Capitolul IV. Contestaţia.

1. Sediul reglementării. Dispoziţii generale. Competenţă.

Contestaţia, cale ordinară de atac, este reglementată într-un capitol distinct al noului Cod de

procedură penală, introdus abia ca urmarea modificărilor şi completărilor aduse prin art. III din O.U.G. nr.

3/2014. Reglementarea actuală – art. 36 alin. (2), art. 38 alin. (3), art. 39alin. (3) şi art. 40 alin. (4) NCPP –

stabileşte ca fiind de competenţa tribunalelor, curţii de apel/Curţii Militare de Apel şi a Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie judecarea contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele

ierarhic inferioare (judecătorie, tribunal/tribunal militar şi, respectiv, curte de apel/Curtea Militară de

Apel), încazurile prevăzute de lege.

Textele având caracter general care fac referire la contestaţie, drept cale de atac, privesc:

– dreptul oricărei persoane arestate de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii arestării [art. 9

alin. (3) NCPP] ;

– atribuţia procurorului, în cadrul procesului penal, de a formula şi exercita contestaţiile şi căile de atac

prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreşti [art. 55 alin. (3) lit. f) NCPP];

– incompatibilitatea judecătorului care s-a pronunţat cu privire la omăsură supusă contestaţiei de a

participa la soluţionarea contestaţiei[art. 64 alin. (6) NCPP];

– judecarea contestaţiilor şi a celorlalte căi de atac de instanţelecorespunzătoare din circumscripţia

instanţei la care s-a strămutatcauza, după strămutare [art. 75 alin. (1) NCPP].

De asemenea, prin art. III pct. 5 din O.U.G. nr. 3/2014, după CapitolulIII al Titlului III al Părţii speciale din

noul Cod de procedură penală– privind apelul – a fost introdus un nou capitol, Capitolul III „Contestaţia”,

cuprinzând art. 4251 – Declararea şi soluţionarea contestaţiei. După cum stipulează chiar primul alineat al

articolului menţionat, prevederile acestui articol sunt aplicabile „când legea nu prevede altfel”, prin

urmare, în toate situaţiile în care există dispoziţii derogatorii, acestea se vor aplica cu prioritate.

2. Cazuri. Hotărârile care pot face obiectul contestaţiei. Potrivit art. 4251 alin. (1) NCPP, calea de atac a

contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. În noul Cod de procedură penală

se prevede că se poate formula contestaţie împotriva următoarelor hotărâri:

2.1. Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa dispun luarea măsurii

internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medicolegale psihiatrice, precum şi prelungirea

acestei măsuri [potrivit procedurii prevăzute la art. 184 alin. (14)-(19), (21), (25) NCPP].

Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară sau

de instanţa ierarhic superioară, după caz, respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi

1

Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de suspect, inculpat sau de procuror, în termen de 24 de ore de la

pronunţare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la

repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.

Contestaţia se depune la judecătorul/instanţa care a pronunţathotărârea care se atacă şi se motivează

până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.

Contestaţia împotriva încheierii prin care se dispune luarea sauprelungirea măsurii internării nevoluntare

nu suspendă executarea; încheierea este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţie de la

regula efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de

dispoziţia generală de la art. 4251alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul

suspensiv al apelului).

Contestaţia formulată de suspect sau inculpat se soluţionează întermen de 3 zile de la data înregistrării

acesteia. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind

dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Referitor la citare şi prezenţa părţilor, legea prevede două situaţii:

– în vederea soluţionării contestaţiei formulate de procuror, se dispune citarea suspectului sau

inculpatului;

– în vederea soluţionării contestaţiei formulate de suspect sau de inculpat, se comunică acestuia şi

procurorului data stabilită pentru judecarea contestaţiei şi li se acordă posibilitatea de a depune

observaţii scrise până la acea dată, în afară de cazul când apreciază că prezenţa suspectului sau

inculpatului, participarea procurorului şi formularea de concluzii orale de către aceştia sunt necesare

pentru justa soluţionarea contestaţiei. Asistenţa juridică a suspectului ori inculpatului este obligatorie.

În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului de drepturi şi libertăţi/instanţei/completului competent de

la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art.

4251alin. (7) NCPP, care se completează cu cele speciale de la art. 184alin. (18) NCPP, pentru situaţia

admiterii contestaţiei formulate de suspect sau inculpat. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie,

care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei; în cazul admiterii contestaţiei formulate de

suspect sau inculpat, se dispune respingerea propunerii de internare şi externarea, dacă este cazul, de

îndată, a suspectului sau inculpatului, dacă acesta nu este deţinut sau arestat chiar şi în altă cauză;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul

care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

2

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică înmod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel).

