Contele de Monte-Cristo

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK

Alexandre Dumas

AlexandreDumas

�

Alexandre Dumas

CONTELE DE MONTE-CRISTO

LEDA

Alexandre Dumass-a nãscut în 24 iulie 1802 laVillers-Cotterêts. Tatãl sãu,Thomas-Alexandre Dumas,

general în armata luiNapoleon, cade în dizgraþiaacestuia ºi moare în 1806,

lãsându-ºi familia într-o situaþiematerialã precarã.

Creator de eroi legendari,dramaturg ºi romancier,

Alexandre Dumas a cunoscut unsucces timpuriu, contemporaniiconsiderându-l un geniu deforþa lui Balzac ºi Hugo.

Scrie drame istorice ºi moderne,tragedii, comedii, creând ooperã dramaticã deosebit debogatã. Ca romancier, s-a

orientat spre romanul istoric,care devine sub pana sa romande capã ºi spadã. Semneazãaproape 300 de romane,

printre care:Cei trei muschetari,

Dupã douãzeci de ani,Regina Margot, Colierul reginei...Moare la 5 decembrie 1870,

la Puys, în apropiere de Dieppe.

Dumas este un scriitor carenu a fost studiat, nici în liceu,

nici la universitate. El esteconsiderat un autor carenu poate fi luat în serios.

Pentru mine însã, Dumas esteegalul lui Balzac ºi al lui Hugo.

Dominique Fernandez

... Romanul este un „exerciþiuliterar în care te foloseºti de o

povestire pentru a exprimaaltceva”. Definiþia de mai sus

convine tot atât de bineromanului moral, estetizant

sau filosofic, cât ºi romanului„tradiþional”, care foloseºte ºi el

povestirea în vederea fresceisociale sau psihologice... Câtpriveºte „povestirea purã”,

„punctul de plecare alromanului”, s-ar pãrea cãAlexandre Dumas oferãcel mai elocvent exemplu.

R-M. Albérès

Romanul Contele de Monte-Cristo a apãrut între1845–1846 în foileton, în ziarul Le Journal des Débats, apoiîn Le Siècle ºi s-a bucurat de un succes imens. Publiculaºtepta cu viu interes apariþia urmãtoarelor aventuri alelui Monte-Cristo, acest supraom, înzestrat cu atâtea cali-tãþi excepþionale, posesor al unei averi fabuloase ºi al uneidistincþii aristocratice, care îndeplineºte în mod deliberatrolul de unealtã a sorþii, distrugându-i pe cei corupþi ºi jos-nici, izbãvindu-i de suferinþe pe cei nãpãstuiþi.

Dar succesul romanului nu se datora numai acestuipersonaj misterios ºi atotputernic, ci ºi dramatismului situa-þiilor ºi patetismului cu care Dumas crease aceastã lume,atât de asemãnãtoare cu lumea realã. Cãci, mai multdecât o profesie, Dumas ºi-a fãcut din scris o raþiune de afi, o trãire profundã, o împlinire (chiar dacã efemerã) adorinþei de a schimba lumea, de a înlãtura rãul. Prin scris,Dumas ºi-a afirmat credinþa cã omul trebuie sã lupte cuDestinul ºi nu o datã a reuºit sã se contopeascã cu perso-najele cãrora le-a dat viaþã.

Liliana Anghel

ISBN: 978-973-102-336-8

CONT

ELED

EMON

TE-CR

ISTO

L E D ACLASIC

CONTELEMONTE-CRISTO

DE

VOLUMUL I

Alexandre Dumas

CONTELE DE MONTE-CRISTO

L E D ACLASIC

Redactor: Voichiþa DomãneanþuTehnoredactare computerizatã: Jora Grecea, Lucian CurteanuCoperta: Walter Riess

Alexandre DumasLE COMTE DE MONTE-CRISTO

Toate drepturile asupra acestei ediþiisunt rezervate Editurii LEDA, parte componentãa GRUPULUI EDITORIAL CORINT

ISBN 978-973-102-340-3

Pentru comenzi ºi informaþii adresaþi-vã la:

Editura LEDA – Grupul editorial CORINTDifuzare ºi Clubul CãrþiiCalea Plevnei nr. 145, sector 1, Bucureºti, cod poştal 060012Tel.: 021.319.88.22; 021.319.88.33; 021.319.88.55; 021.319.88.77Fax: 021.319.88.66E-mail: [email protected] virtual: www.grupulcorint.ro

Format 16/54x84. Coli tipo: 48Tiparul executat la:FED PRINT S.A.

Alexandre Dumas

LEDA

Traducere ºi note de Cristina Jinga

VOLUMUL I

CONTELE DEMONTE-CRISTO

TABEL CRONOLOGIC

1802: La 24 iulie se naºte la Villers-Cotterêts, Aisne, fiul generaluluirepublican Thomas Alexandre Dumas-Davy de La Pailleterie.

1811: Alexandre Dumas urmeazã, pânã în 1813, ºcoala din Villers-Cotterêts.

1817: Având în vedere situaþia materialã precarã a familiei, dupã moar-tea tatãlui (1806), este nevoit sã-ºi câºtige existenþa, lucrând înbirourile unor notari.

1819: Face cunoºtinþã cu Adolphe de Leuven, care îl iniþiazã în poeziamodernã. Împreunã scriu mai multe piese de teatru.

1823: Alexandre Dumas se stabileºte la Paris, unde intrã în secre-tariatul ducelui d’Orléans, viitorul rege Louis-Philipe. Îºi com-pleteazã studiile ºi descoperã viaþa literarã parizianã.

1824: În iulie, se naºte Alexandre Dumas-fiul, fructul legãturii lui Dumascu Catherine Labay, pe care nu-l va recunoaºte decât în 1831.

1825: În septembrie are loc prima reprezentare a piesei Vânãtoarea ºidragostea, vodevil într-un act, scris în colaborare cu Adolphe deLeuven.

1829: În februarie, la Comedia Francezã, se joacã piesa Henric al III-leaºi curtea sa, care cunoaºte un mare succes. Graþie prietenului sãuCharles Nodier, Dumas îl întâlneºte pe Victor Hugo, de care îl valega o prietenie furtunoasã.

1831: În ianuarie are loc la Odéon premierea piesei Napoleon, piesãcare va fi un eºec. În mai, se joacã drama în cinci acte Antony,consideratã cea mai caracteristicã piesã a teatrului romantic ºicel mai mare eveniment literar al timpului.

1837: Este numit Cavaler al Legiunii de Onoare.

1838: Dumas publicã în revista Le Siècle, sub formã de foileton, primulsãu roman, Cãpitanul Paul. În decembrie, îl cunoaºte pe AugusteMaquet, un tânãr profesor de istorie care îl va ajuta pe Dumassã scrie primele sale romane. Folosindu-se de o schiþã elaboratãde Maquet, Dumas dezvoltã povestirea, adãugându-i persona-jele secundare ºi dialogurile.

1842: Publicã Cavalerul d’Harmental, cunoscând primul sãu succes deromancier.

1844: Scrie romanul Cei trei muschetari, povestea aventurilor luid’Artagnan, Athos, Porthos ºi Aramis, uniþi prin deviza „unulpentru toþi, toþi pentru unu”. Auguste Maquet a fost colabora-tor, dar romanul este semnat doar de Alexandre Dumas.

1845: Publicã Dupã douãzeci de ani, Contele de Monte-Cristo, Fiicaregentului ºi Regina Margot.

1847: Dumas inaugureazã, în februarie, Teatrul Istoric cu Regina Margot.

1848: Publicã Vicontele de Bragelonne. Participã la revoluþia din 1848 ºiîncearcã în van sã fie votat deputat.

1850: Scrie Laleaua neagrã.

1851: În decembrie, La Presse începe publicarea memoriilor sale.

1853: Dumas fondeazã cotidianul Le Mousquetaire, care va apãreapânã în 1857.

1857: Dumas lanseazã sãptãmânalul Le Monte-Cristo, care va fiinþapânã în 1860.

1860: Îl întâlneºte pe Garibaldi în Sicilia, pe care îl ajutã, cumpãrându-iarme. Victorios, Garibaldi îl numeºte director al Artelor Frumoase,Dumas ocupându-se mai ales de sãpãturile arheologice de laPompei. Fondeazã în Italia jurnalul franco-italian L’Indipendente ceva apãrea pânã în 1864. Publicã Memoriile lui Garibaldi.

1869: În timpul verii scrie, în Bretagne, o carte de bucate Le GrandDictionnaire de Cuisine, acceptând propunerea editorului Lemerre.

1870: Suferã, în septembrie, un accident vascular. Moare în 5 decembrie.

5Tabel cronologic

IMARSILIA — SOSIREA

LA 24 FEBRUARIE 1815, omul de veghe din Notre-Dame de laGarde semnalã corabia cu trei catarge, Faraon, care venea de laSmirna, prin Trieste ºi Neapole.

Ca de obicei, un vas de coastã se desprinse numaidecât dinport, trecu foarte aproape pe lângã castelul If ºi se îndreptã cãtrecorabie, ca s-o abordeze între Capul Morgion ºi Insula Rion.

Numaidecât, tot ca de obicei, platforma bateriei fortuluiSaint-Jean se umplu de curioºi, cãci, la Marsilia, sosirea uneicorãbii este întotdeauna un eveniment foarte important, maiales când aceastã corabie, cum era Faraonul, fusese construitã,greatã ºi arimatã pe ºantierele anticei Foceea1 ºi aparþinea unuiarmator din oraº.

