru c\ ]ine de r\utatea p\catului în general : în afar\ deaceasta, el diminueaz\ harul [i constituie o treapt\ pe scara ce coboar\c\tre abaterile grave. ~ntr-o omilie duminical\ pe tema �Feri]i-v\ de ceamai mic\ gre[eal\�, Monseniorul Camus îi îndeamn\ pe ascult\tori s\urasc\ �p\catele veniale mai mult decît moartea�15. C\ci �chiar dac\ nuduc în sine la pierderea harului, ele o coboar\ [i o diminueaz\ în modconsiderabil�16. �A[adar s\ evit\m [i s\ urîm p\catul venial nu pentru c\ne-ar duce în infern, ci pentru c\ ne duce spre poarta lui�17. ~n modasem\n\tor, Fulvio Fontana consacr\ o predic\ din postul pa[telui �mariivigilen]e necesare pentru a ne feri de micile p\cate care cel mai adeseadeschid calea c\tre marile pr\p\stii�18. {i Loriot compune o predic\ desprep\catul venial19.

O dat\ cu Pascal, pastorala cea mai obi[nuit\ a insistat asupra �conse-cin]elor [i urm\rilor... îngrozitoare ale celor mai mici gre[eli�. Iat\ cîtevadovezi din multele pe care le-am putea re]ine. Preotul Girard îi înva]\ peenoria[i c\ �p\catul venial e un r\u mai mare decît celelalte rele ce potexista [i c\ doar p\catul de moarte e deasupra lui ; ca r\u, p\catul venialîntrece binele pe care-l pot face toate fiin]ele ; de aceea, nu-i permis s\faci nici unul singur�20. Aceast\ infla]ie a discursului ecleziastic privitor lacele mai mici p\cate apare [i mai bine într-o predic\ a lui François deToulouse despre �enormitatea p\catelor veniale�. Capucinul se ridic\hot\rît contra anumitor filosofi [i eretici ce nu fac diferen]a �`ntre o c\dere[i o mic\ alunecare� [i care sus]in c\ toate gre[elile noastre sînt �la fel decriminale�. Dar, a[a cum am v\zut-o cu privire la num\rul mic al celorale[i, François de Toulouse are obiceiul s\ ia cu o mîn\ ceea ce d\ cucealalt\. Tot a[a face [i aici. E greu, precizeaz\ el, s\ spui dac\ un p\cat evenial sau de moarte. A lipsi de la slujba de duminic\ e un p\cat demoarte. Dar cînd vorbe[ti în timpul slujbei, e p\cat venial sau de moarte ?�A comite o fapt\ necinstit\ cu o femeie e un p\cat de moarte�. Dar �aatinge cu mîna, a da sau a primi un s\rut� sînt p\cate veniale ? Greu de[tiut. Oricum, Dumnezeu pedepse[te înc\ de pe p\mînt p\catele veniale :�Pentru o gre[eal\ m\runt\ care nu putea fi rînduit\ decît printre p\cateleveniale�, un profet a fost devorat, ca pedeaps\, de c\tre lei.

119

�Dar toate aceste pedepse, de[i foarte mari, rigoarea lor f\cîndu-ne s\cunoa[tem enormitatea p\catului venial precum [i cît de mult îidisplace el lui Dumnezeu, nu sînt comparabile cu cele date de el pelumea aceasta ; [i acolo va cînt\ri el nu numai mun]ii, cum zice unprofet, ci [i micile coline, nu numai marile, ci [i micile p\cate veniale...Acolo... vom da seam\ [i de cuvîntul nelalocul lui sau de dispre], derîsul sau privirea cu vinov\]ie, de o vorb\ sau de un gest de mînie cene scap\ [i pe care noi le uit\m repede ; atunci, în ultima zi a vie]ii,cînd va trebui s\ ne prezent\m în fa]a lui Dumnezeu, aceste p\cate ceni s-au p\rut f\r\ importan]\ [i pe care le-am comis cu u[urin]\ vorap\rea a[a cum sînt, înfrico[\toare... [[i] vor p\rea ca ni[te mun]iînal]i�21.

Logica unei astfel de dramatiz\ri ducea la examenul de con[tiin]\asupra p\catului venial pe care-l preconiza Léonard de Port-Maurice încursul misiunilor sale. Predicatorul îi sf\tuia pe poc\i]i :

�1. Examina]i dac\ a]i avut întotdeauna o idee corect\ despre p\catulvenial, privindu-l ca fiind un r\u foarte grav prin natura lui.

2. Examina]i [i cînt\ri]i temeinic ce este un p\cat venial pentru c\n-ave]i în nici un caz voie s\-l comite]i chiar de-ar fi s\ salva]ilumea.

3. Examina]i dac\ a]i calculat bine r\utatea unui p\cat venial pentruisp\[irea c\ruia e nevoie de sîngele lui Isus Hristos, ceea ce, într-unfel, e un p\cat mai mare decît infernul însu[i.

4. Examina]i dac\ a]i cînt\rit vreodat\ efectele nocive pe care le arecîteodat\ un p\cat venial.

5. Examina]i dac\ a]i c\utat vreodat\ remediul cel mai eficace pentrua ob]ine iertarea atîtor p\cate veniale pe care le face]i zi de zi.

6. Examina]i dac\ v-a]i gîndit vreodat\ c\ p\catul venial poate fiîntr-un anume fel p\cat de moarte, pentru c\ exist\ dou\ moduride a face p\cate de moarte, direct [i indirect.

7. Examina]i dac\ v-a]i gîndit vreodat\ cu cît\ severitate pedepse[teDumnezeu p\catul venial în via]a aceasta [i în via]a de apoi.

8. Examina]i dac\ a]i recurs vreodat\ la un remediu eficace pentru av\ elibera de p\catele veniale�22.

Acest model de examen de con[tiin]\ asupra p\catului venial propusde un predicator celebru din secolul XVIII trebuie situat în interiorul unuidiscurs ecleziastic mai vast tinzînd la �supraculpabilizarea� credincio[ilor.Predicile sînt bogate în formule de acest gen. Bridaine le sugereaz\ascult\torilor s\i s\-[i numere p\catele veniale : �Num\ra]i-le, dac\ acestlucru e posibil. Ah ! ve]i fi surprin[i, v\ ve]i însp\imînta [i ve]i striga, caDavid, c\ sînt mai multe decît firele de p\r de pe capul vostru (Ps. 40, 13).Da, numai s\ c\uta]i în adîncul con[tiin]ei voastre [i ve]i g\si un h\u, unabis, o mare imens\ plin\ cu atîtea reptile [i insecte, vreau s\ zic p\cateveniale, încît mul]imea lor e parc\ f\r\ de sfîr[it (Ps. 104, 25)�23. ~n afar\de asta, ne asigur\ p\rintele Yvan, �cele mai mici gre[eli sînt sursele unorp\cate mari [i ale unor mari pedepse�24.

P|CAT {I P|CATE


Predicarea catolic\ a afirmat în mod constant, în contradic]ie cu protes-tantismul [i jansenismul, c\ ispita nu înseamn\ p\cat. Dar ea a declarat lafel de ferm, cu p\rintele Yvan, c\ �ispitele nu constituie o scuz\ pentrup\c\tos�25. Tema potrivit c\reia cre[tinul nu are scuz\ revine adesea înpastoral\. Mirîndu-se de p\catele �înfrico[\toare� comise de ascult\toriis\i, Godeau le aminte[te c\, într-o zi, vor fi �cerceta]i cu o asprime deneimaginat� (de c\tre Dumnezeu) [i c\ atunci �nu vor mai putea aducenici o scuz\�26. ~ntr-o predic\ lazarist\ citim c\ �un cre[tin nu se poateprevala de nici o scuz\ atunci cînd calc\ poruncile lui Dumnezeu�27.Preotul Réguis î[i pune [i el în gard\ enoria[ii contra indulgen]ei fa]\ de eiîn[i[i spunîndu-le : �Inten]ia celui ce comite un p\cat de moarte nu e s\-[ipiard\ harul. ~l pierde mai pu]in dac\-i mai pu]in vinovat ?... Inten]iacre[tinilor afla]i azi în infern nu era aceea de a se os`ndi. Asta înseamn\c\-s mai pu]in damna]i ?�28 A[adar, s\ nu ne adormim con[tiin]a cu preamare u[urin]\.

Montargon nu ezit\ s\ scrie c\ �nici un r\u nu-i mai mare pe p\mînt cafalsa con[tiin]\ curat\�. Pentru c\ rolul con[tiin]ei �în calitate de judec\tor�este acela de �a pune laolalt\ tot ce-l poate însp\imînta pe p\c\tos�29. Deunde [i aceast\ concluzie formulat\ de La Font : �Oricît de riguroas\ a fostexaminarea vie]ii voastre, oricît de vie e durerea cauzat\ de p\catelevoastre, feri]i-v\ s\ fi]i încredin]a]i c\ a]i ob]inut iertarea�30. Astfel deformule contraziceau avertismentele contra excesului de remu[c\ri întîlnituneori în predicarea curent\31. Aceasta exprim\, prin Godeau, convin-gerea c\ �toat\ lumea se afl\ în p\cat ; oamenii sînt p\c\to[i [i nu-s decîtp\cat�32. Amintind de viziunea lui Ezechiel, o predic\ lazarist\ explic\ :�Oasele r\spîndite ici [i colo pe întinsa cîmpie� reprezint\ �starea în carese afl\, în aceste sate [i, de ce n-am spune-o, adesea [i în ora[e, cea maimare parte a cre[tinilor, fiecare la locul s\u. Prin p\catul de moarte în careau nefericirea de a tr\i, ace[tia nu mai fac nimic viabil pentru eternitate�33.De unde necesitatea examenului de con[tiin]\, misionarii venind anumepentru a face cunoscute oamenilor �gravitatea [i mul]imea�34 p\catelor lor.

Gre[elile noastre sînt a[a de mari [i a[a de numeroase încît am meritattot felul de pedepse. �M\rturisi]i, le strig\ Chenois s\tenilor, c\ necazurilevoastre nu vin decît de la dezm\]ul [i vinov\]iile voastre�35. {i le demon-streaz\ în trei puncte 1) �c\ p\c\to[ii sînt mor]i vii� ; 2) �c\ p\c\to[ii sîntanimale m`nate de pasiuni� ; 3) �c\ p\c\to[ii sînt diavoli cu chip de om�36.Philippe d�Outreman î[i `ndeamn\ cititorii [i ascult\torii s\ mediteze la�marile rele comise de noi [i la cele pe care le-am meritat... De n-am ficomis decît un singur p\cat, maiestatea lui Dumnezeu, c\reia i s-a adusastfel atingere, este at`t de `nsemnat\ `nc`t nu exist\ pedepse destul demari pentru a-i da satisfac]ia cuvenit\. Nu exist\ nici piatr\, nici gut\, nicicium\, nici r\zboi, nici foamete care s\ dea satisfac]ie lui Dumnezeupentru ofensa adus\, oric`t de mic\�37. ~n]elegem acum sfatul lui Pierre dela Font de �a exagera mai curînd decît de a mic[ora gre[elile�38. Aceast\invita]ie la �supraculpabilizare� explic\ [i unele strofe din cînt\rile religioase

121

ale misionarilor în care p\c\to[ii poc\i]i recunosc c\ au meritat supliciileinfernului [i, preaferici]i c\ scap\ de ele, cheam\ asupra lor pedepselep\mînte[ti :

�Mi-am meritat supliciulUn iad (bis) e pentru mine prea pu]in�39.

�~ntrucît crima mea-i f\r\ de marginiNici nu pot fi pedepsit îndeajuns.Pentru isp\[ire, sîngele meu e prea pu]in,Trebuie ad\ugat [i sîngele lui (al lui Isus)�40.

�O, Doamne, fii f\r\ mil\,Love[te-m\, (bis) `n îndurarea ta�41.

�Cînd suporta]i durereaGîndi]i-v\ la ofensele ce le-a]i adus.Merita]i a DomnuluiVe[nic\ r\zbunare{i fi]i prea ferici]i c\ prin suferin]a voastr\~i mai potoli]i mînia�42.

~nv\]\ceii Fra]ilor din [colile cre[tine cîntau [i ei :

�Chinurile mele s`nt prea u[oare,Dumnezeule Mare, love[te-m\ mai tare,Pentru c\ sufletul decadeDac\ nu-[i urmeaz\ so]ul�43.

Cît despre preotul Réguis, el ia locul [i vocea p\c\tosului penitentstrigînd într-o predic\ : �Love[te-m\, Dumnezeule Mare, love[te-m\, ia-miaverea, ruineaz\-mi s\n\tatea, înmul]e[te-mi necazurile, taie [i arde, num\ cru]a deloc aici pe p\mînt, numai s\ [tiu c\ faptele mele rele sîntr\scump\rate [i c\ pot merita `ndurarea ta în via]a de apoi�44.

Clasificarea p\catelor

Numeroasele predici cu caracter general consacrate p\catului, p\c\tosului,confesiunii [i peniten]ei nu permit întotdeauna identificarea categoriilorprecise de gre[eli pe care oratorii le au în vedere. Aceast\ identificare etotu[i important\. Pentru c\ ea explic\ atît via]a de zi cu zi a maselor, cît[i grila etic\ potrivit c\reia Biserica înv\]\toare judeca purtarea credin-cio[ilor. Dezvolt\rile de mai jos vor încerca (în mare) s\ aduc\ luminanecesar\ pe baza unei documenta]ii omogene, adic\ pe baza predicilor,fiecare dintre acestea fiind consacrat\ unui anume subiect al eticii religioase.Totu[i multe alte predici consacrate temelor celor mai diverse incriminauincidental un anumit comportament vinovat f\r\ a fi în mod exprescentrate asupra lui. Idealul (care ar necesita o enorm\ investi]ie de timp)ar fi s\ cumul\m într-un corpus de predici fiecare rînd referitor la un p\catanume. Dat\ fiind imposibilitatea unei întreprinderi atît de dificultuoase,cuantificarea de mai jos va aduce, sper\m, unele clarific\ri utile.

P|CAT {I P|CATE


S-au ales mai întîi, ca element de referin]\, predicile sf`ntului Bernardinde Siena, atît în latin\, cît [i în limba vorbit\, consacrate unor temepastorale concrete. Am re]inut apoi acelea[i teme : a) din [ase grup\ri depredici datorate unor misionari din secolele XVII-XVIII (François de Toulouse,Lejeune, Loriot, Segneri cel B\trîn, precum [i din Buchetul Misiunii [ipredicile lazari[tilor) ; b) din enciclopedia pentru predicatori a lui Hyacinthede Montargon ; c) în sfîr[it, din patru culegeri de predici pentru cele 52 deduminici ale anului, tot din secolele XVII-XVIII (redactate de Camus,Chevassu, Girard [i Réguis). Ob]inem astfel, pe de o parte, un bloc de70 de predici ale sfîntului Bernardin de Siena, pe de alta, un corpus de259 de predici. Cea mai mare parte dintre acestea din urm\ se datoreaz\misionarilor (198 din 255). ~ntr-adev\r, predicile pentru cele 52 de duminiciale anului iau adesea ca tem\ Evanghelia pentru ziua respectiv\ [i nuinsist\ decît rareori asupra unui viciu anume (desfrîul, calomnia etc.).Astfel, culegerile lui Bourgoing, La Font, Bourée, Hébert, Symon nu con]innici o predic\ special\ consacrat\ celor [apte p\cate capitale sau subiec-telor adiacente. Rezultatele acestei mici investiga]ii sînt rezumate întabelul de la p. 123.

Nu minimaliz\m imperfec]iunile clasific\rii [i nici ale procentajelor dintabel. Cea mai important\ const\ în a grupa sub o aceea[i etichet\ predi-cile avînd ca subiect desfrîul [i cele ocupîndu-se de c\snicie. ~ntr-adev\r,acestea din urm\ sînt departe de a z\bovi exclusiv asupra unor chestiunide cur\]ie [i necur\]ie. Ele expun mai pe larg condi]iile unei bune uniuni[i datoriile reciproce ale so]ilor. Dac\ excludem deci din rubrica nr. 1predicile referitoare la c\snicie, la castitate [i la v\duvie, ne r\mîn 7predici ale lui Bernardin de Siena (10%) [i 21 de predici la cei unsprezeceautori din secolele XVII-XVIII (8,10%). Am considerat nimerit s\ nuincludem predicile referitoare la poman\ din totalul omiliilor consacrateproblemelor legate de bani. Izol\m în acest caz 23 de predici la sf`ntulBernardin de Siena (33,30%) tratînd stricto sensu despre avaritia subtoate formele ei [i 29 (10,10%) la ceilal]i predicatori. Aceast\ detalierestatistic\ nu face totu[i decît s\ confirme ceea ce eviden]ia deja o contabi-litate mai superficial\ :

a) Trei p\cate `i preocup\ în mod prioritar pe clericii cu responsabilit\]ipastorale : patima pentru bani, desfrîul [i invidia (aceasta manifes-tîndu-se adesea sub forma clevetirii). Trufia, de[i situat\ în frunteap\catelor capitale, nu-i pentru predicatori decît o ]int\ secundar\.

b) De[i s-a exprimat cu vehemen]\ împotriva �spiritului p\rtinitor�, asodomiei [i a exceselor din toaleta feminin\, sfîntul Bernardin de Sienaa comb\tut înainte de toate c\m\t\ria. Predicile respective, în versiunealatin\, remaniat\ care ne-a parvenit constituie adev\rate tratate desprediferitele forme de împrumut cu dobînd\. ~n secolele XVII-XVIII, predi-carea r\mîne foarte vigilent\ în ce prive[te problemele financiare, darea manifest\ preocup\ri mult mai diversificate [i acord\ mai mult\ impor-tan]\ decît c\lug\rul franciscan clevetirii, amorului propriu, blasfemiilor,be]iei, neglij\rii îndatoririlor duminicale, abaterilor de la respectul

123P|CAT {I P|CATE


pentru om [i mai ales îndatoririlor reciproce ale p\rin]ilor [i copiilor,ale st\pînilor [i servitorilor. Sfîntul Bernardin de Siena î[i îndreapt\ tirulnecru]\tor asupra cîtorva obiective ce trebuiau neap\rat atinse în Italiasecolului XV, îndeosebi c\m\t\ria, sodomia, luxul toaletelor feminine[i spiritul p\rtinitor. Succesorii s\i din perioada clasic\, mai cu seam\francezii, vor s\ cuprind\ totalitatea comport\rilor cotidiene. Estemotivul pentru care insist\ atît de mult asupra exemplului bun pe carep\rin]ii [i st\pînii trebuie s\-l dea copiilor [i servitorilor. ~n plus, ei sîntconfrunta]i cu persisten]a tenace a be]iei la sate [i cu blasfemiile. ~nsfîr[it, ei trebuie s\ ]in\ cont de o gam\ întreag\ de comportamentesuspecte fa]\ de puterea religioas\ : neglijarea îndatoririlor duminicale,del\sarea, ipocrizia, lipsa de cucernicie în biserici etc.

c) ~n concluzie, autorii de predici din secolele XVII-XVIII, ca sfîntulBernardin de Siena, acord\ o importan]\ deosebit\ comportamentelor]inînd de dou\ domenii : cele referitoare la bani [i la folosin]a bunurilormateriale [i cele privitoare la sexualitate [i c\snicie.

�Avari]ia�

Amenin]\rile formulate de p\rintele Girard la adresa boga]ilor zgîrci]iîntr-o predic\ despre judecata de apoi ne dau o idee destul de pertinent\despre tonul predic\rii curente avînd ca obiect folosin]a necinstit\ abunurilor p\m`nte[ti. S\ reamintim profe]iile sale : cei s\raci îi vor vedea lapicioarele lor pe �mai-marii lumii, figuri trufa[e care au abuzat de bog\]iile[i de situa]iile lor privilegiate�45. Luînd în considerare întregul corpus deomilii aflat la dispozi]ia noastr\ [i nu doar predicile special consacrate�avari]iei�, am putea constitui o impresionant\ antologie de texte foartedure la adresa boga]ilor care nu ezit\ s\ recurg\ la tot felul de �furti[a-guri� � acesta e termenul folosit pe atunci pentru �furturi�. Dezvolt\rilecu privire la obliga]ia de a da de poman\, la necesitatea deta[\rii de lume,la imposibilitatea de a servi la doi st\pîni în acela[i timp [i a cuvintelor luiIsus �da]i Cezarului...� sînt tot atîtea ocazii de a critica aspru �avari]ia� subtoate formele ei.

Comentînd miracolul înmul]irii pîinilor, Pierre de la Font declar\ audito-riului s\u : �Tot ce ve]i l\sa mo[tenitorilor vo[tri e pierdut pentru voi ; dartot ce ve]i da la s\raci v\ va fi dat înapoi înmul]it în via]a de dup\moarte�46. Averile sînt periculoase. Montargon, care se vrea un c\l\uzitorpentru predicatori, e categoric în aceast\ privin]\ : �Bog\]iile, scrie el,chiar atunci cînd sînt dobîndite pe c\i licite, tot funeste r\mîn�. �Averilesînt contrare religiei�. �Marile averi sînt aproape întotdeauna rodul unormari nedrept\]i [i duc la comiterea nedrept\]ilor�. �Privind ce se întîmpl\în zilele noastre, putem spune c\ cre[tinii îl întrec pe bogatul cel hain înlux [i în fast�. �E o îndr\zneal\ nelalocul ei s\ crezi c\ doar p\catele marisînt pedepsite. Damnarea bogatului hain r\stoarn\ aceast\ credin]\�47.Grignion de Montfort compune pentru mul]imile alc\tuite, în majoritatealor, din oameni de rînd versuri de îmb\rb\tare :

125

�Pe cînd cei boga]i se tînguiescDe mii de nenorociri,Bunii s\raci se-nveselescPrintre nenum\rate desf\t\ri.

Pentru c\ Domnul o spune [i o înt\re[teEu îi cred pe boga]i neferici]i.{i cred c\-i un bun aduc\tor de releFaptul de a ajunge bogat ca ei...

Numai r\utatea [tiut\ [�avari]ia�]~i duce pe atî]ia boga]i la pieire{i deschide larg guraInfernului care-i înghite pe to]i�48.

Ferici]i cei ce tr\iesc în s\r\cie : este [i ceea ce le spune preotulMarchais enoria[ilor s\i din Angers pe care-i felicit\ c\ au sc\pat prins\r\cie de �mrejele� lumii. Elogiul plin de sim]ire [i de în]elepciuneizvorît\ din efortul cotidian [i din oboseala s\n\toas\ a ]\ranului merit\ s\-lcit\m a[a cum îl g\sim în formularea lui François Lebrun :

�O lucrare o dat\ terminat\, trebuie s\ începi alta ; astfel toate ceasurilevor fi pline ; fiece clip\ î[i are rostul ei [i corespunde unei str\daniianume ; zilele se scurg pe nesim]ite, timpul trece folosit în mod legiuit.{i dac\ uneori trebuie s\ te [i odihne[ti [i s\ ui]i de lucru, modestia [isobrietatea sînt ni[te reguli de via]\ ; de altminteri, dac\ nu exist\credin]\ [i iubire de Dumnezeu, nu-s nici mari cheltuieli de f\cut [inici n-ai de ce s\ te odihne[ti ori s\ te bucuri vreme îndelungat\.Fericit\ neputin]a care devine cea mai puternic\ ra]iune a sanctific\rii[i face din s\r\cie îns\[i calea cea dreapt\ a mîntuirii�49.

�Minunat\ e demnitatea s\racilor�, spunea Bossuet. Cît despre Réguis,el le adreseaz\ boga]ilor urm\toarea întrebare stînjenitoare, u[or de trans-pus în zilele noastre în domeniul rela]iilor cu lumile a treia [i a patra :�Oare persoanele bogate, care par de altfel a tr\i în mod irepro[abil, nufac nici o cheltuial\ inutil\ ? Nu sînt în aceea[i parohie cu cei s\raci ce morde foame în timp ce cîinii [i caii lor [ai boga]ilor] sînt bine hr\ni]i ? Aurul [iargintul ce str\lucesc pe hainele lor sînt oare atît de necesare pe cît secrede ? Nu cumva ne fabric\m ni[te necesit\]i iluzorii ?�50

Bog\]iile sînt cu atît mai periculoase cu cît, de regul\, numeroasele�furti[aguri� de care-i plin\ via]a de fiecare zi nu sînt judecate la adev\ratalor gravitate. Or, furtul e peste tot. �Lucru straniu, constat\ predicatorullazarist anonim : de[i toat\ lumea condamn\ furti[agul, nimic nu-i maifrecvent ; chiar [i cei care-l condamn\ la al]ii nu-l recunosc niciodat\ la eiîn[i[i, nici chiar atunci cînd sînt efectiv vinova]i�51. Preotul Chevassufolose[te cam aceia[i termeni : �Nimic nu-i mai des întîlnit ca nedrept\]ile[i furti[agurile ; [i dac\ studiem mai îndeaproape cum e lumea, observ\mc\ aproape nu exist\ om care s\ nu se foloseasc\ de bunul altuia�52 �afirma]ie ciudat de grav\.

~n enumerarea furturilor [i a ho]ilor, clericii mai curajo[i nu cru]\ penimeni. Se poate presupune c\ provocau oarecare proast\ dispozi]ie

P|CAT {I P|CATE


printre ascult\tori. Pierre de la Font rînduie[te printre �profesiunile pericu-loase� (pentru mîntuire), al\turi de meseria de soldat, �negustoria, mese-riile de avocat, notar, procuror, b\can [i m\celar�53. Predica lazarist\ despre�furti[ag� în[iruie cu grij\ toate categoriile de ho]i pe care-i împarte îndou\ grupe : cei vinova]i de �furti[aguri secrete� [i cei ce comit �furti[aguripublice�. Ambele liste sînt impresionante. ~n prima, el îi a[az\ pe copiii�care-i fur\ pe p\rin]ii lor� [i pe p\rin]ii care fur\ de la copii, pe st\pîni [ipe slujitori care fur\ unii de la al]ii, pe t\inuitori [i pe cei ce taie baierelepungilor [i mai ales �anumite meserii de risc [de pierdere a mîntuirii] prinaceea c\ ai în mîn\ banul altuia�. {i predicatorul citeaz\ în continuarediferitele feluri de în[el\torie practicate de morari, croitori, d\r\citori,]es\tori, me[te[ugari, negu]\tori, cîrciumari, c\rturari [i notari publici,oameni prin care în[el\toria st\ ca pe �un tron�. �N-a[ termina niciodat\,ne `ncredin]eaz\ predicatorul, dac\ m-a[ apuca s\ în[ir toate [mecheriilefunc]ionarilor publici�.

La capitolul �furti[aguri publice� îi întîlnim nu numai pe ho]ii de drumulmare [i pe solda]ii care-[i jefuiesc g\zduitorii, dar [i �persoanele de rangcare impun supu[ilor corvezi suplimentare�, perceptori de biruri �care,cum uit\ de Dumnezeu, devin cei mai avari jefuitori ai parohiilor�, negu]\-torii care instituie �monopoluri�, c\m\tarii mari [i mici, în sfîr[it, pe to]i ceice-l fur\ pe Dumnezeu, dar fur\ [i Biserica (�înc\ de la facerea lumiiDumnezeu a vrut s\ i se ofere o zeciuial\�54). ~ntr-o predic\ duminical\asupra �diferitelor furti[aguri mai speciale�55, p\rintele Girard folose[teacela[i limbaj ca [i preotul misionar. El tun\ [i fulger\ contra c\m\tarilor [ia tuturor celor care comit fraude, aminte[te de obliga]ia de a pl\ti cinstitzeciuiala [i insist\ asupra frecventelor nereguli comise în repartizaread\rilor56.

Concluzia logic\ a tuturor predicilor despre furt este c\ trebuie s\ daiînapoi lucrul furat. Studiile recente asupra pastoralei de alt\dat\ dau acumacestui punct un relief deosebit57. Rapoartele misionarilor sînt pline deconsemn\ri victorioase ale împ\c\rilor, restituirilor [i aranjamentelor decomun acord, punînd dintr-o dat\ cap\t unor proceduri interminabile�58.Predicile duminicale cu acest subiect vizau evident acela[i obiectiv, maiales atunci cînd comentau îndemnul lui Isus : �Da]i Cezarului...� Pierre dela Font explic\ astfel auditoriului s\u c\ aceast\ fraz\ a lui Isus nu serefer\ numai la �îndatoririle de supunere, fidelitate [i ascultare... fa]\ decei mari�, ci [i la repara]ia cu care sîntem datori fa]\ de aproapele nostru.Pentru ca apoi întreaga sa predic\ s\ trateze despre �datoria repara]iei [ia restituirii�59.

~n corpusul de 55 de texte lazariste predicile despre �restituire�urmeaz\ imediat dup\ cele despre �furti[ag� [i nu fac deloc economie laamenin]\ri.

�...Ceea ce caracterizeaz\ vina furti[agului este c\ se îngroa[\ clip\ declip\ [i cre[te aproape la infinit o dat\ cu timpul ce-l l\sa]i s\ treac\pîn\ la restituire... P\c\tui]i de fiecare dat\ cînd v\ gîndi]i s\ pl\ti]i, s\

127

restitui]i, s\ da]i înapoi, s\ repara]i r\ul f\cut, dar f\r\ voin]a de a faceceva, de[i a]i putea-o dac\ a]i vrea cu adev\rat. Dac\ într-o zi acestgînd v\ încearc\ de o sut\ de ori [i tot mai re]ine]i bunul altuia, iat\ c\a]i comis o sut\ de p\cate de moarte : judeca]i [i socoti]i, dac\ pute]i,unde ajunge]i dup\ un an de zile�60.

Chevassu care, ca [i Girard, consacr\ o predic\ duminical\ restituirii,declar\ r\spicat : �Trebuie s\ da]i înapoi... trebuie neap\rat pentru c\ nupute]i merge la cer cu bunul altuia... [A[adar, da]i înapoi] : tu � acesteiv\duve, tu � st\pînului ; tu, st\pîn � acestui servitor ; tu, om de afaceri �ora[ului sau parohiei care te-a ales administrator cu finan]ele ; tu, avocat [iprocuror � p\r]ii ale c\rei interese le-ai tr\dat în mod nevrednic ; voi,negustori � me[te[ugarului sau asociatului pe care l-a]i în[elat ; tu, c\m\tar �familiei pe care ai ruinat-o prin împrumuturi viclene�61. S\ red\m a[adarprintr-o judecat\ istoric\ senin\ întreaga ei însemn\tate predic\rii consa-crate odinioar\ furtului. O afirma]ie a lui Girard ne furnizeaz\ în aceast\privin]\ o util\ concluzie. Predicînd despre pericolele boga]ilor [i desprecaritate, clericul din Lyonnais î[i avertizeaz\ publicul c\ în ziua judec\]ii,Isus �nu va zice deloc : merge]i, blestema]ilor, în focul etern c\ci a]i fostneru[ina]i, ori blasfematori, ori be]ivi ; ci pentru c\ mi-a fost foame [i numi-a]i dat s\ m\nînc ; pentru c\ mi-a fost sete [i nu mi-a]i dat s\ beau ;pentru c\ eram gol [i nu mi-a]i dat îmbr\c\minte�62.

C\snicia, stare �periculoas\�

Dac\ ne raport\m la tabelul de la p. 123, observ\m c\ în predicile dinsecolele XVII-XVIII de care ne-am ocupat, sfaturile, aten]ion\rile [i repro-[urile legate de c\snicie, feciorie [i sexualitate se situeaz\ pe primul loc(17,50%), înaintea celor consacrate problemelor b\ne[ti (16,80%). Lasfîntul Bernardin de Siena era invers, [i înc\ în propor]ie notabil\ : 24,30%pentru primele [i 38,50% pentru cea de-a doua categorie. Evolu]ia esemnificativ\. Pe m\sur\ ce cazuistica privitoare la cam\t\ pierdea dingreutate, frica de sex a clericilor devenea tot mai accentuat\. De fapt,dac\ nu de drept, desfrîul n-a încetat s\ se impun\ printre cele [aptep\cate capitale. P\r\sise de mult\ vreme pozi]ia a [aptea pe care îlplasaser\ odinioar\ sfîntul Toma d�Aquino [i Dante63. ~n cele ce vor urmavom lua ca referin]\ tot predicile sfîntului Bernardin de Siena [i vomsemnala, în treac\t, prin ce se aseam\n\ sau se deosebesc de ele predicileulterioare.

O prim\ aser]iune, comun\ tuturor predicatorilor, subliniaz\ caracterulsacramental al c\s\toriei. Sfîntul Bernardin de Siena aminte[te publiculuic\ aceast\ tain\ a fost instituit\ înaintea tuturor celorlalte, în paradisulterestru, pe cînd Adam [i Eva înc\ nu p\c\tuiser\64 : de unde excep]ionalaei demnitate. ~n perioada clasic\, multe predici despre c\s\torie au capunct de plecare povestea nun]ii din Cana [i arat\ c\ Isus însu[i a onoratcu prezen]a lui, [i printr-un miracol, o tain\ atît de important\. La fel, to]i

P|CAT {I P|CATE


predicatorii celebreaz\ la unison unirea b\rbatului [i a femeii, comparabil\cu unirea lui Hristos cu Biserica. Totu[i, anumite note mai emo]ionante,mai pu]in stereotipe, dar destul de rare merit\ a fi eviden]iate. Ele apar]inunor umani[ti cre[tini. Pe la jum\tatea secolului XVI, François Le Picartspunea auditorilor s\i parizieni, cu ocazia s\rb\torii Tuturor Sfin]ilor : �Voi,oameni c\s\tori]i, dup\ cum tr\i]i [i v\ purta]i cu cinste starea, mîncîndcump\tat bucatele h\r\zite de Dumnezeu fiec\ruia dup\ puterea lui, alvostru va fi paradisul dac\ face]i lucrul pe care vi-l voi spune : fi]imilostivi�65. Referitor la nunta din Cana, Jean-Pierre Camus le adreseaz\so]ilor o emo]ionant\ urare :

�Ce onoare vi se face, o, ta]i [i mame, de a fi p\rta[i cu Dumnezeu lacea mai minunat\ lucrare din lume, la f\urirea capodoperei universuluicare-i trupul omenesc, corpul cel mai plin de perfec]iune [i mai bineorganizat dintre toate corpurile, în care, o dat\, Dumnezeu a[az\, cape o perl\ în scoica sidefie, sufletul pe care el îl f\ure[te, un sufletnemuritor, în stare s\-l iubeasc\, s\-l cunoasc\ [i s\-l venereze.Pentru aceea, fi]i pentru copiii vo[tri ca ni[te loc]iitori ai lui Dumnezeu,ni[te mici creatori, ni[te divinit\]i terestre a c\ror cinstire [i ascultarenu numai c\-i recomandat\ de Dumnezeu, dar chiar e l\sat\ subamenin]area damn\rii...E adev\rat c\ [i cur\]ia abstinent\ umple cerul, iar nu p\mîntul ; darvia]a marital\ umple cerul prin p\mînt [i cople[e[te cu fructele ei [icerul [i p\mîntul. Ierusalimului p\mîntesc ea îi furnizeaz\ osta[i, iarcelui ceresc biruitori�66.

Acest elogiu al trupului (scoica sidefie) nu-i un lucru obi[nuit înpredicare. ~n schimb, cel al c\sniciei virtuoase e un fapt frecvent. ~ntreso]i cu adev\rat cre[tini domne[te �o tandre]e sacr\� care-i �leg\tura,bun\tatea [i cimentul unirii lor� ; astfel vorbe[te asprul Bridaine67. Acesteconcesii o dat\ admise, discursul predicatorilor cu privire la c\snicie esteeminamente descurajator [i culpabilizant, eviden]iindu-se totu[i o evolu]ienotabil\ ce duce de la Bernardin de Siena la succesorii s\i din secolulclasicismului. Primul, bun cunosc\tor al �Sumelor� [i al �Manualelor pentruconfesori�, intr\ în detalii precise pe care cei din urm\ prefer\ în generals\ le ignore. Marele franciscan din secolul XV interzice unirea trupeasc\ întimpul ciclului menstrual, nu o recomand\ în timpul sarcinii, explic\ în ceîmprejur\ri anume trebuie s\-i acorzi celuilalt ce i se cuvine, condamn\prea marea frecven]\ a raporturilor sexuale, abuzul de dezmierd\ri [iplapuma de puf. Interzice amorul în public [i precizeaz\ perioadele deabstinen]\ : adic\ în zilele de s\rb\tori (religioase), în postul Pa[telui, înzilele de post, în fiecare ajun orînduit de sfînta Biseric\. Totu[i predica-torul g\se[te nimerit s\ acorde [i unele derog\ri : nu se consider\ p\catnici chiar în zilele acestea dac\ inten]ia so]ilor în împreunare este de aavea un copil. Dac\-i vorba s\-i dai celuilalt dreptul sau s\-i stingi poftele,acesta nu-i decît un p\cat venial. ~n schimb nu este permis niciodat\ s\ tefolose[ti de c\snicie pentru a face din pl\cere (libidine) scopul principal68.

129

Cea mai mare parte a prezicerilor de mai sus nu mai figureaz\ înpredicile din secolele XVII [i XVIII care, pentru chestiunile mai concrete,recomand\ sfatul confesorilor c\rora nu trebuie s\ li se ascund\ nimic,predicatorii m\rginindu-se la generalit\]i69. E mai degrab\ un fapt deexcep]ie s\ auzim din gura unui misionar lazarist afirma]ia c\ e un �p\cat�[i e o �necuviin]\� s\ ai raporturi conjugale �în zilele... dinaintea confesiunii,în timpul principalelor s\rb\tori de peste an sau în zilele de peniten]\ maigrea�70. Pierre de la Font e mai prudent atunci cînd le declar\ celor ce-lascult\ : �~nsu[i catehismul sfîntului conciliu de la Trento îmi ordon\ s\ v\propun, nu ca pe un precept anume, ci ca pe o practic\ salutar\ [i maipotrivit\ s\ atrag\ bun\voin]a cerului asupra familiilor voastre, s\ v\ab]ine]i de a v\ bucura de c\snicie cîteva zile înainte de apropiereacomuniunii [i mai ales în postul mare�71.

Predicatorii din secolul clasic afirm\ ca [i sfîntul Bernardin de Siena c\mariajul e o stare �periculoas\�. Amintim formula dramatic\ a lui Bernardincitat\ într-un capitol anterior : �Dintr-o mie de cupluri cred c\ nou\ sutenou\zeci [i nou\ s`nt ale diavolului�72. Pentru Pierre de la Font c\snicia e�o stare pîndit\ din toate p\r]ile de mari primejdii�, pe care trebuie s\ lecînt\re[ti de dou\ ori înainte de a te hot\rî. Dac\ �pentru unii, ea este unport primitor, pentru cea mai mare parte ea nu-i decît un nefericitnaufragiu�73. ~n predica în care comenteaz\ nunta din Cana, oratorul selanseaz\ în fa]a publicului într-un atac în regul\ împotriva femeii, dup\exemplul misoginiei celei mai tradi]ionale : �Nu f\r\ motiv le-a p\rut preagreu [i prea împov\r\tor apostolilor s\ fie cineva obligat s\ ]in\ pe lîng\sine o femeie... plin\ de desfr`u [i de cusururi ; s\ hr\neasc\ în casa lui peacest du[man domestic al odihnei sale ; [i c\ astfel îi era mai u[or s\reziste înclina]iei naturale ce duce spre c\s\torie decît s\ fie în situa]ia dea avea mereu de suferit de furiile, capriciile [i nebuniile unei femei�74.

C\snicia e �periculoas\� întrucît femeia, chiar [i c\s\torit\, e pervers\.Este ceea ce ne înva]\ iezuitul Antonio Vieira într-una din predicile despret\ierea capului sfîntului Ioan Botez\torul :

�Dintre toate nenorocirile care ne cople[esc, dintre suferin]ele trupului,dintre viciile sufletului, dintre toate aceste rele ale timpului de fa]\ [idintotdeauna, dintre toate tristele urm\ri ale p\catului originar, care-iprincipala cauz\ ? O femeie, o so]ie ; [i nu o so]ie adulter\, ci unalegitim\, nevinovat\ [i ie[it\ din chiar mîinile lui Dumnezeu...Toate durerile, bolile, calamit\]ile individuale [i publice, ciumele,foametea, r\zboaiele, vicisitudinile na]iilor din care unele izbucnescîn timp ce altele dau înapoi pentru totdeauna, toate aceste catastrofe undeî[i au ele sursa primar\ dac\ nu în neascultarea femeii care i-a fost dat\omului de Dumnezeu însu[i : mulier quam dedisti mihi (Gen. 3, 12)�75.

~n aceste condi]ii cum s\-]i p\strezi încrederea în c\snicie ? Loriot neasigur\ : �E înc\ fapt sigur c\ mul]i din cei care [i-ar g\si salvarea în celibat`[i g\sesc damnarea în c\snicie, pentru c\ n-au destul\ for]\ [i destul curajpentru a învinge marile [i necontenitele ispite de care-i înconjurat\ aceast\

P|CAT {I P|CATE


stare�76. Bridaine este [i el convins c\ �multe p\cate groaznice [i demnede dispre] se comit zilnic în c\snicie ; [i ceea ce trebuie s\ v\ fac\ s\tremura]i e c\ o infinitate de cre[tini sufer\ zilnic pentru c\ le-au comis...`ntruc`t cel cu sufletul înc\rcat cu mii de p\cate îngrozitoare [i gata s\ sepr\vale în iad dac\ nu se îndreapt\ tocmai acela `[i imagineaz\ c\ arecon[tiin]a curat\...�77 Pentru preotul Symon din Rennes, în starea dec\snicie exist\ �mari pericole [i mari obstacole în calea mîntuirii... ~n ceamai mare parte, c\sniciile nu-s inspirate decît de diavol, care le vegheaz\�78.~ntr-o c`ntare de Grignion de Montfort în care se celebreaz\ �frumuse]eaneîntin\rii�, fecioarele în]elepte le plîng în urm\torii termeni pe cele cese c\s\toresc :

�Vai ! ce de fecioare nebune,Ce de b\ie]i z\p\ci]i~[i vînd pentru nimicuriZestrea primit\ din paradis !{i dup\ ce c\ pierd totulMai [i s\rb\toresc asta~n pl\ceri josnice.

Ce pierzi în c\snicie ?S\-]i spun adev\rul ?Ajungi în sclavie,~]i pierzi lini[tea,Te pîng\re[ti în îmbr\]i[\ri,Iar uneori î]i pierzi chiar mîntuirea�79.

{i c\s\toria prezint\ nu doar riscul de a duce ̀ n infern, dar pentru mul]iea e infern chiar de aici, de pe p\mînt. Montargon constat\ c\ �sînt pu]inec\snicii f\r\ discordie�80 [i, dup\ el, �dezordinele ce domnesc în societateaconjugal\ sînt motive conving\toare pentru a descuraja v\duvele s\ serec\s\toreasc\�81. ~n ce-l prive[te, Bridaine nu-i �deloc surprins c\ vede înlume atîtea c\snicii nefericite, atî]ia b\rba]i [i atîtea femei plîngîndu-[i demii de ori soarta [i nefericirea [i care gem [i se plîng zilnic de robia la carese v\d redu[i. Aceasta pentru c\ n-au primit harul st\rii lor ; [i nu l-auprimit pentru c\ nu erau preg\ti]i�82.

Girard le prezint\ enoria[ilor din Lyonnais un tablou dezolant al celormai frecvente situa]ii matrimoniale : �S\ presupunem mai întîi, spune el,drept un lucru care nu-i dec`t prea sigur, c\ num\rul c\sniciilor nefericitee foarte mare [i c\, prin urmare, cel al c\sniciilor fericite e mic... {i cevedem noi zi de zi ? Putem oare s\ ne gîndim la asta f\r\ s\ ne cutremur\m ?Bie]i neferici]i care a]i contractat uniuni nepotrivite, care v-a]i c\s\toritf\r\ voca]ia divin\... cum sînte]i de plîns ! Via]a voastr\ nu este oare uninfern anticipat ? Strig\tele, certurile, neîn]elegerea, crimele, dezordinilece domnesc în familia voastr\ nu-s oare imaginea acelui loc teribil undedomnesc vrajba [i dezordinea etern\ ?�83 P\rintele Réguis se plînge cam lafel comparînd [i el c\s\toria cu infernul : �Cîte c\s\torii între oameniinepotrivi]i ! {i neferici]i, prin urmare ! Cîte mesaje în care domnesc vrajba

131

[i neîn]elegerea ! O [ti]i mai bine ca mine, dragii mei enoria[i�. O c\snicieproast\ e �un început [i o imagine a infernului�84.

Convingerea c\ starea de c\snicie e �primejdioas\� [i constatarea c\grijile [i necazurile de care-i plin\ îndep\rteaz\ de Dumnezeu sînt temeînrudite [i constante în predicare. Aceast\ dubl\ descurajare e adresat\mai cu seam\ fecioarelor [i v\duvelor. Pentru acestea din urm\, sfîntulBernardin de Siena afirm\ c\ �dac\ adev\rata v\duv\ se gînde[te la moarte,ea nu va mai visa la un al doilea so]�. V\duva demn\ de acest nume estedeja �pe jum\tate sfînt\. Ea a trecut prin via]\ [i nu mai vrea s\ retr\iasc\pentru a doua oar\ durerea de a plînge un so]�. Pentru a o îndep\rta deideea unei noi c\s\torii, franciscanul din Siena îi expune toate grijile [iîncurc\turile pe care aceasta i le-ar aduce. Dac\ ea are copii, ei vor aveaun tat\ vitreg [i exist\ riscul ca el s\ fie invidios pe ei. Dac\ el are copii,nu va vrea ca ea s\ le arate mai pu]in\ afec]iune decît propriilor ei copii.Dar dac\ ea îi va iubi mai pu]in pe cei pe care-i are dinainte, el va g\si c\-io mam\ denaturat\. ~n sfîr[it, dac\ ea n-are copii, dar noul ei so] are [i aicipot ap\rea dificult\]i. C\ci, �e o regul\ general\� : soacrele pe de o parte[i ginerii [i nurorile pe de alta �nu se împac\ niciodat\�. Acestui ra]iona-ment Bernardin îi adaug\ un al doilea, împrumutat de la sfîntul Ieronim :aveai un so] bun, spune în esen]\ acesta v\duvei, [i l-ai plîns. Dac\ te veim\rita cu un alt so] bun, te vei teme s\ nu-l pierzi. ~n schimb, dac\ aldoilea va fi r\u, îl vei regreta amarnic pe primul. {i mai departe, dac\primul era r\u, iar al doilea bun, te vei teme ca acesta s\ nu moar\. ~nsfîr[it, dac\ al doilea va fi r\u ca [i primul, vei avea sentimentul c\ mergidin decep]ie în decep]ie. �A[adar, e mai bine s\ r\mîi v\duv\�85. ~nversiunea latin\ a acestei predici, sfîntul Bernardin îi spune v\duvei dreptconcluzie : �Dac\ n-ai copii, e[ti nebun\, tu, femeie liber\, s\ intri în robieca s\ ai copii�86.

Grignion de Montfort o pune pe o fecioar\ cuminte s\ cînte ni[teversuri care ar putea apar]ine sfîntului Bernardin de Siena � dovad\ acaracterului repetitiv al acestei pastorale :

�Prietena mea se m\rit\,Cît mi-e de mil\ de ea !...Eu sînt liber\, ea e roab\.

Eu sînt fecioar\ [i sînt cuminte...Nici copii, nici familie,{i nici un so] gelos�87.

Chiar predicarea cea mai obi[nuit\, aceea a preo]ilor în fa]a enoria[ilorlor, caut\ s\ îndrepte fetele c\tre via]a religioas\ repetînd acela[i discursdescurajator `n ce prive[te c\s\toria. S\-l ascult\m pe Girard predicîndasupra castit\]ii (`n leg\tur\ cu lepro[ii vindeca]i de Isus) [i devenind (înmod provizoriu) �feminist� :

�Femei m\ritate, întoarce]i-v\ privirile spre necazurile voastre : aminti]i-v\de nelini[tile [i grijile ce v\ fr\mînt\ de cînd v-a]i c\s\torit, de tributul

P|CAT {I P|CATE


pe care trebuie s\-l pl\ti]i, de între]inerea familiei, educa]ia copiilor, detemerile pentru viitor, de bolile [i infirmit\]ile aproape continue, denecesitatea de a îngriji persoane cu dispozi]iile cele mai diferite, desubiectele de nemul]umire reciproc\ [i ve]i conveni c\ situa]ia voastr\e dificil\...Voi [ti]i, iubi]ilor cre[tini, c\ atunci cînd o femeie se m\rit\, ea intr\într-un fel de robie [i se lipse[te de dreptul ce-l avea de a se bucurade bunurile sale ; ea nu mai poate dispune de nimic important f\r\consim]\mîntul so]ului ei ; nici chiar munca ei nu-i apar]ine [i ea nupoate pretinde decît s\ fie între]inut\ dup\ condi]ia ei. Aceast\ situa]iemi se pare foarte grea ; dar a[a au stabilit-o legile [i nu o po]i schimbaf\r\ a comite o nedreptate. Totu[i, aproape toate fetele se supun debun\voie rigorilor unui jug ce-mi pare cam ap\s\tor [i-[i sacrific\voluntar tot ce au ele mai scump pe lume numai s\ aib\ un so] ; vreaus\ zic fecioria lor, care-i o comoar\ de nepre]uit ; libertatea [i bunurilelor... via]a [i s\n\tatea lor, expunîndu-se unei sup\r\toare sarcini, uneina[teri periculoase ; dar ce zic eu « ca s\ aib\ un so] » ? Foarte adesea aubietele de ele un nelegiuit, un scelerat, un neru[inat, un be]iv, obrut\�88.

Acest discurs pronun]at în fa]a unui public compus în majoritate dinpersoane c\s\torite îl poate mira pe cititorul de la sfîr[itul secolului XX.Pentru noi e clar c\ unele fe]e biserice[ti încercau în felul acesta s\justifice în propriii lor ochi celibatul pentru care optaser\. Dar refuzulîntrup\rii [i devalorizarea c\s\toriei � în contradic]ie cu ceea ce se spusesedespre caracterul nobil al acestei taine � se explicau printr-o culpabilizarea sexualit\]ii mai mult neoplatonician\ decît iudeo-cre[tin\. ~n limbajulreligios de alt\dat\, dorin]a e întotdeauna numit\ �concupiscen]\� sau�infirmitate�. �Fiin]e concepute [i n\scute în p\cat, iat\ oamenii� repet\Hyacinthe de Montargon89 o dat\ cu întreaga tradi]ie monastic\90. {i deaceast\ dat\ ne apare continuitatea pastoralei de-a lungul veacurilor.~ntr-un imn religios al misionarilor din secolul XVIII, credincio[ii erau pu[is\ cînte :

�Eu m\ trag din primul r\zvr\titCare-a pierdut întreaga posteritate.Iar mama mea, la fel de vinovat\,M-a conceput în nelegiuire�91.

Rodul trupului, chiar [i în c\s\torie, nu-i deci decît o ultim\ solu]ie ; unremediu, desigur, dar pentru c\ exist\ o boal\. C\lug\rul oratorian Bouréeo spune auditoriului s\u de duminic\ : �S\ [ti]i c\ principalul scop alc\s\toriei este facerea de copii, iar nu pl\cerea ; a intra în ea cu acestsingur motiv pentru a nu te pîng\ri cu altele hot\rît ilicite [i criminaleînseamn\ a accepta o ran\ mic\ pentru a preveni o alta mai mare.Aminti]i-v\ întotdeauna c\ acesta e un mic leac pentru necump\tareavoastr\ [i c\ nu iei niciodat\ un leac f\r\ dezgust [i sil\, ci cu m\sur\ [iprecau]ie�92. Tratînd despre acela[i subiect, Loriot utilizeaz\ acelea[iexpresii :

133

�Sînt unii care se c\s\toresc pentru a avea un ajutor în necesit\]ilecomune ale acestei vie]i, o u[urare în necazuri [i o consolare reciproc\în mîhnire... acest scop e bun [i ni-l putem propune în mod legitim.Exist\ [i un altul care, la drept vorbind nu e r\u, dar e mai pu]inperfect, [i anume cînd î]i recuno[ti sl\biciunea [i, nesim]indu-teîndeajuns de tare pentru a-]i st\pîni necump\tarea, te serve[ti dec\snicie ca de un remediu pentru aceast\ infirmitate. Sfîntul Pavelafirm\ c\ acest remediu e permis din condescenden]\, dar c\ nu-lrecomand\. Ce-i drept, este permis s\ iei leacuri contra bolilor, dar efoarte sup\r\tor c\ nu te po]i lipsi de ele ; [i, cel pu]in în asemeneaocazii, trebuie s\ ne amintim c\ nu iei leacuri f\r\ s\ fie nevoie, f\r\sil\ [i dezgust, [i c\ n-o faci decît cu precau]ie, cu m\sur\ [i circum-spec]ie [i din dragostea pentru s\n\tate. Dar adev\ratul scop alc\sniciei [i singurul care ar trebui s\ fie avut în vedere atunci cînd tec\s\tore[ti este acela de a avea copii�93.

Avertizîndu-le pe fetele neprih\nite contra b\rba]ilor care le-ar cere înc\s\torie, Grignion de Montfort discrediteaz\ [i el sexualitatea :

�Ei promit minuni~n c\snicia viitoareCa s\ strecoare în urechiVeninul cel mai necurat.Demonul ce-i anim\Nu vrea decît s\ împing\ în p\cat�94.

S\ rezum\m : în cel mai bun caz c\snicia transform\ în �cinstit� ceea cee �infam� în sine. Aceasta e afirma]ia predicatorului lazarist c\tre publiculmisiunii : �...Dac\ institu]ia c\s\toriei nu înfrîneaz\ cu totul pornirile naturiicorupte [i dac\ ea nu stinge absolut toate manifest\rile de concupiscen]\,cel pu]in, din josnice cum sînt de felul lor, ea le face cinstite într-un b\rbat[i într-o femeie care se servesc de c\snicie în vederile [i dup\ scopurilepentru care Dumnezeu a instituit-o�95.

Necur\]ia

Mult\ vreme Biserica s-a temut de trup. Pe urmele lui Inocen]iu III, sfîntulBernardin de Siena sus]ine în predicarea sa c\ trupul �e în a[a hal putredîncît el singur e de ajuns s\ desfigureze sufletul curat [i imaculat trimis s\-llocuiasc\�96. De unde [i oroarea de goliciune. Acela[i Bernardin, predicînd înmarea pia]\ a ora[ului Siena desfide pe oricine abuzeaz\ de �ochi� cuocazia raporturilor conjugale. Textul e [ocant :

�Prive[te-m\, vezi tu ochiul \sta ? El n-a fost f\cut pentru c\snicie. Ceare a face ochiul cu c\s\toria ? De fiecare dat\ cînd el va dori s\ vad\desfrîu, acesta va fi un p\cat de moarte [i înc\ unul foarte grav.Pentru c\ ceea ce-i permis de pip\it nu-i permis s\ fie privit. Cînd î]iîndestulezi ochii necinsti]i, faci un mare p\cat pentru c\ vrei s\prive[ti ceea ce e oprit. Spune-mi atunci, te-ai spovedit m\car ? Dac\nu, du-te [i te spovede[te !�

P|CAT {I P|CATE


Bernardin continu\ [i în ce prive[te onoarea ce trebuie p\strat\ înc\snicie, a[a cum o cere sfîntul Pavel : �Cum e p\strat\ ea de cei cevor s\ vad\ femeia în toat\ goliciunea ei ? Cît\ neru[inare ! Femeie, nuconsim]i niciodat\ la a[a ceva ! Mai degrab\ s\ mori decît s\ fii v\zut\goal\ ! Iar dac\ e[ti descul]\, nu-]i ar\ta nici m\car picioarele�97.

Tot Bernardin le sf\tuie[te pe v\duve s\ doarm\ îmbr\cate98. Dup\ el,de cîte ori nu i-a pus clerul în gard\ pe credincio[i contra �nudit\]ilorpieptului�, a modelor lascive, a felului de a se dezbr\ca. ~ntr-un cîntecreligios intitulat �Despre purtarea unui nou convertit de misionari�, Grignionîi pune în seam\ urm\toarele cuvinte :

�Departe de ochii mei aceste imagini~n care s\l\[luie[te demonul,Aceste goliciuni, aceste zugr\veliPe care nebunii le cred f\r\ de pre].Le mototolesc, le dau jos,le mîzg\lesc, le sfî[ii�99.

~n Buchetul misiunii, în capitolul referitor la remediile contra desfrîului,credinciosul e sf\tuit �s\-[i trateze trupul ca pe du[manul s\u declarat, s\-listoveasc\ prin munci, posturi, cilicii [i alte mortific\ri�100. De altfel, aceea[ilucrare explic\, preluînd o îndelungat\ tradi]ie, c\ cea mai bun\ metod\de a înv\]a s\ ne dispre]uim trupul este de a ne aminti de �trista stare lacare moartea trebuie s\-l reduc\�. ~ntr-adev\r, aceasta era, dup\ cum amar\tat-o, func]ia atribuit\ pastoralei macabre : a provoca dezgustul pentruun trup care, în timpul vie]ii, constituie un obiect periculos ce nu trebuienici privit, nici ar\tat. Réguis le aminte[te enoria[ilor s\i c\, în ziua judec\]ii,�acest trup mizerabil, care-i asemeni unui mic univers de nelegiuire, nuva mai fi atunci decît o gr\m\joar\ de p\mînt [i o gr\mad\ de putrezi-ciune�101.

Diminea]a, �ve]i alege straie s\r\c\cioase, ordon\ Buchetul misiunii,amintindu-v\ c\ v\ îmbr\ca]i în prezen]a lui Dumnezeu [i a îngeruluip\zitor care amîndoi v\ v\d. Nu face]i nimic necuviincios [i nu ap\re]iniciodat\ gol în fa]a cuiva, oricine ar fi el, [i mai ales în fa]a persoanelor desex opus�102.

Oroarea de goliciune a dus congrega]iile la interdic]ia impus\ fe]elorbiserice[ti de a face baie dac\ acest lucru nu-i motivat de stricte ra]iunimedicale. ~n 1734, superiorul lazari[tilor, p\rintele Bonnet, i-a chestionatîn aceast\ privin]\ pe iezui]i, pe trinitari, pe sulpicieni etc. Iezui]ii i-aur\spuns : la noi nu-i nici o lege scris\ care s\ ne interzic\ sc\ldatul. �S-acrezut c\ pudoarea religioas\ interzicea b\ile în mod destul de explicit.Pericolul la care tinerii supu[i acestei tenta]ii s-ar expune mai mult decîtal]ii ar fi fost suficiente pentru a formula o regul\ ; dar aceasta n-a fostconsiderat\ necesar\ întrucît la noi nu exist\ nici o dezordine la acestcapitol, iar superiorii i-ar pedepsi cu asprime pe cei pe care pudoarea [imodestia nu i-ar înfrîna. Un tîn\r care a îndr\znit s\ se scalde într-o baiedintr-una din casele noastre de la ]ar\ s-a înecat, poate chiar din judecata

135

plin\ de `ndurare a lui Dumnezeu care a vrut ca acest exemplu s\ ]in\ locde lege�. Superiorul de la Saint-Sulpice îi r\spunse la rîndu-i p\rinteluiBonnet : �Noi nu le permitem niciodat\ fra]ilor no[tri, [i nici chiar semina-ri[tilor no[tri s\ se scalde, nici în public, nici în particular, în rîuri, iazuri,lacuri sau bazine [i, prin urmare, cu atît mai pu]in, s\ înoate ; 2) cîndinfirmilor li se recomand\, din ra]iuni de s\n\tate, b\i calde sau reci, ei lefac la ei acas\ [i, în acest caz, se întinde un cear[af deasupra c\zii [i unservitor doar are voie s\ intre la cel ce se scald\ pentru a preîntîmpinaincidentele ce pot surveni [i de care dumneavoastr\ v\ teme]i cu atîtaîn]elepciune�. P\rintele Bonnet a hot\rît s\ procedeze în acela[i fel [i cucei din congrega]ia sa103.

Inutil s\ mai insist\m asupra faptului c\ statornica ostilitate a Bisericiifa]\ de dansuri se explic\ prin aceea[i fric\ de trup, prin aceea[i convin-gere c\ Satan �se strecoar\ în trupul / Dansatorilor [i al dansatoarelor /Pentru a le provoca senza]ii / Cu fl\c\rile pasiunii amoroase�104. Aceast\analiz\ îi apar]ine lui Grignion de Montfort, ale c\rui cînt\ri religioaseatac\ în mai multe rînduri dansul. Desigur, vehementul misionar recunoa[tec\, în teorie, dansul e �indiferent�. �El nu-i un r\u în sine / {i poate fi [inevinovat�. Dar revine de îndat\ asupra acestei concesii printr-o afirma]iede sens contrar. Pentru c\, zice el :

�...Ca s\ dansezi f\r\ s\ p\c\tuie[ti~]i trebuie atîtea condi]ii,~ncît nu te po]i împiedicaS\-l superi pe Dumnezeu dansînd�105.

Hyacinthe de Montargon îmi pare a exprima cel mai bine opiniageneral\ a predicatorilor atunci cînd declar\ : �La baluri [i în dans, cur\]ia eatacat\ din toate p\r]ile�106.

Aceea[i condamnare � [i din aceea[i cauz\ � este f\cut\ de pastoral\la adresa cîntecelor de dragoste, încercînd s\ li se confi[te melodiile înfolosul imnurilor religioase, la adresa povestirilor [i a romanelor care�cî[tig\ teren precum ciuma... [i duc la pierzanie atî]ia oameni�107 [i contraspectacolelor în general. Po]i fi surprins s\ le g\se[ti pe acestea din urm\puse la stîlpul infamiei în mijlocul secolului XVIII. Tot Montargon exprim\[i în aceast\ privin]\, prin formule incisive, opinia comun\ a celor respon-sabili de pastoral\. �Prin natura lor spectacolele sînt opuse spirituluicre[tinismului�. �La spectacole nu se dau decît lec]ii periculoase�. �Specta-colele sînt sursele deprav\rii morale a veacului nostru�. �Oricît de cinstitear fi piesele de teatru, ele r\mîn întotdeauna primejdioase�108. Cumpredicatorului i s-a adus obiec]ia c\ teatrul din vremea sa �n-are ca subiectdecît castitatea, iar pasiunile sînt tratate în modul cel mai nevinovat dinlume�, Montargon riposteaz\ : un motiv în plus s\ ne ferim de el. �~ndr\z-nesc chiar a spune c\ aceast\ aparen]\ de nevinov\]ie [i bagatelizareaneru[in\rii îl fac [i mai de temut�109. ~n fond, mai spune el în alt\ parte,�orice s-ar spune, [teatrul] va fi întotdeauna concupiscen]a c\rnii�110.

P|CAT {I P|CATE


P\catul de necur\]ie e întotdeauna grav. Aceast\ convingere a Bisericiiînv\]\toare transpare în cuprinsul predicilor [i e proclamat\ în fa]a claselorsociale. �Dintre toate p\catele, afirm\ Philippe d�Outreman, trebuie s\ neferim mai cu seam\ de acesta..., nu exist\ un p\cat care s\-i plac\diavolului mai mult decît acesta�111. Dup\ ce a predicat diminea]a despreinfern, Bridaine ]ine dup\ amiaz\ (sau seara) o predic\ despre necur\]ie,iar leg\tura între cele dou\ texte e urm\toarea : �Exist\ un infern în care-sazvîrli]i [i îngropa]i to]i p\c\to[ii care au murit f\r\ s\ fac\ peniten]\, ceice jur\ strîmb, martorii mincino[i, persoanele r\zbun\toare, punga[ii,bîrfitorii, be]ivii ; dar p\c\to[ii ce cad în num\rul cel mai mare [i-s groaznicde chinui]i acolo sînt, f\r\ nici o îndoial\, neru[ina]ii�112. Lazari[tii dinperioada clasic\ î[i asigur\ [i ei auditoriul c\ �acest p\cat e cauza cea maiobi[nuit\ a damn\rii celor ce i s-au consacrat�113. Reluînd o veche tem\ apolemicii antiprotestante ([i un cap de acuzare curent contra devian]ilorreligio[i), ei declar\ pe deasupra : �Dac\ ve]i vrea s\ cerceta]i ereziile laizvoarele lor, ve]i vedea c\ neru[inarea e cea care le-a dat na[tere�114.

�Blestemat\ neru[inare, strig\ Julien Loriot, funest\ cium\ a neamuluiomenesc, cumplit\ uciga[\ a sufletelor, nefericit\ pepinier\ a infernului,cine va nutri pentru tine ura [i oroarea pe care le vei fi meritat ?�115. Iarceea ce smulge cu adev\rat �lacrimi� predicatorului e faptul c\ �adeseadoar acest singur p\cat e cauza damn\rii multora, fiind indiscutabil c\exist\ un mare num\r de persoane care nu-s supuse altor vicii importante,sau, chiar dac\ au [i unele dintre acestea, nu-s decît efectul primului, c\,dac\ ar fi eliberate de el, ar duce o via]\ plin\ de cur\]ie [i de nevinov\]ie.Nenorocit p\cat, p\cat funest [i detestabil, oare trebuie s\-i pierzi `ntr-unmod at`t de jalnic pe oamenii care f\r\ tine ar fi negre[it mîntui]i !�116

Joseph Lambert îi aten]ioneaz\ [i el vehement pe ]\rani contra �marelui [iînfrico[\torului� p\cat de necur\]ie. El le reaminte[te �r\zbun\rile� luiDumnezeu contra celor care, în Vechiul Testament, s-au f\cut vinova]i deel ; apoi, citînd prea celebra maxim\ a sfîntului Pavel, el adaug\ : �E unlucru groaznic, spune sf`ntul apostol, s\ cazi în mîinile lui Dumnezeu celviu. Dar este [i mai `ngrozitor s\ cazi `n m`inile lui vinovat de un p\cat pecare Dumnezeu îl detest\ at`t de mult, acela al necur\]iei�117. JosephLambert mai explic\ : �S\ nu crezi c\ Dumnezeu se mînie numai pe ceivinova]i de cele mai mari excese. ~n materie de necur\]ie, aproape c\ nuexist\ p\cate mici. De aceea trebuiesc considerate drept p\cate impor-tante orice dezmierd\ri ale trupului t\u sau al altuia, orice libert\]i ;necur\]ii secrete, ce-i drept, dar cumplite pentru Dumnezeu care le vede[i este ofensat de ele, neuit`nd niciodat\ s\ le pedepseasc\ în modul celmai aspru�118.

Buchetul misiunii atrage [i el aten]ia c\ �în materie de necur\]ie oricep\cat cu gîndul sau dorin]a, cu vorba sau cu fapta e un p\cat de moartede îndat\ ce ai consim]it la el ; ...[i nici m\car nu trebuie s\ te considerinevinovat, întrucît acest consim]\mînt al inimii, care g\se[te pl\cere în el,n-a durat mult pîn\ cînd s\ se înfiripe ; c\ci tot a[a te faci vinovat de

137

omucidere, de[i de-abia ai dat o lovitur\ de sabie sau ai tras un foc dearm\ ; la fel cum, pentru a fi de neiertat, e de ajuns c\ în clipa respectiv\[tiai ce faci [i c\ voiai s-o faci�119. Pentru Hyacinthe de Montargon nici oîndoial\ nu-i permis\ : �Necur\]ia cuprinde în ea toate p\catele... Acestviciu... nu-i doar un p\cat ca toate celelalte, [el] e rezumatul tuturorp\catelor ; e p\catul însu[i... P\catul e cu atît mai mare cu cît ofensa adus\lui Dumnezeu e mai amarnic\. Or, p\catul desfrîului e cu atît mai mare cucît lucrul pe care-l preferi lui Dumnezeu e mai grav [i mai demn dedispre]. Este ceea ce face voluptosul : el îi prefer\ lui Dumnezeu pl\cereatrupului s\u, un moment de voluptate unei eternit\]i preafericite... ~ntreagareligie a cre[tinului e profanat\ de necur\]ie... Cei ce cunosc cît de cîtc\r]ile noastre sfinte pot s\ constate c\ Dumnezeu a pedepsit întotdeaunap\catul necur\]iei cu mai mult\ asprime decît pe celelalte�120.

Ideea c\ necur\]ia este �cauza tuturor dezordinilor din lume� � formulae tot a lui Montargon121 � era curent\ în secolul XVIII. La Le Maure [iChevassu g\sim, cu mici variante, aceea[i tirad\ asupra acestui subiect,predicatorii avînd obiceiul, în Fran]a ca [i în alte p\r]i122, s\ copieze unii dela al]ii :

�Aceast\ singur\ crim\ pune între Dumnezeu [i p\c\tos intervalultuturor pasiunilor ce-l fr\mînt\ neîncetat : trufia, invidia, sperjurul,cruzimea, minciuna, toate aceste crengi nenorocite ce se hr\nesc dinaceea[i r\d\cin\ ; celelalte vicii nu îndep\rteaz\ a[a de mult creaturade Creator, nu atac\ atît de violent toate perfec]iunile infinite ale luiDumnezeu [i nu-s atît de f\]i[ opuse celor trei persoane divine...Neru[inatul îl atac\ pe Dumnezeu în toate perfec]iunile acestuia :dedat unui comportament nesocotit, el nu mai vrea s\ depind\ deDomnul, iat\ orgoliul s\u ; sensibil la pl\cerile sale, el e insensibil lamizeria celor s\raci, iat\ neomenia lui ; neavînd averi [i neadunînddecît pentru voluptatea sa, el nu mai recunoa[te nici o providen]\, iat\orbirea sa ; m`nat de patim\, el nu [tie ce-i blînde]ea, iat\ r\zbunareasa ; îl persecut\ pe cel ce i se opune, iat\ ura sa ; perverte[te pe cel pecare vrea s\-l corup\, iat\ trînd\via sa ; hulindu-l pe Dumnezeu chiardac\ altele sînt piedicile ce-i stau în cale, iat\ blasfemia de care-i înstare ; tr\ind f\r\ religie, iat\ necredin]a lui ; nemaiavînd credin]\, iat\g\uno[enia lui ; însu[indu-[i bunul altuia cel mai de pre], iat\ invidialui, tîlh\ria [i nedreptatea lui�123.

Din textele citate [i pe care le putem corela cu versiunea din 1604 aDoctrinalului de în]elepciune, amintit într-un capitol anterior124, o concluziepare a se desprinde : e adev\rat c\ predicarea, din secolele XV-XVIIIinclusiv, n-a acordat volupt\]ii un loc deosebit în raport cu cel rezervataltor p\cate, îndeosebi �cupidit\]ii�, dat tot a[a de adev\rat este c\ i s-adat o importan]\ tot mai mare marcînd o tendin]\ crescînd\ de a vedeanecur\]ie peste tot.

Aceast\ �supraculpabilizare� a necur\]iei explic\ îndeajuns prezen]aavertismentului solemn din multe predici din perioada clasic\ dedicatec\s\toriei : s\ nu te c\s\tore[ti f\r\ �voca]ie�. Reg\sim aici no]iunea dec\snicie ca �stare primejdioas\�, [i primejdioas\ din cauza necunoscutelor

P|CAT {I P|CATE


pe care le ascunde [i mai ales fiindc\ necur\]ia st\ la pînd\. Pentru c\, neasigur\ Girard, �e mult mai u[or s\ fii cu des\vîr[ire cast decît s\ temoderezi în folosin]a pl\cerilor care nu-s permise decît cu mari precau]ii,fiind înso]ite de multe pericole�125. A te lansa într-o aventur\ atît deriscant\ f\r\ chemarea expres\ a lui Dumnezeu, înseamn\ a risca s\ajungi în infern. S\ nu ne mire insisten]a asupra �voca]iei� în epoca în careBiserica catolic\ revaloriza sacerdo]iul. Transpunînd modelul ce conveneaacestuia, predicatorii au calchiat chemarea la via]a matrimonial\ dup\ ceacare ducea la celibatul ecleziastic.

Sîntem aici în miezul unui discurs clerical. Dac\ exist\ �dezordininecontenite� în c\snicie [i dac\ acestea sînt �sursa cea mai funest\ a atîtorrele ce întineaz\ fa]a întregii Biserici�, aceasta din cauza �modului întrutotul profan [i f\r\ a ]ine seama de Dumnezeu în care oamenii intr\ înaceast\ stare�. Acesta e diagnosticul pus de Pierre de la Font în predicadin cea de-a doua duminic\ dup\ Boboteaz\126. ~ntr-adev\r, predica dinziua aceea cuprindea povestirea nun]ii din Cana [i se nimerea în plinsezon de c\s\torii care preced\ postul Pa[telui. Loriot expliciteaz\ spuselestare]ului de la Valabrège : �...Este neîndoios c\, pentru a atrage bine-cuvîntarea lui Dumnezeu asupra c\sniciei [i pentru a fi fericit atît înaceast\ via]\ cît [i în cealalt\, voca]ia de la Dumnezeu e necesar\ tot atît[i chiar mai mult decît pentru celelalte st\ri ale vie]ii seculare, pentru c\aici sînt angajamente mai mari [i pericole mai mari de înfruntat�127.Predicile lui Bridaine, ale lazari[tilor, ale lui Chevassu [i Girard128 dezvolt\îndelung tema voca]iei pentru c\s\torie, iar discursul lor este cam acela[i :f\r\ îndoial\, e vorba de o pastoral\ larg difuzat\ atît la ora[, cît [i la ]ar\.C\snicia e �sfînt\� [i �onorabil\�. �Ea a fost instituit\ nu pentru a autorizalibertinajul, ci pentru a-l împiedica ; nu pentru a a]î]a concupiscen]a, cipentru a-i opri dezordinile ; nu pentru a aduce pe lume libertini, ci pentrua-i da copii Bisericii [i ale[i cerului�129. A[adar, dac\ aceast\ tain\ e �vene-rabil\�, trebuie s-o primim în cele mai bune dispozi]ii [i prima dintreaceste dispozi]ii este aceea de a avea chemare130 :

�E un adev\r recunoscut de to]i doctorii [i de to]i p\rin]ii vie]ii cre[tinec\-i moralmente imposibil s\ cape]i mîntuirea într-o stare de via]\oarecare dac\ nu ai chemare de la Dumnezeu, pentru c\ în aceast\stare a vie]ii trebuie s\ te achi]i de obliga]ii inerente [i s\ evi]i pericolelede a te pierde ce-i sînt specifice�. Dumnezeu `mparte haruri propriifiec\rei st\ri �dar numai acelora care n-au ales o stare a vie]ii decîtdup\ ce au fost chema]i. Dar pentru voi, dragii mei ascult\tori � cel cevorbe[te e un lazarist � care a]i intrat în ea f\r\ a fi consultat voin]adivin\, voi nu v\ ve]i bucura de asemenea haruri [i, în lipsa lor, nuve]i face nimic din ceea ce ar trebui s\ face]i [i ve]i fi negre[it sorti]ipierzaniei : e cea mai pur\ doctrin\ a P\rin]ilor Bisericii.Dac\ acest lucru e valabil pentru toate st\rile vie]ii în general, cine seîndoie[te c\ e cu deosebire adev\rat pentru starea c\sniciei, [i `nc\din dou\ motive ? Adic\ 1) c\snicia e o afacere dificil\, nedeslu[it\ [iîncurcat\ [i 2) ea are urm\ri de maxim\ importan]\ pentru timp [ipentru eternitate�131.

139

Astfel apare aspectul descurajator al acestui discurs ecleziastic asuprac\sniciei. Va fi fost el un factor de neputin]\ pentru unii, tulburînd prinfrica damn\rii psihismul tinerilor c\s\tori]i, nelini[ti]i [i con[tiincio[i ? E oîntrebare pe care am pus-o deja în Frica în Occident 132.

Predicatorii din perioada clasic\ sînt unanim împotriva frecvent\rilorprenup]iale. Ei cer ca logodnicii s\ nu fie niciodat\ singuri. De fapt, ei lerefuz\ dreptul de a se cunoa[te ceva mai serios înainte de a începe via]ade familie. Totu[i ei deplor\ faptul c\ unii se angajeaz\ f\r\ s\ [tie în fa]acui : �Voi nu cunoa[te]i niciodat\ spiritul, firea [i calit\]ile celui cu careface]i un leg\mînt atît de strîns decît dup\ ce cuvîntul a fost dat [i nu maipoate fi luat înapoi�133. A[adar numai dup\ aceea te confrun]i cu realitatea :�A[tepta]i un pic, l\sa]i c\s\toria s\ se celebreze [i ve]i vedea c\ aceast\fat\ [întotdeauna se începea cu ea] n-avea decît aparen]e de cucernicie[i de blînde]e ; ve]i vedea c\ aceast\ fat\ cu aparen]e în[el\toare adevenit o femeie rea foarte real\ ; ve]i vedea c\ acest tîn\r, care p\rea celmai umil [i mai supus dintre sclavi, a devenit un st\pîn brutal [i insolent ;îl credeai sobru, e un dezm\]at ; îl credeai cast, e un destr\b\lat�134. Iat\dovada c\ într-adev\r c\snicia e �o afacere nedeslu[it\ [i încurcat\�. Edeci nevoie de luminile harului divin.

~ntrucît c\snicia ascunde atîtea �ciud\]enii�, �pericole, capcane [i ispite�,ce �primejdioas\ întreprindere e c\s\toria f\r\ voca]ie !�135 �Deplîngemaici, comenteaz\ p\rintele Girard, orbirea atîtor oameni ce intr\ în stareade c\snicie f\r\ voca]ie [i f\r\ nici o preg\tire. {i într-adev\r, nu-i lucru demirare c\ atî]ia se angajeaz\ în felul pe care-l vedem zi de zi ? P\i cum !atunci cînd cineva intr\ în religie sau îmbr\]i[eaz\ starea ecleziastic\,trebuie atîtea probe, ani întregi de seminar sau de noviciat, m\car c\aceste st\ri sînt de mare ajutor [i asigur\ mari facilit\]i pentru mîntuire ; iarcînd e vorba ca un om s\ se angajeze în c\snicie, o stare atît de primejdi-oas\, atît de plin\ de griji [i de încerc\ri, atît de expus\ tenta]iilor celormai periculoase � s\ remarc\m repetarea acestui adjectiv � se procedeaz\f\r\ precau]ie, f\r\ o adînc\ reflec]ie, f\r\ preg\tire�136. {i atunci Girard seîntreab\ dac\ to]i cei ce se c\s\toresc f\r\ voca]ie vor fi damna]i. �Eu nuspun c\ damnarea lor e sigur\, î[i r\spunde sie[i, a[ vorbi ̀ mpotriva SfinteiScripturi care arat\ c\ po]i transforma în bine o voca]ie nepotrivit\ [i carerecomand\ s-o facem printr-o peniten]\ sincer\. Dar îndr\znesc s\ sus]inc\ pentru aceasta î]i trebuie haruri deosebite, extraordinare, pe careDumnezeu le acord\ foarte rar acelora care au intrat în aceast\ stareînc\lcîndu-i admirabilele planuri... Teme]i-v\, a[adar, voi, care sînte]i înc\liberi, s\ intra]i de capul vostru într-o stare a[a de primejdioas\ cum eaceea a c\s\toriei�137. Am gre[it noi oare vorbind despre �descurajare� ?Ce trebuie f\cut pentru a [ti dac\ Dumnezeu v\ vrea c\s\torit(\), [i chiarcu o anumit\ persoan\ ? Pentru c\, precizeaz\ Chevassu, �în mod general,nici m\car nu-i suficient s\ ave]i chemare pentru starea c\sniciei, maitrebuie ca acea c\snicie pe care v-o propune]i cu persoana dorit\ s\ sefac\ în ceruri înainte ca ea s\ fie încheiat\ pe p\mînt�138. Vom cunoa[te

P|CAT {I P|CATE


voin]a lui Dumnezeu prin post, prin acte de caritate, prin comuniune,consultînd un �sfetnic în]elept�, ob]inînd consim]\mîntul tat\lui [i al mamei(dac\ nu cumva ace[tia vor s\ se fac\ �st\pînii [i arbitrii voca]iei copiilorlor dup\ propriul lor interes, capriciul [i fantezia lor�)139. {i dac\ Dumnezeuv\ destineaz\ c\s\toriei, trebuie s\ alege]i pe cineva potrivit cu dumnea-voastr\ la vîrst\, caracter [i condi]ie, dar f\r\ a avea în vedere nici banii [inici pl\cerile trupe[ti. Or, ce vedem noi în realitate ? �E evident, constat\Chevassu, c\ torentul secolului îi tîr\[te pe aproape to]i oamenii în direc]iicontrare : cea mai mare parte n-au alt ghid decît patima oarb\ a interesului,a ambi]iei sau a necur\]iei�140.

Insistînd asupra voca]iei pentru c\snicie, predicarea pune accentul [ipe pericolul întrunirilor în care se adun\ laolalt\ fete [i b\ie]i [i penecesara austeritate a logodnei, chestiune în care se situeaz\ în evidentcontrast cu moda timpului. Joseph Lambert, care-i are în vedere îndeosebipe �oamenii de la ]ar\�, consider\ drept �tov\r\[ii periculoase � mereuacela[i adjectiv � pe cele de sex opus, întrucît fragilitatea oamenilor e atîtde mare încît ei nu pot risca s\ se apropie prea mult de obiecte care auatîta putere de a a]î]a focul, de a dezl\n]ui l\comia. O fat\ cuminte [imodest\ nu st\ deloc cu b\ie]ii ; un b\iat care crede în Dumnezeu,tem\tor s\ se expun\, prive[te compania fetelor ca fiind primejdioas\pentru el... De aceea se vor evita cu grij\ dansurile [i seratele în carepersoane de sex diferit se otr\vesc unele pe altele. O mam\ [i un tat\cre[tini [i de bun\ credin]\ nu vor admite niciodat\ ca, sub un pretextoarecare, copiii lor s\ fie expu[i unor pericole atît de mari�141.

Acestea sînt înc\ [i mai mari dac\ tinerii care se frecventeaz\ î[i permitfamiliarit\]i denun]ate cu vehemen]\ de preo]i [i misionari. �~n acestmoment critic al vie]ii, strig\ predicatorul lazarist, ce de neru[ina]i alec\ror fandoseli [i g\teli duhnesc a necur\]ie !... Cîte fapte necinstite ! Cede familiarit\]i vinovate ! Cîte gînduri necurate [i cîte dorin]e mîr[ave lebîntuie cu prisosin]\ imagina]ia !� Adresîndu-se acelora dintre ascult\toricare erau p\rin]i, misionarul le reaminte[te responsabilit\]ile : �Voi uita]ic\ nu-i nici un moment mai nepotrivit ca aceste ocazii periculoase în cares\ se permit\ întîlnirea persoanelor de sex diferit ?... A[tepta]i-v\ s\ v\vede]i copiii implica]i în mii de belele [i mii de nenorociri care nu vor fidecît ni[te drepte pedepse pentru p\catele comise�142. Intuim c\ unasemenea limbaj nu era acceptat f\r\ reticen]e de ascult\tori. Predicilep\streaz\ urma obiec]iilor f\cute dac\ nu în biseric\, cel pu]in la ie[irea dela slujb\, [i al c\ror ecou ajungea pîn\ la predicatori. Iat\ una dintre acesteobiec]ii : mai multe persoane care au comis unele din �aceste feluri dep\cate înainte de c\s\torie au totu[i o c\snicie fericit\ [i, dimpotriv\, maimul]i din cei ale c\ror c\ut\ri pre-matrimoniale au fost cumin]i [i cre[ti-ne[ti, tr\iesc împreun\ o via]\ de infern�143. Lazaristul r\spunde tuturor c\pentru primii pedeapsa va veni în via]a de apoi, iar c\ cei din a douacategorie n-aveau probabil voca]ie144.

A[adar, preo]ii continu\ s\ le repete logodnicilor c\ ei trebuie �s\ eviteorice fel de familiarit\]i contrare regulilor bunei-cuviin]e [i comport\rii

141

cre[tine[ti�145. Loriot insist\ [i mai mult decît Chevassu, autorul îndemnuluiprecedent, [i declar\ : �Trebuie ca persoanele f\g\duite unele altoraprintr-un leg\mînt sau logodnicii s\-[i impun\ o mare re]inere sau, ceeace e [i mai sigur, s\ stea de vorb\ cît mai pu]in cu putin]\ [dar atunci cumse vor cunoa[te ei ?] [i s\ nu r\mîn\ niciodat\ singuri. Ei trebuie s\ [tie c\n-au mai mult drept ca înainte s\-[i permit\ vreo familiaritate [i c\libert\]ile vinovate la care recurg din ce în ce mai des sînt urmate de miide nepl\ceri�146. P\rintele Girard deplînge [i el libert\]ile obi[nuite înintervalul dintre logodn\ [i c\s\torie : �Li s-a recomandat [logodnicilor] s\nu se familiarizeze unul cu cel\lalt ; li s-a interzis s\ se frecventeze ; aufost avertiza]i c\ abaterile de la regulile cur\]iei sînt în stare s\ le atrag\blestemul�147. �Dar este învederat c\ în situa]ia de fa]\ Biserica predic\ înde[ert. Dac\ li s-a permis tinerilor s\ stea pu]in ̀ mpreun\, ̀ n curînd ei vorsta chiar prea mult. Bridaine analizeaz\ acest proces de degringolad\duc`nd la nelegiuire :

�Sub pretextul c\ într-o zi trebuie s\ se c\s\toreasc\, sau poate c\ [isînt deja logodi]i, tinerii se v\d, la început, cu nevinov\]ie, dac\ vre]i ;apoi au mici întrevederi secrete ; î[i dau apoi întîlniri în cursul c\roranu se petrece nimic vinovat ; încep apoi s\ le g\seasc\ pl\cute [iîntîlnirile devin mai frecvente ; tot v\zîndu-se mereu, începe s\ le fiedrag unul de altul, se v\d cu pl\cere ; fiecare se gînde[te la cel\lalt zi[i noapte, vorbe[te despre el cu încîntare [i nu mai tr\ie[te desp\r]ireadecît ca pe un chin ; acum încep gîndurile vinovate [i dorin]elenecurate ; gîndul se înfl\c\reaz\ tot mai mult ; cînd nu-[i pot vorbi, î[ifac semne, se caut\ cu privirea oriunde s-ar afla, chiar [i în biseric\ ;iar cînd pot s\-[i vorbeasc\, î[i spun cuvinte tandre [i dr\g\stoase ;ajung apoi la vorbe [i propuneri ce r\nesc pudoarea ; r\mîn împreun\noaptea cîte dou\-trei ceasuri ; trec la dezmierd\ri [i la s\ruturi ; ...[i deîndat\ î[i permit [i ultimele libert\]i... Ce lucruri îngrozitoare ! Ce faptescandaloase ! {i se complac f\r\ nici o mustrare de cuget în aceast\funest\ [i de ru[ine stare timp de s\pt\mîni, de luni, de ani întregi.Ta]ii [i mamele o [tiu, îi v\d, îi aprob\, le las\ casa, le înlesnescjocul... Dumnezeule mare ! n-ai un iad la îndemîn\ sub p\mînt ? De cenu-i porunce[ti s\ se deschid\ ca s\ înghit\ atî]ia neferici]i p\rin]icare-[i sortesc în fiecare zi pierzaniei copiii da]i de Tine�148 !

Aceast\ dojan\ întemeiat\ apar]ine, desigur, unui orator cam iute lamînie. Totu[i, ea las\ s\ se întrevad\ mai mult decît universul mental al luiBridaine. Ea ]ine de proverbiala suspiciune ecleziastic\ la adresa iubirii : afi îndr\gostit e un lucru primejdios. Unde trebuie s\ se opreasc\ logodniciiîn manifest\rile lor de tandre]e ? Cel mai bine ar fi s\ r\mîn\ la distan]\unul de cel\lalt [i s\ nu r\mîn\ singuri unul cu cel\lalt. Dar era denotorietate c\ vinova]ii sînt �f\r\ nici o mustrare de cuget� [i c\ rela]iileprenup]iale durau cîteodat\ �ani `ntregi�, iar ta]ii [i mamele �`i aprob\� [i�las\ casa� la dispozi]ia aman]ilor. Sîntem în epoca mariajelor tîrzii. Trebuiaoare ca tinerii s\ a[tepte binecuvîntarea Bisericii înainte de a începe s\fac\ dragoste ? Predicarea cea mai curent\ ne permite s\ ne îndoim de

P|CAT {I P|CATE


asta [i s\ admitem `n aceast\ privin]\ diagnosticul pus de Jean-LouisFlandrin149. Ea ne edific\ [i asupra unei concep]ii laice asupra sexualit\]iidiferit\ de aceea a preo]ilor. Viitorii so]i ce [i-au permis [i �ultimelelibert\]i� n-au con[tiin]a c\ fac r\u, iar p\rin]ii nu-i dezaprob\. Limbajulecleziastic culpabilizeaz\ [i amenin]\, dar lumea nu-l ascult\. De aceeaSegneri cel B\trîn î[i începe prima dintre predicile sale atacînd problemanecur\]iei [i comb\tîndu-i pe �cei ce îndr\znesc s\ sus]in\ c\ necur\]iaeste cea mai mic\ dintre relele în care omul poate c\dea�150. La fel degr\itoare sînt [i chestiunile inserate de Léonard de Port-Maurice în Tratatasupra confesiunii generale : �Gîndi]i-v\ bine dac\ sînte]i dintre aceiacare sus]in c\ necur\]ia e cea mai mic\ dintre relele ce le poate face unom..., dac\ sînte]i printre cei c\rora le place s\ spun\ c\ Dumnezeuprive[te cu îng\duin]\ p\catul necur\]iei... ; dac\ pentru a atenua vinov\]ianu cumva invoca]i vreo sl\biciune, moment de uitare de sine�151.

Obsesia cur\]iei pe de o parte, constan]a unei practici pe de altaexplic\ repetatele avertismente ale pastoralei privitoare la polu]iile diurnesau nocturne, problem\ abordat\ [i în chestionarele �Manualelor� deconfesiune. Luis de Granada îi pune penitentului în al s\u Memorialasupra vie]ii cre[tine[ti urm\toarea întrebare : �A]i avut vreo polu]ie ?Dac\ s-a întîmplat în somn, nu cumva v-a pl\cut sau poate chiar a]iprovocat-o ?�152 ~n veacul urm\tor, sfîntul Jean Eudes îi invit\ [i el peconfesori s\-i întrebe despre aceasta �pe b\ie]i [i pe b\rba]ii nec\s\tori]i�chestionîndu-i �dac\ nu s-au atins singuri pentru a-[i provoca pl\ceritrupe[ti ; dac\ n-au recurs la polu]ia voluntar\ ; dac\, în somn, n-au avutvreo polu]ie la care se gîndiser\ anterior sau cu care se deprinseser\ debun\voie pe cînd erau treji�153. Cele dou\ chestionare de mai sus seam\n\a[adar suspiciunea chiar [i asupra polu]iei din timpul somnului [i careprovoac\ trezirea. François de Toulouse reia întreb\rile din �Manualele�de confesiune atunci cînd tun\ din înaltul amvonului : �Nenorocire vou\,care nutri]i gînduri vinovate în mintea voastr\, care petrece]i noaptea `nlucruri de ru[ine care v\ provoac\ vise murdare [i alte necur\]ii ce vi seîntîmpl\ în somn�154. Ce-i deci de mirare dac\ oamenii Bisericii tr\iausentimentul c\ au de comb\tut un viciu extrem de r\spîndit ? Pedagogulcre[tin, oper\ a unui iezuit, spune r\spicat [i amenin]\ în consecin]\ :

�Exist\ totu[i unul [un anume fel de desfrînare] pe care nu-l pot trecesub t\cere, de[i o fac cu mare p\rere de r\u, un p\cat infam [inelegiuit a c\rui simpl\ evocare îmi provoac\ oroare : dar trebuie s\spun un cuvin]el pentru c\ este (vai !) atît de frecvent [i de universal.Este p\catul polu]iei voluntare despre care apostolul zice, scriindCorintenilor : malahienii (adic\ cei ce se masturbeaz\, fie b\ie]i, fie fete,fie c\s\tori]i sau nec\s\tori]i) nu vor mo[teni împ\r\]ia lui Dumnezeu(I Corinteni : 6, 9-10).Asculta]i ce spun despre aceasta preo]ii cei mari [i teologii. CardinalulTolète [sic] zice în instruc]iunea sa c\ acest p\cat e dintre toate celmai greu de îndreptat [i asta din cauz\ c\ ocaziile de a rec\dea în el sîntfoarte numeroase ; [i-i atît de r\spîndit încît el crede c\ cea mai mareparte a celor ce ajung în infern sînt osîndi]i tocmai pentru acest p\cat.

143

Thomas de Cantimpré este [i el de aceea[i p\rere. ~n a sa Sum\, JeanBenedicti scrie cu privire la cea de-a [asea porunc\ a Decalogului c\cei n\r\vi]i cu acest p\cat de atî]ia ani cî]i a tr\it Isus Hristos, adic\ treizeci[i trei, sînt incurabili [i f\r\ speran]a mîntuirii, dac\ nu cumva Dumnezeuîi salveaz\ [i-i converte[te prin minunata, rara [i extraordinara lui gra]ie�155.

Predica lazarist\ consacrat\ necur\]iei men]ioneaz\ trei p\cate contranaturii : onanismul, sodomia [i bestialitatea, iar despre primul afirm\ :�Acest p\cat nu-i decît prea r\spîndit, vai ! [i de fapt ce este ? Se f\ptuie[teatunci cînd un om, care n-are al]i martori decît pe Dumnezeu [i propria-icon[tiin]\, se ded\ unei infame [i sterpe pl\ceri prin josnice dezmierd\riasupra propriului s\u trup ; o dezordine a patimilor de care nici chiaranimalele � crede predicatorul � nu-s în stare�156. Beurrier nu se a[teapt\s\ fie dezmin]it de public atunci cînd declar\ : �Rareori g\se[ti (printrecre[tini) pe unii care s\ se ab]in\ cu adev\rat [i înc\ [i mai pu]ine fecioarecu totul nevinovate�157. Lambert îi avertizeaz\ pe cei s\raci [i pe ]\ranipun`ndu-i în gard\ contra �necur\]iilor secrete, ce-i drept, dar foarteîngrozitoare în ochii lui Dumnezeu care-i vede, se simte insultat prin asta[i nu uit\ niciodat\ s\-i pedepseasc\ în modul cel mai aspru�158. ~n sfîr[it,Girard pune laolalt\ în aceea[i rubric\ [i sub amenin]area aceleia[i con-damn\ri : �Cîntecele [i povestioarele de[\n]ate, spuse sau ascultate, solici-t\rile, dezmierd\rile ru[inoase, actele vinovate comise fie asupra sa, fieîmpreun\ cu diferite persoane de acela[i sex sau de sex diferit... sau cualte lucruri pe care n-a[ îndr\zni s\ le numesc : o, Doamne ! ce abis deoroare�159 ! Citatele de mai sus [i pe care ne-ar fi u[or s\ le înmul]imcontrazic evident teza ce f\cea din condamnarea masturb\rii o inven]ie asecolului XVIII [i al c\rei semnal ar fi provenit din mediile medicale160.

Privind sexualitatea uman\ cu un ochi extrem de sever, Bisericaînv\]\toare de alt\dat\ î[i imagina c\ cea mai mare parte a credincio[ilornu se c\s\toriser\ decît din senzualitate sau din l\comie [i c\ nu respectauîn c\snicie necesara castitate conjugal\. François de Toulouse declar\într-o predic\ : �E limpede c\, ̀ n majoritatea lor, oamenii care se c\s\torescsînt împin[i de acest motiv (satisfacerea sim]urilor)�161, iar sfîntul JeanEudes îi îndeamn\ pe misionarii din congrega]ia sa s\-i întrebe pe so]idac\ �n-au intrat în c\snicie mai degrab\ din motive carnale sau decupiditate decît pentru a r\spunde inten]iilor pentru care Dumnezeu acreat aceast\ stare�162. O nelini[titoare ambiguitate era între]inut\ deurm\toarea întrebare : cel care s-a c\s\torit pentru a-[i stinge poftele �ceea ce era, în principiu, permis � nu cumva intra în c\snicie �din motivede carnalitate� ? De aici, ce de p\cate posibile în rela]iile conjugale !Sfîntul Bernardin de Siena distinge principalele trei, toate p\cate �demoarte� : �afec]iunea dezordonat\� pentru cel\lalt, �prea marea frecventare�[i �risipirea spiritual\� care face ca Dumnezeu s\ fie dat uit\rii în schimbulpl\cerii sim]urilor163. Acest din urm\ punct e reluat într-un mod tran[ant înepoca lui Ludovic XIV de misionarul orb, p\rintele Lejeune, care afirm\ :�De cum exist\ cît de cît un ata[ament pentru orice fiin]\ ar fi, exist\ [inecur\]ie, pe care Dumnezeu n-o poate agrea�164.

P|CAT {I P|CATE


~n schema general\ trasat\ de Bernardin intr\ evident [i chestiunea dea [ti dac\ so]ii n-au fost ispiti]i în mod ilicit s\ evite procrearea. Aceast\întrebare, explicit\ sau în filigran s-a aflat în centrul întregii pastoraledestinate so]ilor. �Persoanele c\s\torite se achit\ ele de datoria c\s\toriei ?întreab\ Luis de Granada în Memorialul asupra vie]ii cre[tine[ti ; nu cumva o`ntorc de la menirea sa ? Ac]ioneaz\ ei conform tuturor convenien]elorfire[ti ? N-au a-[i repro[a vreo polu]ie în afara scopului prestabilit ?�165

Confesorii forma]i de sfîntul Jean Eudes sînt îndemna]i s\ pun\ aceea[iîntrebare so]ilor : �[Nu cumva s-au dedat unor] prea mari libert\]i, excese[i dezordini cu putin]\ în c\snicia în care se comit mul]ime de p\cateveniale [i uneori de moarte, adic\ atunci cînd acestea provoac\ vreopolu]ie sau împiedic\ procrearea ?�166

Astfel, pe urmele mai multor P\rin]i ai Bisericii, clericii au inclusdragostea excesiv\ pentru cel\lalt printre comportamentele blamabile.Misionarul lazarist invoc\ în leg\tur\ cu aceasta autoritatea sfîntului Ambrozie[i a sfîntului Augustin �argumentînd contra lui Iulian, nefericitul episcopc\zut în erezia pelagian\ [i care spunea c\ în c\snicie totul e permis�.O dat\ cu cei doi P\rin]i, oratorul afirm\ c\ �cel ce se abandoneaz\ f\r\înfrînare [i f\r\ pudoare pasiunii sale devine ca [i adulter, lucru ce seîntîmpl\ de fiecare dat\ cînd el nu-[i îndepline[te datoriile c\s\torieiconform inten]iilor lui Dumnezeu [i cînd comite anumite p\cate pe careSfînta Scriptur\ le consider\ detestabile (aluzie la Onan, Gen. 38, 10).~ntr-un cuvînt, p\c\tuie[ti în aceast\ privin]\ atunci cînd ui]i de m\sur\ [ide pudoare : putem întîlni maniere desfr`nate, indecen]\ a limbajului,necuviin]e cotidiene�167. Concluzia acestei analize o red\m în formularealui Bridaine, despre care putem spune c\ vorbe[te pentru ansamblulpredicatorilor catolici de alt\dat\ : �Nu totu-i permis, nu totu-i permis,aminti]i-v\ bine de acest lucru [i nu-l uita]i niciodat\. Multe p\cate`ngrozitoare [i demne de dispre] se comit zilnic în c\snicie : [i ceea cetrebuie s\ v\ fac\ s\ tremura]i este c\ o infinitate de cre[tini sînt zilnicosîndi]i pentru c\ le-au comis. Doamne fere[te... s\ deschid gura pentru ale spune `n am\nunt... V\ trimit la confesorii vo[tri ; v\ las în seamacon[tiin]elor voastre ; asculta]i-le cu aten]ie, nu v\ în\bu[i]i mustr\rile decuget [dar erau oare « mustr\ri de cuget » ?] atunci cînd ele v\ repro[eaz\neîndoielnic atîtea crime de care nu sînte]i decît prea vinova]i�168.

Dac\ am insistat îndelung asupra luptei contra necur\]iei, am f\cut-odin dou\ motive. Primul, a[a cum s-a spus [i mai sus, const\ `n aceea c\preocup\rile relative la sexualitate au c\p\tat mereu mai mult\ amploareîn discursul Bisericii înv\]\toare. ~n mod semnificativ Bunul confesor (LeBon confesseur) al sfîntului Jean Eudes consacr\ 22 de pagini (40%)întreb\rilor referitoare la poruncile a 6-a [i a 9-a reunite [i 33 întreb\rilorasupra ansamblului celorlalte porunci (60%)169. De asemeni, vorbind despre�cele trei principale p\cate capitale�, lucrarea unui misionar din perioadaRestaura]iei, P\rintele B.L. Enfantin, acord\ 172 de pagini trufiei (29%),166 zgîrceniei (27%) [i 264 desfrîului (44%)170. Dar principalul motiv al

145

întreprinderii noastre nu e at`t s\ scoatem în eviden]\ frica crescînd\ desex, cît difuzarea în mase a unei antropologii care, chiar prin defini]ie, nuputea direc]iona via]a cotidian\ a oamenilor obi[nui]i. Reluînd spuselecardinalului Lothar, sfîntul Bernardin de Siena declar\ într-o predic\ : �Pentruprocrea]ie, împreunarea trupeasc\ nu se poate niciodat\ realiza f\r\mînc\rimile c\rnii, f\r\ febra dorin]ei, f\r\ infec]ia desfrîn\rii. Din p\rin]iis\i omul se na[te în p\cat. O grea necesitate : înainte de a p\c\tui, noisîntem obliga]i s\ p\c\tuim...�171 Acela[i refuz al întrup\rii îl anim\ [i peBeurrier atunci cînd, vorbind la Saint-Etienne-du-Mont despre �enormi-tatea p\catului lubricit\]ii la cre[tini�, utilizeaz\ aceste compara]ii foartesemnificative : �Trupurile noastre seam\n\ cu ni[te cutiu]e de sticl\ ce sesparg atunci cînd se ciocnesc [i cu ni[te fructe ce-[i pierd floarea [ifrumuse]ea atunci cînd cineva pune mîna pe ele�172.

P|CAT {I P|CATE


16.

MODELUL ASCETIC

�Nimic nu-i place lui Dumnezeu mai multdecît un trup lipsit de vlag\�

Rezerva fa]\ de sexualitate, spre care converg atitudini [i etici foartevechi � preocuparea iudaic\ pentru p\strarea purit\]ii rituale, refuzultrupului în contextul pesimismului neoplatonician, suspiciunea fa]\ depl\cerile vie]ii terestre, comun\ stoicismului [i C\r]ii ~n]elepciunii1 � nereaduce la discursul dispre]ului fa]\ de lume care, în ]\rile cre[tine, aadoptat, a cumulat [i a propagat cele trei tradi]ii. ~n timp, modelul monasticrezultat a fost mai întîi impus clerului, apoi propus, cu inevitabile retu[\ri,[i laicilor. ~n capitolele anterioare2 i-am urm\rit r\spîndirea, de la m`n\stiripîn\ în cercurile laice cultivate. Trebuie s\ facem acum un pas maideparte [i s\ constat\m c\ predicarea prezenta contemptus mundi ca peun adev\r evanghelic unde se confund\, cel mai adesea, lumea ca domeniua lui Satan [i lumea în care ne este dat s\ tr\im.

Opera în limba latin\ a lui Bernardin de Siena con]ine cel pu]in [asepredici ostile fa]\ de lume (De Contemptu mundi ; De Miseria conditionishumanae ; De Vilitate hominis ; De Mundi amore ; De Adversitate mundi ;De Calamitate et miseriis humanae vitae)3. Este adev\rat c\ Bernardintr\ia într-o epoc\ în care De contemptu mundi a cardinalului Lothar sebucura de un mare succes, iar ordinele c\lug\rilor cer[etori r\spîndeauiconografia macabr\ a c\rei origine monastic\ am încercat s\ o demonstrezanterior. Dar e mai surprinz\tor s\ g\sim, la începutul secolului XVII, înpredica lui Jean-Pierre Camus (influen]at `n mare m\sur\ de François deSales) o insisten]\ marcat\ asupra aceleia[i teme c\reia episcopul de Belley îiconsacra [ase omilii duminicale (�Despre marea lumii� ; �Despre orbirealumii� ; �~mpotriva lumii� ; �S\ nu fii slug\ la doi st\pîni� ; �Despre binefacerilemîhnirii� ; �Despre fuga de lume�)4. Aceast\ propor]ie într-un corpus depredici duminicale este, desigur, excep]ional\. ~n schimb, în secolele XVII[i XVIII, se `nt`mpl\ frecvent ca un preot s\ consacre în întregime dou\sau trei predici pe an nefericitului ata[ament fa]\ de bunurile lume[ti. LaFont5 [i Hébert6 au fiecare cîte dou\ interven]ii asupra acestei teme,Simon7 [i Girard8 � cîte una.

Dar asemenea contabiliz\ri sînt în[el\toare. ~n realitate, credincio[iiauzeau vorbindu-se de �dispre]ul fa]\ de lume� mult mai des decît o dat\pe an (sau pe misiune). Pentru c\ era un subiect pus `n leg\tur\ cu multe

147

altele abordate ̀ n amvon : �chestiunea mîntuirii�, întristarea, elogiul fecioriei [ial castit\]ii, peniten]a, moartea [i judecata de apoi, beatitudinea etc.Explicit sau implicit, �dispre]ul fa]\ de lume� era omniprezent în discursulecleziastic. {aisprezece c`nt\ri ale lui Grignion de Monfort (din 164), adic\10%, îi sînt consacrate integral9. Dar, în plus, el se insinueaz\ în cel pu]inalte zece compozi]ii rimate ale sfîntului10. Culegerea de c`nt\ri folosit\ în1746 în dioceza Rennes e o lucrare foarte semnificativ\ din acest punctde vedere : ea con]ine 37 de c`nt\ri dspre dispre]ul fa]\ de lume (9%)dintr-un total de 401. Dar tema mai apare [i în cele 71 de c`nt\ri despreconvertirea p\c\tosului [i în alte opt care exalt\ �frumuse]ile singur\t\]ii�11.

Nu poate decît s\ uimeasc\ perenitatea unor lamenta]ii reluate de mii[i mii de ori, referitoare la frumuse]ea în[el\toare, lumea p\c\toas\, via]aefemer\, instabilitatea a tot ceea ce ascult\ de aspra lege a timpului. Doarc`nt\rile cehe din secolele XVII [i XVIII, infinit mai frumoase decît cele alelui Grignion de Montfort, ne permit s\ surprindem incontestabila bog\]iepoetic\ a unui subiect care a cunoscut, în Boemia baroc\, într-o vremec`nd Europa c\rturarilor proclama c\ �via]a e un vis�, o nou\ epoc\ de aur.Preo]ii cehi au exploatat atunci cu talent [i convingere resursele uneitematici cu deschideri succesive spre melancolie, spre natura evanescent\,macabru [i mistic\. ~n pofida optimismului ce li se atribuie cu prea mareu[urin]\, iezui]ii n-au fost ultimii `n a proclama contemptus mundi. Unuldintre ei, Steyer, insereaz\ în culegerea sa de cîntece religioase ajuns\curînd foarte popular\, Kancional ceski (1683), un poem unde ne intere-seaz\ `n special versurile :

�A[a cum, pretutindeni, vuind, demente vînturi,Urgii dezl\n]uite în lupt\ `ncle[tateNe pustiesc p\durea, copacii desfrunzind,Tot astfel trec de repezi pl\cerile vie]ii.

~ncrede-te, mai bine-ntr-al norilor galop,~n valurile m\rii n\scute din furtun\,~n pas\rea pribeag\ ce zboar\ f\r\ ]int\Decît în biata lume [i-n tocmelile ei�12.

Un alt poet iezuit, Brindel, compune în aceea[i not\ :

�P\mînt, vin, flori sau frumuse]e,Ce trec\toare-s toate !Ca frunza piere [i p\mîntul,Astfel, iubind, socoate.

Numai pe Domnul s\-ndr\ge[ti ;Iube[te ce nu moare !~n El pl\cere-i [i iubire ;Tot ce nu-i El dispare.

Ah, de a[ avea aripileGinga[ei porumbi]e,S\ zbor întins spre tronul sfînt,S\ nu mai r\m`n pe p\m`nt�13.

MODELUL ASCETIC


Bozan (� 1716), autorul poemului Privighetoarea paradisului e unpreot protejat de c\tre un adversar declarat al iezui]ilor. Dar este în ton cuace[tia cînd exprim\ triste]ea celui ce simte apropierea mor]ii (�Adio zic,pîlpîitoare stele... / Adio zic, livezi în floare...�), reg\sind apoi filonulmacabru al secolului XV occidental :

�La nici un an de la înmormîntareTrupu-i deja tot descompus.Sicriul altceva con]ine :O mîn\ de oase [i cenu[\.

Unde-s pl\mînii, viscerele ?Unde sînt inima [i ochii ? Dar obrajii ?Putrezi [i ro[i, ca pleava,Au disp\rut în neant�14.

