Constiinta de sine de-a lungul ontogenezei Preadolescenta & Adolescena

21. Momente semnificative ale dezvoltrii contiinei de sine pentru procesul de desvrire a personalitii

Constiinta este o modalitate procesuala superioara a sistemului psihic uman, elaborata prin activitate sociala si enculturatie, mijlocita prin limba, bazata pe un model comunicational intern si intern-extern, constand din reflectare codificata prin cunostinte, autoorganizare cu efecte emergente si autoreglaj la nivelul coordonarii necesitatilor subiective cu necesitatea obiectiva, esentiala. (27, p. 138). Constiinta trebuie considerata in primul rand in unitate cu activitatea sociala de transformare a lumii, de adaptare de tip uman. Ea isi pastreaza la nivel social si individual, legatura sa vitala cu activitatea si dobandeste, in plan subiectiv, forma de desfasurare a activitatii, pentru ca, dupa cum arata A. N. Leontiev (27, p. 138), odata cu transformarea structurii activitatii omului se schimba si structura constiintei. El precizeaza: in fata omului se afla reteaua fenomenelor naturii. Omul instinctelor, salbaticul nu se desprinde pe sine din natura. Omul constient se desprinde pe sine, categoriile sunt treptele acestei desprinderi, adica ale cunoasterii lumii, puncte nodale in reteaua care-l ajuta s-o cunoasca si s-o cucereasca (27, p. 139).Pierre Janet (27, p. 139) considera ca a fi constient inseamna a te inscrie povestea propriei tale experiente, iar Henri Ey (12) arata ca asumandu-si functia de a vorbi, subiectul se ridica in fata lumii sale, caci identificand aceasta lume el se infrunta cu sine insusi, isi apare siesi. (12, p. 299).Constiinta este un proces de reflectare cognitiva de catre om a lumii si a lui insusi. Vorbim astfel despre constiinta despre lume si constiinta despre sine. in timp de constiinta despre lume este coercitiva, prezentand masura reala a lucrurilor, necesitatea obiectiva inexorabila, constiinta despre sine este conditia esentiala a activismului autoreglator, a selectivitatii si a interventiei creative in mediu. Constiinta despre lume se bazeaza pe modele sau imagini ale realitatii obiective, pe cand constiinta despre sine se intemeiaza pe modelul eului si pe trasaturile personale.Eul este nucleul personalitatii in alcatuirea caruia intra cunostintele si imaginea despre sine, precum si atitudinile fie constiente, fie inconstiente fata de cele mai importante interese si valori. Eul, inteles ca ansamblul insusirilor personalitatii, este alcatuit din urmatoarele ansambluri: eu fizic sau biologic, ce are in vedere atitudinile corporale care se identifica cu schema corporala; eu spiritual, alcatuit din totalitatea dispozitiilor psihice innascute sau dobandite; eu social, ce are in vedere atitudinile fata de relatiile sociale ale individului.

Gordon Allport (3) se intreaba daca ideea de eu este necesara si daca nu ar fi cazul sa fie inlocuita cu alta ceva mai cuprinzatoare, incluzand simtul corporal, self-identitatea, autoaprecierea, self-extensiunea, gandirea rationala, imaginea de sine, tendinta proprie, functia cunoasterii toate acestea fiind denumite prin conceptul proprium.Dupa G. Allport, constiinta reprezinta o structurarea a catorva stari ale eului, in special: respectul fata de sine; imaginea de sine; efortul central.

Eul este ceva de care suntem imediat constienti. G. Allport Il considera regiunea calda, centrala, strict personala a vietii noastre. Este un fel de nucleu al fiintei noastre si totusi nu este un nucleu constant (3, p. 123).Eul se elaboreaza treptat, incepand din copilaria mica, atunci cand copilul este unicentrat, dar nu egocentric dupa Allport, si apare mai intai non-eul, adica TU. Eul corporal care incepe sa se dezvolte este o ancora a constiintei de sine.Mai tarziu, din al doilea an de viata, factorul limbaj este foarte important, pentru ca prenumele este o delimitare stricta a Eului. Numele este strans legat de respectul de sine, dar si de simtul identitatii de sine.Respectul de sine (self-esteem) apare in relatia normala dintre copil si mediu din impulsul explorator. Simtul eului apare cand actiunile lui sunt zadarnicite si zdruncinate.Nevoia de autonomie este semnul principal al Eului.