De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art. 4251 alin. (3)

NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod corespunzător.

Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 24 de ore dela soluţionarea contestaţiei.

2.2. Încheierea prin care, în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune

asupra măsurilor preventive [potrivit procedurii prevăzute la art. 203 alin. (5) şi (7) şi art. 204 NCPP].

Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară,

respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de

inculpat sau de procuror, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare.

Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în

termen prevăzute la art. 411 alin. (1)NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.

Contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi carea pronunţat încheierea atacată şi se

înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic

superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare, potrivit art. 204 alin. (1) teza a II-a NCPP.

Contestaţia se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251

alin. (3) NCPP. Contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei

măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de

executare; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă oexcepţie de la regula

efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia

generală de laart. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al

apelului).

Sunt prevăzute două dispoziţii speciale pentru termenul de soluţionarea contestaţiei, în funcţie de

titularul căii de atac:

– contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare ;

– contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de

prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive

cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse

anterior. Şedinţa se desfăşoară în camera de consiliu, iar participarea procurorului este obligatorie.

Referitor la citare şi prezenţa părţilor, legea prevede că inculpatul se citează.

3

Soluţionarea contestaţiei se face în prezenţa inculpatului, în afară de cazul când acesta lipseşte

nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră saustare de

necesitate nu poate fi adus în faţa judecătorului.

Asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie. Potrivit art. 203 alin. (5) NCPP, contestaţia se

soluţionează prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu. Apreciem că, în completare,

sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP, precum şi cele speciale de la art. 204 alin. (10)-(12)

NCPP, pentru situaţia admiterii contestaţiei.

Astfel, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele

soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

– în cazul admiterii contestaţiei formulate de procuror şi dispunerii arestării preventive a

inculpatului, dispoziţiile art. 226 NCPP (Admiterea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi

penale) se aplică în mod corespunzător. În cazul admiterii contestaţiei formulate de procuror şi dispunerii

prelungirii arestării preventive a inculpatului, dispoziţiile art. 236 alin. (1) şi (2) NCPP (Admiterea

propunerii de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale) se aplică în mod corespunzător.

Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, se poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive

prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) NCPP (controlul judiciar; controlul judiciar pe cauţiune; arestul la

domiciliu) sau majorarea cuantumului cauţiunii;

– în cazul admiterii contestaţiei formulate de inculpat împotrivaîncheierii prin care s-a dispus

luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, se poate dispune, în condiţiile prevăzute de lege,

respingerea propunerii de luare sau de prelungire a măsurii preventive ori, după caz, înlocuirea acesteia

cu o altă măsură preventivă mai uşoară şi, după caz, punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu

este arestat în altă cauză;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul care a pronunţat-

o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea. La soluţionarea contestaţiei

trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4) NCPP prevăzând că se aplică în

mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn propriul apel).

Textul stipulează şi că, în cadrul acestor limite, la soluţionarea contestaţiei împotriva încheierii privind o

măsură preventivă sepoate dispune o măsură mai puţin gravă decât cea solicitată sau decât cea dispusă

prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din conţinutul măsurii contestate. De asemenea,

4

deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art. 4251 alin. (3) NCPP,

dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod corespunzător. Dosarul

cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore dela soluţionarea contestaţiei.

Încheierile pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi se comunică inculpatului şi procurorului care

au lipsit de la pronunţare.

Dispoziţii tranzitorii. De menţionat şi că, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea de aplicare, „recursurile

aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva încheierilor din cursul

urmăririi penale privitoare la măsurile preventive, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă

potrivit regulilor prevăzute de legea veche. Dacă instanţa admite recursul şi casează încheierea,

procedează la rejudecarea cauzei conform legii noi, putând lua oricare dintre măsurile preventive

prevăzute de aceasta”.

2.3. Încheierea prin care, în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară

dispune asupra măsurilor preventive [potrivit procedurii prevăzute la art. 203 alin. (5) şi (7) şi art. 205

NCPP].

Contestaţia se soluţionează de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară,

respectiv de completul competental Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[1].

[1] Cu privire la completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a se vedea supra, Partea

generală, Titlul III, Capitolul II – Competenţa organelor judiciare, pct. 1.3. Acesta se completează cu

dispoziţiile art. 205 alin. (2) NCPP, potrivit cărora „contestaţiile împotriva încheierilor prin care judecătorul de

cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune în procedura camerei preliminare asupra

măsurilor preventive se soluţionează de un alt complet al aceleiaşi instanţe, în condiţiile legii”

Contestaţia poate fi formulată de inculpat sau de procuror, în termen de 48 de ore de la pronunţare

sau, după caz, de la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător,

dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1)NCPP, la care face trimitere

art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat

încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de cameră preliminară de la

instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare, potrivit art. 205alin. (1) teza a II-a

NCPP.