Trupul n-ar fi putrezit dac\ n-ar fi existat p\catul. Invers, de la p\catuloriginar care a pus cap\t vîrstei de aur, trupul [i p\mîntul fac obiectulcondamn\rii divine. Acest fel de a privi p\catul originar, legîndu-l de mitulparadisului terestru, a f\cut ca maselor cre[tine s\ le fie prezentate undiscurs �antinatural� [i un model de sfin]enie ce devaloriza via]a uman\.Charles de Blois (� 1361), întruchiparea laicului canonizat, apare în ochiicontemporanilor s\i drept un monah ratat. ~ntr-o zi, el ar fi declarat : �Dac\n-a[ fi avut so]ie [i copii, a[ fi intrat în ordinul c\lug\rilor de la Chartres�15.Ca so], nu f\cea dragoste decît împotriva voin]ei sale. ~n acela[i spirit,asemenea sfîntului Pavel, p\rintele Girard î[i sf\tuia enoria[ii, în secolul XVIII,s\ tr\iasc\ �în c\snicie ca [i cum n-ar fi c\s\tori]i�16. Numai c\ Girard uitafraza precedent\ � esen]ial\ � din Epistola c\tre Corinteni : �Vremea s-ascurtat�. De fapt, întregul discurs cre[tin despre dispre]ul fa]\ de lume î[iare originea într-o escatologie. Ini]ial, el era legat de certitudinea uneiParusii iminente... care nu s-a mai produs.

Anatema aruncat\ asupra vie]ii, p\mîntului [i a trupului de predica ceamai banal\ s-a tradus prin formule ca �aceast\ via]\ mizer\� (Bourée17),�p\mînt blestemat� (La Font, Hébert, Grignion de Montfort18). �Ca s\ascul]i de Dumnezeu, citim într-o cîntare lasallian\, renun]\ la natur\�19.Hébert î[i asigur\ auditoriul de la Versailles c\ �nu trebuie s\ ]ii la via]aprezent\, c\ nu trebuie s\-]i menajezi trupul bicisnic [i s\-l tratezi cublînde]e, s\ nu-l corcole[ti [i s\-l opre[ti, `n teama de a nu-]i pierdes\n\tatea fragil\ sau via]a perisabil\, de la îndeplinirea tuturor îndatoririlor[i a obliga]iilor vie]ii cre[tine�20. Montargon, repet`nd dup\ Ecclesiast (7, 2)c\ �ziua mor]ii e mai fericit\ pentru om decît cea a na[terii sale�, d\urm\torul avertisment categoric : �Omul îl poart\ în el pe cel mai periculosdintre du[manii s\i... Om nefericit ! Mo[tenitor al pedepsei primului nostrup\rinte, cine-]i va consola inima sfî[iat\ de acest r\zboi casnic ? Urmîndexemplul Domnului Nostru, ur\[te-]i trupul : dac\-l iube[ti, încearc\ s\-lpierzi, spune Scriptura, ca s\-l po]i p\stra ; dac\ vrei s\ tr\ie[ti în pace cuel, s\ nu la[i niciodat\ armele din mîn\ ; r\zboie[te-te mereu cu el ;trateaz\-l ca pe un sclav, altfel vei ajunge tu însu]i nefericitul lui rob�21.

149

~ntr-o c`ntare �în contra lumii� interpretat\ în secolul XVIII de credin-cio[ii din dioceza de Rennes (cu siguran]\ [i din alte locuri), g\sim afirma]ia :�Acest trup plin de putreziciune nu-i demn decît de dispre]ul nostru�22.~ntr-un alt imn avînd drept tem\ �castitatea�, o strof\ afirm\ :

�Trupul t\u e un r\zvr\titCe trebuie tratat cu asprime~mpotriva lui înarmeaz\-te neîncetatCu o rîvn\ sfînt\.Nimeni nu poate fi credinciosTr\ind în moliciune�23.

Se cuvine s\ reamintim excelenta formul\ a lui Robert Bultot calificîndca �antropologie angelic\� modelul religios propus credincio[ilor24. Chiarde a[a ceva a [i fost vorba. Bernardin de Siena [i François din Toulousecred amîndoi c\ Dumnezeu nu i-a creat pe oameni decît pentru ca ei s\ ialocul r\mas liber prin izgonirea îngerilor r\zvr\ti]i25. Aceast\ opinie, foartelarg r\spîndit\ în Biserica înv\]\toare, explic\ elogiul atît de des repetat alvirginit\]ii [i al castit\]ii. {i una [i cealalt\ constituiau o anticipare a vie]iiceleste în care ale[ii vor fi ca ni[te îngeri. Sfîntul François de Sales neasigur\ c\ �`ntre virtu]i, castitatea e crinul ; ea îi face pe oameni aproapeegali cu îngerii�26. Umanistul Jean-Pierre Camus îi înva]\ pe oamenii dinBelley [i din alte locuri : �A[a cum nimic nu ne apropie mai mult deanimale decît preocuparea permanent\ pentru pîntece, tot astfel nimicnu ne apropie mai mult de îngerii ca faptul de a ne gîndi cît mai pu]in laasta... Cu cît un lucru e mai pu]in teluric, cu cît e mai departe de p\mînt,cu atît e mai perfect�27. Ve]i fi remarcat aici alunecarea de la o afirma]ie debun sim] asupra �pîntecelui� [i a �animalelor� la o antropologie inversat\care-l coboar\ pe om în favoarea îngerului.

François de Toulouse explic\ într-o predic\ despre virginitate cum c\Adam, dup\ s\v`r[irea p\catului, dorindu-[i urma[i, �se apropie de so]ia sa[i-[i pierdu acea puritate care îl f\cea asem\n\tor cu îngerii�28 � ceea ce arînsemna, p\strînd rigoarea termenilor, c\, în ciuda neascult\rilor sale,Adam a r\mas �curat� pîn\ în clipa cînd a cunoscut-o pe Eva. Loriot, într-oomilie cu aceea[i tem\, se face mai `nt`i avocatul diavolului [i se întreab\�dac\-i demn de laud\ sau, mai degrab\, dac\ nu cumva e o îndr\zneal\trufa[\ s\ pretinzi a tr\i pe p\mînt a[a cum tr\iesc ̀ ngerii în cer ; a vrea, cas\ zicem a[a, s\ tinzi spre eternitate [i, printr-o fericit\ ner\bdare, s\dore[ti înc\ din via]a asta s\ fii ridicat la condi]ia îngerilor [i chiar a luiDumnezeu�. R\spunsul lui e clar. �Dorin]a de a ajunge la bunurile cerului, ...fieea [i criminal\, e mai degrab\ demn\ de cele mai mari elogii ; ...virgini-tatea... a[az\ pe cei ce o profeseaz\ deasupra oamenilor ; [i îi ridic\ pîn\la condi]ia de îngeri... ; ei las\ p\mîntul pentru cer..., [ei] vor s\ ajung\pîn\ la starea [i natura îngerilor [i... se apropie de Dumnezeu însu[i�29.

~n acela[i spirit [i reflectînd opinia comun\ a oamenilor Bisericii,Hyacinthe de Montargon define[te la rîndul s\u cu claritate acest orizontangelic spre care duce virginitatea. ~ntr-adev\r, prin mijlocirea ei, mii de

MODELUL ASCETIC


persoane �s-au ridicat mai presus de condi]iile naturii lor [i au devenitegale cu îngerii... Ce-i mai demn de slav\ în Biseric\ decît aceast\ virtutece pune st\pînire pe natur\ [i se r\sfrînge în toate celelalte virtu]i,prefigurînd de pe p\mînt starea din ceruri, f\cînd ceva pur din ceea ce s-an\scut din nelegiuire, un înger dintr-un om muritor, cea mai nobil\ imagine aDivinit\]ii dintr-o creatur\ slab\ [i fragil\, dintr-o creatur\ dec\zut\ dingloria ini]ial\ în josnica stare a animalelor lipsite de ra]iune ?�30

Cu deosebire revelator este Tratatul asupra fecioriei, publicat în 1699de c\tre preotul Louis de Rougemont. Lucrarea recunoa[te c\s\toria ca�bun\� [i recomand\ fecioarelor �s\ nu-i dispre]uiasc\ pe cei c\s\tori]i�, ci�s\ se considere mai prejos de ace[tia�. �O femeie c\s\torit\ smerit\ emai bun\ decît o fecioar\ înfumurat\�. Asemenea concesii nu-l împiedic\pe autor s\ afirme c\ �virginitatea în sine e întotdeauna de preferatc\s\toriei oricui, iar castitatea conjugal\ e întotdeauna inferioar\ castit\]iivirginale�. E deci folositor pentru cei c\s\tori]i s\ citeasc\ acest tratat dincare vor afla �diferen]ele între starea de virginitate [i cea de om c\s\torit�.�Ei nu vor putea în]elege fericita [i sfînta libertate de care se bucur\fecioarele, f\r\ a înv\]a în acela[i timp s\ simt\ greutatea [i lan]urilecondi]iei lor�. Rougemont explic\ în dezvolt\rile sale c\ �virginitatea e depreferat prin drept divin c\s\toriei� c\ci �e mai presus de natur\�. Ea e�mai veche pe p\mînt decît c\s\toria�. P\rin]ii Bisericii au crezut pe bun\dreptate c\ �n-ar fi existat nici c\s\torie [i nici procreare în starea denevinov\]ie. Fecioarele î[i p\streaz\ starea primar\ a crea]iei�31.

Influen]a]i de antropologia angelic\ exprimat\ prin tratate asemeneacelui al lui de Rougemont, predicatorii [i autorii de imnuri au dovedit oinspira]ie nesec\tuit\ în ce prive[te virginitatea [i castitatea. P\rinteleLejeune a compus nu mai pu]in de dou\zeci de panegirice închinateFecioarei Maria32. Unul dintre ele proclama :

�Dac\ bunul Dumnezeu r\spl\te[teActele de caritateDac\ îi plac supunerea,Blînde]ea [i smerenia,Cel mai mult îndr\ge[teVirtutea castit\]ii�33.

La rîndul lui, Grignion de Montfort îndeamn\ fetele s\ intre în via]areligioas\ punîndu-le s\ cînte :

�Oh, ce groaznic\ nenorocireS\-]i pierzi cur\]ia !Aceast\ pierdere e ireparabil\~n vecii vecilor...S\ ne p\str\m crinii cu team\,~n singur\tate [i cu severitate... �34.

Li s-a întîmplat unor predicatori ca Loriot s\ admit\ c\s\toria în cazulunor oameni prea pu]in curajo[i în a respecta regula abstinen]ei, însperan]a c\ m\car copiii lor î[i vor p\stra virginitatea. Astfel, citim într-unadin predicile sale consacrate educa]iei copiilor :

151

�[P\rin]i], dac\ nu mai pute]i avea mîndria fecioriei, `ncerca]i cel pu]ins\ v\ cre[te]i copiii neîntina]i, veghind cu grij\ la castitatea lor : fie cainocen]a [i sfin]enia copiilor vo[tri s\-l mul]umeasc\ pe Dumnezeu pentrur\t\cirile vie]ii voastre ; oferi]i-i ca plat\ a necredin]ei voastre supunereasufletelor lor, astfel încît ei s\-l laude pe Domnul în locul vostru [i s\-islujeasc\ dup\ moartea voastr\�35.

Loriot ]ine la aceast\ tem\, întrucît revine, dou\ predici mai încolo,într-un îndreptar asupra c\sniciei în care se pune în locul unui tat\,spun`nd :

�Cînd voi muri sau chiar la b\trîne]e, nu-l voi mai putea sl\vi peDomnul, nu-l voi mai putea binecuvînta [i servi. Dar voi avea copii [io vor face ei în locul meu. Voi avea copii care, ca buni preo]i sauc\lug\ri, vor aduce zi [i noapte laude Domnului [i-i vor sluji în maimulte alte feluri. Voi avea fete, iar ele, fecioare neîntinate, vor p\stra întrupul lor integritatea virginal\ pe care eu n-am avut curajul s-o ]inneatins\. Iar al]i copii de-ai mei vor servi ]ara [i pe oamenii ei îndiferite moduri�36.

Nici vorb\, din cît se vede, de copii care s\ devin\, la rîndul lor, p\rin]i.Dup\ citatele anterioare, se mai mir\ oare cineva de statornica admira]ieroman\ pentru vocea �`ngereasc\� a castra]ilor ? A fost necesar\ instalareaca pap\ a lui Pius X, la începutul secolului XX, pentru ca recrutarea dec\tre Capela Sixtin\ a acestor cînt\re]i cele[ti s\ înceteze.

Oamenii Bisericii din secolele XV-XVIII n-au, evident, nici un fel de`ng\duin]\ fa]\ de cei ce `ncep s\ albeasc\, dar se mai gîndesc `nc\ ladragoste. �Vai ! se vait\ Jean-Pierre Camus, vedem prea multe lebede albeînh\mate la carul zei]ei Venus, prea multe b\rbi înc\run]ite deprinse cunecuviin]a, urît [i primejdios exemplu pentru tineri. Voi, arm\sari b\trîni,nu pute]i oare, ca Socrate, mul]umi anilor mul]i pentru binefacerea de av\ fi eliberat de ardorile senzualit\]ii ?�37 Girard, reamintindu-ne �ce-ap\]it Suzana cea neprih\nit\�, exclam\ la rîndul lui : �Cîte persoane nu-[iascund sub p\rul alb focul cel negru [i blestemat al desfrîului !... Cî]i b\trînif\r\ minte, ca aceia despre care am vorbit, ...nu se dedau cu o ultim\ furiecelor mai mari excese ale necur\]iei !�38

Uimirea (urmat\ de aruncarea anatemei) în fa]a desfrîului persistentne ajut\ s\ în]elegem atitudinea constant\ a predicatorilor fa]\ de ceirec\s\tori]i, cu precizarea c\ atunci cînd atac\ aceast\ tem\, ei se adre-seaz\ mai cu seam\ v\duvelor decît v\duvilor. Desigur, nu uit\ niciodat\s\ men]ioneze c\ Biserica accept\ rec\s\toria : e mai bine s\ te c\s\tore[ti,decît s\ fii �ars� de pofte. Aceast\ concesie o dat\ acordat\, pastoralaîncearc\, pe urmele lui Bernardin de Siena39, s\ conving\ v\duvele s\ seretrag\ din lume [i s\ fie un fel de c\lug\ri]e în civil, asociind educa]iacopiilor cu slujirea lui Dumnezeu. François de Toulouse consacr\ o pagin\din predica despre virginitate îndep\rt\rii v\duvelor de rec\s\torie 40.Montargon, care în mod v\dit nu în]elege nimic din sentimentul matern,propune o predic\ pentru �v\duvele de r`nd� în care spune printre altele :�La ce se gîndesc mamele cînd cer copii ? Ele amestec\ cerul `n necazurile

MODELUL ASCETIC


lor ; dar poate o fac spre pierzania lor. Doresc ostatici sorti]i f\r\ îndoial\mor]ii, m\dulare prin care ele vor suferi poate martiriul ; doresc cudezn\dejde un lucru a c\rui înf\ptuire e nesigur\ ; doresc un lan] desuferin]e, indiferent c\ ele îi p\r\sesc pe copii sau c\ sînt p\r\site deace[tia�41. Frumos exemplu de discurs `mpotriva naturii umane, a c\ruiconcluzie e urm\toarea : �Dezordinile ce domnesc de obicei în societateaconjugal\ sînt motive st\ruitoare pentru a le îndemna pe v\duve s\ nu segîndeasc\ la rec\s\torie�42. Se pare c\ v\duvele model pentru Bisericaînv\]\toare de alt\dat\ erau Jeanne de Chantal [i Marie Guyard care auluat drumul m`n\stirii f\r\ a ]ine cont de lacrimile copiilor lor43.

~n orice caz, v\duvele trebuie s\ se retrag\ din societate. O conferin]\a preotului Chevassu �asupra c\s\toriei [i a st\rii v\duvelor� explic\foarte clar :

�De[i starea v\duvelor e inferioar\ celei a fetelor neprih\nite, e totu[iun fapt c\ aceast\ stare o întrece în merit pe cea a persoanelorc\s\torite. O v\duv\ se poate rec\s\tori, zice apostolul, dar dac\r\mîne v\duv\, consider c\ va fi mai fericit\ : Beatior autem erit, si sicpermanserit (I Cor. 7, 40). Ra]iunea este c\ v\duvelor le e mult maiu[or [i au mai multe mijloace de a-[i asigura mîntuirea. Cea care s-ac\s\torit are inima împ\r]it\ ; pentru c\-i este greu s\ se `ngrijeasc\ decele ale lumii [i s\ plac\ so]ului f\r\ ca inima s\-i fie împ\r]it\ întreDumnezeu [i creatura lui. Dar cel ce tr\ie[te în abstinen]\ are toat\libertatea s\ se ocupe numai de Dumnezeu [i de propria-i mîntuire(I Cor. 7, 34)...}i-ai pierdut so]ul ; ]i-ai pierdut so]ia. Pe ce drum s-o iei ? Pe acela alretragerii din societate. Pe cînd era]i împreun\, calea ducea spre unire[i societate ; acum c\ moartea a pus cap\t acestei leg\turi, soarta celuice a supravie]uit e singur\tatea. Moartea l-a smuls pe so] de la pieptulso]iei ; el nu mai e în tov\r\[ia ei. Ce-i de f\cut dup\ o desp\r]ire atîtde trist\ ? S\ te închizi în familie [i printre copii..., s\-]i p\strezi castitateav\duviei ; [i pentru aceasta s\ renun]i la frecventarea lumii [i a divertis-mentelor profane, la jocuri, la dansuri [i ospe]e... Pentru c\ o v\duv\care tr\ie[te `n desf\t\ri [i plin\ de pl\ceri e moart\ în ochii luiDumnezeu chiar dac\ pare vie în ochii oamenilor : Nam quae indeliciis est, vivens mortua est (I Tim. 5, 6)�.

Merit\ osteneala s\ compar\m îndemnul de mai sus cu textul sfîntuluiPavel invocat în final. Apostolul p\g`nilor îi cere lui Timotei s\ `nscrie�între v\duve pe cea care nu are mai pu]in [aizeci de ani [i a fost femeiaunui singur b\rbat�, ad\ugînd ceva mai încolo : �Vreau deci ca v\duveletinere s\ se m\rite, s\ aib\ copii, s\-[i vad\ de case [i s\ nu dea potriv-nicului nici un prilej de ocar\� (I Tim. 5, 9 apoi 14). Cît despre primeledou\ citate din I Corinteni, date de Chevassu, s\ amintim c\ fac partedintr-o epistol\ cu un puternic caracter escatologic (�Vremea s-a scurtat�).Aceast\ considera]ie exegetic\ era total absent\ din mintea predicatorilorde alt\dat\ care gîndeau ca preotul Girard : �...Nu-i un r\u s\ te rec\s\to-re[ti. Totu[i vedem uneori lucruri atît de exagerate încît pe drept cuvînt

153

putem zice c\ Dumnezeu mai degrab\ le afurise[te decît le binecuvîn-teaz\�44. {i apoi, continu\ Girard, �ce po]i zice... despre acele c\s\toriiîntre persoane care n-ar trebui s\ se gîndeasc\ decît la mormînt !� ~nsfîr[it : �Nu-i oare de mirare s\ vezi persoane care ani îndelunga]i auîndurat tot ce poate fi mai greu [i mai nepl\cut în aceast\ stare [înc\s\torie] ; b\rba]i care au suportat capriciile bizare ale unei neveste ;femei tratate în modul cel mai nedemn totu[i uit\ de toate [i `i privesc peb\rba]i ca pe un vis ; nu le mai st\ g`ndul la copii ; renun]\ la lini[tea lor [i`[i risc\ mîntuirea pentru ca s\ înfrunte pericolele [i neajunsurile unei adoua c\snicii. Nu-i oare aceasta o nebunie foarte mare [i totu[i foarter\spîndit\�45 ? Trebuie s\ lu\m în serios mirarea lui Girard [i a confra]ilors\i : ei sînt într-adev\r confrunta]i cu situa]ii pe care nu le în]eleg. ~nmaterie de sexualitate, între ei [i publicul lor exist\ o neî]elegere [i poatechiar o pr\pastie.

Ei nu în]eleg mai bine nici frumuse]ea trupului, în acela[i timp capcanalui Satan [i iluzie trec\toare. ~n Pedagogul cre[tin, Philippe d�Outremanse str\duie[te s\ le consoleze pe cele urîte [i diforme. A fi iubit\ pentrufrumuse]ea ta, spune el uneia dintre ele, înseamn\ a fi iubit\ nu pentrutine, ci �pentru carnea ta, a[a cum mistre]ul e îndr\git de vîn\tor, iar calulde st\pînul s\u... ; cei care te-ar urm\ri [i te-ar rîvni trupe[te pentrufrumuse]ea ta n-ar c\uta decît satisfacerea pl\cerilor lor în carnea ta [i nus-ar g`ndi la tine sau la binele t\u, c\ci nu le-ar p\sa c\ ve]i ajunge pentrutotdeauna, trup [i suflet, în infern, numai s\ profite fie [i o clip\ de hoitult\u muritor�46. Conform tradi]iei clasice a temei contemptus mundi, iezuituldin Valenciennes alung\ astfel ispita frumuse]ii printr-o evocare macabr\.Apoi recurge la Ovidiu [i Seneca pentru e demonstra c\ �frumuse]ea [icastitatea au fost întotdeauna vr\jma[e�, c\ frumuse]ea d\ na[tere tiranieipasiunii, c\-i o �ademenire a pierzaniei�, o siren\ �din cauza c\reia mul]idintre cei atra[i au naufragiat pierzîndu-[i onoarea [i mîntuirea�47. Françoisde Toulouse reia acelea[i argumente într-o predic\ special consacrat\�mormîntului frumuse]ii�. El ne înva]\ �s\ dispre]uim frumuse]ea pentruc\, oricît\ str\lucire ar avea, oricîte seduc]ii ne-ar face s\ sim]im, oricîtesatisfac]ii ar putea promite [i oricît ne-am str\dui s-o p\str\m, ea trece caumbra [i fumul... Ea e zadarnic\... Ea n-are nimic real [i definitiv�. ~n sfîr[it,�ea e funest\ pentru cei ce o privesc, pentru c\ d\ na[tere unor gîndurijosnice [i unor dorin]e necurate�48.

Aceast\ excomunicare a frumuse]ii ne duce la antipozii neoplato-nismului Rena[terii care vedea în frumuse]e o imagine a lui Dumnezeu,iar într-un trup frumos semnul unui suflet frumos. Din ra]ionamenteleconcordante ale iezuitului [i ale capucinului se desprinde, dimpotriv\,dubla certitudine c\ frumuse]ea e periculoas\ [i c\ e fals\. Ea e un vis, cavia]a îns\[i. Numai eternitatea conteaz\. Tot ce e efemer merit\ a fi�dispre]uit�. Este chiar termenul întrebuin]at de François de Toulouse.

Cînd episcopii, preo]ii sau misionarii au de propus anumite modelecre[tinilor obi[nui]i, un tropism nu neap\rat con[tient îi poart\ irezistibil

MODELUL ASCETIC


c\tre asce]i, deci c\tre apostolii antinaturii. Unii m\rturisesc, desigur, c\astfel de eroi sînt greu de imitat, dar n-au al]ii în schimb. Caracteristic\ dinacest punct de vedere este predica lui Jean-Pierre Camus despre �sobrie-tate�. �Sfîntul Carol Borromeus, povestea el ascult\torilor s\i, minuneaprela]ilor din veacul nostru, s-a limitat pu]in cîte pu]in [i parc\ pas cu pasla simpla folosin]\ a pîinii [i a apei. O, Doamne, ce-ar mai fi s\ în[ir aicipriva]iunile de necrezut [i admirabila înfrînare a vechilor anahore]i [i ap\rin]ilor din de[ert precum sfîntul Pavel, sfîntul Antonie, sfîntul Ilarion,sfîntul Benedict [i mul]i al]ii ale c\ror exemple sînt mai demne de uimiredecît de imitare. Recunoa[te]i cît de tare ne-am îndep\rtat de perfec]iuneaacestor mari slujitori ai lui Dumnezeu�49.

Biserica înv\]\toare din secolele XVII [i XVIII a frecventat `n modconstant Vitae Patrum, ceea ce s-a reflectat `n predicare. Un documentinteresant în aceast\ privin]\ îl g\sim acolo unde ne a[teptam mai pu]in :este celebra Hydrographie a iezuitului Fournier (1643). Adresîndu-se mari-narilor, în capitolul intitulat �Despre cucernicia oamenilor m\rii�, autorul le]ine o autentic\ predic\, ce este în acela[i timp un foarte frumos elogiu(poate destul de `ndep\rtat de realitate) : prin meseria lor îns\[i, marinariisînt ni[te asce]i ; ei duc o via]\ retras\ [i solitar\ ; practic\ t\cerea [iabstinen]a : ce po]i face mai mult pe calea mîntuirii ?

�Dac\ sobrietatea [i abstinen]a scot lemnele [i sting focul ce neaprinde pasiunile [i ne conduce spre mii de dezm\]uri, felul vostru dea tr\i e un post permanent ; pu]ini din lume se mul]umesc cu un codrude pîine uscat\, cu un pic de ap\ st\tut\ [i cu o buc\]ic\ de carnes\rat\ [i totu[i voi sînte]i ferici]i cînd n-ave]i decît atît...Suferin]ele voastre cotidiene le întrec pe ale celor mai austeri anahore]i ;p\turile voastre sînt de regul\ o rogojin\ sau un sac suspendat pepunte. Cele mai bune cabine ale voastre nu-s decît ni[te morminte.Sta]i de veghe cel pu]in jum\tate de noapte, afar\, pe puntea principal\sau pe dunet\, supu[i la toate `ncerc\rile frigului, c\ldurii, ploii [i alefurtunilor...Dac\ o via]\ dus\ departe de fream\tul lumii este extrem de favorabil\pentru a-]i p\stra sufletul curat [i pentru a sta de vorb\ familiar cuDumnezeu, voi sînte]i atît de retra[i încît nu numai c\ nu sta]i devorb\ cu oamenii, dar nici m\car cu animalele sau cu p\s\rile... Undes`nt respectate t\cerea [i ascultarea mai bine dec`t pe o corabie ?~ndeplinind con[tiincios aceste reguli, voi sînte]i pl\cu]i `nainteaDomnului�50.

Modelul ascetic apare [i într-o predic\ duminical\ a lui Pierre de la Font,consacrat\ fiului risipitor. Oratorul `i opune acestuia pe sfîntul Antonie,apoi pe sfîntul Arsenie, �care, dup\ ce a renun]at la toate m\re]iile lumii,s-a osîndit s\ nu mai vorbeasc\ [i s\ nu mai vad\ pe nimeni�, [i în sfîr[it,�atî]ia al]i sfin]i istovi]i de post [i de atîtea alte mortific\ri, ferindu-se ca deo mare primejdie s\ vad\ vreo femeie sau s\ stea de vorb\ cu ea�51.

Sfin]enie înseamn\ ascetism, aceast\ ecua]ie era o eviden]\ pentrupredicatorii de alt\dat\ [i ea îi f\cea s\ afirme în acela[i timp c\, fiind o

155

tain\, c\s\toria e �sfînt\� [i c\ sfin]ii trebuie s\ renun]e la c\s\torie. Contradic]iae manifest\ într-o predic\ de s\rb\toarea Tuturor Sfin]ilor ]inut\ de iezuitulVieira, care explic\ : �C\s\toria fiind prin ea îns\[i a[a de sfînt\ (pentru c\)Isus Hristos a ridicat-o la rangul de tain\, de ce atunci sfin]ii (cei desprecare a vorbit el) s-au ab]inut de la ea [i de la avantajele ei, cum ar fibinecuvîntarea unei familii numeroase, pl\cerea de a fi încurajat la munc\de gîndul c\ munce[ti pentru copii [i, în sfîr[it, consolarea de a supravie]uiîn posteritate ; da, de ce s\ renun]i la asemenea foloase cînd le ai laîndemîn\ ?� Dup\ ce a expus dificultatea cu o claritate demn\ de laud\,Vieira o rezolv\ referindu-se, dup\ cum vom vedea, la modelul uneisfin]enii în mod necesar `mpotriva naturii : �O astfel de hot\rîre [de arenun]a la c\snicie]... nu-l va mira decît pe cel ce nu [tie ce mare lucru esfin]enia [i tot ce na[te dorin]a de un bine a[a de mare `n cei ce [tiu s\-laprecieze. Tot ce place firii noastre ne farmec\ sim]urile, ne desfat\gustul, ne vr\je[te inima, sfin]ii au c\lcat în picioare ; dimpotriv\, tot ce nemortific\ sim]urile [i tr\irile cele mai pl\cute, ei au îndr\git cu toat\ fiin]a ;[i de ce ? pentru c\ ei au vrut s\ fie sfin]i�52.

Dar Montargon merge mai departe : mortificarea e pentru to]i, în cazcontrar infernul îi a[teapt\. ~ntr-un model de predic\ despre respectareapostului, el îi atac\ pe cre[tinii �la[i� care refuz\ postul pentru c\ �sl\be[teputerea fizic\� [i le r\spunde : �Trebuie s\-]i chinuie[ti trupul pentru a-]iînt\ri spiritul, care nu se ]ine niciodat\ mai bine ca atunci cînd trupul eschilod, zice apostolul. � Dar postul `i sl\be[te for]ele. � Eu tot îl vreau.Asculta]i ce zice Tertulian : nimic nu-i place mai mult lui Dumnezeu casl\biciunea trupului ; cu cît va fi mai uscat de asprimea peniten]elor, cuatît mai pu]in va fi supus stric\ciunii în mormînt [i deci va `nvia mai plinde slav\�. Iar mai apoi, �nu-i cale de mijloc între a te ab]ine de la carneaînsemnat\ de Biseric\ în timpul prescris [i a fi condamnat pentru ve[nicies\ cer[e[ti o pic\tur\ de ap\�53.

Faptul c\ oamenii Bisericii au avut ne`ncetat `n minte modelul asceticne este demonstrat, printre miile de exemple demne de re]inut, de oc`ntare a Fra]ilor din [colile cre[tine : (�Sfîntul Ioan, divin `nainta[ / S-apoc\it cu sufletul [i trupul : / ~n strai din p\r de c\mil\, / El nu mînca decîtmiere [i nu bea decît ap\�54) [i de o predic\ a p\rintelui Réguis, repro-[`ndu-le enoria[ilor lipsa de elan religios :

�Cum ? Un c\lug\r, îmbr\cat în ciliciu, culcîndu-se pe scîndur\, postindne`ncetat, mîncînd doar legume f\r\ gust, tr\ind mereu în singur\tatef\r\ a vorbi decît lui Dumnezeu sau despre El, petrecîndu-[i o parte azilei în rug\ciuni [i cealalt\ în s\patul p\mîntului sau în alte muncigrele, sculîndu-se în toate nop]ile ca s\ aduc\ laude Domnului maimulte ceasuri la rînd, un c\lug\r de la Trappe ce duce via]a cea maiauster\ [i mai sfînt\ nu înceteaz\, cu toate acestea, s\ geam\ [i s\ seroage : sînt un mare p\c\tos. {i cei mai mari sfin]i gr\iau la fel ; to]icre[tinii pe care-i vedem c\ au cea mai mult\ credin]\ [i fervoare sîntde aceea[i p\rere cu ei [i spun acela[i lucru. Iar voi, care n-ave]i nicifervoare, nici cucernicie, voi care nu face]i nimic sau aproape nimic

MODELUL ASCETIC


pentru mîntuirea voastr\ ; voi care nu sînte]i în fa]a lui Dumnezeudecît un pom f\r\ roade, un slujitor netrebuincios, voi nu înceta]i aspune cu nep\sare : eu nu fac nici un r\u�55.

Peniten]a este consecin]a p\catului : �Ce e un p\c\tos ?� întreab\Bridaine [i ne r\spunde ca Tertulian : �E un om n\scut pentru poc\in]\ [ipentru mortificare... A[adar, fra]ilor, pentru c\ sînte]i p\c\to[i, trebuie s\plînge]i, s\ geme]i [i s\ suferi]i�56. Toate predicile misionarilor de alt\dat\cuprindeau cel pu]in o rug\ciune pe aceast\ tem\57. Argumenta]ia lorcomun\ este bine rezumat\ de Léonard de Port-Maurice care exclama, laînceputul unei procesiuni în cursul c\reia participan]ii se flagelau : �Cesentin]\ `ngrozitoare ! Ori peniten]a, ori infernul, ...cel ce a p\c\tuit s\ m\asculte bine : ori infernul, ori peniten]a !�58.

Refuzul distrac]iilor

Amenin]area de mai sus reprezint\ aspectul negativ al modelului asceticpropus celor p\c\to[i. Partea pozitiv\ era constituit\ de elogiul retrageriidin lume [i al unei singur\t\]i lini[titoare în care ui]i de agita]ia [i dep\catele lumii, scapi de �divertisment� în sensul pascalian al termenului,pentru a-l g\si pe Dumnezeu, singura fiin]\ ce conteaz\. Una dintre celemai frumoase reu[ite poetice ale lui Grignion de Montfort este o cîntare�despre singur\tate�, în care celebreaz\ frumuse]ea pe[terii Mervent dinVendée, un loc de unde se aud �blînda armonie / A p\s\relelor [i aecoului, / Strig\tele viet\]ilor / Dar nu [i cele ale omului necredincios�.Aici p\durea [i stîncile �sînt sfin]i [i dasc\li plini de în]elepciune. / Stîncilepropov\duiesc statornicia, / P\durea � rodnicia, / Apele � puritatea�.Refrenul i-ar fi bucurat pe p\rin]ii din pustie : �Departe de lume, înpustietate, / S\ ne ascundem pentru a-l sluji pe Domnul�59. ~n Culegereade cînt\ri a misiunilor din dioceza de Rennes, opt c`nturi bucolice aduc,`n mod asem\n\tor, �laud\ Domnului în singur\tate�60.

Aceste referin]e, în pofida simplific\rilor abuzive, demonstreaz\ c\refuzul �divertismentului� [i elogiul retragerii din lume n-au fost doar oexclusivitate jansenist\ ilustrat\ de Cuget\rile lui Pascal [i de solitarii de laPort-Royal. Era vorba de o atitudine în acela[i timp mai general\ [i maiprofund\, motivat\ de convingerea c\ teluricul e f\r\ valoare în raport cuDumnezeu. Un poet iezuit, cehul Bridel, a exprimat cu un talent excep-]ional aceast\ opinie, adresîndu-i-se lui Dumnezeu :

�Tu e[ti fagurele de miere...Tu e[ti desf\tarea gr\dinilor,Balsam, floare, verdea]\, paradis...

De ce a[ c\uta lumin\La soare [i la lun\ ?De ce a[ c\uta deliciile~n fiere [i ierburi amare,Vinul [i celelalte pl\ceri,Benchetuielile, bucatele alese [i muzica ?...

157

Dac\ doresc lapte, smîntîn\,Pl\cinte [i fructe zaharisite ?La sînul t\u eu pot g\si{i dulciurile lumii [i coriandrul�61.

Neîndoielnic, în preajma carnavalului, pastorala chema la lupt\ împotrivam\[tilor, a �bacanalelor� [i a �destr\b\l\rii�. Ea condamna neîncetat teatrul,balurile, [ez\torile, cîntecele profane, frecventarea cabaretelor [i a jocurilorde noroc. Toate aceste divertismente, în sensul obi[nuit al cuvîntului,aduceau cu ele desfr`ul, be]iile, înjur\turile, pierderea de timp [i de bani,certuri în familie etc. E suficient s\ amintim într-o fraz\ aceast\ constant\a predic\rii duminicale sau misionare. ~n schimb, e necesar s\ aprofund\mproblema [i s\ în]elegem motivele esen]iale ale refuzului s\rb\torii. Isuss-a dus la nunta din Cana, dar numai pentru c\ [tia c\ to]i comesenii se vorcomporta în limitele unei stricte decen]e. La modul mai general, Bisericaadmite destinderea, dar numai pentru refacerea for]elor sl\bite. A dep\[iaceast\ terapeutic\, necesar\ din cauza p\catului, înseamn\ a preferap\mîntul cerului, mai ales dac\ un divertisment excesiv are loc în ziuaDomnului.

Avem atunci dreptul de a rîde ? S\ ne reamintim de spusa lui Nicole,reluat\ de Bossuet [i de Rancé : �Isus n-a rîs niciodat\�62. Afirma]ia uimi-toare de mai `nainte nu-i oare decît reflec]ia marginal\ a unor spiriteîntristate, puternic marcate de augustinism sau a p\truns cumva [i `npastoral\ ? Ei bine, da, [i-a f\cut un drum într-acolo, nu f\r\ a-l pune înîncurc\tur\ pe un Camus, care-[i m\rturise[te nedumerirea într-o predic\despre �orbirea lumii�, unde sfîr[e[te prin a reabilita rîsul :

�Rîsul nu-i un lucru chiar a[a de condamnat... e zah\rul am\r\ciuniivie]ii, sarea [i piperul oric\rei destinderi nevinovate [i, de-ar fi s\ d\mcrezare filosofilor, o calitate specific\ omului.Eu [tiu c\ exist\ blesteme în Scriptur\ împotriva celor ce r`d necump\tat,f\r\ m\sur\ [i se veselesc cu desf\t\ri lume[ti : Nenorocire vou\ carerîde]i, c\ci voi ve]i plînge, iar rîsul vostru va fi amestecat cu durerea. Emai bine s\ mergi la casa lacrimilor decît la aceea a bucuriei.{tiu c\ lacrimile constituie una dintre Beatitudinile evanghelice. {tiuc\ Domnul Nostru a plîns de nenum\rate ori, cînd pentru Ierusalim,cînd pentru Laz\r [i nic\ieri nu citim c\ ar fi rîs vreodat\ ; prin urmare,dac\ vrem s\-l imit\m pe omul perfect trebuie s\ ne st\pînim rîsul [is\ ne jelim cu durere...[Numai c\ eu fac] o mare diferen]\ între un rîs [i altul : c\ci dac\recunosc c\ a rîde ca `n via]a lumeasc\ e un act m`r[av [i funest, a rîdecuviincios cu în]elepciune [i cu modera]ie, atît pentru pacea interioar\...cît [i pentru sentimentul de mul]umire, eu consider aceasta un maresemn de bun\ dispozi]ie spiritual\, plin\ de s\n\tate [i de sfin]enie�63.

Iat\ un text m\surat ce se îndep\rteaz\ de discursul asupra dispre]uluifa]\ de lume, de altfel foarte familiar lui Camus însu[i. Pentru c\ acest discursconduce logic la refuzul rîsului. Proba ne-o d\ Pledoaria în favoarealacrimilor lui Heraclit compus\ de celebrul predicator portughez, iezuitul

MODELUL ASCETIC


Vieira. S\ fim cinsti]i : aceast\ Pledoarie face parte dintr-un joc prezentatla Roma în 1674 în fa]a cardinalilor [i a prela]ilor. Doi oratori trebuiau s\ seînfrunte într-o întrecere de partea sau contra rîsului lui Democrit. Sor]iil-au desemnat pe un anume preot Cataneo s\ fac\ elogiul lui Democrit.Vieira trebuia deci s\ pledeze pentru Heraclit. Numai c\ apologia f\cut\de el lacrimilor a p\rut atît de conving\toare încît a cunoscut o r\sp`ndireinterna]ional\, spre deosebire de cea a adversarului s\u, [i s-a tradus înmai multe limbi. Joc sau nu, Vieira reluase argumentele de mii de orirepetate în favoarea �dispre]ului fa]\ de lume�. De unde [i audien]a lui :el reafirma convingerea colectiv\ a majorit\]ii oamenilor Bisericii [i,desigur, [i a unui mare num\r dintre cei ce `i ascultau.

�...M\rturisesc, declar\ el, c\ specificul unei fiin]e ra]ionale e capaci-tatea de a rîde, dar recunosc c\ ceea ce contravine ra]iunii e chiarrîsul. Dac\ rîsul define[te fiin]a ra]ional\, plînsul arat\ c\ ea recurge lara]iune. ~n sprijinul acestui adev\r, care mi se pare evident, nu-mitrebuie alt\ dovad\ decît lumea îns\[i ; [i dovada asta eu n-o vreaumai pu]in mare decît întreaga lume. Oricine cunoa[te bine lumea nuse poate s\ nu plîng\ ; iar dac\ nu rîde sau nu plînge deloc, înseamn\c\ n-o cunoa[te.Ce este lumea dac\ nu întîlnirea universal\ a tuturor mizeriilor, atuturor suferin]elor, a tuturor pericolelor, a tuturor accidentelor [i atuturor felurilor de a muri ? Iar la vederea acestui imens teatru, atît detragic, atît de lugubru, atît de jalnic, unde fiecare ]ar\, fiecare ora[,fiecare familie î[i schimb\ neîncetat scena, unde fiecare soare cer\sare e o comet\ ; fiecare clip\ trec\toare � un dezastru ; [i fiecareceas � o mie de nenorociri ; da, la vederea unui asemenea spectacol,care om n-ar izbucni `n lacrimi ? Dac\ nu plînge, demonstreaz\ c\nu-i ra]ional ; dac\ rîde, dovede[te c\ brutele posed\ [i ele facultateade a rîde�64.

Cu alte cuvinte : omul era f\cut pentru rîs. Numai c\ a p\c\tuit [inenorocirea s-a ab\tut asupra lui [i a lumii. A[adar nu mai avem de cerîde. Bernardin de Siena interpreteaz\ în felul s\u o formul\ a sf`ntuluiIeronim : �S\ rîzi [i s\ te bucuri o dat\ cu veacul nu-i treab\ de om cujudecat\, ci de om nebun�. ~n Monitoire sur la sanctification du dimancheet l�interdiction des danses publiques (1520) Guillaume Briçonnet îiavertizeaz\ pe credincio[ii din dioceza de Meaux c\ �zilele de s\rb\toareau fost instituite nu pentru bucuriile trupului, ci pentru m`ntuirea sufletului ;nu pentru rîs [i distrac]ii, ci pentru lacrimi�65. ~n secolul urm\tor, Godeau îiînva]\ pe credincio[ii din Vence c\ �un adev\rat cre[tin se bucur\ cînd aremotive de ad`nc\ m`hnire, pentru c\ adev\rata fire a unui cre[tin esuferin]a�66. Aceste afirma]ii prezentate a doua duminic\ dup\ Pa[ti sîntreluate sub o alt\ form\ duminica urm\toare. Episcopul îl interpeleaz\atunci pe cre[tinul �prea rafinat� [i-i spune : �E[ti un smintit cînd cau]ipl\cere pe lumea asta, cînd `]i imaginezi c\ o po]i g\si [i c\ tot ce lumeanume[te a[a e într-adev\r pl\cere. Ce pl\cere mai mare decît sc`rba depl\cere ?�67

159

Hébert, parohul de la Versailles, plîngîndu-se de educa]ia prea liber\pe care p\rin]ii o dau fetelor citeaz\ `n aceast\ privin]\ Ecclesiasticul (7, 25) :�Ai fete ? Vegheaz\ la cur\]ia lor [i s\ le ar\]i o fa]\ serioas\�, apoi continu\ :�De ce crede]i, fra]ilor, c\ recomand\ Dumnezeu ta]ilor s\ nu apar\ cuchipul vesel în fa]a fiicelor lor ? Ca s\ le înve]e c\ se cuvine s\ inspire unaer grav, modest [i serios, care-i cea mai important\ din toate podoabele,f\c`ndu-le infinit mai respectate decît frumuse]ea, bog\]ia, numele [i alteavantaje ale soartei�68. Poate oare exista o veselie cre[tin\ ? Jean-PierreCamus crede c\ da, ca [i sf`ntul Francisc din Assisi înaintea lui. Cînd primiifranciscani au ajuns în Anglia, ei au uimit prin bucuria lor69. Dar Briçonnet,Godeau [i Hébert nu au deloc `ncredere în veselie, dup\ cum nu are niciGrignion de Montfort, atunci cînd le pune s\ cînte pe fetele destinate(poate) vie]ii religioase :

�Fetelor, s\ fim fecioare cumin]i,S\ fugim de dans [i de joc{i de alte o sut\ de mici [uguieliCare nu fac decît s\ aprind\ focul.B\utul, mîncatul, dormitul [i rîsulS\ fie pentru noi un martiriu�70.

{i efectiv, atunci cînd picturile ne restituie tr\s\turile eroilor Reformeicatolice � Carlo Borromeo sau Grignion de Montfort � ele ne pun înprezen]a unor chipuri livide [i supte, care par a fi pierdut gustul pentru rîs.

Léonard de Port-Maurice, la începutul discursului de închidere a anuluijubiliar 1750, aminte[te c\ la mormîntul lui Laz\r a fost v\zut plîngînd �celcare, în m\rea]a lui gravitate, n-a fost v\zut niciodat\ rîzînd�71. Hot\rîtlucru, nu numai Nicole, Rancé [i Bossuet o afirm\. ~n realitate, aceast\opinie foarte veche fusese deja exprimat\ de marele predicator deodinioar\, sf`ntul Ioan Hrisostomul72. Ea a fost reluat\, printre al]ii, deJonas d�Orléans, Ludolf Saxonul [i Olivier Maillard73. Era larg r\sp`ndit\ însecolul clasic. Dac\ Isus n-a rîs niciodat\, cre[tinul poate s\ nu-[i urmezest\pînul ? Cu excep]ia �cinstitei odihne� ce-]i permite apoi s\-]i reiei lucrul[i s\ te rogi mai bine, orice manifestare festiv\ trebuie izgonit\ dincalendar. Pentru c\ �acolo unde sînt viori, dansuri [i b\t\i din palme,acolo-s `ntunecimi pentru b\rba]i, pierzanie pentru femei, triste]e aîngerilor [i s\rb\toare a dracilor�. Formula sfîntului Efrem va fi reluat\ însecolul XVII de c\tre Philippe d�Outreman74.

Pentru Biserica înv\]\toare de alt\dat\, nu s-ar putea �oscila între sacru[i profan�75. Hyacinthe de Montargon lanseaz\ aceast\ aspr\ sentin]\ `nchip de concluzie la un discurs despre spectacole, ]inut sub form\ depredic\. Dac\ cre[tinii, spune el, au neap\rat nevoie de ele, atunci cepoate fi mai �emo]ionant� decît �faptele apostolilor, suferin]ele martirilor,trupurile lor strivite de lan]uri grele, capetele lor c\zute pe e[afod,m\dularele lor sf`[iate în caznele cele mai crude ? Ce poate fi mai duiosdecît ne`ntinatele suspine ale Bisericii, lacrimile peniten]ilor, pioasele gemeteale atîtor suflete credincioase ?�76. Doar problema m`ntuirii conteaz\ pe

MODELUL ASCETIC


p\mînt. Deci e d\un\tor orice divertisment ce te îndep\rteaz\ de acestunic ]el ra]ional. A te distra înseamn\, la propriu, �a-]i pierde vremea�.

Predicatorii repet\ adesea c\ bunul cre[tin nu trebuie s\-[i piard\timpul : e prea scurt ca s\-l irosim. Se duce prea repede în eternitate.Bucuria o vom cunoa[te pe lumea cealalt\, dac\ vrem. Dar prezentulvie]ii, în lumea corupt\ prin care trecem, presupune efortul, mîhnirea,aspira]ia c\tre patria definitiv\. De unde absurditatea dezl\n]uirilor festivecare-s tot atîtea victorii ale demonului. Ni[te �libertini� îi obiecteaz\ luiLéonard de Port-Maurice : �Nu încorda]i arcul a[a de tare�. Bie]ii lucr\toriocupa]i toat\ s\pt\mîna s\-[i ude p\mîntul cu sudoarea lor, h\r]ui]i de miide griji domestice, n-au [i ei dreptul ca duminica s\ �respire un momentlini[ti]i ?� Trebuie oare s\ se condamne la �o abstinen]\ voluntar\ de laorice fel de distrac]ii, fie ele cinstite [i meritate ?� Franciscanul italianr\spunde `ntr-o predic\ ]inut\ în timpul carnavalului : �Dup\ ce ai lucrattimp de [ase zile `ntregi pentru trup, ce poate fi mai nimerit decît s\lucrezi o zi pentru suflet ?� I se r\spunde atunci predicatorului c\ omului îieste imposibil s\ tr\iasc\ f\r\ s\-[i acorde un minimum de pl\ceri. Léonardd\ urm\toarea replic\ : virtutea nu-[i are [i ea partea ei pl\cut\ ? �Cebucurie mai mare decît cea care decurge dintr-o poc\in]\ plin\ de r`vn\ ?Ce miere poate fi mai dulce decît aceea culeas\ la picioarele crucii ?� Iat\a[adar duminica cre[tin\ propus\ de Léonard :

�Petrece]i-v\ diminea]a în biseric\ asistînd la slujb\ [i, fapt nu maipu]in important, gîndindu-v\ la modul de a v\ asigura mîntuireasufletului, de a v\ izb\vi de vicii [i de a r\s\di virtu]i în locul lor, de aface în prezen]a lui Isus, în fa]a altarului, leg\minte de credin]\ [i defapte virtuoase. Dup\ cin\, asista]i cu evlavie la catehism la vecernie ;dac\ dup\ toate acestea v\ mai r\m`ne timp distra]i-v\ ; dar cum ?luînd parte la nebuniile carnavalului, la baluri [i la discu]ii necuviin-cioase, punînd la cale intrigi sau f\c`nd chefuri ? Ah, nu, c\ci tocmaiacestea constituie ciuma sufletelor [i a lumii catolice. Nu ve]i g\sidistrac]ie mai pl\cut\ decît o conversa]ie pe teme religioase cu persoanecucernice [i animate de sentimente în\l]\toare�77.

Oratorul ghice[te îndat\ descurajarea auditoriului. Unora le vine s\-lîntrebe : �...Dac\ trebuie s\-]i dai atîta osteneal\, cine oare se va mai salva ?Cine se va salva ? Ah, credincio[i, m\ obliga]i s\-mi exprim suspin`nd p\rereacu privire la m`ntuire ; a[ fi vrut s-o ]in ascuns\. Cine se va salva ? Foartepu]ini, dragii mei ascult\tori, da, foarte pu]ini se vor salva�78. Concluzia surprin-z\toare ne d\ pe drept cuvînt impresia c\ ne învîrtim în cerc : reg\sim,într-adev\r, doctrina augustinian\ a micului num\r de ale[i. Dar o situ\mmai bine acum în interiorul discursului ecleziastic de odinioar\. Pentru c\ ned\m seama c\ era legat\ de o concep]ie monastic\ asupra vie]ii religioase.Modelul propus credincio[ilor e unul ascetic care nu-[i asum\ modul de via]\[i activit\]ile oamenilor din carne [i oase. Ei trebuie s\ tind\ `nc\ de peacum la statutul angelic : ceea ce nu se poate decît prin mortific\ri. Restulnu-i decît un pas gre[it în afara adev\ratului drum. Dar cum mul]i se poticnesc,se descurajeaz\ [i se las\ `n seama �distrac]iilor�, foarte pu]ini vor fi salva]i.

161

Comentînd Epistola c\tre Romani 6, 8 (�...am murit împreun\ cuHristos...�), Godeau prezint\ publicului reflec]ii aparent paradoxale carenu erau neap\rat bine în]elese de auditorii de duminic\ : �Cre[tinismul... emoartea îns\[i. Esen]a cre[tinismului e moartea [cea a �omului în vîrst\�,se în]elege]... considera]i-v\ deci, fra]ilor, ca ni[te mor]i... [i folosi]i-v\ deacest gînd contra tuturor ispitelor diavolului... Mor]ii n-au nici o leg\tur\cu viii ; dup\ ce au murit, ni-i groaz\ [i de cei pe care i-am iubit cel maimult. De aceea, fra]i cre[tini, nu se cuvine s\ `ntre]ine]i rela]ii cu oameniide lume. Trebuie s\ tr\i]i dup\ legile acestei împ\r\]ii (aceea a lui Hristos),care-s legile mor]ilor�79. Insisten]a ambigu\ asupra mor]ii putea ducedeparte. Nefiind un rigorist, Fléchier opune obiceiul cre[tin de a cinstimemoria sfin]ilor �cînd cerul se deschide pentru ei� �indiscretei trufii� ap\gînilor, care aveau �obiceiul de a celebra ziua unei na[teri nenorocite,cînd muritori [i p\c\to[i se adunau s\-[i arate bete[ugurile trupului [icusururile sufletului�80.

A[adar, nu exist\ nici un motiv de bucurie la intrarea în �valea plîngerii�.Ie[irea trebuie s\rb\torit\, dac\ ea duce totu[i spre mîntuire. De aceeaGodeau, la care revenim, se mir\ de triste]ea p\rin]ilor atunci cînd copiiilor mor la o v`rst\ fraged\. Decesul prematur e o [ans\ pentru micu]i,fiindc\ [i-au p\strat �nevinov\]ia de la botez�. �Ferici]i copiii care morînainte de a c\dea în nenorocire [p\catul de moarte] ! Ferici]i voi, ta]i [imame, c\-i pierde]i la aceast\ vîrst\ ! Nu trebuie s\ v\ mai întrista]i a[acum a]i f\cut-o, s\ striga]i, s\ c`rti]i, s\ v\ manifesta]i disperarea, s\-l huli]ipe Domnul, s\-i respinge]i m\rinimia atunci cînd îi pierde]i din leag\n saudin copil\rie. Nu [ti]i ce face]i�81. P\rin]ii în]elegeau oare asemeneacuvinte ? Le în]elegeau ei pe cele ale lui Pierre de la Font vorbindu-le demoartea fiicei lui Iair ? C\ci într-adev\r predicatorul s-a adresat astfelauditoriului : �F\r\ a condamna cu totul lacrimile stoarse de o compasiunefireasc\ în astfel de ocazii, Fiul lui Dumnezeu voit-a s\ ne arate prinaceasta c\ exist\ pricini demne de lacrimi. Nu v\ l\sa]i în[ela]i, spunep\rintele [sf`ntul Ioan Hrisostomul], toate relele, dezastrele, necazurile,pierderile de bunuri p\m`nte[ti nu-s pricini demne de lacrimile noastre...Vre]i s\ [ti]i cînd v\ pute]i folosi de ele în mod cucernic [i cu spor ? Atunciv\rsa]i-le din bel[ug, `n am\r\ciunea unei inimi pline de c\in]\ pentrup\catele ce au dus la moartea sufletului vostru�82. Deja în secolul XV,Olivier Maillard sus]inea c\ [apte drumuri duc �spre lume [i spre p\cat :l\comia, c\utarea pl\cerilor, dorin]a de onoruri, iubirea pentru ai s\i (amorparentum), uitarea de Dumnezeu, necunoa[terea de sine, nep\sarea fa]\de judecat\�83. Desigur, Maillard se referea la o iubire dezordonat\ [iexcesiv\ pentru familie. Numai c\ afirma]iile sale confirmau o mare [idurabil\ neîn]elegere a pastoralei fa]\ de sim]\mintele omene[ti.

...{i fa]\ de grijile de zi cu zi. S-a spus mai sus : predica din perioadaclasic\ era foarte dur\ fa]\ de boga]ii haini : ei nu pierd nimic dac\ maia[teapt\, iar dreptul Judec\tor `i va face s\ dea totul `napoi la ora soco-telilor. Dar dac\ unii preo]i au încurajat sau chiar au condus unele r\zvr\tiri,

MODELUL ASCETIC


îndeosebi în Fran]a secolului XVII84, trebuie s\ constat\m c\ predicile ([ic`nt\rile) r\mase propov\duiesc `n mod constant supunerea fa]\ deputere, chiar [i atunci cînd e asupritoare. Din acest punct de vedere,pastorala a fost �demobilizatoare�. Prima explica]ie ce ne vine în minteeste aceea c\ Biserica a furnizat la momentul potrivit o ideologie favora-bil\ celor puternici, `ntruc`t promitea paradisul �s\racilor lini[ti]i�, adic\supu[ilor umili. Dar toate dezvolt\rile noastre pe tema �dispre]ului fa]\de lume� ne invit\ s\ aprofund\m problema [i s\ nu ne mul]umim cu oexplica]ie de suprafa]\. Fiind intim convin[i c\ via]a terestr\ n-are impor-tan]\ decît în raport cu eternitatea [i c\, pe de alt\ parte, toate sup\r\rilesînt pedepse mentale pentru p\catele s\v`r[ite, directorii de con[tiin]\din Occident, nu puteau decît s\ `ndemne la r\bdare [i la supunere încazuri de nedreptate. Logica lui contemptus mundi implica refuzul oric\reir\zvr\tiri [i cu at`t mai mult al oric\rei revolu]ii.

Coeren]a acestei pastorale, pe care prezenta lucrare s-a str\duit s-opun\ `n eviden]\, îl face pe Vieira, predicînd în catedrala Saint-Louis duMaragnan s\-i l\mureasc\ pe s\raci � erau, f\r\ îndoial\, mul]i negri printreei � s\ nu-i invidieze pe boga]i ; [i asta prin intermediul unor considera]iiîmprumutate din repertoriul macabru clasic. Pasajul urm\tor este extrasdintr-o predic\ coment`nd întrebarea Quo vadis ? :

�~ncotro [s\rmanilor] ? Nu cumva spre mormînt ? Ba da. Iar boga]ii,îndestula]ii de pe lumea asta, unde merg ? Tot spre mormînt. Bucura]i-v\deci c\ n-a]i mîncat decît buc\]ica voastr\ de pîine deoarece, mormîntulfiind pentru to]i sfîr[itul de neocolit, voi, pentru c\ a]i mîncat maipu]in, ve]i ajunge mai tîrziu, iar pentru c\ ve]i fi mîncat mai pu]in, ve]ifi mai pu]in mînca]i... Iar cînd boga]ii [i s\racii sînt în mormînt, maiexist\ între ei vreo diferen]\ ? Da, [i înc\ una mare, tot în avantajuls\racilor : `ndopat\ fiind, pas\rea de curte se îngra[\ spre a fi mîncat\de oameni ; iar prin ea, oamenii se îngra[\ [i ei spre a fi mînca]i deviermi. A mînca pentru a fi mîncat, o ! ce trist destin !... Trupurile celorboga]i, mai durdulii [i mai c\rnoase, constituie adev\rate ospe]e pentruviermi, pe cînd trupurile celor s\raci, numai piele [i os, nu invit\ decîtla abstinen]\�85.

Mai-marii lumii, primii mînca]i în mormînt : uimitoare consolare ! {i maiuimitoare e afirma]ia c\ s\racii malnutri]i ajung mai tîrziu la moarte decîtboga]ii. F\r\ îndoial\, lui Vieira nu i-a fost niciodat\ foame [i va fi studiatînc\ [i mai pu]in neajunsurile malnutri]iei. Rec\derile pastoralei în macabru,pornind de la nedrept\]ile sociale, nu mi se par frecvente în perioadaclasic\. ~n schimb, predica vremii invoc\ `n mod constant dou\ ra]iuniconving\toare : a a[tepta marea zi a lui Dumnezeu ; a `ndura asuprirea cape o isp\[ire legitim\. �Dac\ unii oameni, explic\ Godeau, abuzeaz\ deautoritatea suveranilor [i v\ `mpov\reaz\ cu d\ri [i impozite, Dumnezeuîncuviin]eaz\ aceasta `n numele drept\]ii lui [i pentru a v\ pedepsip\catele [i proasta folosin]\ pe care o da]i bunurilor voastre�86. ~ntr-oomilie cu acela[i subiect, oratorianul Bourée afirm\ [i mai categoric :

163

�Cucernicia adev\rat\ e inseparabil\ de supunerea fa]\ de puterilelegitime : nici via]a [i nici religia lor nu trebuie s\ ne impun\ supunerea,ea a fost rînduit\ numai de voia Domnului. Nedrept\]ile comise de ceiafla]i la putere nu le d\ dreptul s\racilor de a se ridica împotriva lor[aluzie la numeroasele r\scoale declan[ate `n Fran]a secolului XVII] ;ei vor avea de dat într-o zi amarnic\ socoteal\, a[a cum îi amenin]\Dumnezeu, [i vor fi pu[i la cazne grele. Dar singura cale de urmat esteaceea de a ne supune orbe[te, cînd nu-i vorba decît de interesulnostru [i cînd n-avem altceva de f\cut dec`t s\ ne lep\d\m de ni[tebunuri trec\toare. Trebuie s\ i le sacrific\m cu m\rinimie lui Dumnezeu[i vom c\p\ta astfel alte bunuri, mai mari, pe care nimeni nu ni le vaputea r\pi�87.

François Hébert, comentînd afirma]ia evanghelic\ �Nu po]i fi slug\ ladoi st\pîni în acela[i timp�, ̀ i vizeaz\ pe ascult\torii înst\ri]i care �sacrific\totul pentru avere, pentru pozi]ia social\, pentru bog\]ii [i pl\ceri�. Totu[i,unele dintre formul\rile sale inspirate din ascetism ̀ i invit\ s\ se lipseasc\pîn\ [i de hran\ : �Nu zice]i : unde vom g\si oare de-ale gurii ?�88 ~ntr-unimn pentru misionarii din secolul XVIII intitulat ~ndemn pentru cei cemuncesc g\sim [i urm\toarele versuri foarte �demobilizatoare� :

�Voi ce tr\i]i trudind,{i suferi]i lipsurile,~nv\]a]i a v\ face necazurileDemne de r\splat\...

Sîntem f\cu]i pentru mîntuire,Doar ea ne intereseaz\.Nu, nu-i o nenorocire adev\rat\Aceea de a tr\i în mizerie :E mai degrab\ o favoareCe ne-o face Dumnezeu ;Prea ades cu g`ndul la bunurile trec\toare,M\re]ie [i bel[ugPu]in ne pas\ nou\De bunurile eterne...

Nu primi]i c`rtindNecazurile vie]ii{i nu-i invidia]iPe cei cu rang înalt�89.

C`nt\rile lui Grignion de Montfort, ce revin în mai multe rînduri90 latema preafericitei s\r\cii, con]in pentru noi esen]ialul predic\rii destinatedezmo[teni]ilor. Ele promit r\sturnarea situa]iei pe lumea cealalt\. ~ns\[iSfînta Fecioar\ d\ asigur\ri :

�Ruga]i-v\, oameni s\rmaniAp\sa]i de d\ri peste m\sur\,Ve]i fi u[ura]i de eleF\r\ nici o întîrziere.Veni]i, s\rmani truditori,Al vostru va fi bel[ugul�.

MODELUL ASCETIC


Predicatorul însu[i proclam\ :

�Oameni s\rmani, tres\ri]i de bucurieTr\i]i mul]umi]i, fi]i în pace ;Voi v\ aduna]i bog\]iiPe care nimeni nu vi le va smulge niciodat\�91.

Orice aspira]ie spre bunurile terestre e suspect\, nefast\ chiar :

�A[adar, voi vre]i îmbel[ugarea,{i sporul a ceea ce e trec\tor ?C\uta]i, mai bine, dinainteBunurile eterne.

Domnul [i dreptatea lui,~mp\r\]ia [i iubirea lui ;Cî[tiga]i-v\ prin sacrificiiPîinea cea de toate zilele�92.

�Dec`t bogat pe lumea asta, / Doamne, mai bine moartea !� exclam\sfîntul, vorbind, ce-i drept, `n numele lui. Dar ca orice alt\ Biseric\înv\]\toare din timpul acela, Grignion de Montfort cînd identific\ s\r\ciasuportat\ cu s\r\cia voluntar\, cînd dore[te transformarea uneia în cealalt\.Cu atît mai r\u pentru s\racii nedemni care nu-[i sfin]esc condi]ia prinasumare :

�Ci nu v\ l\sa]i în[ela]i, fra]ilor,C\ci mul]i s\rmani sînt afurisi]i ;Doar s\racii de bun\voieSînt cei predestina]i.

Mai mul]i s\raci f\r\ de voieCîrtesc c\-s p\r\si]i ;Avînd din virtute doar coajaEi sînt s\racii diavolului�93.

De unde aceast\ concluzie prin care contemptus mundi duce laacceptarea tuturor nedrept\]ilor sociale :

�Atunci cînd v\ lipsesc cele necesare,~ndura]i lipsa cu veselie,F\r\ a spune nimic potrivnicDes\v`r[itei deta[\ri�94.

165

17.

DIFICULTATEAM|RTURISIRII OBLIGATORII

Confesiunile sacrilege

Cî]i p\c\to[i [i cîte p\cate pe lume [i `n orice condi]ii ! Dar iertare exist\întotdeauna datorit\ confesiunii. Atîta doar c\ trebuie s\ te confesezi cusinceritate. Biserica catolic\ a fost obsedat\ de problema confesiunii, faptreflectat `n pastoral\ mai ales începînd cu secolul XIII. ~n opera în limbalatin\ a sfîntului Bernardin de Siena, cel pu]in cinci predici se refer\ laaceast\ tain\1 la care trebuie s\ ad\ug\m [i un Tractatus de confessione.

La ̀ nt`lnirea dintre secolele XVII [i XVIII, ansamblul predicilor lazaristecon]ine nu mai pu]in de 4 instruc]iuni (din 55) cu referire expres\ laconfesiune2. ~n Buchetul misiunii, compus din mici capitole de cîtevapagini, dou\ excep]ii atrag aten]ia : capitolul despre trufie, de 14 pagini,[i mai ales despre taina peniten]ei, de 29 de pagini3. Insisten]\ deosebit\tot asupra confesiunii în mai multe culegeri de omilii �duminicale� : Maillardare cel pu]in trei predici duminicale asupra acestei chestiuni4, iar Camus �dou\5. La Font, Girard [i Réguis se mul]umesc totu[i cu o instruc]ieanual\6. Dar aceste calcule reprezint\ ni[te simplific\ri în[el\toare, pentruc\, `n cea mai mare parte a lor, predicile consacrate �sacrilegiului�,�peniten]ei� [i �duratei peniten]ei� includ [i dezvolt\ri despre confesiune.S-au p\strat 21 de predici despre peniten]\ ale lui Fraçois de Toulouse7,27 ale lui Lejeune8, 26 ale lui Loriot9. La fel, 71 din cele 401 de c`nt\ri cefigureaz\ în Manualul misiunilor folosit în dioceza de Rennes trateaz\despre �convertirea p\c\tosului�10, ce trecea în mod necesar prin confesiune.

Aceast\ insisten]\ trimite la un mare fapt istoric ce explic\ par]ialsuccesul Reformei din secolul XVI [i vigoarea anticlericalismului din seco-lul XIX : rezisten]a maselor la confesiunea auricular\ obligatorie, mai alesatunci cînd era f\cut\, conform uzan]elor, la preotul parohiei, atît de binecunoscut. �Ru[inea, constata sf`ntul Vincent de Paul, îi împiedic\ pe mul]i]\rani de treab\ s\-[i m\rturiseasc\ toate p\catele în fa]a preo]ilor lor,fapt care-i men]ine într-o stare de damnare�11. Memoriile lui ChristopheSauvageon, prior la Sennely-en-Sologne între anii 1676 [i 1710, arat\ camce se întîmpla de obicei la confesiune :

�Oamenii nu-[i amintesc aproape niciodat\ de momentul ultimeim\rturisiri, cel mai adesea n-au respectat în întregime ultima peniten]\,


spun c\ n-au f\cut nimic, nu-[i recunosc nici un p\cat, rîd, se plîngde mizerie [i de s\r\cie, se scuz\, ...îi bîrfesc pe semenii lor..., spun cujum\tate de gur\ p\catele mari de fric\ s\ nu-i aud\ preotul, adic\încearc\ s\ se în[ele pe ei în[i[i vrînd s\-l în[ele pe acesta, [i-i un faptcert c\ exist\ foarte pu]ine confesiuni corecte�12.

Aceast\ constatare aminte[te de m\rturisirea cinic\ a unui personaj dinConfesiunea Rifflart, o fars\ mai veche cu dou\ sute de ani decîtMemoriile lui Sauvageon :

�...Pentru c\ preotul meu e surdMerg la el cu pl\cere.~ntre dou\ cuvinte îl bag [i pe al treileaDar înceti[or, iar cînd ajung la cap\t,El m\ întreab\ dac\ asta e tot.Eu zic c\ da, el `mi d\ dezlegarea,Cum de se întîmpl\ nici nu-mi pas\�13.

Un text ca acesta ne l\mure[te asupra concep]iei populare despreiertarea de p\cate, baghet\ magic\ destinat\ s\-i deschid\ beneficiaruluipor]ile raiului. Biserica roman\ a f\cut totul pentru a substitui no]iuniicorespunz\toare unei astfel de re]ete o practic\ a tainei incluzînd m\rturi-sirea detaliat\, c\in]a [i voin]a de îndreptare.

Ne lipse[te deocamdat\ un istoric al tr\irii confesiunii. Dar cel care seva lansa în aceast\ mare aventur\ va trebui în mod necesar s\ plece de laun dat psihologic fundamental : [i anume, diferen]a de natur\ �dintrem\rturisirea voluntar\ [i spontan\ f\cut\ de un subiect în dificultate uneipersoane alese de el [i c\reia îi solicit\ sprijinul amical, poate chiariertarea eliberatoare, [i confesiunea obligatorie `n fa]a cuiva care dispuneneîndoielnic de puterea de a absolvi, dar a fost impus de autoritateabisericeasc\�14. Pentru c\ n-a f\cut aceast\ deosebire, Biserica catolic\ s-aangajat într-o lupt\ extraordinar\ contra t\cutei [i ̀ nc\p\]`natei reticen]e apopula]iei. Exist\ o jen\ evident\ între preot [i enoria[ii s\i. La mijloculsecolului XVIII, Chevassu o recunoa[te cu claritate. F\cînd `ntreb\rile [ir\spunsurile, el declar\ într-o predic\ : �Sînt prea cunoscut de preotulmeu [i de preo]ii din parohia mea : trebuie s\ a[tept un confesor str\in. ~na[teptare, amîn\m m\rturisirea p\catelor de pe o zi pe alta [i, pentru aascunde jalnicele lan]uri ale unei îndelungate obi[nuin]e de care nu vrems\ ne dezb\r\m, schimb\m confesorul... Ne dorim ni[te confesori care v\d[i se fac c\ nu v\d, care ascult\ f\r\ s\ în]eleag\�15.

Godeau refuza s\ ia în considerare stinghereala penitentului în fa]apreotului s\u, atunci cînd spunea publicului :

�Un confesor str\in (de exemplu un misionar aflat în trecere) care nuv\ cunoa[te [i nu [tie din ascunzi[urile inimii dumneavoastr\ decîtceea ce îi descoperi]i dumneavoastr\ acum nu v\ poate sf\tui decîtvag [i orbe[te ; [i, din experien]\, se [tie c\ cei ce fug de propriulpastor nu fac niciodat\ o peniten]\ adev\rat\ [i nu se îndreapt\ deloc.Ru[inea de a m\rturisi aceleia[i persoane acelea[i p\cate e un obstacol

167

ce-i poate re]ine pe p\c\to[i. Nu-l po]i în[ela la fel de repede pepreotul t\u ca pe unul str\in, nici nu-i po]i ascunde `mprejur\rile cefavorizeaz\ gre[eala ; iar str\inul nu poate g\si a[a u[or mijloacele dea le evita�16.

C\ ra]ionamentul lui Godeau n-a `nt`lnit o adeziune a epocii sale neeste dovedit [i prin înmul]irea congrega]iilor de misionari �din interior�.Ace[tia veneau înainte de toate în parohii, pentru a ob]ine confesiunicorecte : toate str\daniile aveau acela[i scop pentru care ei nu se cru]au,petrecînd cîte [ase ore pe zi [i chiar mai mult în confesional17. �Lei înamvon, ei trebuiau s\ devin\ pl\cu]i [i blînzi ca ni[te mielu[ei� atunci cîndîi ascultau pe peniten]i, ascunzîndu-[i cît mai mult fa]a, spre a le u[uram\rturisirile18. Convingerea � evident\ � a misionarilor era c\ a te confesaunor preo]i afla]i în trecere, pe care nu o s\-i mai vad\, poate, niciodat\,era o experien]\ mai pu]in traumatizant\ pentru credincio[i decît dez-v\luirea celor mai intime secrete ale lor în fa]a cuiva întîlnit în fiecare zi [icare nu oferea în schimb propriile sale confiden]e. ~n afar\ de asta,misionarii precizau întotdeauna, de la primele predici, c\ aveau �putereade a ierta tot felul de crime, de a da peniten]e [i de a stabili vinov\]iauneori chiar `n numele Domnului [i al Sfîntului Scaun� [i c\ aduceau cuei � pe gratis � dezleg\ri de jur\minte sau de leg\minte, reabilit\ri dec\s\torii [i indulgen]e plenare, dob`ndite `n urma unei confesiuni corecte[i a unei comuniuni fervente19.

Pentru a învinge obstacolul psihologic enorm constituit de dificultateam\rturisirii obligatorii, predicarea n-a uitat niciodat\ s\ insiste asupra�îng\duin]ei f\r\ de margini a lui Dumnezeu�20 [i asupra certitudinii c\�dac\ vom face peniten]\ vom fi negre[it salva]i�21. Jean-Pierre Camus î[iîncurajeaz\ auditoriul spunînd c\ �nici o muzic\ nu-i mai pl\cut\ luiDumnezeu decît t`nguirile vrednice de mil\ ale unei sfinte confesiuni�22.~ntr-o predic\ breton\ redactat\ la mijlocul secolului XVIII, rectorul seadreseaz\ publicului într-un mod ispititor : �Apropia]i-v\ cu to]ii, enoria[idin Irvillac, p\c\to[i [i p\c\toase cu inima uscat\ de sete, gr\bi]i-v\ [iveni]i cu to]i la izvorul vie]ii, al binecuv`nt\rii ; poarta Raiului e deschis\,r\nile lui Isus sînt deschise, veni]i s\ cump\ra]i f\r\ bani vin [i lapte, adic\iertarea pentru p\catele voastre... Ah ! cît e de pl\cut, de blînd, de frumos,de încînt\tor [i de minunat s\ fim invita]i de Isus s\ ne apropiem deizvorul vie]ii pentru a ne sp\la de p\cate�23. Un alt preot breton reiaaproape cuvînt cu cuvînt o predic\ a lui Bourdaloue pentru a expune�foloasele confesiunii�. �Adesea li se atrage aten]ia cre[tinilor, spune el,asupra îngrozitorului pericol [i asupra crimei unei confesiuni mincinoase �s\ eviden]iem, în treac\t, aceast\ constatare � ; dar poate c\ nu li se arat\îndeajuns cît de util\ le poate fi o bun\ confesiune pentru `ndreptareavie]ii lor [i pentru a înainta pe calea lui Dumnezeu�24.

Tot cu scopul de a-l ajuta pe penitent în dificila lui m\rturisire, predicilerepet\ de-a lungul secolelor c\ �orice confesor e obligat la un secret atîtde inviolabil încît niciodat\ nu poate face cunoscut, nici direct nici indirect,

DIFICULTATEA M|RTURISIRII OBLIGATORII


ce a aflat la confesiune�25, c\ a înv\]at totul despre nestatornicia fiin]eiumane, c\ el însu[i e capabil �s\ cad\ în acelea[i excese pe care le audeîn confesional�26 ; [i, în sfîr[it, c\ �în sfîntul tribunal al confesiunii, [el] esteîn acela[i timp tat\, frate, prieten, medic, avocat, judec\tor, dar unjudec\tor al ̀ ndur\rii, st\pîn [i pastor�27.

Aceste asigur\ri ale lui Girard sînt [i cele date � un alt exemplu printremulte altele � de canonicul regular Jean-Baptiste Le Vray, prior la Saint--Ambroise de Melun : �M\rturisindu-v\ p\catele unui preot, spune el, leînf\]i[a]i prietenului vostru. Ce fericire ! spune Seneca, s\ întîlne[ti chipuricredincioase în fa]a c\rora s\-]i po]i desc\rca inima cu încredere�. {i apoi�voi v\ confesa]i unui p\c\tos ca voi. De ce v\ teme]i s\-i spune]i ceeace [i el spune, poate, altuia ?�28 Incon[tient, Le Vray atinge o maredificultate psihologic\ a confesiunii obligatorii : trebuie s\ spui totul despretine cuiva pe care nu l-ai ales [i care, cel mai adesea, nu-i �prietenul� t\u.Prietenia nu se decreteaz\, nu se impune. ~n plus, ea presupune reciproci-tatea, împ\rt\[irea grijilor [i a sl\biciunilor, a secretelor. ~n epoca baroc\,scrie p\rintele Rey-Mermet, �tîmplari, sculptori [i ebeni[ti se vor str\duidin r\sputeri s\ fac\ din confesional o oper\ de art\. Dar nu un loc dedialog !�29. ~n lipsa dialogului în care fiecare se dest\inuie celuilalt, cuvin-tele cele mai încurajatoare [i �blînde]ea� preotului din confesional ��matern\�, cum zic lazari[tii30, �patern\�, dup\ Girard31 � riscau s\ seizbeasc\ de zidul unei t\ceri profunde ascunse înd\r\tul perdelei debanalit\]i [i de repet\ri inutile.

{i aceasta cu atît mai mult cu cît discursul pastoral despre confesiuneinsista asupra inegalit\]ii de statut `ntre preot [i penitent, `l transforma`ntr-un acuzat în fa]a unui judec\tor dintr-un �tribunal�. Limbajul juridic [irealitatea pe care o desemna nu facilitau m\rturisirea. Nu numai rigidulPierre de la Font declara c\ �taina peniten]ei este, dup\ P\rin]ii Bisericii, ojudecat\ la care penitentul trebuie s\ ]in\ loc, împotriva sa, de judec\tor,de acuzator, de martor [i chiar de c\l\u�32. Preotul Réguis, mai pu]inrigorist decît La Font, punea totu[i urm\toarea întrebare : �Ce este uncre[tin la picioarele lui Isus Hristos în tribunalul peniten]ei ? E un criminalcare se prezint\ în fa]a judec\torului s\u pentru a se acuza el însu[i, ca s\ob]in\ astfel izb\virea [i mîntuirea�33. Iar Girard confirm\ : �~n acest tribunal,preotul `ndepline[te rolul de judec\tor, iar penitentul e în acela[i timpacuzatorul, criminalul [i martorul�34.

Aceast\ severitate ne ajut\ s\ în]elegem un fapt global : `n ceea ceprive[te confesiunea, pastorala se exprim\ ̀ n dou\ feluri ; ea era în acela[itimp încurajatoare [i amenin]\toare, dînd cu o mîn\ [i luînd cu cealalt\.Una dintre temele traumatizante era aceea a �rec\derii�. Cine nu cade dinnou în acelea[i p\cate ? Dar Godeau îi amenin]a cu �ultima mînie a luiDumnezeu pe p\c\to[ii care cad mereu în p\catele lor�, iar episcopulinsist\ asupra �nerecuno[tin]ei lor dezgust\toare�, a �neru[in\rii lor turbate�,[i a �resping\toarei lor f\]\rnicii�. �Dac\ sîntem atît de nerecunosc\toriîncît ne întoarcem la p\cat, dup\ ce am primit iertarea lui Dumnezeu,

169

înseamn\ c\ nu mai exist\ ostie pentru absolvirea p\catelor�35. Logic cu elînsu[i, Godeau se r\zboie[te cu preo]ii care dau prea u[or dezlegarea36.~nc\ mai violent decît el, oratorianul Bourée îi calific\ drept �lupi s`ngero[i�,acuzîndu-i c\ fac o �necru]\toare m\cel\rie de suflete�, întrucît laxismullor duce la damnare37. Discurs de tip jansenist ? Poate. Dar un asemeneadiagnostic nu-i prea departe.

C`ntarea �despre taina peniten]ei� intonat\ de Fra]ii din [colile cre[tineîmpreun\ cu elevii lor con]inea ordinul : �El [p\c\tosul] trebuie s\ stea lapicioarele preotului / ~n postura criminalului�38 [i avertismentul : �Unconfesor prea blînd nu le aduce nici un folos nep\s\torilor�39 ! ~n realitate,`n planul pastoralei, jansenismul n-a constituit decît un sector particular alunui rigorism mult mai amplu decît el. ~ntr-un Discurs c\tre preo]i cuprivire la confesiune, preotul Girard î[i avertiza confra]ii contra excesuluide `ng\duin]\ în acordarea iert\rii : �Care confesor n-ar avea motive de ase teme ?, întreba el. Unde e preotul care poate a[tepta lini[tit judecataaspr\ a Domnului, f\r\ ca o fireasc\ team\ s\-i zguduie întreg sufletul,dup\ ce a pronun]at zece mii sau poate o sut\ de mii de absolviri dep\cate�40 ? Aceast\ întrebare nelini[tit\ trimite la frica resim]it\ în primulrînd [i mai ales în elitele clericale, ea îns\[i surs\ a fricilor difuzate în mase.

O alt\ tem\ de predilec]ie a pastoralei peniten]iale, al\turi de cea ac\derii : necesara smerenie a penitentului. Concret, aceasta era adeseaprezentat\ credincio[ilor în chip resping\tor, înso]it\ de amenin]\ri. �Dac\[p\c\to[ii], întreab\ Lambert nu pot lua asupra lor sarcina de a-[i dezv\luip\catele ̀ n fa]a confesorilor lor, cum vor da ochii cu lumea în ziua judec\]iicînd ceea ce au ascuns fa]\ de un singur om va fi cunoscut de to]i ?�41

Acela[i argument revine, ̀ ntr-un mod mai detaliat, în predica-tip a lazari[tilordespre �ru[inea cea rea� : �Iubi]ilor cre[tini, exclam\ sf`ntul Bernard, de cev-ar fi ru[ine s\ m\rturisi]i ceea ce nu v-a fost ru[ine s\ face]i ? Pentru cero[i]i la o m\rturisire sincer\ în fa]a lui Dumnezeu, voi care [ti]i c\ nu v\pute]i ascunde privirii divine ? Dac\ aceast\ nenorocit\ ru[ine v\ împie-dic\ s\ v\ m\rturisi]i gre[elile unui om p\c\tos ca voi, gîndi]i-v\ cu toat\seriozitatea la ru[inea de nesuportat pe care o ve]i sorbi pe `ndelete înziua judec\]ii cînd aceste p\cate at`t de umilitoare vor fi scoase la vedereaîntregii lumi�42. De fapt, aici avem de a face cu un loc comun [i orepeti]ie, fiecare orator aducîndu-[i totu[i nota personal\ în tratarea temei :�Cum ? strig\ Chevassu, nu îndr\zni]i s\ spune]i la urechea unui preotceea ce nu v-a fost fric\ s\ comite]i în prezen]a lui Dumnezeu însu[i ? {inici s\ m\rturisi]i în secret ceea ce nu v-a fost ru[ine s\ face]i în prezen]amai multora ?... Din dou\ una, trebuie ori s\ v\ aduce]i voi în[iv\ p\cateleîn fa]a tribunalului peniten]ei, ori Dumnezeu vi le va repro[a în veci [i leva ar\ta întregului univers în marea zi a revela]iilor [i a r\zbun\rilor�43.Preotul din Rousses îl compar\ pe p\c\tosul schimb\tor cu fata care, dup\ce �a uitat de sine�, î[i ascunde apoi gre[eala, dar e constrîns\ s-o fac\ eaîns\[i cunoscut\ prin durerile facerii.

�Nu v\ fie ru[ine s\ v\ spovedi]i preotului� : acesta-i sfatul dat mai sus,dar el a fost dublat de un îndemn care-l dep\[ea [i chiar îl contrazicea : [i



anume, c\ ru[inea e necesar\ penitentului. Réguis se plînge de frecventaei absen]\ : �Tu [tii, Doamne, iar noi am ascultat aceste confesiuni anualeluate de falsul credincios drept un supliciu, f\cute cu v\dit\ sc`rb\ [inumai ̀ ntr-o doar\. Nu-i vorba de un criminal acoperit de ru[ine [i p\trunsde durere care se umile[te, se acuz\, cere iertare, de[i se crede nedemnde ea ; ci de un om care-[i spune povestea ([i poveste[te r\u), denatureaz\faptele, le bagatelizeaz\, le coloreaz\ [i caut\ întotdeauna s\ par\ maipu]in vinovat decît este�44.

Fericit\ ru[inea penitentului sincer ! Priorul Le Vray din Melun o recomand\ascult\torilor s\i : �Dac\ ave]i vreo dificultate în a v\ m\rturisi p\cateleunui om p\c\tos ca voi, înseamn\ c\ a]i meritat-o�. Ru[inea peniten]ilor�face s\ dispar\... stinghereala ce le era rezervat\ în ziua judec\]ii...Lacrimile [lor] sting focurile mistuitoare ale infernului destinate p\catului�45.Trebuie a[adar s\ c\ut\m ru[inea, iar preo]ii trebuie s-o st`rneasc\. Esteceea ce sus]inea Bourdaloue : �Aceast\ ru[ine pricinuit\ de ea [confesiune]v\ umile[te în fa]a lui Dumnezeu ; iar ceea ce v\ umile[te în fa]a luiDumnezeu e ceea ce trebuie s\ c\uta]i în peniten]\. Ceea ce te-a pierdut,o, fratele meu, zice Ioan Hrisostomul, ceea ce a fost izvorul nefericirii taleeste c\ nu te-ai ru[inat îndeajuns... Este deci de datoria predicatorilor [i aconfesorilor... [s\ inspire] ei în[i[i aceast\ ru[ine celor ce n-o au�46.

Biserica roman\, juridic\, minu]ioas\ [i cazuistic\ a crezut c\ ru[ineasalutar\ nu putea ]î[ni decît dintr-o m\rturisire scrupuloas\ a gre[elilor.Totu[i Biserica de R\s\rit, acord`nd aceea[i importan]\ umilului sentimentde culpabilitate în fa]a lui Dumnezeu, nu le-a impus niciodat\ credin-cio[ilor confesiunea detaliat\ pe care Conciliul de la Trento47 a instituit-oca obliga]ie divin\ (de jure divino). Citim în Ritualul roman aprobat în 1614 :�Pentru a fi salutar\ [i a face parte din taina peniten]ei, ea [confesiunea]trebuie s\ fie înso]it\ de o durere sf`[ietoare [i de o adînc\ umilin]\ [i, maiales, s\ fie cît mai deplin\ cu putin]\, astfel ca penitentul s\ explice clarconfesorului felul p\catelor de moarte comise de la botez sau de la ultimaconfesiune, num\rul lor, atît cît î[i va putea aduce aminte, împrejur\rilece-i schimb\ natura, sporindu-i sim]itor gravitatea... Cel ce ar omite dinconfesiune vreunul din aceste lucruri, în mod deliberat, de ru[ine, de fric\,dintr-o neglijen]\ studiat\ sau pentru c\ nu s-a cercetat îndeajuns, arcomite un sacrilegiu care i-ar anula confesiunea [i l-ar obliga s-o ia de lacap\t�48.

Iat\-ne ajun[i în inima dramei istorice a confesiunii pe teren roman,clerul fiind convins c\ orice confesiune incomplet\, determin`nd omisiuneaunui singur p\cat de moarte, constituia un �sacrilegiu� [i era pasibil depedeapsa cu moartea ve[nic\. Textele cu aceast\ tem\ abund\ îndeosebiîntre secolele XV [i XIX. Pentru sf`ntul Bernardin de Siena, �confesiuneanu-i întreag\ dac\ p\c\tosul ascunde vreun p\cat de moarte [i atunciDumnezeu nu-l iart\... A opri în con[tiin]a ta vreun p\cat de moarte e ca[i cum ai primi în casa ta un tr\d\tor care te va da pe mîinile du[manilor.~i displace Domnului, îi e ur`t s\ locuiasc\ ̀ mpreun\ cu tr\d\torul prietenilor

171

s\i�49. Acela[i Bernardin consacr\ o întreag\ predic\ capcanei diabolicenumite Taciturnitas50, datorit\ c\reia r\ii peniten]i, ca vr\jitoarele (compa-ra]ia îmi apar]ine), tac în fa]a judec\torului. Maillard consacr\ [i el t\cerii(Taciturnitas) o predic\ duminical\ [i afirm\ : �Nu trebuie s\ speri iertareacrimei, cînd la confesiune ai trecut ceva sub t\cere�51.

Jean-Pierre Camus enumer\ astfel cele 17 calit\]i ale confesiunii bune :ea trebuie s\ fie �simpl\, umil\, curat\, fidel\, adev\rat\, frecvent\, f\r\`nflorituri, discret\, sincer\, ru[inat\, deplin\, secret\, înl\crimat\, scurt\,curajoas\, acuzatoare, supus\�. ~n leg\tur\ cu a cincea condi]ie (�adev\-rat\�) el precizeaz\ : �Adev\rul e îndeosebi trebuincios [în confesiune],altminteri degeaba î]i pui t\ciuni aprin[i pe cap, transformi judecata înabsint [i-]i atragi propria damnare ̀ n[el`nd ̀ ndurarea divin\. E un sacrilegiuce ]ine de ateism acela de a min]i în fa]a înfrico[\torului tribunal... A ascundeastfel adev\rul în fa]a lui înseamn\ a-l nega pe Dumnezeu, adic\ adev\rulprim. ~nseamn\ a trimite spre cer un scuipat care va c\dea pîn\ la urm\peste nasul celui ce l-a trimis�52. Tr`mbi]a cerului... a p\rintelui Yvan neasigur\ c\ �nu trebuie s\ t\inuie[ti p\catele, pentru c\ Dumnezeu le vede[i le va ar\ta la to]i oamenii� [i c\ �Dumnezeu scoate la iveal\ pe c\imiraculoase p\catele secrete, atunci cînd le z\vore[ti cu [iretenie�53.

Misionarii, ca Loriot, consacr\ adesea o predic\ întreag\ �ru[inii ce-iface pe oameni s\ ascund\ p\catele la confesiune� [i spun `n leg\tur\ cuaceasta povestiri cu strigoi ce urc\ din iad pentru a recunoa[te t\cereaasupra unui singur p\cat de moarte pricinuindu-le damnarea54. ~n corpusulomiliilor lazariste, o predic\ special\ abordeaz\ �ru[inea rea�, dar, în rest,insisten]a asupra necesarei exactit\]i a confesiunii revine în mai multeastfel de instruc]iuni : �Ah ! Iat\ o chestiune important\, strig\ predicatorul,c\ci pu]ini se achit\ cum se cuvine de aceast\ obliga]ie ! Cîte sacrilegii sîntcomise de cre[tini indiferent de stare, vîrst\ [i de sex !�55. Am puteaapropia exclama]iile misionarului de lamenta]iile oric\rui preot vorbinddespre aceea[i problem\ de la amvon. �Pentru ce sînt os`ndi]i, întreab\Chevassu, acest b\rbat [i aceast\ femeie ? Doar s-au spovedit de Pa[te cato]i ceilal]i [i poate chiar mai des ; [i totu[i, iat\-i în iad, strivi]i subpicioarele demonului. De unde le vine aceast\ `ngrozitoare nenorocire ?De la gre[ita stare de spirit cu care s-au apropiat de taine. ~n loc s\ vin\ cuinima deschis\, ei au adus un suflet f\]arnic, un suflet plin de ascunzi[uri [ide în[el\torie�56.

Cum se justific\ obliga]ia strict\ de a spune totul confesorului ? Unpreot breton, reluîndu-l textual pe Bourdaloue, opune justi]ia oamenilor[i justi]ia lui Dumnezeu. Primii �nu pedepsesc decît ce iese la iveal\. Darîn justi]ia divin\ nu exist\ pedeaps\ [i isp\[ire decît pentru ceea ce seascunde�. Urmarea predicii lui Bourdaloue (nereluat\ de rectorul Omnès)insist\ asupra necesit\]ii unei �discipline umilitoare� � ru[inea izbitoare. ~nziua judec\]ii, Dumnezeu �va scotoci [i va p\trunde în toate ascunzi[urilesufletului nostru�. Acesta e �modelul pe care confesiunea noastr\ î[ipropune s\-l imite... `ntruc`t ne m\rturisim p\catele nu numai în fa]a lui



Dumnezeu, ci [i în fa]a omului considerat drept trimisul lui Dumnezeu ;unui om care nu ne poate cunoa[te de la sine, dar c\ruia îi înf\]i[\m toatesl\biciunile noastre, toate la[it\]ile noastre, toate vicleniile noastre, totce-i stricat [i corupt în inima noastr\ : obligîndu-ne s\ ascult\m de tot ceeace r`vna `i va dicta, s\ suport\m toate pedepsele ce ni le va impune, s\respect\m toate regulile de via]\ pe care ni le va prescrie. C\ci ce sînttoate acestea, dac\ nu un exerci]iu eroic al disciplinei umilitoare de carevorbe[te Tertulian�57.

Bourdaloue merge în profunzimea lucrurilor [i a observat bine c\Biserica catolic\ propunea, cel pu]in anual, un �exerci]iu eroic� milioanelorde credincio[i, în func]ie de �modelul� constituit de confesiunea de lajudecata de apoi. O alt\ ra]iune imperativ\ a m\rturisirii complete c\treconfesor e precizat\ de predicatorul lazarist care-l invoc\ pe sf`ntul Tomapentru a afirma c\ �nu putem vorbi de iertarea unui p\cat f\r\ a vorbi înacela[i timp de iertarea altuia, pentru c\ nu po]i fi în acela[i timp prieten[i du[man al Domnului, pl\cut [i ur`t lui, iertat [i în p\cat�58.

~n asemenea situa]ii, aten]ie la confesiunile incomplete din neglijareaexamenului ! O c`ntare lasallian\ îi înva]\ pe copii c\ �trebuie s\ necercet\m înceti[or... ]in`nd cont de faptele bune, dar [i de lipsurile dincomportarea noastr\�59. Grignion de Montfort, vorbind ̀ n numele lui Isus,le cere �copila[ilor� s\ mearg\ �în fiecare lun\ la confesiune�60. Astfel va fimai u[or s\ �nu ascund\ nimic� confesorului. Desigur, �dac\ ̀ ]i scap\ cevasau nu-]i dai seama de o gre[eal\... dup\ ce te-ai examinat suficient nu tefaci vinovat de nimic�61. �Confesiunea nu-i o tortur\ a sufletelor�62. Dar,�trebuie s\ [ti]i, fra]ii mei, avertizeaz\ preotul misiunii, c\ dac\-i ungroaznic sacrilegiu acela de a ascunde în mod voluntar un p\cat demoarte de care v\ aminti]i prea bine, tot p\cat e [i acela de a nu m\rturisiceva ce nu v\ aminti]i, pentru c\ n-a]i vrut s\ v\ folosi]i de mijloacelenecesare pentru a v\ aminti�63. Tot a[a, Girard le cere enoria[ilor s\i s\ seexamineze �îndelung [i cu mare aten]ie�. �Ce-i cu îndr\zneala atîtorp\c\to[i, exclam\ el, care merg la tribunalul sfînt al peniten]ei aproapef\r\ nici o preg\tire ? Cî]i sînt aceia care, v\zîndu-l pe preot în confesional,cred c\-i mai bine s\ profite de ocazie pentru a se confesa f\r\ examen ?Cî]i al]ii care, în loc s\ se cerceteze, `[i spun rug\ciunile sau citesc cevaf\r\ nici o leg\tur\ cu acest examen ce trebuie s\ precead\ confesiunea�64.

Repetarea avertismentelor, a repro[urilor [i a amenin]\rilor adresatede clerici credincio[ilor nu-l pot l\sa indiferent pe istoric. Dimpotriv\, ea îidezv\luie un fapt capital : în era cre[tin\, confesiunea obligatorie, cum\rturisirea detaliat\ a gre[elilor, a fost primit\ ca o povar\ de cea maimare parte a oamenilor. Biserica înv\]\toare a fost con[tient\ de iner]iamanifestat\ ̀ n acest sens, ̀ n r`ndul maselor [i a denun]at-o de nenum\rateori. O �vicioas\ pudoare� `mpiedica m\rturisirea. De unde urm\toareaconstatare a unui capucin ce predica la Sixt în Savoia, în 1644 :

�Dup\ atîtea mustr\ri pline de blînde]e date peniten]ilor cu ocaziaconfesiunii, pentru a le inspira o mai mare încredere în confesori întru

173

salvarea sufletelor [i, în sfîr[it, dup\ o sumedenie de [iretlicuri folositeîn acest scop, înc\ se mai g\sesc mul]i care, `n cursul misiunilor, întredou\ spovedanii f\cute în fa]a unor confesori pe care nu i-au v\zut [inu-i vor mai vedea, poate, niciodat\, comit sacrilegii ]in`ndu-[i p\cateleascunse, neîndr\znind s\ le m\rturiseasc\ din cauza periculoaseiru[ini a enormit\]ii lor�65.

P\rintele Réguis nu se temea, desigur, c\ va fi contrazis de c\treenoria[ii s\i cînd constata melancolic c\ lumea se confeseaz\ cît mai tîrziuposibil, în ultimile dou\ s\pt\mîni înainte de Pa[ti. �Ce înseamn\ aceasta ?comenteaz\ el. Nu v\ face]i iluzii [i nu v\ l\sa]i orbi]i, vede]i lucrurile a[acum sînt, judeca]i dup\ dreptate ! Ce înseamn\ toate acestea ? ~nseamn\c\ dac\ aceste dou\ s\pt\mîni s-ar prelungi pîn\ la Rusalii, eu nu m-a[spovedi dec`t la Rusalii ; c\ dac\ Pa[tele ar veni o dat\ la zece ani, eu num-a[ confesa decît o dat\ la zece ani ; c\ dac\ Biserica n-ar ordona în modexplicit ca lumea s\ se spovedeasc\ o dat\ pe an, eu nu m-a[ maispovedi decît înainte de moarte�66. Ca to]i confra]ii s\i din cler, Réguisconfunda credin]a cre[tin\ cu supunerea la preceptul confesiunii anuale [idetaliate a gre[elilor. Aceast\ confuzie a dus departe. Cî]i oameni nu s-auîndep\rtat de catolicism, atunci cînd lumea cre[tin\ s-a divizat, din cauzaobliga]iei de a face o m\rturisire �exact\� a p\catelor unui confident pecare nu [i-l aleseser\ !

Aici trebuie s\ aprofund\m investiga]ia [i s\ ne întreb\m ce anumebloca `n mod deosebit confesiunea. R\spunsul poate fi formulat astfel :unele persoane se temeau, cu siguran]\, c\ vor fi obligate, dup\ oconfesiune lipsit\ de `ng\duin]\ s\ se împace cu cineva cu care eraucertate sau s\ restituie un bun dobîndit pe c\i necinstite. Totu[i, ra]iuneaprincipal\ a t\cerilor voluntare din confesional era ru[inea de a m\rturisip\catele de ordin sexual. Cînd predicatorii evoc\ motivele ce provoac\blocajul peniten]ilor, ei pun în general în capul listei `nc\lcarea regulilorcur\]iei. �Cum, zice în sinea ei aceast\ fals\ credincioas\ � citez aici opredic\ a canonicului Le Vray � s\-mi declar necur\]ia unui confesor carem\ crede atît de neprih\nit\ [i de cuminte ? Cu ce obraz, î[i zice acestenoria[, s\ îndr\znesc a-i spune preotului meu c\ am furat sau c\ mi-amînsu[it bunul altuia ? c\ am v`ndut cu greut\]i [i cu m\suri false ? c\ am datbani cu cam\t\... ?�67 Reg\sim aceea[i prioritate dat\ sexualit\]ii într-opredic\ lazarist\ tratînd despre �teama de confesional� : �Cîte persoaneos`ndite nu vedem, se plînge predicatorul, [i de toate categoriile, pentruc\ [i-au ascuns la confesional p\catele lor mari [i demne de ocar\ ! Unii ̀ [im\rturisesc ne`nsemnatele desfr`uri, micile minciuni, dar se vorbe[te oarede [tiutele bestialit\]i, incesturi, sodomii, adultere, furturi sau de c\m\-t\rie ?�68 Sauvageon, priorul de la Sennely, explicînd la rîndul s\u oroareast`rnit\ de confesional în sufletele enoria[ilor s\i, men]ioneaz\ ca prim\cauz\ dificultatea de a m\rturisi p\catele sexuale : �Un b\iat care a necinstit ofat\ înainte de a se c\s\tori a[teapt\ moartea pentru a m\rturisi p\catul, lafel [i ea ; ho]ii, sperjurii, incendiatorii [i, în general, cei ce au comis crime



josnice [i condamnabile a[teapt\ ultimul ceas pentru a le m\rturisi preo]ilorlor [i le dau ca motiv faptul c\ nu-i bine s\ te încrezi în toat\ lumea�69.

Loriot avea obiceiul s\ citeze în predicile sale cazul unei �doamne derang înalt�, ajuns\ c\lug\ri]\, [i care n-a îndr\znit niciodat\ s\ m\rturiseasc\un anume p\cat la confesiune ; de aceea a [i fost os`ndit\. Or, precizeaz\predicatorul, acest p\cat consta într-o �fapt\ necuvenit\� pe care ocomisese �de una singur\�70. O alt\ predic\ a lui Loriot ne pune, în plus,pe o pist\ ce merit\ cercetat\ cu aten]ie : mai mult decît b\rba]ii, femeile,ne asigur\ el, sînt re]inute de o �pudoare vicioas\�, în momentul m\rturi-sirii p\catelor sexuale în confesional : �E considerat un fapt obi[nuitprimirea tainei c\s\toriei în stare de p\cat de moarte pentru c\ acestep\cate [familiarit\]ile [i alte �libert\]i criminale� din timpul logodnei] nu-sdeloc m\rturisite, îndeosebi de c\tre fete, c\rora o ru[ine rea le închidegura�71 P\rintele Lejeune spusese aproape acela[i lucru într-o predic\despre �taina c\s\toriei� : �Logodnica, ne asigur\ el, îi permite logodniculuiei intimit\]i senzuale, nebunii necurate, `nchipuindu-[i c\ el trebuie s\-idevin\ so] ; ea nu spune nimic preotului cînd se spovede[te ca s\ sem\rite, va comunia nedemn, c\ci nu s-a confesat bine ; ea prime[tesacramentul c\s\toriei în aceast\ stare nedemn\ ; a[adar cum pot ei s\aib\ binecuvîntarea Domnului într-o c\snicie început\ cu trei sacrilegii ?�72

(la confesiune, la comuniune [i la c\s\torie). Pentru multe femei nu eraacesta un obstacol de netrecut în a vorbi unui b\rbat despre via]a lor ceamai intim\ ?

Astfel, din tot felul de motive, credincio[ii de alt\dat\, într-o foartemare propor]ie, s-au sustras obliga]iei de a face confesorilor lor m\rturisiricu adev\rat personale. Preo]ii o [tiau bine [i mul]i ar fi subscris cu siguran]\la constatarea pl`ng\rea]\ a preotului Girard, adresîndu-se altor preo]i [ispunîndu-le : �Dac\ ra]iunea pare s\ arate c\ e un paradox s\ spui c\aproape nu exist\ loc unde s\ cuno[ti mai pu]in pe oameni ca la tribunal[al confesiunii], experien]a nu ne permite s\ ne îndoim. ~ntr-adev\r,unde-s preo]ii care s\ nu fie în[ela]i [i înc\ foarte des ? Trufia, viclenia,ru[inea, teama, respectul pentru om � s\ re]inem, în treac\t, ultimii treitermeni � uneori interesul [i întotdeauna prejudec\]ile, totul `i st\ `mpotriv\p\c\tosului c`nd vrea s\-[i m\rturiseasc\ starea con[tiin]ei sale�73. E[ec alconfesiunii auriculare ? La nivel colectiv, pentru mine cel pu]in, faptul eneîndoielnic.

Obsesia confesiunii �exacte� este cu siguran]\ una dintre marile cauzecare au determinat Biserica roman\ s\ utilizeze o pastoral\ a fricii. Trebuiacu orice pre] s\ se explice credincio[ilor gravitatea t\cerilor [i a m\rturi-sirilor pe jum\tate de care se f\ceau vinova]i la �tribunalul peniten]ei�.Omisiunea voluntar\ constituia un �sacrilegiu� pasibil de pedeapsa cuinfernul dac\ se ascundea un p\cat �de moarte�. ~n afar\ de aceasta �tragic\ urmare a sistemului � o confesiune incorect\ le p\ta pe toatecelelalte ulterioare, fie ele complete [i sincere, atît timp cît gre[ealaascuns\ nu era m\rturisit\. Astfel se aluneca pe un tobogan de �sacrilegii�.

175

�Privi]i pu]in, îi admonesta Joseph Lambert, funestele efecte ale crimi-nalelor voastre întîrzieri. Cîte spovedanii de c`nd a]i început s\ v\ ascunde]ip\catul ? Tot atîtea sacrilegii !�74 �Ce stranie stric\ciune [i ce îngrozitoareorbire !�, se `ntristeaz\ preo]ii Misiunii, `n leg\tur\ cu cei ce-[i ascundgre[elile la confesiune ; �îi vorbi]i lui Isus Hristos care cunoa[te toateascunzi[urile inimii voastre�75. ~ntr-o alt\ predic\, ei precizeaz\ : �Scriptura,conciliile, P\rin]ii Bisericii [i teologii ne înva]\ to]i într-un glas c\ nu vomob]ine niciodat\ iertarea p\catelor noastre de moarte dac\ ascundemcîteva la tribunalul peniten]ei ; asta va fi de ajuns pentru a ne condamnape veci�76. Rectorul de la Irvillac din Bretagne î[i roag\ enoria[ii s\-[i�cerceteze atent� via]a la tribunalul peniten]ei [i s\-[i �arate ascunzi[urilecon[tiin]ei�. Dar constat\ c\ �exist\ oameni, p\c\to[i [i p\c\toase, îndeajunsde orbi, îndeajuns de nenoroci]i, îndeajuns de nevrednici pentru a negasau a ascunde cîte un p\cat, de ru[ine [i de st`njeneal\, de[i [tiu c\, dac\nu-[i declar\ p\catele, comit un sacrilegiu. Ah ! ah ! ah ! voi, bie]i p\c\to[i[i biete p\c\toase, de ce a]i comis atîtea sacrilegii ?�77

Pentru Chevassu, o confesiune incorect\, în special �din cauza ru[iniide p\cat� [i ̀ n �teama de confesor�, toarn\ otrav\ în leacuri. P\c\tosul �î[ig\se[te moartea în ceea ce ar trebui s\-i dea via]\ [i os`nda în ceea ce artrebui s\-i foloseasc\ la a se `ndrepta�78. Réguis îi ceart\ [i el pe ace[ticre[tini care �în fiecare an adun\ cîte un sacrilegiu la p\catele lor, sacrilegiucu atît mai înfrico[\tor cu cît î[i imagineaz\ c\-i fac pe placul lui Dumnezeuatunci cînd î[i `ndeplinesc o datorie [confesiunea pascal\] impus\ dereligie�79. �Sacrilegiu� [i �am`nare�, acestea erau cuvintele-cheie ale pasto-ralei consacrate confesiunilor în care o �vicioas\ pudoare� ducea la în[elarealui Dumnezeu. �Iat\ aceast\ ru[ine, exclama canonicul Le Vray, pe carediavolul o ia de la p\cat [i o d\ confesiunii pentru a-i ]ine pe oameni înrobie [i a-i p\stra pe veci lîng\ el�80. O leg\tur\ evident\ a existat odinioar\între sumbrul diagnostic pus de autoritatea religioas\ numeroaselor confe-siuni necorespunz\toare [i convingerea ecleziastic\ potrivit c\reia mul]isînt chema]i, pu]ini ale[i.

F\r\ îndoial\, nu-i exagerat s\ se afirme, a[a cum o dovede[te na[tereavoca]iei sf`ntului Vincent de Paul81, c\ principalul motiv care a dus lacrearea congrega]iilor de misionari (din interior) [i la înmul]irea misiunilora fost voin]a de a dep\[i obstacolul constituit de m\rturisirea complet\ la�tribunalul peniten]ei�. {i dac\ misionarii au insistat neobosit asupranecesit\]ii confesiunii generale, au f\cut-o pentru c\ [tiau cît de numeroaseerau confesiunile �nelegiuite�. Un capucin, predic`nd în Savoia în 1641,scria superiorului :

�...Dup\ cum ne arat\ experien]a, de abia dac\ se vor g\si, la o sut\ deenoria[i de rînd, patru sau cinci care s\ nu aib\ nevoie de confesiunilegenerale. Ceea ce ne face s\ lu\m ca sigur faptul c\ ciuma [i nenorocireacea mai mare a acestor timpuri constau în confesiunile nelegiuite. Epricina cea mai comun\ [i mai general\ a damn\rii la catolici, dreptpentru care implor\m Bun\tatea divin\ s\ repare o atît de funest\ [ide sîngeroas\ m\cel\rie a sufletelor ce o cost\ atît de scump�82.



Mi s-a p\rut necesar s\ reproduc acest text, deja citat în alt\ parte83,`ntruc`t el expune în mod clar convingerea misionarilor, experien]a lor peteren, mobilurile ac]iunilor lor [i motiva]ia metodelor lor. Pentru ei eravorba s\ opreasc\ sau cel pu]in s\ diminueze �m\cel\ria sufletelor�provocat\ de confesiunile f\cute r\u. Iar ei [tiau bine c\ pe mul]i credin-cio[i `i intimidau mai pu]in decît preo]ii parohiei. �Cînd [capucinii predi-c`nd în ]inutul Gex, în 1642] îi întrebau pe peniten]i de ce au stat atîtavreme în p\cate a[a de grave � incesturi, sacrilegii [i alte asemenea � eir\spundeau c\ n-aveau încredere în ceilal]i confesori� � `n principalpreo]i84. Totu[i, chiar [i misionarii se izbeau adesea de un zid al t\cerii. Deunde necesitatea de a st`rni frica. Un capucin predicînd în Savoia, în 1644,se plînge de acest blocaj85. ~n predicile din corpusul lazarist, amenin]areae omniprezent\. Ajuns la cea de a 46-a predic\ din serie (din 55),predicatorul vorbe[te în sfîr[it de paradis [i, f\cînd aluzie la predic\rileanterioare, proclam\ : �Fra]ilor, destul am f\cut s\ r\sune din acest amvontr\snetele [i loviturile de arbalet\ ale justi]iei lui Dumnezeu. Destul v-amînsp\imîntat [i speriat cu rigorile mîniei divine ; nu trebuie s\ vorbim tottimpul de moarte, de judecat\ [i de pedepsirea p\catelor...�86. Dar paran-teza asupra paradisului o dat\ închis\, auditorii misionarilor au reg\sit frica[i amenin]area în ultimele nou\ predici ale lazaristului.