Gordon Allport considera ca proprium-ul are in structura lui sapte aspecte:GENEZAASPECTE

EU TIMPURIU (0-3 ani)

A1: Simtul eului corporalA2: Simtul unei identitati de sine continueA3: Respectul fata de sine, mandria

4-6 aniA4: Extensia euluiA5: Imaginea eului

6-12 aniA6: Eul ca factor rational

AdolescentaA7: Efortul personal central

Proprium-ul se considera a fi unificarea celor sapte aspecte.

n abordarea personalitatii umane, Gordon Allport o considera ca fiind organizarea dinamica, in cadrul individului, a sistemelor psihofizice care determina comportamentul sau caracteristic si ideile sale. (3, p.94)M. Zlate (53) considera ca pentru cunoasterea naturii si personalitatii umane are mare importanta: ce este omul in realitate; ce crede el ca este; ce doreste sa fie; ce gandeste despre altii; ce considera ca gandesc altii despre el.El abordeaza personalitatea privind mai multe fatete ale acesteia: personalitatea reala; personalitatea autoevaluata personalitatea ideala; personalitatea perceputa; personalitatea proiectata; personalitatea manifesta.

PRIMUL AN DE VIATDup R. Zazzo i A. M. Fontaine (1992) etapele identificrii n oglind debuteaz n primul an de via mai nti cu interesul pentru figura adultului din preajm care este mult mai vie dect propria sa imagine, dar nu se manifest pregnant nainte de 2-3 luni. Din acest moment el surde n oglind, vorbete cu imaginea sa ca i cum ar avea un alt copil n faa lui. Ctre 8 luni el este intrigat de imaginea dubl a unei persoane (real i n oglind)