Contestaţia se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251

alin. (3) NCPP. Contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei

măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de

executare; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţie de la regula

5

efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia

generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al

apelului).

Sunt prevăzute două dispoziţii speciale pentru termenul de soluţionarea contestaţiei, în funcţie de

titularul căii de atac:

– contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare;

– contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri

preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de

expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Şedinţa se desfăşoară în camera de consiliu, iar

participarea procurorului este obligatorie.

Referitor la citare şi prezenţa părţilor, legea prevede că inculpatul se citează. Soluţionarea contestaţiei se

face în prezenţa inculpatului, în afară de cazul când acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage

ori din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa

judecătorului. Asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie. Potrivit art. 203 alin. (5) NCPP, contestaţia

se soluţionează prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu. Apreciem că, în

completare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP, precum şi cele speciale de la art. 205 alin.

(10) NCPP, pentru situaţia admiterii contestaţiei.

Astfel, încheierea nu este supusă nici unei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele

soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei; dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute

de lege, odată cu soluţionarea contestaţiei se poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive

prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) NCPP (controlul judiciar; controlul judiciar pe cauţiune; arestul la

domiciliu) sau majorarea cuantumului cauţiunii.

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul care a

pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea. Este important

de menţionat că la soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art.

4251 alin. (4) NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP

(Neagravarea situaţiei în propriul apel). Textul stipulează şi că, în cadrul acestor limite, la soluţionarea

contestaţiei împotriva încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puţin gravă

6

decât cea solicitată sau decât cea dispusă prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din

conţinutul măsurii contestate.

De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art. 4251 alin. (3)

NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod corespunzător.

Încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară se comunică inculpatului şi procurorului

care au lipsit de la pronunţare.

2.4. Încheierea prin care, în cursul judecăţii instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive

[potrivit procedurii prevăzute la art. 203 alin. (6) şi (7) şi art. 206 NCPP]

[1]Contestaţia se soluţionează de instanţa ierarhic superioară, respectiv de completul competent al Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie[2].

[1] Per a contrario, încheierea prin care, în cursul judecăţii, instanţa dispune, în apel, asupra măsurilor

preventive este definitivă.

[2] Cu privire la completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a se vedea supra, Partea

generală, Titlul III, Capitolul II – Competenţa organelor judiciare, pct. 1.3. Acesta se completează cu dispoziţiile

art. 206 alin. (2) NCPP, potrivit cărora „încheierile prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune în primă

instanţă asupra măsurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie”.

Contestaţia poate fi formulată de inculpat sau de procuror, în termende 48 de ore de la pronunţare sau,

după caz, de la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile

referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1)NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin.

(2) NCPP. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună

cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare, potrivit art.

206alin. (1) teza a II-a NCPP.

Contestaţia se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251

alin. (3) NCPP. Contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei

măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de

executare; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţie de la regula

efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia

generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al

apelului).

Sunt prevăzute două dispoziţii speciale pentru termenul de soluţionarea contestaţiei, în funcţie de

titularul căii de atac:

– contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare;

7

– contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri

preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de

expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea

procurorului –obligatorie. Referitor la citare şi prezenţa părţilor, legea prevede că inculpatul se citează.

Prin urmare, soluţionarea contestaţiei se poate face şi în absenţa inculpatului, dacă acesta este legal citat,

în absenţa unei dispoziţii exprese în sens contrar, cum este cea de la art. 204 alin. (7)şi art. 205 alin. (7)

NCPP; potrivit art. 353 alin. (4) teza I NCPP, neprezentarea părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei.

Asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie. Art. 206 NCPP nu o prevede expres, dar stipulează, în

schimb, la alin. (7), că, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, odată cu soluţionarea contestaţiei

se poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) NCPP

(controlul judiciar; controlul judiciar pe cauţiune; arestul la domiciliu), măsuri care se pot lua în condiţiile

în care inculpatul este asistat de apărător [art. 214 alin. (3), art. 216alin. (3), art. 220 alin. (3) NCPP].

Potrivit art. 203 alin. (6) NCPP, contestaţia se soluţionează prin încheiere motivată, care se pronunţă în

şedinţă publică (având învedere că nu se mai prevede că încheierea se pronunţă în camera de consiliu).

Apreciem că, în completare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP, precum şi cele speciale de

la art. 206 alin. (7) NCPP, pentru situaţia admiterii contestaţiei.

