CONTESTAŢIA LA EXECUTAREA SILITĂ

Noţiuni introductive privind executarea silită

Execuatrea silită reprezintă ansamblu de masuri prevazute de lege prin care

creditorul realizeaza, cu ajutorul constrangerii de stat, drepturi patrimoniale

recunoscute prin hotararea unui organ de jurisdictie sau prin alt titlu, daca debitorul

nu-si indeplineste de buna voie obligatiile. Executarea silita constituie faza ultima a

procesului civil si reprezinta, in tara noastra, o importanta garantie a infaptuirii

justitiei, intemeindu-se, in toate fazele ei, pe principiul legalitatii.

Putem defini executarea silită ca acea fază a procesului civil în cadrul căreia

creditorul îşi poate realiza în mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu

executoriu, prin constrângerea patrimonială a debitorului.

Scopul executării silite este tocmai acela de a face posibilă realizarea efectivă

a dreptului subiectiv şi în cazurile de împotrivire a debitorului la îndeplinirea

obligaţiei cuprinse într-un titlu executoriu.

Executarea silită prezintă o importanţă deosebită pentru creditor, întrucât

reprezintă ultima cale de valorifi care a dreptului în caz de opunere din partea

debitorului.

Concomitent cu realizarea drepturilor creditorului, legea ocroteste debitorul

si orice alte persoane impotriva oricaror masuri execisve. Urmarirea se efectueaza

numai asupra patrimoniului debitorului, fiind cu desavarsire interzisa orice masura

de constrangere asupra persoanei acestuia.

Desi de regula, executarea silita se aplica asupra intregului patrimoniu al

debitorului, legea excepteaza da la urmarire unele bunuri strict necesare pentru

existenta sa si intretinerea familiei sale, pentru exercitarea meseriei sau profesiei

ori alte bunuri cu destinatie speciala.

Executarea silita poate fi directa sau in natura, de exemplu; ridicarea de la

debitor a unui bun pe care il detine fara drept, demolarea unei constructii,

evacuarea dintr-o locuinta etc., ori indirecta sau prin echivalent, constand in

incasarea de catre creditor a unor sume banesti obtinute prin vanzarea bunurilor

debitorului ori prin poprire. In raport cu natura bunurilor supuse urmaririi

executarii silite poate avea mai multe forme, prevazute de codul nostru civil:

urmarirea bunurilor miscatoare ce se afla in posesia debitorului; urmarirea si

poprirea bunurilor miscatoare ale debitorului care se afla in posesia celui de al

treilea; urmarirea fructelor prinse de radacini; urmarirea veniturilor unui bun

nemiscator; urmarirea bunurilor nemiscatoare; predarea silita a miscatoarelor si

nemiscatoarelor. Prin lege sunt reglementate si unele proceduri speciale de

executare silita. Printre acestea se enumera reglementarile cu privire la executarea

silita impotriva persoanelor fizice a platii impozitelor si a creantelor banesti ale

persoanelor juridice.

Un mijloc pentru asigurarea legalitatii executarii silite il reprezinta si

contestatia la executare.

Notiunea de contestaţie

Încercând sã definim acest concept, putem spune cã reprezintã mijlocul

procedural, specific fazei executãrii silite, prin intermediul cãruia persoana

interesatã (creditorul urmãritor, debitorul urmãrit, tertul poprit, tertii sau

procurorul) solicitã instantei ca actele de executare sã fie îndeplinite cu stricta

respectare a prevederilor legale.

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia

oricare dintre părţi sau terţele persoane interesate pot obţine desfiinţarea măsurilor

ilegale de urmărire silită. Această cale procedurală este reglementată în art. 399-404

C.proc.civ., texte ce alcătuiesc cea de a VI-a Secţiune din primul capitol al Cărţii a V-a

din acest cod.

Natura juridica a contestatiei la executare prezinta interes, întrucat de

calificarea acestui mijloc procesual depinde modul de solutionare a altor probleme

pe care le ridica activitatea de executare silita.

