contabilitatea. în · 2018. 9. 10. · nevoia de informaţii privind costurile au apărut noi...

CaJJitolul 6

ROLUL CO~TABILITĂŢll

6.1 Repere privind istoria contabilităţii şi a profesiei contabile

Întreaga istorie a umanităţii gravitează în jurul conceptelor de nevoi ş1 resurse.

Nevoile sunt nelimitate în timp ce resursele sunt rare, motiv pentru care este

necesar un instrument care să asigure alocarea eficientă a acestora din urmă.

Astfel a apărut contabilitatea. Contabilitatea este o una din cele mai vechi practici

umane. Civilizaţiile antice utilizau practici rudimentare de contabilitate înainte ca

oamenii să scrie, să citească sau să numere. 'Contabilitatea s-a născut odată cu

economia de subsistenţă a comunei primitive, desenele din peşterile rupestre

nefiind altceva decât forme incipiente ale „socotelilor": câte animale au fost vânate

şi mâncate, câte ·pi,ei s-au jupuit şi câte haine au rezultat etc.

În Evul Mediu, dezvoltarea comerţului în oraşelele-state italiene a condus la

apariţia contabilităţii în partidă dublă. În 1494, călugărul franciscan Luca Paciolo a

publicat un tratat de matematică - Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione

et Proprotionalita - care cuprindea şi o descriere a practicilor negustorilor veneţieni

ai epocii, printre care şi contabilitatea în partidă dublă. Paciolo nu a pretins că a

inventat contabilitatea în partidă dublă, dar această parte a cărţii sale a fost tradusă

în multe limbi, contabilitatea în partidă dublă fiind denumită „metoda italiană".

Contabilitatea este un sistem ce furnizează informaţii exprimate monetar despre

entităţi economice, destinate a fi utile în luarea deciziilor. Iniţial contabilitatea

furniza informaţii proprietarilor care îşi gestionau propria afacere. Ulterior, nevoile

de finanţare ale afacerilor au depăşit posibilităţile unei persoane sau unui grup

restrâns de persoane. În condiţiile unor afaceri care nu sunt gestionate de

proprietari (societăţile pe acţiuni), acţionarii trebuie să ştie dacă acestea vor obţine

profit, dacă nu ar trebui să îşi vândă acţiunile şi să cumpere acţiuni la societăţi mai

profitabile.

~surse.

e este

ractici

nte ca

ată cu

.pestre

vânate

ius la ;iolo a

1rtione

ieţieni

s că a

~adusă

"

iespre

litatea

ev oile

I grup

.te de

obţine

.ţi mai

Rolul contabilitătii 133

Există două tipuri de sisteme informaţionale:

- contabilitatea financiară care furnizează informaţii utilizatorilor externi. Este

supusă unor reguli (reglementări sau standarde) şi este disponibilă publicului;

- contabilitatea managerială care furnizează informaţii utilizatorilor interni în

vederea luării deciziilor.

Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea în Marea Britanie societăţile comerciale

au fost obligate să întocmească situaţii financiare pentru acţionari. Ulterior,

acţionarii au resimţit necesitatea unei certificări că situaţiile financiare prezentate

sunt fiabile. Astfel, a fost introdusă obligativitatea de auditare a acestora. Profesia

contabilă îşi are rădăcinile tot în secolul al XIX-lea, odată cu recunoaşterea

Institute of Charted Accountants in England and Wales (ICAEW). La acel moment,

practica în domeniul contabilităţii era divizată în două componente:

- practica de contabilitate din cadrul companiilor;

- serviciile externe furnizate de experţii profesionişti.

Profesia contabilă la acea vreme furniza în principal servicii profesionale externe

de audit şi insolvenţă .

Primul Război Mondial a constituit o sursă de presiune pentru producerea

informaţiilor referitoare la costuri. Guvernele au dorit să ştie dacă plătesc preţuri

rezonabile producătorilor de . bunuri de război. Calculaţia costurilor le-a permis

producătorilor să monitorizeze costurile de producţie. Pe măsură ce a crescut

nevoia de informaţii privind costurile au apărut noi metode de analiză. Astfel,

calculaţia costurilor şi-a schimbat denumirea în costuri şi contabilitate de gestiune

şi ulterior în contabilitate de gestiune sau contabilitate managerială.

În a doua jumătat.e a secolului al XX-lea multe procese, anterior manuale, au

devenit computerizate. Automatizarea a fost iniţial limitată la organizaţiile mari

care utilizau computere foarte mari. Pe măsură ce au apărut computere mai mici şi

produsele soft standard de contabilitate, automatizarea s-a extins' şi la societăţile mici. Automatizarea a permis afacerilor să proceseze rapid multe date şi

managerilor să extragă mai multe informaţii din ele.

Odată cu dezvoltarea pieţelor de capital a crescut cererea investitorilor de

informaţii referitoare la companii care să fie relevante, fiabile şi comlJarabile.

134 Profesionistul contabil în mediul de afaceri

Nevoia de informaţie contabilă <Je mai bună calitate în situaţiile financiare ale

companiilor a condus la dezvoltarea standardelor contabile (elaborate iniţial de .

organismele profesionale).

Pe măsură ce pieţele de -capital s-au dezvoltat, componenta financiară a devenit un

aspect important al managementului afacerilor. Aceasta are în vedere atragerea de

surse de finanţare pentru afacere la cel mai mic cost posibil şi investirea resurselor

financiare pentru a obţine o rentabilitate corespunzătoare. Atragerea şi utilizarea

surselor de finanţare reprezintă o componentă a funcţiei contabile. În cadrul

companiilor, rolul directorului financiar acoperă atât activităţile de contabilitate,

cât şi pe cele financiare.

Deoarece au fost identificate probleme legate de controalele fi~anciare slabe şi

fraude, multe companii au înfiinţat un departament de audit intern a cărui sarcină

principală este de a testa sistemele şi pr_ocedurile contabile pentru a se asigura că

aceste controale sunt eficiente şi sunt aplicate corespunzător.