Senzaiile de-a lungul ontogenezei Primul an de via

Constiinta de sine de-a lungul ontogenezei Primul an de via

1

ANTEPRECOLARULAutorul francez renumit, H. Wallon aprecia c apariia contiinei de sine este un nceput pentru dezvoltarea personalitii n urmtorul stadiuProcesul de identificare realizat la aceast varst inseamn de fapt punerea bazelor contiinei de sine, acest lucru e favorizat de urmtoarele aspecte ale acesteiperioade: - independena motorie dublat de activitatea cu obiecte, finalitatea sau elurile activitilor, toate ducand la contientizarea sa ca subiect al activitii. Construcia reprezentrii despre sine imbrac aspecte privind ce face, ce ar dori s fac, ce ar dori alii ca el s fac i cum ar dori alii ca el s fie.Apare astfel un Alter Ego (alt eu) in care exist o imbinare a datelor rezultate din interiorizarea cerinelor i interdiciilor adulilor in raport cu modul lui in care acioneaz in diferite situaii, ulterior i mult mai tarziu apare i posibilitatea de a ti ceea ce ar trebui s fac comparativ cu ali copii, moment in care putem vorbii de formarea unor elemente morale cu valoare apreciativ impl. Se trece treptat de la plcerea aciunii la inelegerea regulilor i la acceptarea lor caz in care aceti acceptori ai aciunii au funcie de control pentru toate demersurile practice ale copilului. Procesul identificrii e legat de contientizarea identitii ce incepe odat cu etapa recunoaterii in oglind.Autori diferii pe un interval foarte lung de timp (1885 1975) au apreciat c identificarea este plasat intre 1 an i 1/2 pan la 3 ani dar divergenele de opinii se datoreaz diferitelor grade de inelegeri a recunoaterii, astfel cei care consider c incepe la 1 an i 1/2 se raporteaz la o cunoatere evident fr reacii insoitoare, cei care o plaseaz in jurul la 2 ani vorbesc i de tririle insoitoare i cei care consider c in al-3-lea an are loc identificarea complet se raporteaz la o conduit complex cuprinzand strile graduale ce incep cu uimirea continu, cu bucuria de recunoatere i evitare a privirii in faa celuilalt urmand un comportament in care imaginea din oglind este o dublur a propriei sale existene, o dublur cu existen proprie, urmat de o stare de animism (insufleire) in care aa cum la precolaritate (cu umbra) incearc s insufleeasc imaginea din oglind, indicandu-i micri diferite. Problema identificrii este complex, nu poate fi redus la manifestrile sporadice, pan la trei ani ne-existand diferenieri ale faetelor eului, semnalm doar c este etapa inceputului punerii bazelor pentru dezvoltarea contiinei. Muli autori au legat apariia identitii de sine de momentul n care copilul se recunoate n oglind. Darwin credea c acest fenomen are loc la 17 luni, Gesell la 2 ani i Ren Zazzo la 3 ani. Identitatea se construiete procesual, astfel c autorii au identificat fiecare cte o etap. De la identificarea primar produs prin confruntarea cu imaginea din oglind pn la momentul cnd nu au mai considerat imaginea din oglind o dublur cu existena de sine stttoare (Golu, Verza, Zlate, 1993). Un moment esenial al identitii este acela n care copilul vorbete despre sine folosind pronumele personal eu. Dup R. Zazzo i A. M. Fontaine (1992) etapele identificrii n oglind debuteaz n primul an de via mai nti cu interesul pentru figura adultului din preajm care este mult mai vie dect propria sa imagine, dar nu se manifest pregnant nainte de 2-3 luni. Din acest moment el surde n oglind, vorbete cu imaginea sa ca i cum ar avea un alt copil n faa lui. Ctre 8 luni el este intrigat de imaginea dubl a unei persoane (real i n oglind), apoi el se intereseaz din ce n ce mai mult de imaginea sa i n lunile urmtoare se ntreab din ce n ce mai mult despre efectul oglinzii (nceputul celui de-al doilea an de via). Apoi copilul trece de la zmbet la perplexitate. La mijlocul celui de-al doilea an el trece printr-o perioad de evitare a imaginii care poate coexista cu anume form de fascinaie (el se privete cu surprindere). La aceast vrst copilul nelege c n oglind nu este un alt copil i ncepe s se intereseze de simultaneitatea celor dou imagini (se joac executnd diverse micri n oglind). ntre 18 i 24 de luni, apreciaz autorii, copiii reuesc s neleag c n imaginea din oglind este vorba tot de ei nii, c imaginea nu prezint un alt copil, stadiul urmtor fiind cel n care neleg c este vorba de propria lor reflecie, aceasta fiind doar o imagine. Acesta este i momentul constituirii identificrii ca proces de structurare a personalitii i care n etapa identificrii primare se refer la imitaia comportamentelor adulilor care-l ngrijesc i la fuziunea afectiv ce st la baza imitaiei. Mecanismele identificrii copiilor cu prinii au fost explicate psihanalitic prin adoptarea comportamentului prinilor de ctre copii datorit poziiei de putere a acestora. Teoriile nvrii arat c exist o asociere pozitiv ntre comportamentul i trsturile prinilor ca urmare a satisfacerii nevoilor copiilor, ca urmare, copiind comportamentul prinilor, copii aplic de fapt sentimentele de satisfacie pe care le asociaz cu prinii, oferind n acest fel propria lor recompens. Cercetrile arat c, astfel, relaiile satisfctoare ntre printe i copil stabilesc legturi puternice de identificare ntre copii i prini.

Aadar, n dezvoltarea contiinei de sine se parcurg urmtoarele etape:- separarea aciunii de obiecte (proces nceput nc de la sfritul primului an de via) copilul reuind s aplice aceeai micare la mai multe obiecte;- separarea aciunilor i micrilor de propriul eu, copilul gsindu-se pe sine drept agent al mai multor aciuni i exprimnd verbal acest aspect astfel: bebe nani, bebe pa-pa sau folosind prenumele su Petrior nani etc.;- folosirea pronumelui eu pentru a generaliza desprinderea propriei fiine de aciuni i de a se diferenia de ceilali;- recunoaterea n oglind, care arat c anteprecolarul i percepe propriul chip mai clar i mai difereniat. Descoperirea propriului eu se poate afla n centrul unei crize specifice de dezvoltare numit criza afectiv de la 2 ani 3 ani. Ea este declanat de tendina copilului de a se manifesta autonom cnd se lovete de interdiciile i aciunile protectoare ale prinilor.