Contestatia la executare este o cale de atac speciala, pentru înlaturarea unor acte

procesuale îndeplinite în mod nelegal de organele de executare, care nu trebuie

confundatã cu contestatia în anulare, o cale extraordinarã de atac- care este

mijolcul procedural prin intermediul cãreia se poate obtine anularea unei hotãrâri

irevocabile putând fi exercitata de catre una din parti sau printr-o actiune civila

particulara, în cazul promovarii de catre o terta persoana care vizeaza masurile de

executare silita.

Astfel, contestatia la executare poate viza fie clarificarea întelesului,

întinderii sau aplicarea titlului executoriu (în cazurile în care nu s-a utilizat

procedura prevãzutã de dispozitiile art. 2811 din Codul de procedurã civilã), fie

desfiintarea actelor de executare nelegale, fie obligarea organului de executare la

îndeplinirea actului în conditiile prevãzute de lege. O astfel de contestatie se

promoveaza atunci când titlul nu este suficient de clar, iar pentru a putea fi pus în

executare este necesara clarificarea, interpretarea ori explicarea lui.

În toate cazurile în care executarea silitã este pusã sub controlul instantei

judecãtoresti, control ce vizeazã atât interesul creditorului, cât si pe cel al

debitorului, persoanele interesate pot folosi aceastã cale prevãzutã de dispozitiile

art. 399-404 din Codul de procedurã civilã.

Procedura fiscala stabileste ca orice persoana interesata, care demonstreaza

ca are un interes poate face contestatie îndreptata împotriva, masurilor de executare

silita, oricarei modalitati a executarii silite – propriei, decontare bancara, executare

silita asupra bunurilor mobile sau a celor imobile, a fiecarui act de executare silita

efectuat de organele de executare competente, refuzul organului de executare silita

de a îndeplini un act de executare în conditiile legi, dar si împotriva titlurilor

executorii.

Dupa ce a început executarea silita puteti solicita în calitate de persoana

interesata sau vatamata, pe calea contestatiei la executare si anularea încheierii prin

care s-a dispus investirea cu formula executorie sau, dupa caz, încuviintarea

executarii silite data fara îndeplinirea conditiilor legale.

Cadrul procesual cu caracter general, privind executarea silita este

reglementat în cadrul art.399-405 Codul de procedura civila, procedura executarii

silite care presupune o succesiune de acte, pretinde stricta respectare a legii, pentru

a nu prejudicia drepturile partilor sau ale altor persoane. În situatia în care

persoanele care considera ca au fost vatamate în drepturile lor, sau care au un

interes, pot sa ceara reintrarea în legalitate prin mijlocul procedural oferit de

legiuitor-contestatia la executare silita.

Asemeni prevederilor dreptului comun si în cazul contestatiei la executarea

silita exercitata conform Codului de procedura fiscala, dupa obiectul contestatiei,

acesta poate fi o contestatie la executarea propriu-zisa (se contesta orice acte de

executare sau chiar executarea silita în întregime), o contestatie la titlul–prin care

se contesta chiar titlul executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea , dar

lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu sau o

contestatie împotriva refuzului organului de executare de a îndeplini un act de

executare în conditiile legii.

Contestatia poate fi îndreptata si împotriva titlului executoriu, în temeiul caruia a

fost pornita executarea, în cazul în care acest titlul nu este o hotarâre data de o

instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui

nu exista o procedura care sa prevada posibilitatea ca o instanta competenta sa se

pronunte asupra acestuia.

Contestatia împotriva titlurilor executorii poate fi facuta cu privire la titlurile

executorii emise de organele de executare si anume:

a) Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, aprobat de

conducatorul organului de executare;

b) Procesul-verbal de stabilire a cuantumului majorarilor de întârziere,

dobânzilor, penalitatilor sau a altor sume acordate prin titlul executoriu, aprobat de

conducatorul organului de executare;

c) Titlul exeutoriu întocmit de organele de executare, pe baza avizului de

urmarire ori a evidentei pe platitori, pentru obligatiile bugetare constituite de

debitor si neachitate la scadenta;

d) Procesul-aprobat de conducatorul organului de executare privind sumele

datorate de adjudecatarul care nu depune imediat pretul bunului mobil valorificat;

e) Procesul-verbal de licitatie, în cazul în care cumparatorului, persoana

fizica, i s-a încuviintat plata pretului bunului imobil în rate .