Astfel, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele

soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei; dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de

lege, odată cu soluţionarea contestaţiei se poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive

prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) NCPP (controlul judiciar; controlul judiciar pe cauţiune; arestul la

domiciliu) sau majorarea cuantumului cauţiunii;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul

care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 (Neagravarea situaţiei în

propriulapel). Textul stipulează şi că, în cadrul acestor limite, la soluţionarea contestaţiei împotriva

încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puţin gravă decât cea solicitată sau

decât cea dispusă prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din conţinutul măsurii

contestate. De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art.

4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

8

corespunzător. Încheierile pronunţate de instanţa de judecată se comunică inculpatului şi procurorului

care au lipsit de la pronunţare.

Dispoziţii tranzitorii. De menţionat şi că, potrivit art. 18 din Legea de aplicare, „recursurile aflate în curs

de judecată la data intrării învigoare a legii noi, declarate împotriva încheierilor prin care, în cursul

judecăţii, s-a dispus luarea, menţinerea, revocarea, înlocuirea sau încetarea măsurilor preventive, rămân

în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit regulilor prevăzute de legea veche. Dacă instanţa

admite recursul şi casează încheierea, procedează la rejudecarea cauzei conform legii noi, putând lua

oricare dintre măsurile preventive prevăzute de aceasta”.

2.5. Încheierea prin care se dispune luarea sau ridicarea măsurii obligării provizorii la tratament medical

a suspectului sau inculpatului [potrivit procedurii prevăzute la art. 246 alin. (7), (9) şi (11) NCPP].

Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară de

la instanţa ierarhic superioară sau instanţa ierarhic superioară, după caz, respectiv de completul

competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de suspect, inculpat sau de

procuror, în termen de 5 zile de la pronunţare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod

corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care

face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la judecătorul/instanţa care a pronunţat

hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede

la art. 4251 alin. (3) NCPP.

Contestaţia nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă; cu alte cuvinte, contestaţia împotriva

încheierii prin care se dispune luarea măsurii de siguranţă nu suspendă executarea, iar încheierea este,

prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţie de la regula efectului suspensiv de executare al

căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251alin. (4)

NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului).

Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile

art. 4251 alin. (5) NCPP. Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251

alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia,

precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”; în situaţia dată, aşadar, se citează

suspectul sau inculpatul. Cu privire la asistenţa juridică a suspectului ori inculpatului sunt aplicabile

dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251 alin. (6)NCPP face trimitere. Observăm, sub acest

aspect, că, spre deosebire de art. 171 alin. (2) CPP 1968, nu se mai prevede că asistenţa juridică este

obligatorie când faţă de persoana în cauză a fost dispusă obligarea la tratament medical; asistenţa juridică

obligatorie a persoanelor faţă de care s-a dispus obligarea la tratament medical este prevăzută de art. 568

alin. (5) NCPP – pentru procedura înlocuirii sau încetării obli găriila tratament medical. Ar putea fi

9

incident, desigur, cazul de asistenţă juridică obligatorie prevăzut de art. 90 lit. b) NCPP (dacă organul

judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea).

În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/instanţei/completului competent de la Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel,

contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciuneicăi de atac, putându-se pronunţa una

dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau

completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică înmod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.6. Încheierea prin care se dispune luarea măsurii internări medicale provizorii a suspectului sau

inculpatului [potrivit procedurii prevăzutela art. 248 alin. (8) şi (13) NCPP].

Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară

de la instanţa ierarhic superioară, sau instanţa ierarhic superioară, după caz, respectiv de completul

competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de suspect, inculpat sau de

procuror, în termen de 5 zile de la pronunţare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod

corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care

face trimitereart. 4251 alin. (2) NCPP.

Contestaţia se depune la judecătorul/instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează

până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.

Contestaţia nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă; cu alte cuvinte, contestaţia împotriva

încheierii prin care se dispune luarea măsurii de siguranţă nu suspendă executarea, iar încheierea este,

prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţiede la regula efectului suspensiv de executare al

10

căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251alin. (4)

NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului).

Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind

dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP.

Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit

cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii

procesuali la care hotărârea atacată se referă”; în situaţia dată, aşadar, se citează suspectul sau inculpatul.