Asupra anecdotelor elocvente, mo[tenitoare ale acelor exempla medie-vale, povestite de anumi]i misionari, [i asupra intensei emo]ii pe carereu[eau s\ o provoace prin rostire [i gestic\, ne aduc o pre]ioas\ documen-ta]ie relat\rile capucinilor predicatori, `n jurul anului 1640, în Savoia [i înregiunile învecinate. Rapoartele lor ne ajut\ s\ `ntrevedem viziunile,co[marurile [i halucina]iile anumitor peniten]i înd\r\tnici care nu sc\paude angoas\ decît printr-o confesiune general\. Leg\tura între fantasmelelor [i anecdotele edificatoare [i terifiante povestite la predici este, dealtfel, subliniat\ chiar de capucinul care l-a redactat :

�Iar pe cî]iva, ]in`ndu-se dup\ noi în alte parohii, i-am întrebat de ce,dup\ atîtea îndemnuri evlavioase [i pilde ce trebuiau s\ bage groaza încei mai înc\p\]`na]i, erau dispu[i s\ fac\ o m\rturisire întreag\ [iadev\rat\ mai degrab\ într-o parohie str\in\ decît într-a lor. Ne-aur\spuns [i ne-au povestit c\ fuseser\ îngrozi]i de viziunile nocturnecare îi f\ceau s\ tremure de fric\, l\sîndu-i pe jum\tate mor]i�87.

O femeie din Saint-Julien, dup\ ce nu m\rturisise la confesiune p\catulde �furti[ag�, vede în vis �port\rei negri [i îngrozitori� urm\rind-o �ca s-obage la închisoare�88. Unul dintre �notabilii� din Taninges e plin de �ur\ [ide ranchiun\�. Dar, `n cursul misiunii, pe cînd el se agita în pat, ni[tedemoni intr\ în camer\, f\cînd �tumbe, ̀ ntr-un continuu du-te-vino�. Apoi[eful lor d\ s\-l apuce de picioare. Atunci p\c\tosul nostru invoc\ pe to]iisfin]ii din paradis [i se converte[te89.

O ]\ranc\ din Nuz (regiunea Valle d�Aosta) �numai ce a auzit desosirea misiunii� e cuprins\ de disperare din cauza �groz\viilor din via]aei� [i-i �bîntuit\� de �un duh r\u� care o sf\tuie[te s\ se înece. Din fericire,

177

so]ul ei o aduce la misionari, iar ea se spovede[te90. Un plugar din Lugrin(în Chablais), �de mai multe zile [i nop]i se simte h\r]uit, un duh necuratinvizibil aruncînd dup\ el cu pietricele vizibile�91, pîn\ ce a venit s\-[im\rturiseasc\ toate p\catele. Un ]\ran normand, în timpul unei misiunieudiste, în 1650, se vede atacat în somn de 2000 de lupi, la fel denumero[i ca p\catele lui92.

Aici se impune o compara]ie cu �viziunile� indienilor din Mexic,raportate de iezui]i între 1580-1620. Delirurile acestora trimiteau lapredicile misiunilor. C\ci vizionarii retr\iau, cu siguran]\, scenele [i pildele(exempla) ce le fuseser\ prezentate din înaltul amvonului, probabil f\cutemai impresionante printr-o tehnic\ audiovizual\93 (prezent\ [i ̀ n misiuniledin Europa, a[a cum o dovedesc cele ale p\rintelui Maunoir în Bretagne).Uimitor paralelism al metodelor de o parte [i de alta a Atlanticului ; [i, înconsecin]\, similitudine a reac]iilor. Relat\rile iezuite precizeaz\ c\, întimpul predicilor, indienii culpabiliza]i începeau s\ ]ipe, s\ suspine, s\plîng\. Nu se lini[teau decît prin confesiune. Acela[i scenariu [i în Europa.

Lucrarea lui Abelly este, la drept vorbind, foarte sobr\ în aceast\privin]\ [i nu men]ioneaz\ decît întîmpl\tor predicile întrerupte pentru ast\p`ni �[iroaiele de lacrimi [i suspinele�94 auditorilor. ~n schimb, relat\rilemisiunilor capucine sînt pline de nota]ii de acest fel, ap\r`nd astfel dreptun topos. Iat\ un citat semnificativ pentru exemplificare. Privitor lalocalitatea Massanger din Chablais, vizitat\ de misionari în 1642, seistorise[te :

�Aici se repet\ cele ce s-au mai spus despre predicile întrerupte deplînsete [i gemete, de strig\tele s\rmanilor zgudui]i de oroarea dep\cat, de caznele infernului [i de iubirea de Dumnezeu. Ceea cef\cea ca mai mul]i dintre ei, împiedica]i de lacrimi, suspine [i plînsete,s\ nu-[i încheie m\rturisirile decît cu mare greutate. Al]ii, dup\ ce-[iterminau m\rturisirea, l\sîndu-se la p\m`nt, cît erau de lungi, înmijlocul Bisericii, se tînguiau cu atîta jale pentru p\catele lor încîtst`rneau mila tuturor [i alte sim]\minte asem\n\toare ; astfel încît,v\zînd asemenea scene ]i se p\rea c\ s-a întors vremea Bisericiiprimitive...�95

Enorm\ dificultatea confesiunii generale ! Pentru a învinge obstacolele,predicatorii trebuiau ca, prin num\rul predicilor [i prin t\ria cuvîntului, s\provoace la credincio[i o stare excep]ional\ de excita]ie, s\ a]î]e în ei�ni[te remu[c\ri de con[tiin]\� atît de puternice încît erau literalmente�sco[i din fire�96. ~n acest climat psihologic de o rar\ intensitate, m\rturi-sirea devenea posibil\ [i aducea cu sine o mare eliberare. De aici, scenelefrecvent descrise în cronicile timpului : confesiuni publice, împ\c\ri bru[te[i impresionante, restituiri de bunuri însu[ite pe c\i necinstite, promisiunide �înfrînare a trupului prin post sever�97, cereri de peniten]e extraordi-nare etc.



Confesiuni sacrilege [i comuniuni nedemne

O confesiune sacrileg\ risc\ s\ antreneze [i altele atunci cînd o gre[eal\grav\ nu e m\rturisit\ ; ea duce la comuniuni nelegiuite, dat\ fiind obliga]iade a primi împ\rt\[ania de Pa[te. Printr-o cascad\ de c\deri, se ajunge laaceast\ crim\ suprem\.

De-a lungul timpului, pastorala a subliniat cu putere tragica înl\n]uire.Dup\ ce exclam\ : �Cîte confesiuni de cînd a]i început s\ v\ ascunde]ip\catul ? Tot atîtea sacrilegii !�, Joseph Lambert continu\ logic : �Cîtecomuniuni ? Tot atîtea sacrilegii, adic\ pute]i spune cu [i mai mult temeidecît profetul David c\ « nelegiuirile au ajuns pîn\ peste cap [i sînt pentruvoi o povar\ apas\toare »� 98. ~n predica asupra �nedemnei comuniuni� dincorpusul lazarist, g\sim mai cu seam\ urm\torul avertisment solemnadresat celor ce-l insult\ pe Dumnezeu : �Dac\, din nenorocire, v-a]iapropiat de altar dup\ ce a]i ascuns sau mascat un singur p\cat de moarte,dar ce zic, o singur\ împrejurare din cele care v-ar fi f\cut s\ veni]i laconfesiune, acoperi]i de ru[ine, sînte]i vinova]i de cumplita îndr\zneal\�99.

�Dragii mei copii, întreab\ Girard în ziua unei prime comuniuni, estecineva dintre voi demon sau Iuda ? Este cineva atît de vîndut încît s\-ldevoreze pe Isus Hristos la aceast\ sfînt\ mas\ venind s\ comunieze cu ocon[tiin]\ înc\rcat\ de crime sau dup\ ce [i-a ascuns p\catele la confe-siune ?�100 ~n duminica Patimilor, Chevassu vorbe[te despre �sacrilegiu� :ceea ce-l face s\ evoce �comuniunile nedemne�, o �crim\ mai des întîlnit\decît se crede�. E vorba oare de �necredincio[ii� care �cu sînge rece... vins\ calce în picioare sîngele noii alian]e� ? Nici vorb\, c\ci �`mpotrivaacestor mon[tri ar fi necesare fulgere [i nu predici�. Se opre[te �doar lacei ce nu-[i m\rturisesc în întregime p\catele lor, care n-au nici o voin]\de a se îndrepta sau de a face peniten]\�101. Rectorul de la Irvillac, PierreLe Gentil de Quelern, e [i mai categoric într-o instruc]iune despre confe-siune �pe care po]i s-o propov\duie[ti toat\ ziua�. El spune, într-adev\r :

�P\c\to[ilor, ru[ine [i sfial\ ar fi trebuit s\ ave]i ca s\ v\ împiedice s\p\c\tui]i ; dar pentru c\ a]i avut, netrebnicilor, neru[inarea de a p\c\tui,trebuie s-o declara]i f\r\ ru[ine ; altminteri ve]i face ca Iuda care acomuniat în stare de p\cat, iar diavolul i-a intrat în inim\, postbuccellam introivit in eum Satanas. Gîndi]i-v\, deci, [i b\ga]i de seam\,p\c\to[ilor, ce nenorocire pentru cei ce sînt în aceast\ situa]ie, reflecta]iasupra inimilor voastre stricate [i tremura]i, da, tremura]i, bie]i [inevolnici p\c\to[i, tremura]i de orbirea voastr\, tremura]i pentru a[a onenorocire. Cea mai mare nenorocire dintre toate, a vrea s\-i g\zduie[tipe Dumnezeu [i pe diavol într-o aceea[i inim\ : lua]i deci seama, fra]i[i surori, la comuniunea rea, feri]i-v\ s\ t\g\dui]i sau s\ ascunde]ivreun p\cat. Pentru c\ nenorocirea cea mai mare din toate nenorocirileeste comuniunea rea, post buccellam �102.

Avertisment serios, ce trebuia s\ [ocheze [i s\ tulbure multe con[tiin]e !C\ci credinciosul trebuia s\ comunieze în fiecare an, dar nu avea îndr\znealade a-i m\rturisi confesorului o anumit\ gre[eal\ secret\. {i atunci deveneaun Iuda.

179

Totu[i cînd pastorala abordeaz\ chestiunea confesiunilor necorespun-z\toare, ea nu le vizeaz\ numai pe cele în cursul c\rora un p\cat demoarte a fost ascuns. Ea atac\ [i lipsa de c\in]\ a catolicilor obliga]i,conform regulii, s\ se m\rturiseasc\ anual, [i care o accept\, dar f\r\adev\rata inten]ie de a se îndrepta. {i ei vor comunia de Pa[te, [i ei vorcomite sacrilegiul �comuniunii nedemne�, chiar dac\ n-au �t\inuit� gre[eligrave. Misionarul lazarist, dup\ ce i-a întrebat pe auditori dac\ n-au �ascunssau dosit fie [i un singur p\cat de moarte� înainte de a comunia, î[icontinu\ ancheta [i le spune c\ au fost vinova]i de o �groaznic\ îndr\z-neal\ dac\ s-au apropiat de altar f\r\ a-l fi �iertat sincer� pe du[man sau�înainte de a fi înapoiat bunul altuia sau ...a-i fi dat satisfac]ie aproapelui�.Tot sacrilegiu e dac\ îndr\zne[ti �s\ mergi la comuniune cu dorin]a precis\de a recidiva în cine [tie ce p\cat de moarte obi[nuit sau în anumiteocazii� prin care e[ti sigur c\-l hule[ti pe Dumnezeu. Aici predicatorul seexplic\ mai pe îndelete : �Dac\-i a[a, ce trebuie s\ mai zicem de fetelesau femeile care se duc mereu la [ez\tori, la plimbare sau la tainicediscu]ii [i întîlniri unde s`nt `n primejdie de a auzi [i a spune cu pl\cerelucruri extrem de jignitoare la adresa lui Dumnezeu, [i care comuniaz\totu[i, de[i au inten]ia s\ se întoarc\ la fel ca mai înainte la toate acesteocazii de p\cat, sau cel pu]in, f\r\ s\ aib\ inten]ia sincer\ de a renun]a laele ?�103 Ce de ocazii, din cît se vede, de a comite sacrilegii ! Predicatorulera logic cu el însu[i cînd conchidea : �Oare crima de a comunia r\u echiar a[a de rar\ pe cît crede]i ?�104 Sîntem acum în chiar centrul unei`nsemnate ac]iuni de culpabilizare. Trebuia oare s\ fie puse pe acela[iplan nerestituirea bunurilor altuia, [tirbirea reputa]iei cuiva [i faptul de amerge la petreceri sau la plimbare pentru a asculta vorbe u[uratice ?

~n predica de Florii, Girard distinge dou\ feluri de comuniuni nelegiuite :�Unele sînt sacrilegii din r\utate ; celelalte sînt sacrilegii din am\gire�.E vorba de �r\utate� cînd te apropii de altar în starea de p\cat de moartef\r\ a te fi spovedit sau dup\ ce ai f\cut o confesiune cu bun\ [tiin]\incomplet\. Dar e �din am\gire� � [i-i totu[i sacrilegiu � dac\ peniten]ii seconfeseaz\ integral, e adev\rat, [tiind totu[i, �c\ nu s-au schimbat [i nicinu s-au poc\it ; [[i] c\ ei nu vor s\ renun]e nici la obi[nuin]a, nici la ocaziaviitoare a p\catului...� ~n afar\ de asta, �exist\ sacrilegii din am\gire cîndcineva merge la altar crezînd c\-i curat [i totu[i nu e�. Concluzia preotuluidin regiunea Lyonnais coincide cu cea a misionarului lazarist : �...Fra]ilor,num\rul acestor comuniuni nelegiuite din am\gire e aproape infinit [inimic nu trebuie s\ ne fac\ s\ tremur\m mai tare�105.

Contrar a ceea ce s-ar putea crede a priori, insisten]a asupra �comuni-unii nedemne� nu intr\ neap\rat în contradic]ie cu apelul în favoarea�comuniunii frecvente�. ~n Dic]ionarul apostolic al lui Montargon, 26 depagini sînt consacrate celei dint`i [i alte 10 pagini apelului, mai exact,celor ce �se exclud de la comuniunea frecvent\ din fals respect, lene,josnicie, lips\ de timp, indiferen]\ sau dezgust�106. Pe de alt\ parte, înajunul Revolu]iei, un preot ca Réguis, totu[i lucid în privin]a indiferen]ei



religioase a enoria[ilor s\i, `i biciuie[te pe �cei ce se ridic\, cu mai mult\trufie decît zel, cu mai mult\ am\r\ciune decît milostenie contra... abuzuluide sacramente [i a comuniunilor sacrilege�107. E începutul unui limbaj nou.Dar `n predicile pe care le-am consultat � de factur\ jansenist\ sau nu �,discursul pastoral cu privire la comuniune este, în cea mai mare parte,intimidant ca s\ nu spunem descurajator.

Sfîntul Bernardin de Siena promite c\ justi]ia divin\ va fi �extrem desever\� cu �trei categorii de oameni care îndr\znesc s\ primeasc\ `n chipnelegiuit trupul lui Hristos� : curiosi � cei ce dep\[esc limitele credin]eipunînd întreb\ri asupra tainelor, praesumptuosi, cei ce se împ\rt\[escfiind în starea de p\cat de moarte [i malitiosi, �a c\ror sl\biciune devineînc\p\]înare (în r\u)�. �Natura acestei taine, ne mai asigur\ Bernardin,este aceea de a îmblînzi inima celor ce n-o primesc [i a celor ce o primescr\u�108. Godeau recomand\ s\ ne apropiem de ostie �cu team\ [i cutremu-rare�109. O predic\ a p\rintelui Lejeune are ca titlu : �Sacrificiul Euharistiei[i cel al crucii ne oblig\ la o mare sfin]enie�110. Bourée, ca [i mul]i al]ii,vorbe[te de �misterele de temut�111 ce se celebreaz\ la slujb\. Loriot edeosebit de explicit cînd spune : �...P\catele de moarte ne fac comuniunead\un\toare, iar sl\biciunea pentru p\catele veniale ne-o face inutil\...Dup\ frumoasa expresie a cardinalului Cajetan..., trebuie s\ privim sfîntacomuniune cu aceea[i circumspec]ie, cu aceea[i venera]ie [i cu acela[itremur ca atunci cînd ne vedem înconjura]i din toate p\r]ile de s\biiscoase din teac\ a]intite spre inima noastr\�112. Chevassu în sfîr[it, pentrua termina cu el citatele, î[i invit\ enoria[ii s\ se împ\rt\[easc\ �cu o sfînt\spaim\�113.

Predicatorii au afirmat de nenum\rate ori c\ to]i cei ce comuniaz\ `nmod nedemn sînt deicizi, noi Iuda [i c\ sînt mai r\i ca evreii. Vai lor !�Gîndi]i-v\ bine, fra]ilor, declar\ Godeau, atunci cînd comunia]i nedemn,c\ voi îl vinde]i din nou pe Isus Hristos ca Iuda, c\-l condamna]i ca Pilat,c\-l încorona]i cu spini, c\-l biciui]i ca solda]ii, c\-l lega]i pe cruce, c\-ismulge]i pieptul, în sfîr[it, c\-l ucide]i�. Cînd cineva urmeaz\ a fi condamnatla moarte, mai explic\ episcopul, de obicei e de-ajuns c\ i se cite[tesentin]a. �Dar cei ce comuniaz\ în mod nedemn î[i m\nînc\ sentin]a, oprimesc... în stomac�. Atunci aceasta �se împr\[tie în toate p\r]ile corpului,intr\ în vene, p\trunde în oase [i devine astfel parte din trupul lor�. Vatrebui deci �o `ndurare cu totul deosebit\ din partea lui Dumnezeu�114

pentru a-i scoate dintr-o asemenea fund\tur\.Printre alte amenin]\ri, Lambert o formuleaz\ [i pe urm\toarea, frecvent\

în predicile asupra comuniunii sacrilege : �Comuniunea nedemn\ e ocrim\ pe care Dumnezeu o pedepse[te înc\ din aceast\ via]\, prindepresii [i boli. Dac\ Dumnezeu se gr\be[te s\ pedepseasc\ crima înc\din via]a asta, cum o va pedepsi el în ziua `nfior\toare a r\zbun\rilor ? A]icomuniat nedemn, adic\ sînte]i un adev\rat Iuda, sînte]i imaginea vie adiscipolului perfid�115. Misionarul lazarist este [i el sever cu privire la r\iicomunian]i. Ace[tia, spune el, sînt mai r\i decît cei ce înfig un pumnal în

181

inima du[manului lor, pentru c\ ei îl înjunghie pe Dumnezeu. Crima lor edeci mai rea ca omuciderea. A omorî un om înseamn\ �doar� a distrugeimaginea lui Dumnezeu, dar a comunia nedemn înseamn\ a insulta�m\re]ia lui Dumnezeu însu[i�, înseamn\ �a-l ataca pe Dumnezeul t\u închiar locul unde milioane de îngeri se prosterneaz\ în fa]a lui în oricemoment al zilei�116. E vorba a[adar, de un �sacrilegiu mai mare decît celcomis de Iuda�, �mai mare decît acela al evreilor care l-au r\stignit peIsus�117. Aceea[i tem\ revine în c`ntarea unei misiuni care cheam\ lacomuniune [i în acela[i timp îi îndeamn\ pe oameni s\ comunieze nedemn :

�Lua]i deci aceast\ hran\Dac\ nu vre]i s\ muri]iDar vede]i mai întîi dac\ inima voastr\ e curat\~nainte de a v\ hr\ni...

Ce groaznic e un sacrilegiu !Doamne, ce ucig\tor e suflul lui !Iuda, tr\d\torul cel josnic,El însu[i era mai pu]in criminal�118.

�Ce de insulte, se pl`nge Léonard de Port-Maurice, i se aduc zilnicacestei minunate taine !� {i se preface apoi c\ se mir\ de r\bdareaDomnului... o r\bdare ce nu va dura :

�Cum nu-[i trimite cerul tr\snetele [i tunetele contra necredincio[ilorce îndr\znesc s\-l trateze atît de nedemn pe Domnul ? De cîte orisfînta Ostie n-a fost dat\ la cîini, la pe[ti, la corbi, la gunoi, în cea maiinfect\ cloac\, de parc\ ar fi fost noroiul cel mai abject de pe p\mînt !De c\tre ori n-a fost ea str\puns\ cu pumnalul sau cu ace, pîng\rit\de scuipat, c\lcat\ în picioare, aruncat\ în foc ! De cîte ori vr\jitorinecura]i nu s-au folosit de instrumentul vie]ii pentru a trimite pe cineva lamoarte ! O, minunat\ r\bdare a lui Isus în taina euharistiei ! U[ureltotu[i, u[urel, c\ci n-am auzit înc\ s\ nu fi pedepsit Dumnezeuvreodat\ un sacrilegiu at`t de infam !�119

Misionarul franciscan exploateaz\ aici un vechi repertoriu de acuza]iiîn care reapar în acela[i timp antiiudaismul [i ostilitatea fa]\ de magianeagr\. Dar vreau mai ales s\ subliniez convingerea lui c\ sacrilegiilereferitoare la comuniune sînt foarte numeroase [i c\ au fost comise deauditori [i atunci cînd �au rîs, au p\l\vr\git sau glumit în prezen]a SfintelorTaine�120. Pastorala a insistat a[adar neobosit asupra �pericolului ce înso]e[teaceast\ ac]iune (a comuniunii)�121. De unde pericolul de a te apropia deSfintele Taine f\r\ a fi în starea de gra]ie. Degeaba e Réguis sus]in\torulcomuniunii frecvente, el nu se poate ab]ine s\ nu evoce pe cei ce o facde Pa[ti, dar persevereaz\ dup\ aceea în p\catele lor obi[nuite. ~n acestcaz, p\storul nu-i oare el însu[i complicele tristei turme ? �Ne face]i p\rta[ila sacrilegiile voastre, le spune el enoria[ilor mai curînd conformi[ti decîtconvin[i ; acest sacerdo]iu al vie]ii nu-i, în ochii vo[tri, decît unul almustr\rii [i al mor]ii. Dumnezeule mare ! ce îngrozitor e gîndul acesta ! Elîmi tulbur\ min]ile, îmi sfî[ie inima [i m\ umple de am\r\ciune. S\ vii la



confesiunea de Pa[ti f\r\ a te ̀ ndrepta niciodat\ : ah ! ce de profan\ri [i cede comuniuni nedemne ! {i poate c\ am contribuit eu însumi la aceasta,prin prea mult\ blînde]e [i condescenden]\, printr-o team\ excesiv\ de anu-i descuraja pe p\c\to[i�122.

Ar fi antiistoric s\ prezent\m pastorala de alt\dat\ asupra comuniuniica fiind doar descurajatoare [i amenin]\toare. Dimpotriv\, ea n-a uitatniciodat\ s\ sublinieze binefacerile spirituale aduse de ostie celui ce-oprime[te cu credin]\ [i c\in]\. Predicarea � s-o reamintim � nu-i niciodat\doar negativ\. Ea d\ întotdeauna o deschidere spre speran]\ pentru ceice se sfin]esc. R\mîne faptul c\, puternic axat\ pe p\cat, ea e obsedat\de sacrilegiile ocazionate de sacramentul altarului [i este convins\ c\sacrificiile sînt frecvente. Este motivul pentru care clerul ridic\ tonul [ialege superlativul pentru a-i abate pe credincio[i de la aceast\ tr\dare. Opredic\ asupra �comuniunii nedemne� a rectorului breton Gilles-BaptisteLe Hars (secolul XVIII) e caracteristic\ din acest punct de vedere. Elafirm\ c\ �dintre toate crimele, dintre toate blestem\]iile comise deoameni nici una nu se poate compara cu reaua comuniune care, pentruP\rin]ii Bisericii, e un deicid, adic\ uciderea lui Dumnezeu, prin urmare ocrim\ ale c\rei r\utate [i dimensiuni le dep\[esc pe toate celelalte p\catela un loc� :

�Ce-a]i zice voi, cre[tini, continu\ Le Hars, de nenorocitul care ar luacrucifixul de pe altar [i l-ar c\lca în picioare, din cea mai neagr\r\utate sau ar sparge un potir cu turbarea cea mai n\prasnic\, sau,dac\ vre]i, [i-ar scoate ostia din gur\, dup\ ce-ar primi-o, [i ar c\lca-oîn picioare ?... Ei bine, fra]ii mei [i surorile mele, acela înc\ nu i-araduce lui Isus Hristos atîtea insulte [i oc\ri precum cel ce comuniaz\în stare de p\cat de moarte�.

Preotul breton mai spune despre acest vinovat c\-i un nou Iuda, c\ �trageclopotul de moarte pentru Isus�, c\ arunc\ m\rg\ritare la porci123 etc.

Texte de asemenea inspira]ie duc la l\rgirea cîmpului anchetei [ieviden]iaz\ dramatizarea cu care predica de alt\dat\ înconjura de regul\primirea ostiei. Aceast\ dramatizare e vizibil\ mai ales în predicile de laprima comuniune ce con]in, desigur, accente deosebite de bl`nde]e [i deemo]ie religioas\, dar [i avertismente [i amenin]\ri foarte bine conturate[i care ne mir\ azi, cînd ne gîndim c\ ele se adresau unor copii dedoisprezece-treisprezece ani. Voi încheia acest capitol dînd dou\ e[anti-oane. Primul e semnat de Girard [i reia, pentru elevii ajun[i la sfîr[itulcatehismului, avertismentele la adresa adul]ilor cu privire la comuniunilesacrilege :

�Este cineva dintre voi, dragii mei copii, care-i un demon [i-un Iuda ?Care-i atît de nemernic încît s\ vin\ s\-l devoreze pe Isus Hristos laacest altar, s\ comunieze cu con[tiin]a înc\rcat\ de crime sau dup\ ce[i-a ascuns p\catele la confesiune ? E cineva printre voi c\ruia divinulMîntuitor s\-i poat\ face azi în acest loc sfînt acelea[i repro[uri pecare el le-a f\cut vicleanului s\u apostol în livada cu m\slini ; c\ruia

183

s\ fie obligat s\-i spun\ din adîncul inimii : prietenul meu, copilul meuce faci tu aici ? Cum ? chiar de prima dat\ cînd te apropii de sfîntaComuniune, tu s\ vii s\ m\ tr\dezi, s\ m\ dai `n puterea demonului,s\ profanezi [i s\ calci în picioare trupul meu neîntinat [i sîngele meupre]ios ! Ce ]i-am f\cut s\ m\ tr\dezi astfel ? Te-am ales s\ fii o plant\în gr\dina mea cereasc\ ; [i primul fruct pe care-l dai e un fruct demoarte ! Te-am cultivat ca pe un butuc din vi]a mea de vie mistic\,adic\ Biserica mea ; iar tu îmi dai absint [i fiere ! Eu te d\ruiesc cuharuri [i cu sfîntul meu cuvînt ; iar tu nu-mi produci decît m\r\cini [ispini. Ah, la ce trebuie s\ m\ a[tept în viitor dac\ începutul e atît der\u ? Dac\ este cineva printre voi, copiii mei, care se simte c\-i înnecur\]ie, s\ nu fie atît de `ndr\zne] încît s\ se apropie de masa sfînt\a Domnului ; ci s\ se retrag\ [i s\-[i plîng\ p\catele : s\ se team\ deîngerul r\zbun\rii [i de dreapta r\splat\ pentru o ofens\ atît de`ngrozitoare�124.

Ghicim dramele interioare provocate de o astfel de predic\ dac\ neimagin\m cazul unui copil � nu neap\rat mai r\u ca altul � care a ascunsconfesorului o gre[eal\ greu de m\rturisit. Putea el r\mîne pe banc\ întimp ce tovar\[ii lui de joac\ se apropiau de altar ? Din punct de vederepsihologic, era imposibil. {i atunci comitea �`ngrozitoarea ofens\� [i aveade ce s\ se team\ de îngerul r\zbun\rii.

Cel\lalt extras anun]at e din Loriot. De data asta accentul nu mai cadepe sacrilegiul comuniunii nedemne, ci pe primejdiile morale ce-l a[teapt\pe copil în via]\. Ceremonia primei comuniuni ofer\ ocazia unui discurstraumatizant din mai multe puncte de vedere. Oratorul exalt\ mai întîicurajul dat de ostie primilor cre[tini, pe care îi f\cea nesim]itori la cazne.Astfel, sfîntul Lauren]iu �era întins pe un pat de jar, în a[a fel încît jum\tatedin corpul s\u s\ ard\ încet iar el, topindu-se pic\tur\ cu pic\tur\ pe rugulaprins, s\ vad\ cum i se amîn\ moartea [i i se prelunge[te chinul. Vedeacum nervii [i venele i se chircesc, cum oasele i se înnegresc, iar m\duvai se tope[te ; [i, printre atîtea suferin]e, el ardea f\r\ s\ se plîng\ ; arezistat... mult\ vreme la o durere atroce [i nu s-a dat b\tut�. Aceast\evocare a torturii este ea foarte s\n\toas\ ? Dar continuarea discursului ?

�Ve]i intra, dragi copii, într-o vîrst\ în care v\ vor încerca ispite mari [ive]i avea tot atîtea lupte aprige de sus]inut. To]i du[manii vo[tri, vreaus\ spun diavolul, carnea [i lumea, se vor uni ca s\ v\ piard\ [i-[i vorpune dimpreun\ for]ele ca s\ v\ atace pe nea[teptate... Diavolul... seva folosi de carnea voastr\, buna lui prieten\, [i va aprinde în eafocurile poftelor trupe[ti [i rugurile infernale ale senzualit\]ii, iaracestea vor face ravagii îngrozitoare dac\ nu ve]i avea mare grij\ s\ lestinge]i ; la rîndul ei, lumea, în în]elegere cu el, v\ va ataca [i maipericulos decît ceilal]i doi ; în]eleg prin lume pe p\rin]ii vo[tri, prieteniivo[tri [i pe to]i cei ce v\ vor duce în p\cat, fie prin exemplele lor, fieprin cuvinte...Iar voi, mai ales, dragele mele fiice, ve]i avea de `nfruntat cele maiaprige atacuri, se vor g\si lingu[itori care v\ vor am\gi, vor l\udafrumuse]ea [i gra]ia voastr\, v\ vor face daruri [i v\ vor înmuia inima.



Sau poate ve]i întîlni vreunul din acei nenoroci]i care v\ vor tragedeschis la r\u [i vor atenta la pudoarea voastr\. {tiu eu dac\ nucumva ve]i fi destul de nefericite ca s\ ave]i mame din acelea care, înloc s\ v\ p\streze inocen]a, v\ vor pierde... Iat\, dragele mele copile,ce grele asalturi [i ce lupte `nver[unate, [i e nevoie de un curajextraordinar [i de o for]\ ie[it\ din comun pentru a rezista�125.

Multe elemente se adun\ în cele cîteva rînduri, f\c`ndu-le tulburi [itulbur\toare : sensul eminamente negativ dat cuvîntului �lume�, obsesianecur\]iei, confuzia între senzualitate [i sexualitate, ca [i cum aceasta dinurm\ n-ar fi o component\ normal\ a naturii umane, neîncrederea insuflat\copiilor fa]\ de p\rin]ii lor [i îndeosebi fa]\ de mame. Un astfel de discursputea el s\ nu provoace un fel de stinghereal\ la tinerii ascult\tori, f\r\ s\trezeasc\ la mul]i dintre ei curiozit\]i imediat culpabilizate ?

Astfel, frica [i amenin]\rile n-au lipsit din predica asupra �pîinii vie]ii�.

185

18.

PASTORALA CATOLIC|:~NCERCARE DE CUANTIFICARE

~n dezvolt\rile anterioare am identificat [i analizat principalele temeale unui discurs culpabilizant deseori legat de fric\ sau preg\tindu-i terenul.Ce loc ocupau ele în ansamblul predic\rii ? Istoricul nu poate ocoli aceast\întrebare esen]ial\ ce trebuie s\ permit\ punerea la punct a tuturoraspectelor [i echilibrarea umbrelor cu lumina. Totu[i el `[i va da seamaimediat cît este de greu s\ m\sori diferitele elemente ale pastoralei uneleîn raport cu celelalte. Desigur, cantitativul este aici necesar pentru aaprecia importan]a calitativului. Dar cum s\ efectuezi o cînt\rire corect\ ?Ar trebui s\ recurgem la o ma[in\ c\reia i s-ar furniza o gril\ de lectur\,ansamblul predicilor ]inute timp de 50 sau 100 de ani în regiuni anumealese. Ea ar analiza cuvintele [i frazele acestui corpus [i le-ar clasa, dup\con]inut, fie în categoria amenin]\rii, fie în cea a speran]ei. ~n afar\ deasta, fiec\rei predici i s-ar atribui un anumit coeficient reflectînd num\rulde auditori [i eventuala ei difuzare prin tipar.

A enun]a asemenea exigen]e metodologice înseamn\ a-i semnalacititorului distan]a dintre ele [i modestele estim\ri numerice care-i vor fiprezentate. Trebuie în acela[i timp s\ încerc\m aceste m\sur\ri [i s\avertiz\m asupra neajunsurilor lor. Nu pot decît s\-mi însu[esc ceea cescria, acum un sfert de secol, canonicul Ernest Sevrin în concluziile foartedocumentatei sale teze consacrate Misiunilor religioase din Fran]a subRestaura]ie : �Am expus aceste documente cu toat\ sinceritatea ; a[ puteaacum s\ trag o concluzie ? Poate, dar una incert\, plin\ de nuan]\ri, deîndoieli [i de rezerve, a[a cum ̀ i st\ bine unui om ce nu se poate l\uda cuo cunoa[tere exhaustiv\ a subiectului, ghicind neîncetat existen]a, dincolode faptele aparente, a unor realit\]i ce-i scap\�1.

O prim\ remarc\ se impune : tema mor]ii nu-i decît unul dintre elemen-tele pastoralei fricii. Aici se impune o revenire la diversele �Preg\tiripentru moarte� pe care tiparul le-a lansat pe pia]\. Ce public � cantitativvorbind � au avut ele ? Henri-Jean Martin re]ine, pentru secolul XVII, ocifr\ medie de 1350 de exemplare pe edi]ie2. O putem neîndoielnicaccepta [i pentru secolul XVIII. Apparecchio... al sf`ntului Alfonso a fosteditat în Italia de 21 de ori între 1758 [i 17963. Va fi fost a[adar difuzat încei 38 de ani în circa 28 350 de exemplare. Calculele lui Daniel Roche,luînd în considerare 326 titluri de �Preg\tiri...� vîndute în Fran]a [i e[alo-nate între 1600 [i 1800, duc la estim\rile globale urm\toare : între 400 [i


500 000 exemplare tip\rite `n secolul XVII ; `ntre 250 [i 400 000 în primajum\tate a secolului XVIII, plus înc\ 250-300 000 în cursul celei de-a douajum\t\]i4. Poate surprinde men]inerea în secolul XVIII a unor cifre dedifuzare comparabile sau chiar superioare celor din secolul XVII de[inum\rul titlurilor noi este în sc\dere constant\5. Aceast\ anomalie aparent\se explic\ prin reedit\rile unor lucr\ri cu un succes confirmat ca aceea ap\rintelui Crasset. Curba edi]iilor pariziene scade, ce-i drept, dup\ 1750.Dar difuzarea crescînd\ a lucr\rilor ieftine din �Biblioteca albastr\� [i noilelibert\]i ob]inute dup\ 1775 de libr\riile provinciale frîneaz\ stocareaproduc]iei ascetice, centrele regionale de editare aprovizionîndu-se dinbel[ug din rezervele pîn\ atunci interzise din cauza monopolului parizian6.

Ce reprezentau �Preg\tirile... � în economia global\ a lucr\rilor tip\riteîn ]ar\ [i în raport cu produc]ia francez\ de c\r]i religioase ? Reproducem,în aceast\ privin]\, r\spunsurile lui Daniel Roche. 1) Titlurile (p\strate),calculeaz\ el, nu reprezint\ mai mult de 1% din produc]ia total\ francez\din secolele XVII-XVIII, �cu un puternic recul dup\ 1725, cînd cifrelelibr\riei franceze urc\ la peste 500 de lucr\ri noi pe an�. Dac\ se consider\acum dinamica edi]iilor, ajungem la aproximativ 2% pentru prima jum\tatea secolului XVII, la 5% din cea de-a doua jum\tate, la mai pu]in de 0,5% înajunul Revolu]iei : deci, în dou\ sute de ani, o propor]ie general\ situat\între 1 [i 2% din produc]ia na]ional\. 2) Printre tip\riturile religioase dinFran]a, �Preg\tirile...� reprezint\ 2-3% în secolul XVII [i mai pu]in de 1%în secolul XVII, dac\ ]inem cont de titluri. ~n ce prive[te edi]iile, seoscileaz\ între 7-10% pentru anii 1600-1670, 3-5% între 1725-1775, 5-10%`ntre 1775-1790 (datorit\ avîntului edit\rii `n provincie în aceast\ ultim\perioad\). S\ amintim, spre elucidarea acestor cifre, c\ la sfîr[itul secolului XVII21% dintre francezi (îndeosebi b\rba]ii) î[i pot semna actul de c\s\torie ;vor fi 37% între 1786-17907. ~n sfîr[it regatul Fran]ei num\r\ aproximativ19 milioane de locuitori în 1700 [i 27 milioane în 1789. Astfel, chiar înajunul Revolu]iei, mai mult de jum\tate din francezi n-aveau acces directla scrierile religioase despre moarte.

Acestea constituiau înainte de toate lecturile pentru preo]i, c\lug\ri [ic\lug\ri]e. Figurau în lista �c\r]ilor bune� recomandate clerului de c\treepiscopi. Totu[i obiectivul autorilor era de a dep\[i publicul clerical.Sfîntul Alfonso dorea ca Preg\tirea sa (Apparecchio...) s\ fie util\ �tuturorpentru medita]ie [i preo]ilor pentru predica lor�8. Cît despre p\rinteleCrasset, el declara în Cuvîntul înainte al lucr\rii sale Dubla preg\tire...

�Sînt preo]i la ]ar\ care `i adun\ pe ]\rani o dat\ pe lun\ în biseric\pentru a recita în fa]a lor cîteva Preg\tiri. Acest obicei este foarteindicat [i nu poate fi dec`t de mare folos, c\ci oamenii de rînd înva]\astfel c\ trebuie s\ tr\iasc\ bine [i s\ moar\ bine.Ta]ii [i mamele vor putea [i ei s\ adune o dat\ pe lun\ sau mai des pecopiii [i pe slugile lor, la c\derea serii, iar dup\ ce îi vor preveni s\ seconsidere gata de moarte, vor citi una din aceste Preg\tiri în genunchi,în prezen]a lor. Fiecare `n parte poate face acela[i lucru în cursul luniiîn biseric\ sau acas\, înainte de a se spovedi sau a merge la comuniune�9.

187PASTORALA CATOLIC|: ~NCERCARE DE CUANTIFICARE

Acest sfat îl îndeamn\ pe istoric s\ dep\[easc\ la rîndu-i cadrul lecturilorindividuale, pentru a încerca s\ determine audien]a colectiv\ a discursuluiasupra mor]ii. Acesta ajungea, într-adev\r, la public prin multiple canale :slujbe pentru defunc]i [i înmormînt\ri, iconografie, Exerci]ii spiritualeurmate de laicii credincio[i, predici, lucr\ri ca Imita]ia, care nu erau ladrept vorbind �Preg\tiri pentru moarte� etc. Succesul Imita]iei nu scadeîn secolul XVIII : 19 edi]ii în Fran]a, între 1735 [i 1789 ; 25 000 exemplaredifuzate `n regat între 1780 [i 179010.

Totu[i, chiar ]inînd cont de aceast\ multiplicitate a c\ilor de accesc\tre credincio[i, ce loc ocupa insisten]a asupra mor]ii în discursul religiosglobal ? Philippe Ariès [i Michel Vovelle remarc\ am`ndoi c\ �putrezi]ii�(transis) [i gisan]ii macabri din secolul XV n-au reprezentat niciodat\ maimult de 5% din ansamblul mormintelor11. Din punct de vedere statistic, eiau constituit aproape un fenomen marginal. Dac\ ne întoarcem pentru oclip\ la calculele lui Daniel Roche, constat\m o dat\ cu el c\, din totalultip\riturilor religioase franceze dintre 1600 [i 1790, �Preg\tirile...� au repre-zentat mai pu]in de 3% din titluri [i între 5 [i 7% din edi]ii. S\ vedem acumce loc ocup\ predica asupra mor]ii, în sensul strict al cuvîntului, în pastoralastudiat\. Houdry [i Montargon îi consacr\ mai pu]in de 2% din articolele [idin modelele lor de predici ; predicile duminicale adi]ionate ale lui Camus,Symon, Girard, Chevassu [i Réguis � aproximativ 3% ; predicile misionarilor(ale lui François de Toulouse, Loriot, ale lazari[tilor precum [i cele dinBuchetul misiunii...) � aproape 4%, în medie ; predicile din postul mare(Fontana, Delarue, Lejeune, Grignion de Montfort) � aproximativ 7%.Asemenea evalu\ri se al\tur\ celor 5-7% ale �Preg\tirilor pentru moarte�în ansamblul edi]iilor religioase franceze din secolele XVII [i XVIII.

Am fost oare victimele unui studiu tematic care, focalizînd luminaasupra con]inutului, ar fi îngro[at importan]a pastoralei fricii, ̀ ntruc`t nu arfi putut s-o modereze prin evaluarea difuz\rii sale [i printr-o corect\situare în interiorul ansamblului discursului religios ? Ghicim mizele uneiatari întreb\ri. Dar r\spunsul se profileaz\ îndat\. Predicarea asupra mor]iin-a fost decît un element al unei înv\]\turi care o îngloba într-un vastansamblu de pedagogie moral\. Ca dovad\ a ciclului de medita]ii s\pt\-mînale propuse în secolul XVIII pensionarelor ursulinelor : duminica �odihna ve[nic\ ; luni � nativitatea ; mar]i � moartea ; miercuri � judecatade apoi ; joi � patimile ; vineri � r\stignirea ; sîmb\t\ �vor coborî cu minteaîn infern unde damna]ii zac pe j\raticul unui foc ve[nic�12. �Pastorala fricii�a rezultat dintr-o �supraculpabilizare� [i dintr-un puternic îndemn la dolorism.Am regrupat deci sub aceast\ denumire general\ insisten]ele cumulate :

� asupra enormit\]ii [i a multiplicit\]ii p\catelor [i asupra confesiunii ;� asupra mor]ii, judec\]ii [i justi]iei divine, asupra dificult\]ii mîntuirii, a

micului num\r de ale[i, a purgatoriului (ca infern provizoriu) [i a infernului ;� asupra necesit\]ii peniten]ei reparatoare (�calvarul sau infernul�), a

suferin]elor lui Hristos în patimile sale13 prezentate ca fiind provocatede p\catele noastre personale, asupra întrist\rilor ca mijloc necesar derepara]ie [i sanctificare ;

PAST

OR

ALA

FR

ICII

18

8

AUTORI {I OPERE DIN

SECOLELE XVII {I XVIII

NUM|R DE PREDICI, ARTICOLE

{I CÎNT|RI

PREDICI CU DOMINANT|

CULPABILIZANT|

SAU DOLORIST|

NUMERE PROCENTAJ

V. HOUDRY (Biblioteca predicatorilor...) Articole:197 despre moral\ 102 51%

despre mistere [i sfin]i �199

396 102 25%

H. de MONTARGON (Dic]ionarul apostolic...) Articole: despre moral\ 32 50%

despre mistere [i sfin]i �

32 35%

FRANÇOIS DE TOULOUSE (Misionarul apostolic...) Predici: 158 pentru misiuni [i despre

virtu]i [i vicii

108 68%

pentru duminici 22 42%

210 130 61%

P. SEGNERI CEL B|TR~N (Opere) Predici:

64

27

91

52

53 pentru misiuni 39 73%

LORIOT (Predici despre cele mai importantematerii ale moralei cre[tine)

Predici: 120 despre moral\ cre[tin\ (misiuni) 72 60%18 despre mistere 2 11%

138 74 53%

PREDICI LAZARISTE (adunate de JEANMAIRE) Predici: 31 60%

Buchetul misiunii Capitole:

pentru misiuni55

72 31 43%

F. FONTANA Predici de Postul Pa[telui: 38 32 84%

J. LEJEUNE (Predici) Predici de Postul Pa[telui: 62 35 56%

18

9PA

STO

RA

LA C

AT

OLIC

|:

~NC

ER

CA

RE D

E C

UA

NT

IFIC

AR

E

1. Girard propune uneori mai multe predici pentru o aceea[i duminic\.

DELARUE (iezuit) Predici de Postul Pa[telui: 32 18 56%

L. GRIGNION DE MONTFORT (Opere) Predici de Postul Pa[telui: 74 (listasubiectelor de predici din

Postul mare)

19 39%

J.-P. CAMUS (Omilii duminicale) Predici de duminic\ [i de s\rb\tori: 44 15 34%

P. de la FONT (Predici duminicale...) Predici de duminic\ [i de s\rb\tori: 52 38 73%

E. BOURÉE (Omilii) Predici de duminic\ [i de s\rb\tori: 52 23 44%

Fr. HÉBERT (Predici duminicale...) Predici de duminic\ [i de s\rb\tori: 53 32 60%

J. CHEVASSU (Misionarul parohial: Predicipentru toate duminicile)

Predici de duminic\ [i de s\rb\tori: 52 29 55%

SYMON (Predici duminicale) Predici de duminic\ [i de s\rb\tori: 52 24 46%

N. GIRARD (Mici predici duminicale) Predici de duminic\ [i de s\rb\tori: 701 47 67%

RÉGUIS (Vocea pastorului) Predici de duminic\ [i de s\rb\tori: 52 24 46%

Fra]ii din [colile cre[tine Cînt\ri: 53 12 22%

GRIGNION DE MONTFORT Cînt\ri: 164 36 21%

Manuel des retraites et missions Cînt\ri: 373 180 48%

M.V. STEYER (iezuit) (Kancionál þesky,Cantionnaire tchèque, 1683, reed. 1712)

�Cînt\ri generale�: 132 57 43%

J.J. BOZAN (Slaviþek rajsky, Privighetoareaparadisului, 1719)


A. KONIAS (iezuit) (Citara Nového zákona, LaCithare du Nouveau Testament, 1727)



� �dispre]ul fa]\ de lume�, cu confuzia dintre cele dou\ sensuri alecuvîntului �lume�, refuzul balurilor, al spectacolelor, al seratelor, alcarnavalului, al cîntecelor profane [i al modei.

Bazîndu-m\ pe cele patru ansambluri de mai sus, am încercat s\ m\sorgreutatea fricii [i a �supraculpabiliz\rii� în predicile [i cînt\rile care aufurnizat partea principal\ a documenta]iei mele, sintetizat\ în tabelul dela pp. 188-189:

Cu titlu de verificare, iat\ acum ce d\ o cuantificare operat\ cuîncepere de la indexul Colec]iei... oratorilor cre[tini a lui Migne14. Aceast\colec]ie cuprinde 99 de volume incluzînd predici franceze de toatecategoriile din secolele XVII, XVIII [i XIX. Au fost re]inute 412 teme, cuun total de 8956 trimiteri. Ele se repartizeaz\ astfel :

Teme dinindex

Trimiterila predici

%trimiterilor

Cu dominant\ culpabilizant\sau nelini[titoare 264 3 428 38,30

Cu dominant\ securizant\ 90 3 119 34,80

~mp\r]ite `ntre cele dou\dominante

58 2 409 26,90

412 8 959 100

~mp\r]ind în dou\ cea de-a treia tran[\ (26,90%), ajungem la o balan]\51,75% / 48,25% ceea ce confirm\ evaluarea jum\tate / jum\tate sugerat\de predicile duminicale din studiul nostru. Totu[i, anumite dezechilibre sînteviden]iate de indexul lui Migne. Rubricile P\cat(e)-P\c\to[i, Con[tiin]\Rea, totalizeaz\ 448 de trimiteri. Spre compara]ie, Iertare-~ndurare-R\s-cump\rare nu ajung decît la 90. Infern, Os`nd\, Damnare, Mic num\rde ale[i, Judecata (de apoi sau particular\) `nsumeaz\ 344 de trimiteri.~n schimb, Beatitudine-Preaferici]i, Fericire-Cer-Slav\-Nemurire-Paradis--Predestina]i (la mîntuire) n-au decît 207. ~n sfîr[it, Patimile lui Isus aparde 156 ori, dar ~nvierea [i S\rb\toarea Pa[telui numai de 135 de ori.

Oricît de aproximative ar fi estim\rile numerice de mai sus ne aducanumite înv\]\minte. Ele arat\ cel pu]in insuficien]a unei metode care,pentru a m\sura greutatea pastoralei fricii, n-ar lua în seam\ decît predicile[i cînt\rile strict consacrate temei mor]ii. De fapt, predicarea amenin]\-toare prin exces de culpabilizare a dep\[it cu mult cele 5-7% reprezentatede edi]iile �Preg\tirii pentru moarte� în ansamblul tip\riturilor religioasefranceze din secolele XVII-XVIII, [tiut fiind c\ Daniel Roche studia, înremarcabilul s\u articol, numai aceste lucr\ri [i nu c\uta deloc s\ efectueze�cînt\rirea global\� pe care încerc s-o fac.

Dup\ evalu\rile noastre, nici unul din corpusurile utilizate nu ofer\mai pu]in de 19% de insisten]e dramatice, acest procentaj fiind cel mai

191

adesea dep\[it cu mult. Totu[i, valorile inferioare procentajului de 50%merit\ s\ fie comentate. Le g\sim `n primul r`nd [i cu prec\dere `n c`nt\ri.Desigur, credincio[ii de odinioar\ au fost pu[i s\ cînte imnuri religioaseputernic culpabilizante [i traumatizante. Am [i dat cîteva extrase. Dar, caregul\ general\, ele înclinau mai degrab\ c\tre speran]\, încredere [iiubire ; [i trebuie s\ situ\m în aceast\ a doua categorie toate acele imnuricare, în Boemia sau sub pana lui Grignion de Montfort, exalt\ fericirearetragerii [i a singur\t\]ii, contrapondere pozitiv\ a anatemelor asupralumii. Elisabeth Ducreux constat\ c\, din cele circa 3000 de cînt\ri cehecatolice editate între 1588 [i 1764, una singur\ e consacrat\ �caznelor dininfern�. De altfel, se vede c\, în principalele culegeri de cînt\ri �generale�în limba popular\ studiate de ea, propor]ia global\ a insisten]elor pe temetragice [i culpabilizante se situeaz\ în jurul a 30%15. Aceste procentaje leconfirm\ pe cele pe care le putem stabili pentru c`nt\rile compuse deGrignion de Montfort [i de Fra]ii din [colile cre[tine ; ele fac s\ apar\ caexcep]ionale cele 48% pentru Manuel des retraites et missions. S\ remarc\m,în treac\t, c\ imnurile (dar [i lista subiectelor predicilor pentru postulmare) ale lui Grignion de Montfort înclin\ mai pu]in spre culpabilizare,amenin]are [i dolorism decît l\sau s\ se cread\ lamenta]iile [i alte textefoarte dure pentru p\c\to[i, citate anterior de noi. O contabilizare, fie [isumar\, corecteaz\, în ce-l prive[te, impresia f\cut\ de analiza tematic\.

Aici se impune o reflec]ie asupra func]iei cînt\rilor, destinate foarteadesea s\ acompanieze procesiuni, pelerinaje [i comportînd frecventelaude aduse sfin]ilor [i îndeosebi Fecioarei Maria. Rug\ciunile urm\reau s\exprime speran]a [i încrederea. ~n afar\ de asta, colindele fac, fire[te, [iele parte din culegerile de cînt\ri. Toate aceste ra]iuni la un loc explic\ oprezen]\ relativ discret\ a pastoralei fricii în cînt\rile propuse credin-cio[ilor. Probabil c\ ace[tia n-ar fi acceptat s\ le cînte dac\ ele ar fi avut uncon]inut eminamente tragic. Or, e neîndoielnic c\ imnurile religioasealimentau via]a religioas\ a maselor [i c\ un anumit num\r dintre ele eraucunoscute pe de rost de mul]i ne[tiutori de carte, îndeosebi în Boemia.Culegerile de c`nt\ri s-ar situa deci �în acela[i timp pe terenul scrisului [ipe cel al oralit\]ii�, fiind clar c\ aici oralitatea nu se confund\ cu �folclorul�16.

Jean Quéniart dezv\luie faptul c\, în 1759, în magazinele uniculuitipograf din Rouen erau circa 15 000 de culegeri de cînt\ri. El ad\uga :�Numai dup\ aceast\ singur\ cifr\, punctual\ atît în timp cît [i în spa]iu,ne putem imagina propor]iile unei difuz\ri care a hr\nit timp de 250 deani, cultura popular\ plecînd de la un anumit num\r de focare situate încea mai mare parte (ca Troyes sau Reims) în regiuni de alfabetizareprecoce�17. ~n acela[i articol, Jean Quéniart sugereaz\ pe bun\ dreptateun studiu sistematic al con]inutului cînt\rilor [i sus]ine, cu titlu de ipotez\probabil\ � [i cred c\ are dreptate �, c\ vom g\si aici o imagine a luiDumnezeu mai consolant\ [i mai lini[titoare decît cea vehiculat\ depredicarea oficial\, raliindu-se astfel opiniei emise de Elisabeth Ducreaux.

Dar aceast\ predicare este la rîndu-i divers\, nu numai din cauzatemperamentelor personale ale oratorilor [i a [colii teologice c\reia îi

PASTORALA CATOLIC|: ~NCERCARE DE CUANTIFICARE


apar]ineau, ci [i `n func]ie de corpusul de predici aferent. Procentajele depredici culpabilizante, amenin]\toare sau doloriste nu sînt acelea[i, dup\cum e vorba de enciclopedii pentru predicatori, de predici duminicalesau de instruc]iuni pentru postul mare [i misiuni. Desigur, articolele pecare Houdry [i Montargon le consacr\ moralei cre[tine fac un loc importantconstrîngerii, p\catului [i pedepsei (cel pu]in 50%). Dar Biblioteca predi-catorilor... [i Dic]ionarul apostolic... dau [i ele modele de predici despremistere sau de panegirice ale sfin]ilor. Acest alt tip de discurs religios seîndep\rteaz\ de fric\ [i astfel diminueaz\ ̀ n mod evident partea ei ̀ n celedou\ lucr\ri citate.

Este adev\rat, totu[i, c\ partea �moral\� a enciclopediilor respectiveera cea pe care preo]ii [i misionarii o utilizau cel mai mult. De aceeavedem c\ cele nou\ culegeri de predici duminicale (inclusiv cea a luiFrançois de Toulouse) luate `n discu]ie dau, dac\ le adun\m, 52% prediciputernic culpabilizate sau care deschid perspective sumbre asupra viito-rului ve[nic al auditorilor. Media de 52% restabile[te echilibrul întrediscursurile cu dominant\ lini[titoare (cazul unui Camus) [i tulbur\toare(ale lui La Font [i Girard). ~mp\r]irea aproape egal\ `ntre încurajare [iamenin]are caracterizeaz\ destul de bine, cred, predicarea obi[nuit\ apreo]ilor. Ei trebuie, desigur, s\-[i pun\ în gard\ enoria[ii, iar uneori s\ leadreseze repro[uri aspre, dar în acela[i timp trebuie s\ ]in\ cont dereac]iile lor, s\ nu-i descurajeze [i nici s\-i `nt\r`te. Bourée reprezentadestul de bine condi]ia de preot obi[nuit atunci cînd spunea în omiliapentru prima duminic\ a postului Cr\ciunului : �...Inten]ia Bisericii înaceast\ prim\ evanghelie a anului ecleziastic e mai mult de a-i consola pecei drep]i prin speran]a eliber\rii lor viitoare decît s\-i însp\imînte pe ceir\i prin prezicerea relelor ce trebuie s\ se n\pusteasc\ asupra lor�18.

~n schimb, postul mare [i misiunile le d\deau sus]in\torilor pastoraleiocazia de a se manifesta cu putere. Ei voiau s\ �converteasc\�, s\ trans-forme stilul de via]\ [i comportamentul moral al auditorilor lor, s\ provoaceîn ei un [oc duc`nd la confesiuni sincere (generale, pe cît posibil), lareconcilieri [i la restituiri. Pentru a înl\tura toate obstacolele puse de�respectul uman� în calea convertirii, era necesar ca ei s\ recurg\ la armaamenin]\rii. De unde procentajele pe care le descoperim : ceva mai pu]inde 60% pentru postul pa[telui, ceva mai mult pentru misiuni. Valoareaanormal de sc\zut\ (43%) prezent\ la Buchetul misiunii se explic\ prinfaptul c\ aceast\ lucrare era în realitate destinat\ mai ales unor credincio[iretra[i la m`n\stire deci deja �converti]i�. De cealalt\ parte a barei de 60%,doi predicatori italieni � Fontana [i Segneri cel B\trîn � ating nivelurinelini[titoare (84 [i 73%), dezv\luind, f\r\ ̀ ndoial\, o exagerare meridional\.

Nu se mai poate neglija importan]a discursului misionar în Europacatolic\ de alt\dat\. Cercetarea se apleac\ actualmente asupra misiunilordin interior ce au ac]ionat în spa]iul r\mas fidel Romei din a doua jum\tatea secolului XVI pîn\ la mijlocul secolului XX19. Ea descoper\ cifre carefaciliteaz\ intuirea efortului întreprins. Sfîntul Jean Eudes efectueaz\ în

193

cariera sa 117 misiuni, P\rintele Maunoir � 439 (în 43 de ani), Bridaine �256 (tot în 43 de ani) în Cévennes, în Languedoc, Provence, Comtat [iDauphiné, f\r\ a mai pune la socoteal\ incursiunile în alte regiuni aleFran]ei ; c\lug\rul montfortan Pierre-François Hacquet � 274 în vestulFran]ei între 1740 [i 1779. Preafericitul Antonio Baldinucci (1665-1717),un iezuit, plecînd de la Frascati [i Viterbe predic\ în jur de 448 de misiuniîn vreo treizeci de dioceze. Léonard de Port-Maurice (1676-1751) asigur\la rîndul s\u 344 ; iezuitul Charles Maillardoz (1675-1735) � 312 în Elve]ia[i Germania ; un alt iezuit Georges Laferer (1680-1756) � 1187 în Steiermark,Kärnten [i Tirol.

Performan]elor acestor personalit\]i li se adaug\ modesta [i metodicamunc\ a echipelor. Misiunile lazari[tilor au fost puse pregnant în eviden]\de cercetarea recent\. Se credea pîn\ acum c\ datorit\ neobositului preotMaunoir, Bretania de Jos a fost mai frecvent vizitat\ de misionari decîtregiunile �gallo�. Fr. Lebrun arat\ c\ în 56 de ani (1645-1700) lazari[tii dela Saint-Méen, în dioceza Saint-Malo, au efectuat 127 misiuni în 86 deparohii ale diocezei, plus alte 35 în diocezele vecine. Din 32 de seminariifondate în Fran]a de lazari[ti între 1641 [i 1683, 23 au `ntre]inut în aceaperioad\ echipe de misionari. Casa Montuzet din Gironde a asigurat între800 [i 1000 misiuni într-un secol, cea din Fontenay-de-Comte, de la 450la 500 între 1699-1789. ~n Italia, activitatea lazari[tilor a fost, de asemenea,foarte intens\ : 952 de misiuni în Statul pontifical între anii 1649-1699,dintre care 79,9 în Latium. Am g\si cifre asem\n\toare [i dac\ am studia înacela[i fel alte ordine îndeplinind acelea[i sarcini. Astfel, iezui]ii de laJülich-Berg au înf\ptuit 440 de misiuni în Renania inferioar\ între 1690 [i1695 ; doctrinarii au vizitat circa 1100 parohii franceze diferite în cursulsecolelor XVII [i XVIII. Preo]ii din Beaugé au asigurat 400 de misiuni între1751 [i 1790.

Problema rezultatului real al acestor misiuni, dincolo de rapoartelevictorioase [i cifrele de confesiuni [i comuniuni, e controversat\. Poc\in]eleînregistrate în rîndul popula]iei erau oare durabile ? Sigur este c\, întrejum\tatea secolului XVI [i jum\tatea secolului XX, un num\r foarte impor-tant de catolici au fost sensibiliza]i de predic\ri de [oc (misiuni, postulPa[telui [i postul Cr\ciunului), în care amenin]\rile [i �supraculpabilizarea�de]ineau un loc preponderent, chiar dac\ vorbele de îmb\rb\tare, desperan]\ [i grandioasele ceremonii se str\duiau s\ contrabalanseze formu-lele alarmiste. Canonicul Sevrin, studiind misiunile religioase din Fran]a subRestaura]ie, nu-[i ascundea p\rerile : �S-o m\rturisim, aceast\ predicare ebazat\ mai mult pe fric\ decît pe iubire�20.

Fapt gr\itor : numero[i scriitori din secolele XIX [i XX, evocînd predicilemisionarilor, au re]inut mai ales aspectul lor traumatizant. ~n LamielStendhal spune despre Domnul Le Cloud c\ �vorbea ca într-un roman deDoamna Radcliffe : f\cea o descriere îngrozitoare a infernului. Frazele luiamenin]\toare r\sunau de-a lungul arcadelor gotice, c\ci se feriser\ s\aprind\ l\mpile�21. ~n Une histoire sans nom, de Barbey d�Aurevilly,tîn\ra Lasthénie de Ferjol [i b\trîna Agathe discut\ despre capucinul



Riculf, un predicator, `n postul mare, care tocmai a ie[it :� Lasthénie :�Omul acesta mi-a provocat o spaim\ cu neputin]\ de st\p`nit.� Agathe :...Nu vorbea decît despre iad ! Mereu cu iadul în gur\ !... Niciodat\ nu s-apredicat atît despre infern. Ne os`ndea pe toate...�22 James Joyce a rezervatun întreg fragment din Dedalus pentru a vorbi despre retragerea lam`n\stire predicat\ de un iezuit în colegiul irlandez unde era elev. Temaconsta `n sf`r[iturile de pe urm\.

�Ziua urm\toare aduse cu ea moartea [i judecata, trezind treptat sufletullui Stephen din apatia disper\rii. Slaba lic\rire de team\ se transform\în teroare cînd vocea aspr\ a predicatorului îi b\g\ moartea în suflet.Intr\ în agonie spiritual\. Sim]i fiorul mor]ii cum îi cuprinde extremit\-]ile [i se `ntinde spre inim\, un v\l de moarte îi împ\ienjeni privirea,centrii lumino[i ai creierului se stinser\ unul cîte unul ca ni[te felinare,broboane mari de transpira]ie îi acoperir\ pielea, mîinile [i picioarelecotropite de moarte devenir\ neputincioase, graiul se îngro[\, devenineclar, nesigur, inima palpit\ apoi b\tu tot mai încet, pe punctul de ase opri, respira]ia, biata lui respira]ie, neputincios suflu al omuluiscînci [i suspin\, gîlgîi [i horc\i în gît. Nici o speran]\. Nici o speran]\ !El însu[i, trupul `n voia c\ruia se l\sase, era pe moarte�23.

Desigur, sîntem, aici în prezen]a unei predic\ri de tip misionar, de[i evorba de o retragere provizorie din lume, în întîmpinarea s\rb\toriisf`ntului Francisco de Jassu. Dar chiar [i predicile s\pt\mînale l\sau adeseaîn mintea ascult\torilor amintirea unei pastorale a fricii. Wincenty Witos(1874-1945), fondator al Partidului ]\r\nesc polonez, poveste[te în �amin-tirile� sale :

�...De obicei, predicatorul înfl\c\rat [i volubil, cunoscînd nivelul deinteligen]\ [i de în]elegere al auditoriului s\u [i vrînd cu orice pre] s\-lconving\, demonstra, duminic\ de duminic\, într-un mod simplist, c\nimeni din cei de fa]\ nu era nevinovat în ce prive[te înc\lcareaporuncilor [i a interdic]iilor. Abaterile fiind p\cate grave, nu numai c\vor fi pedepsite aici, pe p\mînt, dar ne vor duce negre[it în infern.Astfel, bie]ii oameni se [i vedeau pe veci acolo [i tremurau numai laevocarea lui. Aceast\ exagerare aducea o mul]ime de persoane maisensibile într-o stare cvasi-patologic\, pentru c\ infernul care-i a[teptape to]i p\c\to[ii, descris în toat\ oroarea lui, trebuia s\ provoace oimpresie de [oc. Toat\ lumea [tia c\ diavolii ce domnesc acolo ardpentru vecie s\rmanele suflete p\c\toase pe jar incandescent, întor-cîndu-i cu ]epe ascu]ite. Femeile, îndeosebi, plîngeau în hohote [ile[inau, nu numai în timpul predicii, dar [i peste s\pt\mîn\.{i pe bun\ dreptate. Predicatorul declara, de exemplu, c\ p\catul defurt nu poate fi iertat atîta vreme cît obiectul furat nu este dat înapoi ;nici o alt\ peniten]\ nu-l va [terge. Or, în sat nu era nimeni care s\ nufi luat cîte ceva din p\dure, dar f\r\ inten]ia de a da înapoi, [i nici cugîndul de a se poc\i în viitor, fiecare repetînd « codrul e ca buniculnostru, iar noi, copiii lui, la el ne ducem »�24.

Nu trebuie s\ judec\m predicarea duminical\ din Europa catolic\ doarîn func]ie de asemenea �amintiri�, simplific`nd, f\r\ îndoial\, o realitate ce

195

trebuia s\ fie mai nuan]at\. Pe de alt\ parte, nu am putea uita tot ce avealini[titor pastorala, nu numai în cuvinte, ci [i în liturghii [i cînt\ri. Nuputem neglija nici inten]ia constant afi[at\ a oamenilor Bisericii de aechilibra, în predicile [i scrierile lor, blînde]ea cu severitatea, astfel c\ fricade Dumnezeu [i încrederea în el formau în catehismul lor �dou\ versantecomplementare mai mult decît contradictorii�25. Se cuvine s\ ]inem contde faptul c\ acest catehism, [i el component\ a pastoralei, insista mult,fire[te ([i chiar tot mai prioritar), asupra îndatoririlor bunului cre[tin26, darf\r\ a recurge la un limbaj amenin]\tor. ~n sfîr[it � dubl\ remarc\ a luiMarcel Bernos � a) ce-i ce erau �lei� în amvon se dovedeau uneori a fi�mielu[ei� în confesional ; b) �supraculpabilizarea� a fost mai degrab\ unprodus al predic\rii decît o inten]ie deliberat\ din partea Bisericii înv\]\toare.

O dat\ anun]ate corectivele necesare, putem oare privi ca secundar\propor]ia considerabil\ de insisten]e culpabilizante (aproximativ 50%) pecare le descoperim în predicile duminicale ? Acest procentaj concord\ cusfatul dat de lazaristul Pierre Collet (1693-1770) privitor la alegerea unuibun confesor. El trebuie s\ fie, recomand\ el, �un om în]elept [i luminat,care s\ nu fie nici prea blînd, nici prea sever. Excesul nu valoreaz\ nimic,dar a[ prefera un pic de severitate blînde]ii ce duce la pierzanie�27. ~nansamblu, predicarea din secolele XVII [i XVIII pare a se supune acesteidirective. Or, îndrept\]i]i sau nu, auditorii re]ineau, f\r\ îndoial\, mai multpasajele dramatice decît cele lini[titoare. ~n plus, dac\ e adev\rat c\ toatepredicile, oricît de acuzatoare, comportau [i aspecte senine, iar finalul eradeschis c\tre speran]\, nu-i mai pu]in adev\rat c\ multe predici, chiarduminicale, [i ale c\ror teme nu erau în principiu dramatice (desprec\s\torie, datoria p\rin]ilor, respectul datorat bisericilor, comuniune) � [ideci nu figureaz\ în coloana negativ\ a tabelului de la pp. 188-189, con]ineausecven]e de puternic\ culpabilizare în]esate cu amenin]\ri. ~n sfîr[it,limbajului pozitiv al catehismului trebuie s\-i opunem, într-o �gîndire global\�a pastoralei, liturghia înmormînt\rilor. Se murea mult în secolele XVII [i XVIII,astfel încît la cap\tul existen]ei sale, catolicul obi[nuit putea s\ spun\ c\ apetrecut mai mult timp la biseric\ pentru funeralii decît pentru lec]ii decatehism. Or, remarc\ un excelent liturghist, p\rintele Gy, Ritualul romandin 1614 a redus sau a suprimat din oficierea funeraliilor mai ales textelecare inspirau încrederea în Dumnezeu, speran]a cerului [i pacea sufletului.Invers, cele ce exprimau teama au fost puse în relief. ~ntregul echilibru alliturghiei era astfel falsificat28.

Ancheta realizat\ de mine pe teritoriul catolic confirm\ observa]iileconjugate ale mai multor istorici care au remarcat c\ iezui]ii [i janseni[tiis-au acuzat reciproc c\ utilizeaz\ excesiv pastorala fricii, primii repro[îndcelorlal]i c\-i aduc la disperare pe credincio[i insistînd asupra num\ruluimic de ale[i, janseni[tii acuzîndu-i pe iezui]i c\ vorbesc prea mult deinfern. ~n realitate, [i unii [i al]ii � iar, în spatele lor, ansamblul predica-torilor � au dezvoltat pe larg cele dou\ teme legate de cea a Dumnezeuluijusti]iar. Deci nu cred c\ sînt victima unei iluzii [i nici c\ for]ez textele sau



exagerez procentajele dac\ voi conchide c\ în epoca clasic\ (secolele XVII[i XVIII), pastorala Bisericii Romane, luat\ în ansamblul ei, alternînd [iasociind seduc]ia [i amenin]area, a înclinat mai curînd c\tre cea din urm\.

Impresia mea, c\reia am încercat s\-i dau o transcriere numeric\ ecoroborat\ cu afirma]iile majorit\]ii cercet\torilor care, în ultimii ani, auabordat într-un fel sau altul aceea[i documenta]ie. Robert Favre [i-a intitulatprima parte a marei sale c\r]i �O religie a mor]ii�, încheiind-o cu urm\-toarele cuvinte : �S-ar spune c\ literatura cre[tin\ [din secolul XVIII] seadreseaz\ unor bolnavi sau unor muribunzi... Totul se petrecea ca [i cummagi[trii vie]ii spirituale ar fi optat pentru moarte... O întreag\ energiespiritual\ s-a v\zut captat\ în folosul mortific\rii [i deviat\ spre orizontulmor]ii, într-o viziune individualist\�29. Studiind predicarea în limba breton\în ultimii ani ai Vechiului Regim, François Roudaut se al\tur\ opinieiexprimate de François Lebrun cu cî]iva ani mai înainte, în teza sa despreAnjou : �Biserica se folose[te neîncetat de frica de moarte, de judecat\ [ide infern, ca instrument al pastoralei [i ca mijloc de a-i men]ine pecredincio[i pe drumul drept�30. Editînd apoi extrase din predicile unui preotdin Angers, François Lebrun confirm\ : �Ansamblul discursului [preotuluiMarchais]... se sprijin\ pe un pesimism funciar dublat de o certitudine denezdruncinat [i se deschide spre o religie nu a bucuriei, ci a durerii [ifricii�31. La sfîr[itul remarcabilului s\u eseu Les Hommes, l�Eglise et Dieu dansla France du XVIII e siècle, Jean Quéniart emite o opinie concordant\ : �Prinobsedanta ei insisten]\ asupra consecin]elor inevitabile ale p\catului [i anum\rului mic de ale[i, severa Biseric\ post-trentin\ nu aduce contra friciide nenorocire [i de moarte decît r\spunsuri greu de suportat sau foarte pu]inlini[titoare�32. Ocupîndu-se de misiunile iezui]ilor în Mezzogiorno, însecolele XVI-XVIII, un istoric italian evoc\ la rîndul s\u �o religie aamenin]\rii [i a pedepsei, capabil\ s\ suscite în con[tiin]e sim]ul p\catului,acesta neputînd fi împ\rt\[it decît prin peniten]\ [i rug\ciune�33.

Astfel de judec\]i concordante cu a mea sînt oare eronate ? Dac\ sînt,cum se explic\, într-o perioad\ cînd Reforma catolic\ a atins apogeul � [ichiar [i dup\ aceea �, extraordinarul succes al slujbelor pentru mor]i [iimportan]a dispozi]iilor testamentare corespunz\toare ? Ce alt\ ra]iune,dac\ nu frica de purgatoriu, a stat la baza tuturor dona]iilor ? Pierre Chaunuexplic\ pe bun\ dreptate : �500 000 de testamente pariziene arat\ `n cem\sur\ necesitatea de a atenua chinurile purgatoriului a reprezentat,pentru zeci de milioane de oameni (`ntre 1517 [i anul XII) un imperativ,determin`nd comportamentul ̀ n fa]a mor]ii�34. Dac\ am da crezare enciclo-pediilor (poate cam r\uvoitoare) purgatoriul ar fi adus clerului Fran]eicirca 32 de milioane de franci anual35. S\ nu ne l\s\m totu[i indu[i îneroare de aceast\ evaluare aproape caricatural\, ci s\ concluzion\m c\frica era sincer\ [i puternic\, inclusiv [i mai ales la directorii de con[tiin]\ai lumii catolice, [i c\ aceast\ fric\ era cu totul altceva decît �teama�respectuoas\ fa]\ de Tat\l ceresc.

197

Pe teren protestant

199

19.

�E{TI UN CUV~NT N|PRASNIC, VE{NICIE!�

Trebuie oare s\ inspir\m frica?

Reformatorii din secolul XVI [i, dup\ ei, to]i adep]ii protestantismului auv\zut în doctrina justific\rii prin credin]\ singura teologie capabil\ s\-ilini[teasc\ pe p\c\to[i � c\ci p\c\to[i sîntem [i vom r\mîne pîn\ lamoarte. Textele de aceast\ natur\ sînt nenum\rate. E suficient s\ amintimaici cîteva, pe care le putem califica drept �fondatoare�. ~n Introducere laEpistola c\tre Romani (1522), Luther calific\ drept �consolante� capito-lele 9, 10 [i 11 din textul paulinian consacrate predestin\rii1. Anterior, elexplicase în urm\torii termeni cea de-a 62-a tez\ a sa din 1517 : �LuminaEvangheliei se revars\ asupra celor pe care legea i-a doborît [i le spune :« Nu v\ teme]i », (Is. 35, 4), « Mîngîia]i, mîngîia]i pe poporul Meu, ziceDumnezeul vostru »� (Is. 40, 1)... Cînd con[tiin]a p\c\tosului aude vesteacea bun\, ea `[i recap\t\ for]ele, se bucur\, devine încrez\toare, nu semai teme de moarte [i, devenit\ prietena mor]ii, nu se mai teme de nicio pedeaps\, nici de infern�2. De unde u[urarea exprimat\ de DoctorulMartin în De Servo arbitrio : �Acum Dumnezeu mi-a scos mîntuirea de subac]iunea voin]ei mele [i mi-a promis s\ m\ salveze nu în virtutea faptelormele sau a eforturilor mele, ci în virtutea gra]iei [i a `ndur\rii sale. Astfeleu sînt sigur [i încredin]at c\ el e loial [i nu m\ va min]i, [i c\ e destul deputernic pentru ca nici un demon [i nici o vitregie s\ nu i se poat\ opunesau s\ nu m\ smulg\ de sub presiunea lui�3. Aceast\ teologie explic\faptul c\ Luther, prefa]înd o culegere de cînt\ri funebre (1542), a calificatmoartea drept �un somn adînc, greu [i lin�, iar mormîntul drept �patul deodihn\�4.

Pe un ton mai pu]in personal decît predecesorul s\u german, Calvin ela fel de categoric : �[Scriptura ne] înva]\ c\ Dumnezeu, împ\cîndu-se cunoi [prin moartea lui Isus], nu mai e nici un pericol ca lucrurile s\ numearg\ spre bine... Dumnezeu nu ne va p\r\si niciodat\. Principalagaran]ie a credin]ei const\ în a[teptarea vie]ii viitoare, pus\ prin Cuvîntuldivin în afara oric\rei `ndoieli�5. ~n alt\ parte, în Institution chrétienne,citim iar\[i : �...Dac\ examin\m `n ce fel poate avea con[tiin]a lini[te [ibucurie în fa]a lui Dumnezeu, nu vom g\si nici un alt mijloc decît c\ el ned\ruie[te dreptate din m\rinimia lui gratuit\�6. {i atunci, de ce s-ar maiteme cre[tinii de judecata de apoi ? Nici nu va fi pentru ei. ~ntr-adev\r,Calvin declar\ într-o predic\ : �...Noi [tim c\ Domnul Nostru Isus Hristos


nu va veni pentru a-[i nimici prin asprime m\dularele propriului trup, cimai degrab\ pentru a ne ar\ta rodul r\scump\r\rii ob]inute pentru noi... {ipentru c\ nu va pogor` `n m\re]ia groaznic\ [i înfrico[\toare, [i nu ne vatrata dup\ sc\derile noastre, ci va face ca gre[elile s\ ne fie iertate...putem s\-i sl\vim venirea�7.

Ve]i fi remarcat, în treac\t, utilizarea de c\tre ambii reformatori aurm\toarelor cuvinte semnificative : consolant, sigur [i încredin]at, niciun pericol, în afara oric\rei `ndoieli, lini[te [i bucurie (ale con[tiin]ei).~n acela[i spirit, John Whitgift, arhiepiscop de Canterbury din 1583, includeîn Articolele din Lambeth : �Adev\ratul credincios, adic\ cel care a primitcredin]a justificant\ ce face dreptate, este asigurat prin t\ria credin]ei deiertarea p\catelor [i de mîntuirea sa ve[nic\ prin Hristos�8.

De ce s\ ne fie fric\, o dat\ ce exist\ o doctrin\ atît de lini[titoare ? {ide ce s\ trezim frica altora ? Or, e neîndoielnic c\ frica s-a strecuratdeopotriv\ în predicarea protestant\ [i în sufletul adep]ilor, ce-i drept, înmod inegal, `n func]ie de timp [i loc, ca [i de diferitele denumiri confe-sionale. ~nc\ din secolul XIX, cehii protestan]i cîntau un imn tradus dingerman\, în care se spunea :

�E[ti un cuvînt n\prasnic, ve[nicie,O spad\ ce trece prin oase !...

Atîta vreme cît Cel de Sus va d\inui{i va s\l\[lui `n `nalturi, deasupra norilor,Caznele [infernului] vor dura la nesf`r[it ;...Iar foamea, frigul, nelini[tea [i mîhnirea,Toate aceste suferin]e vor lua sfîr[itO dat\ cu eternitatea lui Dumnezeu�9.

Anne Sauvy, care a studiat pe durat\ lung\ iconografia destul detraumatizant\ a inimilor locuite rînd pe rînd de Dumnezeu [i de diavol10, aavut surpriza s\ constate c\ protestan]ii din secolul XIX utilizaser\ [i eiaceste imagini percutante de origine catolic\ [i le r\spîndiser\ în misiunilede peste ocean în sute de mii de exemplare11. La mijlocul secolului XIXapare unul din cele mai celebre romane americane, Litera stacojie. Autoruls\u, Nathaniel Hawthorne reînvie în el incredibila culpabilizare [i enormafric\ de adulter care-i asupreau în secolul XVII pe locuitorii din Salem,afla]i sub jugul puritan. Or, pe atunci, romancierul însu[i tr\ia la Salem.Situa]ia descris\ în roman mai persista înc\ într-o anumit\ m\sur\. Hawthornea primit numeroase scrisori de la oameni care se recuno[teau în carte [idescopereau în ea un mesaj eliberator. Romanul a cunoscut �un succesimediat nu numai în America, ci [i în Anglia, de obicei atît de ursuz\ [i dedificil\ cînd e vorba de o oper\ american\�12.

Marele scriitor August Strindberg a evocat [i el în Fiul slujnicii (1886-1887)atmosfera în\bu[itoare în care tr\ia societatea suedez\ a timpului, cuierarhiile sale rigide, cu imaginea unui Dumnezeu atotputernic, sever [idistant, cu refuzul de a le acorda copiilor libertate de mi[care [i afec]iune.�Seara, cînd mama se închina la Dumnezeu, copilul � adic\ autorul însu[i �

201

nu-[i putea forma o idee clar\ despre el, doar c\ era `n mod sigur multmai `nalt decît regele... Copilul auzea vorbindu-se numai de îndatoririlesale, niciodat\ despre drepturi. Orice alt\ persoan\ care dorea s\ spun\ceva era ascultat\, nu [i el. Nimic din ce spunea nu era bine, nu puteamerge nic\ieri f\r\ a t\ia calea cuiva, nu putea scoate o vorb\ f\r\ s\deranjeze... Datoria lui suprem\ [i cea mai mare virtute a sa era s\ sea[eze pe un scaun [i s\ stea lini[tit. Tr\ia cu teama permanent\ de a nuface ceva r\u�13. O alt\ pies\ la dosarul fricii în ]\rile protestante a fostprezentat\, în 1982, telespectatorilor din Elve]ia [i din Fran]a. O istorie,vai !, inspirat\ dintr-un fapt divers autentic. ~n Elve]ia calvinist\ de lasfîr[itul secolului trecut, o feti]\, Merette, orfan\ de mam\, neast`mp\rat\[i r\zvr\tit\, nu în]elege prea bine ̀ ndurarea lui Dumnezeu, acest personajatotputernic care i-a r\pit-o pe mama sa. Este trimis\ la un pastor ; acestatrece drept un specialist în combaterea înc\p\]în\rii [i o for]eaz\ s\ scrie�Dumnezeu� lovind-o cu rigla peste degete.

N-am adunat aceste fapte, trimi]înd toate la o perioad\ relativ apropiat\de noi, decît pentru a v\ face s\ în]elege]i necesitatea unei ancheteasupra fricii religioase în ]\rile protestante. N-am preten]ia c\ epuizez unasemenea subiect imens. Obictivul meu e mai modest [i anume, a trasamarile linii ale unei cercet\ri pe care istoricii de limb\ englez\ saugerman\ au mai multe posibilit\]i decît mine s-o aprofundeze. Efortulprincipal va viza Germania luteran\ a secolelor XVII-XVIII [i mediilepuritane din Marea Britanie [i din America. Dar nici Biserica anglican\ [icea din Suedia sau calvini[tii din Fran]a [i din Elve]ia nu trebuie exclu[i dincîmpul investiga]iei. }in s\ exprim aici deosebita mea gratitudine fa]\ deFrancesco Chiovaro care a c\utat în Germania textele citate de mine `ncontinuare, precum [i fa]\ de Angel Armstrong [i Annette Becker caremi-au f\cut acela[i serviciu pentru Anglia [i Statele Unite.

Documenta]ia de baz\ este constituit\, ca [i în cazul universului catolic,de c\r]ile de devo]iune larg difuzate [i de predici. Acestea au [i mai mareimportan]\ la protestan]i decît la catolici, întrucît cultul e `n mare m\sur\centrat pe ele. ~n catehismul s\u, protestantul Thomas Becon (1512-1567)afirma c\ �prima [i principala datorie a unui episcop [i a unui ministrueste aceea de a înv\]a [i a propov\dui� [i c\ �nu exist\ o podoab\ mai depre] în comunitatea cre[tin\ decît o fervent\, fidel\ [i constant\ predicarea Cuvîntului lui Dumnezeu�14. Mul]i puritani notorii declar\ c\ s-au �convertit�prin predici15. Dar interesul pentru acestea dep\[ea lumea puritan\.~ndeosebi în vremurile de restri[te cererea de predicare era intens\. ~ntimpul ciumei din 1625 de la Londra, Parlamentul a ordonat un postsolemn. Regele [i lorzii au asistat la un serviciu religios de [ase ore. Cel lacare au participat reprezentan]ii Comunelor s-a prelungit pîn\ la nou\ oreconsecutive, din care [apte ore de predic\. Nici un deputat n-a le[inat16.Personaje importante ale Bisericii anglicane ca Andrewes, Hooker [i Donneau fost predicatori celebri [i s-a putut stabili influen]a temelor predic\riidin secolele XV [i XVI asupra poeziei [i teatrului din Anglia17.



~ntruc`t predica s-a impus în universul protestant asupra celorlalteforme ale pastoralei, îndeosebi în dauna liturghiei [i a simbolismuluisacramental, nu-i de mirare c\ pe structura [i pe forma predic\rii s-adezvoltat o intens\ reflec]ie18. Germania luteran\ vede ap\rînd de timpuriumodele de predici, mai întîi foarte schematice, apoi din ce în ce maidezvoltate ; ele în\bu[\ progresiv spontaneitatea [i profetismul ce carac-terizau lu\rile de cuvînt ale Doctorului Martin. Va trebui s\-l a[tept\m peSpener (1635-1705) [i mi[carea pietist\ pentru a rena[te � dar nu pestetot � vigoarea inspira]iei. ~ntre timp, omiletica luteran\ s-a constituit în[tiin]\ a discursului [i [i-a fixat singur\ cadre tot mai rigide ce au transformatpredica în lec]ie. ~ncepînd cu Johannes Gerhardt (1582-1637), unul dintrecampionii ortodoxiei, o produc]ie considerabil\ de Loci theologici le-a oferitpredicatorilor comori de erudi]ie. ~ntr-adev\r, predica luteran\ ̀ ndr\ge[teerudi]ia. ~n afar\ de asta, ca [i în ]\rile catolice, lucr\ri specializate au pusla dispozi]ia pastorilor culegeri de sentin]e [i de texte ordonate pe materii,din care ei se inspirau în compunerea [i ornarea predicilor lor19.

Omiletica luteran\ a fost turnat\ în form\ retoric\ schi]at\ de Melanchthon(De Officio concionatoris, 1537)20 [i precizat\, cî]iva ani mai tîrziu, dec\tre Andreas Hyperius (De Formandis concionibus sacris..., 1533)21.Lucrarea acestuia din urm\ a fost tradus\ în francez\ zece ani mai tîrziu.�Predicile, ne înva]\ Hyperius, aspir\ s\ instruiasc\, s\ încurajeze, s\mustre [i s\ consoleze�22. De unde împ\r]irea clasic\ a predicilor luterane :1) Lehre (doctrina) urmat\ adesea de o respingere (Widerlegung) a pozi]iiloradverse ; 2) Mahnung (exhortatio) ; 3) Strafe (objurgatio) = mustr\ri [iamenin]\ri cu pedepse ; 4) Trost (consolatio). ~ntr-o astfel de schem\,cuplul amenin]are-consolare (Strafe-Trost) apare ca indivizibil. I se cereoratorului ca, plecînd de la un expozeu doctrinal, s\ inspire auditorilorpatru sentimente grupate în dou\ ansambluri : dragoste de Dumnezeu [iura fa]\ de p\cat, frica de pedeaps\ [i încrederea în Mîntuitor. Manualelepentru predicatori invit\ a[adar la amplificatio, la exagerare, atunci cînd evorba despre dezvolt\ri destinate s\ emo]ioneze. Aceast\ tactic\ este opova]\ preluat\ din Antichitate [i nu trebuie s\ ne mir\m dac\, într-oanumit\ m\sur\, a fost urmat\ de pastorii luterani. Dar ca [i în ]\rilecatolice, amenin]area era contrabalansat\ de consolare. Aceasta d\deaîntotdeauna nota final\. ~n lumina ultimei afirma]ii trebuie s\ citim urm\-toarele dezvolt\ri asupra pastoralei fricii în ]\rile protestante. Am spus-odeja atunci cînd a fost vorba de aceast\ pastoral\ în ]\rile catolice23.

Dar acest corectiv esen]ial nu trebuie s\ ascund\, la rîndul lui, c\ laamenin]are s-a recurs în mod efectiv [i, mai ales, c\ insisten]a asupraconsol\rii trimitea ea îns\[i la o concep]ie pesimist\ [i negativ\ asupraomului [i la o triad\ Teufel, Sünde, Tod (Diavol, p\cate, moarte) �omniprezent\ în discursul [i teologia reprezentan]ilor protestantismului.

La întrebarea : trebuie s\ se recurg\ (într-o oarecare m\sur\) la unlimbaj terorizant ? responsabilii pastoralei protestante au r\spuns cel maiadesea afirmativ. Ca dovad\, între altele, sfaturile date predicatorilor de c\tre

203

Christophe Schrader într-o lucrare bazat\ pe Aristotel, De RhetoricorumAristotelis sententia et usu commentarius (1674). Oratorul, explic\ Schrader,n-ar putea s\ ignore arta de a impresiona (ars commovendi), pentru c\ eltrebuie s\-i îndemne pe ascult\tori la bine [i s\-i re]in\ de la r\u. Cit`ndu-ipe sfîntul Clement din Alexandria [i pe sf`ntul Vasile, autorul afirm\ ca [iei c\ frica de Dumnezeu alung\ p\catele, c\ omul f\r\ fric\ nu se va`ndrepta [i c\ o medita]ie sus]inut\ asupra �formidabilelor mistere aleînfrico[\toarei judec\]i� este st\pîna cucerniciei. Predicatorul va trebui s\se slujeasc\ de aceast\ pedagogie cînd se va ivi ocazia [i s\-[i puncteze�frecvent� discursul cu referin]e �la Dumnezeu-Tat\l, la Hristos Mîntuitorul,la îngerii buni, la Satan, la magistra]i, la legi, la p\cat, la societatea celorr\i, la judecata de apoi [i la tot ce poate inspira sufletelor teama [ioroarea�. El va amenin]a nu numai cu supliciul ve[nic ci, dup\ exemplulprofe]ilor, apostolilor [i al P\rin]ilor Bisericii, [i cu dezastre iminente care-iamenin]\ pe impeniten]i24. ~n continuare, Schrader consider\ necesar �s\ai o foarte mare team\ de Dumnezeu cel puternic [i bun care i-a alungatpe îngeri din cer [i pe primii no[tri p\rin]i din paradis, a distrus prin potopaproape tot universul, r\sturnînd din temelii cet\]i [i regate întregi�25.

Pedagogia protestant\ recomanda deci ca de la amvon s\ se fac\ auzitun limbaj plin de amenin]\ri [i, în acela[i timp, de consol\ri. O ordonan]\din 1659 din comitatul Hanau-Lichtenberg îi îndemna pe pastori �s\prezinte (credincio[ilor) articolele principale ale doctrinei cre[tine... s\-iînsp\imînte pe nelegiui]i vestind mînia lui Dumnezeu [i s\ consolezesufletele nelini[tite din cauza p\catelor, invoc`nd gra]ia lui Dumnezeu�26.Acest îndemn cu dou\ p\r]i decurgea dintr-o reflec]ie cu privire la �teamade Dumnezeu�, bine exemplificat\ într-una din predicile lui Pierre duMoulin. Oratorul trimitea la Proverbul 3, 7 : �Nu te socoti singur în]elept ;teme-te de Domnul [i abate-te de la r\u�. Predica lui explic\ faptul c\ nutrebuie s\ ai o �team\ servil\� de Dumnezeu [i nici s\ i te supui pentru c\te temi de pedepse. �Adev\ratul resort al piet\]ii nu-i spaima de infern, cidragostea de Dumnezeu�. {i totu[i, adaug\ du Moulin, aceasta nu pentruc\ vrem s\ condamn\m orice team\ de a fi pedepsit. Pentru c\ IsusHristos (Luc. 12, 4) se adreseaz\ astfel discipolilor s\i pe care-i nume[teprieteni : �Teme]i-v\ de Acela care (...) are putere s\ arunce `n gheen\�.Pastorul din Sedan precizeaz\ atunci :

�Le-a fost de folos locuitorilor din Ninive s\ fie `ngrozi]i de amenin]areacu pustiirea apropiat\, dup\ cum [i sf`ntului apostol Pavel i-a folosit,`n convertirea sa, groaza care l-a cuprins c`nd l-a lovit tr\snetul ; iaraceast\ spaim\ este util\ nu numai la începutul convertirii p\c\tosului,ci ori de c`te ori credin]a sl\be[te [i nu ne mai pas\ de faptele bune. Ebine s\ ni se reprezinte oroarea infernului [i mîna lui Dumnezeuînarmat\ contra celor ce t\r\g\neaz\ sau dau înapoi la chemarea lui [icare las\ s\ treac\ timpul [i ocaziile de a înainta c\tre împ\r\]ia luiDumnezeu. Adev\rat zice sf`ntul Ioan în capitolul 4 al primei saleepistole c\ « dragostea des\vîr[it\ izgone[te frica ». Dar unde-i omul în



stare de aceast\ dragoste des\vîr[it\ ? Pe scurt, sentin]a lui Solomon(capitolul 28 din Proverbe) r\mîne valabil\ : « Ferice de omul care seteme necontenit ; dar cel ce-[i `mpietre[te inima cade în nenorocire »�27.

Convingerea lui du Moulin este c\, pe m\sur\ ce dragostea de Dumnezeucre[te într-un suflet, teama de pedeaps\ scade, con[tiin]a statornicindu-seatunci în �lini[te [i pace�. Cu siguran]\, aceasta era opinia general\ atuturor directorilor de credin]\ de odinioar\, protestan]i [i catolici. R\mîneadeschis\, în schimb, chestiunea de a [ti în ce propor]ie trebuiau ames-tecate amenin]area [i consolarea. Interveneau atunci temperamentul predica-torului [i familia spiritual\ c\reia îi apar]inea. ~n Exposition upon Nehemias,James Pilkington, episcop de Durham (� 1576), afirma : �Pentru a cî[tigaspiritele mai slabe, un fel blînd de a predica este mai potrivit decîtînfrico[\torul tunet al r\zbun\rii. Desigur, e foarte trebuincios s\ predicilegea pentru a tulbura sufletele rebele [i a le îndemna la cunoa[terea desine... Frica îl face cîteodat\ pe om s\ fug\ de r\u, dar iubirea îl îndeamn\s\ fac\ binele de bun\ voie... De aceea predicatorul care vrea s\ cî[tigemul]imea de partea lui Dumnezeu va reu[i mai degrab\ cu blînde]eadecît cu asprimea, mai degrab\ cu promisiunea decît cu amenin]area, maidegrab\ cu evanghelia decît cu decalogul, mai degrab\ cu dragostea decîtcu frica, chiar dac\ e nevoie s\ recurg\ la lege pentru a înfrînge r\utateadin inima omului. Carnea trebuie strunit\ prin fric\, iar spiritul m`ng`iat cupromisiunea iubirii�28.

Teologie [i pedagogie

~ndemnul lui Pilkington punea accentul pe îmb\rb\tare [i pe blînde]e, darcuprindea [i o opozi]ie între Lege [i Evanghelie, aflat\ în inima teologieiprotestante [i, în consecin]\, av`nd o influen]\ decisiv\ asupra întregiipredic\ri în ]\rile care s-au desp\r]it de Roma începînd cu secolul XVI.Legea ne aduce la dezn\dejde cu exigen]ele ei [i face s\ ias\ la iveal\ atîtstric\ciunea noastr\ funciar\, cît [i damnarea ce rezult\ din ea. S-o spunemînc\ o dat\ : pe calea �disper\rii� au ajuns reformatorii la justificarea princredin]\. O con[tiin]\ lucid\ [i exigent\ nu poate fi decît �dep\[it\�29 �Luther o spune � în fa]a num\rului [i a întinderii p\catelor sale. Puse înfa]a unor astfel de gre[eli, faptele bune �dispar ca o boare�. Adversar alscolasticii ca [i Lorenzo Valla, pe care [i-l asociaz\30, Luther (mai multdecît Calvin) respinge distinc]ia tomist\ dintre ordinea natural\ [i ordineasupranatural\. El refuz\ s\ aud\ vorbindu-se de privilegii suplimentareacordate de Dumnezeu primilor no[tri p\rin]i [i datorit\ c\rora ei seridicaser\ deasupra condi]iei lor originare. Pentru reformatori, ̀ nainte de ac\dea `n gre[eal\, Adam [i Eva dispuneau prin îns\[i natura lor de osuveran\ putere asupra sim]urilor lor ; �toate p\r]ile [lor] organice, scrieCalvin, tindeau s\ se supun\ prompt oric\rui bine�31. P\catul originar nui-a f\cut s\-[i piard\ o supranatur\, ci le-a degradat fiin]a lor profund\.Articolele de la Schmalkalden declar\ f\r\ înconjur :

205

�P\catul originar e o corupere atît de periculoas\ [i de profund\ anaturii umane, încît nici o ra]iune nu-l poate în]elege... Din acestmotiv, ceea ce au propov\duit teologii {colii împotriva acestui articolnu-i decît eroare [i orbire : [i anume, c\ dup\ c\derea lui Adam for]elenaturale ale omului au r\mas întregi [i intacte [i c\ omul, prin naturalui, are o judecat\ dreapt\ [i o voin]\ curat\, a[a cum sus]in filosofii�32.

Articolele consider\ pozi]ia scolasticilor ca fiind �p\gîn\�, întrucît eaface inutil\ moartea Mîntuitorului. ~n Comentariul Epistolei c\tre Romani,Luther scrisese deja :

�Ce este p\catul originar ?... Dup\ subtilit\]ile teologilor, el înseamn\privarea de justi]ia originar\, dar dup\ apostol [i dup\ sensul clar datde Isus Hristos, nu înseamn\ doar privarea de o calitate în voin]\, nicide lumin\ în inteligen]\ [i nici de vigoare în memorie, ci o privare deorice rectitudine în toate puterile, atît ale trupului, cît [i ale sufletului,în toat\ fiin]a uman\, interioar\ sau exterioar\. ~nseamn\ repeziciuneîn a face r\ul, grea]a de bine, dezgustul de lumin\ [i de în]elepciune,iubirea de gre[eal\ [i de întuneric, fuga de faptele bune [i dispre]ulsuveran fa]\ de ele, cursa nest\pînit\ c\tre r\u�33.

Confesiunea de la Augsburg n-a luat vreo decizie privitoare la naturalui Adam [i a Evei dinainte de p\cat dar, pe linia augustinian\, a pusaccentul pe consecin]ele catastrofale ale gre[elii dintîi. Citim aici :

�...Dup\ c\derea lui Adam, to]i oamenii n\scu]i în chip natural sîntconcepu]i [i n\scu]i în p\cat ; adic\ to]i, înc\ de la sînul mamei lor,sînt plini de dorin]e [i de înclina]ii rele [i, în mod firesc, în ei nu potexista nici adev\rata team\ de Dumnezeu, nici adev\rata credin]\ înDumnezeu. Mai sus]inem c\ stric\ciunea înn\scut\, acest p\cat originareste cu adev\rat un p\cat [i c\ el îi sorte[te damn\rii [i mîniei ve[nicea lui Dumnezeu pe to]i cei ce nu se nasc a doua oar\ prin botez [iprin Sfîntul Duh�34.

Vii dezbateri s-au iscat în secolul XVI între luterani cu privire ladegradarea naturii umane prin p\cat. Formula Concordiei (1580), care aadus reconcilierea, a ]inut cont de obiec]iile revalorizante. �Noi afirm\m,declar\ aceasta, c\ natura omului r\mîne, dup\ c\dere, o crea]ie a luiDumnezeu [i c\ `ntre ea [i p\catul originar e tot atîta diferen]\ ca între olucrare a lui Dumnezeu [i o lucrare a Diavolului�35. Dar adaug\ `mpotrivatradi]iei tomiste : �P\catul originar, departe de a fi o corupere superficial\,e o corupere atît de adînc\ a naturii umane, încît nu mai r\mîne nimics\n\tos care s\ nu fie stricat, în trupul [i în sufletul omului�36.

Aceast\ antropologie a omului dec\zut este dublat\, mai ales la Luther,de o reluare pe cont propriu a tezei preferate a sf`ntului Augustin potrivitc\reia actul trupesc e între toate p\c\tos. La Reformator, exista o strîns\leg\tur\ între afirma]ia : �Omul este într-at`t de corupt prin c\derea luiAdam încît blestemul îi este înn\scut�37 [i urm\toarea : �Carnea este aprins\[i corupt\ de dorin]e nefaste. Lucrarea natural\ a c\rnii, procrea]ia, nu sepoate realiza f\r\ p\cat ; ceea ce-i îns\mîn]at [i fecundat prin lucrarea



c\rnii produce un fruct trupesc [i p\c\tos�. De aceea sf`ntul Pavel declar\în Epistola c\tre Efeseni c\ �eram din fire copii ai mîniei, ca [i ceilal]i�38.Institution chrétienne emite o judecat\ concordant\ :

�Sîntem deci cu to]ii produsele unei semin]e josnice, ne na[temnecinsti]i de necur\]ia p\catului ; [i chiar înainte de a ie[i la lumin\,sîntem corup]i în fa]a lui Dumnezeu. ~ntruc`t cum ar putea s\ ias\dintr-o fiin]\ necurat\ un om curat ?, dup\ cum st\ scris în cartea luiIov (Iov 14, 4)�39.

La fel, `n Confesiunea tetropolitan\ din 1530, prezentat\ lui CarolQuintul în acela[i timp cu aceea de la Augsburg [i acceptat\ de Zwingli,citim : �Eu recunosc c\ p\catul originar e transmis din na[tere prin `ns\[icondi]ia omului [i prin contagiune tuturor celor n\scu]i din leg\tura dintreb\rbat [i femeie...�40. Astfel reg\sim o cvasi-constant\ a augustinismului :acuza]ia adus\ actului carnal ce r\spînde[te �contagiunea� unei maladiimortale. Invers, putem obiecta, pe de o parte, c\ teologia protestant\ nuconfund\ carnea [i senzualitatea41 [i, pe de alt\ parte, c\ ea exalt\�sfin]enia c\s\toriei�, ca act voit de Dumnezeu. Ea prezint\ abstinen]a caun �dar� excep]ional acordat pu]inor oameni [i cu care nimeni nu trebuies\ se înfumureze c\ a fost gratificat. Dar, reluînd astfel o veche tradi]ieecleziastic\, ea continu\ s\ numeasc\ dorin]a sexual\ �viciu de nest\p`-nire�. Aceasta, în aspectele pe care le îmbrac\ de la p\catul originarîncoace, e �neru[inare�. Leacul ̀ l constituie, bineîn]eles, c\s\toria care �necanalizeaz\ poftele�42.

~n plus, reg\sim ideea de mult timp vehiculat\ de curentul augustinian,potrivit c\reia ispita e p\cat întrucît exprim\ concupiscen]a � în sens larg �ce s\l\[luie[te în omenire de la gre[eala originar\. Este una din convin-gerile cele mai profunde ale protestantismului clasic [i punctul de plecareal reflec]iei lui Luther. Acesta scria înc\ din 1515-1516 comentînd frazasf`ntului Pavel din Epistola c\tre Romani : �Ferice de omul c\ruia Domnulnu-i ]ine `n seam\ p\catul� :

�Aici nu e vorba numai de p\catele comise cu fapta, cu vorba sau cugîndul, ci [i de înclina]ia spre r\u... {i e gre[it s\ se cread\ c\ acest r\upoate fi vindecat prin fapte, pentru c\ experien]a dovede[te c\ înciuda tuturor lucr\rilor bune, pofta de r\u se men]ine [i nimeni nu-iscutit de ea, nici chiar copilul de o zi. Dar astfel e `ndurarea divin\încît, de[i acest r\u subzist\, el nu conteaz\ ca p\cat pentru cei ce-linvoc\ pe Dumnezeu [i-i cer înl\crima]i eliberarea...�43.

Iat\-ne în inima doctrinei justific\rii prin credin]\ [i a motiva]iilor sale.Luther mai afirm\ : �La cei boteza]i, manifest\rile naturii sînt întotdeaunamortale, dar Dumnezeu nici m\car nu le prive[te ca p\cate veniale�44.Calvin e [i el convins c\ tenta]iile noastre sînt p\cate. Dumnezeu interziceca inima s\ fie �`nclinat\ spre mînie, ur\, destr\b\lare, ho]ie, minciun\ ;...interzice ca ea s\ fie `ndemnat\ la acestea sau mi[cat\ de ele�45.

De-acum `ncolo, de ce am mai face deosebirea între p\cat [i p\cate,între gre[eala originar\ [i gre[elile actuale, între ispit\ [i fapt\ ? De la

207

refuzul lui Adam [i al Evei, toate faptele noastre sînt rele (numai dac\ nucumva Dumnezeu a pus st\p`nire pe noi). P\catul, de ne[ters [i indestruc-tibil, r\mîne [i dup\ botez [i justificare, dar nu mai este pus la socoteal\.Profesiunea de credin]\ de la Rochelle sus]ine : �...chiar dup\ botezp\catul tot p\cat r\mîne, `n ceea ce prive[te vinov\]ia, de[i condamnareaeste anulat\ pentru copiii lui Dumnezeu... ~n afar\ de asta, perversitateacontinu\ s\ produc\ fructele r\ut\]ii [i ale r\zvr\tirii...�46. Astfel e [tears\distinc]a subtil\ f\cut\ de sf`ntul Augustin, c`nd declara p\c\toase numaiispitele celor neboteza]i. Episcopul Hiponei g\sise discipoli cu o logic\mai bun\ ca a lui.

Necesara oroare de sine [i certitudinea pedepsei meritate trebuie s\-larunce pe credincios în bra]ele `ndur\rii divine. De aici încolo ne e cuneputin]\ a merge c\tre Mîntuitor f\r\ un pelerinaj prealabil în ]ara fricii.Aceast\ �disperare� în spiritul [i în discursul pastorilor era unicul drumspre iertare. Ne putem totu[i întreba dac\ aceast\ doctrin\ n-a c\p\tat uncaracter traumatizant atunci cînd a fost afirmat\ în termeni prea aspri.Erasmus avertiza cu pruden]\ : �Nu spune]i mul]imii c\ orice fapt\ uman\duce la p\cat. ~ntr-un anumit sens e adev\rat, dar ne[tiutorii sînt `nclina]is-o interpreteze într-un mod d\un\tor�47. Mul]i pastori luterani din seco-lul XVI au refuzat un astfel de sfat. Caspar Aquila, [ef al intenden]ei laSaalfeld în Saxa, între anii 1530-1540, îi punea duminica pe copii s\ reciteo serie de întreb\ri [i de r\spunsuri cuprinzînd mai ales urm\toarele :

~ntrebare : �Spune-mi ce ai înv\]at din cele zece porunci ?R\spuns [al copilului] : Am înv\]at c\ ducem o via]\ de os`nd\ [i dep\cat [i c\ Dumnezeu nu poate g\si nimic bun în noi�. Cele zeceporunci ne fac s\ vedem �ca într-o oglind\� ceea ce sîntem f\r\ haruldivin, adic\ : �Ni[te idolatri, necredincio[i, hulitori [i pîng\ritori ainumelui sf`nt al lui Dumnezeu, ni[te blestema]i care fur\m în templullui sacru [i necinstim cuvîntul etern ; [i ni[te r\zvr\ti]i care ne jignimp\rin]ii [i ne ucidem copiii, ni[te cîini pizma[i, ni[te uciga[i, ni[tedezm\]a]i, adulteri, punga[i, perfizi [i în[el\tori, ipocri]i, mincino[i,sperjuri, martori mincino[i, fanfaroni netrebnici [i neru[ina]i�48.

Acelea[i insisten]e dramatice în �Predici pentru copii� (Kinderpredigten)de Andreas Osiander publicate în 1533. Celebrul teolog din Nürnbergafirm\ aici c\ p\rin]ii no[tri ne-au transmis p\catul �a[a cum o mam\leproas\ î[i contaminez\ copilul ̀ n pîntece�. �Pentru c\ fiecare din semeniino[tri este la fel de r\u ca vecinul s\u [i nimeni nu-i mai bun [cu excep]iacelor care cred], sîntem înconjura]i din toate p\r]ile de invidie, ur\, mînie,certuri [i în[el\ciuni, jaf [i furti[ag, insulte, calomnii, atentate, crime,minciuni, duplicitate, fraud\, r\zboi [i tot felul de nelegiuiri. P\cate atît decumplite nu pot s\ nu fie pedepsite de Dumnezeu�49. Or, pe atunci,lectura predicilor lui Osiander era obligatorie în toate bisericile din Nürnberg[i în cele din margraviatul vecin, Brandenburg-Ansbach. Erau destinatemai ales preg\tirii primei comuniuni. Difuzarea lor a fost considerabil\`ntruc`t, între 1533-1567, se cunosc nu mai pu]in de 54 de edi]ii aleKinderpredigten 50.