Materia contestatiei la executare o gasim reglementata si la Cap.XI, art.172-

174 din Codul de procedura fiscala , care poate fi folosita de persoanele interesate

împotriva titlului executoriu de asemeni ca si în procedura civila de persoanele

interesate atunci când organele de executare fiscala se abat de la propriile reguli ale

Codului de procedura fiscala.

Textul art.172 alin.3 C.pr.fiscala face precizarea ca aceasta forma de

contestatie se refera la acele titluri care nu sunt pronuntate de instante juecatoresti

sau de organe cu activitate jurisdictionala, ci la titluri emise doar în conditiile

speciale ale codului fiscal si ale celui de procedura fiscala-Legea nr.571/2003 si

O.G. nr.92/2003.

Art.173 alin.2 stiplueaza ca contestatia poate fi introdusa si de o terta

persoana care pretinde un drept real de proprietate sau un alt drept real asupra

bunului, contestatia putând fi introdusa cel mai târziu în teremen de 15 zile dupa

efectuarea executarii.

Toate celelalte contestaţii, la care se referă art. 399 alin. (1) (prima parte a

textului) şi art. 400 alin. (1) C.proc.civ., şi care poartă asupra urmăririi însăşi sunt

cunoscute sub denumirea de contestaţii la executare propriu-zise. Acestea sunt şi

cele mai frecvente contestaţii la executare care se exercită în practică.

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti face distincţie între contestaţia

la executare, care poate fi exercitată, potrivit art. 58, în condiţiile prevăzute de Codul

de procedură civilă şi calea procedurală a plângerii. Acest din urmă mijloc procedural

este reglementat de lege tocmai pentru cazul în care organul de executare refuză să

îndeplinească un act de executare.

Contestaţiile la executare propriu-zise pot avea ca obiect orice neregularităţi proce-

durale săvârşite cu prilejul activităţii de urmărire silită.

Menţionăm că, prin Legea nr. 219/2005, a fost introdus în Codul de procedură

civilă la art. 399 şi alin. (21) (modificat prin Legea nr. 459/2006), text potrivit căruia

contestaţia la executare poate fi exercitată de cei interesaţi sau vătămaţi şi împotriva

încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea

condiţiilor legale.

Mai este de reţinut că, potrivit art. 4001 C.proc.civ., contestaţiile la executare pot

avea ca obiect şi împărţirea bunurilor proprietate comună.

Reglementând contestatia la executare în materie fiscala, norma special îsi

gasesete aplicabilitatea potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Dispozitiile din procedura civila de drept comun este aplicabila în completare

acolo unde legea speciala-OG.nr 92/2003 nu cuprinde prevederi speciale.

Solutionarea contestaţiei

La executare este de competenta instantelor judecatoresti, instanta de

executare potrivit Codului de procedura civila. Contestatia putând fi înaintata de

catre debitorul urmarit, creditorul urmaritor, tertul poprit, în cazul popririi sau orice

alt tert vatamat prin aplicarea acestei proceduri, si se judeca în procedura de

urgenta.

Ca exceptie, persoanele urmarite în baza ordinului de executare emis potrivit

art.87 alin. 2 din Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de

Conturi a României pot face contestatie la executare la colegiul jurisdictional al

Curtii de Conturi care a solutionat, în conditiile prevazute de Codul de procedura

civila.

Natura si calificarea contestatiei la executare depinde de modul în care

titularul întelege sa se foloseasca de acest mijloc procedural, însa, în principal, se

urmareste anularea unor acte sau masuri de executare vizate ca nelegale, desi în

unele ipostaze poate fi calificata ca un mijloc procedural mixt.

În toate cazurile are fizionomia unei cai de atac pentru ca, uzând de ea,

contestatorul urmareste desfiintarea unei hotarâri judecatoresti sau alt act

jurisdictional, respectiv desfiintarea unor masuri executionale.

Având în vedere titlul executoriu, pe de o parte si analizând contestatia la

executare pe de alta parte, daca discutam de calificarea ei ca o cale de atac, trebuie

avut în vedere ca în caile de atac se vizeaza solutia pe fond ce urmeaza a fi

pronuntata adica dezelegarea raportului juridic de drept material, sunt aduse în

discutie problemele legate de modul de solutionare al pricinii, iar procedural, acte

si masuri care au dus la elaborarea hotarârii. Contestatia la executare este o cale

incidentala care trebuie sa se distanteze de litigiul propriu-zis. Ea priveste exclusiv

exercitarea iar atentia trebuie îndreptata într-acolo încât sa nu se aduca atingere

caracterului de lucru judecat al titlului executoriu, oricare ar fi acesta.