Între timp, corabia se apropia. Strãbãtuse cu bine strâmtoa-rea pe care vreun cutremur vulcanic o deschisese între insuleleCalasareigne ºi Jaros, trecuse pe lângã Insula Pomègue ºi înain-ta, cu cele trei vele gabier, cu trinca ºi cu randa întinse, dar atâtde încet ºi cu o înfãþiºare atât de tristã, încât spectatorii, cu acelinstinct care presimte o nenorocire, se întrebarã oare ce accidentse întâmplase la bord. Totuºi, cei mai pricepuþi într-ale navigaþieiobservarã cã, dacã avusese loc vreun accident, el nu vãtãmasecorabia, cãci aceasta se miºca uºor, dând toate semnele cã rãs-punde perfect la comenzi. Ancora era gata sã fie lãsatã la apã ºihobanele bompresului erau desprinse. În apropiere de cârmaci,care se pregãtea sã conducã Faraonul prin intrarea îngustã a por-tului Marsiliei, stãtea un tânãr cu gesturi iuþi ºi ochii ageri,

1 Cetate anticã din Ionia, pe coasta de rãsãrit a Asiei Mici, care din seco-lul al VII-lea î.Hr. a avut o mare importanþã comercialã. Massalia (astãzi, Mar-silia) a fost unul dintre contoarele sale comerciale întemeiate în Occident.

supraveghind fiecare manevrã a vasului ºi repetând fiecare ordinal cârmaciului.

Neliniºtea nelãmuritã care plutea asupra mulþimii îl impresio-nase mai cu seamã pe unul dintre spectatorii de pe esplanadaSaint-Jean, ba într-atât încât acesta nu mai rãbdã sã aºtepteintrarea corabiei în port, ci sãri într-o barcã micuþã ºi poruncivâslaºului sã-l ducã înaintea Faraonului, pe care îl ajunse în gol-fuleþul din faþa localului Réserve.

Vãzându-l pe localnic apropiindu-se, tânãrul marinar îºi pã-rãsi postul de lângã cârmaci ºi veni, cu pãlãria în mânã, sã seaplece peste parapetul corãbiei.

Era un tânãr de vreo optsprezece sau douãzeci de ani, înalt,zvelt, cu niºte frumoºi ochi negri ºi un pãr ca abanosul. Dinîntreaga sa fãpturã se rãspândea aerul acela de stãpânire de sineºi hotãrâre, specific oamenilor obiºnuiþi sã înfrunte primejdiileîncã din copilãrie.

— Ah! Tu erai, Dantès? strigã omul din barcã. Ei, ce s-aîntâmplat ºi ce-i cu tristeþea asta de la bordul vostru?

— S-a întâmplat o mare nenorocire, domnule Morrel! rãs-punse tânãrul. O mare nenorocire, mai ales pentru mine. Îndreptul portului Civitavecchia, l-am pierdut pe bravul cãpitanLeclère...

— Dar ce-a pãþit? întrebã armatorul, vizibil uºurat. Ce i s-aîntâmplat, mã rog, bravului cãpitan?

— A murit.— A cãzut în mare?— Nu, domnule. A fost rãpus de o febrã cerebralã, în chinuri

cumplite.Apoi, întorcându-se cãtre oamenii sãi:— Hei, atenþie! strigã el. La posturi, toatã lumea! Pregãtiþi-vã

de ancorare!Oamenii îi dãdurã ascultare. Cât ai clipi, cei opt sau zece ma-

teloþi care alcãtuiau echipajul se repezirã care la scote, care labraþe, unii la fungi, alþii la carcabasurile focurilor ºi, în sfârºit,alþii la strângãtoarele velelor.

Alexandre Dumas8

Tânãrul marinar aruncã o privire lipsitã de emoþii la acestînceput de manevrã ºi, vãzând cã ordinele sale îi erau îndeplini-te întocmai, se întoarse cãtre omul cu care vorbise pânã atunci.

— Dar cum s-a întâmplat acest necaz? continuã armatorul,reluând discuþia de unde o lãsase tânãrul marinar.

— Doamne sfinte, cu totul pe neaºteptate, domnule. Dupã cea stat îndelung de vorbã cu domnul comandant al portului, laNeapole, cãpitanul Leclère a pornit la drum foarte neliniºtit.Peste douãzeci ºi patru de ore, se îmbolnãvea de febrã. Peste altetrei zile, murea... I-am fãcut funeraliile obiºnuite ºi acum se odih-neºte, înfãºurat cum se cuvine într-un hamac, cu o ghiulea detreizeci ºi ºase la picioare ºi cu alta de unu la cap, în dreptul In-sulei El Giglio. I-am adus vãduvei sale medalia de onoare ºi sa-bia lui. Meritã, într-adevãr, sã te rãzboieºti zece ani cu englezii,ca sã ajungi sã nici nu mori în patul tãu, ca toatã lumea! adãugãtânãrul cu un zâmbet trist.

— Deh! Ce sã-i faci, domnule Edmond, rãspunse armatorulcare pãrea din ce în ce mai împãcat. Toþi suntem muritori ºi chiare bine-venit ca bãtrânii sã lase locul celor tineri, altminteri n-armai fi progres. Iar, din moment ce mã asiguri cã încãrcãtura...

— Este în stare bunã, domnule Morrel, aveþi cuvântul meu.ªi v-aº sfãtui sã nu socotiþi câºtigul din cãlãtoria asta la mai puþinde 25 000 de franci.

Apoi, cum tocmai trecuserã de turnul rotund:— Pregãtiþi-vã sã învergaþi gabierul, trinca ºi randa! porunci

tânãrul marinar. Nu vã lãsaþi pe tânjalã!Ordinul se executã cu aproape tot atâta promptitudine ca pe

un vas de rãzboi.— Strângeþi ºi învergaþi restul pânzelor!La aceastã ultimã comandã, toate pânzele furã coborâte, iar co-

rabia continuã sã înainteze aproape pe nesimþite, cu viteza rãmasã.— ªi acum, dacã vreþi sã urcaþi, domnule Morrel, zise Dan-

tès, observând nerãbdarea armatorului, iatã cã tocmai iese dincabinã contabilul dumneavoastrã, domnul Danglars, ºi o sã vãdea el toate amãnuntele pe care v-aþi dori sã le aflaþi. Eu unultrebuie sã supraveghez ancorarea ºi sã arborez pavilionul de doliu.

9Contele de Monte-Cristo

Armatorul nu aºteptã sã fie poftit a doua oarã. Apucã de frân-ghia pe care i-o azvârlise Dantès ºi, cu o sprintenealã care i-ar fifãcut cinste oricãrui om al mãrii, se cãþãrã pe cuiele de scarãbãtute în bordajul pântecoasei corãbii, în vreme ce tânãrul, reîn-torcându-se la postul sãu de secund, lãsã conversaþia pe seamacelui pe care îl anunþase cu numele de Danglars ºi care, ieºind dincabina sa, venea, într-adevãr, în întâmpinarea armatorului.

Noul personaj era un bãrbat de douãzeci ºi cinci sau douãzeciºi ºase de ani, cu înfãþiºare destul de întunecatã, slugarnic cu su-periorii, obraznic cu subordonaþii. De aceea, pe lângã funcþia sade contabil, dintotdeauna privitã cu aversiune de marinari, Dan-glars nu era, în general, vãzut cu ochi buni de echipajul care, înschimb, îl adora pe Edmond Dantès.

— Ei bine, domnule Morrel, zise Danglars, aþi aflat vestearea, nu-i aºa?

— Da, da, sãrmanul cãpitan Leclère! Ce om curajos ºi cinstitera!

— ªi mai cu seamã era un marinar grozav, cu o experienþã deo viaþã între cer ºi apã, aºa cum se cuvine sã fie cineva însãrci-nat cu afacerile unei firme atât de însemnate ca Morrel ºi fiul,rãspunse Danglars.

— Bine dar, rãspunse armatorul, urmãrindu-l din ochi peDantès, care cãuta locul de acostare, mi se pare cã nu este nevo-ie sã fii un marinar atât de bãtrân, precum spui dumneata, Dan-glars, ca sã-þi cunoºti bine meseria, cãci, uite, prietenul nostruEdmond ºi-o îndeplineºte pe a lui, dupã câte îmi dau eu seama,ca un om care nu mai are nevoie sã cearã sfatul nimãnui.

— Da, zise Danglars azvârlind spre Dantès o privire pieziºã, încare scãpãrã o scânteie de urã. Da, este tânãr ºi nu se dã înapoide la nimic. Abia de murise cãpitanul, când el a ºi preluat coman-da, fãrã sã întrebe pe nimeni, apoi ne-a fãcut sã pierdem o zi ºijumãtate la Insula Elba, în loc sã ne întoarcem direct la Marsilia.

— Cã a preluat comanda corãbiei, zise armatorul, asta era dedatoria lui, ca secund. Dar cã a pierdut o zi ºi jumãtate la InsulaElba, aici a greºit. Cel puþin, dacã n-a avut de reparat vreo stricã-ciune la corabie.

Alexandre Dumas10


— Corabia era în cea mai bunã stare, la fel cum sunt ºi eu ºicum vã doresc sã fiþi ºi dumneavoastrã, domnule Morrel. Ampierdut o zi ºi jumãtate doar pentru cã aºa i-a cãºunat lui, pentrucã a avut el poftã sã punã piciorul pe uscat ºi-atâta tot.