Am g\si în literatura puritan\ mii de texte consonante cu cele aleluteranilor cita]i mai sus. Samuel Hieron (1576-1617) afirm\ într-o predic\despre ascultare, comentînd Epistola c\tre Romani : �Natura omului nu-ialtceva decît un amestec... de stric\ciune [i moarte... Inteligen]a noastr\nu-i decît ignoran]\ [i ̀ ncetineal\, voin]a nu-i decît înc\p\]înare, iar afec]iu-nile noastre � dezordine�51. Predicile lui Samuel Hieron au cunoscut celpu]in [ase edi]ii între 1614 [i 1634. Pentru Richard Sibbes (1576-1635),puritan ale c\rui predici au fost apreciate de mul]i ne-puritani, �meritelenoastre sînt maculate, p\tate [i murd\rite�52. �Avînd în vedere p\catul luiAdam, în [alele c\ruia eram cu to]ii con]inu]i, sîntem cu to]i damna]i. Osentin]\ de moarte a fost pronun]at\ împotriva rasei corupte a lui Adam,astfel încît se poate spune c\ eram cu to]ii os`ndi]i înainte de a ne fin\scut... Chiar f\r\ p\catele noastre actuale, p\catul originar a fost suficientpentru ca sentin]a de moarte (ve[nic\) s\ ne afecteze, dar ele agraveaz\aceast\ sentin]\�53. Predica altui puritan, Christopher Love (1618-1651)con]ine urm\torul �motiv de a fi sîrguincios în materie de cre[tinism� :�Chiar de v-a]i ruga pîn\ cînd nu a]i mai putea vorbi, chiar dac\ a]i pl`ngepîn\ a]i c\dea din picioare, de-ar fi ca fiecare cuvînt s\ fie suspin, fiecaresuspin o sf`[iere [a trupului] [i fiecare sf`[iere [iroaie de sînge [i tot n-a]i fidemn s\ redobîndi]i starea de gra]ie pe care a]i pierdut-o cu Adam. A]idistrus chipul frumos al lui Dumnezeu. Un singur p\cat v-a f\cut s\pierde]i în]elegerea [lucrurilor divine] pe care nici prin zece mii depredici, nici prin zece mii de canoane nu o ve]i putea recupera�54.

Aceast\ teologie, ce constituie nucleul protestantismului, ne face s\în]elegem, dincolo de orice tactic\, dubla insisten]\ cerut\ predicatorului.~ntr-o predic\ celebr\ �despre plug�, pronun]at\ la Londra în 1548, episcopulHugh Latimer, condamnat de Maria Tudor la arderea pe rug, l\mure[te c\parohul trebuie s\ are temeinic cîmpul Domnului, pentru c\ el trebuies\-i conduc\ pe enoria[i înspre adev\rata credin]\ [i s\-i men]in\ acolo,�cînd cople[indu-i cu Legea [i cu amenin]\rile lui Dumnezeu contra p\catului,cînd îmb\rb\tîndu-i cu evanghelia [i cu f\g\duin]ele gra]iei divine�55.

~n secolul XVII, regulamentele de predicare ale anumitor puritanidevin mai aspre. �Cuvîntul predicat, afirm\ Samuel Hieron, nu trebuie s\fie îndulcit pentru a pl\cea urechii omului, ci pentru a mi[ca [i impresionainimile... [Trebuie] s\ bate]i la poarta fiec\rei con[tiin]e, s\ face]i toatesufletele s\ tremure ori s\-i convinge]i cel pu]in pe oameni c\ într-o zi vorda soscoteal\... aceasta-i folosin]a corect\ a cuvîntului. Predicarea nu-if\cut\ s\ spune]i basme pl\cute urechii ; ea e un instrument ascu]it, t\ioscare intr\ adînc în inim\�56. Din aceast\ pedagogie Samuel Hieron tr\geaconcluzii esen]iale asupra puterii predicatorului, concluzii pe care nu le-arfi respins nici oratorii catolici : �Pe cei condamna]i ast\zi prin mijlocireaCuvîntului judecata lui Dumnezeu îi va trimite în foc în ultima zi. Gîndi]i-v\numai cum ascult\ oamenii Cuvîntul sau cum vorbesc de el. Pentru ei e cao adiere, iar amenin]\rile li se par doar vorbe ̀ n vînt. Dar spre nenorocirealor ve[nic\, într-o zi ei vor vedea lucrurile altfel�57. Un alt predicatorpuritan, Christopher Love � acuzat de complot contra Commonwealth-ului

209

[i executat � explic\, a[a cum ar fi putut-o face [i misionarii din interiorul]\rilor catolice, c\ �predicile însp\imînt\toare au f\cut mai mult binesufletelor nepoc\ite decît cele lini[titoare. Predicile despre infern îi potîndep\rta pe mul]i de infern... Dac\ to]i ascult\torii no[tri ar fi converti]i,doctrina gra]iei ar fi suficient\ pentru a-i edifica. Dar cum avem a face cuun popor amestecat, [i doctrinele noastre trebuie s\ fie amestecate ; dac\nu, n-am avea nici un cî[tig... Unii oameni se las\ mai curînd c\l\uzi]i decîttra[i ; dar al]ii sînt atît de înd\r\tnici [i de cîrcota[i, încît numai focurileiadului îi vor face s\ tresar\�58.

Severele formul\ri ale lui Hieron [i Love au suscitat în public obiec]iiîntru totul paralele celor stîrnite în Fran]a de Loriot [i Montargon59. Ca [iace[tia, pastorii puritani nu puteau face altceva decît s\ acorde un locacestor critici pentru a le putea combate mai bine. ~ntr-un dialog dintre unpastor [i un laic, Hieron îi atribuie celui din urm\ cuvintele : �Felul vostrude a predica e prea auster, n-ave]i în gur\ decît infern, damnare [i judecatalui Dumnezeu : ceea ce este, cum zic unii, drumul cel mai scurt de a-iduce pe oameni la disperare�. La care pastorul replic\, amintind itinerariulclasic de la Lege la credin]\ : �Pîrloaga din inimile noastre trebuie mai întîides]elenit\ cu t\i[ul Legii [i cu o adev\rat\ spaim\ de Dumnezeu, înaintede a deveni apt\ s\ hr\neasc\ dulcea s\mîn]\ a evangheliei�60. {i luiChristopher Love i se repro[eaz\ c\ face o predicare �legal\�, c\ �proiecteaz\asupra comunit\]ii luminile fl\c\rilor iadului : adic\ nu predic\ evanghelia,ci Legea�. Ca [i Hieron, Love nu r\mîne f\r\ replic\ : �Dac\, riposteaz\ el,a predica teroarea înseamn\ a predica Legea, atunci Legea a fost mai multpropov\duit\ de Noul Testament decît de cel Vechi. Ioan Hrisostomulnoteaz\ c\ termenul « damnare » nu apare decît o singur\ dat\ în VechiulTestament, dar e utilizat de treisprezece ori în cel Nou... Este deci clarpentru oricine c\ Evanghelia se sprijin\ mai mult pe teroare [i pe doctri-nele relative la infern [i damnare decît a f\cut-o Legea�61.

Love era un extremist [i nu trebuie s\ judec\m plecînd de la predicilelui ansamblul predic\rii protestante. La anglicani mai ales, aceasta eramult mai consolatoare [i mai lini[titoare. ~n textul utilizat aici � sîntem lamijlocul secolului XVII �, Love se plînge tocmai de �noii instructori� careatenueaz\ doctrina, �pretind a avea mai mult\ lumin\ decît fra]ii lor� [i�nu convertesc pe nimeni�. �Cum vor avea ei con[tiin]a împ\cat\ în fa]alui Dumnezeu, dac\ în practica lor se refer\ numai la harul divin ?�62 Oricîtde violent ar fi, Love este pentru noi martorul unei pedagogii a fricii carea existat în mod incontestabil în anumite sectoare [i în anumite perioadeale protestantismului, [i care s-a manifestat periodic cu ocazia �trezirilor�religioase. Ca dovad\, agita]ia [i dezbaterea de idei provocate în Americade Nord, în anii 1730-1740, de �revivali[tii�* Samuel Finley [i, mai ales,Gilbert [i John Tennent. Vrînd s\-[i conduc\ auditoriul c\tre o �nou\

* de la revival (engl.) � 1. ansamblu de mi[c\ri religioase protestante bazatepe trezirea credin]ei ; 2. adunare religioas\ menit\ s\ trezeasc\ din noucredin]a � n.tr.



na[tere�, apostolii a ceea ce s-a numit The Great Awakening recurgeau lamijloace dure [i au iscat o polemic\63 ale c\rei ecouri se fac auzite înpropriile lor predici. Astfel Gilbert Tennent � primul pastor prezbiteriancare n-a trecut printr-un colegiu european � evoc\, într-o predic\ din 1734,reflec]ia unui interlocutor imaginar care declar\ : �Pastorul e un soi ciudatde om : nu vorbe[te decît de infern [i damnare... M\ sperie c`nd v\d c\s`nt adus `n pragul disper\rii. Odat\, pe cînd asistam la serviciul divin,predica mi-a trezit o asemenea spaim\ încît mi-a înghe]at sîngele în vine ;nu m\ puteam st\pîni s\ nu tremur�64. Un poem anonim publicat în 1741îl avertizeaz\ pe Gilbert Tennent în leg\tur\ cu pedagogia lui terorizant\ :

�O, da, drag\ Tennent roag\-te [i ai grij\Ca nu cumva prea marea teroare s\ nu fie o capcan\ pentru unii,De team\ ca nu cumva zeflemitorii stupizi s\ nu spun\C\ au fost os`ndi]i de prea multe blesteme.{i, în timp ce cîinii mîrîie [i latr\ la bici,Cine [tie ce oaie speriat\ ar putea s\ri în noroi.Pentru dragostea de Dumnezeu, scoate-o din neagra disperare.C\ci greu mai ie[i de-acolo o dat\-alunecat.Natur\ blestemat\, Dumnezeu amenin]\tor,Con[tiin]\ vinovat\ : oh, ce îngrozitoare povar\ !�65

~n acela[i an, 1741, John Thomson, un pastor prezbiterian ostil metodelorlui Gilbert Tennent [i ale prietenilor s\i, afirma : �Ei se c\znesc s\-[iînfrico[eze ascult\torii cu orori r\scolitoare. ~i declar\ damna]i. Refuz\ s\le aduc\ orice m`ng`iere pîn\ cînd nu trece, at`t cît socote[te predicatorulde cuviin]\, prin toate spaimele...�66 Teribil\ aceast\ putere a predica-torului, singurul judec\tor al leacului administrat ! ~ntr-o alt\ lucrare dinacela[i an, Thomson îi atac\ din nou pe �predicatorii Evangheliei careinsist\ numai asupra justi]iei r\zbun\toare, ca [i cum ar trebui s\ ascund\[i s\ mascheze minunatele atribute ale milosteniei divine. Ei îi conducastfel pe auditori la ura fa]\ de Dumnezeu [i la dezn\dejde�67.

Fra]ii moravi din America s-au opus terorismului �revivali[tilor�. ~nopinia unuia dintre ei, Samuel Finley, ace[tia obiectau : �Hristos nu-i oarerege ?... Nu-i oare puternic ? {i cum ar putea slujitorii s\i s\ fie `mpov\ra]ide p\cate ? Nu-i el bun [i iubitor ? Cum ar putea fi poporul lui strivit detriste]e ? Ah, voi face]i din el un st\pîn sever ; îl necinsti]i spunînd c\-[ilas\ poporul în întuneric, în suferin]\ [i în îndoial\...�68 Finley a r\spunsr\spicat Fra]ilor moravi, declarînd c\ el nu voia �o pace religioas\� cuastfel de �eretici�. Venindu-i în ajutor, Gilbert Tennent le-a repro[at maiales c\-[i las\ credin]a pe seama infernului : �Fantezia lor de a transformainfernul în purgatoriu e mai rea decît no]iunea papista[ilor. Ei cel pu]incred în ve[nicia caznelor din infern�. Suprimarea iadului �d\rîm\ una dintreprincipalele bariere contra viciului, tinde s\ duc\ lumea la debandad\ [ideschide z\gazurile imoralit\]ii [i anarhiei�69.

Mai important\ decît acest r\spuns dat Fra]ilor moravi apare certitu-dinea, de nenum\rate ori exprimat\ de c\tre �revivali[ti�, c\ niciodat\ nu[ochezi destul de tare cînd e vorba s\ converte[ti. �Noi sîntem prin fire

211

copii ai mîniei. Aceasta-i partea voastr\, `ngrozitoarea voastr\ mo[tenire. V\na[te]i în ea pîn\ cînd ve]i cunoa[te noua voastr\ na[tere�70. Iat\ odeclara]ie pe care Luther [i Calvin ar fi putut-o semna [i care ne trimitedin nou la teologia protestant\ pur\. Dus\ pîn\ la limite, ea poatedetermina, ̀ n mod logic, pedagogia exprimat\ de Samuel Finley : �Exigen]eleLegii [i `nfrico[\toarele amenin]\ri trebuie s\ fie formulate într-un chipcumplit pentru a-i convinge pe cei ce s-au instalat lini[ti]i în p\cat�71. Deunde [i repro[ul f\cut �antirevivali[tilor� : �Ei îi consoleaz\ pe oameniînainte de a-i convinge ; ei seam\n\ înainte de a ara... Accentueaz\ ̀ ncredereaoamenilor... N-au curajul sau onestitatea de a înfige cuiul terorii în sufleteleadormite...�72 Predica lui Gilbert Tennent la Nottingham (Pennsylvania),de unde am extras acest citat, a provocat o �schism\� a prezbiterienilorreuni]i în sinod la Philadelphia în 1741.

Cei care, în anii 1740, erau de partea lui Gilbert Tennent atr\geauaten]ia c\ asprul predicator î[i convingea auditoriul nu at`t �expun`ndterorile Legii, ale mîniei lui Dumnezeu [i ale damn\rii�, cît prin �prezen-tarea nemijlocit\ a zadarnicelor [i secretelor lor refugii, a no]iunii gre[itede har, a speran]elor lor iluzorii� : tot atîtea drumuri c\tre damnare73.R\mîne adev\rat c\, pentru Tennent [i pentru prietenii s\i, nu se puteaajunge la consolare spiritual\ decît pe un itinerariu spinos. De aceea eiexpuneau neobosit auditoriului lor necesara dialectic\ a fricii [i a credin]ei.�Degenerescen]a omului începînd de la apostazie [de la Adam], explicaGilbert Tennent într-o predic\, e atît de avansat\ încît acesta nu mai [tie,practic, ce `nseamn\ sinceritatea [i iubirea, cu deosebire înainte de a seconverti. El trebuie deci nelini[tit prin stimulii fricii [i ai terorii�74. Inepuizabilpe aceast\ tem\, Tennent afirma în alt\ parte : �Cu cît credem în amenin-]\rile lui Dumnezeu, cu atît ne temem de ele ; [i cu cît ne temem, cu atîtcredem în ele�75. ~ntr-o alt\ predic\, Tennent mai declara :

�Noi trebuie s\ lucr\m în fric\ [i cutremurare. Nu o fric\ servil\ care arfi o nedemn\ suspiciune la adresa lui Dumnezeu, foarte d\un\toarepentru progresul credin]ei voastre..., nu o fric\ filial\ ca aceea a unuicopil... O fric\ respectuoas\ fa]\ de m\re]ia lui Dumnezeu...Frica de Dumnezeu [este] fundamentul oric\rei religii�. Oratorul îlciteaz\ aici pe sf`ntul Augustin, apoi adaug\ mai departe : �Exist\ ofrumoas\ armonie între gra]ia fricii [i credin]\... Credin]a producefric\, frica `nt\re[te credin]a. Dragostea f\r\ fric\ ar deveni prea sigur\de ea [i nerespectuoas\ : frica f\r\ iubire ar deveni servil\ [i nelini[ti-toare... Frica `ng\duie bucuria... Bucuria îndulce[te frica [i o facepl\cut\ [i fermec\toare�76.

O fric\ ce devine �pl\cut\ [i fermec\toare� ! O asemenea formul\,put`nd caracteriza emo]iile st`rnite de piesele [i filmele de groaz\, era ceape care o r\spîndeau predicile �revivali[tilor� ca Tennent ? ~n orice caz, eiprovocau la auditori reac]ii foarte apropiate de cele declan[ate, pe parteacatolic\, de anumite predici ale misionarilor din interior. Dincolo defracturile confesionale, ace[ti �convertitori� se dovedeau a fi veri drep]i.



Gilbert Tennent a evocat în termeni tulbur\tori �convertirea� fratelui s\uJohn, pe care el însu[i o pusese la cale :

�Zi [i noapte el striga cu emo]ie în glas... « O, biet suflet al meu ! O,suflete ce te pierzi ! Oare ce voi face ? Fie-]i mil\ de mine, o, Doamne,în numele lui Hristos ! » {i uneori ajungea la limita disper\rii...Dezn\dejdea lui era a[a de mare, încît îl obliga s\-[i m\rturiseasc\public p\catele sale, în fa]a tuturor celor ce se apropiau de el, plin dejale, cu un aer ab\tut [i însp\imîntat, ca un om ce urmeaz\ a fi pus lacazne [i sortit spînzur\torii...Rana lui era a[a de profund\, încît nimeni în afara bra]ului luiDumnezeu nu-l putea vindeca. {i a[a a vrut Atotputernicul ca, dup\patru zile [i patru nop]i de agonie de nedescris [i de cumplit\ suferin]\a sufletului, s\-i aduc\ izb\virea�76.

Un pastor prieten cu Tennent a descris în acela[i mod fr\m`nt\rileunei tinere r\scolite de predici viguroase. Astfel, ea a r\mas surd\ [i oarb\o bucat\ de vreme. Apoi a tr\it cîteva s\pt\mîni într-o �mare suferin]\...cer[ind mil\ [i neg\sind nic\ieri mîngîiere. Pîn\ cînd, într-o sear\ desabat... sufletul ei nutri puternica dorin]\ de ̀ mp\care cu Dumnezeu, prinmijlocirea lui Isus Hristos... Inima ei se umplu atunci de bucurie�77.

{i mai interesante decît angoasele individuale sînt reac]iile colective dintimpul predicilor. Ele ne fac s\ ne gîndim inevitabil la scenele tipicepentru misiunile catolice. John Tennent, poveste[te unul din fra]ii s\i,reu[ea s\-[i emo]ioneze profund ascult\torii. �Pot depune m\rturie, neasigur\ acesta, c\ l-am v\zut pe pastor [i pe oameni sc\lda]i în lacrimi deparc\ ar fi c\zut o ploaie de rou\ peste ei... Unii erau sco[i, de parc\ eraumor]i, în afara adun\rii�78. Prezbiterienii modera]i [i anglicanii repro[aumereu �revivali[tilor� c\ ac]ioneaz\ �sub impulsul diavolului�, c\ recurg lametode ce suscit\ în public �frici îngrozitoare� [i �terori duc`nd la dez-n\dejde�79, c\ ei înva]\ c\ �regenerarea� trebuie s\ fie înso]it\ de �urlete,lacrimi [i r\suciri ale trupului�80. �Revivali[tii� t\g\duiesc c\ ar fi ni[te �entu-zia[ti�. Dar un index tematic stabilit pe baza scrisorilor unor pastori caredescriu, în The Christian History, �Trezirea� din anii 1730-1740, pune înrelief termeni ca �]ipete�, �dezordini�, �inimi dezn\d\jduite�, �le[inuri�,�extaze�, �spaime�, �cutremur\turi�81. Lacrimile, hohotele de plîns [isuspinele constituiau manifest\ri curente ale ascult\torilor82. Se ad\ugauadesea ]ipete, convulsii [i le[inuri83.

213

20.

PUNCTE COMUNE ~N PASTORALELEPROTESTANT| {I CATOLIC|

Insisten]a asupra mor]ii

~n predici, interoga]ia teologic\ [i pedagogic\ asupra rela]iei dintre fric\ [iiubire, dozarea uneia în raport cu cealalt\ îl invit\ pe istoric la o cercetaremai ampl\ a punctelor r\mase comune spiritualit\]ilor [i predic\rilorcatolic\ [i protestant\.

Mai întîi, am gre[i imaginîndu-ne Reforma ca o ruptur\ complet\ cutrecutul religios din secolele precedente [i, totodat\, crez`nd c\ ]\rileprotestante nu s-au inspirat din lucr\ri de spiritualitate publicate în secolul XVIîn lumea catolic\. Istoricii suedezi constat\ o continuitate între pietateacatolic\ medieval\ [i cea predominant\ în ]ara lor cel pu]in pîn\ pe la 1700.~n secolul XVII, lucr\ri de origine iezuit\ ajung în Suedia. ~n 1650, unprofesor din Uppsala le recomanda studen]ilor care c\l\toreau în str\in\-tate s\-[i procure c\r]i de ascez\ catolic\. Istoriografia suedez\ repereaz\prelungirile tradi]iei pastorale catolice mai ales în texte (predici [i lucr\ride devo]iune) referitoare la preg\tirea pentru moarte, infern, mînia luiDumnezeu contra p\c\to[ilor1.

~n afar\ de aceasta, preferin]a pentru sf`ntul Augustin le-a fost comun\protestan]ilor [i catolicilor. Supu[ii dinastiei Stuart au putut citi dou\versiuni engleze ale Confesiunilor, una realizat\ de un catolic, TobieMathew, în 1620, cealalt\ de un protestant, William Watt, în 1631. Ultimaa r\mas clasic\ în Marea Britanie pîn\ în secolul XX. ~n insulele britanice,anii 1570-1640 înregistreaz\ voga lucr\rilor atribuite sf`ntului Augustin :An Introduction to the Love of God, The Glasse of vaine-glorie, SelectPrayers gathered out of St. Augustines Meditations, A pretious Booke ofHeavenlie Meditations2. Tot at`tea c\r]i care au vehiculat pesimismulaugustinian. John Donne a citit cu asiduitate c\r]ile episcopului de Hipona...[i ale sf`ntului Bernard. Dincolo de Canalul M`necii, acesta era ceva maipu]in popular dec`t sf`ntul Augustin. Dar sf`ntul Bernard a fost atuncicunoscut de public mai ales cu Memento mori, în special datorit\ traduceriirealizate în 1616 de c\tre pastorul puritan William Crashaw � tat\l poetului �dup\ The Complaint or Dialogue, Betwixt The Soule and The Bodie of adamned man 3.

~n Marea Britanie, a treia reminiscen]\ important\ din literatura devo]iuniimedievale a fost Imita]ia lui Isus Hristos, al c\rei succes persistent transcende


ruptura confesional\. Fusese deja tradus\ de dou\ ori în englez\ la începutulsecolului XVI ; cinci alte versiuni apar între 1567 [i 1639. Cea a lui ThomasRoger, traduc\tor, între altele, [i al Rug\ciunilor sf`ntului Augustin, a avut celpu]in paisprezece edi]ii între 1580 [i 16404. Traducerile protestante nuezitau s\ corecteze pasajele prea catolice ale Imita]iei, dar le men]ineaupe cele ce f\ceau apologia dispre]ului fa]\ de lume (contemptus mundi ). ~nce prive[te p\trunderea influen]elor catolice în interiorul protestantismuluienglez, dup\ deschiderea Conciliului de la Trento, ea s-a exercitat maiales prin opera dominicanului Luis de Granada. O prim\ traducere a c\r]iisale Libro de la Oracion y meditation a ap\rut cu aprobare oficial\ în1569. Dar lucrarea a devenit popular\ în Marea Britanie `n versiuneacatolic\ a unui exilat, Richard Hopkins, publicat\ mai întîi la Paris în 1582,apoi tip\rit\ cu rectific\ri la Londra (pe la 1592). Celebrul Guia depecadores a ap\rut la rîndul s\u la Londra, în 1598, sub titlul The SinnersGuyde. Or, acest best-seller al spiritualit\]ii catolice venea în întîmpinareanevoilor spirituale ale protestantismului anglo-saxon în m\sura în care elinsista asupra perfec]iunii divine, a nepre]uitului avantaj al predestin\rii,asupra luptei [i a remediilor contra p\catelor, îndeosebi a p\catelorcapitale5.

~ntrep\trunderea catolicismului cu protestantismul în plin\ perioad\de conflicte religioase a fost oare îndeajuns subliniat\ de istoriografie ? ~norice caz, ea ne permite s\ observ\m c\, l\rgind perspectivele, pastoralelece se voiau adverse au avut numeroase puncte comune, în special îndomeniul care ne preocup\ aici : al �supraculpabiliz\rii� [i al fricii. Astfel,de partea protestant\ g\sim repro[uri aduse p\rin]ilor comparabile celordin predicile catolice. Johann Brenz (1499-1570), reformatorul Würtembergului,le spune într-o duminic\ auditorilor s\i :

�La mul]i p\rin]i nu mai g\sim nici onestitate civil\ [i nici cucerniciecre[tin\. Acas\, p\rin]ii nu se mai exprim\ decît prin blasfemii, înjur\-turi, cuvinte grosolane sau obscene, invective sau calomnii `mpotrivaaproapelui... Nu se mai roste[te un cuvînt despre Dumnezeu [i despreHristos, fiul lui Dumnezeu. Cînd se vorbe[te de adev\rata religie, edoar pentru a o vorbi de r\u... [P\rin]ilor] nu le este ru[ine s\ afirmeîn public [i în familie c\ tot ce se spune la biseric\ [i la predic\ e lipsitde orice importan]\. Astfel, ei n-au grij\ nici s\ asculte cuvîntul luiDumnezeu [i nici s\-l explice copiilor�6.

~n acela[i spirit, comentînd cea de-a cincea porunc\, Caspar Aquila,administrator ecleziastic al Thuringiei, îi plasa printre criminali pe p\rin]iicare neglijeaz\ �s\-[i educe copiii în teama de Dumnezeu [i dup\ r`nduial\�7.

Sugerez `nc\ o apropiere, cu titlu metodologic : aceea dintre discursulprotestant [i discursul catolic `n leg\tur\ cu frica resim]it\ înainte decomuniune. Pierre du Moulin avertizeaz\ înc\ de la începutul unei culegeride predici :

�Cînd e vorba de a se `nf\]i[a în fa]a lui Dumnezeu pentru a-i auzicuvîntul [i a participa la masa Domnului, mii de gînduri se adun\ în

215

inimile celor ce se tem de Dumnezeu, pentru a le inspira teamareligioas\ [i a-i ]ine în respect [i venera]ie. Trebuie s\ ne amintim c\ap\rem în fa]a lui Dumnezeu, iar el este un foc nestins, care cerceteaz\inimile, cînt\re[te faptele ca un judec\tor [i nimic nu i se poateascunde... Trebuie s\ consider\m c\ sîntem creaturi schiloade, [ubredecor\bii, p\c\to[i, min]i bolnave `n c\utarea vindec\rii, vinova]i delezmajestate divin\, implor`nd iertarea suveranului�8.

Cum s\ nu fie cuprin[i de fric\ în fa]a celui ce �cînt\re[te faptele ca unjudec\tor� vinova]ii de lezmajestate ?

�Trebuie s\ v\ fie sil\ de orice goliciune�, recomanda Tronson, înManualul seminaristului 9. Astfel, nu ne vom mira dac\, în mediilepuritane, cel pu]in, s-a dezvoltat o adev\rat\ ostilitate la adresa trupului,bazat\ pe ru[ine. Cotton Mather, care a fost, în Noua Anglie, unul dintrepastorii cei mai influen]i de la sfîr[itul secolului XVII [i începutul seco-lului XVIII, constata cu am\r\ciune asem\n\rile izbitoare `ntre func]iilenaturale ale oamenilor [i cele ale animalelor. ~n Jurnalul lui citim : �~ntr-ozi tocmai îmi goleam b\[ica udînd un zid. Chiar atunci ap\ru un cîine caref\cu acela[i lucru. M\ gîndeam : « Ce lucru trivial [i abject sînt copiii [ioamenii din lumea asta trec\toare ! Cît de mult ne coboar\ necesit\]ilenoastre naturale [i ne a[az\ oarecum la acela[i nivel ca [i cîinii ! »� ~ntr-unasemenea caz, Cotton Mather se consola singur formul`nd un îndemnexaltant : �Cînd necesit\]ile mele naturale m\ coboar\ la condi]ia deanimal, chiar în acea clip\ spiritul meu trebuie s\ se înal]e, s\ aspire spre`ndeletnicirile îngerilor�10. Acest ultim termen trimite tot la �antropologiaangelic\� pe care am întîlnit-o atît de des în predicarea catolic\.

Nu numai prezbiterienii cei mai austeri, ci to]i �evanghelicii�11 care sestr\duiau s\ �trezeasc\� [i s\ �converteasc\� mul]imile împ\rt\[eau [iafirmau convingerea c\ trupul e întru c`tva dovada stric\ciunii noastre.Wesley scria ([i predica) : �Exist\ în noi un spirit carnal purtînd un r\zboiîn contra lui Dumnezeu, ce nu poate fi supus Legii [i ne infecteaz\ în a[ahal întregul suflet încît nimic bun nu s\l\[luie[te în om, în carnea lui [i încondi]ia lui natural\. Toate n\lucirile [i pornirile inimii s`nt nefaste [i astaîn mod permanent�12. Wesley, s-o spunem în treac\t, s-a c\s\torit tîrziu �la 48 de ani � [i n-a fost fericit în c\snicie. ~mp\rt\[ea, în orice caz, cumul]i predicatori ai �trezirilor� protestante atitudinea c\ trupul vinovattrebuie mortificat. Un alt lider al metodismului, George Whitefield, a c\ruiactivitate a fost considerabil\ în toat\ America, scria într-o zi : �Dup\ ce aipracticat o dat\ mortificarea, ea devine cea mai mare pl\cere din cîteexist\ pe lume... ~ntr-adev\r, e mai mult\ pl\cere în extraordinarele reguliale renun]\rii la sine [i în mortificare decît în cele mai mari desf\t\ri alecelui mai mare epicurean de pe p\mînt�13 : o fraz\ care ar putea s\-iapar]in\ lui Rancé.

O alt\ tem\ comun\ omileticilor protestant\ [i catolic\ e afirma]ia c\Isus, prin �pedeapsa� suferit\, i-a pl\tit Tat\lui �datoria� contractat\ deomenirea p\c\toas\. ~ntr-o predic\ duminical\ Johann Brenz ne asigur\ c\�prin Domnul Nostru Isus Hristos s-a manifestat mînia lui Dumnezeu.

PUNCTE COMUNE ~N PASTORALELE PROTESTANT| {I CATOLIC|


~ntr-adev\r, Dumnezeu l-a `mpins în cele mai mari nenorociri pîn\ la aface din el ultimul dintre p\mînteni, l-a obligat s\ coboare în infern ca pecel mai os`ndit dintre to]i... Dintr-o pedeaps\ atît de crud\ ce i-a fostsortit\ Fiului lui Dumnezeu, trebuie s\ tragem înv\]\tura asprimii [i amîniei lui Dumnezeu contra p\catelor�14. Aceea[i doctrin\ e exprimat\ [ide Johann Arndt (1555-1621) într-o mic\ lucrare de vulgarizare consacrat\�regener\rii� sau �noii na[teri� a cre[tinului : �Mînat, scrie el, de ambi]ie [ide trufie, omul, ajuns neascult\tor, s-a întors de la Dumnezeu [i, o dat\c\zut, apostazia sau c\derea lui nu putea fi pedepsit\ [i în acela[i timpcorectat\ decît printr-o total\ umilin]\, prin îngenunchere [i ascultarea deFiul lui Dumnezeu�15. Vom reg\si adesea scrierile lui Johann Arndt, îndeosebiDe Vero Christiano (prima edi]ie german\ 1606-1610). Sondaje operateîn inventarele bibliotecilor, dup\ decesul s\u la Speyer, în secolul XVIIIreveleaz\ c\ Arndt, între 1780-1786, ca [i în 1744-1750, era de departeautorul religios cel mai citit în acest ora[. La fel [i la Tübingen, la jum\tateasecolului XVIII [i la începutul secolului XIX16.

Ne întreb\m dac\ n-ar trebui s\ num\r\m printre concep]iile împ\rt\-[ite [i predicate atît de catolici, cît [i de protestan]i convingerea c\`ndurarea divin\ ia sfîr[it o dat\ cu via]a noastr\ ? Mul]i preo]i romani ar fiputut vorbi ca pastorul puritan Samuel Hieron : �...A[a cum exist\ un timpal milostivirii, în care poarta iert\rii e deschis\, tot astfel exist\ un timp aljudec\]ii, în timpul c\reia poarta aceasta e închis\ [i orice speran]\ de aintra e cu neputin]\�17.

Dar focalizarea asupra maladiei [i a mor]ii a constituit un punct deapropiere mai important între cele dou\ pastorale, fiind adev\rat, pe de oparte, c\ pastorala fricii nu se reducea doar la discursul respectiv [i c\, pede alt\ parte, acesta voia s\ fie în acela[i timp `ngrijor\tor [i lini[titor. Cuprivire la insisten]a asupra mor]ii, istoricul englez Margaret Spufford scriarecent : �S-ar putea ca temele principale ale predic\rii populare s\ se fischimbat mai pu]in decît s-a presupus la început, o dat\ cu Reforma�18.Iar, mai întîi, a existat o reminiscen]\ sau o reactivare a macabrului cre[tinderivat din contemptus mundi în mai multe sectoare ale lumii protestante.Jean-Claude Margolin19 a demonstrat-o cu pertinen]\ ̀ n leg\tur\ cu poetulolandez Jacob Cats (1577-1660). Via]a acestui calvinist fervent a fost olung\ medita]ie asupra mor]ii [i o constant\ preg\tire pentru venirea ei.�De mult\ vreme, m\rturisea el în amurgul vie]ii sale, din tinere]e n-amîncetat s\ înv\] a muri. Mormîntul [i tot ce-i legat de el mi-au fostdintotdeauna lucruri familiare... ; tot ce se oferea privirilor mele, oriundea[ fi fost, trezea în sufletul meu gîndul mor]ii�20. Obi[nuit s\ priveasc\moartea în fa]\, Cats g\se[te �într-un schelet uscat întreaga frumuse]e aunui trandafir înflorit, scînteietor de rou\�21. De aceea el este pentru noiun bun reprezentant al celor ce adopt\, în acea epoc\, un limbaj alconsol\rii : moartea, consider\ el, sperie pe nedrept. ~n fa]a ei �nebunulfuge, dar în]eleptul glume[te�22. Aceast\ formul\ e, ce-i drept, mai multstoic\ decît cre[tin\. Dar, în alt\ parte, adresîndu-se Mor]ii, Cats declar\ :

217

�Cînd omul tr\ie[te pentru Dumnezeu, în virtute [i în umilin]\, n-are a seteme de nimic [i nu tremur\ la amenin]\rile tale�23. Dac\-i a[a, de ce s\ netemem de spectacolele macabre ?

Dar dac\ nu ne temem, risc\m s\ ne obi[nuim cu ele, iar Cats o [i face.Realismul s\u baroc � dac\ putem pune laolalt\ ace[ti termeni � stabile[teo leg\tur\ protestant\ între poezia funebr\ a secolelor XIV-XV [i evoc\rileresping\toare prezente, pîn\ în secolul XVIII, în scrieri dintre cele maicatolice24. Amintind, ca în acestea, trecerea de la via]\ la moarte, el adescris dinainte, cu o nelini[titoare minu]iozitate, transform\rile pe care ile va aduce ultimul suspin :

�Ochii ace[tia, de care m\ folosesc azi cu atîta u[urin]\ la citit se vorînchide, pentru a se schimba în dou\ cavit\]i adînci. Mîna, care scrieacum versuri sau alte lucruri [i mai importante, va în]epeni imediatdup\ atingerea mor]ii. Limba, dup\ ce mi-a îng\duit atîta vreme s\ fiuascultat în atîtea ]\ri25, va r\mîne nemi[cat\, mut\, organ neînsufle]it.Pieptul meu, l\ca[ al vie]ii, în care simt cum îmi bate inima, nu va fidecît o biat\ r\m\[i]\ strivit\ sub greutatea p\mîntului de deasupra�26.

{i mai gr\itor e textul urm\tor pe care Jean-Claude Margolin îl compar\cu Lec]ia de Anatomie. El provine dintr-o lucrare cu titlu semnificativ,Sicriu pentru cei vii, ale c\rei ̀ nv\]\turi se înrudesc cu cele date odinioar\de Ioan Hrisostomul :

Dup\ ce omul moare �gura lui se umple de o saliv\ dens\ ce r\mînelipit\ de obraji [i de buzele palide. Trupul acesta pe care l-am v\zuta[a plin de via]\, nu mai e decît o ruin\ jalnic\, imediat ce sufletul îlp\r\se[te. Ochii stin[i sînt `ngrozitori la vedere [i de-acum înaintetrebuie s\ r\mîn\ închi[i. Atît de r\u arat\ omul dup\ moarte, încîtchiar [i cei mai apropia]i se îndep\rteaz\ de el. Privi]i acest cadavru :zace ca o mas\ inform\... R\m\[i]ele au un miros urît ; [i asta-i totul :ele apar]in mormîntului�27.

Astfel de evoc\ri constituie pentru istoriografie o invita]ie la cercetareamacabrului chiar pe teren calvinist. ~n schimb, predicarea luteran\ pare afi evitat cel mai adesea imaginile prea frapante cu referire la moarte [i ladescompunere. Dar nu lipsesc cu totul, a[a cum o dovedesc mai multeomilii ale lui Johann Gerhardt care a fost, s-o reamintim, unul dintrereprezentan]ii de seam\ ai ortodoxiei �evanghelice�. ~ntr-o prim\ predic\,oratorul a f\cut distinc]ia între moarte �spiritual\�, moarte �natural\� [imoarte �ve[nic\� [i a explicat c\ moartea �natural\� a adev\ra]ilor cre[tininu merit\ cu adev\rat acest nume, întrucît e mai degrab\ �o ginga[\adormire [i o trecere spre via]a cea adev\rat\�. Cine a pus în practic\înv\]\turile lui Isus nu va vedea oroarea mor]ii. Nu-i va cunoa[te am\r\-ciunea28. Iar o predic\ posterioar\, despre fiul v\duvei din Nain, insist\asupra mor]ii tinerilor. �Nici tenul roz, nici for]a trupului, nici frumuse]ealocurilor nu l-au putut ap\ra de moarte�. Aceasta nu-l iart\ nici m\car pecopilul aflat în uterul matern. El î[i va afla mormîntul acolo unde ar fitrebuit s\ fie principiul vie]ii.



Gerhardt descrie apoi �atrocitatea� mor]ii precedate uneori de nenum\ra]i�port\rei�, adic\ bolile care-l �chinuiesc [i-l tortureaz\ în a[a hal pe pacientîncît ajunge s\-[i doreasc\ moartea�. ~n momentul agoniei, �urechile devinsurde, ochii se înce]o[eaz\, limba în]epene[te, o sudoare rece se r\spîn-de[te în tot corpul�. N-am crede c\-l citim pe Cats ? �O dat\ desp\r]it desuflet, trupul începe s\ putrezeasc\, a[a încît nici cei mai buni prieteni nupot suporta mult\ vreme mirosul fetid al cadavrului... Atunci pentru ceatîta grij\ s\ mai hr\nim [i s\ înve[mînt\m trupul ? Mîine nu va fi decîthran\ pentru viermi. De ce s\-]i dispre]uie[ti aproapele ? Mîine ve]i fiegali `n mormînt. De ce s\ ne l\s\m prad\ pl\cerilor ? Cei ce se bucurauieri cu noi au plecat la Domnul s\-i dea socoteal\�29. Inepuizabil\ repeti]iea unei vechi teme. Dar `ntr-o alt\ predic\, exist\ o afirma]ie [i maiuimitoare, r\mînînd totu[i în logica doctrinei p\catului originar. Gerhardtafirm\ într-adev\r : �Nici un animal nu începe a putrezi a[a de repede caomul dup\ moarte. Nici un cadavru nu r\spînde[te un asemenea mirospestilen]ial. De unde provine ? Din otrava p\catului... Dumnezeu a ziditpe om spre nestric\ciune (~n]el. 2, 23)30. Pentru c\ moartea e contrarienaturii omului, de aceea trupul lui miroase a[a urît�. {i Gerhardt evoc\ încontinuare celebrul transi al lui Wilhelm al II-lea de Hessen (� 1509) de labiserica sf`nta Elisabeta din Marburg.

F\r\ îndoial\, insulele britanice [i coloniile din America ne ofer\ celmai bun teren pentru a g\si temele macabre în zonele protestante însecolele XVII [i XVIII. Margaret Spufford a studiat recent literatura englez\de colportaj a[a cum apare în cataloagele a [apte editori librari londonezidin anii 1684-1689, pe care le-a comparat cu colec]ia de c\r]i ieftineadunate de Samuel Pepys31. Concluziile sale sînt interesante pentru noi.~n cataloagele celor [apte negustori, lucr\rile religioase reprezint\ 45%din titluri (dar numai 19% din colec]ia lui Pepys, care prefera c\r]ile maipu]in austere). Este vorba deci de un nivel important dac\ facem compara]iecu cifrele corespunz\toare stabilite de Daniel Roche pentru secolul XVII,plecînd de la cataloagele librarilor din Paris, Lyon, Troyes [i Bordeaux :respectiv 28%, 42,50%, 73% [i 39% lucr\ri de devo]iune32. ~n Fran]a,cataloagele sînt relativ s\race în �Preg\tiri pentru moarte� : 0,25% la Paris,1,55% la Lyon, 5,20% la Troyes [i 2,60% la Bordeaux � tot pentru secolul XVII,aceste procentaje cuprinzînd ansamblul c\r]ilor religioase. Dimpotriv\,Margaret Spufford apreciaz\ c\, în teritoriile britanice, 20% dintre acesteaerau consacrate în mod expres mor]ii [i judec\]ii de apoi33. �Caracteristicacea mai frapant\ în lucr\rile religioase ieftine, comenteaz\ ea, este roluldominant pe care-l joac\, prin cuvinte [i imagine, figura scheletic\ amor]ii�34. Potrivit autorului citat, tipografiile au difuzat dup\ 1650 o tem\deja familiar\ de mai multe secole culturii orale. ~n orice caz, sîntem îndrep-t\]i]i s\ credem c\ aceast\ literatur\ macabr\ a exercitat în cel de-al treileasfert al secolului XVII o foarte mare influen]\ asupra imagina]iei populare.

~n c\r]ile ieftine, mai scrie Margaret Spufford, imaginile reprezentîndmoartea [i judecata de apoi par s\ predomine în detrimentul oric\rei alte

219

iconografii cre[tine. Astfel, pagina de titlu la Heaven�s Messengers nucomport\ nici un personaj din Noul Testament, ci o gravur\ ce reprezint\Moartea sunînd din tr`mbi]\, cu Timpul al\turi de ea. ~n Penny Godlinesses(Cucernicie pentru 1 penny), descoperim dou\ imagini ale întrup\rii,dou\ ale Sfintei Treimi, una a r\stignirii, dar nou\ ale mor]ii, ale judec\]iide apoi [i ale învierii generale. ~n c\r]ile de pietate engleze, scheletulmor]ii apare chiar mai des decît reprezentarea, totu[i frecvent\ � [iimpresionant\ � a pastorului care, la rîndul s\u, s-a bucurat de mai mult\aten]ie din partea editorilor ([i a cititorilor ?) decît evoc\rile vie]ii lui Isus.Eroul cu rînjet hidos din c\r]ile ieftine, dobor`ndu-i cu s\ge]ile sale petineri [i b\trîni [i purtînd un stindard pe care st\ scris �eu v\ omor pe to]i�a fost prezentat ca un anti-Cupidon [i un irezistibil cuceritor al lumii.

Probabil c\ ciuma din 1665 [i incendiul Londrei din anul urm\tor au`nt\rit credibilitatea unor astfel de imagini35. De aceea Margaret Spuffordse întreab\ �dac\ puritanii din Noua Anglie au fost într-adev\r mai preocupa]ide moarte decît contemporanii lor englezi�36. Voi ad\uga doar c\, în timpul�Marii Treziri� din anii 1730-1740, Gilbert Tennent a ]inut în fa]a elevilorde la �Mica [coal\� din Princeton un discurs traumatizant în care le spuneaprintre altele : �Gîndi]i-v\ c\-i posibil s\ nu tr\i]i destul pentru a ajungemari. ~ntruc`t cei mai mul]i oameni � fapt [tiut � mor cînd sînt mici : [iacesta ar putea fi [i cazul vostru peste cîteva zile, peste cîteva ceasuri.N-a]i v\zut atîtea sicrie mici îngropate în p\mînt ? Faptul c\ sînte]i la ov`rst\ fraged\ nu v\ ]ine departe de infern, locul sinistru, [i nici departe deOmul cel R\u (demonul), afar\ doar dac\ ve]i fi buni înainte de a muri�37.

Ca [i catolicii, protestan]ii din secolul clasicismului au fost invita]i s\ segîndeasc\ neîncetat la moarte. ~ntr-o predic\ din 1618, John Donne î[iinvit\ ascult\torii s\-[i aminteasc\ de sfîr[iturile de pe urm\ : �atunci fricaîi va împiedica s\ p\c\tuiasc\. S\-[i aminteasc\ [i toate binefacerile decare s-au bucurat din partea lui Dumnezeu ; [i atunci iubirea îi va împiedicas\ p\c\tuiasc\�38. O alt\ predic\ � din ziua de Pa[ti a anului 1619, într-unmoment c`nd, e adev\rat, regele era grav bolnav � aminte[te publiculuic\ via]a e un cerc, na[terea `nt`lnindu-se cu mormîntul39. Ca mai întot-deauna la Donne, aceast\ predicare se încheie pe un ton optimist. R\mînefrecventa preocupare pentru moarte în discursul protestant al timpului,chiar dac\ e vorba de a preveni frica inerent\ scaden]ei. Celebra �Preg\-tire� a lui Charles Drelincourt, Les Consolations de l�^me fidèle contre lesfrayeurs de la mort (M`ng`ierile sufletului cucernic `mpotriva spaimelormor]ii), publicat\ în 1651, cunoa[te vreo patruzeci de edi]ii40. Or, autorulrecomand\, ca al doilea remediu contra mor]ii, �a[teptarea ei `n oriceclip\�41. La academia protestant\ din Die, în 1665, beneficiarul celui de-aldoilea premiu de pietate din clasa a II-a a primit o carte intitulat\ Spaimelemor]ii 42. De fapt era vorba de M`ng`ierile lui Drelincourt. Gr\itor este c\premiul a fost acordat unor adolescen]i de 16-17 ani.

De cealalt\ parte a Canalului Mînecii, lucrarea puritanului Thomas Becon,The Sike mannes Salve (M`ntuirea bolnavului), publicat\ în 1561, cunoa[te



cel pu]in 17 alte edi]ii între aceast\ dat\ [i 163243. O alt\ �Preg\tire pentrumoarte�, cea a lui Michael Sparke, alt puritan, The Crums of comfort(Firicele de consolare), editat\ în 1623, ajunsese în 1629 la a zeceaedi]ie, iar în 1652 la a patruzecea. Sparke preciza c\, la aceast\ dat\, celepatruzeci de edi]ii reprezentau 60 000 de exemplare, vîndute toate44.Succesul rug\ciunilor [i al medita]iilor pentru preg\tirea unei mor]i bunepare a fi fost dep\[it de The Rule and Exercices of Holy Dying (1650) deJeremy Taylor, care, pe durat\ lung\, este cea mai celebr\ dintre lucr\rilede acest fel ap\rute în Anglia secolului XVII (cel pu]in 44 de edi]iicunoscute)45. Taylor gîndea ca marele teolog Richard Baxter � un puritanmoderat : �Preg\tirea pentru moarte este rodul muncii de-o via]\, pentrucare nici o sut\ de ani n-ar fi prea mult... Cea mai bun\, cea mai sigur\ [imai în]eleapt\ preg\tire e aceea rezultat\... dintr-o via]\ cucernic\, supus\[i des\v`r[it\�46.

�Mîntuire�, �încredin]are�, �mîngîiere�, �moarte bun\� : ace[ti termeniexprim\ îndeajuns inten]ia autorilor de a-i ajuta pe cei ce au curajul s\ segîndeasc\ neîncetat la moarte. Cei ce tr\iesc în �peniten]\� n-au a seteme. Pentru ei moartea va fi o �bucurie�. Astfel se exprima Donne : �~naceast\ strîmtoare, m\ bucur c\-mi z\resc Apusul... A[a cum pe toateh\r]ile estul [i vestul sînt totuna (iar eu sînt o asemenea hart\), tot a[amoartea se confund\ cu ~nvierea�47. ~n momentul cînd `[i compuneaversurile, Donne era foarte bolnav [i declara în acela[i poem c\ suferin]ae drumul cel mai scurt c\tre mîntuire48. Aceast\ indica]ie ne readuce îninima discursului religios de alt\dat\ asupra mor]ii. Chiar cei care, caDonne, deschid cele mai frumoase perspective [i se preg\tesc s\ intre în�înc\perea sfînt\� unde, împreun\ cu sfin]ii, vor cînta �pentru ve[niciemuzica lui Dumnezeu�, se opresc la consecin]ele dramatice ale p\catuluioriginar [i la puterea dat\ de el mor]ii. Victoria lui Hristos va ie[i astfel [imai bine în eviden]\.

Pîn\ atunci, e adev\rat c\ moartea va fi vr\jma[ul cel din urm\ care vafi nimicit (I Cor. 15, 26) [i c\ ea nu-i numai vr\jma[ul oamenilor, ci [i alcerului. �Nu va fi pace în cer atîta vreme cît ea nu va fi nimicit\�. Pep\mînt, ea este cel mai inteligent adversar al omului. �Ea a[teapt\ cavictima ei absolut singur\ s\ r\mîn\ f\r\ energie, ca singurele ei mi[c\ri s\fie tremur\turile date de friguri [i de paralizie. Ea a[teapt\ pîn\ ceîntunericul din ochii pr\zii sale s\-i dea acesteia senza]ia amar\ a ̀ ntuneri-cului ve[nic, pîn\ ce cl\n]\nitul din]ilor anun]\ scrî[netul etern, pîn\ ceagonia trupului îi permite viermelui ce st\ la pînd\ s\-l road\ de-a pururi�49.Astfel, chiar la autorii religio[i cei mai ̀ ncurajatori din epoc\, macabrul nu-iniciodat\ departe atunci cînd vorbesc de moartea ca pedeaps\. ~ntr-o alt\predic\ de acela[i gen, Donne, dup\ atî]ia al]ii, îl comenteaz\ pe Iov 17, 14(�strig gropii : « Tu e[ti tat\l meu ! » [i viermilor : « Voi sînte]i mama mea [isora mea ! »�) [i înt\re[te apoi cu subtilitate : �Grea enigm\ : acela[i viermetrebuie s\ fie [i mama mea [i sora mea [i eu însumi. Greu p\cat, incestul,c\ci voi fi însurat cu mama mea [i cu sora mea [i voi fi în acela[i timp tat\l

221

[i mama propriei mele mame [i al surorii mele, de vreme ce trebuie s\nasc [i s\ hr\nesc acest vierme, la care se reduce nevrednica meacondi]ie ; c\ci gura mea se va umple de ]\rîn\, iar viermele se va hr\ni �cu nesa] � din mine...�50

Spiritul dansurilor macabre [i amintirile discursului asupra dispre]uluifa]\ de lume (contemptus mundi) inspir\ [i preambulul celebrului HolyDying de Jeremy Taylor :

�Un om va citi cea mai bun\ [i cea mai pasionant\ predic\ din cîte sepot citi dac\ intr\ în mormîntul regilor. ~n acela[i Escorial în caretr\iesc în grandoare [i putere [i decreteaz\ r\zboi sau pace, principiiSpaniei au plasat un cimitir în care cenu[a [i gloria lor vor dormi pîn\la sfîr[itul timpurilor... E un cîmp sem\nat cu s\mîn]\ de regi [i oimagine a marii schimb\ri care te face s\ treci de la bog\]ie la goliciune,de la plafoanele înalte la strîmtul sicriu, de la o via]\ aproape divin\ lamoartea omeneasc\. Ai cu ce s\-]i domole[ti aici fl\c\rile dorin]ei, cuce s\ dobori culmile trufiei, cu ce s\-]i lini[te[ti poftele, cu ce s\acoperi [i s\ distrugi culorile în[el\toare ale unei frumuse]i lascive,artificiale [i imaginare�51.

Astfel, medita]iile funebre ale directorilor de con[tiin]\ din Angliasecolului XVII n-au putut evita vertijul macabrului. Dup\ ce explic\ într-opredic\ faptul c\ moartea e o eliberare (release), Samuel Hieron secorecteaz\ el însu[i spunînd : �Aceast\ eliberare nu poate îndulci gîndulmor]ii care-i în sine plin de am\r\ciune. Pentru natura uman\, moartea eîntr-adev\r regina fricii52. Gîndi]i-v\ numai la torturile bolii [i frigurilor, laspaimele agoniei, la violenta desp\r]ire a celor doi prieteni atît de uni]iîntre ei, care sînt sufletul [i trupul. A z\cea în mormînt, a fi cuprins deputreziciune, a deveni prada duhorii de hoit, cine nu-i cuprins de oroarenumai cînd se gînde[te la a[a ceva ?�53

Celelalte sf`r[ituri de pe urm\ [i contempus mundi

Este aproape o banalitate s\ se remarce c\ protestan]ii din secolul clasicau asociat la fel de mult ca [i catolicii frica [i judecata de apoi, aceasta dinurm\ deschizînd poarta fie spre paradis, fie spre infern. De unde [isuccesul continuu `nregistrat de Memorare novissima, de sf`ntul Bernard.A[a cum spunea Gilbert Tennent într-o predic\ : �Gîndi]i-v\ deseori [iintens la moarte, la judecat\ [i la caznele din infern. C\ci dac\ nu, cumve]i fi în stare s\ suporta]i împuns\tura mor]ii ?�54 Am putea deci în[iranumeroase predici, interschimbabile de la o ]ar\ la alta [i de la o confe-siune la alta, în care oamenii Bisericii i-au amenin]at pe ascult\tori cujudecata [i cu mînia lui Dumnezeu. De unde vine, se întreba JohannBrenz, u[urin]a de a p\c\tui, pe care o constat\m peste tot ? El r\spundea :�din faptul c\ oamenii nu [tiu � sau dac\ [tiu, nu cred � c\ Dumnezeu eun tiran implacabil [i sever cu cei ce p\c\tuiesc, un r\zbun\tor `nfior\torcare nu se mul]ume[te s\-l pedepseasc\ cu chinuri corporale, dar [i cu



suplicii ve[nice... Dac\ nu facem r\u din dragoste de Dumnezeu, celpu]in s\ evit\m a-l face de teama imensului supliciu care ne amenin]\�55.

O predic\ a lui Charles Drelincourt ]inut\ la Charenton, în 1660, aminte[te,ca multe predic\ri catolice, de celebra sentin]\ din Epistola c\tre Evrei [icuprinde urm\torul avertisment : �P\c\to[ilor, nu v\ am\gi]i, Dumnezeunu poate fi în[elat. Iar r\bdarea lui încercat\ se schimb\ în mînie. Cu cîtamîn\ pedepsele, cu atît vor fi mai îngrozitoare. « ~nfrico[\tor lucru este s\cazi `n m`inile Dumnezeului Celui viu. » Pentru c\ el va trimite asupranecredincio[ilor ploaie de foc [i pucioas\, iar vînt de furtun\ va fi partealor�56. Doi ani mai tîrziu, acela[i Drelincourt sus]ine c\, ]inîndu-se cont dep\catele noastre, e primejdios s\ nu fim pedepsi]i pe p\mînt. Dumnezeune pedepse[te pentru binele nostru. Care tat\ nu-[i pedepse[te copiii ?Invers, vai de cei pe care Dumnezeu nu-i pedepse[te pe lumea asta. C\cifoarte adesea �îi las\ în seama diavolului pentru ca acesta s\-i chinuiasc\ve[nic în infern�57. Totu[i, dac\ p\catele dep\[esc un anumit prag, oareAtotputernicul nu va cumula pedepsele terestre [i cele de pe lumeacealalt\ ? �Dezastrul bate la u[\�, anun]\ Drelincourt în fa]a comunit\]iiprotestante din Paris, în sînul c\reia conflictele s-au înmul]it. De undeurgenta necesitate a peniten]ei : �Pentru a preveni aceast\ judecat\ `nfri-co[\toare [i pentru a stinge tr\snetele din mîna lui Dumnezeu gata s\cad\ peste capetele noastre, a fost ordonat acest post (din 25 martie 1669)[i v\ cer ast\zi suspine, gemete [i lacrimi�58.

Predicarea protestant\ a atras de nenum\rate ori aten]ia publiculuiasupra pericolului de a uita de judecata lui Dumnezeu. Baxter întrebaîntr-o zi : �E oare cineva mai r\u ca nebunul ce merge spre judecata luiDumnezeu [i nu se gînde[te niciodat\ la ea ?�59 De unde [i sfatul :�Gînde[te-te cît mai des la certitudinea, la apropierea [i la groz\via aceleizile�60. ~n plus, afirm\ puritanul moderat Daniel Featley : �Nu vede]i cumjudecata cea aspr\ a lui Dumnezeu se abate zilnic asupra p\c\to[ilortrufa[i ? Nu vede]i cu ochii vo[tri spectacolul judec\]ii divine�61 ? ~n Saxaanilor 1530-1540, [eful luteran al intenden]ei îi punea pe copii s\ înve]epe de rost dialogul urm\tor pe care-l recitau duminica la biseric\ :

Un copil : �Arat\-mi, dup\ Scriptur\, ce li se va întîmpla nerecunosc\-torilor ce nesocotesc cuvîntul lui Dumnezeu.R\spunsul unui alt copil : � ...Dumnezeu va r`de de un astfel de omchiar dac\ acesta este cuprins de o nelini[te de ne`ndurat (Prov. 1). Elnu-l va asculta, ci îl va pedepsi cu mare asprime trimi]înd asupr\-inumeroase boli [i dezastre (Lev. 26), adic\ lingoarea [i frigurile, bube,cium\, umfl\turi, r\zboi, foc [i incendii, grindin\, pl\gi [i inflama]ii. {iatîtea groz\vii, mizerii, suferin]e, ruine [i nenorociri va v\rsa asupralui încît îl va arunca `n n\pasta disper\rii�62.

Acest tip de dojan\ revenea cu deosebit\ insisten]\ în cazul unornenorociri colective. Samuel Hieron recomanda rug\ciunea urm\toarepentru �timpuri de foamete [i moarte� :

�A[a sînt de mult\ vreme amenin]\rile tale, ca ni[te judec\]i contraoamenilor p\c\to[i. ~n afar\ de asta, tu ai felurite mijloace de a

223

schimba un ]inut fertil în p\mînt neroditor, ca s\ pedepse[ti r\utatealocuitorilor s\i. Cerul de deasupra noastr\, tu po]i s\-l faci de bronz ;solul de sub picioarele noastre po]i s\-l transformi în fier, slobozindseceta asupra ]\rii noastre... Doamne, tu ai un întreg arsenal depedepse...�63

O alt\ rug\ciune, redactat\ de acela[i Hieron [i �aplicabil\ pe timp demare molim\�, pune în cauz\ frivolitatea cre[tinilor neaten]i la avertis-mentele predicatorilor :

�Grea e mîna ta [Doamne], în clipa asta, [i groznic\ epidemia ce ne-aitrimis-o...Pe drept ne pedepse[ti cu umfl\turi [i abcese de nevindecat, ne puiciuma în spate [i ne izgone[ti de pe p\mînt... Nelegiuirile noastre n-auajuns sporite în fa]a ta ? P\catele noastre n-au dep\[it pragul neru[i-n\rii, fiind de ne`ng\duit ? Trimi[ii t\i ne-au dat destule avertismente...Dar noi ne-am împietrit inimile ca diamantul, am dep\rtat de noi gîndulzilelor grele, preferînd s\ credem c\ propov\duirile lor nu erau vorbegoale [i c\ ei nu fac decît s\ ne împ\rt\[easc\ închipuiri de-ale lor�64.

�Ce sînt ciuma [i celelalte pedepse ale tale, î[i întreab\ Richard Sibbespublicul, dac\ nu mesageri trimi[i s\ bat\ la poarta noastr\ ? R\spunsulnostru trebuie s\ fie : « Doamne, m\ voi c\i pentru purtarea mea ur`t\... »Dar cînd nu-i nici un r\spuns, Dumnezeu trimite cium\ peste cium\ pîn\cînd îi vom r\spunde, pîn\ cînd ne vom c\i [i vom înceta s\ mai urm\mcalea gre[it\�65. Ciumele din Londra din 1603, 1625, 1665 etc. nu puteaudecît s\ fac\ demn de crezare acest tip de discurs ce corespundeacredin]ei colective a unui Dumnezeu omniprezent în cotidian [i întot-deauna gata s\-[i utilizeze propria sa crea]ie împotriva oamenilor p\c\to[i.

Opera în proz\ [i în versuri a lui George Wither (1590-1667) esteedificatoare din acest punct de vedere. Omul era posac [i melancolic dar,pe plan teologic, s-a al\turat �arminienilor�. ~n cursul vie]ii sale, aceastanu l-a împiedicat s\ interpreteze ciumele din 1625 [i 1665, cometa din1664 [i incendiul din 1666 ca pe ni[te semne evidente ale mîniei cerului66.El l-a v\zut într-o zi � în 1625 � intrînd în camera sa pe �înfrico[\torulînger al lui Dumnezeu� (ciuma)67. Descriindu-l pe �Regele zeilor�, elspune c\ �str\lucirea din ochii lui r\spînde[te o asemenea groaz\, încîtcercurile cerului sînt zdruncinate [i lumea întreag\ tremur\ la vederealui�68. Dac\ suprapunem aceast\ imagine a lui Dumnezeu cu doctrinaclasic\ a micului num\r de ale[i, se ajunge � caz limit\, f\r\ îndoial\ � lapredicile extremiste prin care puritanii din Noua Anglie îi speriau cu bun\[tiin]\ pe copii : �Aminti]i-v\ de moarte, gîndi]i-v\ mult la moarte, imagi-na]i-v\ ce va fi patul de moarte. Via]a e [ubred\, va trebui s\ v\ desp\r]i]ide p\rin]ii vo[tri. {i ce va fi, în ziua judec\]ii, cînd v\ ve]i vedea p\rin]iiplecînd spre paradis, pe cînd voi ve]i fi trimi[i în iad, plîngînd [i strîngînddin din]i�69. Memorii din acea vreme relateaz\ c\ micu]ii de [apte aniplîngeau în hohote la ideea de a merge s\ se al\ture celor damna]i îninfern.



Importan]a acordat\ judec\]ii de c\tre pastoral\ explic\ faptul c\, pet\r`m protestant, moartea era un moment greu pentru credincio[i. Desigur,aici, ca [i la catolici, g\sim �mor]i frumoase�, ca aceea a lui CharlesDrelincourt povestit\ de fiul s\u. Celebrul pastor din Charenton s-a devotatenoria[ilor s\i [i i-a vizitat pe bolnavi pîn\ a ajuns la cap\tul puterilor. Av\zut apoi venind propriul s\u sfîr[it cu senin\tate [i încredere70. Ultimelemomente ale unei calviniste din Poitou, Anne Fontaneau, decedat\ în1664, au fost marcate de sentimente similare. Fiica ei o descrie ca �dorindnespus s\ se mute aproape de Hristos, mîntuitorul ei�71. Un biograf dinsecolul XVII ne asigur\ `n mod asem\n\tor c\ un prieten, vizitîndu-l pecucernicul Robert Bolton (� 1631) aflat pe patul de moarte, �l-a g\sitextrem de dornic de a muri [i de a i se al\tura lui Hristos�. El spunea : �Cetrup nevolnic ! Cînd îmi va elibera oare sufletul pentru a-l l\sa s\ mearg\la Dumnezeu ? Cînd va fi nimicit trupul deja putred, ca s\ pot urca la cer ?�Iar atunci cînd deslu[ea probabile semne ale mor]ii � el le numea �feres-truici [i sufletul lui le pîndea apari]ia � era peste poate de voios�72. Ammai v\zut [i c\lug\ri]e din secolele XVII [i XVIII murind astfel.

Dar tot a[a cum unii au cunoscut teama la apropierea mor]ii � [i astadin cauza �judec\]ii lui Dumnezeu� � tot astfel protestan]ii cucernici,m`na]i de o spaim\ identic\, au intrat în panic\ la perspectiva mariitreceri. B. Vogler, specialist în Reforma din Germania, crede chiar c\pu]ini s`nt cei ce tr\iesc moartea ca pe o u[urare73. Teologul luteranTileman Hesshusius (� 1588) afirma într-o predic\ duminical\ : �Dintretoate relele, moartea este cea mai cumplit\. Iar noi trebuie s\ ne supunemacestei tiranii cu fric\ [i cutremurare... Perspectiva condamn\rii ve[nicetreze[te frica [i spaima de moarte�74.

Chiar [i persoane care au tr\it toat\ via]a cu ̀ ncredin]area mîntuirii potfi private de ea în ultima clip\. Astfel, ne spune Thomas Brooks, teologulanglican Richard Hooker, contemporan cu regina Elisabeta, [i-a pierdut`ncredin]area pe patul de moarte dup\ ce a tr\it aproape treizeci de ani înstrîns\ comuniune cu Dumnezeu75. ~n schimb, un pastor �dintre cei maistr\luci]i [i mai cucernici din Anglia timpului� nu [i-a g\sit lini[tea decît�numai cu un ceas înainte de moarte�. ~n leg\tur\ cu �moartea dificil\� aunor catolici credincio[i, am evocat mai înainte lini[tirea in extremis 76.Iat\ o alt\ versiune protestant\ a aceluia[i fenomen. E vorba � în 1601 �de o tîn\r\ de familie bun\ din Lancashire, Katherin Brettergh, care, `nultimul stadiu al bolii, a fost cuprins\ de spaim\ la ideea judec\]ii. Or, ni sespune, via]a tinerei fusese �aceea a unei sfinte�. Katherin suferea a[adarde frica damn\rii. Cei apropia]i au încercat în zadar s-o lini[teasc\. Autrimis dup\ predicator, care nu a avut nici el mai mult succes [i a cerutsprijinul unui coleg din împrejurimi. Afacerea devenea cu atît mai nelini[-titoare cu cît spaima s-a r\spîndit [i în anturaj, iar catolicii din regiune seputeau folosi de aceast\ r\t\cire metafizic\ pentru a ataca noua religie.Din fericire, cu cinci ceasuri înainte de sfîr[it, Katherin s-a lini[tit [i [i-a g\sit�bucuria interioar\�, rugîndu-se [i mul]umind lui Dumnezeu pîn\-n ultima

225

clip\77. Dac\ unul dintre clericii prezen]i la c\p\tîiul muribundei a g\sit decuviin]\ s\ publice relatarea agoniei, aceasta pentru c\, din cît se pare, nuera vorba de un caz izolat [i publicul trebuia informat c\ angoasele uneifemei pioase s-au terminat cu bine.

S\ nu închidem capitolul mor]ii f\r\ a eviden]ia [i o alt\ asem\nareîntre pastoralele Romei [i ale Reformei, mai exact insisten]a asupra mor]iizbuciumate a p\c\to[ilor. Ea era în logica unei teologii dramatice ap\catului originar dus\ la limit\ de protestantism. Predicatorul luteranHesshusius declar\ într-o predic\ de Cr\ciun : �Din nefericire, pe p\mînt,oamenii nu cunosc pacea lui Dumnezeu în con[tiin]a lor. Inima lor e plin\de tulburare, de spaim\ [i de team\, pentru c\ ei [tiu c\ Dumnezeu emîniat pe ei�78. Antidotul �fricii� e credin]a. Dar celor ce refuz\ aceast\mîn\ de ajutor nu le r\mîne decît `nfior\toarea certitudine a putreziciuniilor interioare. De aceea, afirm\ Hesshusius, �mul]i nu pot suporta angoasa[p\catului] [i se sinucid ca Iuda [i mul]i al]ii�79. Cît despre ceilal]i necredin-cio[i, vede]i [i voi �cu ce sup\rare [i în ce agita]ie mor � sînt tot vorbelelui Hesshusius � : ei rag ca fiarele, se zbat [i dau din mîini [i din picioare.Ochii lor str\lucesc de parc\ ar fi plini de foc, încît îi sperie pe cei de fa]\.E semn c\ viermele [remu[c\rii] a crescut în inima lor [i c\ focul celve[nic, care nu se va stinge niciodat\, a intrat deja în ei�80. ~ntr-o predic\de Anul Nou, Johann Gerhardt confirm\ aceast\ descriere sus]inînd c\moartea celor drep]i e întotdeauna senin\. El opune a[adar �dulceaadormire� a celor cucernici ultimelor momente tragice ale necredincio[ilor.Ace[tia, spune el, �sfîr[esc în teroare [i ne fac cunoscut prin cuvinte [igesturi supliciul interior al inimii lor. Asemenea moarte li se cuvine, [icare-i la ei începutul celeilalte, adic\ a mor]ii ve[nice�81.

~n secolul urm\tor, în Fran]a, Charles Drelincourt vorbe[te, `n aceast\privin]\, `n aceia[i termeni ca luteranii din Germania. Celebrele saleM`ng`ieri... `mpotriva spaimelor mor]ii con]in de la primele pagini odescriere `nfrico[\toare a con[tiin]ei chinuite a p\c\to[ilor. �Se poatespune despre ace[ti nenoroci]i, scrie el, c\ iadul vine la ei înainte ca ei s\mearg\ în iad [i c\ înc\ de pe lumea asta sînt chinui]i de cazneleîngrozitoare din veacul ce va s\ vin\. De aceea sînt unii at`t de dispera]iîncît î[i fac singuri seama : ca [i cum le-ar fi team\ c\ nu vor fi omorî]i deo mîn\ destul de hain\�82. Acest limbaj interna]ional � ce nu ]ine cont înc\de agnosticism � poate fi reg\sit în Anglia secolului XVII. Richard Sibbesne asigur\ c\ în inima p\c\tosului impenitent �e un mare zgomot al fricii[a noise of feare]. Oriunde ar merge, se teme de cium\, de boal\, demoarte [i de toat\ lumea. El [tie c\ cerul lui e aici pe p\mînt... El se temec\ trece de la caznele con[tiin]ei la cele din infern... Ce situa]ie blestemat\are ! Cînd se uit\ spre cer, [vede c\] Dumnezeu se preg\te[te s\-[i versemînia asupra lui... Cînd se uit\ spre p\mînt... nu [tie cînd acesta îl va înghi]i.Cînd se gînde[te la moarte, iat\-l cuprins de teroare. Nimic nu-i u[or pentrup\c\tosul impenitent�83. De aceea, pentru puritanul Christopher Love,una din probele realit\]ii infernului const\ în �ororile [i terorile con[tiin]ei



ce pun st\p`nire pe cei r\i `n ceasul mor]ii. Ele dovedesc c\ exist\ uninfern, un loc al caznelor anume pentru cei r\i�84. ~n mod similar, anglicanulJohn Donne descrie în dou\ predici diferite, pe de o parte, moarteatragic\ a bogatului hain [i, pe de alt\ parte, suferin]ele p\c\tosului muri-bund chinuit de disperare85. Baptistul John Bunyan evoc\, la rîndul s\u,patul de moarte al necredinciosului în jurul c\ruia se înghesuie demonii86.

~n ce prive[te predestinarea, reg\sim ispita disper\rii de mult\ vremefamiliar\ `n Artes moriendi. S\ preciz\m, pentru moment, o concluzie dindiscursul asupra con[tiin]ei vinovate [i a mor]ii tragice a p\c\tosului :convertirea nu trebuie s\ mai întîrzie. ~ntr-adev\r, protestan]ii, ca [i catolicii,au insistat asupra pericolului �amîn\rii peniten]ei�. Johann Brenz ne înva]\ :�De vreme ce trebuie s\ murim, s\ ne preg\tim de moarte prin convertire.Dac\ n-ar exista o alt\ via]\ sau dac\ s-ar putea ob]ine privilegiul nemuririi,cineva [i-ar putea imagina c\ este cu putin]\ s\-[i duc\ via]a dup\ bunulplac. Dar nimic nu-i mai sigur : exist\ o alt\ via]\ dup\ cea prezent\ [i nuputem împiedica moartea s\-i secere pe oameni. Nu putem c\dea la`nvoial\ cu moartea încît ea s\ nu mai vin\. Niciodat\ n-a existat un regedestul de puternic încît s\ abroge aceast\ regul\ în ]ara lui... De aceeatrebuie s\ ne resemn\m s\ suport\m moartea [i, mai ales, s\ ne preg\timdin timp pentru ea... Nu trebuie s\ amîn\m peniten]a pîn\ la ultimulsuspin... ~n aceast\ problem\, orice întîrziere e periculoas\�87.

~n secolul XVII, aceea[i opinie este `mp\rt\[it\ de Johann Gerhardt :�Nu trebuie s\ amîn\m poc\in]a pîn\ în ceasul mor]ii, ci s\ facem peniten]\chiar în timpul cînd putem p\c\tui. E periculos s-o l\s\m spre sfîr[itulvie]ii : mai întîi din cauza incertitudinii asupra momentului mor]ii, apoi dincauza nesiguran]ei noastre cu privire la convertirea din acel moment. C\cipeniten]a vine atunci mai pu]in din dragoste fa]\ de Dumnezeu [i maimult din frica pedepsei ; nu atît omul renun]\ la p\cate cît renun]\p\catele la el� � formul\ tradi]ional\ pentru acest tip de discurs. �~n plus,cel mai adesea moartea e înso]it\ de dureri mari. ~n sfîr[it, s\ observ\mcomportarea p\rin]ilor, a so]iei [i a copiilor. Regretul [i mila lor ne sperieîn a[a fel încît, afar\ dac\ nu ne-am desp\r]it în prealabil de ei, cu greuputem s\ ne în\l]\m inima c\tre Dumnezeu�88.

Predicatorii englezi nu vorbeau altfel. Dovad\, între altele, o predic\ alui Henry Smith (� 1591) avînd ca subiect scara lui Iacov. Smith aveasimpatii puritane. Dar audien]a lui era foarte larg\. Era supranumit �limb\de argint�, pentru a se sublinia faptul c\ venea imediat dup\ Ioan Hrisostomul(Gur\ de Aur). ~ntre 1592 [i 1632, predicile lui (]inute mai ales la Londra)au cunoscut paisprezece edi]ii. A[adar, predicînd despre scara lui Iacov, lespune ascult\torilor : �Un vechi proverb ne asigur\ c\ nu-i niciodat\ preatîrziu s\ te c\ie[ti. Dar e la fel de adev\rat c\ nici c\in]a nu vine niciodat\prea devreme. C\ci, de îndat\ ce comitem o gre[eal\, sim]im nevoia s\cerem iertare. Mai mult, c\in]a e un dar ceresc, trebuie s\-l prime[ti cînd]i se ofer\... Timpul trecut nu se mai întoarce, nu po]i s\-l readuci pentrua introduce în el c\in]a : cel ce va s\ vie e nesigur [i nu e[ti încredin]at c\

227

te vei c\i. Doar prezentul î]i apar]ine [i-]i d\ posibilitatea c\in]ei. Darîndat\ [i el va disp\rea�89. ~n 1634 este tradus în francez\ [i publicat laGeneva sub titlul La Sonde de la conscience tratatul puritanului englezDaniel Dyke (� 1614), The Mystery of self-Deceiving. Lucrarea a cunoscut celpu]in zece edi]ii engleze pîn\ în 1645, dou\ edi]ii germane (1652 [i1739) [i o traducere maghiar\ (1670). Or, el insist\ cu t\rie asupra am`n\riic\in]ei. Trei capitole din 31 sînt consacrate �în[el\toriei�, �triste]ilor�,�fraudelor�, �celui ce t\r\g\neaz\�, adic\ celui ce întîrzie s\ se c\iasc\90.

Predicînd despre spaimele mor]ii, Richard Sibbes evoc\, asemenea luiSamuel Hieron, venirea �Regelui fricii� [i-l implor\ pe ascult\tor �s\ nuamîne c\in]a� pîn\ în ziua groaznicei vizite. �Ce fel de om vei fi tu atunci ?�Fiul în]elepciunii trebuie a[adar s\ profite din via]\ de toate ocaziile de acere iertare, de a primi inspira]ia Sf`ntului Duh, de a-[i examina con[tiin]a[i de a se îndrepta91. ~n timpul funeraliilor episcopului de Norwich, JosephHall, în 1656, John Whitefoote î[i încredin]eaz\ auditoriul c\ �un om debine nu moare niciodat\ prea devreme�, c\ �trebuie s\ tr\iasc\ fiecare ziconsiderînd c\ e ultima�, dar c\, dimpotriv\, e un lucru îngrozitor [i unsemn de �disperare� s\ amîni vremea c\in]ei pîn\ în ceasul mor]ii. Cumne putem noi încrede în ziua de mîine ? �Acela care-[i întîrzie poc\in]apîn\ la moarte are o sut\ de [anse la una s\ nu se poc\iasc\ niciodat\�92.

Nu ne mir\ c\ predicatorii �trezirii� au insistat asupra necesit\]ii de anu amîna peniten]a. Una din predicile lui John Wesley e anume intitulat\�Treze[te-te, tu care dormi !� Oratorul îl interpeleaz\ cu vehemen]\ pefiecare ascult\tor [i-i spune : �Te avertizez s\ fugi de mînia lui Dumnezeu...Scoal\-te degrab\... Te-ai lep\dat de cel ce erai înainte ?� Cel Ve[nic �ne-adat mult timp pentru c\in]\ ; el ne mai d\ [i anul acesta r\gaz, dar neavertizeaz\ [i ne treze[te cu tunetul lui. Judec\]ile lui b`ntuie deja pep\m`nt [i avem de ce s\ ne a[tept\m la cea mai aspr\ dintre toate�93.Toate avertismentele de mai sus, care figureaz\ [i în predicile lui JohnDonne94, ar fi putut s\-[i g\seasc\ loc [i în predicile preo]ilor [i misionarilorcatolici. De ambele p\r]i ale barierei confesionale, credincio[ilor li s-a spusacela[i lucru : moartea [i judecata v\ amenin]\, gr\bi]i-v\ s\ v\ converti]i.

Acest apel st\ruitor [i constant ne scute[te de un studiu mai aprofundatasupra infernului protestant, `ntrucît o asemenea punere în gard\ cuprindeao amenin]are implicit\, perceput\ de to]i : aceea a caznelor ve[nice.Afirmat de Confesiunea de la Augsburg95, nemen]ionat, e adev\rat, dec\tre cele XXXIX de Articole ale Bisericii anglicane, infernul a constituit ocredin]\ comun\ catolicilor [i majorit\]ii protestan]ilor. Jurieu îi repro[a luiNicole c\ vede în aceast\ �dogm\�, în care, fire[te, prietenul lui Arnaultcredea neab\tut, o doctrin\ în contradic]ie cu �[tiin]a omeneasc\ obi[nuit\� [ipe care trebuia s-o accepte numai în func]ie de afirma]iile biblice.Argumenta]ia contrar\ a lui Jurieu este c\ �ra]iunea, tradi]iile [i toate legilelumii� dovedesc existen]a [i necesitatea infernului96.

Se pare totu[i c\, în afara mediilor puritane, insisten]a asupra supliciilorve[nice a fost mai pu]in important\ decît în ]\rile catolice. Din 160 de



predici p\strate de la John Donne, numai vreo zece insist\ asupra pedep-selor divine [i, mai ales, asupra infernului. Totu[i, mai mult de o treimedin omiliile sale (cel pu]in 55) au ca tem\ dominant\ p\catul (p\catuloriginar [i p\catele actuale) [i trimit deci, indirect, la pedepsele care-ia[teapt\ pe cei `mpietri]i. {i asta cu atît mai mult cu cît Donne, caaproape to]i teologii protestan]i [i catolici din vremea sa, ader\ la concep]iaaugustinian\ a �mul]imii menite pierzaniei�97. Aceast\ doctrin\ situeaz\de partea pesimismului predicarea unui om care, altminteri, se str\duie[temai ales s\ aline. ~n orice caz, ]inînd cont de notorietatea sa, Donne a avutmai multe pasaje memorabile despre infern. Cel mai cunoscut se afl\într-o predic\ pronun]at\ în 1622 în fa]a contelui de Carlisle. Trateaz\ înea despre natura damn\rii [i explic\ în modul cel mai ortodox c\ pedepselefizice de dincolo de mormînt nu sînt nimic `n compara]ie cu privarea deDumnezeu. Retorica este, desigur, prezent\ în textul citat `n continuare,dar asociat\ cu o evident\ convingere [i o autentic\ for]\ poetic\. Vommai observa c\ Donne vorbe[te la persoana întîi, dînd astfel discursului uncaracter de angoas\ intim\ eminamente comunicativ\ :

�S\-mi scape Dumnezeu sufletul din mîn\ [i acesta s\ cad\ într-unh\u f\r\ fund ; [i s\ r\stoarne peste el o stînc\ peste m\sur\ de grea ;...s\ nu se mai gîndeasc\ niciodat\ la el [i s\ nu mai fie nimic de f\cutpentru el ; fie ca divina providen]\, ce vegheaz\ via]a [i p\strareafiec\rui firicel de iarb\ precum [i a rîmei, a furnicii, a p\ianjenului, abroa[tei rîioase, a viperei, s\ nu trimit\ niciodat\ o raz\ spre mine ; [iacest Dumnezeu, care a privit spre mine atunci cînd nu eram nimic [im-a f\cut s\ apar pe lume pe cînd nu existam � dar era ca [i cum a[fi existat � din pîntecele [i adîncimea umbrei, s\ nu mai voiasc\ a m\privi acum cînd, nevrednic, izgonit [i afurisit cum sînt, r\mîn creaturasa [i contribui într-un fel la gloria sa prin chiar damnarea mea ; ...fie caDumnezeu s\ accepte e[ecul [i neizbînda planului [i a str\daniilorf\cute de el pentru mine ; [i s\ m\ p\r\seasc\ [i s\ m\ alunge ca [icum n-a[ însemna nimic pentru el ; fie, în sfîr[it, ca Dumnezeu s\ m\lase s\ trec ca un fum, ca un abur, ca un cl\buc pe suprafa]a apei chiardac\ sufletul meu nu poate fi nici fum, nici abur, nici cl\buc [i trebuies\ r\mîn\ în tenebre atîta vreme cît Domnul luminii va fi lumin\ elînsu[i ; [i niciodat\ o sclipire a acestei lumini s\ nu-mi poat\ atingesufletul : în fa]a acestei damn\ri, adic\ a excluderii eterne, eterne,eterne din fa]a vederii lui Dumnezeu, ce Tophet* nu-i un paradis, cepucioas\ nu-i ambr\, ce scrî[net din din]i nu-i o u[urare, ce mu[c\tur\de vierme nu-i o gîdil\tur\, ce cazn\ nu-i un pat nup]ial ?�98

~n afara Bisericii anglicane, baptistul John Bunyan este exact tipulpredicatorului însp\imîntat [i totodat\ fascinat de infern. Totu[i, el sus]ineîn Treatise of the Fear of God (1679) c\ dac\ teama de Dumnezeu emotivat\ doar prin nelini[te la g`ndul judec\]ii lui, ea tot �nelegiuit\�r\m`ne [i �nu schimb\ inima�99. C\ci nu se ajunge la �frica respectuoas\�

* Tophet = v\rs\toarea din apropierea Ierusalimului � n.tr.

229

fa]\ de Dumnezeu decît pe un drum pres\rat cu spaime. Ca atî]ia al]ipredicatori contemporani cu el, Bunyan consider\, în A Holy Life (1684),c\ strig\tele damna]ilor, ve[nicia pedepselor, imposibila c\in]\ a celorrespin[i, tov\r\[ia demonilor constituie subiecte ce trebuie ades amintiteoamenilor pentru ca ei s\-[i lepede n\ravurile100. Celebra lucrare C\l\toriacre[tinului (The Pilgrim�s Progress, 1678-1684) nu evoc\ întîmpl\tor laînceput de drum fl\c\rile ce-i amenin]\ pe p\c\to[i. Chiar de la primulcapitol, Pelerinul numit �Cre[tinul� îi avertizeaz\ pe so]ie [i copii c\ ora[ullor �va arde ca un rug aprins de focul din cer� [i c\ trebuie s\ plece din elcît mai repede cu putin]\101. Dar erorile sînt posibile [i pe drumul fugii.�Cre[tinul� se las\ p\c\lit de �Mondenul ~n]elept� care-l îndreapt\ gre[itc\tre un munte înalt. Or, din acest munte ]î[nesc dintr-o dat\ �fulgere [ifl\c\ri atît de însp\imînt\toare încît el se teme s\ nu-l înghit\�102. A[adarzadarnic s-a str\duit el s\ scape, în ora[ sau în afara lui, de rugurileinfernale. Totu[i altele sînt operele în care Bunyan dezvolt\ cu predilec]ietema infernului.

The Life and Death of Mr. Badman (1680), The Greatness of the Soul(1683), A Holy Life (1684) [i mai ales A few Sighs from Hell (1658) sîntlucr\ri edificatoare în aceast\ privin]\. ~n ultima dintre ele, parabola luiLaz\r [i cea a bogatului r\u dau ocazia de a reînnoda cu tradi]ia dantesc\ [ide a-i evoca pe damna]ii �cuprin[i de spaime, de terori, de chinuri [i der\zbunare�103. Cutare damnat pare a avea pîntecele plin cu smoal\ [icuprins de fl\c\ri. Mai este vorba de fier înro[it cu foale, de buc\]ele decarne smulse cu cle[ti încin[i, de diavoli ce toarn\ plumb topit în guracondamna]ilor, de ]epu[e pentru frig\ri anume pentru ei etc. Cei p\r\si]ide Dumnezeu sînt �cop]i�, �frip]i�, �pîrli]i�, �pr\ji]i� [i �ar[i�, dar nu nimici]icu totul104 : Bunyan prezint\ un caz original de obsesie a focului analizat\de Bachelard. �Ar fi mai bine s\ fii sfî[iat bucat\ cu bucat\ decît damnat. Arfi mai bine s\ fii cîine, broasc\ rîioas\, [arpe. Mai bine s\ fii orice alt\creatur\ de pe lumea asta decît s\ mori nepoc\it�105. Aceast\ pastoral\ africii atinge noi culmi în The Life and Death of Mr. Badman (�Via]a [imoartea unui necredincios�), conceput\ ca un dialog între Attentive [iWiseman. Acesta din urm\, alarmat de cuvintele nelini[titoare ale vecinuluis\u, exclam\ : �Dac\, a[a cum spui � [i acesta-i adev\rul � pîn\ [i numeleinfernului este atît de înfrico[\tor, ce va fi fiind atunci locul propriu-zis alcaznelor la care sînt supuse sufletele damna]ilor, f\r\ cel mai mic r\gaz [ipentru vecie, pentru vecie�106. Revenind pentru o clip\ [i la A few Sighsfrom Hell, constat\m c\ acest tratat, dezvoltare, dup\ toate aparen]ele, aunei predici publice, s-a bucurat de un mare succes. ~ntre 1658 [i 1797, ela avut cel pu]in 35 de edi]ii, dintre care dou\ la Boston, în 1708 [i 1731107.

Bunyan face o m\rturisire în acela[i timp elocvent\ [i nelini[titoareîn primele pagini ale lucr\rii Grace Abounding to the Chief of Sinners(1666) :

�Cînd aveam nou\ sau zece ani, sufletul meu era într-o asemenearestri[te, încît chiar în timp ce m\ jucam cu ceilal]i copii, dintr-o dat\



c\deam pe gînduri [i eram cuprins de spaime, f\r\ a m\ putea lep\datotu[i de p\catele mele. Da, atît de mare era disperarea mea cînd m\gîndeam la via]\ [i la cer, încît adesea doream ori s\ nu existe infern,ori s\ fiu eu însumi unul dintre demoni, presupunînd c\ ei nu-s decîtc\l\i. Dac\ tot trebuia s\ ajung în infern, mai bine s\ chinuiesc decîts\ fiu chinuit�108.

�Supraculpabilizarea� din frageda pruncie, disperarea, tenta]ia sadismului,iat\ întunecatele orizonturi deschise de acest text deosebit de ap\s\tor.Totu[i, oricare ar fi fost ecua]ia sa personal\ atunci cînd evoca infernul cuo evident\ predilec]ie, Bunyan se inspira din repertoriul clasic al puritanilor.Mul]i dintre ei erau convin[i, a[a cum s-a ar\tat mai sus, c\ �amenin]\rile [ipedepsele � Baxter o spune �, speran]ele [i spaimele privitoare la lumeade apoi sînt necesare pentru a c`rmui bine lumea asta�109. Perkins aminte[tedictonul dup\ care �drumul spre cer trece prin infern�110. Edmund Calamyîi pune pîn\ [i pe sfin]i s\ mediteze asupra zilei judec\]ii [i asupra infernului,locul �caznelor îngrozitoare [i f\r\ de sfîr[it�111. Unii, ca anglicanul John Donne,insist\ mai curînd asupra aspectului psihologic al pedepsei cu infernul,privarea de Dumnezeu. Pentru Thomas Goodwin, de exemplu, chiar�cunoa[terea� formidabilei absen]e provoac\ �groaz\, urlete [i gemete�112.

Dar cea mai mare parte a predicatorilor puritani � Keach, Sibbes,Bromley, Love etc. �, atunci cînd vorbesc de infern, detaliaz\ suferin]elefizice [i ac]iunea focului, a mercurului [i a pucioasei113, chinurile �denedescris� de dincolo de mormînt, afirm\ Samuel Hieron, neputînd fi�în]elese [i înc\ [i mai pu]in îndurate�114. Acela[i Hieron, procedînd exactca predicatorii catolici, dezvolt\ în fa]a ascult\torilor s\i caracterul �deosebitde însp\imînt\tor al cuvîntului « niciodat\ »�115. ~n cursul unei predici funebre,Daniel Featley îi invit\ pe oamenii cu judecat\ care-l ascult\ s\ se gîn-deasc\ la sfîr[itul lor înainte de a fi prea tîrziu [i s\ aleag\ de pe acumîntre eterna prim\var\ a lui Dumnezeu [i �marea de foc [i pucioas\� încare-s azvîrli]i damna]ii în tov\r\[ia diavolului [i a slujitorilor lui. �Fumulchinurilor lor urc\ [i va urca mereu, mereu ; [i ei n-au odihn\ nici zi, nicinoapte�116. O culme a acestui tip de predic\ a fost atins\ de rigoristulChristopher Love, c`nd declara într-o zi : �Chiar dac\ cineva ar avea limbaoamenilor [i a îngerilor, [i tot i-ar fi imposibil s\ explice extrema suferin]\a unui suflet chinuit [în infern]... Dac\ întreg p\mîntul ar fi de hîrtie, dac\toat\ apa m\rii ar fi cerneal\, dac\ toate plantele ce cresc din sol ar fipene [i dac\ ar fi atî]ia scriitori cîte fire de nisip pe ]\rmul m\rii, [i tot n-arfi de ajuns pentru a descrie chinurile din infern�117.

Inconvenientul antologiilor [i al unei prezent\ri tematice este, evident,a]intirea proiectorului asupra unui subiect limitat, izolîndu-l de context.Or, ar fi gre[it s\ credem c\, fie [i la puritani, predicarea face din infern otem\ preferen]ial\. Reac]ionînd, în aceast\ privin]\, contra istoriografieianterioare, Babette M. Levy noteaz\ : �Dat\ fiind cantitatea de predicipronun]ate în Noua Anglie între 1620 [i 1670, `nfior\toarele descrieri alesor]ii condamna]ilor nu sînt frecvente, cel pu]in în predicile tip\rite�118.

231

Este adev\rat c\ lucrurile s-au schimbat pu]in atunci cînd predicatorii [i-audat seama c\ rigiditatea moral\ a locuitorilor se îndep\rta de stilul �p\rin]ilorpelerini�. Concluzia este c\ studiul pastoralei fricii pe teren protestant ca[i pe cel catolic nu trebuie s\ r\mîn\ doar prizoniera textelor consacrateexclusiv infernului sau mor]ii.

La fel de importante [i de dramatice sînt multiplele apeluri la necesarul�dispre] fa]\ de lume�, un alt termen comun al pastoralelor catolic\ [iprotestant\, care se refereau necontenit la catastrofa dintîi, cea a p\catuluioriginar. ~n Germania secolului XVI, Sententiae pueriles îi înv\]au pe[colari formule ca Homo ad calamitatem nascitur (omul se na[te întrunefericire) sau Hominis cor ex natura sua malum (inima omului e rea dela natur\) sau Homo sibi ipsi calamitatum auctor (omul e autorul pro-priului s\u dezastru) etc.119. Predicînd într-o duminic\ pe baza unui pasajdin Luca (7, 11-7) � episodul consolator, dac\ se poate spune a[a, al fiuluiv\duvei lui Nain � Johann Gerhardt impune publicului o predic\ despremoarte, aceasta fiind ea îns\[i precedat\ de �necazurile vie]ii�. O întreag\parte a omiliei dezbate a[adar aceast\ ultim\ tem\, cu acumularea afir-ma]iilor tradi]ional constitutive discursului despre contemptus mundi [iamintirea citatelor obi[nuite scoase din Iov, Ecclesiastic [i din sf`ntulBernard. Omul, declar\ el dup\ atî]ia al]ii, se na[te pentru a suferi ; eltr\ie[te cu team\ ; este `mpov\rat de infirmit\]i. Un jug prea greu apas\asupra fiilor lui Adam de la ie[irea din pîntecele mamei pîn\ în ziuaîngrop\ciunii în p\mîntul-mam\. Sîntem pu[i la munc\ [i expu[i acci-dentelor, bolilor, s\r\ciei, grijilor, nelini[tii, fricii : �Ce s\rman\, ce jalnic\-iaceast\ via]\ !�120

Jean Arndt, cel mai citit, dup\ Luther, dintre teologii �evanghelici�insist\ în repetate rînduri în lucr\rile sale asupra �dispre]ului fa]\ delume�. ~n bro[ura larg difuzat\ intitulat\ De la Régénération..., el arat\cititorului c\ �mo[tenirea primit\ de om de la Adam prin vechea na[tere,sau na[terea natural\, e cea mai rea dintre toate relele, adic\ p\catul careatrage dup\ el nelegiuirea, mînia, suferin]a, moartea, diavolul, infernul [idamnarea...�121. De Vero Christiano, cel mai celebru tratat al lui Arndt, îlîndeamn\ pe credincios �s\ dispre]uiasc\ lumea dup\ exemplul lui Hristos[i s\-[i urasc\ via]a din lumea asta�122. ~n mod gr\itor, unul din capitolelec\r]ii e constituit dintr-o Oratio pro contemptu mundi f\cut\ din sentin]ebiblice puse cap la cap : �...Ah ! Cît am iubit de[ert\ciunea lumii acesteiacare se trece ca o floare, se usuc\ precum fînul [i dispare ca umbra ! Ah !De ce mi-am dat dragostea [i inima acelor lucruri inutile [i trec\toare,umbrei f\r\ suflet [i neantului ? Ah ! Cîte suferin]e, dureri, griji [i sup\r\rin-am încercat pentru lucruri nefolositoare [i f\r\ nici un cî[tig pentrusufletul meu nemuritor ! Unde-s acum gloria [i m\re]ia lui Solomon ? S-autrecut ca floarea...�123 O revenire în for]\ a vechii întreb\ri, Ubi sunt ?Asemenea evoc\ri ne fac s\ în]elegem [i o alt\ exprimare dur\ a luiArndt : �Cei ce nu se consacr\ medita]iei asupra nimicniciei lumii [i asupramor]ii se t\v\lesc în teorii ca porcii `n noroi�124.



�De[ert\ciunea de[ert\ciunilor�, aceast\ convingere este omniprezent\în epoca clasic\ în pastorala protestant\ de limb\ francez\. Jean Daillé [iCharles Drelincourt amintesc [i unul, [i cel\lalt credincio[ilor din templulde la Charenton c\ �vînturile [i furtunile de pe marea zbuciumat\ a lumiilovesc vasul nostru p`n\ se sparge... Tot ce exist\ sub soare nu-i decîtsup\rare [i m\cinare a spiritului... carnea e ca iarba, iar grandoarea cafloarea de pe cîmp... {i cea mai frumoas\ dintre zilele noastre nu-i decîtnecaz [i suferin]\�125.

{i mai revelator e un discurs anonim despre Dispre]ul fa]\ de lume,publicat f\r\ precizarea editorului, în 1612, [i urmat, între altele, de o�medita]ie referitoare la regretul mor]ii unei persoane iubite�126. O adnotaremanuscris\ atribuie ansamblul lucr\rii lui Drelincourt. Totu[i nu poate fivorba de Charles Drelincourt care, în 1612, n-avea decît [aptesprezeceani. Pe de alt\ parte, �medita]ia...� e redactat\ de so]ul Mariei Perrin,moart\ în 1610. Orice ar fi, lucrarea iese de sub o pan\ protestant\, dar arputea apar]ine autorului Imita]iei. Opozi]ia dintre carne [i spirit, certitu-dinea c\ totul merge prost pe p\mînt, îndemnul de a considera c\�alerg\m cu to]ii spre ruina noastr\�127 sînt locuri comune ale acestuidiscurs ce repet\ dup\ altele o sut\ c\ via]a nu-i �altceva... decît o ve[nic\suferin]\�128. �Principala binefacere a virtu]ii este (deci) dispre]ul fa]\ deaceast\ via]\�129. �Antropologia angelic\� a P\rin]ilor din de[ert [i a c\lu-g\rilor din Evul Mediu iese din nou la iveal\. Autorul îi atac\ pe cei care,�în loc s\ se transforme în îngeri, se transform\ în fiare�130 [i îndeamn\energic : �Sus !... s\ nu ne coborîm spiritul pentru lucruri muritoare, s\ nepreg\tim pentru desp\r]irea de p\mînt ; s\ nu mai respir\m decît ve[ni-cie�131, s\ declar\m �r\zboi trupului�132. �S\ nu iubim deloc lumea, nicilucrurile de pe lumea asta... lumea trece cu poftele ei�133. Aceast\ ultim\formul\ dovede[te înc\ o dat\ alunecarea clasic\ de la un sens la altul alcuvîntului �lume�. ~n concluzie, se ajunge la un discurs ce nu ]ine cont derelativ, de schimbare [i de cele trupe[ti : �Ce vezi dintr-un om ? Un trupfirav, supus la mii de bete[uguri ; în el sufletul nu-i g\zduit decît temporar[i nu r\mîne decît for]at. E o locuin]\ închiriat\ din care va trebui s\ semute cînd sun\ ceasul�134. Se ajunge, logic, ca [i la episcopul Godeau, s\se refuze înduio[area la moartea copiilor :

�}i-ai pierdut copiii ; dar oare nu Dumnezeu ]i i-a dat [i tot el i-a luatdin lumea asta ? Nu se n\scuser\ pentru a muri ?... Erau mai pu]inmuritori ca al]ii, din cei du[i zilnic la groap\ ? E oare un lucru nou c\-lia moartea pe un copil ? Din tine, care e[ti muritor, se puteau na[tecopii nemuritori ?...Nu-i o ru[ine s\ ver[i atîtea lacrimi atunci cînd suflete prea-fericite sîntacum parte din eternitate, cînd ele au murit pentru lumea asta ca s\tr\iasc\ cu Dumnezeu ?... Ce-i drept, te bucurai de ei ; nutreai speran]ac\-]i vor fi sprijin la b\trîne]e [i c\ le vei l\sa averile tale ; dar Dumnezeunu-i crease din motive at`t de ne`ntemeiate, meschine [i p\mînte[ti...�135

Dup\ un astfel de citat, nu ne mai mir\ s\ g\sim dispre]ul fa]\ de lume(contemptus mundi ) în predicarea de tendin]\ puritan\. Un predicator

233

declar\ : �Cum spune un proverb, omul nu-i decît o pic\tur\ de ap\, c`ndsus, c`nd jos. E ca o plant\ ce se ofile[te u[or, o floare ce se ve[teje[te, unfum ce se risipe[te, un praf repede spulberat, o umbr\ degrab\ [tears\...�136 :inepuizabil\ repetare a acelora[i compara]ii. Henry Smith reia pe contpropriu obositorul refren, Ubi sunt ? 137, [i compar\ la rîndu-i via]a cu vîntulce bate [i cu aburul efemer138. Samuel Hieron, c\z`nd în pesimism, vedeîn natura uman\ un �amestec de stric\ciune [i de moarte, unde nu g\se[tinimic altceva decît r\u [i c\ruia i se datoreaz\ nimicirea noastr\�139. RichardSibbes î[i însu[e[te vechea sentin]\ �mai mult face ziua mor]ii decît cea încare ne-am n\scut�140 [i ne îndeamn\ s\ consider\m �c\ nu sîntem f\cu]ipentru via]a asta [i c\ nu vom tr\i întotdeauna aici. Nici copilul din pîntecelemamei nu-i f\cut pentru via]a aceasta. Sîntem sorti]i unei alte vie]i�141.

Featley are un pasaj destul de interesant despre z\d\rnicia vie]ii :�Omul, spune el, e ca o minge de tenis, trimis\ dintr-un perete în altul�pentru c\ e aruncat �de la un necaz la altul, de la o grij\ la alta�. De aceeaîl [i numeau anticii juc\ria zeilor (ludus deorum). Trufia tinere]ii urmeaz\neroziei din copil\rie, ambi]ia vîrstei adulte urmeaz\ nebuniilor tinere]ii ;apoi spaimele mor]ii se apropie cu repeziciune. Cursa vie]ii e o succe-siune de sl\biciuni ; c\dem din relele exterioare în relele interioare, dinboal\ în p\cat [i invers ; mergem �din fric\ în necaz [i din necaz înfric\�142. Richard Baxter, în sfîr[it � dar lista ar putea fi extins\ �, leag\strîns judecata pesimist\ asupra omului de constatarea variabilit\]ii [i anestatorniciei acestuia : �~ntr-adev\r, trista experien]\ a acestor timpuri af\cut s\-mi scad\ încrederea în om [i s\-mi reconsider aprecierile asupracelor mai buni. ~l v\d pe om ca pe un lucru atît de bicisnic, de u[uratic [ide nestatornic, ca pe o fiin]\ atît de schimb\toare în spaimele [i înafec]iunile sale, încît niciodat\ nu voi mai putea numi pe cineva prieten,ba chiar `mi voi `nchipui c\-mi poate deveni mai degrab\ du[man�143.Aceste fraze figureaz\ într-un text redactat special �pentru femeile s\rmane[i pentru ]\ranii f\r\ [tiin]\ de carte�. Dar mizantropia era în logica unuicontemptus mundi fondat pe convingerea r\ut\]ii totale a omului.

S\ lu\m [i de la Arthur Dent o tirad\ (atribuit\ de el unui teolog) foarteasem\n\toare cu cea a lui Pleberio din La Célestine 144. Lucrarea lui ArthurDent, The Plaine Mans Pathway to Heaven (1601) se num\ra printrecele mai celebre c\r]i religioase din Anglia secolului XVII. Citim aici :

�Lumea e un ocean de sticl\, un spectacol care nu-i bucur\ decît penaivi, un teatru al de[ert\ciunilor, un labirint de gre[eli, un abis denecazuri, o cocin\ de obscenit\]i, o vale a pl`ngerii, un teatru al nenoro-cirilor, un rîu de lacrimi, o platform\ a în[el\toriilor, o colivie cu bufni]e,o vizuin\ cu scorpioni, un vîrtej de pasiuni, o comedie proast\, onebunie în[el\toare : pentru c\ acolo unde sînt bucurii false sînt [itriste]i adev\rate. La bucurii nesigure, dureri neîndoielnice ; la prosperitateschimb\toare, mîhnire durabil\ ; la bucurie scurt\ � triste]e îndelungat\�145.

Se va spune c\ puritanii [i-au f\cut o specialitate dintr-un astfel delimbaj în Insulele britanice în secolele XVI-XVII ? Ar fi o eroare. Anglicanul



John Donne a consacrat mai multe predici �mîhnirilor vie]ii� [i �condi]ieis\rmane a omului�. ~ntr-o zi, el declar\ publicului s\u c\ omul este�receptaculul [i oceanul tuturor nenorocirilor. Focul, aerul, apa [i p\mîntulnu sînt elementele omului. Ace[tia se definesc mai degrab\ prin degradareinterioar\ [i violen]\ exterioar\, durere corporal\ [i am\r\ciune a inimii ; [ide[i el poate fi nimicit de acestea, el nu se constituie decît prin ele�.Oratorul continu\ afirmînd c\ omul nu-i decît �strig\t� [i �nimicnicie� ; deaceea ]ip\ el la venirea pe lume146. Wesley, ca [i Donne, refuz\ concep]iadramatic\ a predestin\rii, preferat\ de calvini[ti. {i el le deschidea credin-cio[ilor perspective relativ optimiste cu condi]ia ca ei s\ se poc\iasc\, darpredicile lui dovedesc c\ r\mînea tributar discursului tradi]ional asupradispre]ului fa]\ de lume. Dou\ din predicile lui pun întrebarea : �Ce eomul ?� O alta explic\ �în ce sens trebuie s\ p\r\sim lumea�. O a patratrateaz\ despre �nebunia lumii�, iar o a cincea afirm\ c\ �via]a e un vis�147.

235

21.

ESCATOLOGIA {I PREDESTINAREA

Scaden]e apropiate

Paginile precedente au izolat, în interiorul pastoralei fricii, puncte comuneale predic\rilor catolic\ [i protestant\. S\ eviden]iem acum dou\ caracte-ristici protestante : discursul escatologic [i angoasa legat\ de predestinare.Desigur, nu e vorba de a face din una sau din cealalt\ exclusivit\]i propriiReformei. ~n ]\rile catolice se mai vorbea, dup\ cum am v\zut, de judecatade apoi [i se predica doctrina micului num\r de ale[i. Dar, dup\ interven]ialui Luther, timp de un secol [i jum\tate, insisten]a asupra apropiatelorscaden]e escatologice a devenit tot mai marcat\ în propov\duirile pasto-rilor protestan]i, îndeosebi în Germania [i Anglia. Pe de alt\ parte, doctrinaservului arbitru, însu[it\ curînd de to]i calvini[tii, con]inea ea îns\[i oserioas\ înc\rc\tur\ de nelini[te : cine putea fi sigur c\ va fi printre ale[i ?

~n Frica în Occident am abordat deja tema escatologiei reformate1. A[vrea mai cu seam\ s\ subliniez aici atmosfera obsidional\ care a permisrelansarea temerilor [i a a[tept\rilor deja vechi [i a dus la paroxism undiscurs în care se conjugau fricile, amenin]\rile [i speran]ele. Cînd mentali-tatea obsidional\ se instaureaz\ într-un individ sau o colectivitate, exist\riscul de a deveni cu atît mai amenin]\tor [i mai exaltat cu cît te sim]i maislab, iar lupta împotriva adversarilor pare mai inegal\. ~n Germania seco-lului XVI, situa]ia s-a verificat mai ales în cuvintele [i ac]iunile lui ThomasMüntzer (între 1520-1525) [i în cele ale lui Jan de Leyda în 1534-1535.P\trun[i de milenarism, considerîndu-se drept noi profe]i, convin[i c\ înlumea cre[tin\ a timpului lor �]iparii se împerecheau la gr\mad\ cu [erpii�,[i unul [i cel\lalt, la un interval de zece ani, vor s\ instaureze împ\r\]ia luiDumnezeu pe p\mînt, ceea ce va aduce sfîr[itul stric\ciunii, al împil\rii [ial oric\rei discordii. Ei sînt con[tien]i de enormitatea întreprinderii, întrucîttrebuie s\ r\stoarne întreaga ordine politic\ [i social\. De unde [i convin-gerea lor c\ �ale[ii� trebuie s\ recurg\ la violen]\. Ei proclam\ ca înDeuteronom (13, 6) c\ �vr\jma[ii n-au dreptul s\ tr\iasc\� [i interpreteaz\într-un sens literal versetul lui Luca 19, 27 : �C`t despre acei vr\jma[i aimei (...) aduce]i-i `ncoace [i t\ia]i-i înaintea mea�. A[adar dispropor]iadintre mijloace [i obiective ajunge aici surs\ de exaltare [i violen]\.Numero[ii �Ilie� din secolul XVI anun]\ � [i vor s\ gr\beasc\ � haosuldevastator ce se va sfîr[i o dat\ cu instaurarea unui nou paradis terestru. Ei


nu se îndoiesc de ajutorul eficace al lui Dumnezeu care �i-a r\sturnat pecei tari de pe tronul lor [i i-a ridicat pe s\rmani�2. Aceste ideologiiextremiste sînt ca ni[te lupte care permit s\ se observe, ca într-unlaborator, func]ionarea unui discurs escatologic ce înlocuie[te � sau camu-fleaz\ � frica prin agresivitate [i compenseaz\ umbrele prezentului culumina viitorului.

Aceast\ analiz\ ne ajut\ s\ în]elegem numeroasele predici protestantece anun]au credincio[ilor apropiatul sfîr[it al lumii : perspectiv\ terorizant\pentru p\c\to[i, orizont exaltant pentru ale[i. Cel mai adesea, predicarea(totu[i, cu excep]ii pe care le vom sublinia) se îndep\rta de schemamilenarist\ [i nu profetiza nici o împ\r\]ie a lui Dumnezeu pe p\mînt. Eanu evoca explicit decît judecata de apoi. Or, ce se afl\ în planul secund alacestor amenin]\ri dublate de o imens\ speran]\ pentru �predestina]i� ? Omare fric\ provenit\ dintr-un sumbru diagnostic asupra prezentului.