Constiinta de sine de-a lungul ontogenezei Anteprescolarul

PRECOLARULEul fizic este cel mai bine constituit si constientizat (dintre cele trei), desi formarea sa se va ncheia abia dupa puseul de crestere si maturizare sexuala din pubertate. Copilul si constientizeaza Eul fizic prin: corecta recunoastere a propriei fizionomii; extinderea Eului asupra unui anumit spatiu fizic-obiectual (camera mea, hainele mele) si psihologic (dorintele mele, durerea mea.), copilul intuind tot mai bine apartenenta la sine a unor elemente din realitatea nconjuratoare; ntelegerea apartenentei sale sexuale (eu sunt baiat, ea este fata).Eul psihologic (spiritual), alcatuit din totalitatea trasaturilor psihice dobndite sau nnascute, este slab constientizat n etapa prescolaritatii, el neputnd fi descris pe baza unei evaluari proprii. Copilul si-l descrie n termenii adultului, prelund de la acesta toate afirmatiile despre el (adesea chiar este precizata sursa eu sunt cuminte pentru ca asa spune mama mea). Daca i se cere sa-si aprecieze calitatile personale n legatura cu o situatie reala (cum esti tu la gradinita?) copilul se descrie n termeni maximi (eu stiu cele mai multe poezii, eu alerg cel mai repede) datorita egocentrismului si centrarii pe sine, precum si datorita imposibilitatii de a face ierarhizari.Prescolaritatea nregistreaza de-a lungul ei si o extensie a Eului spiritual, prin aparitia si stabilizarea unor trasaturi, ca si prin gruparea lor n anumite configuratii (constructe personale) specifice fiecarui copil.Eul social, alcatuit din atitudinile stabile manifestate n cadrul relatiilor sociale, este deasemenea slab definit si constientizat. Prescolarul constientizeaza pozitia lui de copil, att n cadrul familiei ct si n afara ei, si ntelege spontan si natural rolurile asociate acestei pozitii (de supunere, de ascultare, de solicitare de ajutor, de respect, de raspuns afectuos).n familie, tendinta identificarii cu parintii constituie o sursa fundamentala de integrare a noi modele atitudinale si comportamentale n relatiile interpersonale. Dificultatile de identificare sau lipsa posibilitatilor de identificare, ngreuiaza procesul cristalizarii personalitatii sub aspectul ei social. Deasemenea, daca familia ofera identificari negative copilului, acesta va avea dificultati n relatiile extrafamiliale.Desi odata cu intrarea n gradinita copilul si simte apartenenta la grup, recunoaste grupul ca fiind al sau, el nu este preocupat de pozitia pe care o ocupa n cadrul acestuia.Caracteristicile acestui Eu social incipient vor suferi modificari substantiale n viitor, dar si vor pastra o anumita influenta asupra relatiilor sociale ale viitorului adult.