Cu privire la asistenţa juridică a suspectului ori inculpatului suntaplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91

NCPP, la care art. 4251 alin. (6)NCPP face trimitere. Potrivit art. 90 lit. a) NCPP, este obligatorie asistenţa

juridică a suspectului sau inculpatului faţă de care a fost dispusă măsura de siguranţă a internării

medicale, chiar în altă cauză. Ar putea fi incident, desigur, şi cazul de asistenţă juridică obligatorie

prevăzutde art. 90 lit. b) NCPP (dacă organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea

face singur apărarea). În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/instanţei/completuluicompetent de la

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251

alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac,

putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi: a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către

judecătorul sau completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile

privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.7. Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează propunerea procurorului de

valorificare a bunurilor mobile sechestrate în cursul urmăririi penale [potrivit procedurii prevăzute la

art. 2522 alin. (4)-(7) NCPP].

Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară,

respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[1]. Contestaţia poate fi formulată de

11

părţi sau de custode, de procuror, precum şi de către orice altă persoană interesată. Obiectul contestaţiei

diferă, în funcţie de titular; astfel, potrivit art. 2522 alin. (6) NCPP, părţile sau custodele pot face

contestaţie numai împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus valorificarea

bunurilor mobile sechestrate, iar procurorul poate face contestaţie numai împotriva încheierii prin care

judecătorul de drepturi şi libertăţi a respins propunerea de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.

Termenul de introducere este de 10 zile de la comunicare, pentru procuror, părţi sau custode, sau de la

data când au luat la cunoştinţă de încheiere, în cazul altor persoane interesate. Apreciem că se pot aplica,

şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411

alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.

Contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a pronunţat hotărârea care se atacă şi

se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3)NCPP.

Contestaţia este suspensivă de executare. Aceasta este, de altfel, regula în materia căilor ordinare de atac,

prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la

cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Judecarea cauzei se face de urgenţă şi cu

precădere, în şedinţă publică, cu participarea procurorului, în acest sens fiind dispoziţiile art. 2522 alin.

(7) teza a II-a şi art. 4251 alin. (5) NCPP. Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale

dela art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut

contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”.

Cu privire la asistenţa juridică a suspectului ori inculpatului sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91

NCPP, la care art. 4251 alin. (6)NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/completului

competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile

dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă

niciunei căi de atac [„definitivă” – după cum prevede expres art. 2522 alin. (7) teza a II-aNCPP], putându-

se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau

completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică înmod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

12

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.8. Încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea împotriva soluţiilor

de neurmărire sau netrimitere în judecată, verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării

urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280282

NCPP actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legi şi admite plângerea, desfiinţează soluţia

atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării

penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală [potrivit procedurii prevăzute la art. 341 alin. (9)-(11)

NCPP].

După cum prevede art. 341 alin. (9) teza I NCPP, contestaţia se poate face, în acest caz, doar cu privire

la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi

penale. Procedura de soluţionare este prevăzută la art. 341 alin. (9)-(11)NCPP, care se completează cu

dispoziţiile art. 4251 NCPP. Contestaţia se soluţionează de judecătorul de cameră preliminară de la

instanţa ierarhic superioară, respectiv de completul competental Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[1].

Contestaţia poate fi formulată de inculpat sau de procuror, în termen de 3 zile de la comunicarea

încheierii. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la

repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.

Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare

judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu

plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, conform art. 341 alin.

(10) NCPP. Contestaţia se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la

art. 4251 alin. (3) NCPP. Potrivit art. 341alin. (9) teza a II-a NCPP, contestaţia nemotivată este

inadmisibilă. Contestaţia este suspensivă de executare, aceasta fiind regula în materia căilor ordinare de

atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face

trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Judecarea cauzei se face în şedinţă

publică, fără participarea procurorului şi a inculpatului (care, prin urmare, nu se citează), în acest sens

fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) şi, respectiv, art. 341 alin. (10) NCPP.

În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/completului competent de la Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, acestea sunt expres prevăzute de art. 341 alin. (10) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin

încheiere motivată, care nu este supusă nici unei căi de atac (dispo ziţi ileart. 4251 alin. (7) NCPP fiind

incidente sub acest aspect), putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, cu menţinerea

dispoziţiei de începere a judecăţii;

13

2. admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi rejudecarea plângerii potrivit art. 341 alin. (7)

pct. 2 NCPP, dacă excepţiile cu privirela legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale

au fost greşit soluţionate.

Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei. La soluţionarea

contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4) NCPP prevăzând că

se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în propriul apel).

De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art. 4251 alin. (3)

NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod corespunzător.

2.9. Încheierea judecătorului de cameră preliminară, în condiţiile art. 345347 NCPP [potrivit procedurii

prevăzute la art. 345-347 NCPP].

După cum prevede art. 347 alin. (1) NCPP, contestaţia se poate face doar cu privire la modul de

soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5)

NCPP: încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet sau prin care

dispune începerea judecăţii, în condiţiile în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus

una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 NCPP actele de urmărire

penală efectuate cu încălcarea legii, probele excluse neputând fi avute în vedere la judecata în fond a

cauzei. Potrivit art. 347 alin. (2) NCPP, contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de

la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. Când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii.