. 6.2 Utilizatorii situaţiilor financiare şi informaţia contabilă

O entitate ar trebui să producă informaţii despre activităţile sale, deoarece există

diferite grupuri de persoane care doresc sau au nevoie să cunoască aceste

informaţii. Informaţiile despre companiile mari sunt, de obicei, de interes pentru

mai multe categorii de persoane, aşa că vom avea în vedere cazul unei societăţi ale

cărei acţiuni sunt tranzacţionate la Bursa de Valori.

Persoanele care ar putea fi interesate de informaţii financiare despre o companie

publică mare ar putea fi clasificate după cum urmează:

(A) Managerii companiei. Aceştia sunt numiţi de către proprietarii companiei să

supravegheze activităţile sale. Ei au nevoie de informaţii despre situaţia

financiară a companiei aşa cum este în prezent şi cum se aşteaptă să fie în

viitor pentru a gestiona afacerea eficient şi pentru a lua decizii de planificare şi

control. Managerii unei afaceri au nevoie de cele mai multe informaţii, pentru

a lua decizii de planificare şi control şi, evident, au acces privilegiat la

informaţii despre afacere;

(B) Acţionarii societăţii (proprietarii). Aceştia vor dori să evalueze cât de eficient

este managementul în îndeplinirea funcţiei sale gestionare. Ei vor dori să ştie


cât de profitabile sunt operaţiunile companiei şi cât de mult profit îşi pot

permite să retragă din afacere pentru uzul propriu;

(C) Partenerii comerciali. Furnizorii vor dori să se informeze despre capacitatea

companiei de a-şi plăti datoriile. Clienţii trebuie să ştie că societatea este un

furnizor sigur şi că nu este în pericol să dea faliment;

(D) Furnizorii de finanţare (băncile). Banca va dori să se asigure că societatea este

în măsură să suporte dobânzile şi să ramburseze sumele avansate;

(E) Statul. Acesta, prin administraţia fiscală, solicită informaţii necesare stabilirii

bazelor de calcul ale impozitelor şi taxelor. Puterea publică utilizează

informaţii şi pentru elaborarea sintezelor macroeconomice şi a previziunilor la

nivel naţional;

(F) Salariaţii. Aceştia ar trebui să fie informaţi cu privire la situaţia financiară a

companiei, deoarece cariera lor viitoare şi dimensiunea beneficiilor primite

depind de ea;

(G) Analiştii financiari au nevoie de informaţii pentru clienţii lor;

(H) Publicul. Companiile afectează publicul într-o varietate de moduri. De

exemplu, acestea pot aduce o contribuţie semnificativă la economia locală prin

crearea de locuri de muncă şi utilizarea furnizorilor locali. Un alt factor

relevant este efectul unei întreprinderi asupra mediului.

Informaţiile contabile sunt furnizate prin intermediul situaţiilor financiare pentru a

satisface nevoile de informare ale acestor grupuri diferite. Nu toţi vor fi la fel de

mulţumiţi. Aşa cum aţi putut observa utilizatorii pot avea necesităţi informaţionale şi interese diferite. Managerii sunt responsabili _către proprietari/acţionari pentru

conducerea eficientă a afacerii. Ei sunt plătiţi pentru activitatea pe care o

desfăşoară, iar compensaţia lor majorează cheltuielile entităţii şi diminuează

profitul distribuit acţionarilor. Băncile sunt interesate de profitabilitatea entităţii şi

capacitatea ei de a-şi rambu,rsa datoriile. Managerii ar prefera să utilizeze fondurile

împrumutate pe o perioadă mai lungă şi să plătească dobânzi cât mai mici.

Salariaţii consideră că eforturile lor au contribuit la realizarea profitului ş~ doresc

majorări salariale. Acestea majorează cheltuielile societăţii şi diminuează profitul.

În concluzie, există informaţii contabile de interes comun, dar şi informaţii care

interesează doar o anumită categorie de utilizatori. De asemenea, necesităţile

informaţionale ale utilizatorilor pot deveni conflictuale sau concurente.


6.~ Structura funcţiei contabile „

Funcţia contabilă vizează operaţiunile financiare a!e organizaţiei, dar oferă

informaţii ş1 pentru alte departamente. Informaţiile financiare servesc

managementului pentru-planificare, control şi luarea deciziilor şi pentru a răspunde

cerinţelor legislaţiei. Sistemul informaţional contabil trebuie să fie adecvat pentru a

înd~plini aceste funcţii. Acesta este afectat de tipul tranzacţiilor desfăşurate şi de

natura afacerii.

Factor

Mărimea

Tipul organizaţiei

Structura organizaţiei

Exemplu

O afacere mica are un sistem informaţional simplu. O

afacere mare, cum ar fi un lanţ de supermarketuri are

siste~e informaţionale elaborate care acoperă un număr

mare de produse.

O afacere care ·prestează servicii ar putea avea nevoie să

urmărească timpul pe care îl petrec angajaţii cu o

comandă, în timp ce o companie de producţie trebuie să

urmărească vânzările, dar şi să ţină evidenţa costurilor

pentru luarea deciziilor.

Într-o afacere structurată pe zone geografice sunt

produse informaţii financiare separat pe fiecare zonă.

Activitatea de contabilitate trebuie să respecte o gamă largă de reglementări pentru

a evita eventuale sancţiuni legale. De aceea, ea tinde să fie formală şi procedurală.

La rândul lor, companiile stabilesc proceduri scrise, iar acestea fac parte dintr-un

manual de proceduri.

În unele companu, şeful departamentului de contabilitate este directorul financiar. Acesta este prezent şi în Consiliul de Administraţie şi este responsabil

atât de problemele de contabilitate de rutină, cât şi de politica financiară a

companiei.

a) controlorul financiar care poate avea ca responsabilităţi ţinerea contabilităţii,

furnizarea de rapoarte contabile pentru alte departamente, controlul trezoreriei;

Rolul contabilităţii 137

(b)-contabilul de gestiune. Contabilitatea managerială este o funcţie importantă,

ocupată de un contabil de gestiune cu statut egal cu cel al controlorului

financiar dar cu responsabilităţi distincte. Responsabilit~ţile acestuia includ:

- contabilitatea de gestiune;

- elaborarea bugetelor şi controlul bugetar;

- managementul financiar al proiectelor.