Prin contestatia la executare se urmareste un alt obiect si anume regularitatea

actelor de urmarire silita, nicidecum legalitatea si temeinicia solutiei pronuntate de

instante asupra fondului. Apararile privind fondul sunt admise atunci când titlul

executoriu nu este emis de o instata judecatoreasca, textul art.399 al.3 teza finala,

prevede ca: se pot invoca aparari de fond împortiva titlului executoriu, cu conditia

ca legea sa nu prevada o alta cale de atac.

În materie fiscala chiar exista o dispozitie clara în ce priveste tertul

contestator care invoca un drept real asupra bunului pus sub urmarire-art.173,

alin.3 C.pr.fiscala, care ofera posibilitatea atacarii fondului si readucerii lui în

discutie în sensul ca cel de-al treilea poate sa-si realizeze dreptul pe calea unei

cereri separate, potrivit dreptului comun. Aici exista posibilitatea clarificarii

potrivit dreptului material si nu al celui procesual care priveste executrea silita în

sine.

Legat de acest aspect, este de observat contestatia la executarea silita

prevazuta la art.172-174 C.pr. fiscala, care contureaza dreptul de a exercita aceasta

cale speciala „împotriva oricarui act de executare efectuat cu încalcarea

prevederilor prezentlui cod de catre organele de executare, precum si în cazul în

care acestea refuza îndeplinirea unui act de executare în conditiile legii”-art.172

alin.1 C.pr. fiscala. Alin. 3 al art.172 prevede ca poate fi exercitata si împotriva

titlului executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea.

Exista o diferentiere de regim juridic între prevederile art.172 C.pr. fiscala si

cele ale art.399 C.pr. civ asupa temeiurilor contestatiei la executare, evident una

dintre ele priveste dreptul procesual comun si cealalta dreptul procesual fiscal.

Cadrul procesual al contestatiei la executare nu este unul inter pares între

partile procesului, pentru ca pot figura si tertii, acestia promovând contestatia la

executare atunci când justifica un interes, bunaoara sunt puse sub urmarire bunuri

ce constituie proprietatea contestatorului. În astfel de cazuri, contestatia este

calificata ca o actiune de escindere sau în anulare, caca contestatorul angajeaza pe

aceasta cale un veritabil litigiu cu refelex petitoriu. Însa în fata petitoriului se

opreste, acesta având autoritatea lucrului judecat.

Contestatia la executarea are doua repere, anume: primul contestatia

îndreptata împotriva oricarui act de executare, al doilea contestatia asupra lamuriri,

întelesul, întinderea titlului executoriu.

În a doua ipoteza, asa-zisa contesatatie la titlul, revine spre comptenta

instantei care a pronuntat acel titlul, pe când prima apartine judecatoriei.

Din economia textului nu rezulta care ar fi instanta competenta atunci când

hotarârea judecatoreasca a fost obtinuta într-un litigiu care s-a judecat în prima

instanta si în toate caile de atac. Probelema este dificila atunci când pe parcursul

judecatii, în toate instantele s-au adus modificari ale solutiei pronuntata de instanta

de fond si practic avem mai multe hotarâri judecatoresti care împreuna constituie

un titlul executoriu.

Apreciem ca este comptenta instanta de fond, de apel sau de recurs, unde a

aparut problema de a fi lamurit întelesul, întinderea sau aplicarea titlului

executoriu. Rationamentul este acela ca o presupusa îndreptare sau corectie, o

lamurire se poate face numai cu respectarea stricta a competentei materiale,

bunaoara nu poate verifica aceste aspecte prima instanta câta vreme s-a pus

probelma de a verifica, conform art.400 alin2 C. pr. civ, hotarârea de modificarea a

instantei care a solutionat apelul.

Efectele contestatiei, cât priveste schimbarea fondului titlului pus în

executare, nu se poate pronunta instanta care judeca contestatia de executare,

pentru ca un atare demers este inadmisibil.