Istoriografia deslu[e[te din ce în ce mai bine aspectul escatologic alReformei protestante care nu înceteaz\ totu[i a surprinde. Am afirmat maiînainte3 c\ unii umani[ti, ca Guillaume Budé, asociau elogiul rena[teriiliterelor [i artelor cu convingerea c\ totul merge din ce în ce mai r\u [i c\sfîr[itul lumii e aproape. O constatare paralel\ se impune [i în ceea ce-iprive[te pe cei mai mul]i reformatori. Luther, Melanchthon, geografulCarion [i un mare num\r de predicatori luterani au afirmat, de-a lungulsecolului XVI, dar [i mai tîrziu, c\ ne apropiem de sfîr[itul istoriei [i c\ ziuajudec\]ii e iminent\. Dar, în acela[i timp, ei se ocupau activ de instruirea[i de educa]ia tinerilor4. Putem încerca s\ rezolv\m contradic]ia dintrecele dou\ atitudini spunînd c\ fondatorii protestantismului nu voiau s\r\mîn\ cu bra]ele încruci[ate a[teptînd ultima zi, [i c\ ei în]elegeau s\ deacopiilor, înaintea acestui termen, o bun\ forma]ie religioas\ [i moral\. Daristoricul trebuie oare s\ fie prea cartezian ? Nu e mai bine s\ admitemcoexisten]a contrariilor în colectivit\]i ca [i în indivizi ? Fiecare dintre noi eîn contradic]ie cu sine însu[i ; e ceea ce face bog\]ia omului [i ceea ceface din istoriografie o profesiune pasionant\.

Luther [i discipolii s\i din Germania au încercat dou\ feluri de frici,inseparabile unul de cel\lalt. Pe de o parte, ei erau îngrozi]i de stareaprezent\ a lucrurilor în lumea cre[tin\ a timpului lor [i, dup\ aceast\constatare, au conchis c\ înmul]irea p\catelor nu putea duce decît lacatastrofa [i eliberarea finale. Pe de alt\ parte, ei erau, mai mult decîtMüntzer [i anabapti[tii din Westfalia, con[tien]i de situa]ia lor de refor-matori în contextul epocii : se sim]eau înconjura]i de numero[i du[mani.L-au identificat pe Satan drept responsabil de cele dou\ categorii depericole [i drept principal strateg care-[i dispunea pionii pe e[ichierulterestru pentru a captura maximum de suflete înainte de sf`r[itul timpurilor.~ncerca un forcing final înainte de a fi închis pentru ve[nicie, neputincios,în h\ul infernului. Un pastor din Berlin le spunea ascult\torilor : �Demonul,v\zînd c\ lumea îmb\trîne[te, se str\duie[te din r\sputeri s\ adoarm\con[tiin]a oamenilor ca s\ moar\ negre[it în p\catele lor�5.

237

Pentru c\ am avut deja ocazia s-o fac6, nu voi mai insista din nouasupra puternicului sentiment de �st`njeneal\� încercat de elita german\din secolul XVI. ~n schimb, trebuie s\ subliniez c\, la vremea respectiv\,locul acordat de literatura protestant\ demonului, �principele acesteilumi�, vr\jitoriei, blasfemiilor, inepuizabilei descrieri a viciilor epocii,cazurilor monstruoase, prezicerilor alarmante nu poate fi în]eles decîtdac\ `l asociem prevestirilor escatologice, convingerii c\ Antihrist a venitdeja [i certitudinii c\ istoria uman\ se apropie de sfîr[it. P\c\to[ii trebuiautrezi]i reamintindu-le neîncetat c\ sorocul e de-acum aproape. Acestdiscurs terorizant avea totu[i [i un aspect consolator : cei drep]i `[i vorvedea în curînd sfîr[itul angoaselor [i al fricii.

Acest lucru o dat\ reamintit, a[ vrea cu deosebire s\ pun în lumin\fragilitatea Reformei în Germania � [i în Europa � în secolul XVI [i înprima jum\tate a secolului XVII. Beneficiind de distan]area necesar\, [timc\ protestantismul reu[e[te s\ se implanteze solid într-o bun\ jum\tate aEuropei. Dar contemporanii lui Luther [i cei ai R\zboiului de Treizeci deani nu erau deloc siguri de aceast\ victorie par]ial\. Protestan]ii au avutmult\ vreme serioase motive s\ se team\ de în\bu[irea vocilor �evan-ghelice�. Men]inerea Reformei luterane în Europa germanic\ n-a devenitun fapt decît o dat\ cu tratatele din Westfalia (1648). Pericolul unuicontraatac catolic s-a profilat aproape imediat � de unde [i frica ne`nte-meiat\ de iezui]i. ~n cea de-a doua jum\tate a secolului XVI, cînd înGermania era pace, recucerirea roman\ prindea contur în }\rile de Jos [iîn Fran]a, în timp ce Spania se prezenta drept cea mai mare putere dinlume. Apoi, în cursul R\zboiului de Treizeci de ani, sor]ii de izb`nd\ aup\rut s\ încline de mai multe ori în favoarea armatelor catolice. La care sead\ugau amenin]area turc\ în Europa central\, disensiunile dintre protes-tan]i, revenirile la religia tradi]ional\ : pe scurt, suficiente motive pentruluterani s\ se team\ de e[ecul întreprinderii lor.

Persistenta situa]ie de �cetate asediat\� explic\ atacurile pe toate c\ileale scriitorilor [i predicatorilor �evanghelici� `mpotriva diver[ilor vr\jma[iai lui Dumnezeu. Luther îl calificase pe pap\, printre alte injurii, drept�purcel al diavolului�, mesa � drept o �n\scocire a infernului�, intrarea înordinele c\lug\re[ti drept �înfierare cu semnul fiarei de care se vorbe[teîn Apocalips\�. Cîntece, pamflete, farse [i predici reluau la nesfîr[it acelea[iacuze care-l asociau pe pap\ cu Antihristul [i demonii într-un discursescatologic care nu era doar un act de propagand\, ci exprima, chiar [iprin exager\rile sale, convingerea iminen]ei marilor scaden]e. O comediecompus\ pe la 1525, Le Chat qui tire, îl pune pe scen\ pe Luther tr\gîndde o coard\ pe care du[manii s\i, Eck, Murner etc. încearc\ s-o re]in\.Reformatorul declar\ : �Vreau s\ m\ joc cu Antihrist de-a motanul caretrage. Pentru a-mi sus]ine cauza, nu te am decît pe tine, Doamne :dragostea ta e unicul meu sprijin. Papa are numero[i osta[i, c\ci elcomand\ armata infernului. Risc totul într-o astfel de lupt\. Dar, Doamne,tu vei fi cu mine�7. Thomas Kirchmaier, poreclit Naegeorgius, predicator



din Thuringia, a fost, în secolul XVI, cel mai productiv dintre dramaturgiiprotestan]i. Piesa sa Pammachius (1538), tradus\ în german\ în anulurm\tor, prezint\ tr\darea papei Pammachius care-l reneag\ pe Hristos,se pune în slujba lui Satan [i vrea s\-l atrag\ [i pe împ\rat în apostazia sa.Dar Isus redreseaz\ situa]ia trimi]îndu-l la Wittenberg pe Pavel în companiaAdev\rului. ~n prefa]a la traducerea german\ se afirm\ c\ �doctrina papeieste o mîr[\vie, o blasfemie infernal\ [i diabolic\�, iar papa e un �Antihristblestemat [i damnat�8.

~n 1555, fostul c\lug\r franciscan Burckhard Waldis public\ în limbagerman\, sub titlul Rime burle[ti, o alt\ lucrare scris\ în latin\ de ThomasKirchmaier consacrat\ �regatului papist� [i �moravurilor papei�. ~n ea seafirm\ mai ales c\ �religia Turcilor e superioar\ celei a papista[ilor� [i c\�turcul are mai mult respect pentru Dumnezeu decît to]i papista[ii lua]i laun loc�9. Rimele burle[ti au avut cinci edi]ii în dou\zeci de ani (1555-1575).Pamfletele polemistului Jean Fischart din anii 1570 nu-s mai pu]in violentecontra �papalit\]ii fondate de diavol� [i contra Micii tichii p\trate aiezuitului. Papa e descris ca �un [arlatan mîr[av� [i �un felcer vulgar�.~ntr-o epoc\ în care vezi peste tot cazuri monstruoase � semn evident c\totul merge r\u [i c\ Dumnezeu e mînios �, Fischart ne asigur\ c\�adev\rata supra-minune� e �acest mielu[el de mare, fiara a[ezat\ petron, prostituata din Babilon adus\ la Roma de diavol... p\ianjenul veninos[i vr\jitoarea fatal\�10. Fischart asociaz\ într-o aceea[i acuz\ papismul, peevrei [i pe vr\jitoare : `mbinare caracteristic\ pentru escatologia protestant\de atunci.

Predicatorul Barthélemy Ringwaldt, de la sfîr[itul secolului XVI, esteun bun reprezentant al acestei categorii de pastori luterani ce deplîngcorup]ia general\, denun]\ papalitatea [i amintesc sfîr[itul timpurilor. ~npoemul s\u, Die lauter Wahrheit (Adev\ratul adev\r, 1585) autorul vedecum vin �ultimele clipe ale lumii... Nu se mai poate spera nici o îmbun\-t\]ire�. Cartea a avut paisprezece edi]ii între 1585 [i 1610. ~ntr-o alt\pies\, Christliche Warnung des trewen Eckarts (Avertismentul cre[tin alevlaviosului Eckart, 1588), Ringwaldt m\rturise[te cu triste]e : �Nu, rimelemele nu vor reu[i s\ smulg\ lumea din clisa diavolului�. El încearc\ s\-iimpresioneze pe p\c\to[i cu o descriere groaznic\ a infernului, evoc\, nuf\r\ melancolie, �vremurile bune de alt\dat\� ale catolicismului, dar nu-l iart\nici pe Antihristul de la Roma, �aceast\ hidoas\ crisalid\ a diavolului�11.

Atacurile grupate contra numero[ilor du[mani care asalteaz\ cetatealuteran\ sînt evidente la începutul unei culegeri de fabule publicate în1580, aceea a predicatorului Erasmus Alberus, Das Buch von der Tugentund Weisshait (Cartea virtu]ii [i a în]elepciunii). ~n aceast\ lucraredestinat\ [colarilor, autorul explic\ într-adev\r c\ �diavolul î[i are [i elfabulele sale : cele inventate de predicatorii [i c\lug\rii papista[i, Coranullui Mahomed [i povestirile talmudice ale evreilor : ele nu folosesc la nimicaltceva decît la cre[terea împ\r\]iei diavolului [i la îndep\rtarea oamenilorde Dumnezeu [i de adev\r�12. Pe urmele lui Luther, predicatorii �evanghelici�

239

pleac\ la r\zboi contra evreilor [i a turcilor. ~ntr-o predic\ duminical\publicat\ în 1564, Johann Spangeberg proclam\ : �F\r\ nici o îndoial\,evreii sînt oameni netrebnici [i întotdeauna gata s\ calomnieze... Ei n-audomiciliu fix, nici p\mînturi [i orice fir de a]\ din `mbr\c\mintea lor esteprodusul blestematei lor l\comii [i al cametei... Cea mai mare dorin]\ a lorar fi ca nici un cre[tin s\ nu supravie]uiasc\... Nu exist\ pe lume o ras\ maiblestemat\, mai aduc\toare de rele, mai crud\ [i mai periculoas\ ca a lor�13.

Tot cam pe atunci se public\ la Nürnberg operele în limba latin\ alelui Regius Urbanus. Autorul ne îndeamn\ � e vorba iar\[i de o predic\ � s\�]inem cont de faptul c\ turcii s`nt o `ntruchipare a lui Satan `ntruc`t sîntinstrumentele lui preferate [i credincioase [i ̀ i ̀ ndeplinesc toate dorin]ele�.Atît de mare-i ura lor împotriva cre[tinilor încît �sînt gata s\ suporte toatenenorocirile [i toate dezastrele � foame, frig, dureri, pl\gi, lovituri, r\ni [ichiar moartea � numai s\ le fac\ r\u�. Victorio[i, ei �str\pung [i m\cel\resctineri [i b\trîni, femei [i copii, spintec\ femeile îns\rcinate, trag în ]eap\ [ipun în vîrful unor pari ascu]i]i fetu[i sau copila[i�14.

Du[manii Evangheliei sînt deci de mai multe feluri [i, în plus, ei n-aufost niciodat\ atît de numero[i : aceasta e convingerea exprimat\ denenum\rate ori de c\tre predicatorii luterani din secolul XVI [i din primajum\tate a secolului XVII. Dietrich Veit, ale c\rui predici sînt publicate în1549, a[az\ cu hot\rîre papalitatea în fruntea vr\jma[ilor lui Hristos, dar îiadaug\ pe evrei, pe anabapti[ti [i pe calvini[ti15. Regius Urbanus e [i elconvins c\ Satan asmute toate sectele contra luteranilor, [i în special peanabapti[ti16. Hesshusius se folose[te de parabola neghinei pentru aidentifica toate buruienile care au crescut odinioar\ [i se nasc, în vremeasa, în interiorul Bisericii : Zwingli, Calvin [i anabapti[tii figureaz\ pe aceast\ultim\ list\ ; [i predicatorul aminte[te proverbul : �Cînd Dumnezeu constru-ie[te o biseric\, diavolul ridic\ al\turi o cas\ de rug\ciuni�17. ~ntr-o comedieîn limba latin\, Phasma, prezentat\ la Tübingen în 1580 în fa]a unei s\lipline de principi [i de seniori, tradus\ apoi de dou\ ori în german\, Luther[i Brenz polemizeaz\ contra lui Zwingli, Bèze [i Carlstadt. Diavolul trageîn infern nu numai pe pap\, dar [i pe to]i cei ce se îndep\rteaz\ deortodoxia �evanghelic\�18. O �comedie spiritual\� a unui diacon, MartinRinckhart, jucat\ de elevi în 1613 [i intitulat\ Cavalerul cre[tin dinEisleben, îl prezint\ pe Luther ca pe un vajnic r\zboinic care-i nimice[tepe to]i du[manii lui Dumnezeu, adic\ pe pap\, �pe sacramentari, zwinglieni,calvini[ti� [i pe to]i �fal[ii fra]i�. To]i ace[ti pseudo-cre[tini sînt considera]i�vipere� [i acuza]i c\ vars\ contra lui Isus [i a Mariei �un torent depucioas\ infernal\�19.

Aceste m\rturii, c\rora le putem ad\uga [i altele, arat\ c\ luteranii nuse sim]eau, nici chiar în Germania, pe pozi]ii de for]\. {i asta cu atît maimult cu cît, dup\ ce au trecut primul [oc [i entuziasmul începuturilorReformei, impactul trecutului [i contraatacurile Romei readuc un anumitnum\r de oameni în interiorul confesiunii tradi]ionale. Acest aspect alsitua]iei religioase, de regul\ pu]in scos în eviden]\, merit\ a fi notat ;



Brenz constat\ într-o predic\ : �Printre cei ce au primit Evanghelia sînt uniicare, v\zînd prosperitatea idolatriei papale, se întorc la ea�20. ~n anii 1560fostul preot Regius Urbanus se str\duie[te s\ readuc\ la luteranism credincio[iiademeni]i de argumentele catolice [i le spune : �Trebuie s\ ]inem cu t\riela doctrina noastr\. Dac\ papista[ii reu[esc s\ semene îndoiala, sîntempierdu]i. S-a întîmplat deja ca unii care ni s-au al\turat s\ se întoarc\înapoi�21. Cît despre Hesshusius, el e un martor întristat al dezicerilor dinrîndul nobilimii germane [i scrie în 1581 : �Sînt unii nobili, ale c\ror nume lecunoa[tem, care au studiat la Wittenberg, i-au ascultat un an întreg pe MartinLuther [i pe Phillipe [Melanchthon] [i au acceptat adev\rul Evangheliei.Dar îndat\ ce au ob]inut un canonicat, vreo aba]ie bogat\ sau un episcopatmai puternic � la Augsburg sau la Würtzburg � repede s-au lep\dat deEvanghelie, au luat loc la masa lui Antihrist [i au rec\zut sub jugul lui Satan�22.

~n sfîr[it, predicatorii noteaz\ cu triste]e c\ doctrina justific\rii princredin]\ i-a încurajat pe oameni s\ se poarte urît � pentru c\, oricum,consider\ ei, vor fi salva]i � [i c\ indiferen]a în materie de religie iaamploare. Dup\ ce i-a înfierat pe cei ce se întorc la papism, Brenz adaug\ :�Al]ii trec de-a dreptul la ateism. Ei afirm\ c\ [i vechii [i noii preo]i artrebui spînzura]i de copaci de-a lungul drumului�23. ~n alt\ parte, el îi atac\pe p\rin]ii c\rora �nu le e ru[ine s\ declare în public [i în familie c\ tot cese spune la biseric\ [i în predici n-are nici o importan]\�24. Hesshusius îiatac\ f\r\ deosebire pe to]i cei ce �p\r\sesc Biserica, se întorc la p\gînism[i necredin]\, la orbirea papist\ sau fondeaz\ secte noi : curat\ nebunie !�25.Aceast\ afirma]ie e precizat\ [i într-o alt\ predic\ printr-o constatare cene poate mira, de[i merit\ aten]ia istoricului : �Cea mai mare parte dintreoameni nu cred în învierea mor]ilor�26.

Atîtea indicii acumulate, atîtea pericole de înfruntat îi fac pe repre-zentan]ii de seam\ ai luteranismului s\-l vad\ pe Satan peste tot. Estecazul lui Dietrich Veit atunci cînd îi pune în gard\ pe copii contra puterii[i proximit\]ii diavolului : �S\ nu crezi c\, dac\ ai fost botezat [i ]i-ai pusîncrederea în Domnul t\u Isus Hristos, de-acum e[ti în siguran]\ : s\ nu-]iimaginezi c\ diavolul e la o mie de mile de tine. Nici vorb\, el e chiar lîng\tine, în permanen]\, c\ci du[manul [tie c\ sîntem pe terenul lui devîn\toare... Din cauza p\catului, demonul a devenit prin]ul [i Dumnezeulacestei lumi�27. Urbanus Regius confirm\ declarînd : �Satan e mare me[ter[i inventator a mii de [iretlicuri... Cînd promite, cînd amenin]\ [i sperie.Ne atac\ din fa]\, din spate [i din toate p\r]ile�28.

Ofensiva satanic\ dezl\n]uindu-se cu atîta violen]\, nu este permis\nici o îndoial\ : �marele supliciu e iminent�, Germania va fi înainteatuturor �exemplul mîniei lui Dumnezeu peste întreg p\mîntul�29. Astfelprofetizeaz\ Johann Brenz în omiliile pronun]ate `n anii 1537-1552. ~ntreguldiscurs luteran din secolul XVI era în]esat de anun]uri escatologice30.Osiander scrie o carte întreag\ � publicat\ în 1544 � pentru a demonstrac\, oricare ar fi modul de calcul adoptat, sfîr[itul lumii nu va veni dup\167231. Hesshusius constat\ c\ �frica e prezent\ mai mult ca oricînd

241

printre oameni ; ea constituie semnul cel mai r\u c\ judecata de apoi efoarte aproape�32. Predicatorul Gigas, ale c\rui predici au fost publicate în1582, ne asigur\ c\ ultimul mileniu a sosit [i c\ el nu va trece pîn\ la cap\t�pentru c\, a[a cum zice Hristos, adev\rul însu[i, vremea s-a scurtat...Ultimul potop, cel de foc, nu poate fi desp\r]it prea mult de patimilenoului Adam, Isus Hristos... Doctorul Luther e f\r\ nici o îndoial\ cel de-altreilea [i ultimul Ilie� etc. 33.

Aceste declara]ii ce concord\ cu altele extrem de numeroase nu au dece s\ ne surprind\. Ele eviden]iaz\ mai ales respingerea plin\ de indignarede c\tre protestan]i a calendarului lui Grigore XIII care dovedea, `n ochiilor, c\ papa nu credea în sfîr[itul lumii34. ~n schimb, e mai pu]in cunoscut\prelungirea tensiunii escatologice în Germania în prima jum\tate a seco-lului XVII. Jubileul Reformei (în 1617) [i R\zboiul de Treizeci de ani(1616-1648) `i explic\ men]inerea sau reactivarea. Deja men]ionat deJanssen35, rolul jubileului din 1617 a fost recent pus în lumin\ de c\treBernard Vogler care subliniaz\ explozia, cu aceast\ ocazie, al\turi desentimente de bucurie, a unui violent antipapism [i a unui [ovinism brut,îndeosebi în cele 46 de culegeri de predici editate în Imperiu între1617-1618. Se vorbea cu prisosin]\ de tirania anticre[tin\ a Romei, desprepap\ c\ �larv\ a diavolului�, despre sclavia în Egipt, despre Moloh [iprostituata din Babilon. Manifest\rile centenarului au dat na[tere, în locali-t\]ile mixte, la un climat de r\zboi civil, exacerbat în curînd de R\zboiulde Treizeci de ani. Apocalipsul era mai mult ca niciodat\ la ordinea zilei36.

~n]elegem acum cuvintele lui Johann Gerhardt dintr-o predic\ din adoua duminic\ a Postului Cr\ciunului : �A[a cum la omul în vîrst\ totulsl\be[te [i se [ubreze[te � privirea se întunec\, picioarele se împleticesc,for]ele se pierd, mintea se tulbur\ � la fel, cînd se va apropia sfîr[itullumii, soarele [i luna vor p\li, p\mîntul se va cutremura, puterile v\zdu-hurilor vor fi zguduite din temelii, oamenii se vor usca de sup\rare�.Ne-am putea gîndi c\ aceste preziceri banale nu vestesc neap\rat undeznod\mînt apropiat. Dar, continuîndu-[i ideea [i dup\ ce a detaliatdiferitele semne ale sfîr[itului lumii în cer, pe p\mînt [i pe ape, Gerhardtprecizeaz\ auditoriului : �Toate aceste semne se repet\ zilnic sub ochiino[tri, pentru a ne sili s\ în]elegem c\ ziua Domnului e aproape. Oaren-au avut loc atîtea groaznice eclipse ? N-a ap\rut, în 1572, o nou\ stea pecer ? Cine se mai poate îndoi c\ ea a anun]at ultima venire a lui Hristos, tota[a cum o stea a ap\rut pe cer la na[terea lui ? Nu sînt acestea lucruri triste[i tulbur\toare ? Nu vede]i c\ oamenii sînt nelini[ti]i ? C\ for]ele lor sl\bescdin cauza sup\r\rii ? Cerul s-a închis pentru noi ; doar p\mîntul ne prime[te :iat\ ceea ce pentru noi e mai mult o dorin]\ decît o experien]\. {i atunci,s\ ne ferim a zice, ca sluga cea rea, c\ « St\pînul meu întîrzie s\ vin\ » (Mat.24, 48). S\ zicem mai bine : « iat\, Judec\torul este chiar la u[\ » (Iacov 5, 9)�37.

Dedica]ia culegerii în care se g\se[te aceast\ predic\ e din 1634. Cevamai devreme � în 1625 � ap\ruse prima edi]ie a lucr\rii De Vero Christianode Johann Arndt (� 1621), despre care se spune c\ s-a bucurat de un



succes durabil în Germania [i c\ l-a marcat puternic pe Spener. ~nc\ dinprefa]\, cititorul este pus în fa]a eviden]ei unui sfîr[it al lumii iminent :

�Modul de via]\ actual, stricat [i lipsit de credin]\, nu numai c\ ediametral opus lui Hristos [i disciplinei sale, dar zilnic face s\ seadune deasupra noastr\ atîta mînie divin\ [i atîtea pedepse, încîtaproape întregul univers � cer, p\mînt, foc [i ap\ � va contribui lar\zbunarea insultelor aduse Creatorului. Tot sistemul lumii, cuprinsparc\ de o îndrept\]it\ indignare, amenin]\ cu ruina. Iat\ pentru cesîntem pedepsi]i cu lipsa de pîine, cu flagelul r\zboiului, sîntemchinui]i de foame [i de cium\. Dar `nc\ nu-i plin paharul. Pentru c\alte pl\gi vor veni curînd, prevestitoare ale sfîr[itului lumii. {i cu atîtaviolen]\ vor lovi, asemenea unei armate, [i atît de insistent, încît rarevor fi creaturile cru]ate. ~nainte de ie[irea din Egipt [i de eliberareaevreilor, necredincio[ii [i p\gînii au fost [i ei victimele unor flageluri`ngrozitoare ; tot astfel, înainte de ultima eliberare a fiilor lui Dumnezeudin lumea asta, nelegiuirea f\r\ precedent a oamenilor va fi pedepsit\cu urgii grozave [i despre care nu s-a mai auzit niciodat\. A venit decivremea peniten]ei�38.

Lucrarea lui Arndt este urmat\, la numai doi ani, de Diatribe de milleannis apocalyptis (1627) a lui Alsted, un comentariu al Apocalipsei care,tradus în englez\, a avut un puternic impact în insulele britanice. Neputem întreba în ce m\sur\ cititorii sau ascult\torii acordau credit unorastfel de anun]uri. Se [tie c\ predicarea catolic\ din Germania, din ra]iunide polemic\ antiluteran\, sus]ine uneori contrariul acestor discursuri alar-miste39. ~n plus, mai multe m\rturii, venind uneori din partea predicatorilorîn[i[i, las\ s\ se întrevad\ scepticismul sau ironia anumitor oameni. Ofoaie volant\ din 1581 sus]ine : �{i judecata de apoi, [i cei ce o prevestescnu mai stîrnesc decît rîsul. Atît de mult [i a[a de des s-a vorbit despre ea,dar nu s-a petrecut nimic ! Ce s-o fi întîmplat cu ziua Domnului ? S\ se fir\t\cit pe drum ?�40 O alt\ foaie volant\, din 1594, d\ de în]eles c\, dac\vrei s\ fii considerat �om�, �nu trebuie s\ te temi de judecata de apoi, dediavol sau de focul gheenei ; trebuie s\ prive[ti ca pe ni[te fabule tot ceeace, dup\ cum se spune, au n\scocit babele�41. �Cînd li se vorbe[te dejudecata de apoi epicurienilor no[tri, î[i manifest\ dezolarea, în 1603, unprofesor din Tübingen, Johann Georg Sigwart, ei încep s\ c`rteasc\ [i s\zic\ : « E mult de cînd ni se vorbe[te despre ea. Dar cînd va veni oare ?Dup\ p\rerea noastr\ noi n-o s-o mai apuc\m. Pîn\ una alta, de-am aveace mînca, ce bea [i cu ce ne pl\ti datoriile, am duce-o foarte bine »�42.

Aceste reac]ii sînt asem\n\toare cu cele pe care le-am identificat [i în]\rile catolice prin interpretarea celor mai traumatizante predici. Probabilc\ un anumit num\r de auditori � b\rba]ii mai cu seam\ � r\mîneaurefractari la pastorala fricii sub toate formele ei. Dar, pe de alt\ parte, esigur c\ ea impresiona [i marca persoanele cele mai �motivate� din punctde vedere religios. Ne este cu neputin]\ s\ credem c\ antipapismulapocaliptic al predicatorilor luterani n-a avut o ac]iune durabil\. ~n cazcontrar, nu s-ar putea explica puternicele tensiuni confesionale care au d\inuit

243

în Germania mult dup\ 1648. Toleran]a reciproc\ în raporturile cotidienen-a cî[tigat cu adev\rat teren decît destul de tîrziu, în secolul XVIII43.

Cazul francez aduce o nou\ dovad\ a leg\turii între comunitatea înpericol, escatologia protestant\ [i discursul de amenin]are, acesta fiindr`nd pe rînd îndreptat împotriva du[manilor Reformei [i împotriva calvi-ni[tilor modera]i sau nicodemi]i. Frica în Occident pusese în relief puter-nica acuz\ lansat\ contra Antihristului de la Roma de c\tre reforma]iizwinglio-calvini[ti din secolul XVI [i de la începutul secolului XVII44.Tractatus de Antechristo al lui Daneau (1576), Antihristul roman deVignier (1604), Misterul nelegiuirii de Duplessis-Mornay (1611) nu sîntdecît lucr\rile cele mai cunoscute dintr-o serie lung\ [i variat\. Totulmerge din ce `n ce mai r\u ; p\catul î[i extinde st\p`nirea, oamenii se facdin ce ̀ n ce mai mici ; natura î[i epuizeaz\ resursele ; papalitatea ajunge lacap\tul tic\lo[iilor sale ; `nsp\im`nt\toarea judecat\ a lui Dumnezeu seapropie, dar zorii vor lumina curînd mica turm\, acestea sînt compo-nentele unei literaturi c\reia escatologia îi d\ coeren]\, chiar atunci c`ndaceast\ escatologie e mai curînd subîn]eleas\ decît exprimat\. E [i cazulc\r]ii lui Chassanion, Despre marile [i temutele judec\]i ale lui Dumnezeu(Morges, 1581), consacrat\ în întregime dialecticii p\cat-pedeaps\ [i carese deschide cu eviden]a �stric\ciunii [i a perversit\]ii lumii prezente�(cap. I). E clar � pentru noi � c\ r\zbunarea a[teptat\ a lui Dumnezeuexprima la modul simbolic agresivitatea unei minorit\]i ce se [tia amenin]at\.Nu din întîmplare lucrarea lui Chassanion a constituit una din surseleTragicelor lui Agrippa d�Aubigné.

Aceea[i analiz\ este valabil\ [i pentru scrierile escatologice protestantecare au urmat revoc\rii Edictului de la Nantes. Ne gîndim îndeosebi la celebrultratat al lui Pierre Jurieu despre ~mplinirea profe]iilor (L�Accomplissementdes prophéties, 1686) redactat într-un spirit evident milenarist. ~n acesttext, mai mult ca oriunde, se împletesc speran]ele [i amenin]\rile. Autoruldemonstreaz\ mai întîi c\ papismul este imperiul anticre[tin ; apoi, anun]\c\ ruina lui e aproape, c\ persecutarea credincio[ilor (adic\ a reforma]ilorfrancezi) va lua sfîr[it peste trei ani [i jum\tate. �Reformarea se va restabiliîn Fran]a peste pu]ini ani ; apoi ea se va înst\pîni prin autoritatea regal\.Fran]a va renun]a la papism, iar regatul se va converti�45. Domnia luiAntihrist va lua sfîr[it între 1710 [i 1715. Reunirea cre[tinilor se va înf\ptuipe la 1740. �To]i p\gînii vor veni atunci în Biseric\, la fel ca [i evreii, iar în1785 se va institui glorioasa domnie a lui Hristos pe p\mînt�46.

Se va mira de o asemenea cascad\ de profe]ii cifrate numai cine nu[tie cît de frecvente erau ele în Occidentul secolelor XVI [i XVII. ~nmijlocul profe]iilor sale, Jurieu se opre[te o clip\ pentru a se interoga : �Eo mare întrebare, scrie el, dac\ imperiul anticre[tin al papismului va fidistrus prin fier, prin foc [[i] prin v\rsare de sînge�47. El admite c\Apocalipsa �nu te oblig\ s-o crezi�. Totu[i el ar vrea �s\ fie ̀ n asentimentuluniversal al interpre]ilor uneia sau alteia dintre comuniuni, care sus]inunanim c\, în pr\bu[irea imperiului anticre[tin va fi o mare v\rsare desînge [i c\ Babilonul, capitala acestui imperiu (citi]i Roma), va fi pref\cut



în cenu[\�48. {i aceasta din dou\ motive. Primul este c\ �nu-i de crezut c\papa [i partizanii s\i se vor preda f\r\ rezisten]\�. Al doilea : ]in`nd cont�c\ ora[ul Roma e, de dou\ mii de ani, st\pînul lumii, tiranul universului, av\rsat atîta sînge [i a fost inundat de atîtea murd\rii, se cuvine s\ fienimicit, iar universul s\ fie r\zbunat�49.

�R\zbunare� � acesta e cuvîntul. Pe atunci, el era inseparabil deanun]urile escatologice. Mai înainte, Jurieu declarase : �Seceri[ul a trecut...iar culesul viilor se apropie�. Or, �culesul viilor� e sinonim cu �r\zbunare�.�Seceri[ul, explic\ Jurieu, poate însemna ceva bun ; dar nu vedem nimicbun în culesul viilor� � fraz\ uimitoare sub pana unui francez. �Mustulciorchinilor de struguri are culoarea sîngelui ce iese din venele uciga[ilor.De aceea culesul viilor înseamn\ întotdeauna mînie, furie, distrugere,r\zbunare [i v\rsare de sînge�50.

S\ ne întoarcem acum la propov\duirea `n de[ert, frecvent\ în aceea[iepoc\. G\sim, al\turi de o puternic\ exaltare [i de mari speran]e escato-logice, o dubl\ acuza]ie : una contra Babilonului roman [i a partizanilor lui,alta împotriva la[it\]ii [i apostaziilor protestan]ilor frico[i51. Acestora li sepredic\ poc\in]a prin pastorala fricii. Antoine Rocher, un fost d\r\citor delîn\ din Cévennes, este arestat în 1686. Asupra lui sînt g\site cinci caietecu predici al c\ror text l-a uimit pe intendentul Baville, c\ruia i-a venitgreu s\ cread\ c\ un simplu me[te[ugar a putut redacta texte atît de lungi[i cu a[a de pu]ine [ters\turi. Or, ele apar]ineau într-adev\r lui Rocher.~ntr-una din predici, aposta]ii sînt amenin]a]i astfel :

�...Aminti]i-v\ c\ Isus Hristos a spus c\ mul]i sînt chema]i, dar pu]iniale[i... « El are un dîrmon în mîn\, vrea s\-[i cure]e aria [i s\-[i urcegrîul în pod » dar « va arde paiele în focul cel nestins ». A]i vrea s\ fi]ipaiele sau pleava ce urmeaz\ s\ fie arse ? Ve]i fi, negre[it, dac\ nu v\retrage]i dintre nelegiui]i...V\ avertizez azi din partea lui Dumnezeu, cu scopul de a v\ sc\pa dinfoc, de a v\ salva prin spaim\�52.

Acelea[i vorbe [i din gura fostului avocat Brusson, devenit [i el unpredicator `n de[ert. ~ntr-o predic\ intitulat\ Demonii servi]i de idoli,compus\ pe la 1690 [i repetat\ de dou\sprezece ori, aposta]ii sînt dinnou apostrofa]i :

�...Nu v\ cutremura]i de oroare atunci cînd v\ da]i seama c\ a]i ie[itdin comuniunea cu Mîntuitorul vostru [i cu Dumnezeul vostru, [[i c\]a]i intrat în tov\r\[ia lui Antihrist [i a Demonului ? Nu v\ îngrozi]i cîndde fiecare dat\ cînd v-a]i închinat la zeii vo[tri de mucava [i baleg\sau în fa]a altor idoli, l-a]i venerat pe diavol care a inventat idolatria cas\ se fac\ adorat el însu[i�53.

Discurs tipic pentru comandantul unei �cet\]i asediate� atacate de for]emult superioare ca num\r, dar care-[i pune toat\ n\dejdea în cel Atotputernic,iar acesta, în ziua victoriei, nu va [ov\i s\ se r\zbune pe renega]i.

~n insulele britanice observ\m, f\r\ ̀ ndoial\, cel mai bine cum func]io-neaz\, în secolele XVI [i XVII, sistemul mental ce asociaz\ no]iunile de

245

pericol, fric\ / speran]\ [i discursul de amenin]\ri. Timpul periculos aparecelor ce-l tr\iesc ca un �timp comprimat� precipit`ndu-se spre marea ruptur\54.Aceasta � ruptura lumii [i a duratei � va da în mod r\sun\tor dreptatecelor drep]i. Dar vai de cine nu se va fi al\turat la timp înving\torilor luiAntihrist. Ziua marelui adev\r va fi [i aceea a condamn\rii lor. Mai multdecît istoricii francezi sau germani, cei din Marea Britanie au tendin]a �justificat\ � de a sublinia cu vigoare aspectele escatologice ale Reformei.~n ultimii doisprezece ani, Chr. Hill, Br. Ball, P. Christianson au aduscontribu]ii decisive la elucidarea acestui aspect specific protestantismuluiîn ]ara lor de la domnia lui Henric al VIII-lea pîn\ la restaura]ia Stuar]ilor55.

~ntr-o manier\ general\, Reforma a constituit � trebuie s-o spunem [is-o repet\m � în acela[i timp apogeul [i relansarea unei fr\m`nt\ri escato-logice care a luat amploare în Occident începînd cu secolul XIV56. Sfîr[itulapropiat al lumii sau domnia iminent\ a celor drep]i timp de o mie de ani(înainte de judecata de apoi) : acestea erau cele dou\ perspective anun]atede numero[ii profe]i de la începutul modernit\]ii europene, cartea luiDaniel [i Apocalipsa fiind lucr\rile lor favorite. Declarînd r\zboi, chiar dela începuturile sale, atît papei-Antihrist, cît [i Babilonului modern (Roma),protestantismul se situa inevitabil pe o traiectorie escatologic\. A[adar, depe continent veneau în Marea Britanie elementele literaturii apocalipticereformate. ~nc\ din 1519, Luther sus]inea c\ epoca sa tr\ie[te vremea dinurm\ [i c\ sfîr[itul lumii nu-i departe57. Aceast\ convingere nu l-a maip\r\sit. Melanchthon împ\rt\[ea aceea[i opinie. El vorbea de �periculoa-sele zile de pe urm\�, de apropiata întoarcere a lui Isus, despre venirealui �`n preajma noastr\ de-acum�. Or, comentariile la cartea lui Daniel alelui Melanchthon, dar [i ale lui �colampade [i ale altor reforma]i au fosttraduse în englez\ înc\ din 154558. De[i Calvin n-a explicitat personala[teptarea marii veniri, contemporanii au putut-o descifra totu[i în scrierilesale59. Cît despre Bucer, în al s\u De Regno Christi (publicat postum în 1557,dar care era dedicat lui Eduard al VI-lea), el îi îndemna pe principii cre[tinila lupt\ contra împ\r\]iei lui Antihrist. Traducerea în englez\ a Bibliei dela Geneva, foarte citit\ de britanici înainte [i în timpul r\zboiului civil [ivîndut\ la un pre] foarte mic, nu putea decît s\ înt\reasc\ aceast\ viziunea istoriei. Notele marginale la Tesaloniceni 2 [i Apocalipsa 13 afirmau c\papa e �omul p\catului�, �fiul pierzaniei� [i �a doua fiar\� descris\ încartea Revela]iilor60. ~n secolele XVI-XVII un [ir neîntrerupt de lucr\ri depe continent traduse în englez\ alimenteaz\ fr\m`ntarea escatologic\.Cele mai importante au fost :

A. OSIANDER, Vermutung von den letzten Zeiten und dem Ende derWelt aus den heiligen Schrift gezogen, Nürnberg, 1545 ; trad.englez\ de Joye, The Coniectures of the ende of the worlde,Anvers, 1548.

S. a GEVEREN, trad. englez\ de Rogers, Of the ende of this worldeand the second comming of Christ, 1577 : cinci edi]ii englezeîntre 1577 [i 1589.



Ph. DUPLESSIS-MORNAY, Traité de l�Église, 1578 ; trad. englez\ A NotableTreatise of the Church, de J. Field, 1579.

Le Mystère d�iniquité (1611), trad. englez\ de S. Lennard, TheMysterie of Iniquitie, 1612.

Fr. JUNIUS, Apocalypsis methodica analysis notisque illustrata,Heidelberg, 1591, trad. englez\ Apocalypsis, a Brief and LearnedCommentarie upon the Revelation of St John, 1592.

P. DU MOULIN, L�Accomplissement des prophéties, trad. englez\ deJ. Heath, The Accomplishment of Prophecies, 1612.

D. PAREUS, In Divinam Apocalypsim... Commentarius, Heidelberg,1618, trad. englez\ de E. Arnold, A Commentary upon the DivineRevelation, 1644.

J. H. ALSTED, Diatribe de mille annis apocalyptis, Frankfurt, 1627,trad. englez\, The Beloved City, or, The Saints Reign on Earth AThousand Years, 1643.

Aceast\ list\ neexhaustiv\ demonstreaz\ c\ un flux continuu de lucr\riapar]inînd unor protestan]i germani, olandezi [i francezi aduce în MareaBritanie convingerile profetice ale Reformei continentale în cele dou\versiuni tradi]ionale : cea care anun]a apropiatul sfîr[it al lumii [i cea carevedea r\s\rind împ\r\]ia de o mie de ani a celor drep]i. Dar dac\ discursulescatologic a cunoscut un asemenea succes în insulele britanice [i nunumai în cercurile extremiste [i revolu]ionare, aceasta pentru c\ protestan-tismul s-a sim]it aici mult\ vreme amenin]at [i [ubred. Poate c\ nu secunoa[te îndeajuns c\ Biserica anglican\ a avut [i ea indexul ei61 [i c\ otraducere a Introducerii în via]a cucernic\ a fost ars\ de c\l\u în 163762.Conform acestui index, 294 de c\r]i �tip\rite sau publicate în Anglia� aufost cenzurate între 1530 [i 1683 : dovada evident\ a mentalit\]ii obsi-dionale. Noaptea Sf`ntului Bartolomeu (1572), asasinarea lui WilhelmTaciturnul (1584), atacul Invincibilei Armada (1588), �capitularea luiHenric al IV-lea în fa]a lui Antihrist� (1593), adic\ abjurarea lui, complotulprafului de pu[c\ (1605), sosirea, în 1625, a so]iei lui Carol I, Henrieta,sora lui Ludovic al XIII-lea, cu un cortegiu de c\lug\ri [i de consiliericatolici, înfrîngerile suferite de protestan]i în Germania înainte de intrareaîn scen\ a lui Gustav Adolf, masacrarea englezilor în Irlanda (1641), toate[i-au cumulat efectele pentru a spori în Marea Britanie frica de haos [istarea de cetate asediat\, favorizînd interpretarea apocaliptic\ a Reformei.Cei mai porni]i împotriva Romei au v\zut în ac]iunea lui Carol I, a lui Laud[i a �Arminienilor� dovada c\ un complot diabolic era pus la cale chiar îninteriorul grani]elor. Frica de Antihrist [i exaltarea provocat\ de speran]aîntr-o iminent\ victorie asupra lui au atins paroxismul în cei dou\zeci deani dintre convocarea Parlamentului celui Lung (1640) [i revenirea petron a dinastiei Stuart (1660). Cele dou\ r\zboaie civile � 1642-1646 [i1648 � [i executarea lui Carol I în 1649 au constituit pentru englezi �oexperien]\ traumatizant\�, îndeosebi pentru cei ce priveau pe englezidrept �poporul ales, ocrotit de Dumnezeu [i destinat s\ devin\ instrumentul,

247

poate chiar principalul instrument, al înf\ptuirii planului divin�63. Ei seconsiderau angaja]i într-o �misiune titanic\�, într-o lupt\ de dimensiuni�cosmice�64 care trebuia s\ duc\ la înfrîngerea lui Satan.

Nu-i o întîmplare faptul c\ Iacob al VI-lea al Sco]iei � viitorul Iacob I alAngliei � a redactat, în 1588, în timp ce flota spaniol\ se apropia decoastele engleze, �folositoarele sale medita]ii asupra... Apocalipsei�65.Napier era înc\ în euforia victoriei asupra Invincibilei Armada a lui Filipal II-lea atunci cînd a publicat (în 1593) [i i-a dedicat lui Iacob al VI-leaA plaine Discovery of the whole Revelation of St. John, o lucrare pe caresco]ienii [i englezii au citit-o [i au recitit-o, fiind tradus\ în latin\, francez\,olandez\ [i german\66. S\ nu ne mir\m nici dac\ perioada 1640-1660 av\zut, din punct de vedere cantitativ, apogeul publica]iilor escatologice,mai ales milenariste, în insulele britanice, impactul bro[urilor, almanahurilor[i al foilor volante dublîndu-l pe cel al predicilor. Dup\ Grotius, 80 delucr\ri cu caracter profetic ar fi fost publicate în englez\ în 1649. Daraceast\ cifr\ nu ]ine cont de scrierile polemice, de diferitele comentarii [itratate care, f\r\ a avea escatologia drept prim obiectiv, o integrau totu[ipe parcurs67. ~n cei dou\zeci de ani cruciali deschi[i de convocareaParlamentului Celui Lung, în Marea Britanie toat\ lumea a auzit vorbindu-sede Antihrist. Din nou s-a afirmat convingerea (exprimat\ deja de autoriiCiocanului vr\jitoarelor) c\ �Satan, [tiind c\ timpul lui e scurt, î[i agit\toate instrumentele� (Stephen Marshall)68. ~n acela[i spirit, Thomas Goodwinsus]inea : �Cu cît demonul e mai convins c\ timpul lui e scurt, cu atît maitare î[i dezl\n]uie turbarea... V\zînd c\ aceste zile sînt ultimele, noi trebuiecu atît mai mult s\ ne punem în slujba lui Dumnezeu�69. {i asta chiar dac\du[manii apar de peste tot. O lucrare prezbiterian\ publicat\ în 1645,Triumful Adev\rului asupra ereziei 70, atac\ zece categorii de agen]i ailui Satan care conspir\ împotriva adev\ratei Biserici, [i anume : �papista[ii,famili[tii, arienii, arminienii, anabapti[tii, separati[tii, antinomi[tii, monar-hi[tii, milenari[tii [i independen]ii�.

Aparent, lupta pe atîtea fronturi nu-i speria pe partizanii ParlamentuluiCelui Lung [i ai unei Biserici strict calviniste. Dimpotriv\, perspectivar\zboiului provoca la cei mai entuzia[ti dintre ei o �divin\ ner\bdare� :victoria asupra for]elor r\ului era de acum la îndemîn\. Escatologia epociicomporta a[adar o puternic\ înc\rc\tur\ de speran]\. Desigur, era �tîrziu�[i se f\cea �întuneric�. Dar era �ultimul miez de noapte�71. ~n curînd aveaus\ apar\ zorii. Ar fi deci inexact s\ prezent\m a[tept\rile escatologiceîntr-o lumin\ care ar eviden]ia doar aspectele sale traumatizante [i alarmante.Datele mai mult sau mai pu]in precise frecvent avansate pentru sfîr[itullumii sau pentru instaurarea celor o mie de ani de pace erau, fire[te,percepute de opinia public\ drept un calendar al speran]ei. John Napiersitua ultima zi între 1688 [i 170072. Arthur Dent, în Ruina Romei (1603) �una din lucr\rile cele mai populare din literatura profetic\ a vremii � î[iinvita cititorii s\ se a[tepte de-acum înainte �în fiecare ceas� la sunetulcelei de-a [aptea tr`mbi]e a Apocalipsei73. Thomas Brightman calcula, în



1614, c\ acele 1335 de zile ale lui Daniel, echivalînd cu tot atî]ia ani, sevor termina în 1695 sau 170074. Anglicanul Joseph Mede care, datorit\lucr\rii sale Clavis apocalyptica (1627), a fost numit �p\rintele milena-rismului englez�, evitînd excesul de precizie, anun]a c\ �ultimele zile aleOmului p\catului� vor sosi înainte de 171575. Pentru Thomas Goodwin, oalt\ personalitate a escatologiei britanice, 1666 ar marca sfîr[itul domnieilui Antihrist, cea de-a doua venire a Mîntuitorului fiind prev\zut\ pentruanii 1690-170076.

Cele cîteva anticip\ri precise, re]inute printre miile citite sau auzite decontemporani, denot\ un climat colectiv de a[teptare exaltat\. Mul]iaspirau la marele deznod\mînt care ar însemna [i triumful Domnului :�Prieteni cre[tini, exclama Richard Baxter, ce zi va fi aceea !�, �O, zibinecuvîntat\, cea în care m\ voi odihni la sînul lui Dumnezeu�, �Gr\be[te,Doamne, marea zi a învierii !�77. Pastorul independent John Durant, unmilenarist moderat, evoca în Salvarea Sfin]ilor (1653) pilda omului s\racai c\rui vecini erau îngrozi]i de un cutremur de p\mînt, crezînd c\ eravorba de judecata de apoi. El, dimpotriv\, era fericit [i-[i spunea : �A venitziua ? Unde s\ m\ duc ? Pe ce munte s\ m\ urc pentru a-mi vedeaMîntuitorul ?�78 ~n aceast\ stare de a[teptare, sufletul cre[tin trebuia s\ fieca so]ia ce-[i a[tepta so]ul79. Nu trebuie, deci s\ ne însp\imînt\m în fa]ainevitabilelor r\sturn\ri duc`nd la marea eliberare. Fondatorul sectei quakerilor,George Fox, scria în 1659 : �Un cutremur de p\mînt urmeaz\ s\ vin\asupra noastr\, a[a cum n-a mai fost nici unul de la facerea lumii... DarMielul [i sfin]ii vor izbîndi�80. Un alt quaker, Edward Burrough, puneaner\bd\tor întrebarea : �Cît timp, Doamne, oare cît timp vei mai întîrzia ?...Nu s-a împlinit înc\ timpul pe care l-ai promis ?�81 Convertirea evreilortrebuind s\ precead\ c\derea lui Antihrist, dup\ credin]a comun\ a Biblieide la Geneva, a prezbiterienilor [i a independen]ilor, mul]i englezi dintre1640-1660 au crezut-o iminent\. Ceea ce explic\, m\car par]ial, hot\rîrealui Cromwell din 1656 de a-i reprimi pe evrei în Anglia82.

A[adar, nu trebuie s\ subestim\m componenta optimist\ a �divineiner\bd\ri� a englezilor concentra]i, înainte de 1660, asupra marilor scaden]eescatologice. Br.W. Ball are dreptate s\ sublinieze acest aspect al a[tept\riilor83. De altfel, analiza lui poate fi transpus\ în Germania dinainte de anul1648 [i în mediile protestante franceze exaltate de începutul r\zboiului`mpotriva Ligii de la Augsburg. Dar nici nu putem trece sub t\ceredeful\rile agresive stimulate de discursul profetic al epocii. ~n Anglia,Antihrist devenise un adev\rat mit [i ]apul isp\[itor `n care fiecare `[ivedea du[manul declarat. Din acest punct de vedere, discursul escatological timpului apare concomitent ca fiind motivat de fric\ [i generator deamenin]\ri.

Pentru c\ am l\murit anterior sentimentul c\ �totul merge r\u� �convingere comun\ pentru ansamblul profe]ilor din secolele XVI-XVII �nu voi mai reveni asupra acestui diagnostic ce observa peste tot �rev\rs\ride nelegiuiri� [i re]inea din ele un sentiment de teroare. S\ insist\m, mai

249

degrab\, asupra du[manilor �numi]i� ce se deta[au de pe acest fundal decataclism. Primul era papalitatea. Cu excep]ia lui Laud [i a prietenilor luicare î[i puneau întrebarea dac\ papa era într-adev\r Antihrist, aproapeto]i teologii englezi � episcopalieni, prezbiterieni [i independen]i � auacceptat aceast\ ecua]ie. Era certitudinea fondatorilor anglicanismului84. {ia[a a r\mas, în perioada studiat\ de noi, pentru majoritatea englezilorcare, de obicei, puneau ̀ n fruntea Babilonului modern Spania [i pe... turci.

Dar politica religioas\ a lui Laud [i simpatiile sale pentru doctrinaarminian\ � aceasta se întîlnea cu concep]ia catolic\ a liberului arbitru �au provocat o extindere a no]iunii de Antihrist. Adversarii lui Laud aub\nuit existen]a unui �complot papist� înd\r\tul atitudinii [i a deciziilorautoritare ale arhiepiscopului de Canterbury. Laud le-a ap\rut adversarilors\i ca un �babilonian�, un apostat, un �vr\jma[ al lui Hristos� ce reînviacultele p\gîne85. A mai fost calificat drept �proxenet� [i �misit� al luiAntihrist86. Se deschisese calea ce avea s\ duc\ la nenum\ratele amplific\riale mitului lui Antihrist. ~n curînd, îndeosebi dup\ 1640, episcopatul a fostînglobat în aceast\ denumire. Nu era, oare, un subprodus al papalit\]ii ? ~ncursul ultimelor dou\ r\zboaie civile, armata regelui a devenit pentruadversarii s\i armata lui Antihrist. Irlandezii r\scula]i s-au preschimbat [i ei`n discipoli ai vr\jma[ului lui Dumnezeu. {i a fost o vreme cînd, prinsupralicitarea acuza]iilor, fiecare se transforma în Antihristul adversaruluis\u. Prezbiterienii au fost acuza]i de c\tre independen]i c\ ador\ Balaurul[i Fiara. La care calvini[tii ortodoc[i au r\spuns numindu-i la rîndul lorAntihri[ti pe �sectarii� de toate felurile87. Escalada injuriilor l-au f\cut pebaptistul John Canne s\-l numeasc\ pe Cromwell �cornul mic al Fiarei�.Unui fidel al celei de-a �cincea monarhii�, John Rogers, i-a trecut prinminte c\ Antihrist era chiar Lordul Protector88. Bapti[tii au v\zut în botez�gestul lui Antihrist�89. �Nivelatorul� Lilburne sus]inea c\ [i cîntul coral [iorga au fost introduse de Antihrist90. Al]ii au g\sit c\ latina era limba luiAntihrist91. Cît despre Digger-ul Winstanley, el asocia gentry, proprietateprivat\ [i Antihrist92.

A[adar, discursul escatologic al timpului con]inea, cel mai adesea, oputernic\ înc\rc\tur\ de violen]\. Fie anun]a pedepsirea p\c\to[ilor îngeneral, fie îi mobiliza pe sfin]i contra du[manilor clar desemna]i. {i atuncichema la cruciad\ contra lor. ~i acoperea cu acuza]ii de omucidere. Atenuateama asedia]ilor proferînd amenin]\ri [i adunînd for]ele destinate s\-iînsp\imînte pe asediatori [i apoi s\-i doboare. Deja în momentul invazieiSco]iei, Eduard al VI-lea declara c\ lanseaz\ o ofensiv\ contra lui Antihrist.Mai tîrziu, Drake propune s\-l atace pe acesta � în context, Spania � înAmerica93. ~n 1588, Iacob al VI-lea cheam\ la rezisten]\ armat\ `mpotrivan\valei vr\jma[ilor lui Dumnezeu. �Trebuie, spunea el, s\ ne ajut\m uniipe al]ii ca r\zboinicii pe cîmpul de lupt\ [i precum cet\]enii unui ora[ pecare-l iubim�94. Unul dintre primii independen]i englezi, Robert Browne,afirma c\ Roma, ca sediu al lui Antihrist, trebuie ars\95. Sco]ienii care s-aur\sculat, în 1638, contra lui Carol I erau convin[i c\ �Domnul Nostru Isus a



înc\lecat deja în urm\rirea Fiarei�96. Revolta din Irlanda din 1641 a ocazionatdiscursuri incendiare ca predica pronun]at\ de puritanul Cornelius Burgesîn fa]a Parlamentului întrunit în capela sf`nta Margareta din Westminster,unde el a afirmat c\ rebeliunea irlandez\ este prelungirea ac]iunilor luiAntihrist contra Bisericii engleze, dup\ atacul Armadei [i complotulprafului de pu[c\. Ca urmare, predicatorul îndemna Parlamentul s\-[iîntrebuin]eze întreaga putere �pentru a distruge papalitatea [i a nimici[dac\ e posibil] miile de suflete nenorocite, ademenite, care, pentru c\n-au recunoscut h\urile lui Satan, fiind legate la ochi de Antihrist, opunrezisten]\ luminii [i mîntuirii�. Atîta vreme cît nu vor fi învinse, �ele nu vorînceta s\-[i dezl\n]uie turbarea contra noastr\�97.

Aceast\ predic\ trebuie clasat\ printre omiliile belicoase pronun]ate în1640-1643 în fa]a Parlamentului. ~n februarie 1642, Stephen Marshall îiîndeamn\ pe deputa]i s\ intre în b\t\lia ultimelor zile [i s\ se înroleze înlegiunile Domnului. Parlamentul e persecutat de regali[ti [i de neutrali[ticare-s tot atî]ia agen]i ai lui Antihrist. Anglia trebuie s\ se a[tepte la tulbur\ricomparabile cu cele din Irlanda dac\ credincio[ii nu pun mîna pe arme.Datoria lor este de �a r\zbuna Biserica lui Dumnezeu contra Babilonului�98.Joseph Caryl, predicînd despre Apocalips\ în aprilie 1642, în fa]a colegilors\i (era membru al adun\rii de la Westminster), cheam\ la cur\]areaAngliei de tot ce aminte[te de Babilon. �A nu suporta r\ul înseamn\ a-]i fimil\ nu numai de cei buni, ci [i de cei r\i. Nu pute]i fi mai cruzi cu ace[tiadin urm\ decît cru]îndu-i�. De aceea Dumnezeu va nimici Babilonuloriunde îl va g\si99.

Un alt puritan, William Sedgwich explic\, tot în 1642, c\ diavolulîncearc\ s\ împiedice Parlamentul s\ reformeze Biserica. Nu trebuie s\ nea[tept\m ca demonul s\ osteneasc\. Dimpotriv\, �el s-a înfuriat, [i-a ie[itdin min]i, spumeg\, blestem\, zguduie stîlpii ̀ mp\r\]iei, distruge funda]iilestatului, r\spînde[te peste tot frica [i confuzia�. Dar ajutorul lui Dumnezeue la îndemîn\ : �ie[irea va fi cea bun\�. Cei ce s-au legat cu Hristos n-au ase teme de ultima lupt\ `mpotriva c\peteniilor Babilonului. �Poate oareun observator obiectiv s\ nu deslu[easc\ începuturile dezagreg\rii [i alenimicirii împ\r\]iei Fiarei ?� Millenium-ul va sosi în curînd. Atunci cei r\i,asemenea cîinilor, �se vor înjosi [i se vor înclina pîn\ la t\lpile înc\l]\-mintei copiilor lui Dumnezeu�. �Trebuie s\ ave]i întotdeauna sîngeleMielului asupra voastr\, în inimi, [i s\ v\ gîndi]i c\ ave]i de-a face cudu[manii lui Hristos care [i-a v\rsat sîngele pentru voi�100.

Parlamentul Cel Lung n-a auzit numai astfel de predici r\zboinice101,dar cele citate mai sus sînt reprezentative pentru o escatologie amenin-]\toare care îndemna la ac]iuni definitive contra unor du[mani prea mult\vreme tolera]i. Ele tindeau s\ aduc\ teroarea la ordinea zilei [i, pentruaceasta, seam\n\, cel pu]in în inten]ii, cu discursul predicatorilor careanun]au p\c\to[ilor înr\i]i cele mai grele pedepse la ceasul marii judec\]i.Bineîn]eles, milenari[tii revolu]ionari englezi, ca [i cei din Münster `n1534-1535 [i ca Müntzer, în 1525, afirmau pentru ale[i dreptul de �a

251

combate `mpotriva vr\jma[ilor lui Hristos cu sabia material\�102. Sermonof the Fifth Monarchy (Predica celei de a cincea monarhii) proclama c\�a patra monarhie trebuie distrus\ cu sabia sfin]ilor�103. Un cîntec alr\zvr\ti]ilor (din 1649 ?), B\nu]ul aruncat în tezaurul comun, profetizaîntr-o optic\ milenarist\ : �Prea mult\ vreme suferit-au / S\rmanii nedrep-t\]i / Din partea seniorilor... / Preo]ii ne-au n\p\stuit / Cu tic\losul lordispre] / ...Dar to]i cei ce ne-au tulburat / Apele noastre limpezi / Vor fidobor`]i / Vor fi to]i uci[i / ...{i-atunci ochii no[tri vor vedea / Triumfulcomunismului / Prive[te : s-au nivelat [i munte [i cîmpie !�104

Exist\, desigur, [i o utilizare benefic\ a escatologiei. Dar, în realitate,escatologia a avut rolul de a exprima frica [i de a st`rni frica, mai cu seam\în ]\rile protestante.

Servul arbitru [i elec]iunea

Nelini[tea provocat\ de doctrina predestin\rii a constituit, al\turi detensiunile escatologice, o alt\ dimensiune a dramei protestante. Lecturapredicilor engleze din secolele XVI-XVII, care con]in frecvent grave inte-roga]ii asupra mîntuirii, permite cu greu men]inerea afirma]iei c\ : �Protes-tantul eliberat o dat\ pentru totdeauna de angoasa lui post mortem e plinde for]\ [i de entuziasm pentru realizarea vie]ii sale terestre�105. Maiapropiat\ de fapte ar fi teoria binecunoscut\ dup\ care �puritanul (pentruc\ mai ales despre el va fi vorba aici), nesigur de a fi ales sau respins, seaga]\ de faptele [i de rezultatul ac]iunilor lui ca semne ale elec]iunii sale�,aceste fapte nefiind de altfel niciodat\ considerate de el ca o cauz\ amîntuirii106.

�Omul în sine, afirm\ neobosit Calvin, nu e altceva decît concupis-cen]\�107. Ie[i]i dintr-o �r\d\cin\ putred\�, noi sîntem �crengi putrede� [ine transmitem �putreziciunea în toate crengu]ele [i toate frunzele� pecare le producem108. ~n aceste condi]ii, cum ar putea p\stra voin]a noastr\ceva din puterea originar\ pentru a rezista la r\u ? �Sîntem obliga]i s\-l servimpe Satan, declar\ Luther, dac\ nu sîntem smul[i de sub domina]ia sa prinputerea lui Dumnezeu�109. Negarea liberului arbitru e deci fundamental\pentru Luther [i Calvin. �F\r\ îndoial\, scrie primul, în domeniul natural,liberul arbitru e înc\ o realitate : ne putem decide s\ mînc\m, s\ bem, s\d\m na[tere altor oameni, s\ poruncim�110. Dar �în domeniul harului nuputem nimic, nimic�111. ~n mod analog, Calvin sus]ine c\ �în integritateasa, omul avea liber arbitru prin care, dac\ ar fi vrut, ar fi ob]inut via]ave[nic\�. Dar �pierzîndu-se [i ruinîndu-se�, el a pervertit binele esen]ial.De unde eroarea celor care �mai caut\ liberul arbitru� într-o fiin]\ �pierdut\[i cufundat\ în moartea spiritual\�112. �« Oricine tr\ie[te ̀ n p\cat este rob alp\catului » (Ioan 8, 34). Or, noi sîntem cu to]ii p\c\to[i prin natura noastr\ :rezult\ c\ sîntem sub jugul p\catului. {i dac\ orice om e ]inut în robiap\catului, este necesar ca voin]a, care-i partea lui principal\, s\ fie înfr`nt\[i strîns\ cu leg\turi tari (de c\tre Satan)... N-avem nimic al nostru decît



p\catul�113, afar\ numai dac\ gra]ia suveran\ a lui Dumnezeu ne smulgedin noi în[ine. Articolele din Schmalkalden îi condamn\ [i ele pe cei cecred c\ �omul posed\ un liber arbitru pentru a face binele [i a se ab]inede la r\u [i, invers, pentru a se ab]ine de la bine [i a face r\ul�114.

Negarea liberului arbitru conduce logic la afirmarea predestin\rii. ~naceast\ privin]\, reformatorii îi întîlnesc pe Bradwardine [i Wyclif ; spredeosebire de Melanchthon, Luther se dovede[te aici la fel de categoric caJean Calvin. Desigur, Melanchthon scrisese : �E clar c\ Dumnezeu facetotul, nu ̀ ng\duind, ci ac]ionînd ; adic\, tr\darea lui Iuda este atît opera sa,cît [i voca]ia lui Pavel�. Melanchthon [terge aceast\ formul\ din edi]iileposterioare anului 1525 ale lucr\rii Loci communes115. Dar Luther nu [i-amodificat pozi]ia adoptat\ în 1525, în tratatul s\u Despre servul arbitru, [ipe care o rezum\ în cîteva formule celebre deja citate : �...~n toate acestea,voin]a uman\ nu e liber\ s\-[i aleag\ un st\pîn : cei doi c\l\re]i se ̀ nfrunt\pentru cel pe care vor pune st\p`nire�116. Calvin calific\ drept �nebunii��vis\rile� unora ce [i-au propus �s\ r\stoarne predestinarea�. Aceasta e�consiliul etern prin care [Dumnezeu] a determinat ceea ce voia el s\fac\ din fiecare om. Pentru c\ el nu-i creeaz\ pe to]i cu aceea[i condi]ie,ci h\r\ze[te unora via]a ve[nic\, altora ve[nica damnare�117. Primilor �`ndurarea, celorlal]i � justi]ia : �Os`ndi]ii... au fost robii vicleniei cu atît maimult cu cît... ei au fost adu[i `n existen]\ pentru a ilustra gloria luiDumnezeu prin chiar damnarea lor...�118

Luther [i Calvin erau con[tien]i de caracterul paradoxal [i [ocant alunei asemenea doctrine. De aceea au insistat asupra laturii �de neîn]eles�a acestui mister. Dumnezeu e cu totul altul. Va fi citat �la procese ca uncizmar sau ca un curelar ?�, se întreab\ Luther. Va fi întrebat de ce eDumnezeu ? {i-l imagineaz\ �ca pe un rege oarecare asistînd indiferent ladeliber\rile [i la sentin]ele oamenilor ?�119 Este adev\rat, dimpotriv\, c\ eli-a împietrit inima Faraonului. �E unul din secretele maiest\]ii divine�,continu\ Luther. Dar �de ce a permis c\derea lui Adam ? De ce ̀ ng\duie elca noi s\ ne na[tem cu aceast\ pat\ a p\catului originar ?... R\spund : el eDumnezeu ; nu po]i atribui voin]ei sale nici cauz\, nici motiv, nici lege,nici regul\, pentru c\ nimic nu-i este egal sau superior...�120 Calvin care, încapitolele consacrate predestin\rii, se sprijin\ în mod constant pe sf`ntulAugustin, împrumut\ de la el pilda vasului [i a olarului. �De ce Dumnezeuîl ajut\ pe unul [i nu pe cel\lalt, aceasta nu argila hot\r\[te, ci olarul�121.Adresîndu-se celor care �latr\ ca ni[te cîini� contra predestin\rii, Calvin lespune :

�Cine sînte]i voi, bie]i nenoroci]i, de cuteza]i s\-l învinov\]i]i pe Dumnezeu,nu pentru altceva, ci pentru c\ n-a coborît m\re]ia lucr\rilor sale lagrosol\nia [ = ignoran]a] voastr\ ?... Gîndi]i-v\ acum la nimicnicia voastr\,s\ vede]i dac\ ea va în]elege ce a hot\rît Dumnezeu în sinea lui�122.

Reformatorul îndeamn\ totu[i, ca Melanchthon, s\ nu ne pierdem într-unmister ce risc\ s\ descurajeze, ci mai curînd s\ consider\m c\, pentru ceice au auzit Cuvîntul, acesta constituie o �certitudine� a elec]iunii123.

253

Putem fi mira]i c\ g\sim în scrierile lui Zwingli o predestinare la fel deneînduplecat\ ca la Luther [i la Calvin, de[i el a fost expus, cel pu]in pîn\în 1522, unei puternice influen]e erasmiene ; chiar [i dup\ aceast\ dat\, ela p\strat `n mai multe privin]e sentimente umaniste. De fapt, doctrina luiZwingli124 constituie o asociere instabil\ a unor elemente uneori pu]incompatibile între ele. Pentru reformatorul de la Zürich, �nimic nu seîntîmpl\ în afara hot\rîrii divine [i a providen]ei sale�125. Predestinarea nu-inimic altceva decît providen]\. Superioritatea omului fa]\ de restul crea]ieinu-i confer\ nici o superioritate în raport cu Dumnezeu. Tot ce ne epropriu, trup [i suflet, �vine de la Dumnezeu, ca de la unica [i adev\ratacauz\�. El r`nduie[te nu numai cursul exterior al vie]ii noastre, ci [iderularea intim\ a gîndurilor, opiniilor [i hot\r`rilor noastre, ba chiar [ideclan[area visurilor noastre126. Este deci foarte adev\rat c\ damna]ii sînt�tr\d\tori [i asasini� în virtutea providen]ei divine. �Ei sînt sorti]i cazneloreterne pentru a servi ca exemple ale drept\]ii sale�. �Dumnezeu î[ir`nduie[te vasele, adic\ oamenii, dup\ cum vrea el ; alege unul pentru a-lumple ; pe cel\lalt nu-l vrea. ~[i poate men]ine creaturile în integritatealor sau le poate sparge, dup\ bunul s\u plac�. Dumnezeu este mai presusde Lege. Aceasta este pentru om, iar ea `l condamn\, de[i omul e pus înmi[care de cel Atotputernic. �Aceea[i nelegiuire � adulter sau omucidere �atîta vreme cît îl are pe Dumnezeu ca autor, motor [i ini]iator, nu e ocrim\ ; dar fiind comis\ de un om, e o crim\ [i o nelegiuire�. Oameniip\c\tuiesc `mpotriva Legii �nu ca autori, ci ca instrumente�. Dumnezeu îifolose[te dup\ bunul s\u plac, �mai liber decît un tat\ de familie carepoate fie s\ bea apa, fie s-o verse pe jos�127.

Asemenea formul\ri stupefiaz\ cînd sînt prezentate `n afara contex-tului. Desigur, sensul lor nu-i modificat prin acest decupaj. Dar, ca [iafirma]iile de acela[i gen ale altor reformatori, ele sînt în]elese mai bineatunci cînd sînt restituite într-o gîndire global\. Zwingli, Luther [i Calvinprefer\ s\ lini[teasc\ decît s\ însp\imînte. Ale[ii nu mai trebuie s\ seîngrijoreze pentru o mîntuire ce le-a fost deja acordat\. Dumnezeu d\credin]a, dar aceasta e un semn al elec]iunii, �care r\mîne hot\rît\, scrieZwingli, chiar dac\ alesul ar c\dea în ni[te p\cate la fel de mari ca alenelegiui]ilor sau ale damna]ilor, cu simpla diferen]\ c\ la ale[i ele sînt oocazie de `n\l]are, iar la damna]i un motiv de disperare�128. Asemeneatuturor reformatorilor protestan]i, Zwingli sus]ine c\ harul divin este�inamisibil� (inamissible). El nu poate fi pierdut. Dumnezeu nu revineasupra alegerii f\cute o dat\ pentru totdeauna.

~n secolul XIX [i la începutul secolului XX, a existat tendin]a de a sevedea în dubla predestinare (unii în paradis, al]ii în infern) cheia înv\]\-turilor lui Calvin. Unii o mai cred [i acum, dar opinia cea mai comun\ast\zi este c\ nu din aceast\ teorie [i-a dezvoltat Calvin întreaga sateologie129. ~n edi]ia din 1560 a Institu]iei cre[tine, marea dezvoltaredespre predestinare este plasat\ în cartea a III-a (cap. XXI-XXIV), dup\îndelungi considera]ii asupra sanctific\rii [i a justific\rii (cap. III-XX). ~n



afar\ de aceasta, Calvin ne previne s\ nu intr\m prea adînc în secretele luiDumnezeu într-o materie atît de delicat\. ~n acest domeniu, ne vomlimita la ceea ce ne arat\ Revela]ia. Dar, în acela[i timp, nu trebuie s\ascundem aceast\ doctrin\, a[a cum fac unii care consider\ �c\ ea zguduiecredin]a, c\ tulbur\ sufletele [i le întristeaz\�130. De fapt, în predicile sale,Calvin pare s\ se fi ocupat pu]in de mustrare. Obiectivul lui era mai cuseam\ de a sublinia aspectul lini[titor al elec]iunii. �Cînd ne îndoim c\mo[tenirea noastr\ e în ceruri, e ca [i cum am renun]a la moartea [i lapatimile Domnului Isus Hristos, spune sf`ntul Pavel�131. ~n operele salepolemice, reformatorul a fost obligat s\ insiste asupra dublei predestin\ridin cauza atacurilor adversarilor s\i în leg\tur\ cu ea132.

Pentru istoria mentalit\]ilor, important nu este s\ [tim dac\ Jean Calvina a[ezat sau nu predestinarea în centrul teologiei sale, ci de a constata, pede o parte, c\, pentru aceast\ doctrin\, el a fost contestat cu violen]\ chiarîn interiorul protestantismului [i, pe de alt\ parte, c\ succesorii s\i au avuttendin]a de a amplifica acest aspect al teologiei reformate. S-a exageratoare responsabilitatea lui Théodore de Bèze în aceast\ privin]\ ? PentruKarl Barth, e gre[it a se face din predestinare principiul din care decurgeansamblul teologiei lui Théodore de Bèze133. Mai recent, J.S. Bray aîntreprins un demers similar. Dac\, spune el, judec\m în ansamblul eiopera teologic\ a marelui avocat al protestantismului la Colocviul de laPoissy, devenit dup\ Calvin moderatorul companiei pastorilor din Geneva,constat\m c\ ea nu acord\ o pozi]ie central\ temei predestin\rii. Théodorede Bèze nu explic\ totul recurgînd la �decretul etern al lui Dumnezeu�,nu-[i organizeaz\ doctrina numai în jurul acestui concept134. Este adev\rattotu[i c\ el a contribuit la înt\rirea locului predestin\rii în corpusul credin-]elor reformate. Mai multe lucr\ri ale sale au fost special consacrateacestui subiect : Tabula praedestinationis (1555), Despre predestinare,împotriva lui Castellion (1558), De praedestinationis Doctrina (1582)135.

Bèze n-a deformat gîndirea lui Calvin cu privire la predestinare136. Dara sistematizat-o [i a integrat-o în interiorul unei noi scolastici. El e autorulcelebrei diagrame ce împarte omenirea în dou\ grupe între care nu exist\nici o punte. �Cuvîntul ve[nic� al lui Dumnezeu, adic\ decretul predesti-n\rii, plasat în vîrful schemei imediat sub cuvîntul �Dumnezeu�, apare casursa de unde izvor\sc dou\ fluvii care nu se vor mai întîlni niciodat\.Primul e jalonat de �voca]ie� (= chemarea adresat\ celui ales), `ndurare,credin]\, justificare [i ajunge la �m\rirea în via]a ve[nic\�. Al doilea treceprin �lipsa de voca]ie� sau �voca]ia f\r\ eficacitate�, înv`rto[are, ignorareasau dispre]uirea Evangheliei, nedreptate [i �necur\]ie� [i coboar\ ineluc-tabil spre �condamnare `n moartea ve[nic\�137.

Este posibil ca, la `nceput, Bèze s\ fi pus în circula]ie impresionantadiagram\ f\r\ a o fi înso]it de vreun text explicativ. Apoi, la cererea luiPierre Martyr Vermigli, ar fi redactat un comentariu intitulat Tabulapraedestinationis 138. Orice ar fi, simplismul grafic al schemei a dat na[terenumeroaselor imita]ii. Perkins [i Bunyan se inspir\, direct sau indirect, din

255

Théodore de Bèze [i deseneaz\ fiecare cîte o diagram\ reprezentînddublul destin al umanit\]ii, o parte a acesteia fiind dintotdeauna îndr\git\de Dumnezeu, cealalt\ urît\ de el139. Perkins scrie clar în partea de sus adesenului c\ pentru el e vorba de un �catehism ocular destinat celor ce nu[tiu s\ citeasc\. C\ci ace[tia [urm\rind cu degetul pe schem\] pot deslu[ilesnicios punctele importante ale religiei [i ordinea lor�. Théodore deBèze s-ar afla astfel la originea unei pedagogii audiovizuale de marer\sp`ndire care-[i centra înv\]\tura religioas\ pe predestinare.

Influen]a lui Bèze a fost înt\rit\ de aceea a lui Zanchius. ItalianulGirolamo Zanchi era un augustinian trecut de partea Reformei. A predatla Strasbourg, apoi la Heidelberg [i Neustadt, unde a murit în 1590. Operasa principal\, De tribus Elohim... (1572), a contribuit din plin la creareaunei scolastici reformate. Ca Bèze [i în acela[i timp cu el, Zanchius a fostun partizan convins al supralapsarismului (decretul divin de elec]iune saude respingere este anterior celui ce a dus la c\derea lui Adam). ~n plus, ela fost puternic marcat de aristotelism � cel al sfîntului Toma d�Aquino [itotodat\ cel al Padovei. Voind s\ dea întreaga sa for]\ revela]iei numeluidivin explicitat de Exod 3, 14 (�eu sînt Cel ce sînt�), Zanchius a dat Biblieio tent\ metafizic\ [i a f\cut din Dumnezeu cauza universal\ a tot [i atoate. A[adar Sf`nta Treime i-a �ales� pe ale[i. Ace[tia nu sînt mîntui]ipentru c\ Isus a murit pentru ei. Dimpotriv\, Hristos a murit pentru c\fusese hot\rît dintotdeauna ca el s\ se sacrifice pentru ei. Alegerea eastfel anterioar\ justific\rii, iar accentul puternic christocentric al teologieicalviniste e înlocuit cu afirma]ii seci asupra ordinii decretelor divine. Origid\ ortodoxie construit\ pe afirmarea predestin\rii se substituia eferves-cen]ei religioase a începuturilor Reformei [i privirii pline de încredereînspre Mîntuitor140.

Ca [i despre Bèze, despre William Perkins (1558-1602) s-a spus c\ adeformat doctrina lui Calvin141, îndeosebi din cauza insisten]ei lui asuprapredestin\rii. Invers, unii comentatori recen]i îl readuc pe Perkins ladimensiuni mai umane142. Efectiv Perkins, chiar dac\ a fost indiscutabilinfluen]at de Bèze [i de Zanchius, a avut toat\ via]a preocup\ri pastorale[i pentru cazuistic\ inexistente la fostul augustinian italian ; [i dac\ vomcompara diagrama lui cu cea a lui Bèze, vom vedea c\ ea comport\ olung\ coloan\ central\ consacrat\ ac]iunii lui Hristos care lipse[te dinschema predecesorului s\u. Pentru Perkins, ordo salutis î[i are originea înHristos [i e realizat\ prin el143. ~n sfîr[it, lucrarea în care figureaz\ diagrama,A Golden Chaine, nu se prezint\ [i nu trebuie citit\ ca o complet\ sintez\teologic\ (acela[i lucru e adev\rat, de altfel, [i pentru scrierile lui Bèzeasupra predestin\rii). �Ea nu con]ine nici o doctrin\ a Bisericii, nici odoctrin\ a Sfîntului Duh [i doar o foarte incomplet\ expunere a cineiDomnului�144.

Din ceea ce r\mîne din cartea sa major\, rezult\ c\ Perkins nu s-ainteresat cu adev\rat decît de chestiunile referitoare la mîntuirea indivi-dual\. Aceste nuan]e o dat\ precizate, nu putem contesta rolul jucat de



Th. DE BÈZE, Tabula predestinationis, 1555.

DUMNEZEU

Hristos � Iubire

Voca]ie eficace

Credin]\

~n Judecat\

~nv`rto[are

Lipsa devoca]ie

Voca]ie f\r\eficacitate

Necunoa[tereaEvangheliei

Dispre]uireaEvangheliei

Nedreptate [inecur\]ie

Condamnarea`n moartea ve[nic\

Justificare [iSanctificare

M\rire `nvia]a ve[nic\

~n `ndurare [iNedreptate

~nduraregratuit\

Ur\ � Adam

De a alege De a damna

Pre[tiin]\Cuv`ntul ve[nic

Crea]iaomului

Stric\ciune

Judecata lui Dumnezeu

Scop ultim

Slava Luial Consiliului lui Dumnezeu:

257

Perkins, cu Bèze [i Zanchius, în orientarea calvinismului interna]ional � [iîn curînd a sinodului de la Dordrecht (1618-1619) � c\tre o crescînd\polarizare în jurul modalit\]ilor [i al mizelor predestin\rii. Aceasta a fost oconstant\ preocupare a predicatorului de la Cambridge. ~n 1589, el apublicat Treatise tending unto a declaration wether a man be in estateof damnation or in estate of grace, în 1590 � importanta sa lucrare consacrat\acestei chestiuni, Armilla aurea care, tradus\ în englez\, a devenit A GoldenChaine : Or, the Description of theologie ; apoi, în 1592, A case of conscience,The Greatest that ever was : how a man may know wether be he the Childof God, or no ; în 1598, De Praedestinatione [i, în sfîr[it, în 1602, A Treatiseof God�s Free Grace and Man�s Free-will. Evidenta cucernicie a lui Perkins[i succesul s\u ca predicator explic\ r\sp`ndirea operelor sale. ~n 1612,A Golden Chaine num\ra deja 3 edi]ii în latin\ [i 9 în englez\. Mai mult, secunosc cel pu]in 11 edi]ii din operele sale alese, tip\rite între 1600 [i 1635145.A[adar, Perkins a contribuit decisiv la a situa chestiunea predestin\rii încentrul preocup\rilor religioase ale englezilor.

Evolu]ia ulterioar\ a anglicanismului ne poate face s\ uit\m c\ celeXXXIX de Articole din 1563 erau `n mare m\sur\ de inspira]ie calvinist\,chiar dac\ acest cult era p\strat sub aparen]ele sale catolice. Ei sus]ineaudeci justificarea prin credin]\, singura care, în formularea de pe atunci, eranecesarmente legat\ de servul arbitru [i de predestinare.

Articolul X afirm\ : �condi]ia omului dup\ gre[eala lui Adam e astfelîncît for]ele sale naturale [i faptele lui bune nu-i sînt suficiente pentrua se întoarce prin sine însu[i spre credin]\ [i pentru a se preg\ti s\-lprimeasc\ [i s\-l cheme pe Dumnezeu. De aceea noi n-avem posibi-litatea de a realiza lucr\ri bune pl\cute lui Dumnezeu [i acceptate deel f\r\ harul binevoitor al c\rui mijlocitor este Hristos. El ne d\bun\voin]a [i, dac\ avem aceast\ bun\voin]\, ea lucreaz\ cu noi�.Dup\ articolul XIII, �faptele realizate înainte de a fi primit harul luiHristos [i inspira]ia Duhului s\u nu sînt pl\cute lui Dumnezeu întrucîtele nu se ivesc din credin]a în Isus Hristos. Ele nu-i fac pe oameni ap]is\ primeasc\ harul divin... Dimpotriv\, nefiind f\cute dup\ dorin]a [iporunca lui Dumnezeu, ele au f\r\ nici o îndoial\ natura p\catului�146.

Aceast\ doctrin\ concorda cu lu\rile de pozi]ie ale primilor reformatorienglezi. Tyndale declara în Prologue to the Epistle to the Romans c\ ascris comentariul �pentru a dovedi c\ omul e justificat numai prin credin]\.Celui care refuz\ aceast\ propozi]ie îi vor r\mîne inaccesibile nu numaiepistola respectiv\ [i întreaga oper\ a sf`ntului Pavel, ci [i Scriptura `nansamblul ei�147. Cranmer era [i mai categoric. �Justificarea prin credin]\,spunea el, este stînca solid\ [i fundamentul religiei cre[tine... Cel ce orespinge nu poate fi considerat cre[tin [i nici ap\r\tor al gloriei lui Hristos,ci adversar al lui Hristos [i al Evangheliei sale [i ap\r\tor al de[artei gloriiumane�148. ~ntr-o predic\ despre c\in]\, Bradford î[i implora astfel audi-toriul : �Refuza]i nelegiuirea de a gîndi c\, în ochii lui Dumnezeu, poateexista [i alt\ satisfac]ie pentru p\cat decît însu[i sîngele lui Hristos. E oblasfemie, o blasfemie îngrozitoare, s\ gînde[ti altfel�149. Predicînd despre



Tat\l Nostru, Latimer afirma [i el : �...Relativ la mîntuire, s\ nu ne muncims\ credem c\ vom ob]ine via]a ve[nic\ prin propriile noastre fapte. Arînsemna s\-l reneg\m pe Hristos. Mîntuirea [i isp\[irea p\catelor sîntl\sate de la el. Acest dar este al s\u [i e liber�150. De altfel, aceasta eradoctrina Bibliei de la Geneva care, tradus\ în englez\, era de departeversiunea Scripturii cea mai citit\ de britanici în epoca elisabetan\. Or, eacomporta nu numai note explicative de sorginte calvinist\, ci [i un fel decatehism tipic genevez intitulat Certaine Questions and Answers Touchingthe Doctrine of Predestination. ~n 1595, Articolele de la Lambeth promul-gate de arhiepiscolul Whitgift � dar care, e adev\rat, n-au devenit textoficial � erau clar calviniste în privin]a dogmei.

Episcopalienii [i prezbiterienii au început a se contrazice nu at`t în ceprive[te predestinarea, cît în ce prive[te cultul [i ierarhia ecleziastic\.Totu[i, o respingere a servului-arbitru s-a manifestat [i în interiorul Bisericiioficiale începînd cu epoca elisabetan\, ulterior devenind mai puternic\.~n anii 1580, se manifest\ la Cambridge o opozi]ie anticalvinist\ avîndrela]ii cu luteranii de pe continent. Ea a provocat reac]ia lui Perkins,alarmat de o doctrin\ care, asemenea unui medic prost, punea ghipsulînainte de a fi tratat boala151. Marea lucrare a lui Richard Hooker, Of theLaws of Ecclesiastical Polity (1594), considerat\ de mul]i drept unul dinfundamentele Bisericii anglicane, a constituit din mai multe puncte devedere un r\spuns la op]iunile calviniste ale lui Perkins. Nu numai c\ap\ra ierarhia anglican\ de atacurile puritanilor, dar lua fa]\ de predestinareo pozi]ie pe care adversarii au calificat-o drept �luteran\�, ceea ce înspiritul lor însemna cripto-catolic\. Agita]ia de la Cambridge dintre �pelagieni�[i �antipelagieni� a dus la redactarea Articolelor de la Lambeth ce d\deausatisfac]ie lui Perkins [i prietenilor s\i. Arhiepiscopul de Canterbury Whitgiftle-a aprobat, de[i Elisabeta a refuzat s\ le confime. Dar �pelagienii� ceimai importan]i au fost nevoi]i s\ plece din Cambridge. Afacerea a c\p\tato amploare interna]ional\ cînd, dup\ formarea Provinciilor Unite, Arminiusa hot\rît s\ r\spund\ Predestin\rii lui Perkins. Lucrarea sa Examen modestumlibelli... (publicat\ în 1612) îl acuza pe Perkins c\ adaug\ Scripturiipropriile lui idei. Aceast\ replic\ dat\ teologului englez a provocat larîndu-i o reuniune a sinodului de la Dordrecht la care Biserica anglican\ [i-atrimis reprezentan]ii oficiali [i care a confirmat pozi]iile precise ale calvini[-tilor în problema predestin\rii.

Dezbaterea s-a încins [i a împ\r]it în dou\ lumea protestant\, a[a cumîi divizase pe catolici. Ocupîndu-se de melancolia religioas\ [i, mai ales,de interoga]ia fiec\ruia asupra mîntuirii sale, Burton îi a[az\, logic, înacela[i ansamblu, pe �recen]ii no[tri arminieni..., pe noii luterani [i pepapista[ii moderni�, care �au readus la via]\ în[el\toarea doctrin\ a mîntuiriiuniversale�152. Pastor anglican, Burton adoptase o pozi]ie care fusese dejaaceea a lui Donne, devenind tot mai mult aceea a Bisericii anglicane. Sepoate spune c\ ea se `mbin\ cu cea a �dublei justific\ri�, prin credin]\ [iprin fapte, stabilit\ în 1541 de reuniunea de la Ratisbonne : sîntem mîntui]i

259

prin credin]\, care-i un dar gratuit al lui Dumnezeu, dar nu vom fi mîntui]if\r\ fapte, iar acestea depind de noi. Aceast\ doctrin\ nuan]at\ explic\ dece are Donne cel pu]in [apte predici153 unde critic\ prea severa concep]iecalvinist\ a predestin\rii [i sus]ine c\ judec\]ile lui Dumnezeu nu sîntirevocabile.

Una din ele � din 1622 � explicita recentele directive date de rege cuprivire la predicile pe aceast\ tem\. ~ntr-adev\r, suveranul tocmai inter-zisese oricui nu era episcop sau decan s\ predice despre predestinare,elec]iune sau damnare, cît [i despre universalitatea, eficacitatea [i putereaimplacabil\ ale harului divin154. O m\sur\ foarte asem\n\toare cu aceealuat\ de Paul V ordonînd s\ nu se publice nimic despre har f\r\ permi-siunea expres\ a Sfîntului Scaun, dar la fel de pu]in respectat\ [i ea. ~nedi]ia din 1638 a Anatomiei... sale, Burton face aluzie la o nou\ interdic]ie[i declar\ : �A[ putea s\ m\ întind mai mult asupra acestui subiect [predes-tinarea], dar e o chestiune interzis\, iar Prefa]a la declara]ia articolelorecleziastice, tip\rit\ în 1633, ne cere mai ales nou\, teologilor universitari,pentru a nu provoca dispute [i diviz\ri, s\ evit\m în tip\rituri [i în prediciorice opinie curioas\ [i s\ nu deform\m aceast\ chestiune cu judec\]ile [icomentariile noastre personale, cu riscul cenzurii biserice[ti�155. Dar cîndscria aceast\ fraz\, Burton era deja autorul a vreo dou\zeci de paginidespre spaimele suscitate de o doctrin\ rigid\ asupra predestin\rii. Unasemenea subiect nu putea fi ]inut sub obroc. Lumea religioas\ anglo--saxon\ s-a împ\r]it deci din ce în ce mai mult între dou\ sensibilit\]idiferite [i divergente, una �arminian\�, mai senin\, mai încrez\toare în om,mai deschis\ spre exterior, alta �antiarminian\�, mai nelini[tit\, mai pesimist\,mai introspectiv\156. Ne vom ocupa mai ales de cea din urm\, f\r\ a neopri totu[i de la a efectua cîteva noi incursiuni în predicarea lui Donne.

Pe urmele primilor reformatori, teologii [i predicatorii englezi dinsecolele XVI-XVII [i-au pres\rat predicile [i c\r]ile cu formule ce asociaujustificarea prin credin]\ cu îndemnurile la încredere. Aceast\ insisten]\ esemnificativ\. Ca [i ceilal]i reprezentan]i ai protestantismului, ei se adresauunor oameni c\rora de-acum înainte li se refuzau asigur\rile anterioare :sfin]i protectori, purgatoriu (în m\sura în care el permitea cuiva s\ scapede infern), indulgen]e [i diverse alte mijlociri. Nu era u[or s\ umpli vidulcreat pe nea[teptate157. Multiplicarea declara]iilor lini[titoare constituie unsemn sigur al angoasei colective : [i aceasta cu atît mai mult cu cît refuzuluiprotec]iilor anterioare i se ad\uga o teologie a elec]iunii158 care, a[a cum ovom ar\ta, îl incita pe fiecare s\ se întrebe asupra propriului s\u caz.Atacînd deschis dificultatea, pastorii puritani au acuzat catolicismul [i�arminianismul� c\-i ]in pe credincio[i în incertitudine asupra mîntuirii lor,întrucît harul putea fi succesiv pierdut, cî[tigat [i pierdut iar. �A te îndoi demîntuire, a[a cum sus]in papista[ii, scria Thomas Becon, este o doctrin\detestabil\�159. Burton îi atac\ la rîndul s\u pe papista[ii care �terorizeaz\�sufletele cu purgatoriul, cu pove[ti despre viziuni [i apari]ii [i-i �r\stignesc�cu interdic]ii supersti]ioase160. Este sigur c\, pentru a înlocui interdic]iile



lini[titoare, s-au înmul]it culegerile de rug\ciuni pentru fiecare moment alzilei [i al vie]ii [i pentru toate categoriile sociale. The Crums of comfort(1623), cartea puritanului Michael Sparke, s-a bucurat de un mare succes,fiind un bun exemplu al acestui gen de lucr\ri.

Convingerea c\ harul divin, o dat\ acordat, nu mai poate fi retras leap\rea predicatorilor drept un puternic motiv de securizare. �Mai presusde orice, scria John Bradford unei corespondente, a[ vrea s\ fi]i asigurat\de un lucru, acela c\ sînte]i îndr\git\ de Dumnezeu, c\-i sînte]i copiluliubit [i c\ a[a va fi de-a pururi�161. �Cînd credem în El [în Hristos], asigura[i Latimer, e ca [i cum n-am mai avea nici un p\cat�162. Episcopul JohnHooper, executat în 1555 la ordinul Mariei Tudor, a redactat o Brief andClear Confession of the Christian Faith în care citim : �Cred [i m\rturisescc\ osînda lui Hristos e absolvirea mea ; c\ r\stignirea lui este eliberareamea ; iar coborîrea lui în infern e în\l]area mea la cer�163. ~n cele XXXIX deArticole din 1563, cel cu num\rul XVII declar\ despre �predestinarea lavia]\� c\ ea const\ în �eternul plan al lui Dumnezeu [stabilit înainte defacerea lumii] prin care el a decretat în mod definitiv, dar ascuns privirilornoastre, eliberarea de blestem [i de damnare a celor ale[i de el întruHristos [i conducerea lor spre ve[nica mîntuire, ca pe ni[te vase decinstire�. Continuarea articolului afirm\ c\ �aceast\ doctrin\ e o surs\ denegre[it\ `ncredin]are pentru credincios� [i c\ �pioasa cercetare a predes-tin\rii [i a elec]iunii noastre întru Hristos aduce celor ce cred o îmb\rb\tareplin\ de mîngîiere, pl\cut\, de nespus�. ~n acela[i spirit, arhiepiscopulWhitgift insereaz\ în Articolele de la Lambeth urm\toarea afirma]ie :�adev\ratul credincios, adic\ acela care a primit credin]a ce justific\, estesigur, prin asigurarea credin]ei, de isp\[irea p\catelor sale [i de ve[nica luimîntuire întru Hristos�164.

Doctrina Alian]ei (Covenant), definit\ mai ales de c\tre episcopulJewel (� 1571), de Perkins, de impetuosul puritan John Preston (� 1628)165

[i de Thomas Brooks (� 1680) � un alt puritan �, se prezint\ `n modevident ca un discurs lini[titor. Dup\ defini]ia lui Perkins, alian]a (covenant)mîntuirii comport\ dou\ demersuri : promisiunea lui Dumnezeu f\cut\omului [i promisiunea omului f\cut\ lui Dumnezeu. �Dumnezeu promiteîn mod liber pe Hristos [i binefacerile sale [i cere în schimb de la om ca els\-l primeasc\ pe Hristos prin credin]\ [i s\ se c\iasc\ de p\catele sale�.Alian]a (Covenant) e pecetluit\ prin tainele care aduc o confirmare acredin]ei166. Desigur, nu omul, de la sine, face alian]a cu Dumnezeu, cinumai Dumnezeu face alian]a cu ale[ii s\i. A[adar, nimeni nu va putea s\-ismulg\ pe ace[tia din mîna Tat\lui. Mîntuirea e sigur\ pentru c\ depindede Dumnezeu [i nu de noi167.

Pretutindeni, calvini[tii [i-au ̀ nmul]it declara]iile lini[titoare. ~ntr-o predic\pronun]at\ la Charenton, pastorul Jean Daillé d\dea asigur\ri de genul :�Dac\ v\ m\rturisi]i Domnului Isus cu gura voastr\ [i crede]i în inimavoastr\ c\ Dumnezeu l-a înviat din mor]i, atunci ve]i fi mîntui]i�168. Uncatehism tip\rit la Berna [i tradus în francez\, în 1655, pentru credincio[ii

261

din ]inutul Vaud postula c\, de[i e înc\ �prea slab\�, credin]a e de-ajunspentru a ob]ine iertarea, a[a cum o mîn\ tremurînd\ nu-i mai pu]in apt\decît o mîn\ sigur\ s\ primeasc\ milostenia bogatului169. Daniel Featley,un puritan din interiorul Bisericii anglicane, predicînd la Lambeth în 1619,afirma : �[Hristos] a venit nu pentru a stinge, ci pentru a aprinde ; nupentru a distruge, ci pentru a salva ; nu pentru a t\ia, ci pentru a pansa ;nu pentru a se r\zbuna, ci pentru a împ\ca ; nu pentru a pedepsi, cipentru a suferi ; nu pentru a frînge trestia deja dobor`t\, ci pentru a fi lovit[i lovit de trestie [i de bici [i pentru a fi el însu[i frînt pe cruce�170.

La rîndul s\u, Richard Sibbes le spunea ascult\torilor s\i într-o predic\ :�S\ nu ne l\s\m cople[i]i de descurajare din cauza neputin]ei [i a stric\-ciunii noastre. Dac\ Dumnezeu e cu noi, cine poate fi împotriva noastr\ ?...Spiritul divin e mai puternic ̀ n noi decît stric\ciunea... Dac\ Sf`ntul Duh [iharul au cobor`t peste voi, p\catul nu va avea niciodat\ putere asupravoastr\�171. O alt\ predic\ a lui Sibbes con]ine acest îndemn imperios : �{i,pentru a încheia cu un cuvînt de îmb\rb\tare, dac\ este [printre voi]vreun biet suflet descurajat [i însp\imîntat în con[tiin]a sa de vedereap\catelor sale [i de ispitele diavolului, acela s\ se g`ndeasc\ la dragosteade Dumnezeu în Hristos... Nu-l l\sa]i pe Satan s\ v\ în[ele ar\tîndu-vi-l peDumnezeu ca pe un judec\tor însp\imînt\tor [i pe Hristos ca pe unul cenu v\ va salva... De ce oare Tat\l l-a însemnat pe Hristos cu pecetea luidac\ nu din dragoste pentru voi ?�172 ~n acela[i spirit, Richard Baxterexclama : �P\c\to[ilor, nici unul dintre voi nu va avea motiv, întorcîndu-seacas\, s\ spun\ c\ eu v\ predic disperarea... Spune]i-mi, dac\ pute]i : a]iauzit un om cu judecat\ s\ v\ declare c\ nu exist\ speran]\ pentru voi,de[i v-a]i c\it [i convertit ?... Oricine s-a n\scut a doua oar\ [i devine princredin]\ [i c\in]\ o fiin]\ nou\ va fi negre[it mîntuit�. Textul face parte dincea de-a 23-a edi]ie (din 1685) a acestei instruc]iuni familiare173.

Frica de damnare

La lectura acestor consol\ri, care se al\tur\ cuvintelor de alinare aleprimilor refomatori, putem fi tenta]i s\ uit\m celelalte aspecte, nelini[ti-toare de data aceasta, ale discursului acelora[i predicatori. Or, ca [i teologiicatolici, principalii reprezentan]i ai luteranismului [i puritanii anglo-saxoniau propov\duit doctrina micului num\r de ale[i. ~n aceast\ privin]\, vomcita cîteva texte edificatoare a c\ror list\ am putea-o lesne completa.

~n duminica sexagesim\, Johann Spangenberg (� 1550) explic\ audito-riului s\u pilda sem\n\torului (Luc. 8, 1-15) [i pune întrebarea : �Ce vreas\ ne înve]e aceast\ evanghelie ? Dou\ lucruri. ~n primul rînd c\ vor fi maimul]i damna]i decît salva]i. Cauza ? Doar un grup mic se conduce dup\cuvîntul lui Dumnezeu... Al doilea lucru e acesta : de[i cea mai mare partedintre oameni trebuie s\ fie pierdut\, cuvîntul lui Dumnezeu nu se predic\în zadar... Desigur, e îngrozitor s\ te gînde[ti c\ doar un sfert din semin]ecade pe p\mînt bun [i c\ celelalte trei sferturi sînt pierdute... Dar un



predicator evanghelic nu trebuie s\ ia în seam\ dac\ sînt mul]i sau pu]inicei ce primesc Cuvîntul, ci s\-l vesteasc\ [i s\-l propov\duiasc\ la toat\lumea, a[a cum a cerut Hristos la sfîr[itul evangheliei lui Marcu�174. AntonCorvinus (� 1553) afirm\ la rîndul s\u, într-o culegere de predici c\rora le-afost ad\ugat\ De officio concionatoris de Melanchthon, c\ dintotdeaunacre[tinii au fost `n num\r foarte mic [i c\ mul]i din cei ce �se f\lesc cunumele [i cu evanghelia lui Hristos� sînt, totu[i, �supu[ii lui Satan�175.Lucrarea lui William Perkins, De Praedestinatione... (1598), r\spundeunor critici contra predic\rii puritane c\ �în absolut, se poate spune c\mul]i oameni se vor mîntui ; dar dac\-i punem în rela]ie pe mîntui]i cu ceicare vor fi condamna]i pe drept, atunci trebuie s\ admitem c\ ale[ii vor fipu]in numero[i, a[a cum st\ scris clar în Scriptur\�176. {i tot în duminicasexagesim\, Johann Gerhardt constat\ la rîndul lui c\ numai la un micnum\r de oameni d\ roade Cuvîntul177. Cît despre Johann Arndt, el a[az\pe pagina de gard\ a c\r]ii sale De Vero Christiano, înaintea tuturorcelorlalte citate, formula lui Matei 7, 13-14 �Dar str`mt\ este poarta, îngust\este calea care duce la via]\�178.

Reg\sim acela[i limbaj la puritanii englezi din secolul XVII. SamuelHieron, vorbind [i el de �poarta cea str`mt\�, declar\ auditoriului : �Cu cîtmai rari sînt cei ce vor intra în cer pe poarta cea îngust\, cu atît mai maretrebuie s\ fie str\dania noastr\ de a ne num\ra printre ei�179. ~ntr-o predic\,Christopher Love î[i imagineaz\ întrebarea : �Oare toat\ lumea va fidamnat\ ?� [i r\spunde : �Mul]i vor fi cei damna]i�180. Richard Baxter e undirector de con[tiin]\ mult mai moderat decît Cristopher Love. Totu[i,dînd directive �converti]ilor�, el le atrage aten]ia c\ �servitorii credincio[iai lui Dumnezeu sînt rari. A[adar, dac\ pîn\ [i acest mic grup îl necinste[tepe Dumnezeu [i nu se arat\ drept în ochii lui, oare aceasta nu-l va`ndemna s\ p\r\seasc\ lumea [i s-o termine cu fiii omului ? ~mp\r\]ia nuva fi dat\ decît unei turme mici (Luc. 12, 32). Numai de la cî]iva a[teapt\Dumnezeu lucruri mari. Oare cei cî]iva îl vor dezam\gi ?�181

Acest tip de discurs explic\ reac]iile de sens contrar ale celor care s-autemut s\ nu descurajeze auditoriul. ~n mai multe rînduri, Donne îi invit\pe credincio[ii care-l ascult\ s\ nu cad\ în disperare. Dumnezeu nu-[i las\copiii f\r\ m`ng`iere. Nu trebuie s\ ne plac\ s\ ascult\m predici desprepredestinare. ~ndurarea lui Dumnezeu ne [terge p\catele cum [tergemarea urmele unei cor\bii. Ea se apleac\ asupra tuturor oamenilor, chiar [iasupra cre[tinilor de alte confesiuni [i chiar asupra evreilor. Ea are mijloacelede a-i salva pe cei ce n-au putut auzi cuvîntul s\u. Nimeni nu poate [tinum\rul ale[ilor. Judec\]ile Domnului nu sînt irevocabile. El vrea ca to]ioamenii s\ fie salva]i182. Studiind cauzele �dezn\dejdii� religioase, Burtonpune formal în cauz\ �gre[ita interpretare� a mai multor pasaje dinScriptur\, printre care el include mai ales �mul]i chema]i, pu]ini ale[i�, �nute teme turm\ mic\� (insisten]a vizeaz\ aici cuvîntul �mic\�), �îngust\ ecalea care duce la via]\ [i pu]ini sînt cei care o afl\�. �Aceste citate [ialtele asem\n\toare, afirm\ Burton, îngrozesc sufletele multora�183 : oconstatare de care istoricul mentalit\]ilor trebuie s\ ]in\ cont.

263

Doctrina predestin\rii comporta un punct pozitiv : gra]ia divin\ o dat\acordat\, Dumnezeu n-o ia înapoi. Dar e imposibil s\ [tim pe ce criterii îialege el pe cei c\rora le acord\ gra]ia [i pe cei c\rora le-o refuz\. Planurilelui sînt �de nep\truns�, �de neîn]eles� [i numai trufa[ii vor s\ le cerceteze.Rezult\ c\ o decizie divin\ este irevocabil\. Dou\ concluzii, am`ndou\nelini[titoare, decurg din aceast\ teologie :

a) Elec]iunea sau respingerea unui individ se realizeaz\ �în mod necesar�de îndat\ ce Dumnezeu a luat o hot\rîre. Pe bun\ dreptate s-a remarcat�determinismul� ce caracterizeaz\, la Théodore de Bèze de exemplu,dezvolt\rile asupra predestin\rii. Necesse est [i oportet sînt expresii pecare le întîlnim adesea sub pana lui atunci cînd trateaz\ acest subiect184.Publicul nu putea s\ nu fie nelini[tit de redutabila logic\ [i de ra]iona-lismul ce dezmin]ea toate `ncerc\rile de securizare.

b) ~ntrucît Dumnezeu a hot\rît o dat\ pentru totdeauna asupra mîntuiriisau damn\rii cuiva, independent de orice previziune legat\ de primireacredin]ei (contrar pozi]iei luteranilor, mai ales dup\ 1580) sau a lucr\-rilor sale (contrar pozi]iilor catolic\ [i �arminian\�), rezult\ c\ el a voitdintotdeauna p\catele nelegiui]ilor. Zwingli [i Bèze � ne amintim185 �erau clari asupra acestui punct. Prin for]a lucrurilor, aceast\ concep]iea cobor`t progresiv de la nivelul specula]iilor erudite la cel al pastoralei.Ca dovad\, între altele, A Golden Chain de Perkins, lucrarea celei de-adoua genera]ii reformate, inspirat\ de considera]ii �practice� [i redac-tat\ de cineva care voia s\ r\sp`ndeasc\ printre contemporani osoteriologie coerent\.

Cele dou\ aspecte subliniate mai sus se g\sesc ̀ mpreun\ [i în rîndurilede mai jos :

�...Prin decret, Dumnezeu a determinat el însu[i în mod necesar [i,totu[i, liber toate lucrurile `n vecii vecilor. A[adar, este de net\g\duitc\ el a decretat dup\ bunul s\u plac toate lucrurile [i toate ac]iuniletrecute, prezente [i viitoare, o dat\ cu locurile, timpurile, mijloacele [ifinalit\]ile lor. Da, a hot\rît pe drept faptele rele ale celor r\i. ~ntruc`tdac\ le-ar fi anulat, ele nu s-ar fi produs. {i cu toate c\, prin firea lor,ei sînt [i r\mîn r\i, totu[i, ]inînd cont de decretul divin, ei sînt întrucîtva buni, pentru c\ nu exist\ nimic r\u în mod absolut. Un lucru r\uprin natura sa este în acela[i timp bun în decizia etern\ a lui Dumnezeuprin aceea c\ ofer\ ocazia [i mijlocul de a manifesta gloria divin\ îndreptatea [i în `ndurarea sa...~ntr-o fapt\ rea, Dumnezeu nu e doar un simplu agent permisiv, ci [iputernicul ei f\ptuitor ; totu[i, cum ea nu se datoreaz\ nici inspira]iei [inici voin]ei sale, el admite cu toat\ libertatea ca r\ul s\ fie f\cut [i-lîntoarce spre propria-i glorie�186.

Diagramele succesive ale lui Bèze, Perkins [i Bunyan au constituitpentru marele public ilustr\ri ale acestei teologii care nu stabilea nici oleg\tur\ între universul ale[ilor � cel al `ndur\rii � [i universul celordamna]i � acela al justi]iei. ~nainte ca noi s\ ne fi n\scut, se hot\rîse deja



dac\ noi vom fi de partea lui Abel sau de partea lui Cain. A fi damnat, cumo arat\ schema lui Bunyan �înseamn\ a fi l\sat în afara elec]iunii luiDumnezeu�. De altminteri, toat\ lumea [tia c\ pu]ini sînt ale[i. {i atuncicum s\ nu fii `ngrozitor de nelini[tit ? Aceast\ interoga]ie ne face s\în]elegem de ce Laud le repro[a puritanilor r\sp`ndirea ̀ nv\]\turii conformc\reia �Dumnezeu condamn\ dintotdeauna cea mai mare parte a oame-nilor la focul etern, f\r\ a le socoti p\catele. Sufletul meu are oroare de oasemenea opinie. Pentru c\ ea face din Dumnezeu, din Dumnezeultuturor iert\rilor, cel mai feroce [i mai nes\buit dintre tirani�187.

{i aceasta cu atît mai mult cu cît, a[a cum am v\zut188, o pedagogiereligioas\ preconizat\ deja de primii luterani, reluat\ mai apoi [i ampli-ficat\ de to]i predicatorii predestin\rii, le impunea credincio[ilor un pele-rinaj de �convertire� ce traversa, într-un moment al parcursului s\u, uninfern al disper\rii. ~n momentul în care îi f\ceau pe p\c\to[i s\ m\soaregravitatea st\rii lor predicatorii insistau cu prisosin]\ asupra mîniei divine[i a fl\c\rilor infernului. Un martor poveste[te c\ Perkins, orator reputatpentru claritatea expunerilor sale accesibile tuturor, pronun]a cuvîntul�damnat� cu o asemenea for]\ încît el l\sa mult\ vreme dup\ aceea unecou dureros în urechile ascult\torilor189. Nu din întîmplare literaturaenglez\ de la sfîr[itul secolului XVI [i din secolul XVII a descris cu un felde fascina]ie eroul pe care condi]ia sa de p\c\tos îl cufund\ ̀ n dezn\dejde(cavalerul Redcrosse al lui Spenser, Faust al lui Marlowe, Samson al luiMilton). �Vai, strig\ Bolton într-o impresionant\ evocare, cînd un nefericit[adic\ oricare dintre noi] s\rac [i dec\zut începe s\ ̀ ntrez\reasc\, printr-oiluminare special\ a Cuvîntului ori printr-o manifestare extraordinar\ aautorit\]ii [divine], chipul amenin]\tor al lui Dumnezeu în oglinda ceacurat\ a Sfintei Legi [i s\ simt\ divina justi]ie care, cu o mîn\ nev\zut\ ser\zbun\ `n secret asupra con[tiin]ei, inima lui grea i se tope[te de îndat\în piept [i devine ca apa. El cade [i-[i pierde în acela[i timp for]a trupului[i vigoarea spiritului�190.