(c) o organizaţie foarte mare ar putea avea un trezorier care se ocupă de activităţile

de trezorerie, cum ar fi:

- atragerea de fonduri;

- investirea fondurilor excedentare pe piaţa monetară sau alte pieţe de

investiţii;

- controlul fluxului de numerar.

Rolul departamentului financiar contabil ar putea fi sintetizat astfel:

Contabilitatea financiarii

- înregistrarea tranzacţiilor (sistemele de înregistrare şi procesare a tranzacţiilor

sunt denumite sisteme de procesare a tranzacţiilor);

- furnizarea informaţiilor către utilizatorii externi;

- realizarea unor activităţi cum ar fi colectarea creanţelor, salarizarea etc.

Contabilitate managerială

- furnizarea de informaţii la toate nivelurile. manageriale (strategic, tactic,

operaţional);

- asistarea la pregătirea bugetelor şi planurilor de afaceri;

- furnizarea de informaţii de control pentru management, cum ar fi rapoarte de

control bugetar.

Sistemele de contabilitate managerială fumizează informaţii pentru planificare şi

control.

Gestiunea trezoreriei

- gestionarea eficientă a resurselor financiare ale companiei (inclusiv a

lichidităţilor);

- asistarea în atragerea de capital de pe piaţa de capital sau de la bănci;

gestiunea riscurilor financiare.


Afacerea a~e nevoie de lichidităţi pentru a „funcţiona . Ea trebuie să-şi gestioneze

lichidităţile pentru a dispune întodeauna de suficienţi bani pentru a efectua plăţile

importante. Dacă nu sunt disponibile lichidităţi trebuie să existe acorduri cu o . . bancă pentru a împrumuta banii imediat, de exemplu prin intermediul unei facilităţi

overdraft. Gestiunea trezoreriei implică activităţi cum ar fi:

- gestiunea conturilor bancare;

- efectuarea de plăţi;

- depunerea la bancă a încasărilor;

- încheierea de acorduri overdraft;

- plasarea excesului de lichidităţi;

- efectuarea de bugete de trezorerie;

- monitorizarea fluxurilor de trezorerie actuale.

Gestiunea fondului de rulment

O afacere trebuie să-şi finanţeze stocurile şi creanţele deoarece a suportat costuri

pentru aceste active fără să încaseze nimic. Într-o oarecare măsură acestea sunt

finanţate de sumele datorate furnizorilor. Gestiunea fondului de rulment implică:

- evitarea unor stocuri mari prin creşterea vitezei de rotaţie a acestora;

- evitarea unor creanţe prea mari;

- negocierea unor termeni favorabili cu furnizorii.

Unele dintre aceste funcţii pot fi reunite într-una singură, în special în entităţile mai

mici. Unele organizaţii au un departament de audit intern care raportează

Comitetului de Audit.

Exerciţiu:

În sarcina cui intră elaborarea bugetelor şi controlul bugetar?

A. controlorului financiar;

B. contabilului de gestiune;

C. trezorierului.

Răspuns:

B. contabilului de gestiune.

Rol

6.4

Co,

Co:

des

per

ale

Sit1

cor

infc

Ne1

fim

C01

mai

util

ges

- ni

- nr

- el:

- pe

Pe 1

a fac

- pri

- pe

- an

- op

- op

- inj

Aut'

pro

e afaceri

;tioneze

L plăţile

ri cu o

:icilităţi

osturi

sunt :ă:

mai

ează


6.4 Natura şi rolul contabilităţii

Contakilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

Contabilitatea financiară nu vizează fumizarea de informaţii în vederea

desfăşurării mai eficiente a afacerilor. Deşi situaţiile financiare sunt de interes

pentru management, funcţia lor principală este de a satisface nevoile de informare

ale persoanelor care nu sunt implicate în conducerea de zi cu zi a afacerii.

Situaţiile financiare permit acţionarilor să evalueze cât de bine au condus directorii

compania. De asemenea, există utilizatori externi care au nevoie de anumite

informaţii despre o companie: furnizori, clienţi, angajaţi, autorităţi, publicul larg.

Nevoile lor de informaţii sunt îndeplinite, în totalitate sau în parte, de situaţiile

financiare publicate de către companie.

Contabilul de gestiune este mai aproape de elaborarea politicilor şi de procesul de

management. El nu este interesat de raportarea către utilizatorii externi. Cerinţele

utilizatorilor externi pot fi diferite de cele ale utilizatorilor implicaţi direct în

gestionarea afacerilor din mai multe puncte de vedere, cum ar .fi:

- nivelul de agregare al informaţiilor;

- nivelul de detaliere;

- clasificarea datelor;

- perioada acoperită.

Pe plan intern, contabilitatea furnizează informaţii pentru planificarea şi controlul

afacerii referitoare la:

- profitabilitatea produselor;

- performanţa centrelor de cost/profit;

- analize de senzitivitate;

- oportunitatea investiţiilor;

- opţiunile alternative;

- informaţii referitoare la costuri etc.

Autoritatea personalului contabil este exprimată în general prin intermediul unor

proceduri şi reguli.


Managementul financiar

Managementul financiar este o disciplină separată atât de contabilitatea de

gestiune, cât şi de contabilitatea financiară, deşi într-o organizaţie mică cele trei

roluri pot fi efectuate de către aceeaşi persoană.

Managerul financiar este responsabil de atragerea de surse de finanţare ş1 de

controlul resurselor financiare, precum şi de următoarele decizii ale companiei:

- Ar trebui să se împrumute de la bancă sau ar trebui s~ emită acţiuni?

- Câte dividende ar trebui să fie distribuite?

- Ar trebui să fie achiziţionate utilaje noi?

- Cât credit trebuie să se acorde clienţilor?

- Ce reduceri ar trebui să fie acordate clienţilor care plătesc mai devreme?

Auditul

Potrivit prevederilor legale, situaţiile financiare ale unor societăţi sunt supuse

auditului. Acest lucru presupune numirea unui auditor independent (sau firmă de

audit) să invest,igheze situaţiile financiare şi să raporteze dacă acestea prezintă sau

nu o imagine fidelă a rezultatelor companiei pentru anul respectiv şi a poziţiei sale

financiare la sfârşitul anului.