— Dantès! strigã armatorul, întorcându-se cãtre tânãr. Vinopuþin, te rog!

— Iertaþi-mã, domnule, rãspunse Dantès, vin într-o clipã!Apoi, adresându-se echipajului:— Ancora la apã! strigã el.Numaidecât, ancora cãzu, iar lanþul se desfãºurã zgomotos.

Dantès rãmase la postul sãu, deºi se afla ºi cârmaciul de faþã,pânã când ºi aceastã ultimã manevrã se încheie. Apoi, strigãiarãºi:

— Coborâþi drapelul pânã la jumãtatea catargului, puneþi pa-vilionul în bernã, încruciºaþi vergile!

— Vedeþi ºi dumneavoastrã, zise Danglars, se crede deja cãpi-tan, pe onoarea mea!

— Chiar asta ºi este, zise armatorul.— Da, numai cã-i lipseºte numirea semnatã de dumnea-

voastrã ºi de asociatul dumneavoastrã, domnule Morrel.— Pãi, ºi? De ce nu l-am lãsa în postul ãsta? fãcu armatorul.

Este tânãr, ºtiu bine, dar mi se pare foarte potrivit ºi are deja foar-te multã experienþã în meseria lui.

O umbrã trecu pe fruntea lui Danglars.— Iertaþi-mã, domnule Morrel, zise Dantès apropiindu-se.

Acum, odatã corabia ancoratã, vã stau întru totul la dispoziþie.M-aþi chemat, nu-i aºa?

Danglars se dãdu un pas înapoi.— Voiam sã te întreb de ce v-aþi oprit la Insula Elba?— Nu ºtiu, domnule. A trebuit sã îndeplinesc un ultim ordin

al cãpitanului Leclère care, înainte de a muri, mi-a înmânat unpachet pentru marele mareºal Bertrand1.

1 Contele Henri Bertrand, general francez (1773–1844). Devotat împãra-tului Napoleon I, l-a însoþit în exil pe Insula Elba ºi pe Insula Sfânta Elena,apoi, în 1840, a organizat aducerea rãmãºiþelor pãmânteºti ale împãratului înFranþa (depuse la Domul Invalizilor).

Alexandre Dumas12

— Aºadar, l-ai vãzut, Edmond?— Pe cine?— Pe marele mareºal?— Da.Morrel privi în jurul sãu ºi îl trase pe Dantès mai într-o parte.— ªi ce mai face împãratul? întrebã el cu însufleþire.— Bine, dupã câte mi-am dat eu seama.— Aºadar, l-ai vãzut ºi pe împãrat?— A intrat în cabinetul mareºalului, în timp ce mã aflam ºi

eu acolo.— ªi i-ai vorbit?— Mai precis el mi-a vorbit mie, domnule, zise Dantès zâm-

bind.— ªi ce þi-a spus?— Mi-a pus câteva întrebãri despre corabie, despre data ple-

cãrii spre Marsilia, despre drumul pe care l-a fãcut ºi despre în-cãrcãturã. Cred cã, dacã ar fi fost goalã ºi dacã eu i-aº fi fost pro-prietar, ar fi vrut s-o cumpere. Însã i-am spus cã nu sunt decâtsecundul ºi cã vasul aparþine casei Morrel ºi fiul. „Aha! a zis el.Cunosc firma. Aceºti Morrel sunt armatori din tatã-n fiu ºi a exi-stat un Morrel care servea în acelaºi regiment cu mine, pe cânderam în garnizoanã la Valence.”

— Cât se poate de adevãrat! strigã armatorul, foarte vesel.Acela era unchiul meu, Policar Morrel, care a devenit cãpitan.Dantès, spune-i unchiului meu cã împãratul ºi-a amintit de el ºio sã-l vezi plângând pe bãtrânul grognard1. Haide, haide, conti-nuã armatorul, bãtându-l pe tânãr prieteneºte pe umãr, ai fãcutbine, Dantès, cã ai urmat instrucþiunile cãpitanului Leclère ºite-ai oprit la Insula Elba, cu toate cã, dacã se aflã cã i-ai dat unpachet mareºalului ºi cã ai stat de vorbã cu împãratul, s-ar puteasã ai necazuri.

— Ce necazuri credeþi c-aº avea, domnule? zise Dantès. Ha-bar n-am ce anume i-am dus mareºalului, iar împãratul mi-a pusniºte întrebãri pe care le-ar fi putut pune oricui. Ah! Trebuie sã

1 Grognard (în limba francezã: ursuz, nemulþumit, care bombãne) — poreclãa soldatului din Vechea Gardã a lui Napoleon I.

mã iertaþi, iatã cã ne sosesc controalele sãnãtãþii ºi ale vãmii. Îmidaþi voie, nu-i aºa?

— Desigur, fã ce ai de fãcut, dragul meu Dantès!Tânãrul plecã ºi, când el se îndepãrtã, Danglars se apropie:— Ei, întrebã el, se pare cã v-a dat motive întemeiate pentru

faptul cã a aruncat ancora la Porto-Ferrajo, nu-i aºa?— Excelente, dragul meu domn Danglars.— Ah! Cu atât mai bine, rãspunse acesta, cãci este întotdea-

una neplãcut sã vezi cã un tovarãº de-al tãu nu-ºi face datoria.— Dantès ºi-a fãcut-o pe a sa, rãspunse armatorul, ºi nu i se

poate reproºa nimic. Cãpitanul Leclère i-a ordonat escala.— Fiindcã veni vorba de cãpitanul Leclère, nu v-a dat o scri-

soare din partea lui?— Cine?— Dantès.— Mie, nu! Avea vreuna?— Mi se pare cã, în afarã de pachet, cãpitanul Leclère i-a mai

încredinþat ºi o scrisoare.— De care anume pachet vorbeºti, Danglars?— Pãi, despre cel pe care Dantès l-a lãsat trecând prin Por-

to-Ferrajo, nu?— De unde ºtii cã avea de lãsat un pachet la Porto-Ferrajo?Danglars roºi.— Treceam prin faþa uºii cãpitanului, care era întredeschisã,

ºi l-am vãzut când i-a dat lui Dantès un pachet ºi o scrisoare.— Nu mi-a vorbit despre nici o scrisoare, zise armatorul. Dar,

dacã existã o asemenea scrisoare, o sã mi-o dea el.Danglars chibzui un moment.— Atunci, vã rog, domnule Morrel, zise el, nu-i mai spuneþi

nimic lui Dantès. Poate cã m-am înºelat.În clipa aceea, tânãrul secund se întoarse. Danglars se înde-

pãrtã.— Gata, dragul meu Dantès, acum eºti liber? întrebã armato-

rul.— Da, domnule.— N-a durat mult.


— Nu. Le-am arãtat vameºilor lista cu mãrfurile noastre, câtdespre registraturã, aceasta a trimis un om cu vasul de coastã,cãruia i-am dat documentele.

— Sã înþeleg cã nu mai ai nimic de fãcut aici?Dantès aruncã o privire rapidã în jurul lui.— Nu, totul este în ordine.— Atunci, poþi sã vii sã iei masa cu noi?— Iertaþi-mã, domnule Morrel, vã rog sã mã iertaþi, dar prima

vizitã trebuie sã i-o fac tatãlui meu. Ceea ce nu înseamnã cã vãsunt mai puþin recunoscãtor pentru onoarea pe care mi-o faceþiinvitându-mã.

— Ai dreptate, Dantès, ai dreptate. ªtiu cã eºti un fiu iubitor.— Dar..., întrebã Dantès cu o oarecare ºovãialã, nu ºtiþi cum-

va dacã tatãl meu o duce bine cu sãnãtatea?— Ba cred cã da, dragul meu Edmond, cu toate cã nu l-am

vãzut cu ochii mei.— Da, stã mai mult închis în odãiþa lui.— Asta dovedeºte, cel puþin, cã nu i-a lipsit nimic cât timp

ai fost tu plecat.Dantès zâmbi.— Tatãl meu este un om mândru, domnule, ºi, chiar dacã

n-ar avea de nici unele, mã îndoiesc cã i-ar cere ceva oricui pelumea asta, poate numai lui Dumnezeu.

— Bine dar, dupã aceastã primã vizitã, te aºteptãm negreºit.— Îmi cer iertare încã o datã, domnule Morrel, dar, dupã vi-

zita asta, mai am încã una de fãcut, care nu este mai puþin dragãinimii mele.

— Ei! Adevãrat, Dantès, uitasem cã existã acolo, la catalani,cineva care de bunã seamã cã te aºteaptã cu nu mai puþinãnerãbdare decât tatãl tãu — frumoasa Mercédès.

Dantès zâmbi.— Aha! fãcu armatorul. Nu mã mai mirã cã a venit de trei

ori sã mã întrebe dacã am veºti despre Faraon. La dracu’, Ed-mond, nu eºti deloc de plâns, cãci ai o iubitã fermecãtoare!

— Dar nu este iubita mea, domnule, zise cu seriozitatetânãrul marinar, este logodnica mea.

Alexandre Dumas14

— Uneori e totuna, zise armatorul râzând.— Nu ºi pentru noi, domnule, rãspunse Dantès.— Hai, gata, dragul meu Edmond, continuã armatorul, nu te

mai þin. Te-ai ocupat cu atâta sârguinþã de treburile mele, încâtîþi dau oricât rãgaz doreºti ca sã te ocupi acum ºi de ale tale. Ainevoie de bani?