Contestaţia poate fi formulată de inculpat sau de procuror, în termen de 3 zile de la comunicarea

încheierii. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la

repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.

Contestaţia se depune la judecătorul care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la

termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.

Contestaţia este suspensivă de executare, aceasta fiind regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută

şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la

art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului).

Judecarea cauzei se face în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului (care, prin

urmare, nu se citează), în acest sens fiind dispoziţiile art. 347 alin. (3) raportat la art. 346 alin. (1)NCPP.

În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/completului competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

acestea sunt expres prevăzute de art. 346 NCPP, la care art. 347 alin. (3) face trimitere. Astfel, contestaţia

se soluţionează prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac [dispoziţiile art. 4251 alin.

(7) NCPP fiind incidente sub acest aspect], putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

– respingerea contestaţiei ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;

14

– admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi, în rejudecare, pronunţarea uneia din soluţiile de la

art. 346 NCPP;

– admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul

care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu a fost respectate dispoziţiile privind procedura de

comunicare.

Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei. Este important de

menţionat că la soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251

alin. (4) NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418NCPP (Neagravarea

situaţiei în propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei,

potrivit art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se

în mod corespunzător.

Dispoziţii tranzitorii. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (5)-(8) şi art. 10alin. (4) din Legea de aplicare:

Sentinţele prin care s-a dispus, potrivit legii vechi, restituirea cauzei procurorului cu privire la care

termenul de declarare a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse

contestaţiei, potrivit art. 347 alin. (1) NCPP. Cererile de recurs împotriva sentinţelor menţionate, depuse

anterior intrării în vigoare a legii noi, se vor considera contestaţii. Termenul de declarare a contestaţiei se

calculează potrivit art. 332alin. (4) CPP 1968. Contestaţia se soluţionează de către judecătorul de cameră

preliminară al instanţei ierarhic superioare celei căreia îi revine, potrivit legii noi, competenţa să judece

cauza în primă instanţă ori, după caz, de către completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, declarate

împotriva sentinţelor prin care s-a restituit cauza procurorului, se soluţionează conform dispoziţiilor din

legea nouă privitoare la contestaţie de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic

superioară celei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond ori, după caz, de către completul

competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2.10. Încheierea dată în primă instanţă prin care sa dispus suspendarea cauzei [potrivit

procedurii prevăzute la art. 367 alin. (4) şi (5)NCPP].

Contestaţia se judecă de către instanţa ierarhic superioară, respectiv de către completul competent,

potrivit legii, de la Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de procuror, părţi şi

persoana vătămată, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru procuror, părţile şi persoana

vătămată prezente, şi de la comunicare, pentru părţile sau persoana vătămată care lipsesc. Apreciem că se

pot aplica, şi înacest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute

la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Potrivit art. 367 alin. (4) teza a II-a

NCPP, contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună

15

cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 deore de la înregistrare. Contestaţia se

motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.

Contestaţia nu suspendă executarea; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă

o excepţie de la regula efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul

contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, careface trimitere la cele de la art. 416

NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Contestaţia se soluţionează în termen de 3 zile de la primirea

dosarului. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind

dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale de la

art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut

contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Cu privire la asistenţa

juridică a suspectului ori inculpatului sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251

alin. (6)NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului competent de la Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7)

NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac, putându-se

pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau

completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.11. Încheierea prin care sa dispus suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă [potrivit procedurii

prevăzute la art. 368 alin. (1), (3) şi(4) NCPP].

Contestaţia se judecă de către instanţa ierarhic superioară, respectiv de către completul competent,

potrivit legii, de la Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de procuror, subiecţii

procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum şi de persoanele ale căror interese legitime au fost

vătămate prin aceasta [potrivit art. 4251 alin. (2)NCPP], în termen 24 de ore de la pronunţare, pentru cei

16

prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Apreciem că se pot aplica, şi înacest caz, în mod

corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care

face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Potrivit art. 368 alin. (3) NCPP, contestaţia se depune la instanţa

care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic

superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare. Contestaţia se motivează până la termenul stabilit

pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.

Contestaţia nu suspendă executarea; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă

o excepţie de la regula efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul

contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416

NCPP (Efectul suspensiv al apelului) .Contestaţia se soluţionează în termen de 5 zile de la primirea

dosarului. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind şi

dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP, faţă de dispoziţiile contradictorii ale celor două teze de la art. 368alin.