Când auditorii şi-au terminat misiunea trebuie să pregătească un raport în care să

explice ce au făcut şi opinia pe care şi-au format-o. În unele cazuri, vor putea să raporteze că şi-au desfăşurat activitatea în conformitate cu Standardele de Audit şi

că, în opinia lor, situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă şi corectă şi sunt în

mod corespunzător întocmite în conformitate cu reglementările sau standardele

contabile. Acest lucru este descris ca o opinie fără rezerve (sau „curată") de audit.

Uneori, auditorul nu este de acord cu managementul asupra unor informaţii

prezentate în situaţiile financiare. În cazul în care acesta este în imposibilitatea de a

convinge managementul să ajusteze situaţiile financiare, şi dacă elementul în

cauză este semnificativ, este de datoria auditorului să emită o opinie cu rezerve

menţionând problema (ele) în legătură cu care nu este de acord cu managementul.

Exerciţiu:

Lecturaţi următorul raport de audit:

http://www.brd.ro/ &files/ opinia-statutory-conso-bod-roO 8. pdf

Ce fel de opinie este exprimată în cadrul acestuia?

:i.cen

de

trei

de

use de

~au

ale

să

să

: ŞI

în

ele

lit.

tţii

~a

în

ve


Auditul intern

Auditorii inte~ sunt angajaţi ai societăţii ale căror responsabilităţi sunt sta?ilite de

conducere şi care raportează cu privire la eficacitatea sistemelor de control intern.

Relaţia funcţiei contabile cu alte departamente

Este necesară o bună coordonare între diferitele departamente ale unei organizaţii.

Spre exemplu:

- departamentul de achiziţii indică facturile valabile;

- trezorierul informează departamentele de achiziţii şi contabilitate că plata s-a

efectuat;

departamentul de contabilitate produce informaţii de gestiune pentru luarea

deciziilor şi control;

- departamentul de resurse umane fumizează departamentului de contabilitate date

pentru determinarea drepturilor salariale.

Departamentul financiar contabil este esenţial pentru organizaţie deoarece:

• în cazul în care fumizează informaţii eronate, managerii vor lu<ţ decizii proaste;

• din lipsă de atenţie s-ar putea strecura tranzacţii importante neautorizate şi ar

putea apărea fraude;

• trebuie să respecte prevederile legate referitoare la organizarea contabilităţii.

6.5 Sistemul normativ contabil

Directivele contabile europene

La nivel european există Directiva a IV-a şi Directiva a VII-a care tratează aspecte

legate de contabilitate. Directivele europene nu se aplică aşa cum supt în ţările

europene, ci sunt implementate prin intermediul legislaţiei naţionale.

(i) Directiva a 4-a

Adoptată în 1978, ea se referă la regulile de evaluare, formatele situaţiilor

financiare publicate şi cerinţele privind comunicarea financiară, aspecte care

acoperă problematica societăţilor individuale.


(ii) Directiva a 7-a

Adoptată în 1983: ea vizează conturile consolidate, adică situaţiile financiare

întocmite, prezentate şi publicate pentru a oferi informaţii despre, poziţia financiară,

performanţele şi evoluţia poziţiei financiare a grupurilor de societăţi.

În prezent, există un proiect de nouă directivă contabilă care se doreşte să

înlocuiască cele două Directive (a IV-a şi a VII-a).

Reglementările naţionale

Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, societăţile comerciale, societăţile/

companiile naţionale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare

dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să

organizeze şi să conducă contabilitatea proprie.

Oferta de informaţie contabilă este reglementată pentru maJontatea agenţilor

economici din România de Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3.055/2009.

Persoanele ' juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre

urmatoarele trei criterii, denumite în continuare criterii de mărime, (total active:

3.650.000 euro; cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro; număr mediu de salariaţi în

cursul exerciţiului financiar: 50), întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

- bilanţul;

- contul de profit şi pierdere;

- situaţia modificărilor capitalului propriu;

- situaţia fluxurilor de numerar;

- note explicative la situaţiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre

criteriile de mărime întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:

- bilanţ prescurtat;

- cont de profit şi pierdere;

- note explicative la situatiile financiare anuale simplificate.

Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia

fluxurilor de numerar.

ri

e

L,

ă

:/

3.

r


Persoanele care înregistrează o cifra de afaceri netă sub echivalentul în lei al sumei

de 35.000 euro şi totalul activelor sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro

pot opta pentru sistemul simplificat de contabilitate, aprobat prin Ordinul

Ministrului Finanţelor Publice nr. 2.239/2011.

Acestea întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:

- bilanţ simplificat;

- cont de profit şi pierdere simplificat.

Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.286/2003 conţine o serie de prevederi

privind organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune.

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS)

Potrivit prevederilor Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 881/2012,

începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, societăţile comerciale ale căror

valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată au obligaţia

de a aplica IFRS la întocmirea situaţiilor financiare anuale individuale. Se

realizează astfel o trecere de la aplicarea voluntară a IFRS la ap~icarea obligatorie.

Pentru anul 2012, aceste situaţii financiare sunt obţinute prin retratarea informaţiei

prelucrate conform reglementărilor naţionale urmând ca, începând cu anul 2013,

IFRS să se aplice ca bază a contabilităţii şi pentru aceste entităţi.

Emiterea acestui ordin confirmă strategia de creştere a sferei de aplicare a IFRS în

mediul românesc. Începând cu exerciţiul financiar al anului 2012, instituţiile de

credit sunt obligate să aplice IFRS ca bază a contabilităţii . De asemenea, conform

Ordinului CNVM nr. 116 din 21 decembrie 2011 entităţile autorizate, reglementate

şi supravegheate de ~NVM (societăţile de servicii de investiţii financiare,

societăţile de administrare a investiţiilor, organismele de plasament colectiv,

depozitari centrali, case de compensare şi operatori de piaţă/sistem) au ?bligaţia de

a întocmi pentru exerciţiile 2011 şi 2012, în scop informativ, un al doilea set de

situaţii financiare anuale în conformitate cu Standardele Internaţionale de

Raportare Financiară, situaţii ce sunt obţinute prin retratarea informaţiilor

prezentate în situaţiile financiare anuale întocmite în conformitate cu

reglementările naţionale. Ordinul precizează însă că situaţiile financiare întocmite

în baza IFRS sunt destinate exclusiv pentru a fi utilizate de entităţile respective,

acţionarii acestora şi CNVM şi nu pot fi invocate ca fundament al deciziei de


investiţie. Comisia de Supraveghere a A~igurărilor a stabilit lista celor 11 societăţi

de asigutare care vor întocmi un al doilea set de situaţii financiare în conformitate

cu IFRS.