— Nu, domnule. Mi s-au plãtit toate lefurile pentru cãlãto-rie, adicã am banii pe aproape trei luni.

— Eºti un bãiat chibzuit, Edmond.— Nu uitaþi cã am un tatã sãrac, domnule Morrel.— Da, da, ºtiu cã eºti un fiu iubitor. Mergi atunci ºi vezi-þi

tatãl. ªi eu am un fiu ºi i-aº purta grozav de multã picã aceluiacare, dupã o cãlãtorie de trei luni, mi l-ar mai þine departe demine.

— Atunci, îmi daþi voie sã plec? întrebã tânãrul, salutând.— Da, dacã nu mai ai nimic sã-mi spui.— Nu mai am.— Cãpitanul Leclère nu þi-a înmânat cumva, înainte de a

muri, o scrisoare pentru mine?— I-ar fi fost cu neputinþã s-o scrie, domnule. Dar întrebarea

dumneavoastrã mi-a amintit cã trebuie sã vã cer un concediu decincisprezece zile.

— Ca sã te însori?— În primul rând pentru asta ºi apoi pentru cã trebuie sã mã

duc pânã la Paris.— Bine, bine! Ai oricât timp liber doreºti, Dantès. Ne va lua

pe puþin ºase sãptãmâni sã descãrcãm corabia ºi n-o sã fie gatapentru o nouã ieºire în larg mai devreme de trei luni... Numai cã,peste trei luni, e musai sã fii înapoi. Cãci Faraonul, continuã ar-matorul bãtându-l pe umãr pe tânãrul marinar, n-o sã poatã ple-ca la drum fãrã cãpitan.

— Fãrã cãpitan! strigã Dantès cu ochi strãlucitori de bucurie.Bãgaþi bine de seamã ce spuneþi, domnule, cãci tocmai aþi datglas nãzuinþelor celor mai tainice din inima mea. Oare aveþi degând sã mã numiþi cãpitan pe Faraon?


Alexandre Dumas16

— Dacã aº fi fost singurul proprietar, acum þi-aº fi întinsmâna, dragul meu Dantès, ºi þi-aº fi rãspuns: „S-a fãcut!”. Daram un asociat ºi cunoºti ºi tu proverbul italian: Che a compagnea padrone1. Însã treaba e aranjatã cel puþin jumãtate, pentru cãdin douã voturi ai deja unul. Ai încredere în mine cã îl vei obþineºi pe celãlalt, cãci voi face tot ce-mi va sta în puteri.

— Oh, domnule Morrel! strigã tânãrul marinar cu lacrimi înochi, strângându-i mâinile armatorului. Domnule Morrel, vãmulþumesc, în numele tatãlui meu ºi al lui Mercédès!

— Bine, bine, Edmond, doar existã un Dumnezeu în Ceruriºi pentru oamenii de ispravã, ce dracu’! Hai, du-te sã-þi vezi tatãl,du-te sã o vezi ºi pe Mercédès ºi vino, dupã aceea, ºi pe la mine.

— Nu vreþi sã vã conduc pânã la chei?— Nu, mulþumesc. Rãmân aici sã-mi închei socotelile cu

Danglars. Ai fost mulþumit de el în timpul cãlãtoriei?— Depinde ce înþelegeþi prin aceastã întrebare, domnule. În

caz cã mã întrebaþi dacã mi-a fost un bun tovarãº de drum — nu,întrucât cred cã nu mã mai are la inimã din ziua în care am fãcutprostia, dupã o micã ceartã iscatã între noi doi, sã-i propun sã neoprim zece minute pe Insula Monte-Cristo, ca sã rezolvãm ceaveam de împãrþit. Eu am greºit fãcându-i aceastã propunere, iarel a avut dreptate s-o refuze. Dacã mã întrebaþi despre el în ca-litate de contabil, cred cã nu i se poate reproºa nimic ºi cã veþi fimulþumit de cum ºi-a îndeplinit misiunea.

— Pãi ºi atunci, Dantès, întrebã armatorul, dacã o sã fii cãpi-tanul Faraonului, o sã-l pãstrezi cu plãcere pe Danglars?

— Cãpitan sau secund, domnule Morrel, rãspunse Dantès,am sã le arãt întotdeauna un deplin respect celor care se bucurãde încrederea armatorilor mei.

— Ei, hai, Dantès! Bag seama cã din toate punctele de vede-re eºti un bãiat de ispravã. Sã nu te mai reþin! Hai, du-te, cã vãdcã stai ca pe jar.

— Aºadar sunt în concediu? întrebã Dantès.— Du-te, îþi zic!

1 Cine are un tovarãº de drum are stãpân (în limba italianã, în original).

— Îmi daþi voie sã împrumut barca dumneavoastrã?— Ia-o!— La revedere, domnule Morrel, ºi mii de mulþumiri!— La revedere, dragul meu Edmond, ºi mult noroc!Tânãrul marinar sãri în barcã, se aºezã la pupã ºi dãdu ordin

sã fie dus pe mal la Canebière. Doi mateloþi începurã de îndatãsã vâsleascã viguros, iar barca se strecurã, pe cât de repede eracu putinþã, printre miile de alte bãrci înghesuite pe culoarulîngust dintre cele douã rânduri de corãbii, care se întindea de laintrarea în port pânã la cheiul Orléans.

Armatorul îl petrecu din ochi, zâmbind, pânã ce ajunse la malºi îl vãzu pe tânãr punând piciorul, dintr-un salt, pe dalele cheiu-lui ºi dispãrând, în clipa urmãtoare, înghiþit de mulþimea pestriþãcare, de la orele cinci ale dimineþii pânã la orele nouã seara, înþe-sa faimoasa stradã Canebière — de care foceenii moderni suntatât de mândri încât spun cu cea mai mare seriozitate din lumeºi cu acea apãsare în glas care le conferã atâta caracter spuselor:„Dacã Parisul ar avea o stradã Canebière, atunci Parisul ar fi omicã Marsilie”.

Întorcându-se pe cãlcâie, armatorul îl descoperi în spatele sãupe Danglars, care, aparent, îi aºtepta ordinele, dar care, în reali-tate, îl urmãrea ºi el pe tânãrul marinar din priviri.

Numai cã exista o mare deosebire de semnificaþie între aces-te douã priviri care petrecuserã unul ºi acelaºi om.

IITATÃL ªI FIUL

SÃ-L LÃSÃM PE DANGLARS, zbãtându-se în ghearele demonu-lui urii, strãduindu-se sã-i strecoare armatorului la ureche, cuperfidie, câteva bãnuieli împotriva tovarãºului sãu ºi sã-l urmãmpe Dantès, care, dupã ce strãbãtuse toatã strada Canebière de laun capãt la altul, apucã pe strada Noailles, apoi intrã într-ocãsuþã situatã pe partea stângã a Aleilor Meilhan, urcã grãbit pe


o scarã întunecoasã cele patru etaje ºi, þinându-se de balustradãcu o mânã ºi încercând sã-ºi potoleascã bãtãile inimii cu cealaltã,se opri în faþa unei uºi întredeschise, care îi permitea sã vadãpânã în capãtul unei odãi micuþe.

Era odaia în care locuia tatãl lui Dantès.Vestea sosirii Faraonului nu ajunsese încã pânã la bãtrân, care,

suit pe un scaun, se cãznea sã lege, cu o mânã tremurândã, câtevafire de cicoare ºi de clematite, întinse pe întreg spalierul din faþaferestrei.

Deodatã, bãtrânul se simþi prins în braþe ºi o voce bine cunos-cutã strigã în spatele lui:

— Tatã, bunul meu tatã!Bãtrânul dãdu un þipãt ºi se întoarse. Apoi, vãzându-l pe fiul

sãu, se lãsã moale în braþele acestuia, tremurând ºi foarte palid.— Ce ai tatã? strigã tânãrul neliniºtit. Eºti cumva bolnav?— Nu, nu, dragul meu Edmond, bãiatul meu, copilul meu,

nu. Doar cã nu te aºteptam ºi bucuria, surpriza de a te revedeaaºa, pe nepusã masã... Ah! Dumnezeule, cred c-o sã mor!

— Ei hai, revino-þi, tatã! Sunt eu, chiar eu! Se zice cã bucu-ria nu face niciodatã rãu ºi de aceea am intrat fãrã sã anunþ. Hai-de, zâmbeºte-mi ºi nu te mai uita aºa la mine, cu ochii ãºtia rãtã-ciþi! M-am întors ºi o sã fim fericiþi împreunã!

— Cu atât mai bine, bãiatule! reluã bãtrânul. Dar de ce o sãfim fericiþi? Vrei sã spui cã nu mã mai pãrãseºti? Hai, po-vesteºte-mi ce noroc þi-a ieºit în cale!

— Sã mã ierte Dumnezeu, zise tânãrul, dacã mã bucur de unnoroc ivit în urma doliului unei familii, dar Dumnezeu ºtie cã numi-am dorit norocul ãsta. Însã, aºa a venit ºi nu am destulã tãriesã mã simt mâhnit. Bravul cãpitan Leclère a murit, tatã, ºi estefoarte posibil ca, ajutat de domnul Morrel, sã obþin eu postul sãu.Înþelegi, tatã? Cãpitan la douãzeci de ani! Cu o sutã de ludovicisimbrie ºi un procent din câºtig! Nu este oare mai mult decât pu-tea nãdãjdui un simplu marinar ca mine?