Desigur, predicarea puritan\ sus]inea c\ trebuie s\ ie[im din aceast\�teroare legal\� (adic\ provocat\ de distan]a dintre Lege [i faptele noastre).Dar nu r\mîneau unii la stadiul disper\rii ? Sau nu rec\deau, mai tîrziu, înnelini[te ? Dac\ urm\m itinerariul spiritual tr\it [i recomandat de Bunyan191,[i care corespundea clasicei pedagogii religioase puritane, descoperim înel patru etape. Prima este aceea a orbirii, p\c\tosul fiind atunci incon[tientde stric\ciunea sa ; a doua este marcat\ de �teroare�, adic\ de descoperireap\catului din sine [i a pedepsei meritate. ~ntr-o a treia faz\ � de iluminare �,disperarea se transform\ dintr-o dat\ în m`ng`iere [i siguran]\. ~n sfîr[it,via]a, dac\ putem îndr\zni s\ spunem a[a, reîncepe ; �convertitul� duceacum o existen]\ cre[tin\, dar aceasta e f\cut\, `n mod firesc, din ispite [ilupte. Atunci pot s\ reapar\ crize de disperare. Trebuie a[adar s\ neag\]\m de certitudinea c\ decretul alegerii nu va fi niciodat\ anulat192.

Concret, comportamentul psihologic indus printr-o asemenea pastoral\se prezint\ sub form\ de spaime [i speran]e alternative. Calvin, cel dint`i,

265

a în]eles [i explicat c\ siguran]a credinciosului nu poate fi niciodat\ ototal\ pace a sufletului : �Cînd noi sus]inem, scrie el, c\ credin]a trebuie s\fie sigur\ [i asigurat\, noi nu ne imagin\m cîtu[i de pu]in o certitudinecare s\ nu fie atins\ de nici o îndoial\, nici o securitate care s\ nu fieasaltat\ de nici o nelini[te : ba dimpotriv\, ne spunem c\ credincio[ii aude dus o lupt\ perpetu\ împotriva propriei lor neîncrederi : mai e multpîn\ s\ a[ez\m con[tiin]a lor în vreun loc[or tihnit care s\ nu fie agitat denici o furtun\ ! Totu[i indiferent de c`t s`nt de h\r]ui]i, noi neg\m c\ le-asl\bit sau c\ [i-au pierdut încrederea, cîndva atît de ferm\, în ̀ ndurarea luiDumnezeu�193. Astfel, teoretic, ale[ii sînt siguri de mîntuirea lor, dar practicei continu\ s\ treac\ prin accese de nelini[te.

Pastorala protestant\ a insistat constant asupra celor dou\ dovezi caretrebuie s\ ne conving\ de faptul c\ vom fi ale[i : încrederea în Hristosmîntuitorul [i faptele bune pe care el le realizeaz\ prin noi. Dup\ Perkins,exprim`nd în aceast\ privin]\ o convingere general\ a reforma]ilor, acelacare-i predestinat la glorie este predestinat [i la mijloacele mîntuirii, adic\unirea cu Hristos prin credin]\ [i prin faptele bune194. Dar, în fapte,credin]a se poate estompa, iar înclina]iile noastre rele pot reac]iona cuvigoare. Ce se întîmpl\ atunci cu siguran]a alegerii ? Pierre du Moulinr\spunde `ntr-o predic\ spunînd c\ �pacea con[tiin]ei� nu-i o adormireprofan\ [i nici o securitate carnal\195. Numero[i directori de con[tiin]\puritani din Marea Britanie s-au str\duit [i ei s\-[i lini[teasc\ credincio[iif\cînd distinc]ia între certitudinea obiectiv\ [i asigurarea subiectiv\. Numaiprima e dat\ ale[ilor ; cea de-a doua nu apare decît intermitent196. ThomasBrooks scria c\ har [i `ncredin]are nu sînt so]i de nedesp\r]it. �Un om sepoate bucura de harul adev\rat f\r\ a resim]i `ncredin]area iubirii [i afavorurilor lui Dumnezeu, a iert\rii p\catelor sale [i a salv\rii sufletuluis\u. ~ncredin]area e necesar\ st\rii bune a cre[tinului [i nu fiin]ei sale : eae necesar\ pentru consolarea cre[tinului [i nu pentru mîntuirea lui�197.

Literatura religioas\ puritan\ con]ine multiple analize concordante careamintesc de descrierea catolic\ a experien]ei mistice. Henry Smith constat\ :�Nimic nu exist\ în via]a noastr\ care s\ nu sufere eclips\ri [i schimb\ri înafar\ de cucernicia noastr\�198. ~ntr-o alt\ predic\, el afirm\ : �~n ochii luiDumnezeu, alegerea noastr\ e sigur\ dintotdeauna... Dar pentru noiîn[ine, ea e nesigur\ ; de aceea trebuie s\ încerc\m s\ ne-o asigur\m prinfapte bune�199. Perkins ne sf\tuie[te s\ ne înc\p\]în\m în credin]\ chiarcînd sîntem în plin tunel. �Arta principal\ a cre[tinului e s\ cread\ în ceeace nu se vede, s\ spere în daruri amînate, s\-l iubeasc\ pe Dumnezeucînd se prezint\ ca un du[man [i s\ persevereze astfel pîn\ la cap\t�200. ~nmod semnificativ, Perkins plaseaz\ în diagrama lui, în partea celor mîntui]i,elemente care nu figurau în cea a lui Théodore de Bèze [i anume :�îndoiala asupra alegerii�, �disperarea�, �îndoiala asupra credin]ei�, �îndoialaasupra justific\rii� etc. Tot atîtea obstacole ce trebuiesc necontenit trecuteînainte de a ajunge la �sanctificare� [i la �glorificare�201.

Samuel Hieron pune întrebarea : �Poate exista o `ncredin]are [asupraalegerii] atît de cert\ încît s\ nu fie nici amestecat\, nici umbrit\, nici



perturbat\ de îndoieli ?� {i r\spunde : �Sînt convins c\ cei ce nu s-au îndoitniciodat\ de acceptarea lor n-au crezut niciodat\ în ea�202. Richard Sibbesexplic\ ascult\torilor s\i c\ Dumnezeu are un dublu chip, unul care nelumineaz\ sufletele cu pace, bucurie [i m`ng`iere, atunci cînd el îi spunesufletului �Eu sînt mîntuirea ta.� [i un altul �cînd se ascunde privirii omuluiinterior, ne refuz\ pacea [i ne las\ în pustiul spiritual�203. Daniel Featleyevoc\ la rîndul s\u deliquium spiritus (eclipsa spiritual\) ce-l poateafecta pe credincios. Dumnezeu îi trimite aceast\ încercare fie pentru a-lumili, ca s\ nu se f\leasc\ cu favorurile primite, fie pentru a-l face s\doreasc\ [i mai tare m`ng`ierea Evangheliei. ~n orice caz, acest abandonlas\ sufletul într-un fel de �le[in�. �La auzul Cuvîntului nu d\ nici un semnde via]\�204. De[i scrie o `ntreag\ lucrare destinat\ s\ aduc\ pacea încon[tiin]\, Richard Baxter admite c\ �sînt foarte pu]ini cre[tini care ajungla certitudinea mîntuirii� [i c\ �aceia, foarte pu]ini la num\r, care ajung laaceast\ certitudine nu o au niciodat\ întreag\ [i constant\, ci amestecat\cu imperfec]iuni [i cîteodat\ umbrit\ sau fragmentat\�. De unde aceast\opinie util\ : �Po]i fi mîntuit f\r\ a fi ob]inut niciodat\ ̀ ncredin]area aici, pep\mînt, dar nu po]i fi mîntuit f\r\ Hristos [i f\r\ harul divin. Dumnezeu n-af\cut din `ncredin]are condi]ia m`ntuirii noastre... E mai bine s\ mergi în cerîn mîhnire [i îndoial\ decît s\ mergi în infern lini[tit�205.

I se pune atunci credinciosului problema de a [ti cum s\ interpretezenenorocirile ce-l pot lovi în via]a de aici. ~n aceast\ privin]\, se contrazicdou\ discursuri ce risc\ s\ m\reasc\ perplexitatea deja mare a �converti-tului�. Charles Drelincourt, vorbind de Apocalips\ în 1662, le spuneascult\torilor c\ Dumnezeu ne pedepse[te spre binele nostru. �PedeapsaTat\lui ceresc ne e la fel de necesar\ ca pîinea în cas\�. Invers, �Dumnezeunu-i pedepse[te deloc [pe p\mînt] pe cei mai mul]i dintre cei ce trebuies\ fie obiectul justi]iei sale, pentru c\ el îi abandoneaz\ diavolului care-iva chinui ve[nic în infern�206. Dar într-o alt\ predic\, cu doi ani înainte,Drelincourt î[i amenin]ase enoria[ii spunîndu-le : �Strig\tul [p\catelornoastre] a urcat pîn\ la cer. E ceea ce înarmeaz\ bra]ul Atotputernicului[i-l oblig\ la r\zbunare, ceea ce face ca distrugerea s\ bat\ la u[\�207. �~nmod identic, Featley consoleaz\ dou\ persoane lovite de nenorocireasigurîndu-le c\ �Dumnezeu îi întristeaz\ pe cei `ndr\gi]i de el. Atuncicînd nu sîntem lovi]i avem motive s\ ne temem�. Dar Featley trebuie s\recunoasc\ mai departe c\ �anumite necazuri îi lovesc pe tot felul deoameni�. {i atunci cum s\ deosebim diferitele nenorociri ? R\spunsul este c\cele ce li se întîmpl\ virtuo[ilor sînt pentru ca ei s\ devin\ mai buni [i s\se `ndrepte, în timp ce acelea care-i lovesc pe r\i sînt pedepse ce nuservesc la instruirea lor208.

Faptul c\ diagnosticul referitor la necazuri a fost realmente o cauz\ denelini[te pentru credincio[i ne este dovedit de o predic\ a lui ChristopherLove în care citim : �Unii oameni se îndoiesc de elec]iunea lor pentru c\Dumnezeu îi urm\re[te cu necontenite necazuri [i-i cople[e[te cu lovi-turile grelei lui mînii. Aceasta-i face pe mul]i oameni cucernici s\ se

267

gîndeasc\ la faptul c\ ei nu fac parte din mul]imea ale[ilor lui Dumnezeu�209.Replica pastorilor, în acest caz, este c\ resemnarea în încercare e un semnal elec]iunii. De aceea credinciosul, chiar dac\ are certitudinea obiectiv\ aelec]iunii sale, trebuie s\-[i continue itinerariul s\u religios în �team\ [icutremurare�.

Directorii de con[tiin]\ ai puritanismului sînt unanimi în a relua formuladin Scriptur\ despre care Burton afirm\ c\ d\ na[tere unor interpret\ritraumatizante210. De altfel, li se al\tur\ [i Donne care, în mai multe rînduri,insist\ în predicile sale asupra necesarei temeri de Dumnezeu. �C\cinimeni nu poate fi sigur c\ e ales astfel încît s\ se opreasc\ din efortulspre mîntuirea sa în team\ [i cutremurare�211. Omul nu va avea nici oasigurare [i nici un moment de odihn\ înainte de judecat\212. Acestecuvinte venind din partea unui orator ostil predestin\rii calviniste ar puteafi reluate cuvînt cu cuvînt de gurile [i penele catolice sau �arminiene�.Dar ele coincid, în fapt dac\ nu în inten]iile teologice, cu discursul puritancare sus]inea simultan c\ alesul e `ncredin]at de mîntuirea lui [i c\ totu[itrebuie �s\ se team\ [i s\ tremure toat\ via]a lui�.

Chrisopher Love arat\ c\ �dac\ Sfîntul Duh ne oblig\ s\ ne purt\m cufric\ `n timpul pribegiei noastre (cf. I Petru 1, 17) nu e vorba de fricalegat\ de elec]iunea, ci de frica de p\cat�. Totu[i continuarea frazei îidezminte prima parte, c\ci Love adaug\ : �Nu trebuie s\ p\c\tuim împotrivalui Dumnezeu, ci s\ ne temem de Dumnezeu [i s\ ne temem s\ nu-lprovoc\m pe Dumnezeu prin p\catele noastre�213. S\-l provoc\m peDumnezeu la ce, dac\ nu la a pedepsi ? Henry Smith a explicat cenelini[ti permanente îl chinuiau pe credincios :

�Nu-i de-ajuns s\ alerg\m, trebuie s\ [tim cum s\ alerg\m. Nu-ide-ajuns s\ în]elegem, trebuie s\ veghem la modul în care în]elegem.Nu-i de-ajuns s\ credem, trebuie s\ veghem la modul în care credem.Nu-i de-ajuns s\ ne rug\m, trebuie s\ veghem la felul `n care nerug\m. Nu-i de-ajuns s\ lucr\m, trebuie s\ veghem la felul în carelucr\m... Cain a oferit un sacrificiu, dar Dumnezeu l-a refuzat�214.

Charles Drelincourt punea urm\toarea întrebare publicului s\u dinCharenton : �V-a]i împodobit pe din\untru cu umilin]\ [i v-a]i des\vîr[itmîntuirea cu fric\ [i cutremurare ?�215 Verbul �a des\vîr[i� se cuvine a fisubliniat. C\ci �frica [i cutremurarea� de care este vorba aici [i în altetexte similare nu-s cele din faza terorii [i disper\rii prin care trece cel cese va poc\i. Dimpotriv\, ele caracterizeaz\ tr\irea religioas\ a celui care edeja �convertit� [i î[i �des\vîr[e[te� mîntuirea. De ce s\ mai �tremuri�dac\ e[ti deja mîntuit ?

Obiec]ia fusese cu siguran]\ f\cut\ predicatorilor, astfel încît DanielFeatley o [i insereaz\ într-una din predicile sale : �De ce oare, întreab\unul din interlocutorii s\i imaginari, David îndeamn\ : « Sluji]i-l cu fric\ peDomnul », de ce recomand\ sf`ntul Pavel : « Nu fi]i cu trufie ci cu fric\ ;lucra]i cu fric\ [i cutremurare la mîntuirea voastr\ », [i de ce ne pov\]uie[tesf`ntul Petru : « Purta]i-v\ cu fric\ `n timpul pribegiei voastre », dac\ adev\ra]ii



credincio[i sînt a[a de `ncredin]a]i de mîntuirea lor încît nu `nfrunt\ nici oclip\ primejdia de a-[i pierde starea de gra]ie de pe p\mînt [i coroana deglorie din lumea de dincolo ?�216 R\spunsul lui Featley este c\ frica rea seopune �încrederii spirituale�, dar c\ frica bun\ contracareaz\ �securitateacarnal\�217. ~n secolul XVIII, Gilbert Tennent va spune `n acela[i spirit :�Iubirea f\r\ fric\... ar deveni certitudine. Frica f\r\ iubire ar devenislugarnic\�218.

A[adar, predicarea de inspira]ie calvinist\ s-a luptat cu �securitateacarnal\�. Dar, f\cînd aceasta, nu s\dea ea noi [i noi nelini[ti în sufletulcredincio[ilor ? Pentru c\ sîntem justifica]i prin credin]\. Dar credin]anoastr\ este oare cea bun\ ? Nu cumva sîntem ni[te �ipocri]i�219 atuncicînd faptele noastre contrazic credin]a pe care o declar\m ? Or, esteevident c\ noi continu\m s\ p\c\tuim. {i atunci faptele noastre rele nudecurg cumva dintr-o credin]\ pe care Dumnezeu n-o recunoa[te ? Spiralaf\r\ sfîr[it a întreb\rilor retrospective. Cramer afirma : �Aceast\ credin]\care produce [f\r\ c\in]\] fie fapte urîte, fie fapte ce nu sînt bune nu edreapt\, curat\ [i vie, ci moart\, diavoleasc\ [i pref\cut\, cum o numescsfîntul Pavel [i sfîntul Iacov. C\ci pîn\ [i demonii [tiu [i cred c\ Hristos s-an\scut dintr-o fecioar\, c\ a postit patruzeci de zile [i patruzeci de nop]if\r\ s\ m\n`nce [i s\ bea nimic, c\ a f\cut tot felul de minuni dovedind c\el este adev\ratul Dumnezeu... E treaba cre[tinului s\ aib\ adev\ratacredin]\ [i s\ se pun\ la încercare dac\ o are sau nu... [[i] deci atunci cîndm\rturisi]i numele lui Hristos, iubi]ilor cre[tini, nu v\ l\sa]i nici un momentdu[i în ispit\ de o credin]\ scornit\ [i `nchipuit\ ; asigura]i-v\ de credin]avoastr\. Pune]i-o la încercare prin via]a voastr\�220.

Henry Smith propov\duia [i el : �Exist\ un zel f\r\ inteligen]\, o iubiref\r\ sinceritate, o rug\ciune f\r\ credin]\ [i-o credin]\ f\r\ roade. Deaceea Apostolul ne îndeamn\ s\ ne cercet\m pe noi ̀ n[ine dac\ sîntem încredin]\ (II Cor. 13, 5) : nu dac\ avem un fel de credin]\, ci dac\ sîntem ̀ ncredin]\ � adev\rata credin]\�221. Oratorul continu\ declarînd c\ pentru amerge la cer nu-i suficient s\ fii printre protestan]ii conformi[ti (Statute--Protestants) care merg la biseric\, ascult\ predica [i comuniaz\ o dat\ pean. Credin]a cere mai mult decît atît. Urmeaz\ o întrebare [i o afirma]ietulbur\toare : �Cine are mai mult\ credin]\ decît apostolii ? {i totu[i, decîte ori nu le-a spus Hristos : « Voi, oameni de pu]in\ credin]\ ! » deplîngîndastfel faptul c\ aveau credin]a prea slab\�222. Ghicim efectul unui astfel dera]ionament asupra publicului. Dac\ pentru mîntuire e nevoie de credin]\,ce se întîmpl\ atunci cînd credin]a e slab\ sau nesigur\ ? Cînd sîntem�ipocri]i� [i cînd sîntem sinceri ? Dublul limbaj al pastoralei asupra predesti-n\rii se reveleaz\ cu claritate în urm\toarele dou\ fraze spuse de JeanDaillé : �Dac\ v\ m\rturisi]i credin]a `n Domnul Nostru Isus [i crede]i îninima voastr\ c\ Dumnezeu l-a înviat din mor]i, ve]i fi mîntui]i. Dar ave]igrij\, credin]a voastr\ s\ fie vie [i sincer\ : s\ nu fie un vis, o n\lucire sau unidol, ci o convingere ferm\, o `ncredin]are deplin\ de adev\rul Evangheliei.S\ fie o credin]\ asemeni celei a lui Avraam [i celei a apostolului�223. Darcine poate fi sigur c\ are credin]a lui Avraam ?

269

Predicînd pe tema �fiecare s\ se pun\ la încercare pe sine�, Pierre duMoulin invita [i el ascult\torii s\ se examineze dac\ �au adev\rata credin]\�[i punea în gard\ contra �falsei credin]e�, calificat\ de el drept �adormireprofan\� [i �letargie [i siguran]\ carnal\ prin care un om se convinge c\Dumnezeu se va `ndura de el pe c`nd el sluje[te pîntecelui [i banului. {idup\ aceea adoarme într-o de[art\ încredin]are, c\z`nd singur `n stric\-ciune�224. Mai tîrziu, fondatorul pietismului german, Spener, va spunedespre damnare : �Vor merge în infern to]i cei ce nu vor fi avut adev\ratacredin]\. Or, cei care se las\ domina]i de p\cat n-au adev\rata credin]\.Dac\ r\mîn în aceast\ stare, vor fi negre[it condamna]i. Ah, iubi]ii mei, s\examin\m cinstit în fa]a lui Dumnezeu situa]ia noastr\, cea în care neafl\m acum [i s\ vedem dac\ dup\ aceast\ cercetare sîntem printrecondamna]i sau printre preaferici]i�225. ~n acela[i spirit, Richard Baxter semir\ în fa]a auditoriului s\u c\ cineva se poate gîndi la Dumnezeu celînfrico[\tor f\r\ a încerca uimire [i team\ atîta vreme cît e �nesigur� dac\Dumnezeu e pentru noi �tat\ sau du[man� [i dac\ nu-[i va îndrepta toat\puterea împotriva noastr\. �Cum v\ pute]i gîndi la Hristos f\r\ a tremuraatunci cînd nu [ti]i dac\ sîngele lui v-a cur\]it sau nu sufletul [i dac\ el v\va achita sau condamna la judecat\ ?�226 {i apoi, oare avem într-adev\rcredin]\ atunci cînd ne l\s\m p\rin]ii [i prietenii s\ se cufunde în p\cat227 ?

~ndemnul la interoga]ia asupra credin]ei f\cea parte dintr-o exhorta]iemai ampl\ la cercetarea con[tiin]ei, care n-a fost un monopol al pastoraleicatolice. O reg\sim la fel de imperioas\ în discursul protestant, chiar dac\nu ]intea confesiunea privat\, detaliat\ [i obligatorie. Donne declara :�Cea mai primejdioas\ condi]ie în care poate fi un p\c\tos e fericirea(Happiness)�, fericire fiind aici sinonim\ cu somnul con[tiin]ei. ~ntruc`t,continua Donne, e o condi]ie în care �nu-]i cuno[ti p\catul [i os`nda pecare o atrage dup\ sine�228. Revine la aceea[i tem\ în mai multe altepredici, cerînd cre[tinului s\-[i fie sie[i judec\tor, pentru a nu fi judecatmai tîrziu229.

Insisten]a asupra necesarului examen de con[tiin]\ devine, mai alesîncepînd cu epoca lui Perkins, un leitmotiv al pastoralei puritane. Conformacesteia, cunoa[terea de sine o dat\ dobîndit\ în cursul celei de-a douafaze a parcursului convertirii (aceea a �terorii legale�) trebuia men]inut\de-a lungul `ntregii vie]i printr-o neîncetat\ cercetare a sinelui, cercetareconsemnat\ la nevoie în jurnale intime230. Abunden]a de detalii l\sat\ deBunyan asupra st\rilor sale suflete[ti nu-i deci decît o ilustrare a unuifenomen, într-adev\r, colectiv (în anumite limite, desigur) indus printr-undiscurs puternic culpabilizator. �De-a]i putea fi nemul]umi]i de voi în[iv\�,era urarea lui Perkins231, care mai recomanda s\ fie alc\tuite �cataloage [iliste cu p\catele voastre, mai ales cu acelea care l-au necinstit cel maimult pe Dumnezeu [i au r\nit con[tiin]a. {i privi]i-le adesea pentru cainima voastr\ s\ se smereasc\ în fa]a tristei constat\ri�232.

Este revelator c\ o foaie volant\ tip\rit\ în 1648 avea ca titlu Cercetarezilnic\ [i clasificare a p\catelor : Extras dintr-o predic\ a prea ~naltuluiPrimat al Irlandei la Lincoln�s Inn, 3 dec. 1648233. Lucrarea lui Daniel



Dyke, The Mistery of Self-Deceiving, tradus\ în francez\ sub titlul LaSonde de la conscience, se prezint\ ca o metod\ de descoperire a�întortocherilor [i a nesfîr[itelor ocoli[uri din întunecosul labirint care-iinima omului�. Dedica]ia c\tre contesa Bedford, f\cînd elogiul so]uluidefunct al acesteia, con]ine urm\torul pasaj notabil : �...Nu cred c\ trebuies\ trec sub t\cere bunul [i sfîntul obicei pe care-l avea acest c\l\re] cre[tinatunci cînd era printre noi, de a ]ine zilnic un catalog [i un jurnal al tuturorgre[elilor pe care-[i imagina c\ le-a f\cut, sup\rîndu-l pe Dumnezeu, [i ale trece în revist\ fie noaptea la culcare, fie a doua zi la trezire...�234.

~n acela[i spirit, Samuel Hieron, contemporan cu Dyke, declar\ într-opredic\ : �Orice om, atunci cînd e singur cu sine însu[i, trebuie s\ seretrag\ în gîndurile sale [i, privind în urm\ la ziua trecut\, s\ examinezece a f\cut [i cum s-a comportat... Nici un p\cat nu trebuie s\ r\mîn\ toat\noaptea `n noi�235. La rîndul lui, Richard Sibbes cere s\ fie ascultat\ voceacon[tiin]ei, c\ci �Dumnezeu a instituit cîte un tribunal în fiecare om. El ainstaurat [în noi] con[tiin]a ca registru, martor [i judec\tor. ~n sufletulomenesc se reg\sesc toate procedurile justi]iei�236. Acela[i Sibbes afirm\în alt\ parte : �Con[tiin]a e vicarul lui Dumnezeu... Ceea ce spune con[tiin]a,Dumnezeu o spune ; ceea ce interzice, Dumnezeu interzice, mai alesatunci cînd ea e luminat\ de Cuvînt�237. Daniel Featley recomand\ �s\ neexamin\m zilnic situa]ia spiritual\ [i s\ verific\m noi în[ine cu luciditatecum st\m în raport cu instan]a cereasc\ : sîntem în gra]ia lui Dumnezeusau în afara ei ?�238 Dup\ exemplul predicatorilor catolici, Featley crede c\avem tot interesul s\ ne judec\m noi în[ine cît sîntem înc\ pe p\mînt c\ci�Dumnezeu îi va chema cu siguran]\ [la sfîr[itul lumii] pe to]i oameniipentru o cercetare foarte am\nun]it\ [i detaliat\ a fiec\rui moment alvie]ii lor, pentru fiecare har primit, pentru fiecare îndatorire particular\uitat\, pentru fiecare p\cat f\cut cu fapta, cu vorba sau cu gîndul [i mai cuseam\ de la primele noastre manifest\ri [i înclina]ii spre r\u�239.

Aceste avertismente ne ajut\ s\ în]elegem de ce lumea puritan\ acunoscut mustr\ri de con[tiin]\ comparabile cu cele ce i-au chinuit pemul]i catolici cucernici. Lucr\rile lui Perkins consacrate cazuisticii constituiepentru noi dovada c\ el trebuia s\ aline ni[te suflete chinuite. ~n aceast\privin]\, el a f\cut o oper\ novatoare, creînd o tradi]ie ce-i lipsea pîn\ atunciAngliei protestante240. Evident, pentru a r\spunde întreb\rilor nelini[titeale publicului a redactat Perkins, una dup\ alta : A case of Conscience...(1592), A Discourse of conscience (1595) [i The Whole Treatise of theCases of Conscience..., tip\rit în 1606 dup\ moartea sa. Apar apoi manualemai ample, îndeosebi Ductor Dubitantium de Jeremy Taylor (1660) [iChristian Directory (1673) de Richard Baxter. Rela]ia de la cauz\ la efectîntre nelini[tile spirituale [i securizare, deja pus\ în eviden]\ cu privire lamaladia scrupulelor în ]\rile catolice, apare inevitabil la suprafa]\ [i aici.Este oare exagerat s\ afirm\m c\ autorii englezi ne-au l\sat descrierilecele mai tulbur\toare ale con[tiin]ei nefericite ? Una dintre acestea edatorat\ lui Henry Smith, la sfîr[itul secolului XVI :

271

�Dac\ exist\ un iad pe p\mînt, ne asigur\ el într-o predic\, putemîntr-adev\r zice c\ cei care simt viermele con[tiin]ei rozîndu-le inimaîncearc\ chinurile iadului. Cine poate exprima mai bine aceast\ oroaredecît victima îns\[i ? Suferin]ele i se adun\ în suflet ca pentru s\rb\-toare : frica, remu[c\rile [i nelini[tea î[i `mpart sufletul s\u. Toatefuriile infernului n\v\lesc `n inima lui ca pe o scen\. Remu[c\rilecheam\ frica ; frica [uier\ dup\ groaz\, care face semn disper\rii [i-izice : vino [i ajut\-ne s\-l chinuim pe p\c\tos... Acesta trece astfel prinmii de mor]i f\r\ a putea muri. Tot trupul îi e legat cu lan]uri ca [i cumar fi prizonier. Sufletul s\u nu-l mai îmb\rb\teaz\. De aceea e pus lacazne. El zice c\ poart\ întreaga lume pe umeri [i c\ nimeni n-asuferit ceea ce îndur\ el. S\-l l\s\m f\r\ nici un ajutor � spuneDumnezeu, pîn\ cînd î[i va m\rturisi gre[elile, se va c\i [i va cereiertare�241.

Descrierea lui Smith este evident valabil\ [i pentru cea de-a treiaetap\ a parcursului ce duce la convertire, cea situat\ între orbirea ini]ial\[i iluminare. Dar aceasta din urm\ era supus\ unor eclipse [i, pe de alt\parte, se recomand\, a[a cum am v\zut, un riguros examen de con[tiin]\f\cut zilnic. De unde posibilitatea pentru unele suflete delicate s\ recad\periodic în �melancolia religioas\�, acest mare pericol care-l amenin]\ pecre[tin [i �care face, ne asigur\ Christopher Love, ca un sfînt s\ se ia dreptun ipocrit, cînd în realitate e un sfînt. De aceea, p\zi]i-v\ de melancolie,stare de spirit sumbr\ [i grea. Ea constituie un foarte mare obstacol pentruharul credin]ei ferme (`n mîntuire)�242. M\rturisire revelatoare. Dar pastoralapuritan\ nu favoriza oare melancolia ? Aceasta era p\rerea lui Burton carea evocat în imagini impresionante starea celui asupra c\ruia se abatemaladia scrupulului :

Con[tiin]a devine atunci �un martor gata oricînd s\ fac\ depozi]ii, s\instruiasc\ un juriu cum s\ ne interogheze, s\ ne huiduiasc\, unpersecutor care s\ ne h\ituiasc\, un aprod care s\ ne citeze s\ ap\r\mîn fa]a instan]ei, un gardian care s\ ne aduc\, jandarm care s\ nearesteze, un procuror care s\ pledeze contra noastr\, un temnicercare s\ ne tortureze, un judec\tor care s\ ne condamne, neîncetînd s\acuze, s\ denun]e, s\ tortureze, s\ molesteze�243.

Un anumit num\r de englezi contemporani cu Burton [i-ar reg\si cusiguran]\ propria lor experien]\ în aceast\ descriere a con[tiin]ei, în acela[itimp jandarm, procuror, judec\tor, temnicer [i c\l\u [i închizîndu-[i victimaîn închisoarea scrupulului. Tot Burton îi evoc\ pe neferici]ii ajun[i inca-pabili s\ �se gîndeasc\ la ceva pl\cut�. Con[tiin]a lor nu-i las\ deloc înpace. Ei tr\iesc tot timpul în fric\ [i nelini[te. Existen]a lor e greu desuportat ; inima lor tremur\, mintea le e cople[it\ de griji, �Terror ubiquetremor, timor undique et undique terror. Ei refuz\ s\ bea [i s\ m\nînce �anorexia mental\. V\d p\cate acolo unde nu-s sau le agraveaz\ pecele pe care le-au putut comite. Cu toate rug\ciunile interminabile [iimplor\rile adresate lui Isus, ei se simt neîncetat amenin]a]i de mînia luiDumnezeu�244.



Predicarea puritan\ voia, desigur, s\ lini[teasc\, dar pentru istoric esteclar c\ ea n-a reu[it cu adev\rat în m\sura în care ea îns\[i suscita tragicaîntrebare : �oare eu voi fi mîntuit ?� O lectur\ mai aprofundat\ a predicilorengleze[ti din secolele XVI-XVII ne permite s\ intuim nelini[tea publiculuiasupra acestui punct. Pentru c\ ele includ sistematic `ntrebarea unorpresupu[i interlocutori : �voi fi [i eu printre ale[i ?� A[a cum respectareaacelora[i interdic]ii legislative las\ s\ se presupun\ o tenace împotrivire asupu[ilor, frecventa reapari]ie în spusele predicatorilor a obsedantei întreb\ripuse pe seama cititorilor [i ascult\torilor constituie un indiciu important alnelini[tii persistente.

F\r\ nici o îndoial\, problema mîntuirii [i incertitudinile pe care ea lecomporta au contat mult pentru englezii din secolul XVII245. Revelatoareîn acest sens sînt titlurile [i con]inuturile a dou\ lucr\ri ale lui Perkins dejacitate : Tratat ce încearc\ s\ arate dac\ un om e în starea de damnaresau în starea de gra]ie 246 [i Un caz de con[tiin]\, cel mai importantdintre toate : cum poate [ti un om dac\-i copilul lui Dumnezeu saunu247 ? ~n acela[i spirit, Arthur Dent d\ lucr\rii sale Calea c\tre cer aomului obi[nuit (The Plain Mans Path-way to Heaven) urm\torul subtitlusemnificativ : �~n care fiecare poate vedea clar dac\ va fi mîntuit saudamnat�. ~n afar\ de predici, Henry Smith ne-a l\sat [i o list\ de întreb\rice reflect\ cît se poate de clar perplexit\]ile unui pastor în fa]a publiculuis\u. Citim mai cu seam\ : �Oare predestinarea, elec]iunea etc. trebuiescincluse în predicile pentru laici ? De ce liber arbitru dispunea Adam ? Celiber arbitru ne mai r\m`ne nou\ ?... Ereticii solitari, care nu-i stric\ pe al]ii,vor fi pedepsi]i cu moartea (ve[nic\) ?�248

~ntr-o predic\ a lui Samuel Hieron, un presupus ascult\tor întreab\ :�Cum a[ putea [ti dac\ fac parte dintre ale[ii lui Dumnezeu ?�249 RichardSibbes constat\ la rîndul s\u c\ �patru sînt întreb\rile ce tulbur\ paceacre[tinului : p\catul [i culpabilitatea... ; urm\rile coruperii ; necazurile vie]ii... ;[i cea mai grav\ dintre toate : moartea [i damnarea�250. Christopher Loveadmite în fa]a ascult\torilor s\i : �{tiu c\ mul]i cred c\ aceast\ doctrin\ [anum\rului mic de ale[i] îi aduce pe oameni la disperare [i c\ ea este atîtde insuportabil\ încît poate face ca cineva s\ nu aib\ nici o singur\ zifericit\ toat\ via]a�251. Acela[i Love consacr\ nu mai pu]in de [aisprezecepredici problemei de a [ti �cum poate un cre[tin s\-[i dea seama dac\-iefectiv printre chema]i [i ale[i�252 [i nu ezit\ s\ abordeze deschis aceast\dificultate, ca ecou la preocup\rile publicului. Acestea sînt formulateastfel : �Poate fi un cre[tin asigurat din timpul vie]ii de ve[nica mîntuire înm\sura în care elec]iunea rezult\ dintr-un decret divin, dat înainte ca el s\se nasc\ sau chiar înainte de facerea lumii ? Nefigurînd în decretele [isentin]ele lui Dumnezeu, cum putem noi spune c\ avem cuno[tin]\ [i`ncredin]area c\ am fost ale[i ?�253 Printre cazurile de con[tiin]\ pe careRichard Baxter se str\duie[te s\ le rezolve figureaz\ [i acesta : �Cumpoate ob]ine un p\c\tos pacea durabil\ a con[tiin]ei sale [i cum poatem\sura corect lucrarea Sfîntului Duh în el, de vreme ce a fost conceput în

273

p\cat [i în mizerie, tr\ie[te îndoindu-se necontenit de sinceritatea sa [i seteme de mînia lui Dumnezeu din cauza unei excesive toropeli spiri-tuale ?�254 Reluarea aceleia[i întreb\ri de-a lungul corpusului de predicipuritane l\mure[te constatarea lui Burton cînd îi descrie, dup\ Luther, peacei melancolici care �se îndoiesc de alegerea lor, se chinuiesc cum s-oafle, prin ce semne, [i... [asta] cu atîtea scrupule, cazne [i r\stigniri de sineîncît aproape c\ înnebunesc. Tot ce ob]in în felul acesta e c\-i deschidprin disperarea lor o bre[\ lui Satan pentru ca acesta s\-i duc\ în infern�255.

Cuvîntul �disperare� folosit aici de Burton [i pe care l-am întîlnit dejade mai multe ori în descrierea angoaselor religioase merit\ [i el o clip\ deaten]ie. El nu poate decît s\-l intrige pe istoricul care încearc\ s\ reconsti-tuie psihologiile de alt\dat\. ~n analizele oamenilor Bisericii � catolici [iprotestan]i laolalt\ �, disperarea metafizic\ era asociat\ în acela[i timp cublasfemia [i cu sinuciderea sau cel pu]in cu tentativa de sinucidere. �Mul]i,constata Hesshusius, nu pot suporta angoasa p\catului [i se sinucid caIuda [i ca mul]i al]ii�256. Probabil c\ în ciuda impresiei contrare pe care para o fi avut str\mo[ii no[tri din secolele XVI-XVII, sinuciderile erau rare înOccident în acele timpuri257. Dar un fapt e sigur : [i directorii de con[tiin]\catolici care au compus Artes moriendi sau au luptat contra maladieiscrupulului [i mentorii protestantismului s-au confruntat frecvent cu dispe-rarea religioas\ a credincio[ilor. Desigur, în civiliza]ia de alt\dat\, feno-menul cap\t\ o real\ importan]\.

~n Anatomia sa, Burton consacr\ acestui subiect dezvolt\ri importante.El îi evoc\ pe melancolicii care se cred damna]i, p\r\si]i de Dumnezeu,care tremur\ gîndindu-se la mînia divin\ sau la judecata ce va s\ vin\ [i seacuz\ f\r\ încetare zi [i noapte. Ei fac din cea mai mic\ gre[eal\ un p\catde neiertat258. Unii, atra[i într-un �zbucium de nesuportat� ajung la blas-femie : de ce s\-l servesc pe un Dumnezeu care nu-mi sare în ajutor ? Lace bun s\-l rog ? Departe de mine un asemenea Dumnezeu. El nu exist\.Mai mul]i dispera]i devin atunci violen]i contra apropia]ilor lor sau contralor în[i[i259. Dac\ acest gen de maladie n-ar fi fost (relativ) r\spîndit,Burton nu [i-ar fi dat osteneala, într-o enumerare destinat\, f\r\ `ndoial\,predicatorilor, s\ alc\tuiasc\ o lung\ list\ de citate lini[titoare din Scriptur\260,susceptibile de a contrabalansa pasajele alarmante sau prost utilizate înpredici. ~n mod similar, Donne s-a str\duit în mai multe rînduri s\ lupte`mpotriva �disper\rii� ce chinuia sufletele prea scrupuloase261.

Demersul pastoralei puritane consta, pe de o parte, `n a-i invita pe�descuraja]i� s\-[i studieze cazul dintr-un punct de vedere medical (nucumva sufereau de umoare melancolic\ ?), pe de alt\ parte, în a-i pune îngard\ contra capcanelor lui Satan. ~ntr-adev\r, acesta caut\ într-un primmoment s\-i inspire p\c\tosului o încredere excesiv\ în propriile salemerite [i în iertarea divin\, pentru ca apoi s\-l cufunde în disperare atuncicînd [p\c\tosul] î[i d\ seama de gravitatea gre[elilor sale. Satan are atuncio pl\cere sadic\ în a-l cople[i pe nenorocit cu �oroarea de p\cat, groazade Lege [i teama de maiestatea divin\�262. �Diavolul, citim sub pana lui



Perkins care relateaz\ un caz concret prezentîndu-l la persoana întîi, îmi]ipa la ureche într-un mod înfrico[\tor c\ sînt un blestemat, un copil de-als\u [i c\ nici unul din copiii Domnului nu-mi seam\n\. Aceast\ durere dinsufletul meu era parc\ începutul infernului�263. {i Perkins evoc\ în conti-nuare ispita �înfrico[\toare� a blasfemiei264. La rîndul s\u, Featley sare [i elîn ajutorul celui al c\rui �acces de disperare ia amploare�265. Cu siguran]\c\ Bunyan a evocat în modul cel mai tulbur\tor dubla ispit\ a disper\rii [ia blasfemiei încercat\ de puritanii scrupulo[i. Acest pasaj celebru, extrasdin Grace Abounding to the Chief of Sinners � o carte a fricii � surprindecriza ajuns\ la paroxismul ei :

�...~ntr-o diminea]\ pe cînd eram întins în pat am fost, ca [i în alte d\]i,asaltat cu furie de ispita de a-l vinde pe Hristos [ca Iuda] [i de a-lp\r\si. Perfida sugestie îmi bîntuia spiritul cu o vitez\ mai mare decîtpot eu s-o exprim : vinde-l, vinde-l, vinde-l, vinde-l, vinde-l. La care,ca [i mai înainte, eu r\spundeam de cel pu]in dou\zeci de ori la rînd :nu, nu, nu, nici pentru mii [i mii, nici pentru mii [de livre]. Dar lasfîr[it, dup\ o lupt\ crunt\, cînd eram aproape s\-mi pierd suflul,sim]ii c\-mi trece un gînd prin inim\ : Las\-l s\ se duc\, dac\ vrea ! {iîn aceea[i clip\ m-am gîndit c\ inima mea consim]ea la desp\r]ire. Ah !Iu]eala lui Satan ! Ah, starea disperat\ a inimii omene[ti ! Acum b\t\lia erapierdut\, [i asemeni unei p\s\ri fulgerate din vîrful unui copac, euc\deam într-o imens\ culpabilitate [i într-o groaznic\ disperare. Atunci,s\rind din pat, ie[ii în cîmp cu o inim\ � Dumnezeu mi-e martor � pecît de grea poate un muritor s-o poarte. {i acolo, timp de dou\ ceasuri,am r\mas ca lipsit de via]\, în afara oric\rei posibilit\]i de recuperare,sortit pedepsei ve[nice�266.

Ne afl\m aici în fa]a unui caz extrem, dar care pune pentru noi într-olumin\ cît se poate de puternic\ un fenomen psihologic ce trebuie s\ fiavut, în Anglia secolului XVII, o anumit\ dimensiune colectiv\. Nu neputem îndoi c\ teologia predestin\rii [i pastorala inspirat\ din ea au fost ̀ nmare m\sur\ responsabile de aceast\ melancolie religioas\. O afirm\ [iBurton c`nd `i acuz\ pe �ace[ti mini[tri tun\tori� care sînt, spune el, �ceamai frecvent\ cauz\ a acestei boli�267. Se zice c\ predicatorul WilliamVetch ar fi declarat într-o zi de la amvon : �Din cele 2 000 de persoane aicide fa]\, 90 nu vor fi mîntuite�. Dup\ care trei dintre auditori, cuprin[i dedisperare, au ie[it [i s-au sinucis268.

Desigur, nu putem atribui o `nsemn\tate general\ unei asemeneaanecdote. Invers, nu putem neglija mai multe fapte de mare importan]\ :în Marea Britanie, Perkins a fost cel mai citit dintre to]i predicatorii dinvremea sa269. Mai tîrziu, succesul lui Bunyan [i mai ales al lucr\rii saleC\l\toria pelerinului a fost imens. ~n 1792 cartea era la a 160-a edi]ie asa270. ~n sfîr[it, puritanismul anglo-saxon i-a marcat pe mul]i oameni carenu se considerau în mod explicit ca f\cînd parte din el [i [i-a l\satamprenta asupra unui anumit num\r de anglicani.

Pistele de cercetare pe care le-au explorat ultimele trei capitoleconverg spre o aceea[i concluzie : pastorala fricii a existat cu adev\rat în

275

]\rile protestante, în ciuda aspectului lini[titor pe care voiser\ reformatoriis\-l dea doctrinei justific\rii prin credin]\. Mai întîi, predicarea protestant\a reluat cu for]e noi un anumit num\r de teme nelini[titoare din discursulcatolic tradi]ional (micul num\r al celor ale[i, moartea groaznic\ a p\c\to-[ilor, sfîr[iturile de pe urm\, dispre]ul fa]\ de lume etc.). Apoi, a f\cut [i eaunele concesii tactice pentru a putea converti mai bine. Dar, în afar\ deaceasta, ea a avut [i tr\s\turile ei proprii. Cel pu]in în cursul secolelorXVI-XVII, insisten]ele ei escatologice asociau angoasele [i amenin]\rile însperan]a unei apropiate eliber\ri. Acest dublu limbaj îl reg\sim [i `nleg\tur\ cu servul arbitru [i predestinarea. Dup\ un parcurs spiritualtraumatizant, alesul ob]ine certitudinea obiectiv\ a mîntuirii. Dar asigurareasubiectiv\ poate s\-i lipseasc\ toat\ via]a. Mai mult, el e îndemnat f\r\încetare s\ se întrebe dac\ are �adev\rata credin]\�. De unde posibilitatearepetatelor c\deri în disperare, chiar [i dup\ �convertire�. Desigur, lutera-nismul dup\ Formula de Concordie (1580) [i anglicanismul s-au îndep\rtattot mai mult de teologia servului arbitru. Putem deci admite c\, în acestedou\ mari sectoare ale lumii protestante, predicarea alarmant\ a devenitdin ce în ce mai discret\, ocupînd pîn\ la urm\ mai pu]in spa]iu decît înspa]iul r\mas catolic. Dar, ]inînd cont de influen]a exercitat\ de puritanismdincolo de propriile-i frontiere, nu trebuie s\ subestim\m impactul dis-cursului s\u. Misionarii catolici din interior [i pastorii puritani seam\n\ multîntre ei : suscitau acelea[i reac]ii în auditoriu. Pastoralele lor, înrudite unacu cealalt\, au cînt\rit greu în istoria Occidentului.


277

CONCLUZIE

Frica este ambigu\. Ea poate fi, dup\ caz, salutar\ sau distrug\toare.�Timeo, ergo sum�, constat\ nu f\r\ umor un filosof 1, [i e adev\rat c\,privit\ din fa]\, frica e o �soma]ie de a fi�. Ea este �creatoare de fiin]\� [i�avem acces la lume prin st\p`nirea fricii�. No]iunea de p\cat este ea îns\[igeneratoare de o fric\ de sine ce poate fi fecund\. Culpabilitatea, tr\it\pozitiv, creeaz\ o tensiune care degajeaz\ elitele. Aceast\ tensiune poateduce la mîntuirea prin ac]iune, poate hr\ni o nelini[te creatoare, poatedezvolta responsabilitatea [i, pe de alt\ parte, poate deschide, datorit\introspec]iei, un tezaur de bog\]ii ascunse în adîncul fiin]ei noastre.

Dar � versantul negativ � o fric\ prea mare [i un limbaj de culpabilizareprea ap\sat pot paraliza, descuraja, dezagrega. Munca noastr\ de cercetarea întîlnit de mai multe ori, atît la catolici cît [i la protestan]i, acea ispit\ adescuraj\rii, îndeosebi în ceasul mor]ii, care a cuprins sufletele c\rora li sevorbise mai mult despre p\cat decît despre iertare. E necesar s\-]i fie fric\de un pericol real. E util s\-l avertizezi pe un altul cînd o amenin]are seprecizeaz\. Dar nu mînuie[ti f\r\ riscuri [i f\r\ pericol arma fricii. O preamare insisten]\ pe moarte [i pe macabru, pe caznele din lumea dedincolo, pe confesiune [i pe comuniunile prost f\cute putea fi periculoas\pentru psihismul unui anumit auditoriu. Agresivitatea contra p\c\to[ilorera suspect\. Pe tot parcursul nostru, am sesizat alunecarea discursului dela rezonabil la excesiv [i am privit cu uimire soarta rezervat\ unor sentin]ebiblice scoase din context sau duse la limita sensului lor. Discursul fricii s-asprijinit cel mai adesea pe citate trunchiate sau pe texte r\u în]elese.

Dar de ce aceast\ propensiune spre a dramatiza mesajul Scripturii ?Aceasta este enorma întrebare la care cartea noastr\ a vrut s\ r\spund\considerînd p\catul drept un �obiect istoriografic�. Era, ni se pare, oîntreprindere original\, aceea de a încerca o istorie cultural\ a p\catului înOccident. Alegerea unui asemenea studiu a avut avantajul de a ne permiteaccesul într-un fel de observator de unde am putut contempla mai multde [ase sute de ani de eforturi culpabilizatoare.

Aceast\ vedere aerian\ a revelat �pe durat\ lung\� fapte r\u identifi-cate p`n\ atunci [i ne-a permis s\ observ\m ansambluri c\rora de la sol nule z\ream decît elemente disparate. ~n felul acesta apar continuitatea [iextraordinara importan]\ cultural\ a doctrinei �dispre]ului fa]\ de lume�,asupra c\reia Robert Bultot a atras aten]ia. Lumea e o �vale a plîngerii� :aceasta era convingerea cea mai r\spîndit\ a directorilor de con[tiin]\ dinOccident de la P\rin]ii din de[ert pîn\ la puritanii anglo-saxoni. DiscursulBisericii a avut deci o dominant\ pesimist\ de la un cap\t la altul alperioadei studiate. ~n afar\ de asta, ideologia �dispre]ului fa]\ de lume� se


voia global\ [i punea în cauz\ ansamblul destinului oamenilor de pelumea asta. Ea devaloriza sexualitatea, `[i întorcea cu dezgust privirea dela gesta]ie [i na[tere, insista ap\sat pe necazurile [i bolile noastre, ar\ta oaccentuat\ predilec]ie pentru macabru, declara spiritul uman incapabil deorice cunoa[tere autentic\. Or, de-a lungul timpului, predicarea a propo-v\duit mul]imilor cel mai adesea o etic\ monastic\ [i o filosofie a �refuzului�.

Dac\ diversele componente ale discursului asupra �dispre]ului fa]\ delume� au format un întreg coerent � coeren]a pesimismului �, aceastapentru c\ la r\d\cina lui se afla credin]a într-un mit. Acest mit este cel alepocii de aur, numit\ pe p\mînt cre[tin �Paradisul terestru� : acel Eden încare Adam [i Eva tr\iau ca ni[te �îngeri�. Prima gre[eal\, de o dimensiuneîntr-adev\r cosmic\, avusese drept consecin]\ o fantastic\ mînie a luiDumnezeu care, în dreapta lui �r\zbunare�, îl condamnase pe om lasuferin]\, la moarte [i ̀ l os`ndise. Desigur, sacrificiul Fiului va potoli într-ozi �furia� Tat\lui. Anumi]i oameni vor sc\pa deci din �mul]imea de pier-zanie�. Dar, `n ansamblu, vor fi �pu]ini ale[i�. Aceast\ afirma]ie, acceptat\odinioar\ de aproape to]i teologii, nu putea decît s\ dea na[tere uneipastorale dramatice [i s\ încline spre severitate ansamblul Bisericii înv\]\toare.

Nu trebuie, a[adar, s\ ne mir\m dac\ Rena[terea ne-a ap\rut a fi multmai sumbr\ decît ni se spunea de obicei. Aceast\ colora]ie mai pu]inînsorit\ decît ne-o imagin\m în mod obi[nuit nu trebuie în]eleas\ f\r\nuan]e. Se vor estompa oare elogiul omului întreprins de Manetti [i Picodella Mirandola, sau senin\tatea din tablourile lui Rafael sau serb\rileRena[terii ? Nu aceasta era inten]ia noastr\. Dar am dorit s\ ar\t\m c\umanism n-a însemnat neap\rat optimism (de exemplu la Machiavelli,Budé sau la Montaigne), c\ mai mul]i eminen]i reprezentan]i ai Rena[teriiau evoluat spre nelini[tea religioas\ (Pico della Mirandola, în mod explicit,apoi Michelangelo) [i, mai ales, c\ oamenii cei mai reprezentativi aisecolelor XV-XVI n-aveau absolut deloc sentimentul ca sînt ni[te Prometei.Cel mai adesea ei se sim]eau fragili [i p\c\to[i, pîndi]i de melancolie,angoasa]i de declinul rapid al unei lumi ce se apropia de b\trîne]e. S-aspus c\ neoplatonismul a fost principala filosofie a Rena[terii. Ar fi la felde corect � [i nu în contradic]ie cu afirma]ia precedent\ � s\ vedem înaugustinism concep]ia dominant\ care a marcat timp de secole istoriaoccidental\, în special cea din secolul XVI � perioada cînd s-a n\scutprotestantismul.

Exist\ mai multe moduri, la fel de valabile unele ca [i altele � de ces-ar exclude ? � de a conduce istoriografia �mentalit\]ilor�. Calea aleas\aici a fost de a pune în lumin\ amploarea c\p\tat\, începînd de la elite,de discursul amenin]\rii [i al fricii. De ce [i cum a devenit el credibil ?R\spunsul ni s-a p\rut a consta într-o coinciden]\ care ar fi putut s\ nu seproduc\, între o predicare pesimist\ ce-[i l\rgea rapid audien]a [i o seriede nenorociri colective de mari dimensiuni care s-au ab\tut asupra occiden-talilor de la Ciuma neagr\ pîn\ la sfîr[itul r\zboaielor religioase. Predicatoriip\reau a avea dreptate s\ spun\ c\ omul e vinovat [i s\ anun]e pedepse

279

atît pe lumea asta, cît [i pe lumea de dincolo. Eliberarea de amenin]\rilecare ap\sau asupra vie]ii cotidiene a dus, începînd cu secolul XVIII, lainteroga]ii asupra temeiului acestei pastorale.

Prin for]a lucrurilor, ea a pus `n joc aspecte tactice [i a utilizat �[iretlicuri�care impresionau auditoriul. Dar fondul problemei a fost mult mai serios.~n Frica în Occident, noi am insistat deja asupra fricii elitelor. Aceasta d\cheia anchetei pe care o ̀ nchei în prezent. Uneori celor mai sfin]i le-a fostcel mai tare fric\ de ei în[i[i. Moartea celor cucernici n-a fost întotdeaunau[oar\. Cît despre Tronson, nu era el convins c\ pu]ini vor fi ale[i, chiar [idintre preo]i ? Ce-i de mirare dac\ ni[te oameni bîntui]i de o fric\ într-adev\rmetafizic\ au r\sp`ndit-o în jurul lor [i înc\ prin predicare ? Augustinismul,pe care trebuie s\-l evoc\m înc\ o dat\, nu putea decît s\ dea na[terespaimelor, atît ale clericilor, cît [i ale enoria[ilor (sau, cel pu]in, ale celormai motiva]i dintre ei). ~n orice caz, rezultatul a fost o predicare carevorbea mai mult de patimile Mîntuitorului decît de ~nvierea lui, mai multde p\cat decît de iertare, mai mult de Judec\tor decît de Tat\, mai multde infern decît de paradis. Era în asta o adev\rat\ deviere în raport cuafirma]ia sf`ntului Pavel dup\ care �unde s-a înmul]it p\catul, acolo haruls-a înmul]it [i mai mult� (Rom. 5, 20). De aici încolo ne putem întrebadac\ refuzul unei pastorale prea sumbre n-a constituit una dintre cauzele�decre[tiniz\rii� Occidentului.

CONCLUZIE

NOTE

Capitolul 11

1. E. MALE, L�Art religieux après le concile de Trente, Paris, A. Colin, 1932, p. 209.2. M. VOVELLE, Mourir autrefois..., p. 120.3. J. LORIOT, Sermons sur les plus importantes matières de morale chrétienne à

l�usage de ceux qui s�appliquent aux missions et de ceux qui travaillent dansles paroisses, ed. nou\, 1725. II, predica XVI, p. 564. Predicile lui Loriot au fostretip\rite `n MIGNE, Collection des orateurs sacrés, XXXI, col. 125-131.

4. Ibid., II ; predica IX, pp. 306-308.5. P. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien..., prima ed. Saint-Omer, 1622 ; am

consultat o edi]ie din 1650, I, p. 200.6. P. DE LA FONT, Prosnes pour tous les dimanches de l�année (redactate `n

1693-1694) ; aici ed. din 1701, 4 vol., IV, pp. 136-137.7. D. ROCHE, �La Mémoire de la mort, XVIIe-XVIIIe siècle�, `n Annales E.S.C., nr. 1,

1976, p. 109.8. BOURDALOUE, �uvres.., III, p. 48 (predica de vineri, din a 2-a s\pt\m`n\ a

p\resimilor). Predicile lui Bourdaloue se reg\sesc [i `n MIGNE, Collection...,XIV, XV [i XVI.

9. H. MARTIN, �Les Procédés didactiques en usage dans la prédication en Francedu Nord au xve siècle�, `n La Religion populaire, C.N.R.S., 1979, p. 74.

10. Pentru predicile retranscrise `n latin\, a se vedea Opera omnia. PentruPrediche volgari din 1427, ed. L. Blanchi, 3 vol., Siena, 1880-1888 [i C. Cannarozzi,5 vol., Pistoia-Floren]a, 1934-1940. Am folosit ed. lui L. Blanchi, de la Sorbona.

11. O. MAILLARD, Sermones dominicales, ed. J. Petit, Paris, 1507, predica 9, p. 20ro.12. Ibid., predica 24, p. 49ro.13. Ibid., predica 15, p. 34vo.14. A. GODEAU, Homélies sur les dimanches et fêtes de l�année, prima ed., 1681 ;

aici ed. Rouen, 1755, 2 vol., I, p. 191 (predic\ din duminica octavei deBoboteaz\). Predicile lui Godeau se afl\ [i `n MIGNE, Collection..., I, col. 87-362.

15. Ibid., II, p. 154 (predic\ din a 5-a duminic\ de dup\ Pa[ti).16. Prosnes de messire Fr. Hébert évêque et comte d�Agen, cy-devant curé de

Versailles, pour tous les dimanches de l�année, 4 vol., Paris, 1725, II, p. 198.17. A. BOSCHET, Le Parfait missionnaire ou la vie du R.P. Julien Maunoir de la Cie

de Jésus, missionnaire en Bretagne, Paris, 1697, p. 303.18. J. GIROUST, Sermons pour le carême, prima ed., 1700. Am consultat edi]ia din

1737, 3 vol. : aici II, p. 12 (predic\ despre infern). Predicile lui Giroust sereg\sesc [i `n MIGNE, Collection..., XIII, col. 9-690.

19. L. RÉGUIS La Voix du pasteur. Discours familiers d�un curé à ses paroissienspour tous les dimanches de l�année, Paris, 1771, 2 vol., I, pp. 19-20 (primaduminic\ a Adventului).

20. Anecdot\ din G. HOFER, Giovanni da Capistrano. Una vita spesa nella lottaper la riforma della Chiesa, trad. ital. de G. di Fabio, L�Aquila, p. 134.

21. Referitor la misiunile din interior, a se vedea importantul articol �Missionsparoissiales� din enciclopedia Catholicisme, IX.

P|CATUL {I FRICA282

22. J.-P. CAMUS, Des Missions ecclésiastiques..., Paris, 1643. Citat de B. DOMPNIER,�Le Missionnaire et son public�, `n Bossuet. La prédication au XVII e siècle,colocviu, Paris, Nizet, 1980, p. 115.

23. R. SAUZET, �Prédications et missions dans le diocèse de Chartres�, `n Annalesde Bretagne, 1974, vol. LXXXI, p. 498.

24. L. ABELLY, La Vie du vénérable serviteur de Dieu, Vincent de Paul, 2 vol., Paris,1664 : II, pp. 12-13.

25. A. BOSCHET, Le Parfait missionnaire..., p. 291. Indica]ie identic\ `n ALBERT DE

PARIS, Manuel de la mission à l�usage des Capucins de la province de Paris,Troyes, 1702, p. 48. Cf. B. DOMPNIER, �Pastorale de la peur et pastorale deséduction. La méthode de conversion des missionnaires capucins� : Comunicarela colocviul pe tema Conversion au XVII e siècle, Marsilia, 1982.

26. G. MASSEI, Vita del venerabile servo di Dio, il Padre Paolo Segneri, Vene]ia,1727, p. 39.

27. N. BORELY, La Vie de messire Christophe d�Authier de Sisgau..., Lyon, 1703,pp. 79-80. ~i mul]umesc lui B. Dompnier pentru c\ mi-a atras aten]ia asupraacestui text [i a celui care urmeaz\.

28. ALBERT DE PARIS, Manuel de la mission..., p. 48.29. V. HOUDRY, La Bibliothèque des prédicateurs, ed. Lyon, 1715-1725, III, p. 526

(art. �Infernul�).30. J.-P. CAMUS, Des Missions ecclésiastiques..., p. 393. Citat `n B. DOMPNIER, �Le

Missionnaire et son public�, `n Bossuet..., p. 115.31. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrestien, de exemplu I, pp. 197-202 etc.32. J. LORIOT, Sermons sur... morale chrétienne, I, partea a 2-a, pp. 222-223.33. F. RENAUD, Michel Le Nobletz et les missions bretonnes, Paris, 1955, p. 205.34. A. BOSCHET, Le Parfait missionnaire..., p. 280. Referitor la misiunile `n Bretania,

a se vedea A. CROIX, La Bretagne aux XVI e et XVII e siècles. La vie, la mort, lafoi, 2 vol., Paris, Maloine, 1981, `ndeosebi cap. XVIII, [i A. CROIX [i Fr. ROUDAUT,Les Bretons, la mort et Dieu de 1600 à nos jours, Paris, Messidor, Tempsactuels, 1984, pp. 87-150.

35. F. RENAUD, Michel Le Nobletz..., p. 128. A. CROIX, La Bretagne..., II, p. 1231.36. Text de Dom Guill. Marlot, citat ̀ n Y. CHAUSSY, Les Bénédictins anglais réfugiés

en France au XVII e siècle (1611-1669), Paris, Lethielleux, 1967, pp. 187-188.37. Ch. BERTHELOT DU CHESNAY, Les Missions de saint Jean Eudes, Paris, Procure des

Eudistes, 1967, p. 71.38. J. MAUSAISE, Le Rôle et l�action des Capucins de la province de Paris dans la

France religieuse du XVII e siècle, 3 vol., Lille III (difuzor H. Champion, Paris),1978. Aici, II, p. 1020.

39. Folosesc aici un studiu apar]in`nd lui Fr. BOURDEAU [i A. DANET, Fiche deprédication missionnaire : la mort, redactat `n 1954 pentru uzul redempto-ri[tilor, pe care Pr. Bourdeau mi l-a transmis cu deosebit\ bun\voin]\ : aici,pp. 62-63. ~n continuare voi indica remarcabilul studiu al lui Fr. BOURDEAU, LaMort... El a fost reluat `n dou\ articole publicate : Fr. BOURDEAU [i A. DANET,�Faut-il prêcher la crainte de la mort� `n La Vie spirituelle, nr. 492, martie1963, pp. 281-297, [i Fr. BOURDEAU, �Les Origines du sermon missionnaire surla mort�, `n ibid., pp. 319-338. Despre misiunile redemptori[tilor `n nordulFran]ei `n sec. XIX, a se vedea Y.-M. HILAIRE, La Vie religieuse des populations dudiocèse d�Arras, 1840-1914, 3 vol., Lille III, 1976 : aici II, pp. 782-783.

40. A. BOSCHET, Le Parfait missionnaire..., pp. 164-165. A. CROIX, La Bretagne...,II, p. 1221.

41. Cf. C. FARALLI, �Le Missioni dei Gesuiti in Italia (sec. XVI-XVII) : problemi di unaricerca in corso�, `n Bolletino della Società di Studi Valdesi, nr. 138, 1975,pp. 97-116, cu note bibliografice. ~n dezvoltarea ce urmeaz\ combin biografia

2 8 3NOTE � CAPITOLUL 11

lui Massei, pp. 39-45, cu documentul ce figureaz\ la sf`r[itul articolului CarleiFaralli. Au existat doi Paolo Segneri, ambii predicatori. Cel mai cunoscut esteprimul, mort `n 1694.

42. J. DELUMEAU, La Peur..., p. 258. S. GRUZINSKI, �Délires et visions chez lesIndiens du Mexique�, `n Mélanges de l�Ecole française de Rome (M.A.T.M.),vol. LXXXVI, 1974, 2, pp. 336-480.

43. G. MASSEI, Vita... (di) P. Segneri, p. 42.44. Ibid., p. 45.45. C. FARALLI, �Le Missioni...�, p. 109.46. A se vedea enciclopedia Catholicisme, IX, �Missions paroissiales�, col. 416-417,

cu bibliografie.47. Ibid., col. 417-418.48. Quaresimale del P. Fulvio Fontana della C ia di Gésu con l�aggiunta della serie

delle missioni da lui fatte nell�Italia e nella Germania, Vene]ia, prima ed., 1727.Am consultat o edi]ie din 1739. Aici pp. 319-348.

49. Ibid., p. 342.50. Ibid., p. 324.51. Ibid., p. 321.52. Pentru dezvolt\rile urm\toare, a se vedea A. CROIX, La Bretagne..., II, pp. 1222-1231

[i il. 185-195. Fr. LEBRUN, Les Hommes et la mort en Anjou, pp. 439-440 [iil. 398-399. J. QUÉNIART, Les Hommes, l�Eglise et Dieu dans la France du XVIII e

siècle, Paris, Hachette, 1978, pp. 116-118. Folosesc [i note luate la o expuneref\cut\ de Anne SAUVY la seminarul meu.

53. H. BREMOND, Histoire littéraire...,V, p. 95.54. C. LANGLOIS, Le Diocèse de Vannes au XIX e siècle, Paris, Klincksieck, 1974, p. 93.55. L. KERBIRIOU, Les Missions bretonnes, 1933, p. 247. Fr. ROUDAUT, La Prédication

en langue bretonne, tez\ `n ms., ciclul 3, Paris I, 2 vol. Aici : I, p. 256.56. P.-J. HÉLIAS, Le Cheval d�orgueil, Paris, Plon, 1975, p. 144.57. Prezint aici, `n rezumat, expunerea f\cut\ de Anne SAUVY la seminarul meu.58. Reproducere `n A. CROIX, La Bretagne..., II, il. 190. A se vedea [i Fr. ROUDAUT,

La Prédication en langue bretonne..., I, pp. 253-256.59. Fr. LEBRUN, Les Hommes et la mort... p. 440 [i il. pp. 398-399. P.J. Van SHAICK,

�Le Coeur et la tête. Une pédagogie par l�image populaire�, ̀ n Revue d�histoirede la spiritualité, 1974, pp. 447-478.

60. G. BOLLÈME, La Bibliothèque bleue, Paris, Julliard, 1971, pp. 247-250 [i 274.61. G. HOFER, Giovanni da Capistrano..., p. 345. A se vedea [i p. 480 pentru Erfurt.62. SF`NTUL BERNARDIN DE SIENA, Opera omnia, I, p. XII.63. Ibid., p. 346.64. Ibid., p. 365.65. M. VEISSIÈRE, �Monitoire de G. Briçonnet...�, `n Revue d�Histoire et d�Art de la

Brie..., nr. 27, 1976, p. 41.66. Lucrarea p\rintelui Antoine YVAN, �Prestre et instituteur des religieuses de

N.D. de Miséricorde�, a ap\rut `n 1661.67. ARCHANGE-GABRIEL DE L�ANNONCIATION, La Vie du vénérable... Antoine Le Quieu...,

Avignon, 1682, I, p. 475. Text citat de B. DOMPNIER, �Le Missionnaire et sonpublic�, p. 115.

68. Ibid., p. 414. Citat `n Ibid.69. CHARLES DE GENÈVE, Les Trophées sacrés... ou missions des Capucins (1642-1643),

3 vol., Lausanne, 1976 : III, pp. 287 [i 292. Citat de B. DOMPNIER, �La Pastoralede la peur...�.

70. A se vedea ̀ ndeosebi J. DELUMEAU, Un Chemin d�histoire. Chrétienté et christia-nisation, pp. 178-179. B. DOMPNIER, �La Pastorale de la peur...�.

71. F. DI CAPUA, �La Predica grande dei Redentoristi e la Modulatio oratoria degliantichi�, `n Spicilegium historicum congregationis Ssmi Redemptoris, 1953, I,

P|CATUL {I FRICA284

fasc. 1-2, pp. 234-240. A se vedea [i Fr. BOURDEAU, La Mort..., pp. 23-24, ac\rui traducere am folosit-o din plin.

72. Fr. BOURDEAU, La Mort..., p. 24.73. ABRAHAM A SANTA CLARA, Werke in Auslese, Viena, 1905, vol. III. Cf. B. GORCEIX,

�Le Turc dans les lettres allemandes aux XVIe et XVIIe siècles : JohannesAdelphus et Abraham a Santa Clara�, `n Revue d�Allemagne, XIII, 2, aprilie-iunie1981, pp. 216-236.

74. P. DE LA FONT, Prosnes..., III, p. 532.75. Prenumele complet al lui N. Girard nu apare `n diversele edi]ii pe care le-am

consultat.76. N. GIRARD, Les Petits prônes ou instructions familières principalement pour les

peuples de la campagne, ed. Lyon, 1766, 4 vol., I, pp. 418-419. Predicile luiGirard se reg\sesc [i `n MIGNE, Collection..., XCII, col. 483-1362.

77. A. GODEAU, Homélies..., II, pp. 410-411 (a 23-a duminic\ dup\ Rusalii).78. Ibid., I, p. 110 (a 3-a predic\ de Cr\ciun).79. P. BEURRIER, Homélies, prosnes ou méditations sur les épistres de tous les

dimanches et principales festes de l�année prêchées en l�église paroissiale deSaint-Etienne-du-Mont, Paris, 1688. Edi]ie consultat\, 1675, pp. 536-537.

80. P. DE LA FONT, Prosnes..., II, pp. 250-304.81. N. GIRARD, Les Petits prônes..., III, p. 348 (a 9-a duminic\ dup\ Rusalii).82. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., ed. din 1755, VII, art. IV, p. 267.83. P. DE LA FONT, Prosnes, II, pp. 346-347.84. Fr. HÉBERT, Prosnes..., II, p. 198.85. Traducere din breton\ de Fr. ROUDAUT, La Prédication en langue bretonne...,

I, p. 199. A.D. Côtes du Nord, seria I, B8, p. 12. Predic\ din 1779, ]inut\, f\r\`ndoial\, `n dioceza Treguier.

86. ALFONSO DE LIGUORI, Sermons abrégés pour tous les dimanches de l�année,Paris, 1840, nr. 38 [i 44 : II, pp. 172 [i 235-251.

87. M\rturisire f\cut\ de Sf. Alfonso lui P.L. Negri ; cf. Summarium super virtutibus...,Roma, 1806, p. 270. Trad. de Pr. REY-MERMET, Le Saint du siècle des Lumières...,pp. 466-467.

88. A se vedea mai sus, pp. 102-108, dezvoltarea despre macabru [i `nviere.89. R. FAVRE, La Mort..., pp. 415-438.90. ALBERT DE PARIS, La Véritable manière de prêcher selon l�esprit de l�Evangile...,

ed. a 3-a, Paris, 1701, p. 212. B. DOMPNIER, �Pastorale de la peur...�.91. BOURDALOUE, �uvres..., III, pp. 75-76 (predic\ din vinerea celei de-a 2-a

s\pt\m`ni a p\resimilor).92. Année balzacienne, M. FARGEAUD, �Laurence la mal-aimée�, `n Année balzacienne,

1961, p. 7. ~I mul]umesc lui M. Gachet pentru faptul de a-mi fi atras aten]iaasupra acestui text.

93. Pe l`ng\ lucr\rile men]ionate la n. 1 de la cap. 2, mai trebuie ad\ugat, dinAnnales E.S.C. din ianuarie-februarie 1976, pp. 76-120, articolul deosebit deimportant al lui D. ROCHE, �La Mémoire de la mort, XVII-XVIIIe siècle�.

94. L.M. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 872.95. Formulare folosit\ de J. LE GOFF `ntr-o expunere f\cut\ la seminarul meu.96. F. LEBRUN, J. QUÉNIART [i M. VENARD, Histoire générale de l�enseignement et de

l�éducation ; vol. II, pp. 458-459.97. Semnalez, printre altele, articolele pe tema predic\rii ale lui J. LE GOFF [i

J.-Cl. SCHMITT, H. MARTIN [i Fr. LEBRUN `n L�Histoire vécue du peuple chrétien,I, pp. 257-280 ; II, pp. 9-42 [i 43-66. Fr. LEBRUN, Parole de Dieu et Révolution.Les sermons d�un curé angevin avant et pendant la guerre de Vendée, Toulouse,Privat, 1979. Fr. ROUDAUT, La Prédication en langue bretonne au XVIII e siècle,H. DANSEY SMITH, Preaching in the Spanish Golden Age (sub Filip III), Oxford


Univ. Press, 1978. P. BAYLEY, French Pulpit Oratory, 1598-1650, CambridgeUniv. Press, 1980. Adaug faptul c\ seminarul lui J. LE GOFF este consacrat`ndeosebi acelor exempla din predicile medievale [i c\ teza de stat a luiH. MARTIN a avut ca tem\ predicile la sf`r[itul Evului Mediu. UniversitateaWarwick (Coventry) adun\ toat\ documenta]ia posibil\ cu privire la predi-cile medievale [i public\ cu regularitate, din 1977, Medieval Sermon StudiesNewsletters.

98. L.M. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., pp. 853-1694.99. ~n Cahiers lasalliens, Roma, 1965, XXII, partea a 4-a, pp. 1-120.100. M.-E. DUCREUX, �De la Tradition médiévale aux recueils des XVIIe et XVIIIe

siècles�, `n J. DELUMEAU, Histoire vécue du peuple chrétien, I, pp. 405-430.101. Cf. H. BARRE, Les Homéliaires carolingiens de l�école d�Auxerre, Cetatea

Vaticanului, 1962. Quatorze homélies du IX e siècle d�un auteur inconnu del�Italie du Nord, ed. P. Mercier, Paris, 1970. Vol. XLIII din Notices et extraitsdes manuscrits de la Bibliothèque nationale et autres bibliothèques, Paris,Imprimerie nationale et Klincksieck, 1965, pp. 145-341 : E. BRAYER, �Manuscrit 574de Cambrai�.

102. O. MAILLARD, Sermones dominicales, ed. Jehan Petit, Paris, 1507.103. J. LEFÈVRE D�ETAPLES ([i ucenicii s\i), Epistres et Evangiles pour les cinquante

et deux dimanches de l�an, prima ed., 1525. Reprod. [i comentarii deG. BEDOUELLE [i Fr. GIACONE, Brill, Leyda, 1976.

104. Fr. LE PICART, Les Sermons et instructions chrestiennes pour tous les dimanches...,Paris, 1567.

105. P. BEURRIER, Homélies, prosnes ou meditations...106. J.-P. CAMUS, Homélies dominicales, Rouen, 1624. Predicile lui Camus se

reg\sesc [i `n MIGNE, Collection..., I, col. 9-86.107. A. GODEAU, Homélies sur les dimanches... Despre A. GODEAU, a se vedea

M. BERNOS, �Tradition et modernité dans la moitié de Godeau� `n AntoineGodeau. De la galanterie à la sainteté (Congrès de Grasse, 1972) : Acteset colloques nr. 17, Paris, Klincksieck, 1976. Referitor la propov\duirea�`nv\]\turilor cucernice� ale lui Godeau, a se vedea C. SOREL, La Biblio-thèque française, 1664, pp. 41, 133, 141 [i 182 : informa]ie primit\ de laD-na E. Berriot-Salvadore.

108. P. DE LA FONT, Prosnes pour tous les dimanches de l�année.109. E.B. BOURÉE, Homélies sur les evangiles de tous les dimanches de l�année

pour l�instruction des fidèles, 4 vol., Lyon, 1703. Predicile lui Bourée sereg\sesc [i `n MIGNE, Collection..., XXXIX [i XI.

110. Fr. BOURGOING, Homilies chrestiennes sur les evangiles des dimanches et desfestes principales de l�année. Am folosit edi]ia din 1648. Indica]ia la care m\refer se afl\ `n prefa]\, f\r\ num\r de pagin\.

111. Prosnes...112. Prosnes de Me Symon, curé de Saint-Germain-de-Rennes, 3 vol., Rennes,

1748-1752.113. N. GIRARD, Les Petits prônes...114. J. CHEVASSU, Le Missionnaire paroissial : am consultat o edi]ie din Lyon,

1802, 4 vol. Reed. `n Collection..., de MIGNE, XCIV, col. 9-839.115. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur... Reed. ̀ n Collection... de MIGNE, XCV, col. 939-1802.116. Cuv`nt `nainte la vol. II al ed. Mons, 1650.117. Mare predicator dominican, ale c\rui predici [i exempla se studiaz\ `n mod

special la seminarul lui Jacques Le Goff.118. La `nceputul vol. I al �anexelor�, f\r\ num\r de pagin\.119. Dou\ reedit\ri ap\rute `n sec. XIX : `n 1822-1824 [i `n 1831-1839.120. Aprobarea cancelarului este din 1716, dar numai la prima edi]ie, din 1721.

P|CATUL {I FRICA286

121. Aceast\ precizare apare la `nceputul vol. I din Prosnes pour tous les dimanchesde l�année.

122. Aceast\ indica]ie apare, dup\ cum se vede, chiar `n titlu. Public. pentruprima dat\ `n 1695. Am consultat o ed. din 1725 : opt tomuri `n [aptevol. in-12o.

123. N. GIRARD, Les Petits prônes..., prefa]\ la vol. I.124. Dictionnaire de spiritualité, fasc. LXII, col. 1012. A se vedea [i Dictionnaire

portatif des predicateurs françois, dont les sermons, prônes, homélies,panégyriques et oraisons funèbres sont imprimés, Lyon, 1757 : pp. 109-111pentru Girard [i pp. 154-155 pentru Loriot.

2 8 7

Capitolul 12

1. Mai ales aici, voi folosi D. ROCHE, �La Mémoire de la mort...�, pp. 76-119.R. FAVRE, La Mort au siècle des Lumières, `ndeosebi pp. 69-100. M. VOVELLE,Mourir autrefois..., [i La Mort et l�Occident... To]i ace[ti autori fac trimitereuneori la vol. IX din L�Histoire littéraire... de H. BREMOND. Pentru Italia, a sevedea V. PAGLIA, La Morte confortata. Riti della paura e mentalità religiosa aRoma nell�età moderna, Roma, ed. di Storia e Letteratura, 1982.

2. H.J. MARTIN, Livre, pouvoirs et société à Paris au XVII e siècle : I, p. 89.3. P. CHAUNU, Mourir à Paris, `ndeosebi pp. 409-417.4. M. VOVELLE, Piété baroque et déchristianisation en Provence au XVIII e siècle,

Paris, Plon, 1973, pp. 122-126.5. Cf. M. VOVELLE, Piété baroque..., ibid. [i cifrele (cu bibliografie) indicate `n

J. DELUMEAU, Le Catholicisme entre Luther et Voltaire, Paris, P.U.F., ed. a 5-a,1993, pp. 317-327. T. TACKETT, Priest and Parish in Eighteenth Century France,Princeton Univ. Press, 1977, pp. 43-53.

6. D. ROCHE, �La Mémoire de la mort...�, pp. 83-84.7. Ibid., pp. 77-85.8. Ibid., p. 94.9. Ibid., pp. 94 [i 114 (n. 49).10. Ibid., p. 109 [i M. VOVELLE, Mourir autrefois..., pp. 84 [i urm., La Mort et

l�Occident...11. A se vedea mai sus, p. 384.12. R. FAVRE, La Mort..., pp. 143 [i 577.13. Patr. Gr., L, col. 597 (Prosl\virile Sf. Eustache). R. FAVRE, La Mort..., p. 84.14. J. CRASSET, La Double préparation à la mort. Am consultat ed. Bruxelles, 1727

(unde se precizeaz\ c\ este vorba de ed. a 15-a), p. 31.15. LASNE D�AIGUEBELLE, La Religion du c�ur, Paris, 1768, pp. 344 [i 350. R. FAVRE,

La Mort..., p. 8416. ~ndeosebi pentru Roma, a se vedea, V. PAGLIA, La Morte confortata...17. Ibid., p. 34.18. J. CRASSET, La Double préparation..., p. 31.19. Ibid., pp. 33-34.20. Ibid., p. 54.21. Ibid., p. 101.22. Ibid., p. 115.23. Ibid., p. 56.24. J.-N. GROU, Caractères de la vraie dévotion, Paris, 1788, pp. 108-109. R. FAVRE,

La Mort..., p. 132.25. P. LALEMANT, Les Saints désirs de la mort. Am folosit o ed. din Paris, 1692,

pp. 285-286.26. V. PAGLIA, La Morte confortata..., pp. 57-62.27. D. ROCHE, �La Mémoire...�, p. 105.28. FÉNELON, L�Education des filles (cap. XIII) : �uvres complètes, ed. din 1851, V,

p. 583. R. FAVRE, La Mort..., p. 98.

P|CATUL {I FRICA288

29. Conduite chrétienne ou formulaire de prières à l�usage des pensionnaires,ed. din 1734. Citat\ `n M. SONNET, L�Education des filles à Paris au XVIII e

siècle, Paris, Le Cerf, 1987, p. 167.30. P. LALEMANT, Les Saints désirs..., pp. 120-121.31. Fr. VERAN (S.J.), Manuale sodalitatis beatae Mariae Virginis, 1619, p. 568.32. A. VATIER (S.J.), La Conduite de saint Ignace de Loyola, Lyon, 1665, p. 128 ;

VERAN, Manuale..., p. 558. Cf. J. ROUSSET, Anthologie de la poésie baroque,Paris, A. Colin, 1961, 2 vol. : I, pp. 16-19. M. VOVELLE, Mourir autrefois...,p. 69.

33. L.M. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres complètes, p. 1775 (predici). M. VOVELLE,Mourir autrefois..., pp. 66-67.

34. FÉNELON, �uvres, VIII (Paris, ed. Leroux-Gaumé 1845-1852), p. 439. R. FAVRE,La Mort..., p. 145.

35. Dom J.-P. DU SAULT, Le Religieux mourant ou préparation à la mort pour lespersonnes religieuses..., prima ed., 1706, pp. 15-16. A. ALLETZ, L�Art de toucherle c�ur, Paris, 1783, III, p. 290. R. FAVRE, La Mort..., p. 145.

36. A. YVAN, Trompette du ciel..., p. 359 (III, cap. 9).37. Ibid., II, cap. 6, p. 208 ; cap. 8, p. 215 ; cap. 10, p. 224 ; III, cap. 25, p. 435.38. P. LALEMANT, Les Saints désirs..., `n mod succesiv articolele II, VII, XII, XXVI, XLIII.39. J. CRASSET, La Double préparation..., p. 32.40. Ibid., pp. 113-114.41. R. FAVRE, La Mort..., p. 142.42. ALFONSO DE LIGUORI, Opere ascetiche ; vol. IX : Apparecchio alla morte e opuscoli

affini, Roma, Ed. di Storia e Letteratura, 1965, intr. [i note de O. Gregorio,pp. XXXV-LII.

43. L.A. CARACCIOLI, Le Tableau de la mort, ed. consultat\, Liège, 1765, pp. 78-79,apoi 101-102 [i 104-105.

44. Patr. Gr., XLVII, col. 288 (Paraenesis ad Theodorum lapsum, I, n. 9).45. ALFONSO DE LIGUORI, L�Apparecchio..., prima observa]ie, punctele I [i II.46. Th. REY-MERMET, Le Saint du siècle des lumières..., pp. 7 [i 467.47. G. BOLLÈME, La Bibliothèque bleue, p. 247.48. L.A. CARACCIOLI, Le Tableau..., pp. 22, 109, 129 [i 169.49. ALFONSO DE LIGUORI, L�Apparecchio..., ̀ n mod succesiv pp. 24-25, 27, 29-30, 68,

70, 76.50. E. MALE, L�Art religieux après le concile de Trente, p. 208.51. Ibid.52. A se vedea mai sus, p. 121.53. A se vedea trad. p\rintelui Fr. COUREL, Saint Ignace de Loyola. Exercices

spirituels, Paris-Tournai, Desclée de Brouwer, 1960.54. Fr. BOURDEAU, �Les Origines...�, pp. 320-322.55. Aceast\ ad\ugire poate fi citit\ `n ed. din 1615, p. 41.56. LUIS DA GRANADA, �uvres complètes, Paris, ed. Vivès, 1866 : XVIII, pp. 7-31.

M. VOVELLE, La Mort en Occident (`n curs de apari]ie).57. SF`NTUL PEDRO DE ALCANTARA, �uvres spirituelles, trad. M. Bouix, Paris, 1862,

pp. 13-101.58. E. MALE, L�Art religieux après le concile de Trente, p. 210.59. A se vedea, de exemplu, biserica purgatoriului din Matera (1747) : portal din

lemn cu capete de mor]i ; deasupra, un schelet din piatr\.60. G. DE ROSA, Vescovi, Popolo e magia nel Sud, Napoli, Guida, 1971, `ndeosebi

pp. 18 [i urm., [i 205 [i urm.61. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., II (3-4), I, pp. 510-511 (predica XV, despre moarte).62. Fr. LE PICART, Les Sermons..., pp. 2B-3A.


63. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien..., I, p. 190.64. Ibid., p. 200.65. Ibid., II, pp. 647-648.66. Fr. BOURGOING, Homilies..., pp. 780-781.67. A se vedea mai sus, pp. 360-363. J. LORIOT, Sermons sur les plus importantes

matières..., II, p. 305.68. Ibid., II, p. 29.69. Cahiers lasalliens, XXII, p. 89 din imnuri.70. Manuel des retraites..., II : Recueil de cantiques, p. 201.71. Cantiques spirituels sur les principaux points de la religion, de M.A. V***.

P.M., Angers, 1737, II, pp. 103-104.72. A. MICHNA, Ceská marianská muzika (Musique mariale tchèque), Praga,

1647, pp. 138-139. Aduc mul]umiri lui M.-E. Ducreux, care a avut bun\voin]as\-mi traduc\ acest text.

73. R. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., II, pp. 196-199. Predicile preotului angevinY.-M. Marchais las\ [i ele loc �mor]ii dorite� : Fr. LEBRUN, Parole de Dieu..., p. 79.

74. JEANMAIRE, Sermons..., II, p. 217.75. W. KING, De Origine mali, 1702 ; trad. engl., An Essay on the Origin of Evil,

ed. a 4-a, Cambridge, 1758, p. 152. Cf. B. COTTRET, �Hégémonie du discourset discours hégémonique. Le De Origine mali de William King�, `n Recherchessur le XVII e siècle, IV, Paris, C.N.R.S., pp. 145-155.

76. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique : IV, art. 2, p. 101.77. Cahiers lasalliens, XXII, p. 77 din imnuri.78. Manuel des retraites..., II : Cantiques, p. 242.79. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique, IX, art. 4, p. 265.80. J. BRIDAINE, Sermons, ed. Paris, 1867, 7 vol. : VII, pp. 406-408.81. Cahiers lasalliens, XXII, pp. 27-28 din imnuri.82. LÉONARD DE PORT-MAURICE, Sermons pour les missions, Paris-Tournai, 1860, II,

p. 350.83. Cahiers lasalliens, XXII, pp. 28-29 din imnuri.84. Trad. de M.-E. Ducreux.85. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien, I, p. 197 (povestire transmis\ de

autor lui Thomas de Cantimpré).86. Ibid. (povestire preluat\ din Vie des Pères).87. A se vedea mai sus, pp. 395-596.88. Léonard de Port-Maurice a murit `n 1751, iar Apparecchio... dateaz\ din

1758.89. LÉONARD DE PORT-MAURICE, Sermons pour les missions, II, pp. 352-353.90. Manuel des retraites..., pp. 33-34.91. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 274.92. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, pp. 171-173. Referin]a lui Girard este

inexact\. {i el ar fi trebuit s\ fac\ trimitere la Osea 13, 13. Cele dou\ predicis`nt din duminicile a 3-a [i a 4-a ale Adventului.

93. Ibid., p. 133. Referin]a la Iov ar trebui s\ fie de fapt 17, 14.94. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres... : imnul 120, p. 1498.95. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., II, pp. 492-493 (Predic\ din duminica a 15-a

dup\ Rusalii).96. JEANMAIRE, Sermons..., I, pp. 267-268.97. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres... : imnul 29, p. 1123.98. Ibid., p. 1125.99. Predic\ apar]in`nd lui Graveran, trad. de Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II,

p. 221.

P|CATUL {I FRICA290

100. LÉONARD DE PORT-MAURICE, Sermons pour les missions..., II, pp. 371-373.101. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., I, pp. 64-76 = dou\ predici : XIII, De duodecim

periculis quae superveniunt peccatoribus in ultima fine [i XIV, De duodecimdoloribus quos patitur peccator in hora mortis.

102. A. YVAN, Trompette du ciel..., prima parte, pp. 94-153.103. J. LORIOT, Sermorns..., II, pp. 288-290 (predica a 9-a, �Despre moartea p\c\-

to[ilor�).104. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 269 (predica a 14-a, �Despre moartea p\c\tosului�).105. N. GIRARD, Petits prônes..., I, p. 131 (predic\ pentru a 3-a duminic\ a

Adventului).106. LÉONARD DE PORT-MAURICE, Sermon..., II, p. 376 (�G`nduri salvatoare despre

moarte�).107. P. DE LA FONT, Prosnes..., III, p. 437 (predic\ din duminica a 9-a dup\ Rusalii).108. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 277 (predica a 14-a, �Despre moartea p\c\tosului�).109. Ibid., pp. 278-280.110. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres... : imnul 120, pp. 1490-1498.111. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, pp. 174-175 (predic\ pentru a 4-a duminic\

a Adventului).112. R. ROCHE, �La Mémoire de la mort...�, p. 105.113. JEANMAIRE, Sermons, I, pp. 220-221 (predica a 11-a, �despre moarte�).114. J. BRIDAINE, Sermons, VII, p. 400 (�Preg\tirea pentru moarte�).115. Fr. HÉBERT, Prosnes..., III, p. 41 (predic\ pentru a 18-a duminic\ dup\

Rusalii).116. J. BRIDAINE, Sermons, I, p. 139 (predic\ �despre moartea p\c\to[ilor�).117. A. YVAN, Trompette du ciel..., partea I, p. 99.118. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., II, pp. 200-201 (predic\ pentru a 8-a duminic\

dup\ Rusalii).119. LÉONARD DE PORT-MAURICE, Sermons, II, p. 359.120. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, pp. 128-129 (predic\ pentru a 3-a duminic\

a Adventului).121. Predic\ apar]in`nd lui Graveran trad. de Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II,

pp. 222-225.122. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., IV, p. 176 (art. 2 : �Despre

moarte `n general�).123. J. BRIDAINE, Sermons, VII, p. 401 (�Preg\tirea pentru moarte�).124. Fr. LE PICART, Les Sermons et instructions chrestiennes, p. 233A (predic\

pentru prosl\virea Sfintei Cruci).125. A. YVAN, Trompette du ciel..., partea a 2-a, cap. 15, 16, 17, 18, 20, 21, 22, 24,

25, 26, pp. 248-290.126. A. CHESNOIS, Le Petit missionnaire de la campagne ou l�instruction chrétienne

pour les peuples de la campagne..., Caen, 1675, pp. 117-118 (prima ed., 1672).127. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 1497 (imnul 120).128. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, pp. 178-179 (predic\ pentru a 4-a duminic\

a Adventului).129. Ibid., III, p. 320 (predic\ pentru a 7-a duminic\ dup\ Rusalii).130. A se vedea mai sus, pp. 325-366.131. LÉONARD DE PORT-MAURICE, Sermons..., II, pp. 434-435 (predic\ rostit\ la St.

Andrea della Valle din Roma, pe 20 dec. 1750).132. J. BRIDAINE, Sermons, I, pp. 92-93 (�Despre am`narea convertirii�).133. Ibid., I, p. 145 (�Despre moartea p\c\to[ilor�).134. Predica lui Graveran, trad. de Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II, pp. 217-218.135. Ibid., II, p. 227.

2 9 1

136. Ibid., II, p. 234.137. Ibid., II, p. 232.138. Ibid., II, pp. 234-235.139. Ibid., II, pp. 238-240.140. Ibid., II, pp. 244-245.141. Ibid., II, p. 248.142. Prima ed. `n 1704.

NOTE � CAPITOLUL 12

P|CATUL {I FRICA292

Capitolul 13

1. Pierre DE LA FONT, Prosnes..., I, p. 229 (�Predic\ pentru prima duminic\ dup\Boboteaz\�).

2. Cahiers lasalliens, XXII, p. 30 din imnuri. Multe culegeri de imnuri con]in unulsau mai multe imnuri despre infern. A se vedea un fragment de imn despreinfern, extras din Recueil de cantiques (québécois) de Mgr de Capsa, 1794(manuscris citat `n J.-P. PICHETTE, Le Guide raisonné des jurons, Montréal,Quinze, 1980, p. 131).

3. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien.., I, p. 218.4. V. HOUDRY, Bibliothèque des prédicateurs, III, p. 526.5. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., II, art. 6, p. 393.6. Pentru tot ce urmeaz\ referitor la izvoarele predic\rii despre infern, fac

trimitere `ndeosebi la H. DE MONTARGON, Ibid., pp. 387-391, ale c\rui referin]es`nt uneori inexacte.

7. TERTULIAN, Apologeticus adv. gentes, cap. XLVIII : Patr. Lat., I, col. 596. Acest text[i urm\toarele s`nt date `n traducerea lui H. de Montargon.

8. SF`NTUL CIPRIAN, Liber ad Demetr., XVII : Patr. Lat., IV, col. 581-582 ; Liber delaude martyrii, XX : Patr. Lat., IV, col. 829.

9. SF`NTUL IOAN HRISOSTOMUL, Hom. 23 (alias 24) in ch. 7 Matt. : Patr. Gr., LVII,col. 317.

10. Ibid., Commentaire sur l�ép`tre aux Hébreux, cap. I, homélie, I : Patr. Gr., LXIII,col. 18.

11. Al 2-lea [i al 3-lea citat s`nt extrase din Cité de Dieu, 1. XIII, cap. 11 [i 1. XIX,cap. 28 (vol. 35, p. 281 [i vol. 37, p. 173 din ed. Desclée de Brouwer). ~nschimb, primul [i al 4-lea nu se g\sesc `n locurile indicate de Montargon (1.II, cap. 4 [i 1. XII, cap. 10). Ele exprim\ totu[i spiritul din 1. XXI, consacratchinurilor iadului [i ve[niciei lor (vol. 37, p. 364 [i urm.).

12. SF`NTUL GRIGORE, Moralia, 1. IX in cap. X : Patr. Lat., LXXV, col. 913-914(H. de Montargon face trimitere la Moralia, 1. XX, f\r\ precizare).

13. SF`NTUL BERNARD, De consid., LV, cap. 12 : Patr. Lat., CLXXXII, col. 803.14. SF`NTUL BERNARDIN DE SIENA, Opera..., vol. II, 3, predica XVIII din Sermones

extraordinarii : De poenis inferni, p. 518. A se vedea [i predica XI desprejudecata de apoi, pp. 506-515.

15. SF`NTUL GRIGORE, Dialog., 1. IV, cap. 44 : Patr. Lat., LXXVII, col. 404.16. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, pp. 182-183 (predica pentru a 3-a duminic\

a p\resimilor).17. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., XI, art. 2, pp. 199-200 (�Despre

bogatul cel r\u�).18. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., imnul 118, p. 1489.19. Ibid., imnul 10, p. 922.20. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 357 (predica a 18-a, �despre chinurile spirituale ale

infernului�).21. V. HOUDRY, Bibliothèque des prédicateurs, III, p. 526 (articolul �Infern�).22. Manuel..., II : Cantiques, p. 325.23. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, p. 191 (predica pentru a 3-a duminic\ a

p\resimilor).


24. Predic\ tradus\ de Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II, p. 280.25. SF`NTUL BERNARDIN DE SIENA, Opera..., vol. II, vol. 3, predica XVIII din Sermones

extraordinarii : �De poenis inferni�, pp. 519-523.26. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 348 (predica a 18-a, �despre chinurile spirituale ale

iadului�).27. Ibid., p. 349.28. Trad. de Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II, pp. 259-260 (predica lui Nicolas Le Gall).29. Ibid., pp. 261-262.30. G. BACHELARD, La Psychanalyse du feu, Paris, reed. Gallimard, 1949, pp. 19-20.31. Prières du matin et du soir avec l�abrégé de la doctrine chrétienne... suivies

des cantiques spirituels à l�usage des missions des RR.PP. Capucins, Rennes,1747, p. 7 (imnul nr. 6).

32. Ibid., p. 47 (imnul nr. 23).33. Cf. J. LE GOFF, La Naissance du purgatoire, Paris, Gallimard, 1981, p. 57.34. SF`NTUL BERNARDIN DE SIENA, Opera..., II, vol. 3, pp. 523-526 (predica XVIII din

Sermones extraordinarii).35. A. CROIX, La Bretagne..., II, p. 1056. Aceea[i tez\ dezvoltat\ de acest autor, `n

Les Bretons, la mort et Dieu...36. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 346 (predica a 18-a, �despre chinurile spirituale ale

infernului�).37. J. BRIDAINE, Sermons..., I, p. 230 (�despre infern�).38. Cf. G. BOLLÈME, La Bibliothèque bleue, p. 257, ed. din 1723.39. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, p. 61 (predic\ pentru a 2-a duminic\ a

Adventului).40. Acelea[i referin]e ca la notele 36 [i 39.41. SF`NTA TEREZA DE AVILA, Autobiographie, pp. 155-156 (`n �uvres complètes,

ed. din 1960).42. Aceste formul\ri `n J. BRIDAINE, Sermons, I, p. 230 (�despre infern�).43. Cf. G. BOLLÈME, La Bibliothèque bleue, p. 257.44. A. GODEAU, Homélies..., pp. 62-63 (predica a 8-a : pentru a 4-a duminic\ a

Adventului).45. NICOLE, Essais de morale, IV, p. 132 (1. II, cap. 10).46. BOURDALOUE, �uvres..., III, p. 76 (predic\ pentru vinerea din a 2-a s\pt\m`n\

a p\resimilor).47. Ibid.48. Ibid., p. 77.49. NICOLE, Essais de morale, IV, p. 134.50. P. SEGNERI, Sermons, Avignon, 1836, V, p. 169 (predica 49 : despre chinurile

infernului).51. Ibid., p. 150.52. LÉONARD DE PORT-MAURICE, Sermons, II, p. 141 (�a doua procesiune : infernul�).53. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, pp. 60-61 (predic\ pentru a 2-a duminic\ a

Adventului).54. G. BACHELARD, La Psychanalyse..., pp. 31-32.55. Cf. J. LE GOFF, La Naissance..., pp. 81-83, care face trimitere la Stromata, V, 14

[i VII, 6 de Clement Alexandrinul.56. Ibid., p. 91.57. JEANMAIRE, Sermons, I, pp. 334-335 (predica 17).58. P. DE LA FONT, Prosnes..., I, p. 344 (predic\ pentru a 3-a duminic\ dup\

Boboteaz\).59. Urm\resc aici predica lazarist\ men]ionat\ la nota 57, pp. 322-338. ~ns\

aceea[i regrupare `n raport cu cele cinci sim]uri se reg\se[te [i la LUIS DA

GRANADA, �uvres : XI, p. 152 (Mémorial de la vie chrétienne).

P|CATUL {I FRICA294

60. J. LAMBERT, La Manière..., p. 73.61. A se vedea mai sus, p. 122.62. J. LORIOT, Sermons..., II, pp. 437-439 (predica XIII, �despre infern�).63. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien, I, pp. 213-224 (�Despre memoria

infernului [i despre ve[nicie�).64. P. DE LA FONT, Prosnes..., I, p. 327 (a 3-a duminic\ dup\ Boboteaz\).65. J. BRIDAINE, Sermons..., I, pp. 230-232 (�despre infern�).66. J. GIROUST, Sermons pour le carême, II, p. 17 (predic\ despre infern).67. N. GIRARD, Les Petis prônes..., I, pp. 101-118 (predic\ pentru a 2-a duminic\ a

Adventului, despre �`nv`rto[area p\c\to[ilor�).68. E. BOURÉE, Homélies..., III, p. 359 (predic\ pentru a 9-a duminic\ dup\ Rusalii).69. Fr. BOURGOING, Homilies..., p. 546 (predic\ pentru a 21-a duminic\ dup\ Rusalii).70. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, p. 180 (predic\ pentru a 3-a duminic\ a

p\resimilor).71. Trad. de Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II, p. 279.72. J. LE GOFF, La Naissance du purgatoire.73. P. CHAUNU, Mourir à Paris, pp. 141-158.74. Ibid., p. 145.75. A. GRAF, �Artù nell�Etna�, `n Legende, miti e superstizioni del Medio Evo,

Torino, 1925. J. LE GOFF, La Naissance du purgatoire, pp. 416-423.76. SF`NTUL AUGUSTIN, predica 104 (ex. 41) �De sanctis� : Patr. Lat., XXXIX, col. 1947,

confirmat, printre altele, de Enarratio in ps. XXXVII `n Patr. Lat., XXXVI,col. 397 [i de Liber de vera et falsa penitentia, `n Patr. Lat., XL, col. 1128.J. NTDEDIKA, L�Evolution de la doctrine du purgatoire chez saint Augustin,Paris, Etudes augustiniennes, 1966, a str`ns la un loc toate textele Sf. Augustincare trateaz\ aceast\ chestiune.

77. Cf. J. LE GOFF, La Naissance..., pp. 92-118 (Sf. Augustin �p\rintele purgatoriului�).78. SF`NTUL TOMA D�AquINO, In IV um Sent., dist. XXI, q. 1, a. 1, qu. 3. Cf. D.T.C., XIII,

1, articolul �Purgatoriul� de A. MICHEL, col. 1163-1326 : aici, col. 1240-1241.J. LE GOFF, La Naissance..., pp. 357-372.

79. Patr. Gr., LXXIV, col. 352 (In Johannem, 15 ; 2).80. D. SOTO, In IV um Sent., dist. XIX, q. III, a. 2, D.T.C., articolul �Purgatoriul�,

col. 1289. Folosesc mult acest articol pe parcursul dezvolt\rii de fa]\.81. BELLARMINO, Opera, III : Controversiae. De purgatorio, 1, II, cap. 7, p. 112.82. Ibid., cap. 24, p. 121.83. SF`NTUL BERNARDIN DE SIENA, Opera..., I, pp. 956-964 (predica LXIII, De statu

purgatorii).84. Indica]ii preluate de A. TENENTI, Il Senso..., pp. 303-306 `n A. MONTALEMBERT, La

Merveilleuse histoire de l�esperit qui depuis n�agueres c�est apparu au monastèrede St Pierre à Lyon, Paris, 1528.

85. SF`NTA CATERINA DE GENOVA, Trattato del purgatorio, tradus, `mpreun\ cu Vita edottrina, de P. DEBONGNIE, Sainte Catherine de Gênes, Bruges, Desclée deBrouwer, 1960, pp. 199-215.

86. Ibid., p. 204.87. Ibid., p. 208.88. Ibid., p. 203.89. Ibid., pp. 208-209.90. Ibid., p. 211.91. D.T.C., XIII, col. 1272-1277. P. CHAUNU, Mourir à Paris, pp. 146-147.92. L�Esprit de st Fçois de Sales evêque et prince de Genève, recueilli de divers

écrits de M. Jean-Pierre Camus, evêque de Belley, de M.P.C. doctor la Sorbona,reed. Paris, 1747, p. 408.

93. Ibid., pp. 406-407.


94. FÉNELON, �uvres, VIII (Lettres spirituelles), nr. CLXXXIX, p. 573.95. L�Esprit de st Fçois de Sales..., p. 408.96. SALMANTICENSES, De Vitiis et peccatis, disp. XVIII, dub. II, § 6. D.T.C., art.

�Purgatoriul�, col. 1293.97. L�Esprit de st Fçois de Sales..., p. 406.98. D.T.C., articolul �Purgatoriul�, XIII, 1, col. 1318.99. J. LE GOFF, La Naissance..., pp. 416-426.100. I. PASSAVANTI, Lo Specchio della vera penitenza, 2 vol., Milan, 1808 : I, dist. 3a,

cap. 2, pp. 78-83.101. Ibid., p. 78.102. Ibid., p. 83.103. J. MOLINET, Les Faictz et dictz., 3 vol., Paris, 1937 : II, �Complainte...�,

pp. 434-435. ~i mul]umesc lui G.H. DUMONT pentru c\ mi-a atras aten]iaasupra acestui text.

104. Lipse[te din omiliarul duminical al lui J. LEFÈVRE D�ETAPLES, Epistres et evangiles...,`ns\ f\r\ ̀ ndoial\ c\ doctrina justific\rii prin credin]\ determin\ nediscutareaacestui subiect.

105. A. MICHNA, Svatoraná muzika (Musique pour l�année sainte), 1661, pp. 246-248.Trad. de M.-E. Ducreux.

106. Fr. LE PICART, Les Sermons..., partea a 2-a, pp. 187a et b (predic\ de ZiuaMor]ilor).

107. Ibid., partea 1, p. 184a (predic\ pentru a 19-a duminic\ dup\ Sf`nta Treime).108. Ibid., partea 1, p. 200a (predic\ pentru a 20-a duminic\ dup\ Sf`nta Treime).109. Ibid., partea 1, p. 123a (predic\ pentru a 14-a duminic\ dup\ Sf`nta Treime).110. Contrar textului Sf`ntului Paul (I Cor. 3 ; 10-15), care a servit ca punct de

plecare `n credin]a `n purgatoriu.111. Sermons de M ire Jean Louis de Fromentières, évêque d�Aire et prédicateur

ordinaire de Sa Majesté, 3 vol., Paris, 1688-1689 : III, p. 195 (predic\ de ZiuaMor]ilor).

112. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres : imnul 119, p. 1493.113. Cantiques spirituels sur les sujets les plus importants de la religion, l�usage

des retraites, des missions et des congrégations, s.d. (XVIII e s.)..., pp. 213-214.114. SYMON, Prosnes..., II, pp. 424-425 (predic\ de Ziua Tuturor Sfin]ilor).115. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., V, art. IV, pp. 348 [i 351.116. Fr. LEBRUN, Parole de Dieu..., pp. 80-81.117. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien, I, p. 417.118. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique..., Paris, 1679 : III, pp. 241-242.119. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres : imnul 119, p. 1493.120. Prières... suivies de cantiques..., p. 29.121. F. FONTANA, Quaresimale..., pp. 156-157 (predica 22 : pentru a 4-a duminic\

a p\resimilor).122. N. GIRARD, Les Petits prônes..., IV, p. 357 (�Discurs de Ziua Mor]ilor�).123. Ibid., p. 351.124. Fr. LEBRUN, Parole de Dieu..., p. 81.125. J. MOLINET, Les Faictz..., p. 425, �Complainte...�, V. 53.126. F. FONTANA, Quaresimale..., p. 155 (predica 22 : pentru a 4-a duminic\ a

p\resimilor).127. Cantiques spirituels..., pp. 213-214.128. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres : imnul 119, p. 1495.129. SYMON, Prônes, II, p. 426 (predic\ de Ziua Sfin]ilor).130. Le Bouquet de la mission..., pp. 415-416.131. Sermons de M ire... de Fromentières..., III, p. 198 (predic\ de Ziua Mor]ilor).132. V. HOUDRY, Bibliothèque des prédicateurs, VII, p. 755, art. �purgatoriul�.

P|CATUL {I FRICA296

133. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., V, art. V, p. 352.134. Cugetarea 518, ed. Brunschvicg.135. J. DEPRUN, �Pascal et le purgatoire�, `n Missions et démarches de la critique.

Mélanges J. Vier, Paris, Klincksieck, 1973, pp. 209-216.136. D. AMELOTE, La Vie de s�ur Marguerite du Saint-Sacrement, religieuse

carmélite du monastère de Beaune, ed. Paris, 1655, pp. 274-275.137. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique..., III, p. 246 (predic\

despre purgatoriu). Predicile lui François de Toulouse se reg\sesc [i `nMIGNE, Collection..., x, col. 892-1134 [i XI, col. 9-900.

138. Ibid.139. Cf. SF`NTUL CÉSAIRE D�ARLES, predica CIV, nr. 1, `n Patr. Lat., XXXIX, col. 1946-1948.140. BELLARMINO, Opera, III : Controversiae. De purgatorio, 1. II, cap. X, XI, pp. 118-119.141. Sermons de M ire... de Fromentières..., III, p. 199 (predic\ de Ziua Mor]ilor).142. SYMON, Prônes, II, p. 426 (predic\ de Ziua Tuturor Sfin]ilor).143. P. SEGNERI, �uvres, V, p. 23 (predica LI despre purgatoriu).144. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., v, art. V, pp. 351-352.145. J. MOLINET, Les Faictz..., �Complainte...�, pp. 433-435.146. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres, imnul 199, pp. 1492-1496.147. Prières... suivies de cantiques, p. 29.148. Aceast\ formulare [i cele trei anterioare, `n Cantiques spirituels...149. J. LEUDUGER, Bouquet de la mission..., pp. 415-416.150. N. GIRARD, Les Petits prônes..., IV, p. 357 (�Discurs de Ziua Mor]ilor�).151. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien..., I, p. 417 (face trimitere la Sf. Toma,

In IV um, qu. 46, art. 6 ad. 3).152. Sermons de M ire... de Fromentières..., p. 199 (predic\ de Ziua Mor]ilor), cu

trimitere la SF. AUGUSTIN, Confessions, 1. XIII, cap. 10. FRANÇOIS DE TOULOUSE `[iinvit\ [i el auditoriul `n �spitale� [i pe �e[afoduri�, pentru a contemplasuferin]ele [i torturile. Ad\ugarea nu poate fi comparat\ cu �cel mai micchin� din purgatoriu : �uvres, III, pp. 239-240 (predic\ despre purgatoriu).

153. Cantiques spirituels..., p. 141.154. Ibid., pp. 213-214 [i 388-389.155. L. DENZIGER-SCHONMETZER, Enchiridion symbolorum, 1963, nr. 983. ~n acest

spirit, p\rintele de la Ruë (S.J.) refuz\ s\ dep\[easc\ riguroasa `nv\]\tur\oficial\ despre purgatoriu : Sermons (prima ed., 1718). Ed. consultat\, Lyon,1751 : I, p. 74.

156. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique, v, art. IV, pp, 349-350.157. Ibid., p. 350.158. Ibid., pp. 350-351.159. F. FONTANA, Quaresimale..., p. 155 (predica 22 : pentru a 4-a duminic\ a

p\resimilor).160. Ibid., p. 156.161. N. GIRARD, Les Petits prônes..., IV, p. 355 (�discurs pentru Ziua Mor]ilor�).162. A se vedea mai sus, pp. 428-429.163. Bouquet de la mission..., pp. 415-416.164. Fr. LEBRUN, Parole de Dieu..., p. 80.165. P. SEGNERI, �uvres, V, pp. 238-239 (predica LI, despre purgatoriu).166. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres, imnul 127, p. 1519.167. LUIS DA GRANADA, �uvres, II, p. 33 (cap. II din La Guide des pécheurs).168. N. GIRARD, Les Petits prônes..., IV, p. 357 (�Discurs pentru Ziua Mor]ilor�).169. Ibid., III, p. 304 (predic\ pentru a 6-a duminic\ dup\ Rusalii).170. L. CHENART, Discours sur divers sujets de morale, prima ed., 1696. Ed. con-

sultat\, 1703, III, p. 331 (despre chinurile purgatoriului). Predicile lui Chenartse reg\sesc [i `n MIGNE, Collection..., XC, col. 705-1402.

2 9 7

171. F. FONTANA, Quaresimale..., pp. 155-157 (predica 22 : pentru a 4-a duminic\a p\resimilor).

172. Ibid., p. 157.173. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire..., III, p. 233 (predic\ despre purgatoriu).174. N. GIRARD, Les Petits prônes..., IV, p. 358 (�Discurs pentru Ziua Mor]ilor�).175. J. MOLINET, Les Faictz..., pp. 433-435.176. Bouquet de la mission..., pp. 415-416.177. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres, imnurile 119 [i 127, pp. 1492 [i 1516.178. P. DU VIOLS, La Lutte contre les religions autochtones dans le Pérou colonial,

Lima-Paris, 1972, p. 40.179. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres : imnul 119, p. 1492.180. Ibid., imnul 127, p. 1519.181. F. FONTANA, Quaresimale..., pp. 157-158 (predica 22 : pentru a 4-a duminic\

a p\resimilor).182. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien, II, p. 654.183. F. FONTANA, Quaresimale..., p. 162 (predica 22 : pentru a 4-a duminic\ a

p\resimilor).184. Citat `n C. LEBER, Collection des meilleures dissertations... relatives à l�histoire

de France, IX, Paris, 1838, pp. 271-272. La délivrance des âmes du purgatoirede Rubens, de la catedrala din Tournai, las\ prea pu]in loc fl\c\rilorpurgatoriului.

185. G. [i M. VOVELLE, Vision de la mort..., pp. 19-21.186. M. MÉNARD, Une Histoire des mentalités religieuses aux XVII e et XVIII e siècles.

Mille retables de l�ancien diocèse du Mans, Paris, Beauchesne, 1981, pp. 295-299.


P|CATUL {I FRICA298

Capitolul 14

1. Expresia `i apar]ine lui J.-P. CAMUS, Homélies dominicales, p. 262 (predic\pentru a 5-a duminic\ dup\ Rusalii).

2. BOURDALOUE, �uvres..., XI, pp. 493-494 (predic\ pentru Ziua Mor]ilor).3. J. GIROUST, Sermons pour le carême, II, p. 27 (predic\ despre infern).4. Fr. HÉBERT, Prosnes..., IV, p. 400 (predic\ pentru ultima duminic\ dup\ Rusalii).5. A se vedea, de exemplu, P. BEURRIER, Homélies..., p. 675 (predic\ pentru a 9-a

duminic\ dup\ Rusalii), E. BOURÉE, Homélies..., II, p. 428 (predic\ pentru a 2-aduminic\ dup\ Rusalii).

6. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, p. 218 (predic\ pentru a 3-a duminic\`nainte de postul Pa[telui).

7. F. FONTANA, Quaresimale..., pp. 30-37 (predica a 5-a : pentru mar]ea de dup\prima duminic\ a p\resimilor).

8. Fr. HÉBERT, Prosnes..., IV, p. 31 (predic\ pentru a 17-a duminic\ dup\ Rusalii).9. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, pp. 25-26 (predic\ pentru a 2-a duminic\ a

Adventului).10. J. DELUMEAU, La Peur en Occident, pp. 211-231.11. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., I, pp. 54-60 (predica XI a p\resimilor, De Religione

christiana) ; pp. 496-509 (predica XI a p\resimilor, De Evangelio aeterno) ; II,pp. 292-295 (predica XXI, canciones de tempore). Prediche volgari, I, pp. 307-332(predica XIII).

12. De exemplu la P. COLLET, Sermons pour les retraites, 2 vol., Lyon, ed. din1763 : I, pp. 262-302.

13. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, pp. 5-25 ; III, pp. 328-347 ; IV, pp. 207-227.Elabor`nd dou\ predici diferite pentru prima [i ultima duminic\ din an, sepoate presupune c\ Girard nu trata acela[i subiect dou\ duminici la r`nd.

14. P. DE LA FONT, Prosnes..., I, p. 3 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).15. J. LORIOT, Sermons..., II, p. 353 (�Despre judecata universal\�).16. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., III, pp. 199-201 (art. 3 : despre

judecata de apoi).17. Despre p\strarea a[tept\rilor escatologice, de exemplu la Marie des Vallées

[i Grignion de Montfort, a se vedea articolele foarte recente ale lui J. SÉGUY,�D�une jacquerie à une congrégation religieuse�, `n Archives des Sciencessociales des Religions, nr. 52 / 1, 1981, pp. 37-67 [i �« Millenarisme » et « ordresadventistes » : Grignion de Montfort et les « Apôtres des derniers temps »�, `nibid.

18. Comunicare f\cut\ de C. PRANDI la un colocviu C.N.R.S. despre milenarismulde-a lungul anilor, aprilie 1982.

19. E. BOURÉE, Homélies..., I, p. 8 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).20. Fr. HÉBERT, Prosnes..., I, pp. 14 [i 18 (predic\ pentru prima duminic\ a

Adventului).21. J.-P. CAMUS, Homélies..., pp. 1-12 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).22. Fr. BOURGOING, Homélies..., pp. 3-4 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).23. Fr. HÉBERT, Prosnes..., IV, p. 426 (predic\ pentru ultima duminic\ dup\ Rusalii).24. J.-P. CAMUS, Trente nouvelles, Paris, Vrin, 1977.

2 9 9

25. J.-P. CAMUS, Homélies..., p. 10 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).26. JEANMAIRE, Sermons, I, pp. 305-308 (predica nr. 16).27. Cahiers lasalliens, XXII : Cantiques, p. 32 (nr. XI, despre judecata de apoi) ; a

se vedea [i pp. 110-111 (parafraz\ la Dies irae).28. F. FONTANA, Quaresimale..., predic\ pentru lunea din prima s\pt\m`n\ a

p\resimilor, pp. 30-33.29. M. CHEVASSU, Prônes..., I, p. 5 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).30. Ibid., II, p. 10 (predic\ pentru a 8-a duminic\ dup\ Rusalii).31. F. FONTANA, Quaresimale..., p. 34 (predic\ pentru lunea din prima s\pt\m`n\

a p\resimilor).32. A. GODEAU, Homélies..., II, p. 132 (predic\ pentru a 4-a duminic\ dup\ Rusalii).33. Ibid.34. J. LORIOT, Sermons..., II, p. 35 (predica XI, despre judecata de apoi).35. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur, I, p. 39 (predic\ pentru a 2-a duminic\ a

Adventului).36. A. YVAN, Trompette du ciel..., p. 103 (I, cap. XXIII).37. Le Diocèse de Rennes (sub `ndrumarea lui J. Delumeau), Paris, Beauchesne,

1979 : contribu]ia lui M. LAGRÉE, p. 141.38. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 305 (predica 16).39. A. GODEAU, Homélies..., I, p. 72 (predic\ pentru a 4-a duminic\ a Adventului).40. J. LORIOT, Sermons..., II, p. 411 (predic\ despre judecata de apoi).41. Cahiers lasalliens, XXII : cantiques, p. 111.42. E. BOURÉE, Prosnes..., III, p. 419 (predic\ pentru a 15-a duminic\ dup\ Rusalii).43. M. CHEVASSU, Prônes..., I, p. 2 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).44. M. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, pp. 33-39 (predic\ pentru a 2-a duminic\

a Adventului).45. Ibid., I, p. 516 (predic\ pentru duminica de dinaintea Rusaliilor).46. J.-P. CAMUS, Homélies..., p. 12 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).47. N. GIRARD, Les Petits prônes, I, p. 7 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).48. F. FONTANA, Quaresimale..., p. 35 (predic\ pentru lunea din prima s\pt\m`n\

a p\resimilor).49. A. GODEAU, Homélies, I, p. 387 (predic\ pentru duminica Patimilor).50. N. GIRARD, Les Petits prônes, III, p. 341 (predic\ pentru a 8-a duminic\ dup\

Rusalii).51. Manuel des retraites et missions... : II, Cantiques, p. 48.52. Fr. BOURGOING, Homélies..., pp. 7-8 (predic\ pentru prima duminic\ a Adventului).53. P. BEURRIER, Homélies..., p. 352 (predic\ pentru lunea Pa[tilor).54. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 1426 (imnul nr. 1012).55. Manuel des retraites et missions... : II, Cantiques, p. 74.56. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 311 (predica 16).57. A. GODEAU, Homélies..., I, p. 72 (predic\ pentru a 4-a duminic\ a Adventului).58. F. FONTANA, Quaresimale..., p. 35 (predic\ pentru lunea din prima s\pt\m`n\

a p\resimilor).59. N. GIRARD, Les Petits prônes, I, p. 19 (predic\ pentru prima duminic\ a

Adventului).60. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., III, art. 3, pp. 199-201.61. P. DE LA FONT, Prosnes..., IV, p. 560 (predic\ pentru a 24-a duminic\ dup\

Rusalii).62. N. GIRARD, Les Petits prônes, I, p. 11 (predic\ pentru prima duminic\ a

Adventului).63. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres, p. 1169 (imnul nr. 34).64. Cahiers lasalliens, XXII, p. 33 (imnul nr. XI).65. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 317 (predica nr. 16).


P|CATUL {I FRICA300

66. A se vedea mai departe, pp. 478 [i urm\toarele.67. F. FONTANA, Quaresimale..., p. 33 (predic\ pentru lunea din prima s\pt\m`n\

a p\resimilor).68. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, p. 11 (predic\ pentru prima duminic\ a

Adventului).69. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 279 (predica nr. 14).70. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres, pp. 1168-1169 : imnul nr. 34.71. A. MALVIN DE MONTAZET, Instruction pastorale... sur les sources de l�incrédulité

et les fondements de la Religion, Lyon, 1776, pp. 258-259. Citat `n R. FAVRE,La Mort..., p. 116.

72. FRANÇOIS DE SALES, �uvres complètes, ed. Paris, 1833 : VII, Traité de l�amour deDieu, 1. IX, cap. 8, p. 144.

73. TOMA D�AquINO, Somme théologique, suppl. quest. 99, art. 1 : vol. 64, pp. 542-543.A se vedea [i ibid., quest. 94, art. 3, pp. 248-249.

74. P. SEGNERI, Sermons, v, p. 161 (predica XLIX, �despre asprimea chinurilor dininfern�). Face trimitere la opusculum 63, unde nu am g\sit textul citat deSegneri.

75. LUIS DA GRANADA, La Guide des pécheurs, `n �uvres complètes : X, pp. 359-360.76. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., I, pp. 514-515 (predica XII a p\resimilor, De

Evangelio aeterno).77. P. BEURRIER, Homélies..., p. 675 (predic\ pentru a 9-a duminic\ dup\ Rusalii).78. Manuel des retraites... : II, Cantiques spirituels, p. 114.79. J. BRIDAINE, Sermons..., III, p. 343 (predic\ despre num\rul mic al celor ale[i).80. LEONARD DE PORT-MAURICE, Sermons pour les missions, II, p. 435 (�Discurs la

`ncheierea anului jubiliar� � 1750).81. N. GIRARD, Les Petits prônes..., IV, pp. 247-248 (predic\ pentru a 24-a duminic\

dup\ Rusalii).82. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., II, art. 1, p. 48.83. Ibid., II, art. 2, p. 107.84. Ibid., V, art. 5, p. 353.85. J. LORIOT, Sermons..., II, pp. 26-27 (�Despre insulta adus\ de p\c\tos lui

Dumnezeu�).86. BOURDALOUE, �uvres complètes : XIV, pp. 110-111 (Pensées sur divers sujets de

religion et de morale).87. Ibid., p. 111.88. V. HOUDRY, Bibliothèque des prédicateurs, VII, p. 422.89. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., I, p. 425.90. Ibid., V, pp. 66-67 (art. 2 �Despre predestinare [i num\rul mic al celor

ale[i�).91. Ibid., p. 76.92. J. LORIOT, Sermons..., II, pp. 562-566 (predica nr. 16).93. JEANMAIRE, Sermons, I, p. 52 (predica nr. 2).94. Citat de A. PIOGER, Saint Jean Eudes, Paris, Bloud et Gay, 1940, p. 170. Cu

toate acestea, autorul crede c\ janseni[tii [i filo-janseni[tii s`nt singurii carepropov\duiesc doctrina num\rului mic al celor ale[i.

95. Totu[i, un imn tip\rit la Angers `n 1737 con]ine versurile urm\toare : �Cutoat\ grija bun\t\]ii divine / C`t de pu]ini s`nt cei ale[i ! / Cu greu afl\Dumnezeu doi evrei / Care s\ merite binele [bis] ce li-l h\r\ze[te� :Cantiques spirituels sur les principaux points de la religion, p. 80.

96. CHEVASSU, Prônes..., II, pp. 118-130 (predic\ pentru a 9-a duminic\ dup\Rusalii).

97. Fr. BOURGOING, Homélies..., pp. 813-824 (predic\ pentru a 19-a duminic\dup\ Rusalii).

3 0 1

98. O. MAILLARD, Sermones dominicales, fo 8ro (predic\ pentru a 2-a duminic\dup\ Rusalii).

99. A. GODEAU, Homélies..., II, p. 17 (predic\ pentru Vinerea mare).100. P. BEURRIER, Homélies..., pp. 675-766 (predic\ pentru a 9-a duminic\ dup\

Rusalii).101. P. DE LA FONT, Prosnes..., II, p. 436 (predic\ pentru ziua Pa[tilor).102. Fr. HÉBERT, Prosnes..., III, p. 269 (predic\ pentru a 11-a duminic\ dup\

Rusalii).103. E. BOURÉE, Homélies..., III, p. 285 (predic\ pentru a 7-a duminic\ dup\

Rusalii).104. Ibid., II, p. 212 (predic\ pentru ziua Pa[tilor).105. Ibid., IV, p. 249 (predic\ pentru a 19-a duminic\ dup\ Rusalii).106. J. LAMBERT, La Manière..., p. 171.107. Citat `n L. ROUSSEAU, La Prédication à Montréal de 1800 à 1830. Approche

religiologique, Montréal, Fides, 1976, p. 184, n. 86 (La vremea respectiv\,Montréal avea doar o singur\ parohie catolic\).

108. Astfel, Sermons pour les retraites ale lazaristului COLLET (2 vol., Lyon, 1763)con]in o `ntreag\ omilie despre �num\rul mic al celor ale[i� : I, pp. 128-169.

109. Citat `n A. SAMOUILLAN, Olivier Maillard et son temps, Paris, 1891, p. 92.110. BOURDALOUE, �uvres..., XIV, p. 113 (�G`nduri... despre num\rul mic al celor

ale[i�).111. Ibid., p. 112.112. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique, II, pp. 1-23 (predica I).113. Ibid., p. 3.114. A. VIEIRA, Sermons, Lyon, 1869 : III, p. 531 (predic\ pentru o duminic\

`nchinat\ Sf`ntului Sacrament).115. LUIS DA GRANADA, �uvres..., I, p. 497 (predic\ pentru a 3-a duminic\ `nainte

de postul Pa[telui) ; II, p. 168 (predic\ pentru miercurea de dup\ duminicaPatimilor) ; IV, p. 141 (predic\ pentru a 19-a duminic\ dup\ Rusalii) ; VIII,p. 353 (predic\ pentru Ziua Sfin]ilor).

116. Ibid., I, p. 497.117. Ibid., II, p. 168 (predic\ pentru miercurea de dup\ duminica Patimilor).118. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique : VIII, p. 303 (predica

nr. 13).119. BOSSUET, �uvres... (ed. Rennes, 1861) : IX, p. 233 (Méditation sur l�Evangile.

Dernière semaine du Sauveur, ziua 34).120. MASSILLON, �uvres complètes, Paris, 1824 : XIII, p. 316 (�Despre num\rul mic

al celor ale[i�). Referitor la Massillon, a se vedea Etudes sur Massillon,adunate de J. EHRARD [i A. POITRINEAU, Clermont-Ferrand, 1974.

121. BOURDALOUE, �uvres... : XIV, p. 117 (�G`nduri... despre num\rul mic al celorale[i�).

122. Ibid., p. 111.123. Ibid., p. 112.124. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique, VII, pp. 257-271 (predic\

pentru a 3-a duminic\ `nainte de postul Pa[telui).125. A se vedea mai sus, p. 316.126. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique, VII, p. 263 (predica nr. 7).128. Ibid., VIII, p. 311 (predic\ pentru a 13-a duminic\ dup\ Rusalii).129. J. LEJEUNE, Le Missionnaire de l�Oratoire, ou sermons pour l�avent, le carême

et les fêtes, Lyon, 1826, IX, p. 127 (predica CCCXI, pentru s`mb\ta din primas\pt\m`n\ a p\resimilor). Predicile lui Lejeune figureaz\ [i ̀ n MIGNE, Collection...,III, IV [i V.

130. Ibid., p. 129.


P|CATUL {I FRICA302

131. P. SEGNERI, �uvres, I, p. 118 (predic\ �despre num\rul celor ale[i [i al celorcondamna]i�).

132. Cf. p. 320.133. P. SEGNERI, �uvres, I, p. 144 (predic\ �despre num\rul celor ale[i...�).134. A se vedea mai sus, pp. 328-329.135. A. YVAN, Trompette du ciel..., p. 362.136. A. GODEAU, Homélies..., II, pp. 18-20 (predic\ pentru Vinerea mare).137. P. BEURRIER, Homélies..., pp. 294-295 (predic\ pentru Vinerea mare).138. E. BOURÉE, Homélies..., I, p. 116 (predic\ pentru a 4-a duminic\ a Adventului).139. P. DE LA FONT, Prosnes..., I, p. 370 (predic\ pentru prima duminic\ dup\

Pa[ti).140. J. LORIOT, Sermons..., II, p. 26 (�Despre injuria adresat\ lui Dumnezeu�).141. LEONARD DE PORT-MAURICE, Sermons pour les missions, II, p. 169 (predici

pentru procesiunile de peniten]\).142. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., VII, art. 2, pp. 35 [i 106.143. Citat `n Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II, p. 305.144. Cf. J.-Cl. DHOTEL, Les Origines du catéchisme moderne d�après les premiers

manuels imprimés en France, Paris, Aubier, 1967, p. 382.

3 0 3

Capitolul 15

1. Pe aceast\ tem\ a se vedea `ndeosebi A. YVAN, Trompette du ciel..., partea`nt`i, cap. 8 [i 9, pp. 32-39. P. BEURRIER, Homélies..., p. 673 (predic\ pentru a9-a duminic\ dup\ Rusalii). J. BRIDAINE, Sermons, III, p. 326 (predic\ �desprep\catul cre[tinilor�).

2. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., I, pp. 509-515 : predica XII din postul Pa[telui,�De Evangelio aeterno�.

3. O. MAILLARD, Sermones dominicales, predica 24, fo 59ro (predic\ pentru a 13-aduminic\ dup\ Rusalii).

4. J.-P. CAMUS, Homélies..., p. 239 (predic\ pentru a 3-a duminic\ dup\ Rusalii).5. LUIS DA GRANADA, �uvres..., X, pp. 411-412 (La Guide des pécheurs).6. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue..., I, p. 26.7. A. GODEAU, Homélies..., I, p. 335 (predic\ pentru prima duminic\ din postul

Pa[telui).8. Ibid., III, p. 412 (predic\ pentru a 24-a duminic\ dup\ Rusalii). Cf. Fr.

BOURGOING, Homilies..., p. 884 (predic\ pentru aceea[i duminic\). Fr. HÉBERT,Prosnes..., IV, p. 410 (predic\ pentru aceea[i duminic\).

9. A. CHENOIS, Le Petit missionnaire..., p. 115.10. J. LORIOT, Sermons..., II, pp. 28-29 (�Despre injuria adus\ lui Dumnezeu�).11. JEANMAIRE, Sermons..., I, pp. 122-126 (predica nr. 6).12. Pentru pustnici, a se vedea de exemplu Sermons pour les retraites de Collet,

2 vol., Lyon, 1763.13. Manuel des retraites et missions..., II, Cantiques, pp. 88-89.14. Fr. HÉBERT, Prosnes..., IV, pp. 396-432 (predic\ pentru a 24-a duminic\ dup\

Rusalii). RÉGUIS, La Voix du pasteur, I, pp. 147-163 (predic\ pentru a 3-aduminic\ dup\ Boboteaz\). SYMON, Prosnes..., II (predic\ pentru a 11-aduminic\ dup\ Rusalii). J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., II, pp. 307-319(predic\ pentru a 24-a duminic\ dup\ Rusalii).

15. J.-P. CAMUS, Homélies..., p. 259 (predic\ pentru a 5-a duminic\ dup\ Rusalii).16. Ibid., p. 262.17. Ibid., p. 265.18. F. FONTANA, Quaresimale..., pp. 37-44 (predic\ pentru mar]ea din prima

s\pt\m`n\ a p\resimilor).19. J. LORIOT, Sermons..., II, pp. 198-235.20. N. GIRARD, Les Petits prônes..., III, p 291 (predic\ pentru a 6-a duminic\ dup\

Rusalii).21. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique..., I, pp. 431-450 (predica 21).22. LÉONARD DE PORT-MAURICE, �Examens particuliers sur les principaux sujets traités

pendant la mission�, `n Sermons pour les missions, II, p. 342.23. J. BRIDAINE, Sermons..., III, p. 254 (predic\ despre p\catul venial).24. A. YVAN, Trompette du ciel..., pp. 425-428 (partea a 3-a, cap. 23).25. Ibid., pp. 192-196 (partea a 2-a, cap. 2).26. A. GODEAU, Homélies..., II, p. 132 (predic\ pentru a 4-a duminic\ dup\ Rusalii).27. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 389 (predica nr. 20).

P|CATUL {I FRICA304

28. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, p. 158 (predic\ pentru a 3-a duminic\ dup\Boboteaz\).

29. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., II, art. 1, pp. 34 [i 52.30. P. DE LA FONT, Prosnes..., IV, p. 139 (predic\ pentru a 15-a duminic\ dup\

Rusalii).31. A se vedea, de exemplu, H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., XII,

art. 8, p. 439. N. GIRARD, Les Petits prônes, II, pp. 155-160 (predic\ pentru a 2-aduminic\ a p\resimilor).

32. A. GODEAU, Homélies..., II, p. 125 (predic\ pentru a 4-a duminic\ dup\ Pa[ti).33. JEANMAIRE, Sermons..., I, pp. 25-26 (prima predic\).34. Ibid., I, p. 80 (predica a 4-a).35. CHENOIS, Le Petit missionnaire..., pp. 95-96.36. Ibid., pp. 5, 61 [i 72.37. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien, II, p. 396.38. P. de la FONT, Prosnes..., II, p. 283 (predic\ pentru duminica Floriilor).39. Manuel des retraites..., Cantiques, p. 109.40. Ibid., p. 74.41. Ibid., p. 417.42. Ibid.43. Cahiers lasalliens, XXII, cantiques, p. 10.44. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., II, pp. 538-539 (predic\ pentru a 23-a duminic\

dup\ Rusalii).45. A se vedea mai sus, pp. 456-457.46. P. DE LA FONT, Prosnes..., III, p. 335 (predic\ pentru a 6-a duminic\ dup\

Rusalii).47. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., XI, art. 2, pp. 102, 105, 122, 123,

207.48. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres, pp. 1031-1032 (imnul nr. 20).49. Fr. LEBRUN, Parole de Dieu..., p. 62.50. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., II, pp. 518-519 (predic\ pentru a 19-a duminic\

dup\ Rusalii).51. JEANMAIRE, Sermons..., II, p. 220 (predica nr. 40).52. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., II, p. 281 (predic\ pentru a 22-a duminic\

a anului).53. P. DE LA FONT, Prosnes..., II, p. 107 (predic\ pentru a 3-a duminic\ a p\resimilor).54. JEANMAIRE, Sermons, II, pp. 220-235 (predica nr. 40).55. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, pp. 366-389 (predic\ pentru a 4-a duminic\

dup\ Boboteaz\).56. Referitor la acest ultim punct, ibid., pp. 383-388.57. Fr. LEBRUN, �Les Missions des Lazaristes en Haute-Bretagne au XVIIe siècle� `n

Annales de Bretagne et des Pays de l�Ouest, 1982, nr. 1, p. 31. J. DELUMEAU, UnChemin d�histoire..., `ndeosebi pp. 181-183.

58. J. DELUMEAU, Un Chemin d�histoire..., p. 182.59. P. DE LA FONT, Prosnes..., IV, pp. 489-505 (predic\ pentru a 22-a duminic\ dup\

Rusalii).60. JEANMAIRE, Sermons..., II, pp. 244-245 (predica nr. 4).61. J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., II, pp. 282-284 (predic\ pentru a 22-a

duminic\ dup\ Rusalii).62. N. GIRARD, Les Petits prônes..., IV, p. 433 (predic\ pentru a 12-a duminic\ dup\

Rusalii).63. A se vedea mai sus, p. 238. Referitor la dezvolt\rile ulterioare, a se vedea

P. DARMON, Mythologie de la femme dans l�Ancienne France, Paris, Seuil,1983, `ndeosebi pp. 33-47 [i 74-77.

3 0 5

64. BERNARDIN DE SIENA, Prediche volgari, II, pp. 96-97 (predica nr. 19).65. Fr. LE PICART, Les Sermons et instructions..., p. 177ro (predic\ de Ziua Tuturor

Sfin]ilor).66. J.-P. CAMUS, Homélies..., pp. 66-67 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\

Boboteaz\).67. BRIDAINE, Sermons..., V, p. 140 (�Sfaturi pentru c\s\torie�).68. BERNARDIN DE SIENA, Prediche volgari, II, pp. 156-172 (predica nr. 21).69. Opinie concordant\ a lui Fr. LEBRUN, �Démographie et mentalités : le mouvement

des conceptions sous l�Ancien Régime�, `n Annales de démographie historique,1974, pp. 46-67. A se vedea [i M. FOUCAULT, La Volonté du savoir, pp. 27-31care face trimitere la Instruction du pénitent de P. Segneri, la Pratique desconfesseurs de A. de Liguori. A se vedea [i LÉONARD DE PORT-MAURICE, LeTraité de la confession générale..., trad. fr., Avignon, 1826, pp. 343-344.

70. JEANMAIRE, Sermons..., II, p. 27 (predica nr. 28).71. P. DE LA FONT, Prosnes..., I, p. 317 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\

Boboteaz\).72. A se vedea mai sus, p. 244. BERNARDIN DE SIENA, Prediche volgari, II, p. 95

(predica nr. 19).73. P. DE LA FONT, Prosnes..., I, pp, 287-289 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\

Boboteaz\).74. Ibid., p. 289. A se vedea, publicat\ tot `n 1679, lucrarea (anonim\) De

l�Excellence des hommes contre l�égalité des sexes, Paris, Antoine Dezallier.Exemplarul pe care l-am consultat se afla la m`n\stirea capucinilor dinRouen.

75. A. VIEIRA, Sermons, IV, pp. 63-65 (predic\ despre t\ierea capului Sf`ntuluiIoan Botez\torul).

76. J. LORIOT, Sermons..., IV, pp. 271-317 (predica nr. 9 �Despre `ndatoririle celorcare se c\s\toresc�).

77. J. BRIDAINE, Sermons..., V, pp. 152-153 (�Sfaturi despre c\s\torie�).78. SYMON, Prônes..., I, pp. 120-125 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\ Boboteaz\).79. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 949 (imnul nr. 12).80. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., X, art. 7, p. 401.81. Ibid., X, art. 6, p. 351.82. J. BRIDAINE, Sermons..., V, pp. 137-138 (�Sfaturi despre c\s\torie�).83. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, pp. 330 [i 335 (predic\ pentru a 2-a duminic\

dup\ Boboteaz\).84. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, pp. 128 [i 134 (predic\ pentru a 2-a duminic\

dup\ Boboteaz\).85. Am redat pe scurt predica nr. 22 din Prediche volgari, II, pp. 187-201. O

versiune latin\ a acestei predici se afl\ `n Opera Sf`ntului Bernardin deSiena, II, Sermones extraordinarii, pp. 464-469 (De viduitate).

86. P. 469 din predica latin\ men]ionat\ la nota precedent\.87. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 949 (imnul nr. 12).88. N. GIRARD, Les Petits prônes..., III, pp. 449-452 (predic\ pentru a 13-a duminic\

dup\ Rusalii).89. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., III, art. 2, p. 118.90. A se vedea mai sus, pp. 23-24.91. Manuel des retraites... : II, Cantiques, p. 127.92. E. BOURÉE, Homélies..., I, pp. 210-211 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\

Boboteaz\).93. J. LORIOT, Sermons..., IV, pp. 290-291 (predica nr. 9, �Despre `ndatoririle

celor care se c\s\toresc�).


P|CATUL {I FRICA306

94. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 952 (imnul nr. 12).95. JEANMAIRE, Sermons, II, pp. 5-6 (predica nr. 28).96. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., II, p. 526 (predica nr. 18 din Sermones extra-

ordinarii : De miseria conditionis humanae).97. BERNARDIN DE SIENA, Prediche volgari, II, p. 168 (predica nr. 21).98. Ibid., p. 182 (predica nr. 22).99. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 1578 (imnul nr. 139).100. Bouquet de la mission..., p. 82.101. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, p. 26 (predic\ pentru a 2-a duminic\ a

Adventului).102. Bouquet de la mission..., p. 425.103. Recueil des principales circulaires des supérieurs généraux de la congrégation

de la Mission, vol. 1, Paris, 1877, pp. 427-432. Dosar ce mi-a fost transmiscu amabilitate de D. Julia.

104. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 1933 (imnul nr. 31).105. Ibid., p. 1934 (imnul nr. 31).106. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., XII, art. x, p. 599.107. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 1578 (imnul nr. 139).108. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., XII, art. 10, pp. 611, 620, 622, 627.109. Ibid., p. 596.110. Ibid., p. 593.111. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien, I, p. 141.112. J. BRIDAINE, Sermons, v, p. 7 (�Conferin]\ despre necur\]ie�).113. JEANMAIRE, Sermons, II, p. 425 (predica nr. 51).114. Ibid., p. 423.115. J. LORIOT, Sermons..., v, p. 428 (predica nr. 14).116. Ibid., p. 427.117. J. LAMBERT, La Manière de bien instruire..., p. 248.118. Ibid., pp. 245-246.119. Bouquet de la mission..., p. 52 (cap. XI, �despre p\catul venial�).120. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., III, art. II, pp. 91-100.121. Ibid., p. 99.122. Cf. R.P. LESSENICH, Elements of Pulpit Oratory..., p. 12.123. LE MAURE, Sermons sur les évangiles de l�avent et du carême et sur divers

sujets de morale, edi]ie nou\ `n 3 vol., Trévoux, 1740 : II, pp. 10-11 (predic\pentru s`mb\ta din a 2-a s\pt\m`n\ a p\resimilor). J. CHEVASSU, Missionnaireparoissial..., II, pp. 174-175 (predic\ pentru a 13-a duminic\ dup\ Rusalii).

124. A se vedea mai sus, p. 239.125. N. GIRARD, Les Petits prônes..., III, p. 456 (predic\ pentru a 13-a duminic\

dup\ Rusalii).126. P. DE LA FONT, Prosnes..., I, p. 275 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\

Boboteaz\).127. J. LORIOT, Sermons..., IV, pp. 271-307 (predica nr. 9).128. Pentru BRIDAINE, Sermons..., V, pp. 113-160 �Sfaturi pentru c\s\torie� ; pentru

corpusul predicilor lazariste, JEANMAIRE, Sermons..., II, pp. 1-20 (predicanr. 28) ; pentru GIRARD, Les Petits prônes..., I, pp. 318-342 (predic\ pentruaceea[i duminic\) ; pentru CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, pp. 73-87(predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\ Boboteaz\).

129. J. BRIDAINE, Sermons..., V, p. 116 (�Sfaturi pentru c\s\torie�).131. JEANMAIRE, Sermons..., II, pp. 12-13 (predica nr. 28).132. J. DELUMEAU, La Peur..., I, p. 58.133. J. BRIDAINE, Sermons..., V, p. 119 (�Sfaturi pentru c\s\torie�).

3 0 7

134. Ibid., p. 14.135. N. GIRARD, Les Petits prônes, I, p. 328.136. Ibid., pp. 326-327.137. Ibid., p. 328.138. J. CHEVASSU, Prônes..., I, p. 75 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\ Boboteaz\).139. Ibid., p. 78. Despre culpabilizarea sexualit\]ii `n epoca clasic\, a se vedea

J. SOLE, L�Amour en Occident, Paris, Albin Michel, 1976, ̀ ndeosebi pp. 72-96.140. J. CHEVASSU, Prônes..., I, p. 78 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\ Boboteaz\).141. J. LAMBERT, La Manière de bien instruire..., p. 131. Despre `nt`lniri, a se vedea,

printre al]ii, J.-L. FLANDRIN, Familles..., Paris, Hachette, 1976, pp. 104-109.142. JEANMAIRE, Sermons..., II, p. 11 (predica nr. 28).143. Ibid., p. 12.144. Ibid.145. J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, p. 79 (predic\ pentru a 2-a duminic\

dup\ Boboteaz\).146. J. LORIOT, Sermons..., V, pp. 427-428 (predica nr. 14).147. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, p. 332 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\

Boboteaz\). Acela[i repro[ la LEJEUNE, Sermons..., VIII, p. 159 (predica nr.215, �despre sacramentul c\s\toriei�).

148. J. BRIDAINE, Sermons..., V, pp. 134-136 (�Sfaturi pentru c\s\torie�).149. J.-L. FLANDRIN, Le Sexe et l�Occident, Paris, Seuil, 1981, pp. 251-278 (�c\s\toria

t`rzie [i via]a sexual\�).150. P. SEGNERI, �uvres..., III, p. 42 (predica nr. 23).151. LÉONARD DE PORT-MAURICE, Traité de la confession générale, p. 343.152. LUIS DA GRANADA, �uvres..., XI : Mémorial de la vie chrétienne, tratatul al 2-lea,

cap. 3, p. 587.153. JEAN EUDES, Le Bon confesseur, ed. Lyon, 1679, p. 28.154. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique, V, p. 233 (predica nr. 9

�despre castitate�).155. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien, I, pp. 148-150.156. JEANMAIRE, Sermons..., II, pp. 435-436 (predica nr. 51).157. P. BEURRIER, Homélies..., p. 680 (predic\ pentru a 9-a duminic\ dup\ Rusalii).158. J. LAMBERT, La Manière de bien instruire..., p. 245.159. N. GIRARD, Les Petits prônes..., III, p. 370 (predic\ pentru a 9-a duminic\ dup\

Rusalii).160. J. VAN USSEL, Histoire de la répression sexuelle, Paris, R. Laffont, 1972, pp. 198-205.

Autorul scrie : �Masturbarea s-a descoperit la `nceputul secolului XVIII�,p. 198. Ph. ARIÈS demonstrase deja contrariul pentru secolul XV, referitor laGerson : L�Enfant et la vie de famille sous l�Ancien Régime, reed. Paris, Seuil,1973, pp. 109-112.

161. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique..., IV, p. 411 (predicanr. 16 �despre c\s\torie�).

162. JEAN EUDES, Le Bon confesseur..., p. 301.163. BERNARDIN DE SIENA, Prediche volgari, II, pp. 157-168 (predica nr. 21).164. J. LEJEUNE, Sermons..., VIII, p. 159 (predica nr. 215 �despre sacramentul

c\s\toriei�).165. LUIS DA GRANADA, �uvres, XI, Mémorial de la vie chrétienne, tratatul al 2-lea,

cap. 3, p. 587.166. JEAN EUDES, Le Bon confesseur..., pp. 285-286.167. JEANMAIRE, Sermons..., II, p. 27 (predica nr. 29).168. J. BRIDAINE, Sermons..., V, p. 152 (�Sfaturi pentru c\s\torie�).169. JEAN EUDES, Le Bon confesseur..., pp. 255-303.


P|CATUL {I FRICA308

170. B.-L. ENFANTIN, Les Sept péchés capitaux, Valence, 1821-1823 (3 c\r]i reunite`ntr-un volum).

171. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., II, p. 527 (predica �De miseria conditionishumanae� `n Sermones extraordinarii).

172. P. BEURRIER, Homélies..., pp. 543-544.

3 0 9

Capitolul 16

1. Referitor la aceast\ ultim\ tem\, fac trimitere la lucrarea `n curs de redactarea lui Ph. D�IRIBARNE despre �omul de bine� [i �`ndr\gostitul de fiin]\�, [i laarticolul s\u din Etudes, iulie 1981, pp. 87-95, �L�Occident, l�Evangile et« l�homme de bien »�.

2. Cf. cap. 1 [i 2.3. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., I (predica XLIX, din postul Pa[telui, De Religione

christiana) ; II (Sermones extraordinarii, predicile XIX, XX, XXIII ; Sermonesdiversi, predicile IX [i XIV).

4. J.-P. CAMUS, Homélies... (predici pentru a 4-a duminic\ dup\ Boboteaz\ ;pentru prima duminic\ dinaintea postului Pa[telui ; pentru a 4-a duminic\dup\ Pa[ti ; pentru a 14-a duminic\ dup\ Rusalii ; pentru a 20-a duminic\dup\ Rusalii ; pentru a 24-a duminic\ dup\ Rusalii).

5. P. DE LA FONT, Prosnes..., I, pp. 612-664 (predic\ pentru prima duminic\dinaintea postului Pa[telui) ; II, pp. 453-504 (predic\ pentru a 3-a duminic\dup\ Pa[ti).

6. Fr. HÉBERT, Prosnes, I, pp. 359-395 (predic\ pentru a 6-a duminic\ dup\Boboteaz\) ; III, pp. 220-258 (predic\ pentru a 11-a duminic\ dup\ Rusalii).

7. SYMON, Prônes..., II (predic\ pentru a 14-a duminic\ dup\ Rusalii).8. N. GIRARD, Les Petits prônes..., III, pp. 3-26 (predic\ pentru a 3-a duminic\

dup\ Pa[ti).9. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., imnurile de la nr. 29 la 39 inclusiv, 106, 107,

114, 150 [i 157.10. Ibid., strofele imnurilor nr. 1, 2, 7, 17, 79, 90, 93, 125, 139, 141 [i 156.11. Manuel des retraites..., II : Recueil de cantiques... Am ad\ugat imnurile din

primele [apte capitole [i pe cele din al optulea (�supliment�).12. Anthologie de la poésie tchèque, prezentare, traducere [i note de H. JEHOVA [i

M.Fr. VIEUILLE, Lausanne, Ed. L�Age d�Homme, 1981, p. 41.13. Ibid., pp. 83-85.14. Ibid., p. 56.15. Citat `n A. VAUCHEZ, La Sainteté en Occident aux derniers siècles du Moyen

Age, Paris, De Boccard, 1981, p. 423.16. N. GIRARD, Les Petits prônes..., III, p. 446 (predic\ pentru a 13-a duminic\ dup\

Rusalii). 1 Cor. 7, 29.17. E. BOURÉE, Homélies..., I, p. 398 (predic\ pentru Sexagesim\).18. P. DE LA FONT, Prosnes..., II, p. 471 (predic\ pentru a 3-a duminic\ dup\ Pa[ti) ;

Fr. HÉBERT, Prosnes..., I, pp. 296-297 (predic\ pentru a 2-a duminic\ a p\resimilor).L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 241 (Lettre circulaire aux amis de lacroix).

19. Cahiers lasalliens, XXII : imnul nr. 14, p. 39.20. Fr. HÉBERT, Prosnes..., IV, p. 370 (predic\ pentru a 27-a duminic\ dup\ Rusalii,

sau a 6-a dup\ Boboteaz\).21. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., X, art. 3, p. 153.22. Manuel des retraites..., II, Cantiques, p. 145.23. Ibid., p. 219.

P|CATUL {I FRICA310

24. A se vedea mai sus, p. 16.25. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., II, pp. 526-527 (predica nr. 18 din Sermones

extraordinarii), cu trimitere la Sf. Bernard. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaireapostolique, IV, p. 409 (predic\ despre c\s\torie).

26. FRANÇOIS DE SALES, Introduction à la vie dévote, ed. Lajeune, Paris, Seuil, 1962,pp. 304-305.

27. J.-P. CAMUS, Homélies, pp. 272-273 (predic\ pentru a 6-a duminic\ dup\Rusalii).

28. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique, V, p. 254 (predica nr. 10).29. J. LORIOT, Sermons..., IV, pp. 372-374 (predica nr. 12).30. H. DE MoNTARGON, Dictionnaire apostolique..., X, art. 5, pp. 276 [i 279.31. L. DE ROUGEMONT, Traité de la virginité, Paris, 1699, ̀ ndeosebi pp. IV-V, 101-107,

301-305, 339-347, 354, 364-371.32. J. LEJEUNE, Le Missionnaire de l�Oratoire..., IV, predicile de la CI la CXVIII inclusiv,

[i V, predicile CXIV [i CXX.33. Manuel des retraites..., II, Cantiques, p. 219.34. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., pp. 950 [i 952.35. J. LORIOT, Sermons..., IV, p, 201 (predica nr. 7 �despre educa]ia copiilor�).36. Ibid., IV, p. 293 (predica nr. 9 �despre c\s\torie�).37. J.-P. CAMUS, Homélies..., p. 466 (predic\ pentru a 23-a duminic\ dup\ Rusalii).38. N. GIRARD, Les Petits prônes..., III, p. 355 (predic\ pentru a 9-a duminic\ dup\

Rusalii).39. A se vedea mai sus, p. 484.40. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique, V, p. 251 (predica nr. 10).41. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., X, art. 6, p. 343.42. Ibid., p. 351.43. Cf. H. BREMOND, Histoire littéraire..., II, p. 506 [i VI, pp. 3-72.44. N. GIRARD, Les Petits prônes..., I, p. 322 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\

Boboteaz\).45. Ibid., pp. 322-323.46. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien, II, pp. 481-482.47. Ibid.48. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique, VIII, pp. 549, 551 [i 557

(predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\ Rusalii : �Moartea frumuse]ii�).49. J.-P. CAMUS, Homélies..., pp. 278-279 (predic\ pentru a 6-a duminic\ dup\

Rusalii).50. G. FOURNIER, Hydrographie, Paris, 1643, cartea XX, cap. 3, p. 673. ~i mul]umesc

din toat\ inima lui A. Cabantous pentru faptul de a-mi fi atras aten]ia asupraacestui text.

51. P. DE LA FONT, Prosnes..., II, p. 143 (predic\ pentru a 3-a duminic\ a p\resimilor).52. A. VIEIRA, Sermons..., IV, p. 100 (�Predic\ pentru Ziua Tuturor Sfin]ilor�).53. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., III, art. 1, pp. 6 [i 62.54. Cahiers lasalliens, XXII : Cantiques, p. 50.55. RÉGUIS, La Voix du pasteur, II, pp. 153-154 (predic\ pentru a 7-a duminic\

dup\ Rusalii).56. J. BRIDAINE, Sermons..., III, p. 365 (�Despre peniten]\�).57. A se vedea, de exemplu, JEANMAIRE, Sermons..., I, pp. 55-75 (predica nr. 3).58. LÉONARD DE PoRT-MAURICE, �uvres, II, p. 121 (predici pentru procesiunile de

peniten]\ : prima procesiune).59. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., pp. 1641-1644 (imnul nr. 157).60. Manuel des retraites..., II, Cantiques..., pp. 19-30.61. Anthologie de la poésie baroque tchèque, p. 104.62. A se vedea mai sus, p. 330.


63. J.-P. CAMUS, Homélies..., pp. 140-141 (predic\ pentru prima duminic\ dinainteapostului Pa[telui).

64. A. VIEIRA, Sermons..., IV, p. 551 (Plaidoyer en faveur des larmes d�Héraclite).65. M. VEISSIÈRE, �Monitoire de Guill. Briçonnet...�, `n Revue d�histoire et d�art de

la Brie et du pays de Meaux, 1976, nr. 27, p. 40.66. A. GODEAU, Homélies..., p. 100 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\ Pa[ti).67. Ibid., p. 110 (predic\ pentru a 8-a duminic\ dup\ Pa[ti).68. Fr. HÉBERT, Prosnes..., IV, pp. 231-232 (predic\ pentru a 23-a duminic\ dup\

Rusalii).69. Informa]ie transmis\ de J. Le Goff [i extras\ din De Adventu fratrum minorum

in Anglia de Thomas de Eccleston.70. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 951 (imnul nr. 12).71. LÉONARD DE PORT-MAURICE, II, Sermons pour les missions..., p. 418.72. SF`NTUL IOAN HRISOSTOMUL, In Matth. Homil. VI, 6 : Patr. Gr., LXVII, col. 69-70.73. O. MAILLARD, Opus quadragesimale, predica XVIII, cit`ndu-l pe Ludolf Saxonul.

A se vedea articolul lui M. VIGOUROUX `n Il Bessarione, anul VII, vol. IV, fasc. 72.Pentru Jonas d�Orléans, a se vedea J. CHELINI, Histoire religieuse de l�Occidentmediéval, Paris, A. Colin (�U�), 1970, pp. 149-150. A se vedea [i Dialogue ofComfort (1534) de Th. MORUS, p. 42 a ed. din Yale (cap. 13). Precizaretransmis\ de G. Marc�Hadour.

74. Ph. D�OUTREMAN, Le Pédagogue chrétien, I, p. 103.75. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., XII, art. 10, p. 638.76. Ibid., p. 637.77. LÉONARD DE PORT-MAURICE, II, Sermons pour les missions, pp. 402-405.78. Ibid., p. 405.79. A. GODEAU, Homélies..., pp. 201-203 (predic\ pentru octava de Boboteaz\).80. E. FLÉCHIER, Panégyriques et autres sermons, Paris, 1696, prefa]\.81. A. GODEAU, Homélies..., pp. 138-139 (predic\ pentru Ziua Sfin]ilor Inocen]i).82. P. DE LA FONT, Prosnes..., IV, p. 507 (predic\ pentru a 23-a duminic\ dup\

Rusalii).83. O. MAILLARD, Sermones dominicales, fo 16vo (predic\ pentru a 4-a duminic\

dup\ Rusalii).84. Cf. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 186-187.85. A. VIEIRA, Sermons..., III, pp. 387-389 (predic\ pentru a 4-a duminic\ dup\

Pa[ti).86. A. GODEAU, Homélies..., II, p. 393 (predic\ pentru a 22-a duminic\ dup\

Rusalii).87. E. BOURÉE, Homélies..., IV, p. 319 (predic\ pentru a 22-a duminic\ dup\

Rusalii). A se vedea [i Ibid., IV, p. 91 (predic\ pentru a 14-a duminic\ dup\Rusalii).

88. Fr. HÉBERT, Prosnes..., IV, p. 345 (predic\ pentru a 14-a duminic\ dup\ Rusalii).89. Manuel des retraites..., II, Cantiques, p. 419.90. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., `ndeosebi pp. 1030-1038 (imnul nr. 20),

p. 1100 (imnul nr. 28), p. 1370 (imnul nr. 91), p. 1456 (imnul nr. 108), p. 1602(imnul nr. 144), p. 1655 (imnul nr. 159).

91. Ibid., p. 1036 (imnul nr. 20).92. Ibid., p. 1100 (imnul nr. 28).93. Ibid., p. 1037 (imnul nr. 20).94. Ibid., p. 1038 (imnul nr. 20).

P|CATUL {I FRICA312

Capitolul 17

1. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., I, pp. 76-88, predica XV din postul Pa[telui, DeReligione christiana ; pp. 117-125, predica XIX din acela[i post al Pa[telui ;pp. 605-617, predica XXVII, din postul Pa[telui, De Evangelio aeterno [i predicaLVII din acela[i post al Pa[telui ; II, predica XV din �Sermons divers�.

2. JEANMAIRE, Sermons..., I, nr. 5, 9, 10 [i 19.3. Bouquet de la mission..., partea a 2-a, pp. 304-333.4. O. MAILLARD, Sermones dominicales, predicile nr. 15, 16 [i 19.5. J.-P. CAMUS, Homélies..., pp. 20-31 [i 327-339 (predici pentru a 3-a duminic\

a Adventului [i a 11-a duminic\ dup\ Rusalii).6. P. DE LA FONT, Prosnes, II, p. 250-304 (predic\ pentru duminica Floriilor).

J. CHEVASSU, Prônes..., I, pp. 88-89 (predic\ pentru a 3-a duminic\ dup\ Boboteaz\).N. GIRARD, Les Petits prônes..., `n realitate dou\ predici interschimbabile, II,pp. 198-221, predic\ pentru a 3-a duminic\ a p\resimilor [i pp. 244-271pentru a 4-a duminic\ a p\resimilor (plus IV, pp. 465-486, un Discours pourles prêtres au sujet de la confession). RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, pp. 356-376(predic\ pentru duminica Patimilor).

7. FRANÇOIS DE TOULOUSE, Le Missionnaire apostolique, II, predicile de la IV la XXIV

inclusiv.8. J. LEJEUNE, Le Missionnaire..., I, predicile de la VI la XXXII inclusiv.9. J. LORIOT, Sermons..., I, partea `nt`i, predicile de la IV la XIV inclusiv ; partea

a 2-a, predicile de la I la XI inclusiv.10. Manuel des retraites..., II, Cantiques, cap. III, plus § 4 din �supliment�.11. L. ABELLY, La Vie du vénérable serviteur de Dieu, Vincent de Paul, Paris, 1664 ;

ed. din 1839, I, p. 32.12. G. BOUCHARD, Le Village immobile. Sennely-en-Sologne au XVIII e siècle, Paris,

Plon, 1972, pp. 291-292. Reiau aici dezvoltarea din J. DELUMEAU, Un chemind�histoire, pp. 173-180.

13. E. DROZ, Le Recueil Trepperel, 2 vol., Paris, 1935 : aici nr. 27, v. 94 [i urm. Citat`n J. DELUMEAU, Un Chemin d�histoire..., pp. 35-36.

14. Reiau aici distinc]ia pe care am formulat-o `n Un Chemin d�histoire..., p. 174.15. J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, pp. 91-92 (predic\ pentru a 3-a

duminic\ dup\ Boboteaz\).16. A. GODEAU, Homélies, II, pp. 92-93 (predic\ pentru a 2-a duminic\ dup\ Pa[ti).17. Referitor la acest subiect, a se vedea regulamentul dat de Grignion de

Montfort misionarilor s\i `n �uvres..., pp. 709-710.18. Cf. Ch. BERTHELOT DU CHESNAY, Les Missions de saint Jean Eudes, pp. 85-86.

Administrator al eudi[tilor, 1967, pp. 85-86.19. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 2 (predica nr. 1).20. Ibid., I, p. 64 (predica nr. 3).21. Ibid., I, p. 67 (predica nr. 3).22. J.-P. CAMUS, Homélies..., p. 339 (predic\ pentru a 11-a duminic\ dup\ Rusalii).23. Citat `n Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II, pp. 19-20. A.D. Finistère, 6J49.24. Citat `n Ibid., II, pp. 40-41. A.D. Côtes-du-Nord, seria I, predic\ numerotat\

B1a.


25. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, p. 254 (predic\ pentru a 4-a duminic\ ap\resimilor).

26. Ibid., p. 248.27. Ibid., p. 247.28. J.-B. LE VRAY, Homélies ou explication literale et morale des Evangiles de tous

les dimanches de l�année, 5 vol., Paris, 1701. Aici I, pp. 223-226 (predic\pentru a 4-a duminic\ a Adventului).

29. Th. REY-MERMET, Laissez-vous réconcilier, Paris, Le Centurion, 1972, p. 52.Aceast\ lucrare este deosebit de util\ oric\rui istoric care ar `ncerca s\ redeatr\irea confesiunii auriculare.

30. JEANMAIRE, Sermons..., I, pp. 32-33 (predica nr. 1).31. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, p. 247 (predic\ pentru a 4-a duminic\ a

p\resimilor).32. P. DE LA FONT, Prosnes..., II, p. 255 (predic\ pentru duminica Floriilor).33. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, p. 365 (predic\ pentru duminica Patimilor).34. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, p. 200 (predic\ pentru a 3-a duminic\ a

p\resimilor).35. A. GODEAU, Homélies..., pp. 66-71 (predic\ pentru a 4-a duminic\ a Adventului).36. Ibid., p. 87.37. E. BOURÉE, Homélies..., III, p. 285 (predic\ pentru a 7-a duminic\ dup\ Rusalii).38. Cahiers lasalliens, XXII, Cantiques, p. 49.39. Ibid., p. 47.40. Predic\ din N. GIRARD, Petits prônes, IV, pp. 476-477.41. J. LAMBERT, La Manière de bien instruire..., p. 265.42. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 383 (predica nr. 19).43. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, pp. 93-94 (predic\ pentru a 3-a duminic\

dup\ Boboteaz\).44. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, pp. 366-367 (predic\ pentru duminica Patimilor).45. J.-B. LE VRAY, Homélies..., I, pp. 227-228 (predic\ pentru a 4-a duminic\ a

Adventului).46. BOURDALOUE, �uvres (ed. Noyon, 1830), VII, pp. 19-20 (predic\ pentru a 13-a

duminic\ dup\ Rusalii). Aceast\ predic\ a inspirat-o pe aceea a unui preotbreton din sec. XVIII. Cf. Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II, pp. 38-55.

47. DENZINGER..., Enchiridion..., p. 402 : sesiunea XIV a conciliului, canon 7.Cf. Th. REY-MERMET, Laissez-vous réconcilier..., p. 62.

48. Am consultat ed. lucr\rii Rituel à l�usage de Bordeaux, 1829, pp. 121-122.Cuvintele cursive s`nt subliniate de mine.

49. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., I, pp. 81-82 (predica XV din postul Pa[telui, DeReligione christiana).

50. Ibid., II (predica XV din Sermons divers).51. O. MAILLARD, Sermones dominicales, fo 38ro (predic\ pentru a 8-a duminic\

dup\ Rusalii).52. J.-P. CAMUS, Homélies..., pp. 20-24 (predic\ pentru a 3-a duminic\ a Adventului).53. A. YVAN, Trompette du ciel..., pp. 495-505 (cap. 41 [i 42 din partea a 3-a).54. J. LORIOT, Sermons..., I, partea a 2-a, predica VIII, pp. 208-227.55. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 721 (predica nr. 4).56. J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, p. 93 (predic\ pentru a 3-a duminic\

dup\ Boboteaz\).57. BOURDALOUE, �uvres, VII, pp. 16-17 (predic\ pentru a 13-a duminic\ dup\

Rusalii).58. JEANMAIRE, Sermons..., I, pp. 183-184 (predica nr. 8).59. Cahiers lasalliens, XXII, Cantiques, p. 47.

P|CATUL {I FRICA314

60. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres..., p. 965 (imnul nr. 13).61. J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, p. 90 (predic\ pentru a 3-a duminic\

dup\ Boboteaz\).62. Ibid.63. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 81 (predica nr. 4). Acest avertisment se repet\ `n

predica nr. 10, p. 202.64. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, p. 206 (predic\ pentru a 3-a duminic\ a

p\resimilor).65. CHARLES DE GENÈVE, Les Trophées sacrés (Missions des Capucins en Savoie, dans

l�Ain, la Suisse romande et la Vallée d�Aoste à la fin du XVI e et au XVII e

siècle), 3 vol., Lausanne, Félix Tisserand. Aici, III, p. 237. Am folosit deja acesttext `n Un Chemin d�histoire..., p. 176.

66. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, pp. 362-363 (predic\ pentru duminicaPatimilor).

67. J.-B. LE VRAY, Homélies..., I, pp. 218-219 (predic\ pentru a 4-a duminic\ aAdventului).

68. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 72 (predica nr. 3).69. G. BOUCHARD, Le Village immobile..., p. 291. J. DELUMEAU, Un Chemin d�histoire...,

pp. 174-175.70. J. LORIOT, Sermons..., IV, p. 222 (predica nr. 8).71. Ibid., IV, pp. 299-300 (predica nr. 9).72. J. LEJEUNE, Sermons..., VIII, p. 159 (predica CCXV).73. N. GIRARD, Les Petits prônes..., IV, pp. 476-477 (�Discurs pentru preo]i, pe tema

confesiunii�).74. J. LAMBERT, La Manière de bien instruire..., pp. 264-265.75. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 190 (predica nr. 9).76. Ibid., p. 369 (predica nr. 19).77. Predic\ din 1752, citat\ `n Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II, pp. 22 [i 31.78. J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, p. 90 (predic\ pentru a 3-a duminic\

dup\ Boboteaz\).79. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, p. 357 (predic\ pentru duminica Patimilor).80. J.-B. LE VRAY, Homélies..., I, p. 220 (predic\ pentru a 4-a duminic\ a Adventului).81. L. ABELLY, La Vie..., I, cap. VIII, p. 32 (ed. din 1839).82. CHARLES DE GENÈVE, Les Trophées..., III, p. 237.83. J. DELUMEAU, Un Chemin d�histoire..., p. 175.84. CHARLES DE GENEVE, Les Trophées..., III, p. 167.85. A se vedea mai sus, p. 524.86. JEANMAIRE, Sermons..., II, p. 328 (predica nr. 46).87. CHARLES DE GENEVE, Les Trophées..., III, p. 164.88. Ibid., III, pp. 164-165.89. Ibid., III, pp. 182-183.90. Ibid., III, p. 216.91. Ibid., III, p. 229.92. Cl. BERTHELOT DU CHESNAY, Les Missions..., p. 207. A se vedea [i B. DOMPNIER, �Le

Missionnaire et son public�, `n Bossuet. La prédication au XVII e siècle, lucr.colectiv\ (Colocviu Dijon, 1977), pp. 118-119.

93. S. GRUZINSKI, �Délires et visions chez les Indiens du Mexique�, `n Mélanges del�Ecole française de Rome (M.A.-T.M.), vol. LXXXVI, 1974, 2, pp. 446-480.

94. L. ABELLY, Vie... (1. II, sec]iunea II), 2 ; ed. 1839, I, p. 326.95. CHARLES DE GENEVE, Les Trophées..., III, p. 172 ; a se vedea [i pp. 171, 178, 181,

185, 188, 191, 211 etc.96. Ibid., III, p. 237.


97. Ibid., III, p. 203.98. J. LAMBERT, La Manière de bien instruire..., p. 265. Face trimitere la Ps. 38, 5.99. JEANMAIRE, Sermons..., II, pp. 354-355 (predica nr. 47).100. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, p. 347 (�Discurs pentru comuniunea

copiilor�).101. J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, p. 223 (predic\ pentru duminica

Patimilor).102. Citat `n Fr. ROUDAUT, La Prédication..., pp. 31-32.103. JEANMAIRE, Sermons..., II, p. 355 (predica nr. 47).104. Ibid., p. 356.105. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, pp. 339-340 (predic\ pentru duminica

Floriilor).106. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique..., I, art. 7, pp. 465-544.107. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., II, pp. 35-36 (predic\ pentru a 2-a duminic\

dup\ Rusalii).108. BERNARDIN DE SIENA, Opera..., I, pp. 857-858 (predica LIV din postul Pa[telui,

De Evangelio aeterno).109. A. GODEAU, Homélies..., I, p. 264 (predic\ pentru a 5-a duminic\ dup\

Boboteaz\).110. J. LEJEUNE, Le Missionnaire de l�Oratoire..., XII, predica nr. CCCLIII, pp. 307-317.111. E. BOUREE, Homélies..., II, p. 105 (predic\ pentru a 4-a duminic\ a p\resimilor).112. J. LORIOT, Sermons..., VII, pp. 148 [i 163 (predica nr. 4).113. J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, p. 233 (predic\ pentru duminica

Floriilor).114. A. GODEAU, Homélies..., pp. 189-191 (predic\ pentru duminica octavei

Sf`ntului Sacrament).115. J. LAMBERT, La Manière de bien instruire..., p. 266.116. JEANMAIRE, Sermons..., II, pp. 351-354 (predica nr. 43).117. Ibid., p. 358.118. Manuel des retraites..., II, Cantiques, p. 282.119. LÉONARD DE PORT-MAURICE, Sermons pour les missions..., II, p. 19 (a VI-a

exhorta]ie : profanarea Sf`ntului Sacrament).120. Ibid., p. 22.121. J. CHEVASSU, Missionnaire paroissial..., I, p. 234 (predic\ pentru duminica

Floriilor).122. L. RÉGUIS, La Voix du pasteur..., I, p. 414 (predic\ pentru duminica Pa[tilor).123. Predic\ tradus\ de Fr. ROUDAUT, La Prédication..., II, pp. 56-81.124. N. GIRARD, Les Petits prônes..., II, pp. 347-348 (�Discurs pentru comuniunea

copiilor�).125. J. LORIOT, Sermons..., VII, pp. 20-21 (predica nr. 6).

P|CATUL {I FRICA316

Capitolul 18

1. E. SEVRIN, Les Missions religieuses en France sous la Restauration, 2 vol., Paris,Vrin, 1948-1959 ; aici, II, p. 503.

2. H.-J. MARTIN, Livre..., I, pp. 377-379.3. ALFONSO DE LIGUORI, Apparecchio... Introd. de O. Gregorio, p. XXXV.4. D. ROCHE, �La Mémoire de la mort�, pp. 83-84.5. A se vedea mai sus, pp. 387-389.6. D. ROCHE, �La Mémoire de la mort�, pp. 83-84. A se vedea [i J. BRANCOLINI [i

M.T. BOUISSY, �La Vie provinciale du livre à la fin de l�Ancien Régime� `n Livreet société dans la France du XVIII e siècle, II, Paris-Haga, Mouton, 1970,pp. 3-37. Pentru �Biblioteca albastr\�, a se vedea G. BOLLÈME, �Littératurepopulaire et littérature de colportage au XVIIIe siècle�, `n Ibid., I, 1965,`ndeosebi pp. 79-80 [i La Bibliothèque bleue, pp. 247-266. A se vedea [iA. MORIN, Catalogue descriptif de la Bibliothèque bleue de Troyes, Genève,Droz, 1974.

7. Cf. Histoire générale de l�enseignement..., II, de Fr. LEBRUN, J. QUÉNIART [i M.VÉNARD, pp. 458-459.

8. ALFONSO DE LIGUORI, Apparecchio..., p. 3.9. J. CRASSET, Double préparation..., cuv`nt `nainte, f\r\ num\r de pagin\.10. R. FAVRE, La Mort..., p. 154, n. 256. Art. �France� din Dictionnaire de Spiritualité,

V, col. 785-1004.11. Ph. ARIÈS, L�Homme..., p. 116. M. VOVELLE, Idéologies et mentalités, Paris,

Maspero, 1982, p. 47.12. Conduite chrétienne ou formulaire de prières à l�usage des pensionnaires des

Ursulines, 1734. Citat `n M. SONNET, L�Education des filles..., I, p. 229.13. Referitor la traumatismele pe care le poate suferi un copil `n urma prezent\rii

prea frecvente a unui Dumnezeu care pedepse[te sau �r\stignit pe vecie�, ase vedea M. JOZ-ROLAND, Qu�as-tu fait de ton Dieu ?, Paris, Seuil, 1970.

14. Aceast\ Collection a ap\rut din 1844 p`n\ `n 1892.15. Mul]umesc D-nei Marie-Elisabeth DUCREUX pentru indica]iile oferite. Aceast\

specialist\ a imnurilor cehe este de altfel autoarea unei teze de ciclul 3,Hymnologia bohemica, 1588-1764, ex. dact., Paris-III, 1982, [i a articolului�De la tradition médiévale aux recueils des XVIIe et XVIIIe siècles : les cantiquesen pays tchèques�, `n J. DELUMEAU, Histoire vécue du peuple chrétien, I,pp. 405-430.

16. E. DUCREUX, Hymnologia..., pp. 133 [i 198.17. J. QUÉNIART, �Les Représentations de Dieu dans les cantiques des XVIIe et XVIIIe

siècles�, `n Daphnis, Zeitschrift für Mittlere deutsche Literatur, 3 / 4, 1979,p. 52. Pentru Fran]a, un studiu sistematic al imnurilor ar trebui s\ aib\ capunct de plecare pe A. GASTOUE, Le Cantique populaire en France. Ses sources,son histoire, augmentées d�une bibliographie générale des anciens cantiqueset noëls, Lyon, 1924. A se vedea [i articolele �Cantique� [i �Noël� de J. D�ORTIGUE,`n Dictionnaire... du plainchant de MIGNE, Paris, 1853 [i articolul �Cantiquespirituel� din Dictionnaire de Spiritualité, II, col. 109-116.

18. E. BOURÉE, Homélies..., I : `nceputul predicii pentru prima duminc\ a Adventului.


19. ~n afara lucr\rii `n curs a lui B. DOMPNIER despre misiunile `n Dauphiné `nsecolul XVII [i a paginilor consacrate de A. CROIX, La Bretagne..., II, pp. 1212-1240[i Les Bretons, la mort et Dieu... misiunilor `n aceast\ provincie, semnalez �`ntr-o bibliografie ce nu pretinde a fi exhaustiv\ � articolul �Missions paroissiales�din enciclopedia Catholicisme, IX, pp. 401-403 [i studiul lui Fr. LEBRUN, �LesMissions des Lazaristes en Haute-Bretagne...�, pp. 15-38. Pentru Italia, amfolosit `ndeosebi L. MEZZADRI, �Le Missioni popolari della Congregazionedella Missione nello Stato della Chiesa (1642-1700)�, `n Rivista della Storiadella Chiesa in Italia, 1979, nr. 3, pp. 12-44 ; G.F. ROSSI, �Missioni Vincenziane,religiosità e vita sociale nella diocesi di Tivoli nei secoli XVII-XIX�, `n Atti ememorie della società tiburtina di storia e d�arte, 1980, LIII, pp. 143-210 ;E. NOVI-CHAVARRIA, �L�Attività missionaria dei Gesuiti nei Mezzogiorno d�Italiatra XVI e XVIII secolo�, `n G. GALASSO [i C. RUSSO, Per la storia sociale e religiosadel Mezziogorno d�Italia, II, Napoli, Guida, 1982. Pentru ]\rile de limb\german\, a se vedea `ndeosebi B. DUHR, Geschichte der Jesuiten in denLändern deutscher Zunge, Freiburg-Brisgau, 4 vol., 1907-1928. Pentru Portugalia,a se vedea E. DOS SANTOS, �Les Missions des temps modernes au Portugal�, `nJ. DELUMEAU, Histoire vécue du peuple chrétien, I, pp. 431-454.

20. E. SEVRIN, Les Missions..., I, p. 183.21. STENDHAL, Romans..., Paris, Pléiade, 1947, II, p. 873.22. BARBEY D�AUREVILLY, �uvres romanesques, Paris, Pléiade, 1966, II, p. 290.23. J. JOYCE, Dedalus, Paris, N.R.F., 1943, pp. 116-117 [i `n general pp. 116-139.24. W. WITOS, Moje wspomnienia (Mes souvenirs), 3 vol., Paris, Institut Literacki,

Paris, 1964-1965 ; aici, I, p. 94. Datorez aceast\ traducere D-nei Nitecki,c\reia `i mul]umesc.

25. Cf. M. BERNOS, �La Pastorale des laïcs dans l��uvre de Pierre Collet, Lazariste�,`n Actes du Colloque international d�études vincentiennes (1981), pp. 289-309.

26. J. ARMOGATHE, �Les Catéchismes et l�enseignement populaire en France auXVIIIe siècle�, `n Images du peuple au XVIII e siècle. Colloque d�Aix, Paris,A. Colin, 1973, pp. 103-122. J. QUÉNIART, Les Hommes, l�Eglise et Dieu,pp. 99-102.

27. P. COLLET, Sermons pour les retraites, `n MIGNE, Collection des orateurs sacrés,LV, col. 522 ; citat `n M. BERNOS, �La Pastorale...�, p. 304.

28. P.M. GY, �Les Funérailles d�après le Rituel de 1614�, `n La Maison-Dieu, 1955(44), I, pp. 70-85 ; �Le Nouveau Rituel romain des funérailles�. Ibid., 1970(101), I, pp. 15-32. R. FAVRE, La Mort..., p. 79.

29. R. FAVRE, La Mort..., p. 157.30. Fr. LEBRUN, Les Hommes et la mort en Anjou, p. 494 (concluzia lucr\rii).31. Fr. LEBRUN, Parole de Dieu..., p. 24.32. J. QUÉNIART, Les Hommes, l�Eglise et Dieu..., p. 276.33. E. NOVI CHAVARRIA, �L�Attività missionaria...�, `n Per la storia..., II, pp. 13-14.34. P. CHAUNU, Mourir à Paris..., p. 149. A se vedea [i A. CROIX, La Bretagne..., II,

pp. 1132-1154.35. M. VOVELLE, Vision de la mort..., p. 50.

P|CATUL {I FRICA318

Capitolul 19

1. Trad fr. de D. OLIVIER, La Foi de Luther, Paris, Beauchesne, 1978, pp. 132-133 ;aici, p. 130.

2. Trad. fr. `n H. STROHL, Luther jusqu�en 1520, p. 262.3. M. LUTHER, �uvres, V, p. 229 (Du Serf arbitre).4. M. LUTHER, Werke, ed. Weimar, vol. xxxv, 1923, p. 478. B. VOGLER, �Attitudes

devant la mort et cérémonies funèbres dans les Eglises protestantes rhénanesvers 1600�, `n Archives de Sociologie des Religions, 1975, 39, p. 139.

5. J. CALVIN, Institution..., III, cap. 2, 28 : III, p. 49.6. Ibid., III, cap. 13, 3 : III, p. 229.7. J. CALVIN, Sermons sur les deux epistres de sainct Paul à Timothée et sur

l�epistre à Tite, Genève, 1563, p. 504.8. The Works of John Whitgift, The Third Portion, Parker Society, ed. 1853,

p. 622. Cf. L. CARRIVE, �L�Assurance du salut, doctrine de la Réforme en Angleterre�,`n Etudes anglaises, anul XXXI, nr. 3-4, iulie-sept. 1978, pp. 259-272. W. HALLER,The Rise of Puritanism..., 1570-1643, prima ed. 1938, reed. PennsylvaniaPaperback, 1972, pp. 65-67.

9. Imn ce figureaz\ `n culegerea zis\ a lui Elsner, Brno, 1783, p. 865, [i care sereg\se[te ̀ n edi]iile din secolul XIX ale Cithara sanctorum, cea mai important\dintre culegerile cehe. Informa]ii primite de la Elisabeth Ducreux. Traducerea `iapar]ine.

10. A se vedea mai sus, pp. 378 [i 379.11. Comunicare f\cut\ de Anne Sauvy la seminarul meu. Ortodoc[ii s-au folosit

[i ei de aceast\ iconografie.12. Introducere de J. GREEN la traducerea lucr\rii La Lettre écarlate, Paris, La

Nouvelle Edition, 1947, p. 13.13. Am folosit traducerea `n englez\ a lucr\rii The Son of a Servant de A. STRINDBERG,

Londra, Jonathan Cape, 1967, pp. 18-19, 30-33. Cf. M. DOUGLAS, NaturalSymbols, New York, Pantheon Books, 1970, pp. 108-109.

14. Th. BECON, Works, 1563, II, p. 320 [i III, p. 598. Ph. E. HUGHES, Theology of theEnglish Reformers, Grand Rapids, W.B. Eerdmans, 1966 pp. 123-124.

15. P.S. SEAVER, The Puritan Lectureships. The Politics of Religious Dissent, 1560-1662,Stanford Univ. Press, 1970, pp. 25 [i 32.

16. Ibid., p. 38.17. J.W. BLENCH, Preaching in England in the late Fifteenth and Sixteenth Centuries.

A Study of English Sermons, 1450- c.1600, Oxford, Blackwells, 1964, p. 320[i `ntreg cap. VI.

18. Dezvoltarea ce urmeaz\ este rezultatul cercet\rii pe care Eranco Chiovaro af\cut-o la solicitarea mea. Referitor la predica luteran\, a se vedea `ndeosebi :W. BESTE, Die bedeutesten Kanzelredner der lutherichen Kirche, 3 vol., Leipzig,1856-1886 ; CASPARI, �Homiletik�, ̀ n Realencyclopädie für protestantische Theologieund Kirche, ed. a 3-a, Leipzig, 1900, VIII, pp. 295-308 ; M. SCHIAN, �Geschichteder christlichen Predigten�, ibid., 1904, XV, pp. 623-747.

19. A se vedea, de exemplu, lucrarea lui G. WALTER (Georgius WALTERIUS), Regulaevitae christianae..., Wittenberg, 1572.

3 1 9

20. Diserta]ia lui Melanchthon se reg\se[te `n A. CORVINUS, Postilla in evangeliadominicalia, Strasbourg, 1537, fo 73-79.

21. A. HYPERIUS, De Formandis concionibus sacris, seu de interpretatione scripturarumpopulari libri duo, ed. consultat\, Basel, 1562. Ed. fr. Genève, 1963 : Ph.DENIS, �L�Evangile à pleine bouche�, `n La Vie spirituelle, mai-august 1981,anul 63, p. 469.

22. Ibid., p. 1.23. A se vedea mai sus, p. 546.24. Chr. SCHRADER, De Rhetoricorum..., pp. 262-263.25. Ibid., p. 266.26. Citat `n M. LIENHARD, Foi et vie des Protestants d�Alsace, Strasbourg, Oberlin,

1981, p. 60, dup\ teza lui C.Ch. SCHILDBERG, Le Pastorat du comté de Hanau--Lichtenberg de 1618 à 1789, tez\ Strasbourg, 2 vol., 1980.

27. P. DU MOULIN, Décade de sermons, Sedan, 1637, pp. 115-116. Referin]a actual\a proverbului : 28, 14.

28. J. PILKINGTON, Works, Parker Society, 1842, pp. 354 [i urm. Ph. HUGHES,Theology of the English Reformers, pp. 131-132.

29. LUTHER, �uvres, VI, p. 252 (Comentariu la psalmul 117).30. Despre Lorenzo Valla [i atitudinea reformatorilor fa]\ de el, a se vedea

F. GAETA, Lorenzo Valla. Filologia e storia nell�umanesimo italiano, Napoli,Istituto ital. per gli studi di storia, 1955, pp. 70-71.

31. CALVIN, Institution... chrétienne, I, cap. XV, 8 : I, p. 143.32. LUTHER, �uvres, VII, pp. 240-241 (Articles de Smalkalde).33. J. PICKER, Luthers Vorlesungen über den Romerbrief, ed. a 4-a, 1930, II, pp. 143-144.

Trad. H. RONDET, Le Péché..., p. 202.34. Textul latin ̀ n Documents illustrative of the Continental Reformation, ed. B.J. KIDD,

Oxford, Clarendon Press, 1967, p. 262. A se vedea num\rul special dinSixteenth Century Journal, 1980 : �The Augsburg Confession : Perceptionsand Receptions�. Trad. fr. `n G. CASALIS, Luther et l�Eglise confessante, Paris,Seuil, 1962, p. 141.

35. A. JUNDT, La Formule de Concorde (trad. fr.), Paris, 1948, p. 7.36. Ibid., p. 8.37. LUTHER, �uvres, III, p. 71 (Commentaire du Magnificat).38. Ibid., IV, p. 58. (Que Jésus-Christ est né juif.)39. CALVIN, Institution..., II, cap. I, 5 : II, p. 15. O not\ a editorului precizeaz\ : �Nu

este vorba aici de o discreditare aruncat\ asupra actului z\mislirii�. Dimpotriv\,cred c\ discreditarea este evident\ `n acest text.

40. Cf. NIEMEYER, Collectio Confessionum in ecclesiis reformatis publicatarum,1840, pp. 16-35, aici § 4.

41. CALVIN, Institution..., II, cap. 1, 2 : II, pp. 18-19.42. A se vedea `ndeosebi ibid., II, 8, 41-44 : II, pp. 163-166.43. LUTHER, Werke (ed. Weimar), LVI, p. 271, trad. H. STROHL, Luther jusqu�en 1520,

pp. 133-134.44. LUTHER, Werke, IV, p. 343 (Dictées sur le psautier).45. CALVIN, Institution..., II, 8, 49 : II, p. 172.46. R. MEHL, Explication de la Confession de foi de La Rochelle, Paris, Les Bergers

et les Mages, 1959, art. 11, p. 59. Aceast\ Confesiune a fost de fapt elaborat\la Paris `n 1559 [i confirmat\ la La Rochelle `n 1571.

47. ERASMUS, Liber de sarcienda ecclesiae concordia, s.l., 1533, p. 84. Citat `n G.STRAUSS, Luther�s House of Learning. Indoctrination of the Young in the GermanReformation, Baltimore-Londra, J. Hopkins Press, 1978, p. 212.

48. C. AQUILA, Des Kleinen Catechismi Erklerung, `n J.M. REU, Quellen... zurLuther�s House..., p. 209.


P|CATUL {I FRICA320

49. A. OSIANDER, Catechismus oder Kinderpredig, ̀ n E. SEHLING, Institut für evangelischesKirchenrecht..., Tübingen, 1955..., XI, 1, pp. 265-266. Citat `n G. STRAUSS,Luther�s House..., p. 210.

50. G. SEEBASS, Bibliographia Osiandrica, Nieuwkoop, 1971, pp. 67-97 ; G. STRAUSS,Luther�s House..., p. 365.

51. S. HIERON, Sermons... formerly collected together by himselfe..., Londra, 1620, p. 330.52. R. SIBBES, The Churches complaint and confidence in three sermons, 1639, p. 304.53. R. SIBBES, The Dead Man, or the State of every man by nature in one sermon,

1619, pp. 143-144.54. Chr. LOVE, A Treatise of Effectual Calling and Election. In XVI Sermons on 2

Pet. 1 ; 10, Londra, 1653, p. 15.55. H. LATIMER, Works, ed. Parker Society, I, pp. 59 [i urm. Ph.E. HUGHES, Theology...,

pp. 127-128.56. S. HIERON, Sermons..., p. 237.57. Ibid., p. 249.58. Chr. LOVE, Heavens Glory, Hells Terror (17 predici), Londra, 1653, pp. 8-10.59. A se vedea mai sus, pp. 461-462.60. S. HIERON, Sermons..., p. 535.61. Chr. LOVE, Heavens Glory..., p. 7.62. Ibid., p. 10.63. Toat\ documenta]ia cu privire la Great Awakening este rezultatul cercet\rilor

f\cute de Annie Becker. Traducerile `i apar]in. A se vedea [i Ph. GREVEN, TheProtestant Temperament, `ndeosebi cap. 3, pp. 62-150.

64. G. TENNENT, A Solemn Warning to the secure World, from the God of terribleMajesty, Boston, 1735, pp. 70-135.

65. General Magazine (ed. B. Franklin), Philadelphia, 1741, p. 281.66. J. THOMSON, The Government of the Church of Christ, Philadelphia, 1741, p. 44.67. J. THOMSON, The Doctrine of Conviction set in a clear Light, Philadelphia,

1741, p. 35.68. S. FINLEY, Satan stripped of his angelick Robe..., Philadelphia, 1743, p. 41.69. G. TENNENT, The Necessity of holding Fast the Truth relating to the Errors lately

vented by some Moravians, Boston, 1743, p. 12.70. G. TENNENT, A Solemn Warning..., p. 132.71. S. FINLEY, Clear Light..., p. 8.72. G. TENNENT, The Danger of an unconverted Ministry, Philadelphia, 1740,

ed. B. Franklin, p. 9.73. Th. PRINCE, An Account of the Revival of Religion in Boston in the Years

1740-1743, Boston, 1744, p. 17.74. G. TENNENT, The Late association for Defence..., Philadelphia, 1748, p. 2.75. G. TENNENT, For a Provincial Thanksgiving, Philadelphia, 1750, p. 15.76. Prefa]a lui G. Tennent la mica lucrare a fratelui s\u John, The Nature of

Regeneration opened, Boston, 1735, pp. II-V.77. Th. PRINCE, The Christian History (cel mai vechi periodic religios din coloniile

engleze[ti din America. La vremea aceea era alc\tuit din scrisori ale unorpastori ce descriau ac]iunile mi[c\rii Revival), 2 vol., 1743-1744. Aici : II, p. 254.

78. Ibid., II, p. 300.79. J. THOMSON, The Government..., p. 33.80. Scrisoarea unui pastor anglican, care figureaz\ `n W.S. PERRY, Historical Collections

relating to the American colonial Church, II, Hartford, 1871, p. 230.81. Th. PRINCE, The Christian History, 2 vol., de c`te 416 p. fiecare.82. Ibid., I, p. 255.83. Ibid., II, p. 240.

3 2 1

Capitolul 20

1. Datorez aceste informa]ii profesorului S. Göransson din Uppsala, c\ruia `imul]umesc cu aceast\ ocazie. Principalele lucr\ri pe aceast\ tem\ s`nt : G. LIZELL,Svedberg och Nohrborg. En homiletisk studie, Uppsala, 1910 ; G. LINDBERG,Johannes Rudbeckius som predikant, Uppsala, 1927 ; D. LINDOVIST, Studier inden svenska andaktslitteraturen under stormaktstiden, Uppsala, 1939 ; I. KALM,Studier i svensk predikan under 1600-talets görra hälft, Uppsala, 1948 ;O. NORDSTRANDH, Den äldre svenska pietismus litteratur, Lund, 1951, [i Densvenska pietismen och Katolsk andakts litteratur, 1952.

2. H.C. WHITE, English Devotional Literature (Prose), 1600-1640, Madison, 1931,pp. 75-78.

3. Ibid., pp. 79-80.4. Ibid., pp. 81-83.5. Ibid., pp. 105-107.6. J. BRENZ (BRENTIUS), Pericope evangeliorum, quae singulis diebus dominicis

publice in Ecclesia recitari solent, Frankfurt, 1559, pp. 149-150.7. C. AQUILA, Des kleinen Catechismi Erklerung..., `n J.M. REU, Quellen..., p. 173.

Citat `n G. STRAUSS, Luther�s House..., p. 46. Despre predicile engleze[tisimilare, a se vedea introducerea lui R.L. GREAVES la vol. IX din MiscellaneousWorks de John Bunyan, Oxford, 1981, pp. XLI-XLII.

8. P. DU MOULIN, Decade de sermons, Sedan, 1637, p. 11. Despre P. DU MOULIN, ase vedea L. RIMBAULT, Pierre du Moulin, 1568-1658, un pasteur classique àl�âge classique, Paris, Vrin, 1966.

9. L. TRONSON, Manuel du séminariste, `n �uvres complètes, ed. Migne, Paris,1857, I, p. 42.

10. C. MATHER, Diary, ed. Worthington Chauncery Ford, 2 vol., New York, s.d., I,pp. 30-32. Citat `n Ph. GREVEN, The Protestant Temperament, Patterns ofChild-Rearing, Religious Experience and the Self in Early America, New York,A.A. KNOPF, 1977, p. 67.

11. Reiau aici expresia lui Ph. GREVEN din lucrarea de mai sus.12. J. WESLEY, Works (ed. Oxford, 1975), p. 359 (�On self-denial�). Ph. GREVEN,

The Protestant..., p. 60.13. G. WHITEFIELD, The Works of..., London, 1751-1751, 6 vol. ; I, pp. 5 [i 8. Citat

`n Ph. GREVEN, The Protestant Temperament, p. 73.14. J. BRENZ, Pericope evangeliorum..., pp. 438-439.15. J. ARNDT, De la Régénération ou nouvelle naissance, trad. fr., Strasbourg,

1836, p. 16.16. E. FRANÇOIS, �Livre, confession et société urbaine en Allemagne au XVIIIe

siècle : Spire�, `n Revue d�Histoire moderne et contemporaine, XXIX, iulie--septembrie 1982, pp. 364-365.

17. S. HIERON, Sermons..., Londra, 1620, p. 6.18. M. SPUFFORD, Small Books and pleasant Histories, Londra, Methuen, 1981, p. 203.19. J.-Cl. MARGOLIN, �L�Inspiration érasmienne de Jacob Cats�, `n Commémoration

nationale d�Erasme. Actes, Bruxelles, 1970, pp. 114-151.20. Citat `n ibid., [i `n G. DERUDDER, Etude sur la vie et les �uvres de Cats, 1898, p. 355.

P|CATUL {I FRICA322

21. J. CATS, Werken, Amsterdam, 1658, II, p. 405. J.-Cl. MARGOLIN, �L�Inspiration...�,p. 145.

22. J.-Cl. MARGOLIN, ibid., p. 144.23. J. CATS, Werken, II, p. 505 (Dialogue entre la Mort et un vieillard). J.-Cl. MARGOLIN,

�L�Inspiration...�, p. 145.24. A se vedea mai sus, pp. 395-396.25. Cats a avut o carier\ politic\.26. J. CATS, Werken, II, p. 283 (citat [i tradus de J. Derudder, p. 358). J.-Cl. MARGOLIN,

�L�Inspiration...�, p. 146.27. J. CATS, Werken, II, p. 345 (citat [i tradus de J. Derudder, p. 357). J.-Cl. MARGOLIN,

�L�Inspiration...�, p. 148.28. J. GERHARDT, Sacrarum homiliarum in pericopas Evangeliorum dominicalium

et praecipuorum totius anni festorum, libri duo. Scrisoarea-prefa]\ dateaz\din 1634. Ed. consultat\, Iena, 1647 : I, p. 636 (Dominica judica, predica IV).

29. Ibid., II, pp. 688-689 (Dominica XVI post Trinit., predica I).30. Ibid., II, pp. 693-694 (Dominica XVI post Trinit., predica II).31. M. SPUFFORD, Small Books..., `ndeosebi pp. 129-147 [i 102-208.32. Am separat cifrele corespunz\toare secolului XVII ̀ n tabelele date de D. ROCHE,

�La Mémoire de la mort�, pp. 91-93.33. M. SPUFFORD, Small Books..., p. 203.34. Ibid., p. 138. Referitor la Artes moriendi protestante, a se vedea D.W. ATKINSON,

�The English Ars moriendi : its Protestant Transformation�, `n Renaissanceand Reformation, nr. 6, 1982, pp. 1-10.

35. Ibid., pp. 203-204.36. Ibid., p. 204.37. G. TENNENT, 18 Sermons on important subjects adapted to the perillous State of

the British Nation, Philadelphia, 1758, p. 115.38. J. DONNE, Sermons, ed. `n 10 vol. de G.R. Potter [i E.M. Simpson, Univ.

California Press, 1955, aici : II, p. 74.39. Ibid., II.40. M. TUCHLE, C.A. BOUMAN [i J. LEBRUN, Nouvelle Histoire de l�Eglise, Paris, Seuil,

1968, III, p. 428.41. Ch. DRELINCOURT, Les Consolations..., ed. consultat\ 1734, `n 2 vol. : I, p. 81.42. Fr. BREUILLAUD [i B. URIEN, Scolarisation et religion dans le diocèse de Die aux

XVII e-XVIII e siècles, lucrare de licen]\, Paris-I, 1975, p. 43.43. H.C. WHITE, English Devotional Literature..., p. 13, R. CHARTIER, �Les Arts de

mourir�, p. 73, n. 47.44. H.C WHITE, English Devotional Literature..., p. 13. Acest succes explic\ de ce

Sparke a dat o continuare c\r]ii sale `n 1652.45. Ibid., `ndeosebi pp. 158, 164, 263 [i urm.46. R. BAXTER, The Catechizing of Families : A Teacher of Householders how to

teach their Households, Londra, 1683, pp. 432-433.47. J. DONNE, �Hymne to God my God in my sickness�, citat `n W.R. MUELLER, John

Donne : Preacher, Princeton Univ. Press, 1962, p. 197.48. Ibid., p. 176.49. J. DONNE, Sermons..., IV, pp. 45-56. W.R. MUELLER, John Donne..., pp. 195-196.50. Ibid., X, p. 238. W.R. MUELLER, John Donne..., p. 196.51. J. TAYLOR, The Rule and Exercises of Holy Dying, ed. A.R. Waller, Londra, 1901,

pp. 28-29. H.C. WHITE, English Devotional Literature..., pp. 268-269.52. �Regele fricii� � aceast\ expresie se reg\se[te [i ̀ n Robert BOLTON, A Discourse

about the state of true happiness delivered in certaine Sermons..., 1638, cap. 7,pp. 7-8.

53. S. HIERON, Sermons..., pp. 645-655.


54. G. TENNENT, 18 Sermons..., p. 132.55. J. BRENZ, Pericope evangeliorum..., pp. 436-437.56. Ch. DRELINCOURT, Recueil de sermons... � predici ]inute la Charenton, Genève,

1664, p. 360.57. Ibid., p. 512. Alt text deosebit de important despre m`nia lui Dumnzeu, �leu

generos� [i �taur ne`mbl`nzit�, `ntr-un Mespris du monde (protestant), 1612,pp. 139vo [i urm.

58. Ibid., p. 310.59. R. BAXTER, A sermon of Judgement (din 1654), Londra, 1668, p. 235.60. Ibid., p. 265.61. D. FEATLEY, Clavis mystica... seventy sermons, Londra, 1634, pp. 611-612.62. C. AQUILA, Des Kleinen Catechismi Erklerung... `n J.M. REU, Quellen..., I, 2 (2),

pp. 178-179. Citat `n G. STRAUSS, Luther�s House..., p. 208. Pr. 3, 31 spune pur[i simplu : �El ~[i bate joc de batjocoritori, dar d\ har celor smeri]i�. ~nschimb, Lev. 26 este confuz\ `n privin]a pedepselor lui Yahve. Cu toateacestea, nota final\ este reconcilierea.

63. S. HIERON, Sermons..., p. 740.64. Ibid., p. 741.65. R. SIBBES, Gods Inquisition in two sermons, 1619, p. 89.66. Cf. A. RANNOU, George Wither..., I, pp. 45, 105-111, 143 ; II, pp. 200-208, 253, 258.67. G. WITHER, Britain�s Remembrancer (ed. Spencer Society), 18 vol., Manchester,

1871-1885, A. RANNOU, George Wither..., I, p. 45.68. A. RANNOU, George Wither..., II, p. 253.69. Aceste indica]ii `n M. VOVELLE, La Mort et l�Occident..., p. 300. Cf. D.E. STANNARD,

The Puritain Way of Death, New York, 1977.70. Ultimele luni de via]\ [i sf`r[itul s\u, povestite de fiul s\u, `n anexa edi]iilor

Consolations... de dup\ moartea sa.71. Moarte istorisit\ de M. VOVELLE, La Mort et l�Occident...72. S. CLARK, The Lives of sundry Eminent Persons in this Later Age..., Londra,

1683, p. 44.73. A se vedea articolul deja citat al lui B. VOGLER, �Attitudes devant la mort...�, `n

Archives de Sociologie des Religions, 1975, 39.74. T. HESSHUSIUS, Postilla, das ist Auslegung der sontaglichen Evangelien durchs

gantze Jar, Helmstadt, 1581, fo 342vo [i 343ro.75. Th. BROOKS, Heaven on Earth, 1654, p. 57. L. CARRIVE, �L�Assurance du salut...�,

p. 263.76. A se vedea mai sus, p. 362.77. W. HARRISON, A Brief Discourse of the Christian Life and Death of Mistris

Katherin Brettergh, ed. a 2-a, Londra, 1602, pp. 28-29. H.C. WHITE, EnglishDevotional Literature..., pp. 54-56.

78. T. HESSHUSIUS, Postilla, das ist Auslegung, fo 33ro.79. Ibid., fo 164vo.80. Ibid., fo 343ro.81. J. GERHARDT, Predigt am Neujahrtage, citat de W. BESTE, Die bedeusten

Kanzelredner..., III, p. 132.82. Ch. DRELINCOURT, Les Consolations..., p. 7 (vol. I, cap. 1).83. R. SIBBES, Gods Inquisition..., pp. 97-98.84. Chr. LOVE, Heavens Glory..., p. 13-14.85. J. DONNE, Sermons..., III, nr. 1, [i VII, nr. 16.86. J. BUNYAN, The Works of that Eminent Servant of Christ, Mr. John Bunyan, ed.

Ch. Doe, Londra, 1692, folio, p. 189 (�Paul�s Departure and Crown�).87. J. BRENZ, Pericope evangeliorum..., pp. 948-951.

P|CATUL {I FRICA324

88. J. GERHARDT, Sacrarum homiliarum..., II, p. 698.89. H. SMITH, Sermons, ed. Londra, 1866, II, p. 76.90. D. DYKE, La Sonde de la conscience..., trad. din englez\ de Jean Verneuil,

Genève, 1634, pp. 148-209.91. R. SIBBES, A Sermon preached at Lent Assises, 1630, pp. 81-82.92. J. WHITEFOOTE, Deaths alarum, or the Presage of approaching Death : given

in a Funeral Sermon..., 1656, pp. 52-60.93. J. WESLEY, Sermons, ed. Paris, 1888, II, pp. 8 [i 20.94. Cf. J. DONNE, Sermons, II, nr. 11.95. Este al XVII-lea articol : �Hristos... va condamna pe cei nelegiui]i [i pe

demoni la chinuri ve[nice�. Cf. D.P. WALKER, The Decline of Hell, pp. 22-23.96. P. JURIEU, Traité de l�unité de l�Eglise et des points fondamentaux, Rotterdam,

1688, pp. 378-380.97. A se vedea a [aptea predic\ din vol. I.98. J. DONNE, Sermons, V, nr. 13, pp. 266-267.99. J. BUNYAN, A Treatise of the Fear of God, `n Miscellaneous Works, IX, ed.

R.L. Greaves, Oxford, 1981, p. 23.100. J. BUNYAN, A Holy Life, `n Ibid., pp. 341-342.101. Am folosit o trad. fr. ap\rut\ `n 1869 : Le Voyage du Chrétien vers l�éternité

bienheureuse. Aici, p. 12.102. Ibid., p. 33 (cap. IV).103. J. BUNYAN, Some Gospel-Truths opened ; A Vindication of some Gospel-Truths

opened ; A few Sighs from Hell, ed. T.L. Underwood, Oxford, ClarendonPress, 1980, p. 276.

104. Ibid., pp. 273-300.105. Ibid., p. 280.106. J. BUNYAN, Grace abounding and The Life and Death of Mr. Badman, ed.

G.B. Harrison, Londra, Dent, Everyman�s Library, 1969, p. 152.107. J. BUNYAN, Some Gospel-Truths..., A few Sighs..., p. 227.108. J. BUNYAN, Grace abounding..., § 7, p. 8.109. R. BAXTER, A Saint or a Brute, 1662, p. 143. J. BUNYAN, Some Gospel-Truths...,

p. XLIX.110. W. PERKINS, A Dialogue of the State of a Christian Man, `n The Work, intr. [i

note de I. Bredward, Appleford, Sutton Courtenay Press, 1970, p. 366.111. Ed. CALAMY, The Art of Divine Meditation, 1680, p. 126. J. BUNYAN, Some

Gospel-Truths..., p. XL. Cf. M.M. KAPPEN, Tudor Puritanism, reed. Univ.Chicago Press, 1965, p. 504.

112. Th. GOODWIN, Aggravation of Sinne, 1643, p. 17 ; Aggravations of Sinningagainst Knowledge, 1643, pp. 80-81.

113. A se vedea [i H. SMITH, Sermons, II, p. 89.114. S. HIERON, Sermons..., p. 249.115. Ibid.116. D. FEATLEY, Clavis mystica..., p. 289.117. Chr. LOVE, Heavens Glory..., p. 39.118. B.M. LEVY, Preaching in the first half century of New England, Hartford, The

Americ. Soc. of Church History, 1945, p. 25.119. Cf. G. STRAUSS, Luther�s House..., p. 203 [i p. 364, n. 1-4.120. J. GERHARDT, Sacrarum homiliarum..., I, pp. 690-691.121. J. ARNDT, De la Régénération..., p. 10.122. J. ARNDT, De Vero Christiano..., pp. 76-83.123. Ibid., pp. 783-784.124. Ibid., p. 124.

3 2 5

125. J. DAILLÉ, Mélange de sermons..., p. 241 ; Ch. DRELINCOURT, Recueil de sermons...,pp. 37-38.

126. Le Mépris du monde, 1612.127. Ibid., p. 2vo.128. Ibid., p. 113ro.129. Ibid., p. 42ro.130. Ibid., p. 18ro.131. Ibid., p. 23vo.132. Ibid., p. 25vo.133. Ibid., p. 26vo.134. Ibid., p. 115ro.135. Ibid., pp. 111vo-114ro.136. H.B. A verie profitable sermon, p. 18, citat `n J.W. BLENCH, Preaching in

England..., p. 315.137. A se vedea [i J.W. BLENCH, ibid.138. H. SMITH, Sermons..., II, p. 98.139. S. HIERON, Sermons..., p. 330.140. R. SIBBES, The Spiritual Iubile in two sermons, 1638, p. 55.141. R. SIBBES, The Churches Eccho, 1638, pp. 125-126.142. D. FEATLEY, Clavis mystica..., (The Crown of Humility, 1624), p. 243.143. R. BAXTER, The Right Method for a settled Peace of conscience and Spiritual

Comfort, ed. a 3-a, Londra, 1657, epistol\ cu dedica]ie, f\r\ num\r de pagin\.144. A se vedea mai sus, p. 158.145. A. DENT, The Plaine Mans Pathway to Heaven, Londra, 1601, p. 97. H.C. WHITE,

English Devotional Literature..., p. 210.146. J. DONNE, Sermons..., II, nr. 2, pp. 78-79. A se vedea `ndeosebi II, nr. 13 ; III,

nr. 1 [i 8 ; IX, nr. 1 [i 2 ; X, nr. 9 [i 11.147. Cf. J. DESCHNER, Wesley�s Christology. An Interpretation, Dallas, South Methodist

Univ. Press, 1960, pp. 199-203 : predicile nr. 81, 103, 104, 119 [i 121.


P|CATUL {I FRICA326

Capitolul 21

1. ~ndeosebi pp. 213-230.2. A se vedea introducerea lui J. LEFEBVRE la Th. Müntzer (1490-1525). Ecrits

théologiques et politiques, Presses Univ. de Lyon, 1982, `ndeosebi pp. 33-38.3. A se vedea p. 157.4. Aceste dou\ atitudini concomitente s`nt bine semnalate de G. STRAUSS, Luther�s

House..., pp. 31-33.5. Citat `n J. DOLLINGER, Die Reformation, ihre innere Entwicklung und ihre

Wirkungen im Umfange des lutherischen Bekentnisses, Ratisbonne, 3 vol.,1846-1848 : II, p. 541 [i `n J. JANSSEN, La Civilisation en Allemagne, VIII, p. 457.

6. R. URBANUS, Opera latine edita, Nürnberg, 1562, fo 431 (�Consolatio in omnigenere afflictionis�).

7. J. JANSSEN, La Civilisation en Allemagne..., VI, p. 263 [i III, p. 364. Voi folosimult aceast\ carte `n dezvoltarea de fa]\.

8. Ibid., VI, pp. 273-279.9. Ibid., VI, pp. 204-205.10. Ibid., VI, pp. 215-216.11. Ibid., VI, pp. 210-215.12. E. ALBERUS, Das Buch von Tugent und Weisshait..., ed. W. Braune, `n Neudrucke

deutscher Literaturwerke des XVI und XVII Jahrhunderts, seriile nr. 104-107,Halle, 1893. Cf. P. CARNES, �The Fable in service of the Reformation�, `n cursde apari]ie `n Renaissance and Reformation.

13. J. SPANGENBERG, Explicationes evangeliorum et epistolarum..., Basel, 1564, pp. 17ro-vo.14. R. URBANUS, Opera latine edita, fo 274vo (�Homilia de bonis et malis angelis�).15. D. VEIT, Kinder Postilla über die Sonntags und der fürnembsten Festen Evangelia

durch des gantzen Jar, Nürnberg, 1549n fo 165-177.16. H. REGIUS, Opera latine edita, Nürnberg, 1562, fo 431 (�Consolatio in omni

genere afflictionis�).17. T. HESSHUSIUS, Postilla, das ist Auslegung..., fo 80vo.18. K. GOEDEKE, Grundriss zur Geschichte der deutschen Dichtung, II, Dresda,

1886. Cf. J. JANSSEN, La Civilisation en Allemagne..., VI, pp. 296-298.19. J. JANSSEN, La Civilisation en Allemagne..., VI, pp. 299-302.20. J. BRENZ, Pericope evangeliorum..., p. 372.21. H. REGIUS, Opera..., fo 427ro (�Consolatio...�).22. T. HESSHUSIUS, Postilla, das ist Auslegung..., fo 102ro.23. J. BRENZ, Pericope evangeliorum..., p. 372.24. Ibid., p. 150.25. T. HESSHUSIUS, Postilla, das ist Auslegung..., fo 82ro.26. Ibid., fo 129ro.27. D. VEIT, Kinder Postilla..., fo 83vo, 91ro-95vo.28. R. URBANUS, Opera..., fo 426ro (�Consolatio...�).29. J. BRENZ, Pericope evangeliorum..., p. 372.30. A se vedea ceea ce s-a spus deja `n La Peur en Occident..., pp. 215-217.31. A. OSIANDER, Conjectura de ultimis temporis ac de fine mundi ex sacris literis,

Nürnberg, 1544.


32. T. HESSHUSIUS, Postilla, das ist Auslegung..., fo 8ro.33. J. GIGAS, Postilla, das ist Aufklerung der Evangelien durchs gantze Jahr...,

Frankfurt am Main, 1582, fo 15ro-15vo.34. J. JANSSEN, La Civilisation en Allemagne..., VI, pp. 394-395.35. Ibid., pp. 291-295.36. B. VOGLER, Le Monde germanique et helvétique à l�époque des Réformes,

1517-1618, 2 vol., Paris, SEDES, 1981 : II, pp. 516-517.37. J. GERHARDT, Sacrarum homiliarum in pericopas evangeliorum dominicalium

et praecipuorum totius anni festorum, I, pp. 35-36. Am folosit ed. din 1647,`n 2 vol.

38. J. ARNDT, De Vero Christiano..., prima prefa]\, f\r\ num\r de pagin\.39. J. DELUMEAU, La Peur en Occident..., p. 216.40. J. JANSSEN, La Civilisation en Allemagne..., VI, p. 396 [i VIII, p. 458.41. Acelea[i referin]e ca la nota precedent\.42. J.G. SIGWART, Eilff Predigten..., 1603, pp. 123a-123b. Citat `n J. JANSSEN, La

Civilisation en Allemagne, VI, p. 396.43. Cf. E. FRANÇOIS, �De l�Uniformité à la tolérance. Confession et société urbaine

en Allemagne, 1650-1800�, `n Annales E.S.C., iulie-august 1982, pp. 783-800.44. J. DELUMEAU, La Peur en Occident..., pp. 228-229.45. P. JURIEU, L�Accomplissement des prophéties ou la délivrance prochaine de

l�Eglise, Rotterdam, 1686, II, p. 182. Reed. J. DELUMEAU, Imprimerie nationale,1994.

46. Ibid., pp. 18-36.47. Ibid., p. 151.48. Ibid., p. 152.49. Ibid.50. Ibid., p. 141.51. Cf. Le Théâtre sacré des Cévennes, 1707, retip\rit ̀ n 1978, H. PLARD, �L�Apocalypse

des Camisards : prédicants et inspirés�, `n Problèmes d�histoire du Christianisme,ed. de G. Cambier, Bruxelles, 1979, p. 65 (`ntregul articol este deosebit deinteresant `n opinia mea) [i D. VIDAL, Le Malheur et son prophète. Inspirés etsectaires en Languedoc calviniste, Paris, Payot, 1983.

52. Ch. POST, Les Prédicants protestants des Cévennes et du Bas-Languedoc,1684-1700, Paris, 1912, 2 vol. : II, p. 534.

53. Citat `n Ph. JOUTARD, Les Camisards, p. 46.54. D. VIDAL, Le Malheur et son prophète..., p. 30. M. HAMON, Les prophèties de la

fin des temps, Paris, 1945 ; H. LILJE, L�Apocalypse, le dernier livre de la Bible,Paris, Payot, trad. 1959, p. 30.

55. Chr. HILL, Antichrist in Seventeenth-Century England ; The World turnedUpside-Down (1972), ed. consultat\ : Penguin Books, 1976. Br.W. BALL, AGreat Expectation. Eschatological Thought in English Protestantism to 1660.P. CHRISTIANSON, Reformers and Babylon. English apocalyptic Visions from theReformation to the Eve of the civil War, Univ. of Toronto Press, 1978.

56. A se vedea `n La Peur en Occident, cap. �L�attente de Dieu�.57. LUTHER, Werke, ed. Weimar, I, p. 307.58. G. JOYE, The Exposicioun of Daniel the Prophete gathered out of Philip Melanchthon,

Johan Ecolampadius, Chonrade Pellicane and out of Johan Draconite, Genève,1545.

59. Br.W. BALL, A Great Expectation..., p. 16.60. Chr. HILL, Antichrist..., pp. 34.61. W.H. HART, Index... anglicanus : or a Descriptive Catalogue of the Principal

Books Printed or Published in England wich have been suppressed or burnt

P|CATUL {I FRICA328

by the Common Hangman, or Censured, or for wich the Autors, Printers orPublishers have been Prosecuted, I, Londra, 1872, reed. 1969. A se vedea [i�Censure romaine et censure genevoise au XVIe siècle�, `n Les Eglises et leursinstitutions au XVI e siècle, Montpellier, 1979, pp. 169-191.

62. H.C. WHITE, English Devotional Literature..., pp. 133-134.63. Br.W. BALL, A Great Expectation..., p. 101.64. P. CHRISTIANSON, Reformers and Babylon..., p. 8.65. JAMES I, Ane fruitfull Meditatioun contening ane plane and facill expositioun

of ye 7, 8, 9 and 10 versis of the 20 Chap. of the Revelation, Edinburgh, 1588.66. Br.W. BALL, A Great Expectation..., pp. 59-61 ; P. CHRISTIANSON, Reformers and

Babylon..., pp. 97-98. Chr. HILL, Antichrist..., pp. 24-26.67. G.F. NUTTALL, Visible Saints : The Congregational Way. 1640-1660, Oxford,

1957, p. 157. Br.W. BALL, The Great Expectation..., p. 33. Chr. HILL, Antichrist...,tot cap. III, pp. 78-145.

68. St. MARSHALL, A Sermon, 1641, pp. 34 [i urm. P. CHRISTIANSON, Reformers andBabylon..., p. 185.

69. Th. GOODWIN, Works, 5 vol., 1681-1704 : I, p. 133. Br.W. BALL, A GreatExpectation..., p. 218.

70. Cf. O. LUTAUD, Les Niveleurs, Cromwell et la République, Paris, Julliard, �Archives�,1967, reproducere, pp. 128-129.

71. Expresii apar]in`nd lui W. BRIDGE, dintr-o predic\ din 1648 ]inut\ `n fa]aComunelor : Br.W. BALL, A Great Expectation, p. 93. Am folosit constantaceast\ lucrare `n paragraful urm\tor.

72. J. NAPIER, A plaine Discovery of the whole Revelation of St John, Edinburgh,1593, p. 21.

73. A. DENT, The Ruine of Rome, 1603, pp. 124 [i 144.74. Th. BRIGHTMAN, Exposition... of the Prophecie of Daniel, `n Works, 1644, p. 954.75. J. MEDE, Remaines on some Passages in the Apocalypse, 1650, `n Works, 1672,

p. 600-602.76. Th. GOODWIN, Revelation..., `n Works, I, p. 184.77. R. BAXTER, The Saints Everlasting Rest, 1650, pp. 47, 791, 837.78. J. DURANT, Salvation of the Saints, 1653, p. 302.79. Chr. LOVE, Heavens Glory..., p. 50.80. G. FOX, The Great Mistery of the Great Whore unfolded : and Antichrists

Kingdom Revealed unto destruction, 1659 p. 44.81. E. BURROUGH, A Trumpet of the Lord sounded out of Sion..., 1656, p. 41.82. Chr. HILL, Antichrist..., p. 155 ; Br.W. BALL, A Great Expectation..., p. 146.83. Br.W. BALL, A Great Expectation..., pp. 91-92.84. Pentru toat\ aceast\ dezvoltare fac trimitere de ansamblu la Chr. HILL,

Antichrist...85. Br.W. BALL, A Great Expectation..., `ndeosebi pp. 136-141.86. Chr. HILL, Antichrist..., pp. 37, 68, 70-71.87. Ibid., p. 92. ANON, Heretiks, Sectaries and Schismatikes, Discovered to be the

Antichrist yet remaining, 1647, p. 8.88. Ibid., pp. 121-122.89. Ibid., p. 58.90. Ibid., p. 75.91. Ibid., p. 138.92. Ibid., p. 141.93. Ibid., p. 14.94. JAMES I, Fruitfull Meditation..., sig. Bivr. Cf. Br.W. BALL, A Great Expectation...,

p. 187.