Ca urmare a faptului că- de la 1.01.2013 Standardele IFRS vor fi aplicate ca bază a

contabilităţii, Ministerul Finanţelor Publice a emis ordinul nr. 1.286 din

4 octombrie 2012. Acesta conţine:

• regulile de elaborare, aprobare, auditare, depunere şi publicare a situaţiilor

financiare;

•reguli de evidenţiere a operaţiunilor economico-financiare;

• planul de conturi IFRS şi conţinutul conturilor;

•cerinţe de prezentare suplimentare cerinţelor IFRS.

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară sunt emise de IASB (Consiliul

Standardelor Internaţionale de Contabilitate). Standardele IFRS emise de IASB

sunt supuse unui proces de aprobare la nivelul Uniunii Europene1•

Societăţile din România aplică standardele IFRS în forma în care au fost adoptate

de UE ca urmare a ~rocedurii de aprobare.

6.6 Controlul asupra tranzacţiilor comerciale

Structura afacerilor

Există o serie de funcţii administrate şi gestionate în cadrul unei afaceri. Acestea

includ, spre exemplu, funcţiile de:

- aprovizionare;

- vânzări şi marketing;

- resurse umane;

- administraţie generală;

- financiară.

1 http://ec.europa.eu/internal_ market/ accounting/legal_ framework/regulations _ adopting_ ias _ en.htm

I

.I

I

u

a

s

r·

I

c p

E

c [

R

c

R

Di

fa

fu

ac

m;

ge

Va

Fu

co

Rolul contabilităţii 145

Aprovizionare (Achiziţii)

Dacă o afacere fabrică produse sau vinde mărfuri, funcţia de aprovizionare va juca

un rol important. Sarcina funcţiei de aprovizionare este aceea de a se asigura că

achiziţiile de la furnizori reprezintă cea mai bună afacere în ceea ce priveşte preţul,

serviciul, calitatea şi termenul de livrare. Departamentul este, de asemenea,

responsabil de a se asigura că doar achiziţiile necesare sunt efectuate.

Exerciţiu:

Care dintre următoarele nu sunt sarcini ale departamentului de aprovizionare?

A. Asigurarea că sunt achiziţionate doar bunuri necesare;

B. Asigurarea că furnizorii folosiţi oferă cel mai bun preţ;

C. Plata facturilor furnizorilor;

D. Negocierea de reduceri cu furnizorii.

Răspuns:

c.

Resurse umane

Orice afacere care are un număr semnificativ de salariaţi este de natură să aibă o

funcţie de resurse umane. Aceasta este responsabilă cu angajarea şi concedierea de

personal, formarea personalului şi bunăstarea generală a angajaţilor.

Funcţia financiară

Departamentul financiar se ocupă şi cu operaţii de rutină cum ar fi: trimiterea

facturilor către clienţi, primirea facturilor de la furnizori, plata facturilor către

furnizori, încasarea banilor de la clienţi şi efectuarea de plăţi, cum ar fi cele pentru

achiziţiile de active imobilizate şi plata angajaţilor. Nivelurile superioare de

management din cadrul functiei financiare pot fi, de asemenea, responsabile de , , gestiunea trezoreriei şi de finanţarea generală a organizaţiei.

Vânzări şi marketing

· Funcţia de vânzări şi marketing se va ocupa de toate aspectele legate de preluarea

comenzilor de vânzări, de publicitate, precum şi de personalul din vânzări.


Administraţia generală

Această funcţie realizează sarcinj care nu sunt executate de alte funcţii (de

exemplu, confonnitatea cu reglementările legale în domeniul securităţii la locul de

muncă, servicii de înreţinere şi reparaţii, curăţenie, secretariat etc).

Nevoia de proceduri

În orice afacere de dimensiuni rezonabile există diferite tranzacţii efectuate şi roluri

asumate de mai multe persoane diferite din cadrul acesteia. Deoarece

managementul trebuie să păstreze controlul asupra activităţilor desfăşurate sunt

necesare anumite reguli şi proceduri.

De exemplu, trebuie să existe politici de autorizare (aprobare) pentru

achiziţionarea de active imobilizate, pro.ceduri de alegere a furnizorilor, proceduri

de acceptare a noilor clienţi etc.

În organizatiile mai mici aceste proceduri pot fi comunicate verbal de către „ conducere. Totuşi, în organizaţiile mai mari, în care există multe persoane care

îndeplinesc funcţii diferite, eventual, în locaţii geografice diferite, este nevoie de

proceduri formale pentru a se asigura că procedurile şi practicile sunt urmate.

Acestea sunt incluse în manualul de politici, care va conţine procedurile necesare

pentru toate funcţiile afacerii. Fiecare angajat trebuie să citească domeniile

relevante pentru funcţia sa şi manualul de politici ar trebui să fie întotdeauna la

îndemână.

Deşi existenţa manualului de politici este recomandată ca formă de control asupra

activităţilor trebuie să se aibă în vedere şi faptul că respectarea strictă a normelor ar

putea să genereze o oarecare inflexibilitate.

Tranzacţii

Există anumite tipuri de operaţiuni/tranzacţii care sunt comune pentru majoritatea

întreprinderilor:

- efectuarea de vânzări;

- plata angajaţilor;

l de afaceri

mcţii (de

a locul de

e şi roluri

Deoarece

irate sunt

~) pentru

proceduri

de către

)ane care

ievoie de

riate.

necesare

lomeniile

ieauna la

ol asupra

rmelor ar

ajoritatea

Rolul contabilităţii

- efectuarea de achiziţii;

- cumpărarea de active imobilizate;

- plata cheltuielilor.