— Ba da, fiule, ba da, într-adevãr, zise bãtrânul, este un marenoroc!

Alexandre Dumas18

— Da, ºi vreau ca din cei dintâi bani pe care o sã-i primescsã-þi fac rost de o cãsuþã a ta, cu o grãdinã în care sã-þi creºti cle-matitele, cicoarea ºi caprifoiul... Dar ce se întâmplã cu tine, tatã?S-ar zice cã þi-e rãu?

— Rãbdare, rãbdare! O sã-mi treacã.ªi, pierzându-ºi puterile, bãtrânul dãdu sã cadã pe spate.— Ei, hai, hai! zise tânãrul. Un pãhãrel de vin, tatã, ºi o sã te

punã pe picioare. Unde ai pus vinul?— Nu, mulþumesc, nu-l cãuta. Nu trebuie, fãcu bãtrânul,

încercând sã-l opreascã pe fiul sãu.— Ba trebuie, ba trebuie, tatã! Spune-mi de unde sã-l iau.ªi deschise grãbit vreo douã sau trei uºiþe ale dulapului.— Degeaba..., zise bãtrânul. Nu mai este vin.— Cum aºa, nu mai este vin?! zise Dantès, pãlind, la rândul

sãu, ºi privind când la obrajii traºi ºi livizi ai bãtrânului, când ladulapul gol. Cum aºa, nu mai este vin? Ai dus lipsã de bani, tatã?

— N-am dus lipsã de nimic, fiindcã iatã-te înapoi, zise bãtrânul.— Da, dar... totuºi, se bâlbâi Dantès, ºtergându-ºi nãduºeala

care-i ºiroia pe frunte. Totuºi þi-am lãsat douã sute de franci,acum trei luni, când am plecat.

— Da, da, Edmond, e adevãrat. Dar ai uitat, la plecare, de omicã datorie la vecinul Caderousse. El mi-a adus aminte de ea,zicându-mi cã, dacã nu-i plãtesc eu pentru tine, se va duce sã-ºicearã banii de la domnul Morrel. Atunci, înþelegi... de teamã sãnu-þi iasã vorbe...

— Ei, ce?— Ei bine, i-am plãtit eu.— Dar îi datoram o sutã patruzeci de franci lui Caderousse!

strigã Dantès.— Da, da, bâigui bãtrânul.— ªi i-ai dat din cei douã sute de franci pe care þi-i lãsasem?Bãtrânul încuviinþã cu un semn din cap.— Astfel încât ai trãit trei luni cu ºaizeci de franci! murmurã

tânãrul.— ªtii doar cã n-am nevoie de prea multe, zise bãtrânul.


— Oh, Dumnezeule, Dumnezeule, iartã-mã! strigã Edmondaruncându-se în genunchi în faþa bãtrânelului.

— Ce faci?— Oh, mi-ai sfâºiat inima!— Ei! Acuma iatã-te aici! zise bãtrânul zâmbind. ªi am dat

uitãrii totul, cãci acum totul este bine.— Da, iatã-mã aici, zise tânãrul. M-am întors cu un viitor lu-

minos ºi cu ceva bani. Þine, tatã! adãugã el. Ia, ia de aici ºi tri-mite numaidecât sã þi se cumpere ce-þi trebuie!

ªi îºi goli pe masã buzunarele, care conþineau vreo douãzecide monezi de aur, cinci sau ºase monezi de câte cinci franci ºi unpumn de mãrunþiº.

Chipul bãtrânului Dantès înflori.— Ai cui sunt banii ãºtia? întrebã el— Cum adicã? Ai mei!... ai tãi!... ai noºtri!... Ia-i, cumpãrã de

mâncare, fii fericit, cãci mâine o sã mai fie ºi alþii.— Uºurel, uºurel, zise bãtrânul cu un zâmbet. Dacã-mi dai

voie, o sã mã folosesc cumpãtat de punga ta. Altminteri, dacã mãvede lumea cumpãrând prea multe lucruri deodatã, o sã creadãcã am fost silit sã aºtept întoarcerea ta ca sã mi le pot permite.

— Fie cum doreºti, dar, întâi de toate, ia-þi o servitoare, tatã.Nu mai vreau sã rãmâi singur. Am niºte cafea de contrabandã ºiniºte tutun de cea mai bunã calitate, într-un cufãr micuþ dincalã. O sã þi-l aduc mâine. Dar, sst! Vine cineva.

— Este Caderousse care o fi aflat cã te-ai întors ºi care, desi-gur, vine sã-þi ureze bun sosit.

— Bun, încã niºte buze care spun una, în vreme ce inima sim-te alta, murmurã Edmond. Dar nu conteazã, este un vecin carene-a ajutat cândva, aºa cã hai sã-l întâmpinãm frumos.

Într-adevãr, în clipa în care Edmond încheie de rostit acestecuvinte cu voce joasã, îºi fãcu apariþia, în cadrul uºii de la intra-re, capul negru ºi bãrbos al lui Caderousse, un bãrbat în vârstã devreo douãzeci ºi cinci sau douãzeci ºi ºase de ani. Þinea în mânão bucatã de stofã, cu care, în calitatea sa de croitor, se pregãteasã facã reverul unei haine.

Alexandre Dumas20

— Hei! Aºadar te-ai întors, Edmond? zise el cu un accentmarsiliez dintre cele mai pronunþate ºi dezvelindu-ºi dinþii albi cafildeºul într-un zâmbet larg.

— Dupã cum vezi, vecine Caderousse, ºi sunt gata sã te ajutcu orice þi-ai dori, rãspunse Dantès, ascunzându-ºi stângaci rã-ceala sub aceastã propunere de a-l servi.

— Mulþumesc, mulþumesc. Din fericire, n-am nevoie de ni-mic. Ba chiar, de multe ori, ceilalþi au nevoie de ajutorul meu.(Dantès tresãri.) Nu spun asta pentru tine, bãiete! Eu þi-amîmprumutat niºte bani, tu mi i-ai dat înapoi, aºa cum se cuvineîntre buni vecini, ºi suntem chit.

— Nu suntem niciodatã chit faþã de cei care ne-au îndatorat,zise Dantès, cãci, ºi dacã nu le mai datorãm bani, tot le datorãmrecunoºtinþã.

— Ce rost are sã mai vorbim despre asta? Ce-a fost a fost. Sãvorbim mai bine despre întoarcerea ta cu noroc, bãiete. Am tre-cut, într-o doarã, prin port, sã caut niºte stofã cafenie, cã nu preamai am, când m-am întâlnit cu prietenul Danglars.

„Tu, în Marsilia?”„Ei da, dupã cum vezi”, mi-a rãspuns el.„Te credeam la Smirna.”„Sutã-n mie cã am fost ºi pe acolo, cãci de acolo mã întorc.”„ªi Edmond unde este, dragul de el?”„Unde sã fie? La tatãl lui, fãrã îndoialã, mi-a rãspuns Dan-

glars.”Aºa cã am dat fuga pânã aici, continuã Caderousse, ca sã am

plãcerea de a-i strânge mâna unui prieten.— Bunul Caderousse, zise bãtrânul, þine atât de mult la noi!— Bineînþeles cã þin la voi, ba chiar vã respect mult, cãci oa-

menii cinstiþi sunt pãsãri atât de rare! Ei, dar s-ar zice cã te-aiîmbogãþit, nu-i aºa, bãiete? adãugã croitorul, aruncând o privirepieziºã cãtre grãmãjoara de aur ºi argint pe care Dantès o pusesepe masã.

Tânãrul prinse din zbor sclipirea lãcomiei care însufleþi ochiinegri ai vecinului sãu:


— Ei, Doamne! zise el cu nepãsare. Banii aceºtia nu sunt aimei. Tocmai i-am spus tatãlui meu cã m-am temut sã nu fi duslipsã de ceva, în absenþa mea, iar el, ca sã-mi arate cã mã înºel,ºi-a golit punga pe masã. Hai, tatã, continuã Dantès, acum poþisã-þi pui banii înapoi în puºculiþã... sau, mã rog, asta dacã veci-nul Caderousse nu are cumva nevoie de bani, la rândul sãu, cazîn care îi vor sta, cu siguranþã, la dispoziþie.

— Nu, bãiete, zise Caderousse, n-am nevoie de nimic ºi, slavãDomnului, meseria îi asigurã omului traiul. Pãstreazã-þi banii,pãstreazã-i... niciodatã nu sunt prea mulþi. Asta nu înseamnã cãnu-þi sunt recunoscãtor pentru propunere, ca ºi când i-aº fi primit.

— Am fãcut-o din toatã inima, zise Dantès.— Nu mã îndoiesc! Carevasãzicã, eºti în cele mai bune relaþii

cu domnul Morrel, rãsfãþatule?— Domnul Morrel s-a arãtat întotdeauna foarte bun cu mine,

rãspunse Dantès.— În cazul ãsta, ai greºit refuzându-i invitaþia la masã.— Cum adicã, i-ai refuzat invitaþia la masã? repetã bãtrânul

Dantès. Aºadar, te-a invitat la masã?— Da, tatã, zise Edmond zâmbitor, vãzând uimirea pe care i-o

stârnea bãtrânului marea cinste care i se fãcuse.— ªi, mã rog, de ce l-ai refuzat, fiule? întrebã bãtrânul.— Ca sã ajung mai repede la tine, tatã, rãspunse tânãrul. Mã

grãbeam sã te vãd.— Asta trebuie sã-l fi supãrat pe acest cumsecade domn Mor-

rel, reluã Caderousse. ªi, cum þinta ta este sã ajungi cãpitan, esteo greºealã sã-þi superi armatorul.