Constiinta de sine de-a lungul ontogenezei Prescolarul

Senzaiile de-a lungul ontogenezei Prescolarul

VRSTA COLAR MICn ceea ce privete contiina de sine, se constat apariia n acest stadiu, a interesului pentru viaa interioar proprie i a tendinei copilului de a-i exprima tririle i comportamentele. Aceste momente sunt de scurt durat i relativ rare, dar ele indic deja o anume direcie a dezvoltrii viitoare. Imaginea de sine are surse noi de clarificare pe de o parte reprezentate de rezultatul colar i pe de alt parte de confruntarea i compararea zilnic i n diverse situaii cu cei de aceeai vrst. Pot avansa mai ales eul spiritual care se confirm n principal prin prestaia colar i cel social care se sprijin pe o via de grup mai larg i mai persistent n timp. nsuirile individuale ale personalitii tind s se reliefeze din ce n ce mai mult n comportamentele acestor colari. Prin urmare, confruntrile i chiar conflictele cu egalii si l pot face s se orienteze din cnd n cnd spre sine, s-i pun ntrebri, s fie uneori frmntat n legtur cu fiina sa. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea imaginii de sine n cele trei planuri ale ei: eul fizic, cel spiritual i cel social. Eul fizic al copilului are n fundamentele sale o schem corporal consolidat, identitatea sexual este deja relativ clarificat, i d seama de asemnarea sa cu cei din familie, dar i de ceea ce l deosebete de ceilali. Nu acord prea mare atenie eului su fizic, mai ales la nceputul stadiului. Spre sfritul acestui ciclu colar se va orienta mai frecvent spre eul fizic, va tinde s fie mai ngrijit, s poarte haine la fel ca ceilali, s-i dea seama de unele caliti fizice. Dar nu realizeaz o implicare afectiv prea puternic n acest plan. Eul spiritual se contureaz clar n contextul confruntrilor colare, a aprecierilor i evalurilor curente. Elevul ncepe s neleag relaia dintre rezultatele lui i unele capaciti pe care le are i poate spune: sunt mai bun la citire, dar la matematic sunt aa i aa. El este foarte sensibil la evalurile nvtoarei i aprecierile i admiraia colegilor. Dac n toate aceste situaii copilul a avut semnale pozitive, i construiete o imagine de sine bun care-l poate susine i n condiii de insucces trector. Dar dac i-ar fi format o imagine de sine mai puin bun, are tendine de a-i diminua bucuria chiar cnd ceva i reuete foarte bine (U.chiopu, E.Verza, 1995, p.188). ns n cea mai mare parte calitile pe care i le percepe au drept surs aprecierile nvtoarei i ale prinilor. Eul social este puternic influenat de viaa de grup a colarului mic, aceasta fiind cu mult mai bogat dect a precolarului, i de noul su statut de elev care-i schimb poziia chiar i n cadrul familiei (prinii sunt interesai de activitatea lui colar i tind s-i respecte drepturile privind spaiul de nvare, respectarea timpului destinat acestei activiti).colarul mic are contiina apartenenei la grupul clas i a locului su ntre ceilali, i d seama dac este apreciat de colegi sau nu. Cel cu rezultate colare foarte bune i bune, este preferat de toi, este ales lider, este luat drept model. Cel cu dificulti colare este marginalizat, izolat, neluat n seam. El risc s acumuleze multe insatisfacii, i s-i gseasc n alt parte atenia i acceptarea de care are nevoie, i poate astfel, s cad sub influene nefaste. Este vorba de grupuri care-l ndeamn spre furt, vagabondaj, agresivitate nemsurat etc. De aceea, atenia pe care nvtoarea trebuie s o acorde dezvoltrii unei imagini se sine pozitive, reprezint o important contribuie a ei la reuita colar din acest stadiu i la pregtirea pentru ciclurile urmtoare i pentru integrarea general n via i n societate.Constiinta de sine de-a lungul ontogenezei colarul mic

Constiinta de sine de-a lungul ontogenezei Preadolescenta & Adolescena

PREADOLESCENAPreadolescena se caracterizeaz prin intensificarea contiinei de sine datorit mai ales urmtorilor factori: a) transformrile biologice intense; b) schimbarea atitudinilor celorlali fa de preadolesceni; c) capacitile cognitive crescute care le permit s neleag, mai mult i mai bine, ceea ce se refer la propria fiin. Unul din efectele intensificrii contiinei de sine const n modificri la nivelul imaginii de sine.

Eul fizic este puternic reliefat n structura imaginii de sine. Adic preadolescentul tinde s-i cunoasc att calitile ct i defectele fiind alternativ ncntat i dezamgit de sine dar ncercnd deja s optimizeze aceast latur a fiinei lui. Aceast accentuat orientare ctre sine a fost numit de autori psihanaliti, narcisism preadolescentin. Eul social este ntr-un mare proces de schimbare datorit creterii atraciei spre grup i a importanei acestuia pentru dezvoltarea psihic general a preadolescentului. Acesta ajunge treptat s-i cunoasc locul n grup i reputaia de care se bucur i poate fi foarte anxios datorit faptului c grupul l-ar putea respinge sau izola; Eul psihic este, de asemenea, n progres, preadolescenii i dau seama de unele nsuiri ale ateniei, memoriei, gndirilor. Nu mai interiorizeaz necondiionat prerile prinilor, ci caut s se cunoasc singuri mai bine. Dac desfoar activiti autoformative i propun s optimizeze i eul spiritual.