Sisteme şi proceduri eficiente ar trebui să se asigure că:

- relaţiile cu clienţii sunt gestionate în mod eficient;

- relaţiile cu furnizorii sunt gestionate în mod eficient;

- funcţiile interrelaţionează în mod corespunzător şi nu sunt duplicate.

147

În cadrul sistemului global, reprezentat de modul în care fiecare departament este

legat de alte departamente şi de organismele externe, există subsisteme. De

exemplu, funcţia de achiziţie va avea propriul sistem proiectat pentru a se asigura

că numai plăţile autorizate sunt efectuate, că nicio factură nu este plătită de două

ori şi că sumele sunt înregistrate în conturile corecte.

Deficienţe în proceduri pot fi semnalate de fenomene cum ar fi:

- certurile între funcţii;

- litigii cu clienţii I furnizorii;

- lipsă documente;

- marfă nelivrată.

Vânzări

Într-o organizaţie de producţie există,_ în mod normal, funcţia de marketing şi vânzări a cărei responsabilitate este de a comercializa produsele organizaţiei şi de a

prelua comenzi de la clienţi. Sarcina de a prelua comenzile revine personalului

comercial. Ea poate fi realizată prin telefon sau prin intermediul unor întâlniri

personale cu clienţii sau potenţialii clienţi.

În cazul în care o vânzare se face către un client existent, cu condiţia ca acesta să nu-şi fi depăşit limita de credit, procedura presupune ca agentul de vânzări să ia

detaliile comenzii şi să transmită aceste detalii la magazie pentru expediere şi la

departamentul de facturare pentru emiterea facturii.

Totuşi, dacă vânzarea este efectuată către un client nou, trebuie să fie determinată

bonitatea acestuia şi trebuie luată o decizie referitoare la vânzare~ pe credit către

acest client. Odată ce mărfuri}~ au fost expediate, responsabilitatea trece la


departamentul de contabilitate ca..re trebuie să factureze şi să se asigure că suma

este încasată.

Achiziţii

Achiziţiile sunt 1mţiate fie de departamentul de aprovizionare, fie de d_epozit.

Neţesitatea de a achiziţiona bunuri poate fi identificată, de exemplu, la depozit sau

magazin. Şeful de magazin (depozit) îşi dă seama că un element de stoc este scăzut

şi completează o cerere de aprovizionare care trepuie să fie aprobată, după care,

funcţia de achiziţie va identifica cel mai bun furnizor pe baza preţului, calităţii şi

condiţiilor de livrare.

Funcţia de achiziţie emite o comandă de cumparare şi mărfurile sunt primite la

magazin sau la depozit. După a_ceea, responsabilitatea se transferă la departamentul

de contabilitate, care va aştepta sosirea fa~turii pentru mărfurile de la furnizori, va

verifica dacă aceasta este corect întocmită şi pentru mărfurile care au fost primite,

va plăti suma datorată furnizorului.

Cheltuielile generale

Organizaţiile suportă o varietate de cheltuieli, cum ar fi chiria, asigurările, facturile

telefonice, facturile de energie, cheltuielile de publicitate etc. În unele cazuri,

acestea vor fi suportate de un departament al organizaţiei, cum ar fi departamentul

de marketing care desfăşoară o campanie de publicitate sau administraţia generală

a afacerii care primeşte factura telefonică.

Atunci când sunt primite, facturile pentru cheltuieli sunt trimise la departamentul

de contabilitate care va verifica dacă cheltuiala a fost efectuată, dacă este

rezonabilă şi apoi va procesa factura pentru plată.

Salarizare

În fiecare lună salariaţii trebuie să fie plătiţi. Pentru ca acest fapt să aibă loc, există

o serie de calcule care trebuie efectuate şi documente care trebuie să fie completate.

În organizaţiile mai mari există un departament de salarizare care se ocupă de

aceste activităţi. Dacă nu există un departament separat, aceasta este

responsabilitatea personalului care se ocupă de salarizare din cadrul funcţiei

contabile.

e afaceri

:ă suma

l_epozit.

)ZÎt sau

: scăzut

1ă care,

ităţii şi

nite la

mentul

ori, va

rimite,

::turile

:azuri,

1entul

1erală

ten tul

este

xi stă

~ta te.

ă de

este

cţiei


Cheltuielile de capital

La anumite intervale de timp o organizaţ~e trebuie să achiziţioneze active

imobilizate. Acestea includ elemente cum ar fi maşinile, automobilele,

calculatoarele, mobilierul de birou etc. Pentru achiziţionarea activelor imobilizate,

managerul departamentului care are nevoie de ele trebuie să completeze o cerere

de cumpărare. Deoarece majoritatea activelor imobilizate sunt relativ scumpe,

cererea va trebui să fie aprobată de un nivel superior de conducere. Odată ce

achiziţia a fost autorizată, funcţia de achiziţie va identifica furnizorul potrivit.

Odată ce a fost emisă o comandă de achiziţie, responsabilitatea trece la funcţia

contabilă care va procesa şi apoi va plăti factura atunci când aceasta este primită.

Exerciţiu:

Care dintre următoarele persoane dintr-o organizaţie nu sunt implicate în

achiziţionarea de materiale?

A. un controlor de credit ( eng. credit controller);

B. manager de magazin;

C. contabil;

D. manager de achizţii.

Răspuns:

A. Un controlor de credit încasează creanţele neîncasate.

Controlul asupra tranzacţiilor

După cum se observă, orice tranzacţie în care este angajată o organizaţie implică un

număr de persoane diferite din cadrul său. De asemenea, există cerinţa ca

tranzacţiile să fie autorizate (aprobate).

Managementul unei afaceri mari nu poate avea timp să se implic,e personal în

fiecare tranzacţie. Cu toate acestea, pentru a menţine controlul asupra surselor de

venit ale afacerii şi asupra cheltuielilor suportate este important că tranzacţiile să

fie autorizate de către un membru responsabil al echipei de management.