— I-am explicat motivul, rãspunse Dantès, ºi cred cã m-a în-þeles.

— Totuºi, ca sã devii cãpitan, trebuie sã te pui bine cu patronii.— Sper sã ajung cãpitan ºi fãrã asta, rãspunse Dantès.— Prea bine, prea bine! Numirea asta le-ar face o mare

plãcere tuturor prietenilor tãi vechi. Cunosc eu pe cineva, colo,în spatele fortului Saint-Nicolas, care s-ar bucura mult.

— Mercédès? întrebã bãtrânul.

Alexandre Dumas22

— Da, tatã, zise Dantès, ºi, cu îngãduinþa ta, acum fiindcãte-am vãzut, fiindcã ºtiu cã eºti sãnãtos ºi cã ai tot ce-þi trebuie,o sã-þi cer voie sã mã laºi sã fac o vizitã la catalani.

— Du-te, copilul meu, zise bãtrânul Dantès, ºi Dumnezeu sãte binecuvânteze cu soþia ta, cum m-a binecuvântat ºi pe minecu fiul meu!

— Soþia? se mirã Caderousse. O cam iei înainte, moº Dantès!Nu este încã soþia lui, dacã nu mã înºel!

— Nu, dar, dupã toate probabilitãþile, rãspunse Edmond, nuva trece mult pânã sã fie!

— Nu-i rãu, zise Caderousse, mai bine cã te grãbeºti, bãiete!— De ce?— Pentru cã Mercédès este o fatã frumoasã, iar fetele fru-

moase nu duc lipsã de pretendenþi, mai ales ea, dupã care se þincu duiumul!

— Adevãrat? fãcu Edmond, cu un zâmbet de sub care strãbã-tu o uºoarã notã de neliniºte.

— Oh, da! urmã Caderousse. ªi încã niºte partide strãlucite.Dar acuma, înþelegi, de vreme ce o sã devii cãpitan, tu unul n-aide ce sã te mai temi de vreun refuz!

— Ceea ce vrea sã însemne, reluã Dantès, cu un surâs ce-i as-cundea prost îngrijorarea, cã dacã n-aº mai ajunge cãpitan...

— Ei, alta! fãcu Caderousse.— Lasã, lasã! zise tânãrul. Eu am o pãrere mai bunã decât

tine despre femei în general ºi despre Mercédès în particular, ºisunt convins cã, indiferent dacã o sã ajung sau nu cãpitan, ea osã-mi rãmânã credincioasã.

— Cu atât mai bine, cu atât mai bine! zise Caderousse. Întot-deauna, când eºti pe cale sã te însori, este un lucru bun sã aiîncredere. Ce mai tura-vura! Ascultã-mã pe mine, bãiete, nu maipierde timpul, du-te numaidecât sã-i dai de veste cã te-ai întorsºi sã-i spui ºi ei de speranþele tale de viitor.

— Am zburat! zise Edmond.Îºi îmbrãþiºã tatãl, îl salutã pe Caderousse cu un semn din cap

ºi ieºi.


Caderousse mai zãbovi un moment. Apoi, luându-ºi la reve-dere de la bãtrânul Dantès, coborî, la rândul sãu, în stradã ºiporni sã se întâlneascã din nou cu Danglars, care îl aºtepta lacolþul strãzii Senac.

— Ei, zise Danglars, l-ai vãzut?— Adineauri ne-am despãrþit, zise Caderousse.— ªi a pomenit ceva despre speranþele sale de a ajunge cãpitan?— Vorbea de parcã ar fi fost numit deja.— Uºurel! zise Danglars. Se cam grãbeºte, dupã pãrerea mea.— Deh! Se pare cã domnul Morrel i-a fãgãduit-o.— Adicã este în culmea fericirii?— Adicã este neobrãzat. S-a repezit deja sã mã ajute, de

parcã ar fi fost cine ºtie ce om cu greutate... vreau sã spun cã s-aoferit sã mã împrumute cu bani, de parcã ar fi fost ditamai ban-cherul.

— ªi ai zis nu?— Bineînþeles! Cu toate cã aº fi putut accepta, având în ve-

dere cã eu i-am pus în palmã primii arginþi din viaþa lui. Dar,acum, domnul Dantès nu mai are nevoie de nimeni, cãci estecãpitan.

— Aº! zise Danglars. Nu este încã.— Pe legea mea, ar fi mai bine sã nu ajungã niciodatã, zise

Caderousse, altminteri n-o sã mai poþi sta de vorbã cu el.— Dacã þinem neapãrat, zise Danglars, o sã rãmânã atât cât

este acum, ba poate chiar mai puþin decât atât.— Ce spui tu acolo?— Nimic, vorbeam pentru mine. ªi este tot îndrãgostit de

frumoasa catalanã?— Pânã peste urechi! La ea s-a dus acum. Dar, ori mã înºel

eu amarnic, ori o sã aibã parte de niºte neplãceri pe acolo.— Explicã-mi ºi mie.— La ce bun?— Este mai important decât ai crede. Nu-þi prea place Dan-

tès, nu-i aºa?— Nu-mi plac înfumuraþii.

Alexandre Dumas24

— Bine, atunci, spune-mi tot ce ºtii în legãturã cu frumoasacatalanã.

— Nu ºtiu nimic sigur. Numai cã am vãzut niºte lucruri carem-au fãcut sã cred, cum þi-am spus, cã viitorul cãpitan o sãîntâmpine niscavai neplãceri pe drumul spre Vechile Infirmerii.

— Ce-ai vãzut? Hai, zi!— Ei bine, am vãzut cã, de fiecare datã când Mercédès vine

în oraº, o însoþeºte un flãcãu vânjos, catalan ºi el, cu ochii negri,cu pielea roºie, foarte brunet, foarte focos, ºi pe care ea îlnumeºte „veriºor”.

— Nu zãu! ªi crezi cã acest veriºor îi face curte?— Bãnuiesc... Ce dracului ar putea face altceva un gogeami-

te flãcãul de douãzeci ºi unu de ani pe lângã o fatã de ºaptespre-zece ani!

— ªi zici cã Dantès s-a dus la catalani?— A plecat cu puþin înaintea mea.— Dacã am lua-o ºi noi într-acolo, am ajunge la Réserve ºi,

stând la un pahar cu vin de Malaga, am putea aºtepta veºti.— Pãi, cine sã ni le dea?— O sã fim pe drumul pe care va trece Dantès înapoi ºi o sã

citim pe faþa lui ce s-a întâmplat.— Bine, hai! zise Caderousse. Dar plãteºti tu?— Desigur, rãspunse Danglars.Astfel, amândoi pornirã cu paºi grãbiþi cãtre locul pomenit.

Ajunºi acolo, cerurã sã li se aducã o sticlã de vin ºi douã pahare.Jupân Pamphile tocmai îl vãzuse trecând pe Dantès, cu nici

zece minute în urmã.Încredinþaþi cã Dantès era la catalani, cei doi se aºezarã la

umbra proaspãt înfrunziþilor platani ºi sicomori, în ramurile cãro-ra un stol voios de pãsãri cânta una dintre primele zile frumoasede primãvarã.


IIICATALANII

LA VREO SUTÃ DE PAªI DISTANÞÃ de locul în care cei doi prieteni,cu ochii aþintiþi în zare ºi cu urechile ciulite, sorbeau primeleînghiþituri din vinul de Malaga ce le sclipea în pahare, dincolo deo colinã golaºã, bãtutã de soare ºi de mistral, se ridica satul cata-lanilor.

Într-o bunã zi, o colonie misterioasã plecase din Spania ºidebarcase pe limba de pãmânt unde mai trãieºte încã ºi astãzi.Venise de nu se ºtia unde ºi vorbea un grai necunoscut. Una dintrecãpetenii, care înþelegea provensala, a cerut, comunei din Mar-silia, sã le cedeze acel promontoriu golaº ºi arid, unde catalaniitocmai îºi urcaserã corãbiile pe mal, ca marinarii din Antichitate.Cererea i-a fost îndeplinitã ºi, la trei luni dupã aceea, în jurul celordouãsprezece sau cincisprezece corãbii care îi aduseserã pe aceºtinomazi ai mãrii, se ivise un sãtuc.

Satul acela, construit într-un stil nemaivãzut ºi pitoresc, pejumãtate maur, pe jumãtate spaniol, este cel pe care îl vedem ºinoi, în zilele noastre, locuit de urmaºii acelor nomazi, care maivorbesc încã limba pãrinþilor lor. Deºi au venit în urmã cu vreotrei sau patru secole, i-au rãmas credincioºi micului promontoriupe care s-au aºezat, ca un stol de pãsãri de mare, de la bun înce-put, ºi nu s-au amestecat deloc cu populaþia Marsiliei, cãsãtorin-du-se între ei, pãstrându-ºi obiceiurile ºi portul din patria–ma-mã, cu aceeaºi sfinþenie cu care ºi-au pãstrat ºi limba.

Îl invitãm pe cititor sã ne urmeze de-a lungul singurei uliþe aacestui sãtuc ºi sã intre cu noi într-una din casele de aici, cãreiasoarele i-a dat, pe dinafarã, acea frumoasã culoare de frunzã us-catã, specificã tuturor clãdirilor din þinut, iar, pe dinãuntru, pestestratul de var, acea nuanþã aparte de alb, reprezentând singurulornament al locuinþelor spaniole.