95. Chr. HILL, Antichrist..., p. 18. Cf. The Writings of R. Harrison and R. Browne,ed. A. Peel [i L. Carlson, 1953, pp. 152 [i 524.

96. Ibid., p. 72.97. C. BURGES, Another Sermon, 5 nov. 1641, p. 35. Pentru tot ce urmeaz\,

P. CHRISTIANSON, Reformers and Babylon..., pp. 224-230.98. Stephen MARSHALL, Meroz Cursed, 23 februarie 1642, pp. 8 [i 20.99. J. CARYL, The Workes of Ephesus explained, 1642, pp. 1, 32, 40, 41, 47, 50, 54.100. W. SEDGWICK, Zions deliverance and her friends Duty, 1642, pp. 10, 11, 26, 35.101. Cf. J.E. WILSON, Pulpit in Parliament, Princeton Univ. Press, 1969.102. M. CARY, The Little Horn�s Doom and Downfall..., 1651, p. 122. Br.W. BALL,

A Great Expectation..., p. 187.103. Br.W. BALL, A Great Expectation..., p. 185.104. Citat `n O. LUTAUD, Les Niveleurs, Cromwell et la République, pp. 230-231

(Julliard), 1967.105. J. GARRISSON-ESTÈBE, L�Homme protestant, Paris, Hachette, 1980, p. 95.106. L. CARRIVE, �L�Assurance du salut...�, p. 270.107. CALVIN, Institution..., II, cap. 1, 8 : II, p. 19.108. Ibid., II, cap. 1, 7 : II, p. 17.109. LUTHER, �uvres, V, p. 228 (Du Serf arbitre).110. Ibid., p. 188.111. Ibid., p. 190.112. CALVIN, Institution..., I, cap. 15, 8 : I, p. 144.113. Ibid., II, 2, 27 : II, p. 5.114. LUTHER, �uvres, VII, p. 239 (Les Articles de Smalkalde).115. Ed. Leyser, 1615, p. 173. Referitor la pozi]ia mult mai nuan]at\ a lui

Melanchthon pe tot restul vie]ii sale, a se vedea J. BOISSET, Mélanchthon,Paris, Seghers, 1967, `ndeosebi pp. 36-56.

116. Cf. supra, p. 189 (Du Serf arbitre).117. CALVIN, Institution..., III, 21, 5-7 : pp. 399-404.118. Ibid., III, 24, 14 : pp. 451-452.119. LUTHER, �uvres, V, p. 136 (Du Serf arbitre).120. Ibid., p. 143.121. CALVIN, Institution..., III, cap. 23, 14 : III, p. 432. Referire la Sf. AUGUSTIN, De

la Correction et de la grâce, cap. V, 8.122. Ibid., III, 23, 5 : III, p. 425.123. Ibid., III, 24, 4 : III, pp. 439 [i urm. Sfat asem\n\tor al lui Melanchthon,

cf. J. BOISSET, Mélanchthon, p. 56.124. Aceast\ dezvoltare despre Zwingli este inspirat\ din articolul �Zwingli,

Zwinglianisme� de J.V.M. POLLET, din Dictionnaire de Théologie catholique,XV, col. 3716-3928.

125. Corpus Reformatorum, vol. 96 : ZWINGLI, IX, scrisoarea nr. 580 (din 1527), p. 30.126. Ulrich Zwingli opera, ed. de M. Schuler [i J. Schultess, 1828-1842 : IV, De

Providentia Dei, p. 139.127. Ibid., p. 112.128. Ibid., p. 140.129. Referitor la acest subiect [i la dezvoltarea ce urmeaz\, a se vedea J.S. BRAY,

Theodore Beza�s Doctrine of Predestination, pp. 44-63.130. CALVIN, Institution... chrétienne, III, XXI, 4 : III, p. 397.131. CALVIN, Sermons... sur les deux epistres de saint Paul à Timotée..., p. 504.132. P. JACOBS, Prädestination und Verantwortlichkeit bei Calvin, Neukirchen,

1937, pp. 142-152. J.S. BRAY, Theodore Beza�s..., pp. 50-51. Aluzie aici laCongrégation sur l�élection éternelle (1551), scris\ de Calvin `n contextulafacerii Bolsec, [i la De aeterna Dei Praedestinatione, 1552, contra lui Pighius.

P|CATUL {I FRICA330

133. K. BARTH, Dogmatique, II, 2, Geneva, Labor et Fides, 1958, p. 80.134. J.S. BRAY, Theodore Beza�s..., pp. 82-84.135. Cf. Fr. GARDY, Bibliographie des �uvres... de Théodore de Bèze, Geneva,

Droz, 1960.136. Referitor la acest subiect, a se vedea bibliografia de la J.S. BRAY, Theodore

Beza�s..., p. 66, n. 193.137. Reproducere `n Fr. GARDY, Bibliographie..., p. 49.138. J.S. BRAY, Theodore Beza�s..., p. 71.139. Reproducerea schemei lui Perkins `n W. PERKINS, The Work, pp. 168-169.140. Cf. O. GUNDLER, Die Gotteslehre Girolamo Zanchis, Neukirchen, 1965, ̀ ndeosebi

p. 159. A se vedea [i J. MOLTMANN, Prädestination und Perseveranz, Neukirchen,1961.

141. B. HALL, �Calvin against the Calvinists�, `n John Calvin, ed. G.E. Duffield,Appleford, Sutton Courtenay Press, 1966, pp. 29-30.

142. R.A. MULLER, �Perkin�s A Golden chaine : Predestinarian System or schematizedOrdo salutis�, `n Sixteenth Century Journal, IX, 1, 1978, pp. 69-81. L.B. WRIGHT,�William Perkins : Elizabethan Apostle of « Practical Divinity »�, `n HuntingdonLibrary Quaterly, vol. III, 2, 1978, pp. 171-196.

143. R.A. MULLER, �Perkin�s A Golden chaine...�, p. 76.144. Ibid., p. 70.145. L.B. WRIGHT, �William Perkins...�, p. 192.146. Cf. E.G. LÉONARD, Histoire générale du Protestantisme, vol. II, Paris, P.U.F.

1961, p. 59. Cf. The Test of the Thirty-Nine Articles of 1553, 1563, 1571,W.M. Meredith, ed. Londra, 1889.

147. TYNDALE, Works, ed. Parker Society, I, p. 508. Ph.E. HUGHES, Theology..., p. 48.148. CRANMER, Works, ed. Parker Society, II, p. 129 (�Homily on Salvation�).

Ph.E. HUGHES, Theology..., p. 50.149. BRADFORD, Works, ed. Parker Society, I, p. 48 (�Sermon on Repentance�).

Ph.E. HUGHES, Theology..., p. 52.150. LATIMER, Works, ed. Parker Society, I, p. 419. Ph.E. HUGHES, Theology..., p. 54.151. W. PERKINS, The Work, p. 84.152. R. BURTON, The Anatomy of Melancholy, III, p. 421.153. J. DONNE, Sermons : III, nr. 16 ; IV, nr. 7 ; V, nr. 1 [i 15 ; VII, nr. 9, 14 [i 18.154. Ibid., IV, nr. 7.155. R. BURTON, The Anatomy of Melancholy, III, p. 424.156. Referitor la acest subiect, a se vedea D. EBNER, Autobiography in Seventeenth-

-Century England, Paris-Haga, Mouton, 1971, care marcheaz\ diferen]eledintre autobiografiile anglicane [i puritane ale secolului XVII.

157. Cf. K. THOMAS, Religion..., pp. 472-503.158. Cf. D. EBNER, Autobiography..., p. 87, n. 32.159. Th. BECON, The Sicke Mannes Salve, 1591, Parker Society, pp. 174 [i 176.

L. CARRIVE, �L�Assurance du salut...�, pp. 261-262.160. R. BURTON, Anatomy of Melancholy, III, p. 399.161. J. BRADFORD, Letter to Mistress Mary Honywood, Parker Society, p. 132.

L. CARRIVE, �L�Assurance du salut...�, p. 260.162. H. LATIMER, Works, I, p. 329. Ph.E. HUGHES, Theology..., p. 47.163. J. HOOPER, Works, Parker Society, II, p. 4. Ph.E. HUGHES, Theology..., p. 65.

Despre Hooper, a se vedea M.M. KNAPPEN, Tudor Puritanism, passim, pp. 59-109.164. J. WHITGIFT, Works (The Third Portion), p. 622. L. CARRIVE, �L�Assurance...�,

p. 261.165. Despre J. PRESTON, a se vedea W. HALLER, The Rise of Puritanism, passim [i

`ndeosebi pp. 70-75.

3 3 1

166. W. PERKINS, The Work, I, pp. 32, 70, 72.167. L. CARRIVE, �L�Assurance du salut...�, p. 264, care face trimitere la Jewel,

Bradford, Preston [i Brooks.168. J. DAILLE, Exposition des 3 e et 4 e ch. de l�Epitre aux Philippiens, Paris, 1647,

p. 169 (predica a 4-a).169. Cf. H. VUILLEUMIER, Histoire de l�Eglise réformée du pays de Vaud, Lausanne,

4 vol., 1928-1932 : II, p. 688 (Instruction familière...).170. D. FEATLEY, The still small voice, 1619, p. 20.171. R. SIBBES, Saint Pauls Challenge in one sermon, 1638, p. 85.172. R. SIBBES, The Fruitfull Labour for eternal foode in two sermons, 1630, p. 215.173. R. BAXTER, A call to the Unconverted to Turn and Live..., ed. 23 din 1685, p. 31.174. J. SPANGENBERG, Predigt am Sonntage Sexagesima, ed. Beste, I, p. 145. Acelea[i

dezvolt\ri `n J. BRENZ, Pericope evangeliorum, pp. 234-235 [i 251.175. A. CORVINUS, Postilla in evangelia dominicalia..., Strasbourg, 1537, fo 69vo.176. Cf. trad. lat. : W. PERKINSIUS, De Praedestinatione modo et ordine, et de

amplitudine gratiae divinae, ed. Basel, 1599, p. 32.177. J. GERHARDT, Sacrarum homiliarum..., I, pp. 494-495.178. J. ARNDT, De Vero Christiano..., pe pagina de gard\ `n ed. Frankfurt, 1658.179. S. HIERON, The Christian Iournall. Three Sermons on Matth. 7 ; 13-14, p. 27.180. Chr. LOVE, Heavens Glory..., predica V (�on Hells Terror�), p. 76.181. R. BAXTER, Directions for weak distempered Christians..., Londra, 1669, p. 80.

Predic\ din anul anterior.182. Am adunat aici teme ce figureaz\ `n predicile urm\toare : I, nr. 3 ; II, nr. 1,

6, 18 ; III, nr. 16 ; V, nr. 16 ; VI, nr. 7 ; VII, nr. 2, 12 ; IX, nr. 11.183. R. BURTON, The Anatomy of Melancholy, III, p. 398. Aceea[i tem\ este reluat\

la p. 419.184. Cf. J.S. BRAY, Theodore Beza�s..., p. 70.185. A se vedea mai sus, pp. 602-604.186. A Golden Chain, `n W. Perkins, Work, ed. I. Breward, pp. 183-185.187. W. LAUD, Works, VI, p. 133. Citat `n E.C.E. BOURNE, The Anglicanism of

W. Laud, Londra, Soc. for Prom. Christ. Knowledge, 1947, p. 61 [i `nD. EBNER, Autobiography..., p. 75.

188. A se vedea mai sus, pp. 554-555.189. Th. FULLER, The Holy and the Profane State, 1642, ed. M.G. Walter, New

York, 1938, II, p. 90.190. R. BOLTON, Instructions for a Right Comforting (of) Afflicted Consciences,

Londra, 1631, p. 79. D. EBNER, Autobiography..., p. 40.191. ~n special `n Grace abounding to the Chief of Sinners, nr. 815 din col.

Everyman�s Library, Londra, Dent, 1969.192. Aceste etape s`nt bine semnalate `n D. EBNER, Autobiography..., pp. 42-47.193. CALVIN, Institution..., III, II, 17 : III, pp. 36-37.194. A se vedea introd. lui I. Breward la The Work de W. Perkins, p. 95.195. P. DU MOULIN, Decade de sermons..., pp. 32-33.196. Distinc]ie l\muritoare f\cut\ de L. CARRIVE, �L�Assurance...�, pp. 259-260.197. Th. BROOKS, Heaven on Earth, pp. 45 [i 59. L. CARRIVE, �L�Assurance...�, p. 263.198. H. SMITH, Sermons (ed. din 1866), II, p. 80.199. Ibid., p. 96.200. W. PERKINS, A Grain of Mustard-Seed, 1597, p. 409.201. Aceast\ diagram\ este reprodus\ la pp. 168-169 ale ed. I. Breward.202. S. HIERON, The Spirituall Sonne-ship, 1619, pp. 358-359.203. R. SIBBES, The Churches Complaint and confidence in three Sermons, 1639,

p. 322.


P|CATUL {I FRICA332

204. D. FEATLEY, Clavis mystica..., p. 25.205. R. BAXTER, The Right Method for a settled Peace of Conscience and Spiritual

Comfort, prima ed. 1652, ed. folosit\, 1657, pp. 120, 160, 181.206. Ch. DRELINCOURT, Recueil de sermons..., pp. 512-513 (predica nr. X).207. Ibid., p. 309 (predica nr. VI).208. D. FEATLEY, Clavis mystica..., pp. 311-312.209. Chr. LOVE, Heavens Glory..., p. 245 (predica nr. XV).210. R. BURTON, The Anatomy of Melancholy, III, p. 398.211. J. DONNE, Sermons, I, nr. 6, p. 201.212. Cf. ibid., V, nr. 9 ; VI, nr. 4 ; IX, nr. 14.213. Chr. LOVE, Heavens Glory..., p. 202 (predica nr. XII).214. H. SMITH, Sermons, II, p. 77.215. Ch. DRELINCOURT, Recueil de sermons, p. 40 (predica nr. 1).216. D. FEATLEY, Clavis mystica..., p. 355 (�The New Name�).217. Ibid., p. 358.218. G. TENNENT, For a Provincial Thanksgiving, Philadelphia, 1750, p. 15.219. Termen frecvent `n predica puritan\. Cf. B.M. LEVY, Preaching..., p. 54.220. CRANMER, Works, Parker Society, II, pp. 133 [i 136. Ph.E. HUGHES, Theology...,

pp. 55-57.221. H. SMITH, Sermons..., II, p. 77.222. Ibid., p. 79.223. J. DAILLÉ, Exposition des 3 e et 4 e chapitres de l�ép`tre de saint Paul aux

Philippiens, Paris, 1647, p. 169 (predica a 4-a).224. P. DU MOULIN, Decade de sermons, pp. 23-27 (prima predic\).225. Ph. SPENER, Die evangelische Glaubenslehre, Frankfurt, 1717, p. 1313 (Predica

din 1687, pentru duminica de dup\ Sf`nta Treime).226. R. BAXTER, The Saints Everlasting Rest, ed. 1652, partea III, pp. 134-135.227. Ibid., pp. 294-295.228. J. DONNE, Sermons, I, nr. 4.229. Ibid., III, nr. 5 [i V, nr. 2.230. D. EBNER, Autobiography..., `ndeosebi pp. 19, 21 [i 41.231. W. PERKINS, A Grain of Mustard-Seed, pp. 406-407.232. Ibid.233. The Daily Examination and Araignment of Sins : gathered out of the most

Reverend the Primate of Ireland�s Sermon at Lincoln�s Inne, Dec. 3, 1648 dela British Museum. Cf. H.C. WHITE, English Devotional Literature, p. 163.

234. D. DYKE, La Sonde de la conscience..., epistol\ cu dedica]ie, f\r\ num\r depagin\.

235. S. HIERON, Sermons..., p. 17 (�The Christians Journale�).236. R. SIBBES, Gods Inquisition in two sermons, 1619, p. 101.237. R. SIBBES, St Pauls Challenge in one sermon, 1638, p. 89.238. D. FEATLEY, Clavis mystica..., p. 286 (�Philip his Memento mori�).239. Ibid., p. 273 (�The Stewards Account�).240. A se vedea introducerea lui I. Breward la The Work de W. Perkins, pp. 62-67.241. H. SMITH, Sermons..., p. 396.242. Chr. LOVE, Heavens Glory..., p. 125 (predica nr. 8).243. R. BURTON, The Anatomy of Melancholy, III, p. 401. Trad. de J.R. SIMON,

Robert Burton..., p. 559.244. Ibid., III, pp. 405-406.245. Cf. H.C. WHITE, English Devotional Literature, `ndeosebi pp. 165-167.246. A Treatise tending unto a declaration whether a man be in the estate of

damnation or in the Estate of grace, 1589.

3 3 3

247. A Case of Conscience, the Greatest that ever was : How a man may knowwhether he be the Child of God, or no, 1592.

248. H. SMITH, Sermons, II, pp. 419-420 (�Questions out of his own Confession�).249. S. HIERON, Sermons, pp. 103-104 (�The Abridgement of the Gospel�).250. R. SIBBES, The Spiritual Iubile..., 1618, p. 2.251. Chr. LOVE, Heavens Glory..., p. 115 (predica nr. 7).252. Chr. LOVE, Treatise of effectual Calling and Election. In XVI Sermons on Pet.

1 : 10..., 1653.253. Chr. LOVE, ibid., p. 201 (predica nr. 12).254. R. BAXTER, The Right Method for a settled Peace of Conscience..., p. 2.255. R. BURTON, The Anatomy of Melancholy, III, p. 399.256. T. HESSHUSIUS, Postilla, das ist Auslegung, fo 164vo.257. A se vedea mai sus, p. 206.258. R. BURTON, The Anatomy of Melancholy, III, pp. 395-404.259. Ibid., III, pp. 406-407.260. Ibid., III, pp. 409-413.261. J. DONNE, Sermons, `ndeosebi II, nr. 6, 18 ; III, nr. 5 ; VI, nr. 4, 7, 8, 16 ; VII, nr. 2 etc.262. S. HIERON, Sermons, p. 16 (�The Christians Iournale�).263. W. PERKINS, A Dialogue of the State of a Christian Man, pp. 367-368.264. Ibid., A Grain of Mustard-Seed, p. 409.265. D. FEATLEY, The Smoking Flax, p. 25.266. J. BUNYAN, Grace Abounding..., ed. Everyman�s Library, pp. 43-44 (§ 139 [i 140).267. R. BURTON, The Anatomy of Melancholy, III, p. 399.268. H. BUCKLE, Introduction to the History of Civilization in England, Londra,

Routledge, 1907, p. 770.269. L.B. WRIGHT, �W. Perkins...�, p. 196.270. I. WATT, The Rise of the Novel. Studies in Defoe, Richardson and Fielding,

Londra, Chatto et Windus, 1957, p. 51. Cf. M. BROSSEAU, Essai sur les livres despiritualité et de dévotion populaire en Angleterre de 1680 à 1760, tez\ deciclul 3, Paris III, 3 vol. dact., 1979.


P|CATUL {I FRICA334

Concluzie

1. Reflec]iile d-lui M. Vienne la colocviul despre �Frica `n Anglia Tudorilor [i aStuar]ilor�, Lille, martie 1983.

3 3 5

POSTFA}|

Figur\ emblematic\1 a unei direc]ii importante a istoriografiei francezecontemporane, care a sf`r[it, `ns\, prin a se substitui `ntregului domeniu(numit\ at`t de apologe]ii, c`t [i de detractorii ei noua istorie sau � potrivitcaracteriz\rii nu lipsite de mali]iozitate a lui Fernand Braudel � noua nouaistorie2, sintagm\ menit\ s\ sugereze preocuparea, prea ostentativ\ pentrua fi [i profund\, a acestei direc]ii de a inova continuu), Jean Delumeaureprezint\ `n spa]iul ei simbolic o �voce� `n multe privin]e distinct\, fie [inumai prin faptul c\, spre deosebire de to]i confra]ii s\i (cu excep]ianotabil\ a lui Pierre Chaunu), el este un istoric profund religios (�unhistorien croyant �, dup\ expresia francez\ curent\). Acest fapt reclam\ oserie de preciz\ri, cu at`t mai mult cu c`t autorul nu numai c\ nu [i-a ascunsvreodat\ convingerile (`n fond, de ce ar fi f\cut-o ?), dar le-a [i investit curolul unui adev\rat filtru hermeneutic, care se `ntrevede limpede `n arier-planul mai tuturor reconstituirilor sale istorice (ceea ce le explic\, `n bun\m\sur\, calit\]ile, dar [i limitele, de care voi vorbi mai `ncolo). Astfelprocedeaz\ Delumeau chiar `n preambulul c\r]ii de fa]\, c`nd afirm\urm\toarele : �...Istoricii nu s`nt ni[te « spirite absente ». Con[tient sau nu, eise implic\ ̀ n anchet\ [i se angajeaz\ ̀ n formularea concluziilor ei. Trebuies-o spun cu toat\ claritatea. Eu nu-mi voi disimula propria opinie asupradosarului prezentat aici. Cred c\ p\catul exist\. Constat prezen]a lui `nmine. ~n plus, nu v\d cum am putea sc\pa de ideea unei �rupturi� de laorigini a c\rei urm\ o purt\m incon[tient �3. {i nu altfel c`nd, `ncheindu-[icel de-al doilea volum din Une histoire du Paradis, tot el declar\ : �~ntreagaumanitate are o voca]ie [i fiecare din noi este chemat pentru un destincare trebuie s\-l conduc\ spre Dumnezeu. Aceasta era, `n cadrul cre[ti-nismului, convingerea comun\ at`t milenari[tilor, c`t [i celor care nu eraumilenari[ti. Astfel va r\m`ne ea pentru to]i cei ce cred c\ evolu]ia are unsens [i c\ istoria uman\ nu este nici o absurditate, nici un ciclu monoton derepeti]ii�4.

Cum a ajuns istoricul francez la aceast\ aparent neobi[nuit\ (pentru noi)asociere ? Cum a reu[it el s\ concilieze parti pris-ul confesional cu exigen]ade impar]ialitate care sus]ine e[afodajul oric\rei restituiri a trecutului ? Dar,mai presus de orice, care poate fi pentru noi, cei din Est, `nv\]a]i de amaraexperien]\ a ultimilor 50 de ani s\ nutrim o irepresibil\ mefien]\ fa]\ deorice tip de partizanat (c`nd nu ni l-am asumat, totu[i, `n chip ipocrit),sensul simbolic al unui asemenea demers, care asociaz\ norme nu numaipur [i simplu deosebite, ci [i at`t de antinomice ̀ n ireductibila lor diferen]\ ?Vom `ncerca s\ r\spundem la aceste `ntreb\ri, nu `nainte `ns\ de a situaprezenta carte `n contextul ei epistemologic [i biobibliografic, `nso]ind-o,`n acela[i timp, de toate comentariile menite a o explicita.

P|CATUL {I FRICA336

Circumscris\ unui domeniu definit drept �istorie religioas\� (distinct debinecunoscuta �istorie a religiilor�), opera lui Jean Delumeau evoc\ ospecie istoriografic\ dac\ nu de tot absent\ `n mediile culturale române[ti,`n orice caz prea pu]in reprezentat\ (cel mult, doar de unii c\rturari aiBisericii ortodoxe) [i `nc\ departe de a se prefigura ca subiect de interes`n institutele de cercetare [i universit\]i (ceea nu poate fi dec`t regretabil)5.~n Fran]a `n schimb ([i, de altfel, mai peste tot `n Europa), ea are de parteaei nu numai o venerabil\ tradi]ie (ilustrat\ de un [ir `ntreg de autori), ci �m\car pe un anumit segment temporal � [i un specific pronun]at polemic(acesta fiind cauza celeilalte), din moment ce preocup\rile `n aceast\direc]ie au purces, `n marea lor majoritate, fie din controversele iscate desensul care se cuvenea atribuit Revolu]iei din 1789 (extrem de aprige `nc\de pe atunci), fie � mai aproape de noi � din disputele `n jurul statutuluiBisericii catolice [i al `nv\]\m`ntului religios `ntr-o societate intrat\ pef\ga[ul unei din ce `n ce mai accentuate seculariz\ri. Treptat, `ns\, `ndeo-sebi dup\ 1980, pe fondul legitimit\]ii cresc`nde a punctului de vedere�revizionist� referitor la cauzele [i natura episodului revolu]ionar (care af\cut loc [i interpret\rilor p`n\ atunci refulate, ca, bun\oar\, celor desorginte clerical\) [i al unui confort social sporit, care a smuls, practic, dinr\d\cini radicalismul politic de st`nga, r\pindu-i orice ra]iune de a fi,istoria religioas\ a intrat [i ea sub zodia unei evolu]ii mai senine, emanci-p`ndu-se de sub tutela ecleziastic\ [i abandon`nd polemica anticlerical\din trecut. Ea a progresat, astfel, pe nesim]ite, de la studiul institu]iilor [ial doctrinelor la ceea ce am putea numi �istoria tr\it\ a poporului cre[tin�6,interes`ndu-se din ce `n ce mai pu]in de latura formal\ a fenomenuluireligios, pentru a privilegia `n schimb cunoa[terea am\nun]it\ a omului `nvarietatea [i diversitatea comportamentelor [i tr\irilor sale spirituale. Dou\s`nt influen]ele care au precipitat aceast\ reconvertire a istoriei religioasefranceze pe un f\ga[ v\dit antropologic, experimentat pentru prima dat\de Alphonse Dupront `ntr-o superb\ analiz\ a ideii de Cruciad\7 [i teore-tizat tot de el, dou\ decenii mai t`rziu, `ntr-un text de asemenea dereferin]\8. Prima dintre ele � aceea a sociologiei � i se datoreaz\ `nexclusivitate lui Gabriel Le Bras, care, cu `ncepere din 1931, [i pe temeiulmai multor anchete ini]iate de el [i continuate de elevii s\i, nu numai c\ areu[it o evaluare exact\ a vitalit\]ii religioase a Fran]ei, `n trecut [i ast\zi,dar a [i elaborat �gramatica� [i �vocabularul� unei noi discipline, sociologiareligioas\, perfect adecvat\ propensiunii spre deschidere [i cooperareinterdisciplinar\ manifestat\ `n epoc\ de [tiin]ele umane [i `ndeosebi deistorie, sub impulsul grupului organizat ̀ n jurul faimoasei reviste �Annales�(din a c\rei redac]ie Le Bras f\cea, de altfel, parte)9. Valorific`nd metodic oserie de surse p`n\ atunci neglijate (statute sinodale, acte ale conciliilorprovinciale sau na]ionale, vizite pastorale etc.), tratate prin acelea[i procedeecantitative ca [i pre]urile, volumul tranzac]iilor sau veniturile [i, pe de alt\parte, utiliz`nd din plin toat\ gama tehnicilor de cercetare specifice �istorieieconomice [i sociale� (cognomenul care definea `n anii �30 noul tip dedemers istoriografic propus de cuplul Marc Bloch � Lucien Febvre),

3 3 7

reprezentan]ii noii direc]ii au inserat definitiv istoria Bisericii `n aceea asociet\]ii ambiante, descoperind subiecte de anchet\, formul`nd probleme[i ajung`nd la concluzii de ne`nchipuit cu mijloacele istoriei religioase, dep`n\ atunci. Ceea ce au l\sat s\ se `ntrevad\ minu]ioasele cartografieri aleformelor de pietate, `ntreprinse de ei timp de mai multe decenii la nivelulfiec\rei dioceze, episcopat [i aba]iat a fost faptul c\, departe de a fi fostomogene, credin]a catolic\ [i confesiunile minoritare au cunoscut, dim-potriv\, de-a lungul timpului [i ̀ n func]ie de regiuni, varia]ii considerabile,adopt`nd ipostaze dificil de reconciliat, dac\ nu de-a dreptul incompatibile,cu normele oficiale. Nestr\mutatei convingeri `n existen]a unei piet\]iunitare [i compacte, confirmat\ mereu at`t timp c`t cercet\rile se men]i-nuser\ la nivelul superficial al institu]iilor [i doctrinelor, i s-a substituit,astfel, o nou\ viziune, marcat\ de constatarea diferen]elor, subliniat\ `nvaliditatea ei gra]ie [i celei de-a doua `nrùriri, care s-a al\turat sociologieipentru a renova anchetele `n domeniul religios : istoria mentalit\]ilor.

Aceast\ nou\ asociere � datorat\, mai mult dec`t precedenta, �p\rin]ilorfondatori� ai �Analelor�, primii `n a sesiza utilitatea unei asemenea colabo-r\ri10 � a fost, p`n\ la urm\, [i cea mai fecund\, chiar dac\ nu toate efectelesale pot fi apreciate din acest unghi. ~n primul r`nd, ea a f\cut ca ogenera]ie `ntreag\ de istorici, dedicat\ ini]ial, dup\ modelul lui Bloch [iFebvre, fenomenelor economice [i sociale, s\ treac\ de la explorareastructurilor agrare, a pre]urilor [i raporturilor dintre clase, la o istoriepreponderent cultural\, care rezerva faptului religios un loc eminent [iuneori central, `n m\sura `n care interfera cu subiectele sale de analiz\.Cazurile lui Georges Duby, Emmanuel Le Roy-Ladurie, Pierre Chaunu11 [ichiar ale lui Jacques Le Goff [i Michel Vovelle12 s`nt, din acest punct devedere, prea bine cunoscute pentru a le mai reaminti aici, dar ele r\m`nimportante [i prin priceperea cu care autorii enumera]i au [tiut s\ adaptezela studiul fenomenelor religioase procedeele cantitative [i tipurile deinventar probate mai `ntì `n alte domenii, gr\bind astfel procesul decristalizare metodologic\ a istoriei religioase inaugurat prin confluen]aacesteia cu sociologia. ~n al doilea r`nd, dac\ prin experimentarea demersuluisugerat de Gabriel Le Bras [i discipolii s\i cercet\torii fenomenelor religioaseputuser\ constata, sub aparenta uniformitate a institu]iilor [i doctrinelor,diversitatea [i varietatea practicilor sociale `n care acestea se `nr\d\cinau,prin intermediul no]iunilor, al tehnicilor de cercetare [i perspectivelordeschise de emulii ̀ ntemeietorilor �noii istorii�, anchetele ̀ n acest domeniuau f\cut `nc\ un pas important `nainte, trec`nd de la studiul grupurilorsociale [i al comportamentelor lor explicite, la cel al universurilor mentale,cu ansamblul de reprezent\ri, atitudini [i conduite care le definesc. Nu`nt`mpl\tor, de pild\, tocmai sub aceast\ puternic\ `nrùrire, cercetareamodalit\]ilor de comemorare a defunc]ilor (cunoscute sub denumirea de�cult al mor]ilor�) s-a prelungit `n explorarea mor]ii `ns\[i [i a lumii dedincolo, cu toat\ bog\]ia lor de imagini [i simboluri. Lucr\rile lui JacquesChiffoleau, autor al unor studii deosebit de importante (necunoscute `ns\la noi) despre �economia� raporturilor dintre vii [i mor]i13 sau contribu]iile,

POSTFA}|

P|CATUL {I FRICA338

ceva mai bine [tiute, ale lui Claudio Carozzi [i Jacques Le Goff14 laprecizarea geografiei t\r`murilor �paralele� � f\r\ a uita, desigur, studiilede pionierat semnate de Philippe Ariès [i Alberto Tenenti � constituie `naceast\ privin]\ doar c`teva din piesele de baz\ ale unei produc]ii istorio-grafice nu numai f\r\ precedent sau competitor `n aceast\ parte a conti-nentului, dar � uneori � [i deconcertant\ prin varietatea ei. Sub imboldulaceleia[i `nr`uriri, investigarea practicilor [i a tehnicilor rituale s-a trans-mutat `n aceea, [i mai profund\, a credin]elor, obiectelor de cult [i a uneisumedenii de obiceiuri locale, care i-au condus pe cei ce le-au cercetat(Francis Rapp, E. Delaruelle, Jean-Claude Schmitt, André Vauchez15 [i al]ii)at`t la formularea noului concept de �religie popular\� (subiect al unoraprinse controverse `n istoriografia francez\ a ultimilor ani), c`t [i la ideeade a sonda ad`ncimea real\ a unui cre[tinism dublat, peste tot ̀ n Occident,de nenum\rate reminiscen]e alogene.

Aceste exemple (mai s`nt [i altele) probeaz\ `ndeajuns de limpede avan-tajele pe care istoria religioas\ � `ndeosebi `n varianta ei francez\ � le-ac`[tigat de pe urma `nt`lnirii cu no]iunea de mental colectiv, at`t subraportul conceptelor [i metodelor de lucru, c`t [i al orizontului interpre-tativ. ~n acela[i timp, `ns\, ele indic\ [i o deriv\ tematic\ greu de st\p`nit,care i-a f\cut `n repetate r`nduri pe anali[tii acestei direc]ii s\ se `ntrebedac\ istoria religioas\ mai p\streaz\ ast\zi vreo urm\ din unitatea ei deodinioar\. Or, tocmai aici afl\m unul din efectele mai pu]in fericite aleconfluen]ei dintre cele dou\ domenii, de care aminteam. C\ci, dac\ viguroasaacolad\ acordat\ istoriei fenomenelor religioase de ansamblul � imprecisdelimitat � de principii, metode [i termeni, cunoscut la ̀ nceput sub numelede istorie a mentalit\]ilor i-a adus celei dint`i un incontestabil spor dep\trundere analitic\ [i de extensie a perspectivei, nu este mai pu]in adev\ratc\ aceast\ `mbr\]i[are a fost, totu[i, prea puternic\, sufocant\ chiar, dinmoment ce ea pare a-i fi r\pit istoriei religioase individualitatea, pre-schimb`nd-o `ntr-o structur\ hibrid\, nici pur religioas\, dar nici � ca s\spunem a[a � �mental\� (sau, mai bine zis, [i una [i alta), numit\ `n ultimavreme din ce `n ce mai frecvent �istorie a mentalit\]ilor religioase�16. Dup\cum, de altfel, s-a [i remarcat, a ajuns iluzoriu ast\zi �s\ vrei s\ prezin]icercetarea [`n acest domeniu] ca un ansamblu coerent � sau �s\ privilegieziun anumit unghi de analiz\ f\r\ o oarecare doz\ de arbitrar �17. De la`ncadrarea pastoral\ a credincio[ilor prin re]eaua de parohii, p`n\ lacercetarea rolului jucat de predicatorii itineran]i, c\lug\ri [i comunit\]ilereligioase `n cre[tinarea [i cultivarea spiritualit\]ii `n spa]iul rural ; de laistoria a[a-numitelor �puteri miraculoase� � c\rora li s-au dedicat `n ultimiiani nenum\rate anchete referitoare at`t la cultul relicvelor [i conceptul desfin]enie, c`t [i la practicile taumaturgice [i viziunile profetice � p`n\ laevaluarea statutului minorit\]ilor religioase (eretici, disiden]i, evrei) �enumerarea put`nd continua la nesf`r[it � noua istorie n\scut\ prin actul defagocitare operat de �mentalul colectiv� s-a pulverizat `n doar c`]iva ani`ntr-o constela]ie de cercet\ri mai mult sau mai pu]in `ntinse, unificate maimult prin ipostaza �postmodern\� a istoriografiei, pe care o evoc\, dec`t

3 3 9

prin apartenen]a la un proiect comun. Nici subiectul predica]iei nu a r\masstr\in de acest spectru tematic, investigarea sa urm\rind fie strategia actului`n sine (cum au f\cut Jacques Le Goff [i Jean-Claude Schmitt, care au ar\tatcu ajutorul a[a-numitelor exempla cum s-au folosit predicatorii medievalide resursele culturii profane [i folclorice pentru a propaga normele oficialeale credin]ei18), fie modalit\]ile de r\sp`ndire [i receptare a mesajelorreligioase de c\tre o societate impregnat\ de o spiritualitate difuz\ [itraversat\ de o multitudine de st\ri contradictorii. Aici, `n acest punctminuscul din vastul perimetru caracteristic ast\zi cercet\rii mentalit\]ilorreligioase se insereaz\, de altfel, [i opera istoric\ a lui Jean Delumeau.

N\scut la 18 iunie 1923 la Nantes, viitorul istoric apar]inea unei familiiburgheze, destul de ̀ nst\rit\, dac\ nu chiar bine situat\, judec`nd at`t dup\profesiunea tat\lui (Léon Delumeau, comerciant), c`t [i dup\ faptul c\mama (n\scut\ Claire Séguineau) nu pare a fi avut, potrivit obiceiului curent`n astfel de familii, vreo ocupa]ie `n afara cadrului domestic. ~ncepute laGrasse, Nisa [i Marsilia (`n fiecare din localit\]ile men]ionate Delumeauurm`nd, succesiv, cursurile Institutului Fénélon [i ale Liceelor Masséna [iThiers), studiile t`n\rului nantez se vor `ncheia la Paris (la faimosul liceuHenri IV [i, `n 1943, la École Normale Supérieure), unde `[i va treceulterior [i agrega]ia. Din 1947 (c`nd s-a c\s\torit cu Jeanny Le Goff, viitordoctor `n medicin\, cu care va avea trei copii), Jean Delumeau va fi, per`nd, profesor la liceul Alain Fournier din Bourges (1947-1948), membru al{colii Franceze din Roma (1948-1950), profesor la liceul Chateaubriand dinRennes (1950-1954) [i deta[at timp de un an (1954-1955) la C.N.R.S.(prestigiosul Centru Na]ional de Cercet\ri {tiin]ifice), ultima etap\ fiindtotodat\ [i prima a viitoarei sale cariere universitare. Dup\ ce `[i sus]inedoctoratul (potrivit regulamentului francez, cu dou\ teze, una principal\,intitulat\ Via]a economic\ [i social\ la Roma `n a doua jum\tate a seco-lului XVI, cealalt\ complementar\, dedicat\ aceluia[i spa]iu [i aceluia[idomeniu : Alaunul Romei 19), ob]in`nd, `n acest fel, gradul de conferen]iar,apoi pe cel de profesor de istorie modern\ la Facultatea de Litere dinRennes (unde va activa din 1957 p`n\ `n 1970), Delumeau se mut\ din1970 la Paris, unde va ocupa, `n 1974, prin concurs, Catedra de istorie amentalit\]ilor religioase de la Collège de France, nu `nainte `ns\ de a trecemai `nt`i pe la faimoasa École Pratique des Hautes Études (unde a fostnumit `n 1962 director de studii) [i pe la nu mai pu]in celebra UniversitateParis I (unde a devenit, `n 1970, profesor de istorie modern\). Numeroaselepremii [i distinc]ii ob]inute pe parcursul acestei spectaculoase cariere i-auadus istoricului o consacrare care a dep\[it cur`nd grani]ele Fran]ei. Laureatal Academiei de {tiin]e Morale [i Politice (`n 1959), r\spl\tit cu Medalia deargint a C.N.R.S. (`n 1982) [i cu titlul de Membru al Institutului (Académiedes Inscriptions et Belles-Lettres), Delumeau a fost [i beneficiarul MareluiPremiu pentru istorie al Academiei Franceze (1968) [i al celui na]ional, ̀ n 1987,pentru merite `n acela[i domeniu, f\r\ a mai socoti [i celelalte prestigioasedistinc]ii care l-au onorat (Marele Premiu catolic pentru literatur\, `n 1977,Marele Premiu pentru istorie al ora[ului Paris, `n 1981 etc.), tot at`t de

POSTFA}|

P|CATUL {I FRICA340

semnificative pentru neobi[nuitul s\u palmares20. Mai este, oare, nevoiede ad\ugat c\ opera `ncununat\ prin asemenea semne de recunoa[tereeste realmente impresionant\ ?

Impresionant\, `ntr-adev\r, este aceast\ oper\ nu numai prin dimen-siunile ei neobi[nuite (23 de c\r]i, dintre care doar 5 `n colaborare21), caresuport\ compara]ie cel mult doar cu produc]ia istoriografic\ a lui PierreChaunu ; ea este remarcabil\ `n primul r`nd prin continuitatea tematic\ pecare o eviden]iaz\, ne`ntrerupt\ mai bine de 30 de ani. Aidoma colegilors\i de genera]ie, Delumeau a `nceput [i el � respect`nd tendin]a epocii �prin a se interesa de istoria economic\ [i social\, urm\rind, `n prima satez\ de doctorat, dezvoltarea urbanismului, a obiectivelor sale religioase,a metodelor [i surselor sale de finan]are ̀ ntr-o capital\ european\ aflat\, ̀ nperioada aleas\ spre cercetare, `n plin proces de expansiune22. Foartecur`nd, `ns\, la numai trei ani de la publicarea Alaunului Romei, el vap\r\si aceast\ �cale regal\� (la care nu va reveni dec`t ocazional, prin treivolume, consacrate civiliza]iei Rena[terii, Italiei [i Romei23), pentru a sededica definitiv istoriei religioase, spre care ̀ l ̀ mpingea nu numai educa]iaprimit\ `n familie [i `n mediile [colare frecventate `n copil\rie [i adoles-cen]\, ci [i curiozitatea de a verifica el `nsu[i, `n cadrul acestei sferecognitive, dar cu mijloacele [i experien]a maturit\]ii, validitatea unorjudec\]i intuite odinioar\ ca mult prea sumare [i simplificatoare. Astfel s-an\scut cartea despre Reform\ � adev\rat\ piatr\ de hotar a unui parcursstr\b\tut ulterior coerent [i metodic. �La ̀ nceput � scrie Delumeau, reamin-tindu-[i dup\ ani cel de-al doilea debut � vroiam s\ cunosc � [i s\ faccunoscut\ � mai bine Reforma protestant\. Crescut `n spiritul catolicis-mului tradi]ional, nu aveam despre ea dec`t idei comune, cel mai adesear\uvoitoare. M\ hot\r`sem, deci, pentru obiectivitate, pentru senin\tate,pentru `n]elegera unui univers care `mi fusese p`n\ atunci str\in. Aceastaa fost, c`nd m-am decis s\ pornesc la drum, principala mea preocupare[...]. Dintr-un punct de vedere pur metodologic... g\seam c\ este inutil s\reiau pe larg, dup\ at`]ia al]ii, opozi]iile care aruncaser\ una `mpotrivaceleilalte cele dou\ frac]iuni religioase ale lumii occidentale. Ce se maiputea scrie nou despre un asemenea subiect ? Era, `n schimb, important s\ar\t unui public format esen]ialmente de catolicism, originalitatea [i op]iu-nile majore ale protestantismului [adopt`nd ] dup\ aceea o atitudine paralel\,c`nd a fost vorba s\ studiez, `ntr-o a doua lucrare, Biserica roman\ post-tridentin\ �24. De[i au fost scrise mult dup\ momentul la care se refer\,put`ndu-li-se, deci, imputa o oarecare �doz\� de iluzie retrospectiv\, acestecuvinte apar, la lectur\, cu totul remarcabile, fiind demne de re]inut din celpu]in trei puncte de vedere. Mai `nt`i, ele ar\tau `nc\ de pe atunci cu toat\claritatea � c\r]ile ulterioare ale istoricului nef\c`nd dec`t s\ confirme acestlucru � c\, ̀ n ciuda faptului c\ era un om care credea, iar credin]a ̀ i inspiracercetarea, Delumeau nu era dispus s\-[i lase convingerile s\-i `ntunecejudecata, preschimb`ndu-l din analist impar]ial `ntr-un apologet (sau, dup\caz, detractor). Dup\ cum a constatat de cur`nd unul dintre cei care `icunosc `ndeaproape biografia [i opera (dar asemenea exemple pot fi

3 4 1

invocate cu zecile), �credin]a sa cre[tin\ a favorizat alegerea mai multoradintre c`mpurile sale de cercetare, f\r\ a-i oblitera prin aceasta sim]ulanalizei critice [i libertatea de istoric�25. ~n tot ceea ce a scris, autorulCiviliza]iei Rena[terii [i al Fricii `n Occident a [tiut s\ p\streze un justechilibru. De altfel, Na[terea [i afirmarea Reformei, despre a c\rei genez\depun m\rturie cuvintele de mai sus, nu a fost singurul pretext pe care [il-a creat Delumeau pentru a explora originile [i evolu]ia confesiuniiprotestante [i nici unica sa tentativ\ de a situa `n paralel dou\ din religiileeuropene dominante, nu pentru a o cobor` pe una ̀ n favoarea celeilalte, cispre a le scoate mai bine `n relief similitudinile [i posibilele c\i de dialog.Le cas Luther, publicat `n 1983 sau Un chemin d�histoire, tip\rit doi ani maidevreme s`nt, din acest unghi, deosebit de gr\itoare, tr\d`nd o consecven]\cu nimic afectat\ de trecerea timpului. ~ntrevedem aici `nc\ o dimensiunea operei � care este, `n acela[i timp, [i a vie]ii � lui Delumeau, sesizabil\`nc\ din paginile deja citate, pe care f\r\ gre[ am putea-o numi dreptecumenism, dac\ termenul nu ar fi, totu[i, oarecum impropriu, prin conota]iilesale ap\sat religioase, pentru a caracteriza atitudinea unui istoric care r\m`ne,totu[i, laic. S\ recitim, pentru a ne convinge, ultimele cuvinte din fragmentulde mai sus, al\tur`ndu-le cuvenita `ntregire, care explic\ felul `n care, dup\Reforma protestant\, autorul a `nceput s\ se intereseze [i de Reformacatolic\. �~ntruc`t � scrie el mai departe � conciliul de la Trento, ca [iLuther, este pe cale de a se dep\rta rapid de noi, se cuvenea, oare, ca,ced`nd unei mode a zilei, s\ transform o carte de istorie `ntr-o scrierepolemic\ [i s\ acop\r de repro[uri Biserica roman\ restructurat\ [i renovat\prin marile hot\r`ri din secolul al XVI-lea, `n condi]iile `n care marelederapaj al cre[tinismului avusese, `n realitate, loc `nc\ din timpul Imperiuluiroman ? Dac\ doream s\ r\m`n la `n\l]imea unui discurs istoriograficautentic, trebuia s\ refuz aceast\ prea u[oar\ ispit\ �26. Astfel a luatna[tere, ̀ n prelungirea [i continuarea c\r]ii precedente, o nou\ contribu]ie,dedicat\ Catolicismului `ntre Luther [i Voltaire, prilej pentru autor de asublinia, cum singur o m\rturise[te, �componentele originale, bog\]ia [ivigoarea catolicismului tridentin�, dar, nu uit\ el s\ precizeze, �f\r\ a-miface iluzii asupra rigidit\]ii sale�27. Men]iunea este important\ [i `nc\ odat\ revelatoare pentru atitudinea moral\ a lui Delumeau care, catolic fiind[i deschis dialogului, nu ̀ n]elege, vorbind despre propria-i confesiune, s\-ioculteze neajunsurile sau s\-i justifice sl\biciunile. Prin aceasta, el nepropune, nu neap\rat deliberat, un model de conduit\ la care s-ar cuvenis\ medit\m.

~n prefa]a unui alt volum, mult mai recent, menit a da seam\ deoriginile, evolu]ia, doctrinele [i principiile etice ale marilor religii alelumii � ini]iativ\ ea `ns\[i gr\itoare prin ]elurile-i subiacente �, istoricul nuezit\ s\-[i reafirme profesiunea de credin]\, de ast\ dat\ `n ambian]a unuiproiect colectiv mai amplu dec`t cel pe care-l construise de unul singur,prin analiza paralel\ a celor dou\ Reforme. �...Lucrarea [de fa]\] � `[iavertizeaz\ el cititorii � nu este un catalog plin cu cifre, procentaje [i h\r]ice se refer\ la marile religii. Exist\ deja lucr\ri excelente de acest gen.

POSTFA}|

P|CATUL {I FRICA342

Pentru noi important a fost s\ prezent\m publicului esen]a fiec\rei religii[i s\-i punem `n lumin\ bog\]ia spiritual\. Cartea noastr\ poate, prinurmare, fi comparat\ cu o mas\ rotund\ unde fiecare se afl\ pe picior deegalitate cu partenerii s\i. To]i iau cuv`ntul, fie ca reprezentan]i ai religieila care ader\, fie ca speciali[ti califica]i `n acel domeniu. Indiferent depozi]ia lor, ei `[i propun religia cu `n]elegere, `ncerc`nd s\ transmit\ ceeace are ea mai bun... Asta nu duce la un ecumenism facil. Nu acesta estescopul nostru. Vrem, `n schimb, s\ facilit\m la credincio[ii din diferitereligii ale lumii, dialogul [i capacitatea de a-l asculta pe cel\lalt�28. Conti-nuarea `ns\ � o continuare `n spirit, nu [i `n timp, `ntruc`t cuvintele careurmeaz\ au fost rostite `nainte cu 12 ani ca proiectul de mai sus s\ prind\contur � este, dac\ se poate spune astfel, [i mai elocvent\, tr\d`nd nunumai aceea[i consecven]\ `n promovarea dialogului interconfesional, dar[i refuzul, deja semnalat, al autorului de a-[i pune la ad\post propriareligie de judec\]ile critice, de exigen]ele de reformare sau de compro-misurile necesare acestui dialog. S\-i d\m, a[adar, `nc\ o dat\ cuv`ntul,pentru a se explica, el singur, pe larg : �Nu ezit s\ declar c\ ast\zi trebuies\ fim cre[tini `nainte de a fi catolici, protestan]i sau ortodoc[i. Pentrumine, viitorul cre[tinismului trece prin reu[ita, fie [i par]ial\, a ecume-nismului, f\r\ de care el nu-[i va reg\si credibilitatea... Or, principaleleobstacole `n fa]a ecumenismului par, actualmente, mai pu]in doctrinare,c`t administrative, structurile osific`ndu-se pe parcursul unui prea ̀ ndelun-gat divor]... Este urgent ca, `n sensul celor indicate de [conciliul de la]Vatican II, « s\ fie modificat raportul cople[itor dintre Roma [i Bisericauniversal\ »... [i « decolonizate Bisericile locale ». Ceea ce nu se poate facedec`t prin acceptarea unui larg pluralism, admi]`nd diversitatea litur-ghiilor, a sensibilit\]ilor colective, a temperamentelor culturale [i a func]iilorecleziastice, dar `n cadrul profes\rii aceluia[i Credo fundamental... ~naceast\ schem\ de tip nou, care propune unitatea `n diversitate, fiecareBiseric\ `[i p\streaz\ personalitatea, organizarea, liturghiile, dar recunoa[tecatolicitatea [adic\ universalitatea � n. ns., Al.-Fl. Platon] [i func]iileecleziastice ale celorlalte confesiuni cre[tine, unindu-se cu ele `n adun\riconciliare pentru a m\rturisi Evanghelia [i a asigura asisten]\ lumii. Dece � `ncheie istoricul � s\ continu\m s\ refuz\m aceast\ propunere 29 ? Dece s\ ne fie FRIC| de fra]ii no[tri ? De ce s\ ne fie FRIC| a ne `nt`lni cu ei`n cadrul aceluia[i « conciliu » ? S\ `mplinim acest gest de bun\voin]\.Sf`ntul Duh va face restul �30.

Cuv`ntul �fric\�, repetat de dou\ ori `n finalul lungului citat transcrismai sus, are, cum vom constata cur`nd, o semnifica]ie mai ad`nc\ `n�economia� operei lui Delumeau, dec`t simpla figur\ de stil, pe care el odenot\. Pentru moment, `ns\, nu putem s\ nu observ\m, `nc\ o dat\,remarcabila coeren]\, peste ani, a unei atitudini pe care autorul a avut t\rias-o respecte, dac\ putem spune a[a, �contre vents et marées�. Or, fiind unaad`nc ̀ nr\d\cinat\ ̀ n caracter, aceast\ consecven]\ se dezv\luie cu at`t maimult ca fiind [i una a operei, de vreme ce la Delumeau, mai mult, poate,dec`t la confra]ii s\i, opera, convingerile [i via]a apar [i mai profund legate

3 4 3

`ntre ele dec`t se `nt`mpl\ la savan]ii lipsi]i de inspira]ia fecundant\ acredin]elor religioase. Statornicia cu care [i-a promovat istoricul convin-gerile a fost dublat\ [i, `n acela[i timp, `nt\rit\, de perseveren]a pe careDelumeau a pus-o `n slujba unui proiect istoriografic unitar at`t `n fond, c`t[i `n form\, inaugurat prin volumele mai sus citate [i continuat apoi, f\r\`ntrerupere, p`n\ ast\zi. Este `nc\ o tr\s\tur\ care `i particularizeaz\ activi-tatea � a treia, dac\ respect\m schema ternar\ enun]at\ mai sus � merit`nd,de aceea, o analiz\ cu at`t mai atent\, cu c`t ea se ̀ ntrupeaz\ [i ̀ n prezentulvolum.

Urm\rind, cum am v\zut, prin cartea din 1965 consacrat\ Reformei, s\eviden]ieze �originalitatea [i op]iunile majore ale protestantismului� [i,prin continuarea ei, rezervat\ catolicismului, inova]iile aduse de doctrinatridentin\ unei confesiuni ce trebuia grabnic reamenajat\, istoricul a mai`ntrev\zut, tot atunci, o cale susceptibil\ de a i se oferi, cu un incontestabilprofit, spre cercetare. �~n momentul `n care eram gata s\ `ntreprind ooper\ istoriografic\ � constat\ el retrospectiv, reconstituind `mprejur\rile`n care a ajuns s\-[i conceap\ proiectul � aveam `n vedere un al doileaobiectiv : s\ descop\r rela]iile `ntre teologie [i aspira]iile colective ; pe scurt,s\ scot doctrina din universul doctorilor pentru a o lega de cel al credin-cio[ilor [i s\ ar\t c\ exist\ mereu `n aceast\ privin]\ o rela]ie reciproc\ �de obicei incon[tient\ � `ntre ofert\ [i cerere�31. Modelele nu-i lipseautalentatului istoric, care putea valorifica aici, cu folos, pre]ioasele sugestiicon]inute at`t `n monografia prin care Lucien Febvre restituise personali-tatea fondatorului Reformei32, c`t [i `n studiul prin care tot el analizaseavatarurile sentimentului de dragoste, pornind de la Heptameronul Margareteide Navarra33. Diferen]a � capital\, `ns\ � consta `n faptul c\, `n timp ce`nainta[ul s\u `[i limitase investiga]ia la dou\ cazuri individuale, neav`ndcum proceda altfel, Delumeau avea toate condi]iile, cu metodele [i concep-tele istoriei mentalit\]ilor, care ̀ i lipsiser\ lui Febvre, de a-[i extinde anchetala ansamblul `ntregii societ\]i, pentru a verifica dac\ ipoteza sa despreclimatul care favorizase r\sp`ndirea doctrinei luterane era confirmat\ saunu. �...Mi se p\rea important [i nou � scrie el, continu`nd a-[i rememoraexperien]a � s\ l\rgesc la nivelul colectivului perspectiva pe care L. Febvreo limitase la individual. Dac\, `ntr-adev\r, doctrina justific\rii prin credin]\(care nu era nou\) s-a r\sp`ndit at`t de amplu ̀ n secolul al XVI-lea, aceastaa ]inut, f\r\ `ndoial\, de mijlocul revolu]ionar de comunicare reprezentatde tipar, dar [i de faptul c\ [i al]ii cuno[teau teama de infern pe care otr\ia Luther�34. Or, toate indiciile pe care le-a putut culege cu prilejulacelui `nceput evocat peste ani l-au pus pe istoric `n situa]ia de a seconvinge c\ societatea cre[tin\ vest-european\ a tr\it `n secolele XV-XVI cuspaima continu\ a blestemului ve[nic, neexorcizat\, dup\ cum tot el aveas-o constate, dec`t foarte t`rziu, dup\ mari eforturi [i niciodat\ pe de-a-ntregul.Tema pe care autorul a urm\rit-o st\ruitor timp de c`teva decenii [i pe carea explorat-o minu]ios de-a lungul mai multor c\r]i i-a fost treptat sugerat\tocmai de aceste constat\ri.

POSTFA}|

P|CATUL {I FRICA344

Cele dintì piese consistente la voluminosul dosar al fricii au fostadunate de Delumeau pe parcursul document\rii aflate la originea Civili-za]iei Rena[terii. Studierea atent\ a aspectelor definitorii ale fenomenuluirenascentist � pentru care `l preg\tiser\, de altfel, primele sale cercet\ri �i-au prilejuit mai `ntì istoricului constatarea � radical diferit\ nu numai declasica interpretare marxist\, dar [i de ̀ nchipuirea contemporanilor ̀ n[i[i �c\, departe de a se deosebi radical de medievalitate � a[a cum crezuser\cei mai mul]i � Rena[terea ì era, dimpotriv\, intim asociat\. �Dac\ s-ar`nl\tura � scria el, pe bun\ dreptate � din c\r]ile de istorie cei doi termenisolidari � [i solidar inexac]i � de « Ev Mediu » [i de « Rena[tere », `n]elegereaperioadei care se `ntinde de la Filip cel Frumos p`n\ la Henric al IV-leane-ar fi [sensibil] u[urat\. Dintr-un singur condei s-ar l\sa deoparte unlot `ntreg de prejudec\]i. Mai cu seam\, ne-am descotorosi de ideea c\ ot\ietur\ brutal\ a desp\r]it un veac al `ntunericului de o epoc\ a lumi-nii�35. ~n al doilea r`nd, [i `ntr-un contrast tot at`t de flagrant cu ideilecomune despre aceast\ epoc\, Delumeau s-a sim]it obligat s\ subliniezeceea ce, dup\ opinia sa, constituia particularitatea ei dominant\ ([i surprin-z\toare, totodat\, pentru cei `nv\]a]i a o privi din unghiurile conven-]ionale). �Rena[terea � observa el `n acest sens � a l\sat veacurilorurm\toare o imens\ mo[tenire [care] continu\ s\ uimeasc\ prin violen]acurentelor contradictorii care s-au ̀ nfruntat. Ea s-a entuziasmat de frumu-se]e, dar ne-a l\sat o extraordinar\ galerie de opere oribile [i nes\n\toase.A conjurat pacea, dar s-a dezl\n]uit `n r\zboaie religioase. A fost [i sur`s[i ur\, delicate]e [i b\d\r\nie, sfidare [i sobrietate, `ndr\zneal\ [i temere.Aidoma unui adolescent `n care se zbat cu `nver[unare for]e potrivnice [icare nu [i-a cucerit `nc\ un echilibru, Rena[terea a fost mai mult ambi-]ioas\ dec`t rezonabil\, mai mult str\lucitoare dec`t profund\, mai mult`ncordat\ dec`t eficace ; ea a fost varietate, joc de contrarii, explorareardent\ [i, c`teodat\, ciorna unui ocean de nout\]i �36. Mai presus, `ns\,de orice, ea i-a ap\rut autorului � care a revenit ulterior de nenum\rate oriasupra acestei imagini37 � ca un timp al angoasei, al marilor spaimeescatologice, al temerilor multiple [i intense, dominat de macabru [itraversat de o sumedenie de nenorociri. Tocmai acest versant, neobi[nuitpentru o epoc\ `ntrev\zut\ p`n\ atunci sub un cer senin, de lumin\, l-adeterminat pe Delumeau s\ consacre perioadei o a doua investiga]ie,desf\[urat\ de ast\ dat\ din perspectiva mentalului colectiv. N\scut\ dincercetarea precedent\ [i din reflec]ia asupra datelor ei, Frica `n Occident(carte provocat\ [i de o experien]\ personal\ a autorului, pe larg relatat\chiar `n preambul38) i-a adus istoricului francez nu doar deplina recunoa[-tere [tiin]ific\ (nemaivorbind de succesul de public) la care `l `ndrept\]eauscrierile sale de p`n\ atunci, dar [i posibilitatea, `ndelung a[teptat\ [iminu]ios g`ndit\ de a reface, pe traiectoria `nc\ insuficient cunoscut\ atr\irilor religioase filtrate de structurile universului mental, liniile de for]\ale culturii occidentale, `n conformitate cu modelul pe care `ncepuse a [i-lconstrui. Pentru a ]ine, `ns\, dreapta m\sur\, se cuvine spus c\ JeanDelumeau nu era nici aici complet lipsit de repere. Cu mult `naintea sa,

3 4 5

Georges Lefebvre experimentase [i el acela[i tip de cercetare, dar `nleg\tur\ cu un episod caracteristic climatului revolu]ionar din 1789, carenu f\cuse p`n\ `n acel moment obiectul vreunui interes deosebit sau alunor preocup\ri speciale39. ~n loc de a urm\ri, `ns\, aidoma predece-sorului, cristalizarea afectiv\ `n jurul unui eveniment oarecare, discipolul amers mult mai departe, prefer`nd, `n spiritul experien]ei acumulate [i alpropriilor preocup\ri, surprinderea diferitelor �figuri� ale aceluia[i senti-ment de-a lungul unei epoci date. Publicat\ `n 1978, monografia dedicat\spaimelor colective � prima de o asemenea amploare `n istoriografiaeuropean\ � a avut imediat parte de un ecou imens, fiind tradus\ `n maimulte ]\ri europene, `n S.U.A. [i Japonia40. Inventarul tuturor temerilor [iobsesiilor colective care au b`ntuit societatea occidental\ `n secolele XIII/XIV-XVIII l-a condus pe Delumeau, `n buna tradi]ie a sociologiei istorice,ale c\rei lec]ii le asimilase perfect, s\ identifice dou\ paliere distincte deanaliz\. ~n cel dint`i, rezervat �fricilor celor mul]i�, el s-a ocupat demultitudinea spaimelor permanente sau recurente, reale sau imaginarecare [i-au pus cu putere amprenta asupra psihicului colectiv, imprim`ndconduitelor populare un radicalism manifestat `n chipurile cele mai bizare[i aberante cu putin]\. Cel de-al doilea palier, unde au fost `nseriatespaimele �savante� sau cugetate, tr\ite [i generalizate de elita ecleziastic\a timpului la nivelul `ntregii societ\]i, l-a f\cut pe autor s\ se `ntrebe dac\elementele sale de con]inut nu trebuiau considerate fie ca un substitutteologic menit a ra]ionaliza � prin numire, explicare [i organizare �nenum\ratele temeri [i angoase colective, fie ca expresia unei riposteviolente din partea culturii savante care, amenin]at\ fiind de o civiliza]iepopular\ conservatoare [i pe trei sferturi `nc\ p\g`n\ `n credin]ele [imanifest\rile ei, a crezut de cuviin]\ s\ o `ncadreze [i s\ o controleze prinintermediul unor frici �superioare�. Concluzia sa este c\, nutrind la ̀ ncepu-turile timpurilor moderne mentalitatea unei �cet\]i asediate�, Bisericile apusene(catolic\ [i protestant\) � devenite, `ntre timp, [i mari puteri � au fostpredispuse nu numai s\-[i suporte pasiv spaimele, ci s\ le [i propageprintre cei din jur, asemeni cuiva care � spune Delumeau � av`nd totul depierdut, nu vede `n jur dec`t du[mani. A[a au ajuns ele s\ dezvolte, `nacela[i interval (secolele XIII/XIV-XVIII), o pastoral\ a fricii, cu at`t maieficient\ `n ac]iunea ei, cu c`t se grefa pe un sentiment general de culpa-bilitate, alimentat de `ns\[i esen]a cre[tinismului. �Oamenii de alt\dat\ aiBisericii � observ\ autorul � acceptau ca o eviden]\ necesitatea... uneiconvingeri [i a unei practici religioase uniforme. Ei au vrut, `ns\, nu numais\ inoculeze credin]a cre[tin\ ansamblului popula]iei, ci s\-i adauge [i omoral\ venit\ de-a dreptul din m`n\stiri. O tentativ\ at`t de ambi]ioas\ nuputea avea vreo [ans\ de succes dec`t dac\ era `nso]it\ de amenin]\ri laadresa celor recalcitran]i sau ezitan]i : sanc]iuni terestre, desigur, dar [ipromisiunea infernului pentru to]i refractarii�41. Prelungire aproape organic\a volumului precedent [i, `n acela[i timp, `nc\ o treapt\ a proiectului dereconstituire a evolu]iei tr\irilor religioase, inaugurat de acesta, P\catul [ifrica focalizeaz\ analiza tocmai pe aceast\ original\ pedagogie, hr\nit\ de

POSTFA}|

P|CATUL {I FRICA346

o nou\ [i `n acela[i timp veche spaim\, cea mai cople[itoare dintre toate :frica de sine, de labilitatea unei naturi umane corupte de p\catul originar.

F\r\ a intra `n detaliile unei analize la care cititorul va fi avut destultimp s\ mediteze p`n\ a nu ajunge aici, nu putem totu[i s\ nu remarc\m,din nou, remarcabila coeren]\ a unei demonstra]ii, care asociaz\ parc\ [imai intim prezenta carte prologului ei din 1978. Care este, pe scurt, teza eiprincipal\ ?

Autorul afirm\ c\, `n climatul de nesiguran]\ general\ al secolului XIV,dominat de un [ir aproape ne`ntrerupt de calamit\]i, de impunerea atot-st\p`nitoare a macabrului [i de generalizarea unui profund pesimism,hr\nit de doctrina cre[tin\ a dispre]ului fa]\ de lume, no]iunea de �p\cat�,[i a[a central\ `n cadrul religiei dominante, a c\p\tat o importan]\ supra-dimensionat\, devenind una din preocup\rile principale ale civiliza]ieioccidentale [i angaj`nd `ntreaga societate, �de la teologi la cei mai mode[ti]\rani �42. Accentul perpetuu [i din ce `n ce mai puternic pus pe sl\bi-ciunea naturii umane [i pe gre[eala care-i condusese pe cei dint`i oameniafar\ din Paradis nu a avut drept urmare numai reconfigurarea imaginii luiDumnezeu, din ocrotitoare [i patern\, ̀ n aceea a unui implacabil judec\tor.~n egal\ m\sur\, el a provocat, prin supralicitarea culpei, [i o nevroz\colectiv\ a vinov\]iei, explicat\ de Jean Delumeau, din unghi psihiatric, ca�devia]ia religioas\ [i patologic\ a unui cre[tin care ̀ [i focalizeaz\ mesajulasupra evoc\rii p\catului [i se reduce la un dispozitiv de lupt\ împotrivaacestuia �43. Subiectul afectat de o asemenea sf`[iere se simte literalmenteasediat : antrenat `ntr-o lupt\ inepuizabil\ `mpotriva lui `nsu[i, fr\m`ntat dene`ncetate examene de con[tiin]\, b`ntuit de obsesia irepresibil\ a mor]ii,el nu vede alt mijloc de a contracara amenin]\rile unei lumi impure [iputrede, dec`t `ntr-o escalad\ a mortific\rilor. Pastorala catolic\ [i aceeaprotestant\ din secolele XVI-XVIII � care nu trebuie interpretate, ne previneautorul, doar dintr-un unghi utilitar, ca instrumente de guvernare, ci [i caexpresii ale spaimei de care erau anima]i chiar cei ce le propagau � nu auf\cut dec`t s\ exacerbeze aceast\ nevroz\ p`n\ la dimensiunile unei �supra-culpabiliz\ri� generale, inocul`nd-o ireversibil, prin mijloacele care le-austat la ̀ ndem`n\, psihicului colectiv. Con[tiin]a vinovat\ a p\catului, obsesiamor]ii [i a Judec\]ii de Apoi, convingerea c\ lumea are un caracter efemer,iar peniten]a este etern\ au devenit structuri de rezisten]\ ale mentalit\]iivest-europene la `nceputurile modernit\]ii, evoc`ndu-i, astfel, dureroasagesta]ie.

F\r\ `ndoial\ c\ o prezentare at`t de simplificat\ a unei demonstra]ii `nrealitate mult mai complex\ [i mai nuan]at\ dec`t a putut fi ar\tat\ aici risc\`ntotdeauna s\ scape din vedere multe alte aspecte extrem de edificatoare.Bun\oar\, neobi[nuita erudi]ie a autorului care, spre deosebire de Frica `nOccident, a reu[it s\ mobilizeze `n paginile de fa]\ o documenta]ie nunumai cantitativ impresionant\, ci aproape [i f\r\ egal prin varietatea ei ;sau propensiunea sa interdisciplinar\, v\dit\, ca [i `n volumul precedent,prin repetatele tentative de a asocia explica]iei istorice concepte [i metodo-logii conexe, provenite at`t din psihiatrie [i psihologie, c`t [i din sociologie.

3 4 7

Dup\ cum a observat unul din � paradoxal � destul de pu]inii s\i recenzen]i,Jean Delumeau, ca to]i istoricii autentici, �nu este omul ipotezelor `ndr\zne]e,geniale sau n\stru[nice �44. El este, `n schimb, un cercet\tor riguros, carenu ezit\ s\ convoace pentru fiecare considera]ie pe care o face un temeinicbagaj documentar. O desf\[urare de for]e ca aceea pe care o oglinde[teprezentul volum nu putea `ns\, `n ciuda amplorii sale, lua `n calcul totul.Cu siguran]\ c\ interpretarea general\ propus\ aici de Delumeau aparecredibil\. Este ea, `ns\, [i complet\ ? A formula aceast\ interoga]ie nu`nseamn\ a reduce cu ceva meritele incontestabile ale c\r]ii. Ea invit\,doar, la c`teva (posibile) complet\ri.

~n primul r`nd, trebuie spus c\, vorbind despre propria-i investiga]ie,autorul are perfect\ dreptate s\ o considere drept expresia en raccourci aunei posibile istorii totale a fiin]ei umane. �A `ncerca, � scrie el cu temei �`ntr-un [anumit] spa]iu [i pe o secven]\ cronologic\ date, s\ faci istoriap\catului, deci a imaginii de sine negative, `nseamn\ s\ te situezi `ninima unui univers uman. ~nseamn\ s\ deta[ezi totodat\ un ansamblu derela]ii [i de atitudini constitutive unei mentalit\]i colective. ~nseamn\ s\redescoperi medita]ia unei societ\]i asupra libert\]ii umane, asupra vie]ii [ia mor]ii, asupra e[ecului [i a r\ului. ~nseamn\ s\ dezv\lui concep]ia eiasupra raporturilor dintre om [i Dumnezeu [i felul `n care [i-l reprezint\pe acesta. Deci, `n interiorul anumitor limite, `nseamn\ s\ `ntreprinzi `nacela[i timp o istorie a lui Dumnezeu [i o istorie a omului�45. El vede, deasemenea, corect faptul c\ predispozi]ia teologilor [i predicatorilor catolici[i protestan]i de a dramatiza mesajul Scripturii, prin corelarea [i mai str`ns\a piet\]ii cre[tine cu sentimentul vinov\]iei, este urmarea fireasc\ at`t atradi]ionalei doctrine a �dispre]ului fa]\ de lume�, c`t [i a ansamblului defenomene negative cunoscute sub numele de �criza secolului XIV�, care auradicalizat sentimentul respectiv, d`ndu-i o amploare nemaicunoscut\. Pede alt\ parte, Delumeau este c`t se poate de `ndrept\]it s\ atribuie remar-cabila coeren]\ a acestui discurs de-a lungul aproape a unei jum\t\]i demileniu � o �coeren]\ a pesimistului�, spune el � `nr\d\cin\rii sale `n mitulcompensator al �v`rstei de aur� sau al �Paradisului terestru�, nerecuperabilaltcumva dec`t printr-o gra]ie selectiv\ (care �`i va chema pe mul]i, dar `iva alege pe pu]ini �). �Aceast\ afirma]ie � constat\ autotul � acceptat\odinioar\ de aproape to]i teologii, nu putea decît s\ dea na[tere uneipastorale dramatice [i s\ încline spre severitate ansamblul Bisericii înv\]\-toare �46. Dup\ p\rerea noastr\, `ns\, mai exist\, `n privin]a aceluia[ifenomen, cel pu]in dou\ explica]ii care n-ar trebui omise. De ce s\ nuvedem, bun\oar\, ̀ n dolorismul excesiv al secolelor XIV-XVIII, ̀ n generali-zarea angoaselor colective [i ̀ n supraculpabilizarea credincio[ilor expresiileultime ale unui `ndelungat proces de individualizare [i reconfigurare apiet\]ii pe criterii exclusiv morale, inaugurat cu trei veacuri mai devreme,`n contextul a ceea ce s-a numit atunci �reforma gregorian\� ? Dup\ cum auar\tat-o nenum\rate anchete recente sau ceva mai vechi, trecerea, `n jurulanului 1000, de la un tip de credin]\ esen]ialmente participativ [i gestual � al�f\cutului�, nu al �tr\itului� �, redus la oficierea liturghiei [i `ndeplinirea

POSTFA}|

P|CATUL {I FRICA348

riturilor consacrate, la o spiritualitate de inspira]ie monastic\, ale c\reicriterii de judecat\ nu mai erau aspectele formale ale cultului, ci fervoarea[i consecven]a cu care erau transpuse `n via]\ normele etice derivate dinmodelul cristic, a constituit un moment capital `n evolu]ia Cre[tin\t\]iioccidentale, nu numai prin faptul c\ a schimbat datele fundamentale alecredin]ei, dar [i prin aceea c\ a amorsat transformarea principiilor `nse[icare guvernaser\ p`n\ atunci raporturile dintre instan]ele acestei lumi.Unitatea organic\ ([i ierarhic\) a p\r]ilor componente ale Universului cre[tin(temporal-spiritual, sacru-profan, natur\-cultur\ etc.) � ̀ ngem\nate mult timp`ntr-o rela]ie de consubstan]ialitate � a `nceput, astfel, a fi dislocat\ de unproces din ce `n ce mai accentuat de distan]are (transmutat, finalmente ̀ ntr-osepara]ie ireversibil\), care s-a soldat, printre altele, [i cu pierderea irevocabil\a proximit\]ii divinului, care dominase de-a lungul Evului Mediu raportareaafectiv\ a credincio[ilor la transcendent. Obsesia generalizat\ a p\catului,permanen]a macabrului, teama de moarte [i, mai presus de orice, senti-mentul acut al vinov\]iei � predominante, cum a demonstrat at`t deconving\tor istoricul francez, `n mentalit\]ile vest-europene la `nceputurilemodernit\]ii � nu pot fi, oare, la fel de bine, puse [i pe seama `nsingur\riiiremediabile a fiin]ei umane, neputincioas\ `n a preveni rapida �dezvr\jire�a lumii47 ? Ipoteza ar merita examinat\, cu at`t mai mult cu c`t ea completeaz\cel\lalt versant al explica]iei istorice, restituit de Delumeau. Acest lucru a[i fost, de altfel, f\cut � e drept c\ `ntr-o manier\ liminar\ [i amical\,totodat\ � de unul din temeinicii cunosc\tori ai �noii istorii� [i, desigur, aic\r]ilor istoricului francez, care, reflect`nd la validitatea unui demers cetindea s\ a[eze frica � o fric\ atemporal\, de fapt � la originea tuturorfenomenelor caracteristice sf`r[itului medievalit\]ii, se `ntreba dac\ senti-mentul spaimei nu trebuia cumva corelat cu toate componentele societ\]iioccidentale, inclusiv cu aceea semnalat\ de noi. Iat\, `ns\, mai exact cares`nt cuvintele sale : �Demersul serial al lui Jean Delumeau `l conduce [peautor] la aflarea obiectului de studiu : frica [a[ezat\ de el] la origineatuturor fenomenelor de la sf`r[itul Evului Mediu [i din epoca modern\.Revoltele [din aceast\ perioad\] nu ar fi dec`t expresia unei nervozit\]idatorate fricii ; la fel, ac]iunea persecutoare a puterilor ar fi avut tot fricadrept unic resort. Ar fi fost [`ns\] preferabil ca aceast\ febr\ a fricilorprezent\ la toate componentele societ\]ii occidentale... s\ fie pus\ `n leg\tur\cu noua pozi]ie, marginal\, a cre[tinismului. Bra]ul secular se desprindeatunci de Biseric\, puterea pare c\ scap\ clerului, care rezist\ r\sp`ndindfrici multiple printre credincio[i, teologiz`nd `n jurul a trei figuri : ereticul,vr\jitoarea [i evreul [i anun]`nd apropierea judec\]ii de apoi �48.

De vreme ce tot ne afl\m la capitolul temeiurilor conceptuale [i metodo-logice ale anchetei lui Delumeau, nu putem s\ nu observ\m [i faptul c\, `npofida imensului volum de m\rturii convocat pentru a proba amploareasocial\ a spaimelor care b`ntuiau Occidentul [i profunzimea sentimentuluicolectiv de vinov\]ie, cei ce ies mereu ̀ n prim-plan, fiind sistematic provoca]is\ vorbeasc\, cei ale c\ror atitudini apar minu]ios consemnate [i apoianalizate s`nt numai [i numai membrii elitei. Pasiunea nutrit\ de istoricul

3 4 9

francez pentru psihologie [i psihiatrie, `ncrederea `n �diagnosticul� acestora[i � implicit � `n posibilitatea de a-l extrapola la datele realit\]ii istorice49 `lfac uneori pe Delumeau s\ scape din vedere faptul c\, dac\ la nivelul[tiin]elor men]ionate no]iunile de incon[tient sau de invariant psihic �centrale `n opera sa � au, f\r\ `ndoial\, o cert\ validitate teoretic\, `nistorie, `n schimb, existen]a lor trebuie [i demonstrat\, nu numai pur [isimplu postulat\ ca un element susceptibil de a l\muri comportamentelegenerale. Absen]a celorlalte �voci� din corul celor pu[i de autor s\ �vor-beasc\� despre fric\ are, probabil, aceast\ ra]iune. Ea nu ne `mpiedic\,totu[i s\ ne `ntreb\m `n ce m\sur\ au `mp\rt\[it, cu adev\rat, acestsentiment [i celelalte segmente sociale ? R\m`nem `n aceast\ privin]\, cumse spune, sur notre faim 50.

Dac\ istoricul francez [i-ar fi limitat curiozitatea doar la acest versantsumbru al mentalului european este foarte probabil c\ ancheta sa ar fir\mas par]ial\. Consecvent, `ns\, proiectului ini]ial de a reconstitui parcursulsinuos al tr\irilor colective [i a reface istoria sentimentului religios, JeanDelumeau a continuat ceea ce `ncepuse `n 1978, dar, de ast\ dat\, ocu-p`ndu-se de aspectul pozitiv, reconfortant, al mesajului cre[tin, menit a-lechilibra pe cel culpabilizator. Astfel s-au n\scut, la pu]in timp una decealalt\, A da `ncredere [i a ocroti, precum [i M\rturisire [i iertare 51, care`ncheiau provizoriu monumentala oper\ inaugurat\ prin istoria spaimelor [ia p\catului. Am`ndou\ c\r]ile s`nt str`ns legate `ntre ele (nu `nt`mpl\tor au[i ap\rut la doi ani distan]\), c\ci, `n timp ce prima era interesat\ de laturasecurizant\ a mesajului religios, cealalt\ � considerat\ de unii din comen-tatorii ei �mai mult dec`t un simplu capitol ad\ugat ansamblului � [o carte]central\ �52 � urm\rea dezvoltarea [i importan]a cresc`nd\ dob`ndit\ `npractica religioas\ de confesiunea anual\ obligatorie a credincio[ilor `nfa]a parohului local, obicei care a marcat profund Occidentul nu numaiprin suita de reac]ii psihice pe care le presupunea, ci [i prin aceea c\ atransformat autocritica `ntr-o practic\ necesar\, investit\ cu o semnifica]iemai ad`nc\ dec`t simpla recunoa[tere a gre[elii. Lectura `n filigran adiscursului elaborat de Biseric\ despre peniten]i i-a `ng\duit autorului s\ghiceasc\ dificult\]ile considerabile presupuse de actul m\rturisirii. ~nacela[i timp, `ns\, ea l-a f\cut s\ constate [i uimitoarea pricepere (maimult, chiar : subtilitate) cu care membrii clerului au [tiut nu doar s\discearn\ `ntre faptele m\rturisite, clasific`ndu-le potrivit unei cazuisticicomplexe, dar s\ [i `n]eleag\, treptat, implica]iile psihologice ale actuluiconfesional, adopt`nd de la caz la caz strategiile cele mai adecvate. Delumeaua eviden]iat, astfel, percep]ia din ce `n ce mai acut\ a oamenilor Bisericiifa]\ de complexitatea cresc`nd\ a con[tiin]ei umane, care reclama dinpartea lor alte abord\ri [i atitudini.

~nchiz`nd acest [antier, Istoria paradisului (compus\, deocamdat\ dindou\ �panouri� : Gr\dina desf\t\rilor [i O mie de ani de fericire, primulvolum fiind tradus [i la noi) a inaugurat `ns\, de cur`nd, un altul, dedicatimaginarului societ\]ii occidentale `n Evul Mediu [i la `nceputurile moder-nit\]ii. Avem de a face, a[adar, cu dou\ proiecte aparent diferite. Cu toate

POSTFA}|

P|CATUL {I FRICA350

acestea, ele dialogheaz\, ca [i precedentele volume, `n mod intim, fie [iprin faptul c\ evoc\ dou\ din structurile de baz\ ale oric\rui mentalcolectiv : frica [i fantasticul. �Cartea de fa]\ [Gr\dina desf\t\rilor � n. ns. �Al.-Fl. Platon] � ne previne `n acest sens istoricul � continu\ un drumlung [i solitar, `nceput acum dou\zeci de ani. ~nceput cu Frica ̀ n Occident,el a continuat cu P\cat [i fric\, A da `ncredere [i a ocroti, M\rturisire [iiertare. Simpla enumerare a acestor titluri pune ̀ n lumin\ o logic\ intern\,[care r\m`ne] `n ciuda modelor, neschimbat\. Mi-am propus mai `ntì s\aflu ce ì speria pe `nainta[ii no[tri occidentali. Am cercetat apoi cum seap\rau de primejdiile venite din natur\, din partea oamenilor sau dinsprelumea de dincolo... Nu `mi mai r\m`nea � [i iat\ inten]ia noii mele`ntreprinderi � dec`t s\ re`nviu visele lor de fericire. Este ceea ce voi `ncercas\ fac `n aceast\ Istorie a paradisului�53. Explor\rii imaginilor [i ideilor pecare [i le f\ceau oamenii despre trecutul `ntrev\zut ca un Paradis terestru(detaliat\ ̀ n primul volet al acestui triptic, Gr\dina desf\t\rilor, deja citat\),ì urmeaz\ `n aceast\ succesiune cercetarea imaginii lor despre viitor(a[teptarea `mp\r\]iei fericite de o mie de ani) [i, finalmente, a �speran]ei`ntr-o fericire des\v`r[it\ [i f\r\ declin `n lumina divin\ a vie]ii cre[tine deapoi �54, care, dup\ cum s-a observat, pune punct `n mod provizoriu noiiinvestiga]ii, dar ne dezv\luie [i o latur\ inedit\ a personalit\]ii lui Delumeau,aceea a unui moralist, preocupat de a indica semenilor s\i un posibil sensal existen]ei, `ntr-un context tot mai s\rac `n repere : sensul marilor idei,creatoare de vise. �~ntr-o epoc\ marcat\ de pr\bu[irea visului socialist `nfa]a realit\]ii implacabile � constat\ unul din recenzen]ii celor O mie de anide fericire � ... [Delumeau] arat\ `n ce m\sur\ credin]ele milenariste au`ng\duit oamenilor, timp de secole, s\ supravie]uiasc\, vis`nd la o lumemai bun\ dec`t aceea `n care tr\iau... [[i d`ndu-le] o speran]\ care i-af\cut s\ uite de tragicul lor destin. Ast\zi, pericolul nu vine de la cele c`tevasecte care, sub diferite avataruri, continu\ s\-[i `mpart\ aceast\ a[teptareescatologic\... El vine mai cur`nd din opera de deconstruc]ie `ntreprins\de intelectualii occidentali ai secolului XX, care i-a privat pe indivizi deorice reper. C\ci, `n ciuda viselor sale pu]in nebune [i a speran]elor pu]innaive, milenarismul � `n toate formele sale � avusese avantajul de a da unsens vie]ii [i istoriei �55. Dar, ne-am putea noi `ntreba, dac\ asemenea ]eluricolective, capabile de a fortifica solidarit\]ile apar ast\zi at`t de compro-mise, oamenii fiind pu[i `n situa]ia nu numai de a c\uta temeiurile uneivie]i normale aici, nu dincolo, ci [i de a se acomoda cu o cultur\ adiversit\]ii d\t\toare, pentru mul]i, de `ngrijor\ri [i spaime, ce i-ar puteareaduce, totu[i, laolalt\, ca substitut al marilor idealuri pierdute ? Ce noimijloace ar fi de g\sit pentru a reconstitui solidarit\]ile de alt\dat\ ? Intervie-vat de cur`nd `n leg\tur\ tocmai cu temerile create `n societatea modern\de aceast\ diversitate din ce `n ce mai greu de st\p`nit, Delumeau nu ezitas\ declare : �Dup\ p\rerea mea, nu are rost s\ ne facem iluzii : teama decel\lalt va subzista, deoarece diferen]a ne `ngrijoreaz\ mereu. Demnitateafiin]ei umane const\ tocmai `n [aptitudinea] de a dep\[i reac]iile visceralepentru a-l ̀ n]elege pe cel\lalt. Este o cucerire care trebuie mereu re`nceput\ �56.

3 5 1

Opinia istoricului este, `nc\ o dat\, edificatoare ([i, ca atare, demn\ deconsemnat). Ea ne arat\ c\, aidoma oric\rui intelectual autentic, nici JeanDelumeau nu [i-a g`ndit c\r]ile dintr-un unghi exclusiv [tiin]ific, ci le-aatribuit [i un rost moral-civic, pe potriva convingerilor sale profunde. Este� dup\ cum am spus-o deja � un remarcabil exemplu de consens `ntrebiografie [i oper\ la care nu trebuie s\ `ncet\m a medita, cu at`t mai multcu c`t el pare a deveni, vai !, din ce `n ce mai rar ast\zi.

Alexandru-Florin Platon

Note

1. O mare parte din informa]iile care au `ng\duit ca acest text s\ fie scris ne-aufost puse `n mod amical la dispozi]ie, cu bun\voin]a-i dintotdeauna, deDoamna Cristiana Oghin\-Pavie, c\reia `i mul]umim [i pe aceast\ cale.

2. Une leçon d�histoire de Fernand Braudel (Châteauvallon. Journées FernandBraudel, 18, 19 et 20 octobre 1985), Paris, Arthaud-Flammarion, 1986, passim.

3. Pentru toate citatele [i comentariile care vor urma, am folosit cu prec\dereedi]ia `n limba francez\ a c\r]ii (Le péché et la peur. La culpabilisation enOccident (XIII e-XVIII e siècles, Paris, Fayard, 1983), dar, `n anumite cazuri, [iversiunea ei englez\ (Sin and Fear. The Emergence of a Western Guilt Culture,13th-18th Centuries. Translated by Eric Nicholson, St. Martin�s Press, NewYork, 1990). Trimitem acum la ambele, o dat\ pentru totdeauna. Pasajul dintext se g\se[te `n Introducerea edi]iei franceze, la p. 10.

4. Jean Delumeau, Une histoire du paradis, T. II, Mille ans de bonheur, Paris,Fayard, 1995, p. 428.

5. ~n m\sura ̀ n care exist\ la noi [i se datoreaz\ unor intelectuali laici, asemeneaexplor\ri s`nt, `n marea lor majoritate, foarte vechi, dat`nd din perioadainterbelic\. Iat\ numai dou\ exemple : Simion Mehedin]i, Cre[tinismul românesc,Bucure[ti, 1940 ; N. Iorga, Istoria Bisericii române[ti [i a vie]ii religioase aromânilor, vol. I-II, Bucure[ti, 1932.

6. Este titlul unui volum colectiv coordonat de Jean Delumeau : Histoire vécuedu peuple chrétien, 2 vol., Toulouse, Privat, 1979.

7. P. Alphandéry, Alphonse Dupront, La Chrétienté et l�idée de croisade (Lespremières croisades), T. I-II, Paris, Albin Michel, 1954, 1959 (sistematizat\ [icompletat\ de Dupront, aceast\ analiz\ i se datoreaz\ totu[i, `n cea mai marem\sur\, primului autor).

8. Alphonse Dupront, Anthropologie religieuse in Faire de l�histoire, T. II,Nouvelles approches, sous la direction de Jacques Le Goff et Pierre Nora,Paris, Gallimard, 1974, pp. 105-137.

9. ~nfiin]at\ `n 1929 la Strasbourg de Marc Bloch [i Lucien Febvre sub titlul de�Annales d�histoire économique et sociale�, revista continu\ s\ apar\ [iast\zi, la cap\tul mai multor modific\ri de titulatur\ (�Annales d�histoiresociale� � `n primii doi ani de r\zboi [i `ntre 1944-1945 ; �Mélanges d�histoiresociale� � `ntre 1942-1944 ; �Annales. Économies, Sociétés, Civilisations� �din 1946 ; �Annales. Histoire. Sciences sociales� � `ncep`nd cu anii �90 ) [idup\ ce, de-a lungul timpului, a schimbat mai multe comitete de redac]ie.Despre istoria revistei, v. Paul Leuilliot, Aux origines des �Annales d�histoireéconomique et sociale�. Contribution à l�historiographie française, in Mélangesen l�honneur de Fernand Braudel, T. II, Toulouse, Privat, 1973, pp. 317-324 ;

POSTFA}|

P|CATUL {I FRICA352

Lucien Febvre, Souvenirs d�une grande histoire : Marc Bloch et Strasbourg inidem, Combats pour l�histoire, 2 ème édition, Paris, Armand Colin, 1965, pp. 391-408.

10. Cf. C. Langlois, art. Religion. Histoire religieuse in Dictionnaires des scienceshistoriques. Publié sous la direction de André Burguière, Paris, P.U.F., 1986,p. 577. V. [i La Nouvelle Histoire. Sous la direction de Jacques Le Goff, RogerChartier et Jacques Revel, Paris, Retz, 1978, pp. 488-494.

11. Primele c\r]i semnate de autorii cita]i au, invariabil, subiecte de istorieeconomic\ [i social\. V., `n acest sens, Georges Duby, L�économie rurale etla vie des campagnes dans l�Occident médiéval (France, Angleterre, Empire,IX e-XV e siècles), Paris, Éditions Montaigne, 1962 ; idem, Guerriers et paysans,VII e-XII e siècle. Premier essor de l�économie européenne, Paris, Gallimard, 1973 ;Emmanuel Le Roy-Ladurie, Les paysans du Languedoc, Paris, S.E.V.P.E.N, 1966 ;Pierre Chaunu e. a., Le bâtiment, enquête d�histoire économique (XIV e-XIX e

siècles), Paris-Haga, Mouton, 1971.12. V., de exemplu, `n cazul primului autor, Marchands et banquiers du Moyen

Âge, Paris, P. U. F., 1956 (tradus\ de Nicolae Ghimpe]eanu [i ̀ n limba român\sub titlul Negustorii [i bancherii `n Evul Mediu, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1994).

13. La Comptabilité de l�Au-delà. Les hommes, la mort et la religion dans larégion d�Avignon à la fin du Moyen Âge (v. 1300-v. 1480), Rome, ÉcoleFrançaise de Rome, 1980 ; Pour une économie de l�institution ecclésiale à la findu Moyen Âge, �Mélanges de l�École Française de Rome. Moyen Âge-TempsModernes�, 1984.

14. Claudio Carozzi, La géographie de l�au-delà et sa signification pendant lehaut Moyen Âge in Popoli e paesi nella cultura altomedievale. Settimane distudio del Centro italiano di studi sull�alto Medioevo, T. 29, Spoleto, 1983 ;Jacques Le Goff, Naissance du Purgatoire, Paris, Gallimard, 1982 (v. [i edi]ia`n limba român\, Na[terea Purgatoriului, vol. I-II. Cuv`nt `nainte pentruedi]ia româneasc\ de Jacques Le Goff. Traducere, prefa]\ [i note de MariaCarpov, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1995).

15. Francis Rapp, Réflexions sur la religion populaire au Moyen Âge in La Réligionpopulaire. Approches historiques, sous la direction de Bernard Plongeron,Paris, Beauchesne, 1976 ; E. Delaruelle, La Piété populaire au Moyen Âge,Torino, 1975 ; Jean-Claude Schmitt, Religion populaire et culture folklorique,�Annales. Économies, Sociétés, Civilisations�, T. 31, 1976 ; idem, Le Saint lévrier.Guinefort guerisseur d�enfants depuis le XIII e siècle, Paris, Flammarion, 1979 ;André Vauchez, La religion populaire dans la France méridionale au XIV e

siècle, in idem, Religion et société dans l�Occident médiéval, Torino, 1980 ;id., Les Laïcs au Moyen Âge. Pratiques et expériences religieuses, Paris, Éditionsdu Cerf, 1987.

16. Acesta este, de altfel, [i titlul unui important capitol (care `i are ca autori peAndré Vauchez, Jacques Chiffoleau, Geneviève Hasenhohr [i Michel Sot) dinvolumul L�histoire médiévale en France. Bilan et perspectives. Préface deGeorges Duby. Textes réunis par Michel Balard, Paris, Éditions du Seuil, 1991,pp. 151-177.

17. C. Langlois, loc. cit., p. 580 (v. supra, n. 9).18. Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt, Une parole nouvelle in Histoire vécue

du peuple chrétien, T. I. Sous la direction de Jean Delumeau, Toulouse,Privat, 1979, pp. 257-280. Jacques Le Goff, Le temps de l�«exemplum» (XIII e

siècle) [i Réalités sociales et codes idéologiques au début du XIII e siècle : un« exemplum » de Jacques de Vitry sur les tournois, ambele publicate in idem,L�imaginaire médiéval. Essais, Paris, Gallimard, 1985 (v. [i edi]ia `n limbaromân\ : Imaginarul medieval. Eseuri. Traducere [i note de Marina R\dulescu,Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1991).

3 5 3

19. Prima `i va fi publicat\ `n dou\ volume la Paris, la editura De Broccard, `n1957-1959, iar cea de-a doua `n 1962.

20. Pentru datele biografice ale istoricului, v. Jean-Marie Bizière, Pierre Vayssière,Histoire et historiens. Antiquité. Moyen Âge, France moderne et contemporaine,Paris, Hachette, 1995 [i Who�s Who ? France, 1989-1990. Informa]ii sumarese g\sesc [i `n Postfa]a semnat\ de Modest Morariu la Jean Delumeau, Frica`n Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediat\, vol. II, Bucure[ti, Ed.Meridiane, 1986, p. 423 sqq.

21. Iat\ lista lor complet\ : Vie économique et sociale de Rome dans la secondemoitié du XVI e siècle, 2 vol. Paris, De Broccard, 1957-1959 ; L�Alun de Rome,Paris, S.E.V.P.E.N., 1962 ; Naissance et affirmation de la Réforme, Paris, P.U.F.,1965 (2ème édition, Arthaud, coll. « Les Grandes Civilisations », 1973 ; Ed. dePoche, 1984) ; Le Catholicisme entre Luther et Voltaire, Paris, PUF, coll.« Nouvelle Clio », 1971, (4ème édition 1987) ; La Civilisation de la Renaissance,2ème édition, Paris, Arthaud, 1973 (v. [i edi]ia `n limba român\ : Civiliza]iaRena[terii, vol. I-II. Traducere de Dan Chelaru, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1995) ;L�Italie de Botticelli à Bonaparte, Paris, A. Colin, 1974 (reeditat\ sub titlul :L�Italie de la Renaissance aux Lumières, Paris, 1990) ; Rome au XVI e siècle,Paris, Hachette, 1976 (coll. « Pluriel », 1994) ; La Mort des pays de cocagne,Paris, Publications de la Sorbonne, 1976 ; Le Christianisme va-t-il mourir ?,Paris, Hachette, 1977 (coll. « Pluriel », 1978). La Peur en Occident (XIV e-XVIII e

siècles).Une cité assiégée, Paris, Fayard, 1978 (coll. « Pluriel », 1979 ; v. [iversiunea româneasc\, `n dou\ volume, supra, n. 19) ; Histoire vécue dupeuple chrétien (sous la direction de Jean Delumeau), 2 vol., Toulouse,Privat, 1979 ; Un chemin d�histoire, chrétienté et christianisme, Paris, Fayard,1981 ; Le Péché et la peur. La culpabilisation en Occident (XIII e-XVIII e siècles),Paris, Fayard, 1983 ; Le cas Luther, Paris, Desclée de Brouwer, 1983 ; Ce queje crois, Paris, Grasset, 1985 ; La Première comunion. Quatre siècles d�histoire,XVI e-XX e siècles, Paris, Desclée de Brouwer, 1987 ; Le Malheur des temps.Histoire des fléaux et des calamités en France (sous la direction de JeanDelumeau et Yves Lequin), Paris, Larousse, 1987 ; Rassurer et protéger. Lesentiment de sécurité dans l�Occident d�autrefois, Paris, Fayard, 1989 ; Histoiredes pères et de la paternité (sous la direction de Jean Delumeau et Daniel Roche),Paris, Larousse, 1990 ; L�Aveu et le pardon. Les difficultés de la confession(XIII e-XVIII e siècles), Paris, Fayard, 1991 ; Une histoire du paradis, T. I, Le Jardindes délices, Paris, Fayard, 1992 (acum [i `n limba român\ : Gr\dina desf\t\rilor.O istorie a paradisului. Traducere din francez\ de Hora]iu Pepine, Bucure[ti,Ed. Humanitas, 1997) ; Le Fait religieux (sous la direction de Jean Delumeau),Paris, Fayard, 1993 (tradus\, de asemenea, [i la noi : Religiile lumii, Bucure[ti,Ed. Humanitas, 1996) ; Une histoire du paradis, T. II, Mille ans de bonheur,Paris, Fayard, 1995.

22. Cf. Modest Morariu, loc. cit., p. 425.23. supra, n. 20.24. Cf. Jean Delumeau, Préface : Un itinéraire : de l�histoire à l�enseignement ( in

Jean Delumeau avec la collaboration de Geneviève Baudet-Drillat, StéphanieJanssen-Peigné et Cathérine Drogman, Un chemin d�histoire, chrétienté etchristianisation, Paris, Fayard, 1981, p. 1. Un fragment din confesiunea luiDelumeau apare [i `n Guy Bourdé, Hervé Martin, Les écoles historiques, Paris,Éditions du Seuil, 1983, p. 322.

25. Avant-propos. L�histoire et l�homme religieux par Alain Cabautous in HomoReligiosus. Autour de Jean Delumeau, Paris, Fayard, 1997.

26. Cf. Un itinéraire..., loc. cit., pp. 1-2.27. Idem, p. 2.

POSTFA}|

P|CATUL {I FRICA354

28. Religiile lumii, p. 5 (Prefa]\).29. Autorul se refer\ aici la c`teva din demersurile menite a facilita trecerea

treptat\ la o �unitate conciliar\�, propus\ `n 1975 de Adunarea consiliuluiecumenic al Bisericilor, desf\[urat\ `n capitala Kenyei, Nairobi.

30. Cf. Un itinéraire..., loc. cit., pp. 9-10.31. Idem, p. 2.32. Lucien Febvre, Un destin. Martin Luther, Paris, 1928.33. Idem, Autour de l�Heptaméron. Amour sacré, amour profane, Paris, 1953.34. Cf. Un itinéraire..., loc. cit., p. 2.35. Civiliza]ia Rena[terii, vol. I, p. 9.36. Idem, vol. II, pp. 213-214.37. Delumeau face acest lucru chiar `n paginile c\r]ii de fa]\, asociind contra-

dic]iilor epocii (repertoriate `n citatul din text) [i aspectul lor macabru,insuficient luat `n seam\ `n cel\lalt volum : �Epoca numit\ « Rena[tere » � scrieel � ne apare deci ca o asociere de puternice puseuri de via]\ [i de c\deri înmoarte, de proiecte, progrese [i de s\rb\tori, dar [i de dezam\giri [i morbi-ditate. Voin]a de a merge mai departe [i sentimentul e[ecului au existatatunci în strîns\ leg\tur\.� (cf. Le péché et la peur, p. 337).

38. Cf. Frica `n Occident vol. I, p. 45 sqq (Introducere : Istoricul `n c\utarea fricii).39. Georges Lefebvre, La Grande Peur, Paris, Albin Michel, 1935.40. Apud Modest Morariu, loc. cit., p. 426.41. Cf. Un itinéraire..., loc. cit., p. 7.42. Le péché et la peur, p. 277.43. Idem, p. 332.44. Robert Bonnaud, Histoire et historiens depuis 1968. Le triomphe et les impasses,

Paris, Éditions Kimé, 1997, pp.119-123.45. Sin and Fear, p. 3.46. Idem, p. 282.47. Am reluat termenul folosit de Marcel Gauchet (al c\rui adev\rat autor este,

de fapt, Max Weber) in Le désenchantement du monde. Une histoire politiquede la religion, Paris, Gallimard, 1985 (v. [i edi]ia ̀ n limba român\ : Dezvr\jirealumii. O istorie politic\ a religiei. Traducere [i postfa]\ de Vasile Tonoiu,Bucure[ti, Ed. {tiin]ific\, 1995).

48. François Dosse, L�histoire en miettes. Des �Annales� à la �nouvelle histoire�,Paris, Éditions La Découverte, 1987, p. 206.

49. V. `n acest sens considera]iile sale din Le péché et la peur, p. 331.50. Aceea[i obiec]ie este formulat\, e drept, `n termeni voala]i, [i de Dominique

Julia `n studiul La religion. Histoire religieuse din Faire de l�histoire, T. II,pp. 142, 147 (v. [i supra, n. 7).

51. Rassurer et protéger. Le sentiment de sécurité dans l�Occident d�autrefois,Paris, Fayard, 1989 ; L�Aveu et le pardon. Les difficultés de la confession(XIII e-XVIII e siècles), Paris, Fayard, 1991(v. [i supra, n. 20).

52. Nicole Lamartin in �Annales. Économies, Sociétés, Civilisations�, 46ème année,no 6, 1991, pp. 1299-1300.

53. Jean Delumeau, Introducere la Gr\dina desf\t\rilor. O istorie a paradisului,p. 5 (v. [i supra, n. 20).

54. Ibidem.55. Jean-Michel Sallman in �Revue d�histoire moderne et contemporaine�, T. 43,

no 3, juillet-septembre 1996, pp. 531-533.56. Cf. �Le Figaro Magazine�, le 7 juin 1997, pp. 38-40.

3 5 5

CUPRINS

PARTEA A TREIA

PASTORALA FRICIIPe teren catolic

11. Difuzarea unei pastorale

De la convingere la tactic\ ................................................................ 9Documentele ..................................................................................... 26

12. �Chibzui]i bine�

�Preg\tirile pentru moarte� .............................................................. 31Predici [i c`nt\ri ................................................................................ 42

13. Supliciile lumii celeilalte

Infernul .............................................................................................. 59Purgatoriul, infern temporar ............................................................ 70

C\tre infernalizare ............................................................................ 70Infernul provizoriu `n secolele XVII [i XVIII ..................................... 75

14. Un Dumnezeu cu �ochi de linx�

Judecat\ sau r\zbunare .................................................................... 92Limitele bun\t\]ii divine ................................................................ 103

15. P\cat [i p\cate

P\cat de moarte [i p\cat venial .................................................... 116Clasificarea p\catelor ..................................................................... 121�Avari]ia� .......................................................................................... 124C\snicia, stare �periculoas\� .......................................................... 127Necur\]ia.......................................................................................... 133

16. Modelul ascetic

�Nimic nu-i place lui Dumnezeu mai multdecît un trup lipsit de vlag\� ......................................................... 146Refuzul distrac]iilor......................................................................... 156

17. Dificultatea m\rturisirii obligatorii

Confesiunile sacrilege .................................................................... 165Confesiuni sacrilege [i comuniuni nedemne .............................. 178

18. Pastorala catolic\ : `ncercare de cuantificare ........................ 185

P|CATUL {I FRICA356

Pe teren protestant

19. �E[ti un cuv`nt n\prasnic, ve[nicie !�

Trebuie oare s\ inspir\m frica? ..................................................... 199Teologie [i pedagogie .................................................................... 204

20. Puncte comune `n pastoralele protestant\ [i catolic\

Insisten]a asupra mor]ii .................................................................. 213Celelalte sf`r[ituri de pe urm\ [i contempus mundi .................. 221

21. Escatologia [i predestinarea

Scaden]e apropiate ......................................................................... 235Servul arbitru [i elec]iunea ............................................................ 251Frica de damnare ............................................................................ 261

Concluzie .............................................................................................. 277

Note ........................................................................................................ 281

Postfa]\ ................................................................................................. 335

3 5 7

~n colec]ia PLURALau ap\rut

1. Adrian Marino � Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice [i culturale

2. Lev {estov � Noaptea din gr\dina Ghetsimani3. Matei C\linescu � Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter4. Barbey d�Aurevilly � Dandysmul5. Henri Bergson � G`ndirea [i mi[carea6. Liviu Antonesei � Jurnal din anii ciumei: 1987-19897. Stelian B\l\nescu, Ion Solacolu � Inconsisten]a miturilor:

Cazul Mi[c\rii legionare8. Marcel Mauss, Henri Hubert � Teoria general\ a magiei9. Paul Valéry � Criza spiritului [i alte eseuri

10. Virgil Nemoianu � Micro-Armonia11. Vladimir Tism\neanu � Balul mascat12. Igna]iu de Loyola � Exerci]ii spirituale13. * * * � Testamentum Domini (edi]ie bilingv\)14. Adrian Marino � Politic\ [i cultur\15. Georges Duby � Anul 100016. Vasile Gogea � Fragmente salvate (1975-1989)17. Paul Evdokimov � Rug\ciunea `n Biserica de R\s\rit18. Henri Bergson � Materie [i memorie19. Iosif Sava � Radiografii muzicale. 6 Serate TV20. Gabriel Andreescu � Na]ionali[ti, antina]ionali[ti...

O polemic\ `n publicistica româneasc\21. Stelian T\nase � Revolu]ia ca e[ec22. Nikolai Berdiaev � Sensul istoriei23. Françoise Thom � Sf`r[iturile comunismului24. Jean Baudrillard � Strategiile fatale25. Paul Ricoeur, J.L. Marion [.a. � Fenomenologie [i teologie26. Thierry de Montbrial � Memoria timpului prezent27. Evagrie Ponticul � Tratatul practic. Gnosticul28. Anselm de Canterbury � De ce s-a f\cut Dumnezeu om ?29. Alexandru Paleologu � Despre lucrurile cu adev\rat importante30. Adam Michnik � Scrisori din `nchisoare [i alte eseuri31. Liviu Antonesei � O prostie a lui Platon.

Intelectualii [i politica32. Mircea Carp � �Vocea Americii� `n România (1969-1978)33. Marcel Mauss, Henri Hubert � Eseu despre natura [i func]ia sacrificiului34. Nicolae Breban � Riscul `n cultur\35. Iosif Sava � Invita]ii Eutherpei. 8 Serate TV36. A. Van Gennep � Formarea legendelor37. Claude Karnoouh � Du[manii no[tri cei iubi]i.

Mici cronici din Europa R\s\ritean\ [i de prin alte p\r]i38. Cristian B\dili]\ (ed.) � Eliadiana39. Ioan Buduca � {i a fost sear\, [i a fost diminea]\

P|CATUL {I FRICA358

40. Pierre Hadot � Ce este filosofia antic\ ?41. Leon Wieseltier � ~mpotriva identit\]ii42. * * * � Apocalipsa lui Pavel43. Marcel Mauss � Eseu despre dar44. Eugeniu Safta-Romano � Arhetipuri juridice `n Biblie45. Guy Scarpetta � Elogiu cosmopolitismului46. Dan Pavel � Cine, ce [i de ce ?47. Vladimir Jankélévitch � Iertarea

PLURAL M

1. Émile Durkheim � Formele elementare ale vie]ii religioase2. Arnold Van Gennep � Riturile de trecere3. Carlo Ginzburg � Istorie nocturn\4. Michel de Certeau � Fabula mistic\5. G.W. Leibniz � Eseuri de teodicee6. J. Martín Velasco � Introducere `n fenomenologia religiei7. * * * � Marele Inchizitor. Dostoievski � lecturi teologice8. Raymond Trousson � Istoria g`ndirii libere9. Marc Bloch � Regii taumaturgi10. Filostrat � Via]a lui Apollonios din Tyana11. Diogenes Laertios � Despre vie]ile [i doctrinele filosofilor12. {tefan Afloroaei � Cum este posibil\ filosofia `n estul Europei13. Gail Kligman � Nunta mortului14. Jean Delumeau � P\catul [i frica (Vol. I)15. Jean Delumeau � P\catul [i frica (Vol. II)

~n preg\tire:

Cicero � De divinationeAdriana Babe]i � Despre arme [i literePaul Zumthor � Babel sau nedes\v`r[ireaJacques Derrida � Fantomele lui MarxMihail Psellos � Cronografia. Un veac de istorie bizantin\

3 5 9

Bun de tipar : februarie 1998. Ap\rut : 1998Editura Polirom, B-dul Copou nr. 3 � P.O. Box 266

6600, Ia[i � Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111 ;(032) 217440 (difuzare) ; E-mail : [email protected]

Tiparul executat la Polirom S.A. 6600 Ia[i Calea Chi[in\ului nr. 32

Tel. : (032) 230323 ; Fax : (032) 230485

Colec]ia PLURAL M - monoskop.org · 3 POLIROM Ia[i, 1998 P|CATUL {I FRICA Jean Delumeau...

Documents

Transcript of Colec]ia PLURAL M - monoskop.org · 3 POLIROM Ia[i, 1998 P|CATUL {I FRICA Jean Delumeau...