Contestatia la executare poate duce numai la modificarea sau anularea

procedurii de executare, fara sa fie posibil ca pe aceasta cale sa se schimbe fondul

solutiei cuprinse în titlul executoriu. Acest concept priveste chiar si contestatia la

titlul, aceasta privind doar întelesul, întinderea si aplicarea a ceea ce dispune titlul

executoriu.

Pe calea contestatiei la executare nu pot fi invocate motive de fond care sa

repuna în discutie o hoarâre definitiva.

Judecarea contestaţiei

Contestatia la executare se judeca, in principiu, ca orice judecata in prima

instanta diferenta facandu-se ca aceasta contestatie se judeca de urgenta si cu

precadere. Hotararea pronuntata cu privire la contestatie se da fara drept de apel, cu

exceptia hotararii pronuntate in legatura cu impartirea bunurilor proprietate

comuna si contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului

executoriu.

In ce priveste hotararea prin care s-a solutionat contestatia privind intelesul,

intinderea sau aplicarea titlului executoriu, aceasta este supusa acelorasi cai de atac

ca si hotararea ce se executa.

Instanta va cita pe lânga contestator sau alta persoana interesata si organul de

executare în a carui raza teritoriala se gasesc bunurile sau îsi au sediul sau

domiciliul tertul poprit.

Termenul în care se poate introduce contestatia este un termen de decadere

de 15 zile si curge de la data de la care:

a) Contestatorul a luat la cunostinta de executarea ori actul de executare-somatia cu

ocazia efectuarii silite sau în alt mod, a luat la cunostinta de executarea ori actul de

executare pe care îl contesta;

b) Contestatorul a luat la cunostinta, potrivit lit.a) de refuzul organului de executare

de a îndeplini un act de executare;

c) Cel interesat a luat la cunostinta de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le

contesta.

Prin execeptie, daca o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate

sau un alt drept real asupra bunului urmarit, contestatia poate fi introdusa cel mai

târziu în termen de 15 zile dupa efectuarea executarii. Totusi, neintroducerea

contestatiei în acest termen nu îl poate împiedica pe tert sa îsi realizeze dreptul pe

calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Contestatia privind lamurirea întelesului întinderii sau aplicarii titlului executoriu

se face oricând înauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea

silita.

Dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, daca legea

nu prevede altfel.

În cazul titlurilor emise în materia actiunilor reale imobiliare, termenul de

prescriptie este de 10 ani.

Procedura prevazuta în cazul Contestatiei la executare se judeca cu

procedura pentru judecata în prima instanta care se aplica în mod corespunzator.

Prin urmare, contestatia prin care se sesizeaza instanta de judecata trebuie sa

cuprinda elementele prevazute de lege, pentru cererea de chemare în judecata.

La cererea de chemare în judecata veti alatura atâtea copii câti intimati sunt.

Contestatia la executare se timbreaza cu timbru judiciar si taxa judiciara de timbru

conform legii. Potrivit dispozitiilor legale judecarea contestatiei se face de urgenta

si cu precadere.

Conform prevederilor art. 402 din Codul de procedurã civilã, contestatia la

executare se judecã de urgentã si cu precãdere, dupã regulile instituite pentru

judecata în primã instantã, de unde rezultã cã ne aflãm în prezenta unei proceduri

contencioase, iar nu în situatiile prevãzute de art. 331-339 din Codul de procedurã

civilã.

Suspendarea executării

O data cu introducerea contestatiei la executare sau a altei cereri privind

executarea silita, contestatorul poate cere în temeiul art.403 alin.1 din Codul de

procedura civila, suspendarea executarii, daca va depune o cautiune în cuantumul

fixat de presedintele instantei, daca legea nu prevede altfel . Dar nu mai mult decât

suma ce reprezinta obligatia bugetara pentru care se face executarea silita si

cheltuielile de executare. La stabilirea cautiunii, instanta tine seama de înscrisul

constatator al dreptului invocat de contestator, de starea solvabilitatii sale, de

valoarea bunurilor supuse executarii silite, de cuantumul sumei datorate, precum si

de orice alte date care privesc solutionarea contestatiei la executare.