O fatã frumoasã, cu pãrul negru ca smoala, cu ochi catifelaþica ai gazelei, stãtea în picioare, sprijinitã cu spatele de un pere-te, ºi mototolea între degetele sale lungi ºi subþiri, cu linii ca de

Alexandre Dumas26

statuie anticã, o buruianã nevinovatã, cãreia îi smulgea florile ºiale cãrei rãmãºiþe se vedeau împrãºtiate pe jos. Braþele sale goa-le pânã la cot, cu pielea închisã la culoare, dar care pãreau a fimodelate dupã acelea ale Venerei din Arles, zvâcneau într-un soide nerãbdare febrilã. Fata lovi în pãmânt cu piciorul sãu suplu ºifrumos arcuit, astfel încât i se zãri o clipã forma purã, mândrã ºiîndrãzneaþã a pulpei, strânsã într-un ciorap de bumbac roºu, ti-vit cu gri ºi albastru.

La trei paºi de ea, aºezat pe un scaun în care se legãna, într-omiºcare ritmicã, sprijinindu-ºi cotul de un vechi scrin mâncat decarii, un zdrahon de flãcãu, de vreo douãzeci sau douãzeci ºi doi deani, de parcã într-nsul se luptau neliniºtea ºi ciuda. Ochii lui erauîntrebãtori, dar privirea hotãrâtã ºi fixã a fetei îl þinea la respect.

— Hai, Mercédès, zicea tânãrul, iatã cã se apropie Paºtele.Nu crezi cã este momentul potrivit pentru o nuntã? Rãspun-de-mi!

— Þi-am mai spus de o sutã de ori, Fernand, ºi s-ar zice cã-þiplace sã te chinuieºti singur, dacã tot mã mai întrebi!

— Ei bine, mai spune-mi încã o datã, te implor, mai spune-miîncã o datã, cã poate aºa o sã ajung sã te cred. Spune-mi pentrua o suta oarã cã îmi respingi dragostea, cu care mama ta era deacord. Fã-mã sã înþeleg bine cã te joci cu fericirea mea, cã viaþaºi moartea mea nu înseamnã nimic pentru tine. Ah! Dumnezeu-le, Dumnezeule! Sã visez zece ani cã o sã-þi fiu soþ, Mercédès, ºisã-mi pierd aceastã nãdejde, singura mea nãzuinþã în viaþã!

— Cel puþin nu eu am fost cea care te-a încurajat în aceastãnãdejde, Fernand, rãspunse Mercédès. Nu poþi sã-mi reproºezinici o cochetãrie faþã de tine. Þi-am spus mereu: „Te iubesc ca peun frate, dar nu-mi cere niciodatã mai mult decât acest senti-ment frãþesc, fiindcã inima mea este dãruitã altcuiva”. Nu þi-amspus mereu aºa, Fernand?

— Da, o ºtiu bine, Mercédès, rãspunse tânãrul. Da, faþã demine þi-ai luat întotdeauna libertatea sã fii sincerã pânã la cruzi-me. Dar uiþi cã existã o lege sfântã printre catalani, sã se cãsãto-reascã numai între ei?


— Te înºeli, Fernand, nu este o lege, este un obicei ºi atâtatot. ªi, crede-mã, nu te gândi cã îþi poate sluji dacã-mi aduciaminte de obiceiul acesta. Ai fost numit pentru înrolare, Fer-nand, iar libertatea care þi-a fost lãsatã nu este decât vremelnicã;dintr-un moment într-altul poþi fi chemat sub arme. Odatã ce veifi soldat, ce o sã faci cu mine, o biatã orfanã, tristã, fãrã zestre, acãrei singurã avere este o cocioabã care stã sã cadã ºi în careatârnã doar câteva nãvoade rupte, mizerã moºtenire lãsatã detata mamei ºi de mama mie? Gândeºte-te, Fernand, cã de un an,de când a murit mama, eu trãiesc aproape din mila celorlalþi. Câ-teodatã te prefaci cã-þi sunt de folos ºi asta doar pentru a aveamotiv sã împarþi cu mine peºtele pe care l-ai pescuit. Iar eu pri-mesc, Fernand, pentru cã tu eºti fiul unui frate de-al tatãlui meu,pentru cã am crescut împreunã ºi pentru cã, mai presus de toate,þi-aº provoca o mare durere dacã te-aº refuza. Dar, ºtiu bine cãpeºtele pe care îl vând ºi de pe urma cãruia obþin banii pentrucânepa pe care o torc, ºtiu bine, Fernand, cã este doar o pomanã.

— ªi ce conteazã, Mercédès, dacã, sãracã ºi singurã cum eºti,mie îmi placi la fel de mult ca ºi când ai fi fata celui mai nobil ar-mator sau a celui mai bogat bancher din Marsilia! Nouã, catala-nilor, ce ne trebuie? O soþie cinstitã ºi o gospodinã priceputã.Unde aº gãsi o alta mai bunã decât tine?

— Fernand, rãspunse Mercédès, clãtinând energic din cap,devii o gospodinã nepriceputã ºi nu poþi jura cã o sã rãmâi feme-ie cinstitã, când iubeºti pe altcineva decât pe cel care îþi este soþ.Mulþumeºte-te cu prietenia mea, cãci, îþi repet, este tot ceea ceîþi pot promite ºi eu nu promit decât ceea ce sunt sigurã cã potdãrui.

— Da, înþeleg, zise Fernand, înduri cu rãbdare sãrãcia ta, darþi-e teamã de a mea. Ei bine, Mercédès, dacã aº fi iubit de tine,aº încerca sã fac avere. Tu mi-ai purta noroc, iar eu aº deveni bo-gat — aº putea fi ºi altceva decât un simplu pescar, aº putea sãintru ca agent la un contoar comercial, aº putea deveni eu în-sumi un negustor!

— Nu poþi încerca nimic din toate acestea, Fernand. Tu eºtisoldat ºi, dacã te mai afli acum la catalani, asta s-a întâmplat numai

Alexandre Dumas28

pentru cã nu este rãzboi. Rãmâi, aºadar, pescar. Nu-þi mai facevisuri care o sã-þi arate realitatea ºi mai neagrã decât este ºimulþumeºte-te cu prietenia mea, întrucât eu nu-þi pot dãrui alt-ceva.

— Bine, ai dreptate, Mercédès, o sã mã fac marinar. O sãîmbrac, în locul costumului pãrinþilor noºtri, pe care tu îl dispre-þuieºti, o pãlãrie lucioasã, o cãmaºã dungatã ºi o vestã albastrã,cu nasturi în formã de ancorã. Nu aºa trebuie sã fiu îmbrãcat casã-þi fiu pe plac?

— Ce vrei sã spui? întrebã Mercédès aruncându-i o privireporuncitoare. Ce vrei sã spui? Nu te înþeleg.

— Vreau sã spun, Mercédès, cã n-ai fi atât de neînduplecatãºi de crudã cu mine, dacã nu ai aºtepta pe cineva astfel îmbrãcat.Dar cel pe care îl aºtepþi tu este, probabil, nestatornic sau, dacãnu este el, atunci poate cã marea e nestatornicã faþã de el!

— Fernand, strigã Mercédès, te credeam un suflet bun, darm-am înºelat! Fernand, eºti hain dacã poþi sã chemi mânia Dom-nului în ajutorul geloziei tale! Ei bine, da, nu mã ascund, îl aºteptºi îl iubesc pe cel despre care vorbeºti, iar, dacã nu se mai întoar-ce, în loc sã dau vina pe nestatornicia despre care pomeneai, euvoi zice cã a murit iubindu-mã.

Tânãrul catalan fãcu un gest de furie.— Te înþeleg, Fernand, îi porþi picã pentru cã eu nu te iubesc

pe tine. Þi-ai încruciºa cuþitul de catalan cu pumnalul sãu! ªiunde mã rog ai ajunge cu asta? Ai pierde prietenia mea, dacã aifi învins ori ai vedea prietenia mea preschimbatã în urã, dacã aifi învingãtor. Crede-mã, este un mijloc nefericit sã cauþi pricinãunui bãrbat ca sã îi fii pe plac femeii care îl iubeºte. Nu, Fernand,nu trebuie sã dai apã la moarã gândurilor tale negre. Dacã nupoþi sã mã ai de nevastã, mulþumeºte-te sã mã ai prietenã ºi sorã.De altfel, adãugã ea, cu ochii tulburi ºi înecaþi în lacrimi, ai rãb-dare, mai aºteaptã puþin, Fernand! Ai zis-o ºi tu, adineauri, ma-rea este perfidã ºi au trecut deja patru luni de când a plecat. Înpatru luni, am numãrat multe furtuni!

Fernand rãmase neclintit. Nu încercã sã ºteargã lacrimilecare se rostogoleau pe obrajii lui Mercédès, deºi pentru fiecare


dintre lacrimile ei ar fi dat un pahar din sângele lui. Dar acestelacrimi curgeau pentru un altul.

Se ridicã, fãcu înconjurul casei, apoi se întoarse ºi se opri înfaþa lui Mercédès, cu ochii întunecaþi ºi pumnii strânºi.

— Hai, Mercédès! zise el. Încã o datã, rãspunde-mi, eºti foar-te hotãrâtã?