Aceasta înseamnă că managementµ! trebuie să deţină controlul asupra următoarelor

domenii:

(a) vânzările pe credit efectuate către clienţii r:oi. În cazul în care are loc o

vânzare pe credit, managementul trebuie să fie cât de sigur se poate că acest

nou client poate să -plătească pentru bunurile cumpărate. Controlorul de credit

trebuie să se asigure că noul client va plăti pentru bunurile achiziţionate;

(b) ' achiziţiile de bunuri sau active imobilizate şi plăţile pentru cheltuieli. Aceste

cheltuieli sunt efectuate din banii organizaţiei şi este esenţial, prin urmare, ca

ele să fie necesare şi valabile, iar un manager responsabil să le autorizeze

(aprobe);

(c) salarizare. Una dintre cele mai mari plăţi efectuate de majoritatea

organizaţiilor este cea legată de salarii. Este esenţial să fie plătiţi doar salariaţii

care au lucrat pentru organizaţie, prin urmare un oficial responsabil ar trebui să

aprobe aceste plăţi.

Proceduri de control financiar

Procedurile 9e control financiar există în mod specific pentru a se asigura că:

- tranzacţiile financiare sunt efectuate corect;

- activele afacerii sunt protejate;

- este produsă informaţia de gestiune corectă şi la timp.

Iată câteva exemple de proceduri de control financiar:

• limite de autorizare pentru ordinele de cumpărare;

• proceduri eficiente de control al creditului;

• procedurile de securitate pentru calculatoare şi niveluri de acces la informaţii.

Deficienţe în procedurile de control financiar pot fi semnalate de:

- sume excesive de creanţe irecuperabile sau îndoielnice;

- clienţi care nu plătesc în termenul de creditare;

- furnizori care nu au fost plătiţi la timp;

- efectuarea de achiziţii neautorizate;

- nerespectarea termenelor de depunere a unor rapoarte.

faceri

relor

)C O

tcest

"'edit

:este

~, ca

~eze

atea

ia ţii

ti să


6. 7 Principalele sisteme financiare

6. 7.1 Controlul sistemului de salarizare

Controalele-cheie pentru sistemul de salarizare vizează:

- documentarea şi autorizarea schimbărilor de personalul,

- calculul salariilor,

- plata salariilor.

Intrări în sistemul de salarizare

Principalele intrări într-un sistem de salarizare sunt:

(a) foile de prezenţă: detalii cu privire la orele suplimentare lucrate vor fi, în mod

normal, indicate pe aceste documente. Uneori, sistemul de salarizare este

conectat direct la un sistem electronic de înregistrare;

(b) detalii privind acordarea de bonusuri.

Separarea sarcinilor în cadrul departamentului de salarizare este deosebit de

importantă pentru a preveni frauda planificată (cum ar fi, de exemplu, plata de

salariaţi „fantomă").

Cele mai importante obiective ale ~istemului de control cu privire la salarii sunt:

Obiective

Stabilirea salariilor Angajatii sunt plătiţi doar pentru munca efectuată.

Salariului brut a fost calculat în mod corect şi

autorizat.

Înregistrarea salariilor Salariile sunt înregistrate corect.

Plata salariilor Sunt plătiţi angajaţii care trebuie să fie plătiţi

Reţinerile Reţinerile au fost calculate corect. ,

Sumele datorate autorităţilor statului au fost plătite.

Controale

Responsabilitatea pentru pregătirea foilol de prezenţă ar trebui să fie delegată către

o persoană potrivită. Măsura în care personalul implicat în calculul salariilor poate


îndeplini şi alte atribuţii ar trebui~ să fie definită în mod clar. În acest context, ar

trebui să se valorifice posibilităţile de segregare a sarcinilor şi controalele .

disponibile. Este necesară menţinerea de înregistrări privin~ personalul şi controlul

regulat al salariilor în înregistrări.

Autorizarea (aprobarea) este necesară pentru:

- angajarea şi concedierea angajatilor; ' '

- modificări ale salariilor;

- ore suplimentare;

- alte reţineri în afara celor obligatorii;

- avansun.

6. 7.2 Ciclurile de achiziţii şi vânzări

Întreprinderile trebuie să se asigure că su~t efectuate numai achiziţiile aprobate în

mod corespunzător şi care sunt necesare. Cele mai importante obiective ale

sistemului de control cu privire la achiziţii sunt:

~-

Caracteristică Obiective - Toate comenzile pentru bunuri şi serviciile

achiziţionate sunt autorizate în mod corespunzător şi

Comanda sunt pentru achiziţii necesare companiei;

- Comenzile sunt trimise numai către furnizorii

autorizaţi ;

- Comenzile sunt efectuate la preţuri competitive.

- Bunurile şi serviciile primite sunt utilizate în scopurile

organizaţiei şi nu în scopuri personale;

- Bunurile şi serviciile sunt acceptate doar în cazul în

care au fost comandate, iar comanda a fost autorizată;

Recepţie şi facturi - Toate bunurile şi serviciile primite sunt înregistrate

corect;

-Datoriile sunt recunoscute pentru toate bunurile şi

serviciile care au fost primite;

-Primirea de bunuri şi servicii este necesară pentru a fi

recunoscută o datorie. -

-Toate cheltuielile sunt autorizate şi sunt pentru bunuri

Contabilitate care sunt efectiv primite; -

-Achiziţiile sunt înregistrate corect în contabilitate.

nediul de afaceri

:est context, ar

şi controalele

Iul şi controlul

le aprobate în

obiective ale

izător şi I .1

ve.

scopurile

:izul în

to rizată;

[strate

le şi

ltru a fi

bunuri ,

~

Rolul contabilităţii

Controale

Testele sistemului de achiziţie se vor concentra asupra:

- achiziţiilor (autorizare);

- contabilizării (înregistrare);

- intrărilor de bunuri (stocul).

6. 7.3 Controlul ciclului de vânzări

Testele sistemului de vânzări se vor concentra asupra:

- vânzărilor (autorizare);

- contabilizării (înregistrare);

- ieşirilor de bunuri (stocul).

153

Există o serie de controale asupra vânzărilor şi creanţelor. Nu trebuie să existe

nicio posibilitate ca vânzările să fie falsificate (ar putea exista această tentaţie dacă

unele persoane au bonusuri şi comisioane bazate pe ele!).