(4) NCPP, sub acest din urmă aspect. Contestaţia se judecă fără participarea părţilor, care, potrivit textului

menţionat, se citează însă, ca şi persoana vătămată. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului

competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile

dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă

niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau

completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.12. Încheierea prin care sa dispus suspendarea hotărârii supuse revizuirii, odată cu admiterea în

principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia [potrivit procedurii prevăzute la art. 460 alin. (2)

NCPP].

Contestaţia se judecă de către instanţa ierarhic superioară, respectiv de către completul competent,

potrivit legii, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de

17

persoana interesată, în termen 48 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru

cei lipsă. Apreciem că se pot aplica, şi înacest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la

repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.

Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea carese atacă şi se motivează până la

termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.

Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare, aceasta fiind de altfel regula în materia

căilor ordinare de atac, prevăzută, şi în cazul contestaţiei, de dispoziţia generală de la art. 4251alin. (4)

NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectu lsuspensiv al apelului).

Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit

cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii

procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea

procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Cu privire la asistenţa

juridică a suspectului ori inculpatului sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251

alin. (6)NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului competent de la Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7)

NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac, putându-se

pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauze ide către judecătorul sau

completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP(referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.13. Încheierea prin care se dispun sau se revocă măsurile preventive faţă de persoana juridică [potrivit

procedurii prevăzute la art. 493alin. (7)-(8) NCPP].

18

Contestaţia se judecă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară

de la instanţa ierarhic superioară sau de instanţa ierarhic superioară, după caz, respectiv de către

completul competent, potrivit legii, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de persoana juridică, în termen 24 de ore de la

pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru persoana juridică lipsă. Apreciem că se pot

aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la

art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la judecătorul

de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat

hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede

la art. 4251 alin. (3) NCPP. Contestaţia este suspensivă de executare. Aceasta este regula în materia căilor

ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP,

care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Referitor la citarea părţilor,

sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea

contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea

atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest

sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului

competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile

dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţiase soluţionează prin decizie, care nu este supusă

niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau

completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn

propriul apel). Textul stipulează şi că, în cadrul acestor limite, la soluţionarea contestaţiei împotriva

încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puţin gravă decât cea solicitată sau

decât cea dispusă prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din conţinutul măsurii

contestate. De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art.

4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

19

2.14. Sentinţa prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare [potrivit procedurii prevăzute la art. 535

NCPP].

Contestaţia se soluţionează de instanţa ierarhic superioară, respectiv de completul competent, potrivit

legii, de la Înalta Curte de Casaţieşi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de petent, în

termen de 10 zile de la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător,

dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere

art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea carese atacă şi se

motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.

Contestaţia este suspensivă de executare. Aceasta este regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută

şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la

art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile art.

535 tezaa II-a NCPP, potrivit cărora judecarea contestaţiei se face cu citarea petentului.Şedinţa de judecată

este nepublică, iar participarea procurorului- obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 535 NCPP.

În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în

lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se

soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (decizie definitivă şi potrivit art. 535

NCPP), putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau

completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

20

2.15. Încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra cererii

procurorului de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, în cazul

în care sa dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală [potrivit procedurii prevăzute la art. 5491

alin. (4) şi (5) NCPP].

Potrivit art. 5491 alin. (5) NCPP, contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei

sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent

potrivit legii[1]. Contestaţia poate fi formulată de procuror şi de persoanele ale căror drepturi sau interese

legitime pot fi afectate, în termen de 3 zile de la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în

mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la

care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea

care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art.

4251 alin. (3) NCPP. Potrivit art. 5491alin. (4) teza a II-a NCPP, contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

Contestaţia este suspensivă de executare, aceasta fiind regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută

şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la

art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Judecarea cauzei se face în şedinţă publică, fără participarea

procurorului şi a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate – care, prin urmare,

nici nu se citează –, în acest sens fiind dispoziţiile art. 5491 alin. (5) NCPP.

În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/completului competentde la Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, acestea sunt expres prevăzute de art. 5491 alin. (5) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin

încheiere motivată, care nu este supusă nici unei căi de atac [dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP fiind

incidente sub acest aspect], putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

2. admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea procurorului.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.16. Hotărârea prin care judecătoria soluţionează cererea/propunerea de liberare condiţionată [potrivit

procedurii prevăzute la art. 587alin. (3) NCPP].

Potrivit art. 587 alin. (3) NCPP, contestaţia se soluţionează de către tribunalul în a cărui circumscripţie se

află locul de deţinere. Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de condamnat, în termen de 3 zile de

la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la

21

repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.

Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la

termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.

Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare, aceasta fiind regula în materia căilor

ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP,

care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv alapelului). Referitor la citarea părţilor,

sunt aplicabile dispoziţiile generale de la art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea

contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea

atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest

sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP.

Cu privire la asistenţa juridică a condamnatului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la

care art. 4251 alin. (6) NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile tribunalului, în lipsa unor

prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează

prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul

care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.17. Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de amânare a executării pedepsei [potrivit

procedurii prevăzute la art. 589alin. (7) NCPP].

Potrivit art. 589 alin. (7) NCPP, contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară.

Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de condamnat, în termen de 3 zile de la comunicare.

Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în

termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se

depune la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit

22

pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP. Contestaţia nu este suspensivă de

executare, potrivit art. 589 alin. (5) NCPP, hotărârile prin care se dispune amânarea executării pedepsei

fiind executorii de la data pronunţării. Aceasta reprezintă o excepţie de la regula efectului suspensiv de

executare al căilor ordinarede atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251

alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului).

Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale de la art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit

cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii

procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea

procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP.

Cu privire la asistenţa juridică a condamnatului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care

art. 4251 alin. (6) NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei, în lipsa unor prevederi

contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin

decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul

care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP(referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.18. Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei

[potrivit procedurii prevăzute la art. 592alin. (3) şi art. 593 alin. (3) NCPP].

Potrivit art. 593 alin. (3) NCPP, contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară.

Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de condamnat, întermen de 3 zile de la comunicare.

Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în

termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.

Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea carese atacă şi se motivează până la

termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.

23

Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare,potrivit art. 592 alin. (3) NCPP, aceasta

fiind de altfel regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia

generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al

apelului). Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale de la art. 4251 alin. (6) NCPP,

potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi

subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea

procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Cu privire la asistenţa

juridică a condamnatului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251 alin. (6) NCPP

face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile

dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă

niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul

care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.19. Încheierea prin care judecătorul se pronunţă cu privire la aplicarea amnistiei şi a graţierii, atunci

când intervin după rămânerea definitivă a hotărârii [potrivit procedurii prevăzute la art. 596 alin. (3)

NCPP].

Potrivit art. 4251 alin. (5) NCPP, contestaţia se soluţionează de cătrei nstanţa ierarhic superioară celei

sesizate. Contestaţia poate fi formulată de procuror, în termen de 3 zile de la pronunţare. Contestaţia se

depune la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit

pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP. Contestaţia formulată de procuror

este suspensivă de executare, potrivit art. 596 alin. (3) teza a II-a NCPP, aceasta fiind, de altfel, regula în

materia căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251

alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). În mod eronat

se prevede, prin urmare, la art. 596 alin. (2) NCPP, că judecătorul se pronunţă – în primă instanţă – prin

24

încheiere executorie. Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251 alin.

(6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum

şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar

participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Cu privire la

asistenţa juridică a condamnatului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251 alin.

(6) NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei, în lipsa unor prevederi contrare, sunt

aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este

supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei.

Soluţia desfiinţării hotărârii atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul

care a pronunţat-o, nu poate fi dispusă în acest caz, dat fiind că la judecata în primă instanţă nu participă

decât procurorul, astfel că nu se poate constata că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

2.20. Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit Titlului V al Părţii speciale

(Executarea hotărârilor penale) [potrivit procedurii prevăzute la art. 597 alin. (7) şi (8) NCPP].

Potrivit art. 4251 alin. (5) şi art. 597 alin. (7) NCPP, contestaţia se soluţionează de către instanţa

ierarhic superioară celei sesizate. Contestaţia poate fi formulată de procuror, subiecţii procesuali la care

hotărârea atacată se referă, precum şi de persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin

aceasta [potrivit art. 4251alin. (2) NCPP], în termen de 3 zile de la comunicare. Contestaţia se depune la

instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru

soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP. Contestaţia este suspensivă de executare,

aceasta fiind regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia

generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al

apelului).

Potrivit art. 597 alin. (8) NCPP, judecarea contestaţiei se face cu citarea persoanei condamnate;

condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată.

25

Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile

art. 597 alin. (8) NCPP. De asemenea, art. 597 alin. (8) NCPP face trimitere la alin. (5) din acelaşi articol,

potrivit căruia „dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare (...)

se aplică în mod corespunzător”. Cu privire la asistenţa juridică a condamnatului, sunt aplicabile

dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251 alin. (6) NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte

soluţiile instanţei, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP.

Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac [decizie

„definitivă” şi potrivit art. 597 alin. (8) NCPP], putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzeid e către judecătorul sau completul

care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)

NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în

propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit

art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod

corespunzător.

26