— Îl iubesc pe Edmond Dantès, zise cu rãcealã fata, ºi nimenialtul, decât Edmond, nu îmi va fi soþ.

— ªi o sã-l iubeºti întotdeauna?— Cât voi trãi.Fernand îºi plecã fruntea ca un om descurajat, scoase un of-

tat care aducea a geamãt, apoi, deodatã, îºi ridicã ochii, scrâºnidin dinþi ºi zise, cu nãrile rãsfrânte:

— ªi dacã a murit?— Dacã a murit, o sã mor ºi eu.— ªi dacã te-a uitat?— Mercédès! strigã un glas voios din afara casei. Mercédès!— Ah! exclamã fata, împurpurându-se de bucurie ºi tresãl-

tând de iubire. Vezi bine cã nu m-a uitat, pentru cã iatã-l!ªi se repezi la uºã, pe care o deschise strigând:— Aici, Edmond! Sunt aici!Fernand, palid ºi clocotind, se trase înapoi, cum face un cãlã-

tor când dã cu ochii de un ºarpe ºi, întâlnind scaunul pe care stã-tuse, se prãvãli în el.

Edmond ºi Mercédès erau unul în braþele celuilalt. Soarelearzãtor al Marsiliei, care pãtrundea de-a curmeziºul prin uºa des-chisã, îi îmbãia într-un ºuvoi de luminã. La început, nu vãzurãnimic din ce era în jurul lor. O nemãrginitã bucurie îi rupsese delume ºi nu-ºi vorbeau decât în cuvinte întretãiate, pornite din-tr-un preaplin de fericire atât de intensã cã pãrea vecinã cu du-rerea.

Deodatã, Edmond zãri chipul încruntat al lui Fernand, carese contura în umbrã, palid ºi ameninþãtor. Dintr-o pornire decare nici el nu-ºi dãdea seama, tânãrul catalan îºi þinea mâna pecuþitul de la brâu.

Alexandre Dumas30

— Ah! Îmi cer scuze, zise Dantès, încruntând din sprân-ceanã, la rândul sãu. N-am observat cã eram trei.

Apoi, întorcându-se cãtre Mercédès:— Cine este domnul?— Domnul o sã fie cel mai bun prieten al tãu, Dantès, cãci

este ºi prietenul meu. Este vãrul meu, fratele meu, Fernand,adicã omul pe care, dupã tine, Edmond, îl iubesc cel mai mult pelumea asta. Nu-l recunoºti?

— Ah, ba da! zise Edmond.ªi, fãrã sã-i dea drumul lui Mercédès, pe care o þinea strâns

de mânã, întinse cealaltã mânã, cu o miºcare prieteneascã, sprecatalan.

Dar Fernand, departe de a rãspunde acestui gest de prietenie,rãmase mut ºi nemiºcat ca o statuie.

Atunci, Edmond îºi plimbã privirea pãtrunzãtoare de la Mer-cédès, emoþionatã ºi fremãtând, la Fernand, posomorât ºi ame-ninþãtor.

Aceastã singurã privire îi dezvãlui tot adevãrul.Mânia îl nãpãdi.— Nu ºtiam cã mã grãbesc atât de tare sã vin la tine, Mercé-

dès, ca sã gãsesc un duºman.— Un duºman! strigã Mercédès, cu o privire furioasã cãtre

vãrul ei. Un duºman, la mine, spui, Edmond? Dacã aº crede aºaceva, te-aº lua de braþ în clipa asta ºi aº merge cu tine la Marsi-lia, pãrãsind aceastã casã pentru totdeauna!

Ochii lui Fernand aruncarã un fulger.— Iar, dacã þi s-ar întâmpla ceva rãu, dragul meu Edmond,

continuã ea cu acelaºi sânge-rece, care îi dovedea lui Fernand cãfata îi citise pânã în strãfunduri gândurile sale sângeroase, dacãþi s-ar întâmpla ceva rãu, m-aº sui pe vârful Morgion ºi m-aºarunca pe stânci, cu capul înainte!

Fernand deveni înfiorãtor de livid.— Dar te-ai înºelat, Edmond, urmã ea, nu ai nici un duºman

pe aici. Aici nu se aflã decât Fernand, fratele meu, care o sã-þistrângã mâna ca unui prieten credincios.


ªi, la aceste cuvinte, fata îºi îndreptã ochii poruncitori asupracatalanului care, parcã hipnotizat de aceastã privire, se apropieîncet de Edmond ºi îi întinse mâna.

Ura lui, aidoma unui val neputincios, deºi fierbând de mânie,se sparse de puterea pe care aceastã femeie o avea asupra lui.

Dar, de îndatã ce îi atinse mâna lui Edmond, simþi cã maimult n-ar mai fi putut îndura ºi se nãpusti afarã.

— Oh! strigã el, alergând ca un smintit ºi înfigându-ºi mâini-le în pãr. Oh! Cine mã va scãpa, oare, de omul ãsta? Nefericiremie, nefericire mie!

— Hei, catalanule! Hei, Fernand! Încotro alergi aºa? zise ovoce.

Tânãrul se opri brusc, privi în jurul sãu ºi îl zãri pe Caderousse,la masã cu Danglars, sub un umbrar.

— Hai! zise Caderousse. De ce nu vii ºi tu aici? Oare eºti aºade grãbit încât n-ai timp nici sã-þi saluþi prietenii?

— Nici mãcar când ei mai au ºi o sticlã aproape plinã în faþalor? adãugã Danglars.

Fernand se uitã lung la cei doi bãrbaþi, cu un aer nãuc, ºi nule rãspunse nimic.

— Pare la pãmânt, ºopti Danglars, împingându-l pe Cade-rousse cu genunchiul pe sub masã. Oare ne-am înºelat ºi, în po-fida celor pe care le-am prezis noi, Dantès a câºtigat?

— Drace! Trebuie sã aflãm, zise Caderousse.ªi, întorcându-se cãtre tânãr:— Ei bine, haide, catalanule! Te hotãrãºti? întrebã el.Fernand îºi ºterse sudoarea care îi ºiroia pe frunte ºi intrã,

încet, sub bolta de verdeaþã, a cãrei umbrã pãru sã-i toarne unstrop de liniºte în simþuri, iar rãcoarea sa, un strop de bine în tru-pul istovit.

— Bunã ziua, zise el, m-aþi chemat, nu-i aºa?ªi mai degrabã se prãbuºi decât se aºezã pe una dintre bãnci-

le din jurul mesei.— Te-am chemat pentru cã alergai ca nebunul ºi mi-a fost

teamã cã te arunci în mare, zise Caderousse râzând. Ce dracu’,doar de-aia ai prieteni, nu numai pentru a-i cinsti cu un pahar

Alexandre Dumas32


de vin, dar ºi pentru a-i împiedica sã bea trei sau patru pinte1 deapã.

Fernand scoase un geamãt care aducea cu un icnet de plânsºi îºi lãsã capul sã-i cadã pe încheieturile pumnilor puºi unulpeste altul pe masã.

— Ei bine, dacã vrei sã þi-o spun pe ºleau, Fernand, reluã Ca-derousse, stârnind discuþia cu acea brutalitate grosolanã a oame-nilor de rând, pe care curiozitatea îi face sã uite de orice regulãde diplomaþie, atunci, iatã: ai aerul unui îndrãgostit rãmas cubuza umflatã!

ªi îºi însoþi gluma cu un râs gros.— Aº! replicã Danglars. Un flãcãu croit ca el nu este fãcut

pentru a fi nefericit în dragoste. Râzi degeaba, Caderousse!— Ba deloc, reluã acesta. Mai bine ascultã-l cum mai ofteazã.

Haide, haide, Fernand, zise Caderousse, scoate nasul de acolo ºirãspunde-ne! Nu-i frumos sã nu le rãspunzi prietenilor când teîntreabã cum o mai duci cu sãnãtatea.

— Cu sãnãtatea o duc bine, zise Fernand strângându-ºi pum-nii, dar fãrã sã ridice fruntea.

— Aha! Vezi tu, Danglars, zise Caderousse, fãcându-i cuochiul prietenului sãu, sã-þi spun cum stau lucrurile! Fernand,aici de faþã, care este un catalan de toatã isprava, unul dintre ceimai pricepuþi pescari din Marsilia, este îndrãgostit de o fatã fru-moasã, pe care o cheamã Mercédès. Dar, din pãcate, se pare cãfrumoasa, la rândul ei, este îndrãgostitã de secundul de pe Fara-on. ªi, cum Faraonul a intrat chiar astãzi în port... pricepi?

— Nu, nu pricep, zise Danglars.— Bietul Fernand a fost trimis la plimbare, continuã Cade-

rousse.— Ei bine, ºi? fãcu Fernand ridicându-ºi capul ºi privindu-l în

ochi pe Caderousse, ca un om care cautã un þap ispãºitor, pe caresã-ºi verse nãduful. Mercédès nu depinde de nimeni, nu-i aºa? ªieste liberã sã iubeascã pe cine-i place!

— Ah, dacã o iei aºa, zise Caderousse, e altceva! Eu unul te cre-deam un catalan adevãrat. ªi mi s-a spus cã un catalan adevãrat

1 Veche mãsurã francezã pentru capacitate, de 0,9 litri.

Dacă ți-a plăcut, intră pewww.elefant.ro/ebooks

descarcă volumul și citește mai departe!

Contele de Monte-Cristo

Documents

Transcript of Contele de Monte-Cristo