Partea interesatã (contestatorul) poate formula, în cadrul contestatiei la

executare, cererea de suspendare a executãrii, pânã la solutionarea contestatiei sau

a altei cereri-petitie separata privind executarea silitã. Instanta se va pronunta

asupra acestui aspect numai dupã depunerea unei cautiuni în cuantumul fixat de

cãtre aceasta, afarã de cazurile în care legea dispune altfel. „Conditionarea

suspendãrii executãrii silite de depunerea unei cautiuni, în cuantum stabilit de

instanta judecãtoreascã, se impune pentru prevenirea exercitãrii abuzive a dreptului

de a cere suspendarea executãrii, precum si pentru protejarea intereselor legitime

ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativã a creantelor lor, stabilite prin

titluri executorii. În acelasi timp, depunerea cautiunii constituie o garantie în sensul

cã, în urma respingerii contestatiei la executare, creditorul va putea cere si obtine

despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii silite

Cuantumul cautiunii ce urmeazã a fi depusã se stabileste de instanta de

executare, ea fiind cea care va fixa acest cuantum. De regula, în practica judiciarã

instantele indicã un cuantum de pânã la 10% din valoarea bunului contestat. Recent

prin Ordonata de Urgenta a Guvrenului nr.138/200 prin Legea nr. 219/2005,

stabileste cuantumul cautiunii la 10 % din valoarea obiectului cererii sau de 500

Ron pentru cererile neevaluabile în bani.

Daca bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii

instanta va putea suspenda numai distribuirea pretului.

Mai trebuie amintit, de asemenea, cã simpla depunere a unei cautiuni în

cuantumul fixat de instantã nu atrage automat acordarea suspendãrii executãrii

silite.

Cu prilejul judecarii contestatiei, instanta citeaza si organul de executare în a

carui raza teritoriala se gasec bunurile urmarite ori, în cazul executarii prin

proprire, îsi are sediul sau domiciliu tertul poprit.

La cererea oricariei parti interesate, instanta paote decide, în cadrul

contestatiei la executare, asupra împartirii bunurilor pe care debitorul le detine în

proprietatea comuna cu alte persoane.

În situatii urgente, pâna la solutionarea cererii de suspendare, presedintele

instantei poate dispune, potrivit art. 403 lin.3 din Codul de procedura civila, pe

calea ordonantei presedintiale, suspendarea provizorie a executarii prin încheiere,

care poate fi atacata cu recurs, în mod separat.

Instanta poate admite sau respinge contestatia la executare.

Daca instanta admite contestatia la executare, poate dispune anularea sau

îndreptarea actului de executare, poate dispune anularea sau îndreptarea actului de

executare, anularea ori încetarea executarii însâsi, anularea sau lamurirea titlului

executoriu ori efectuarea actului de executare a carui îndeplinire a fost refuzata. În

baza admiterii contestatiei instanta, odata cu desfiintarea executarii, mai poate

dispune prin aceeasi hotarâre, restituirea catre cel îndreptatit, a sumei ce i se cuvine

din valorificarea bunurilor sau retinerile din proprire, respectiv a cautiunii atunci

când este cazul.

În cazul în care instanta respinge contestatia la executare, contestatorul poate

fi obligat la cererea organului de executare la despagubiri pentru pagubele cauzate

pentru întarzierea executarii.

Cautiunea se elibereaza celui care a depus-o în masura în care asupra

acesteia cel îndreptatit în cauza nu a formulat cerere pentru plata despagubirilor

cuvenite, pâna la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotarâri

irevocabile, s-a solutionat fondul cauzei.

Cautiunea se poate însa elibera de îndata, daca partea interesata declara în mod

expres ca nu urmareste sa oblige partea adversa la despagubiri pentru prejudiciile

cauzate.

Efectele admiterii contestatiei la executare în toate cazurile în care se

desfiinteaza titlul executoriu sau însasi executarea silita, da dreptul la întoarcere a

executarii, prin restabilirea situatiei anterioare. In situatia in care bunurile urmarite

sunt supuse “stric[ciunii, pieirii sau deprecierii”, instanţa va putea să suspende

numai distribuirea preţului.

BIBLIOGRAFIE

2. Dan Tudorache, Contestatia la executare, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006.