Cele mai importante obiective ale sistemului de control cu privire la creanţe şi

vânzări sunt:

Caracteristică Obiective 1-------·~~~~~~~~f--~~~~~~~~~~~~~~~~~-~~~~~

Comenzi şi acordarea

de credit

Livrare şi facturare

Înregistrarea

în contabilitate

şi controlul creditului

Bunurile şi serviciile sunt livrate (prestate) numai

pentru clienţii cu o bonitate corespunzătoare.

Clienţii .sunt încurajaţi să plătească cu promptitudine.

Comenzile sunt înregistrate în mod corect.

Comenzile sunt onorate.

Toate livrările de bunuri sunt înregistrate.

Toate bunurile şi serviciile vândute sunt corect

facturate.

Toate facturile emise se referă la bunuri şi servicii care

au fost furnizate de către '

companie.

Facturile în roşu sunt emise numai pentru motive

întemeiate.

Toate vânzările care au fost facturate sunt înregistrate

corect în contabilitate.

Creanţele incerte sunt identificate.


Fiecărui client căruia îi sunt vândute bunuri pe credit i se stabileşte o limită de

credit. Plăţi)e efectuate de respectivul client sunt monitorizate şi se urmăreşte dacă

acesta respedă condiţiile de plată stabilite. Dacă un client are un istoric de credit . . bun compania poate avea în vedere creşterea limitei de creditare dacă clientul

solicită acest lucru.

6. 7.4 Controlul numerarului

Deşi vorbim despre numerar (în sens generic), foarte putine tranzacţii implică

utilizarea efectivă a acestuia.

Controlul asupra încasărilor

Controlul asupra încasărilor se va concentra pe trei domenii principale.

- încasările trebuie să fie primite cu promptitudine; . ·

- încasările trebuie să fie înregistrate corect;

- pierderile de încasări prin furt sau accident trebuie să fie prevenite.

Controale privind plăţile

Controalele privind plăţile efectuate trebuie să fie stricte. Acest lucru ar trebui să se

aplice pentru toate plăţile, de la cea mai mică până la cea mai mare.

Există trei etape principale în aplicarea controalelor asupra plăţilor.

Pasul 1. Obţinerea de probe documentare referitoare la motivul pentru care se face

plata şi suma de plată. În cazul plăţilor către furnizori, o dovadă documentară este

factura primită de la furnizor.

Pasul 2. Autorizaţia de plată, ce reprezintă o aprobare formală, „oficială" pentru a

efectua plata.

Pasul 3. Restricţionarea autorităţii de a efectua plata la anumite persoane

specificate.

Rol

Ex

Să

Pa~

doc

Pa~

apr

Pas

Per

din

pla1

Aut

Fie<

Act:

che

Um

- ce

- cai

Con

cicli

6.8 ,

1. Îr dubl

A. 1

B. 1· C. 1:

D. 11

a ceri

:ă de

dacă

redit

~ntul

Jlică

;ă se

face

este

ru a

•ane


Exemplu:

Să presupunem că o companie cumpără bunuri care costă 50.000 de lei.

Pasul 1. Acesta va primi o factură de la furnizor. Aceasta este o dovadă . . documentară a motivului pentru care trebuie efectuată plata şi suma de plată.

Pasul 2. Factura va fi aprobată de către directorul funcţiei de achiziţii. Aceasta

aprobare este autorizaţia de plată.

Pasul 3. La un moment ulterior, plata se va efectua foarte probabil prin bancă.

Pentru o plată de 50.000 de lei, foarte probabil, doar directorul financiar sau

director general trebuie să semneze ordinul de plată, şi astfel, autorizarea de a face

plata este limitată la aceşti doi oameni.

Autorizarea

Fiecare plată trebuie să fie aprobată de către o persoană autorizată în acest sens.

Această persoană este, de multe ori, un manager din departamentul care a iniţiat

cheltuiala, dar fiecare organizaţie are propriul său sistem.

Următoarele limite de control trebuie să fie stabile:

- ce indivizi pot autoriza anumite cheltuieli;

- care este suma maximă a cheltuielilor pe care o persoană o poate autoriza.

Controalele descrise mai sus 'sunt concepute pentru a preveni frauda şi eroarea în

ciclul de numerar. Reconcilierea este necesară tot ca mijloc de control.

6.8 Teste grilă

1. În ce an a scris Luca Pacioli prima carte referitoare la contabilitatea în partidă dublă?

A. 1024;

B. 1494;

C. 1884;

D. 1924.


f· În sarcina cui revine elaborarea bugetelor şi controlul bugetar?

A. controlorului financiar;

B. contabilului de gestiune;

C. trezorierului.

3. Care dintre următoarele este un obiectiv al sistemului de control cu privire la

a~hiziţii? A. Asigurarea că toate facturile primite sunt înregistrate;

B. Asigurarea că bunurile şi serviciile sunt livrate doar către clienţii cu un rating

bun de credit;

C. Asigurarea că toate facturile emise au fost înregistrate;

D. Asigurarea că sunt identificate creanţele potenţial incerte.

4. Obligativitatea întocmirii situaţiilor fir:anciare anuale este impusă de:

A. codurile de guvemanţă corporativă; ·

B. legislaţia naţională;

C. standarde internaţionale de contabilitate.

5. Care dintre următoarele grupuri de utilizatori de informaţii financiare au cel mai

mare nivel de acces la aceste informaţii referitoare la o societate?

A. managerii companiei;

B. acţionarii companiei;

C. autorităţile fiscale;

D. analiştii financiari .

6. Către cine ar trebui să raporteze departamentul de audit intern al unei organizaţii

mari?

A. directorul financiar;

B . contabilul de gestiune;

C. comitetul de audit.

7. Ce funcţie dintr-o organizaţie este responsabilă să se asigure că sunt efectuate

doar achiziţiile care sunt autorizate în mod corespunzător şi care sunt necesare?

A. desfacere;

B. financiar-contabilă;

C. achiziţii;

D. producţie.

contabilitatea. în · 2018. 9. 10. · nevoia de informaţii privind costurile au apărut noi...

Documents

Transcript of contabilitatea. în · 2018. 9. 10. · nevoia de informaţii privind costurile au apărut noi...