ADOLESCENA

De-a lungul preadolescentei si mai ales n adolescenta individualizarea se realizeaza progresiv, n directa legatura cu formarea deplina a constiintei de sine. Individualizarea are ca efect dobndirea identitatii proprii fiecarei persoane si odata cu ea se constituie pe deplin Eul fizic, Eul psihic si Eul social, 1. Individualizarea fizica - constituirea Eu-lui fizic - este procesul prin care se dobndeste identitatea fizica. Elemente componente ale Eu-lui fizic apar nca din anteprescolaritate dar acum are loc definitivarea sa prin asimilarea noii scheme corporale, rezultata n urma cresterii fizice si maturizarii sexuale.2. Individualizarea psihica - constituirea Eu-lui spiritual - este procesul prin care se construieste identitatea spirituala cu toate particularitatile sale intelectuale, motivational-afective, de personalitate si comportament.3. Individualizarea sociala - constituirea Eu-lui social (se mai numeste si individualizare relationala) - este procesul prin care se dobndeste identitatea sociala. Eul social ncorporeaza diversele statusuri ale tnarului (elev, coleg, fiu, prieten, actor n formatia de teatru...) si rolurile care decurg din ele. Prin intermediul acestora individul uman se pozitioneaza n cmpul relatiilor sociale. Eul social este totodata depozitarul prestigiului, recunoasterii si consideratiei de care se bucura persoana n mediul sau si care i confera acesteia o identitate anume.Individualizarea sociala se face n contextul deplasarii relatiilor tnarului din zona familiei n cea a grupului. Ca urmare a cresterii experientei sociale preadolescentul devine tot mai nesigur pe hotarrile sale si ale familiei n legatura cu rezolvarea unor probleme de viata care lui i se par capitale, n cautare de solutii pentru framntarile sale, el ncepe sa constate ca valorile oferite de familie nu functioneaza ca adevaruri absolute si ca exista numeroase alte posibilitati pe care ea nu le ia n calcul. Familia i apare tot mai mult ca un univers restictiv, nchistat n sabloane, nerezonant cu el si incapabil sa-1 nteleaga. Pe acest fond familia pierde prioritatea n fata grupului care devine tot mai important n viata preadolescentului, n calitatea sa de rezonator perfect cu starile sale afective. Deja la 11-12 ani copilul ncepe sa aibe initiative si sa-si largeasca treptat regimul de independenta, gasind un suport n grupul care i accepta initiativele si-l securizeaza n fata nelinistilor pe care le ncearca.Acest proces se va amplifica n adolescenta cnd tnarul va fi tot mai atras de petrecerea timpului liber cu prietenii si colegii, avnd loc o anumita insensibilizare la cerintele familiei care se devalorizeaza relativ pentru el. n familie ncep sa se modifice solicitarile fata de tnar - uneori el este considerat copil, i se impun conduite de ascultare si i se contesta dreptul de a decide, alteori i se atribuie responsabilitati corespunzatoare unei iesiri din copilarie. Fata de aceasta incertitudine de status si rol traita n familie, opozitia tnarului ncepe sa creasca si el se va simti tot mai bine n grupul de prieteni care-1 valorizeaza ntr-un mod mai cert si coerent, si n care nelinistea, exuberanta si uneori agresivitatea sa rezoneaza cu ale celorlalti. Adolescentul are o dorinta pregnanta de afirmare personala care este expresia intensei sale socializari. n adolescenta prelungita tinerii, fie ca sunt integrati n forme de munca sau si continua pregatirea scolara, dispun de o identitate relationala care i plaseaza ntr-un mod clar n cmpul relatiilor sociale. n aceasta etapa, n care independenta le-a fost deja recunoscuta si acceptata de catre familie, are loc o rentoarcere a tnarului catre aceasta si o restabilire a raporturilor apropiate, dar de pe alte pozitii, de egalitate si nu de acceptare a dominarii. Imaginea de sine i identitatea de sine sunt mai clarificate datorit:a) intensificrii contiinei de sine; b) intensificrii trebuinelor de autoafirmare i autorealizare. Principalele ci de autocunoatere folosite de adolesceni sunt : autoobservaia, reflecia i meditaia asupra a ce au trit, cum au acionat, dialogul cu prinii, profesorii, colegii, confruntarea i comparaia cu alii, implicarea n fel de fel de activiti, atenta recepionare a atitudinilor celor din jur fa de ei.Folosind aceste ci adolescenii caut rspunsurile legate de identitatea de sine la urmtoarele ntrebri: 1) ce sunt; 2) ce pot; 3) ce voi fi. Reuesc astfel sa-i clarifice aspecte noi ale identitii de sine, ceea ce i ajut s se implice n activiti i relaii i s se manifeste n mod activ i responsabil.Un celebru autor american, E. Erikson a studiat aceste aspecte i a constatat c adolescenii se pot grupa n patru categorii dup felul n care i pot rspunde la cele trei ntrebri, prezentate mai sus:a) gsirea unei identiti adecvate dup cutri intense i responsabile. tiu ce vor face i cum anume i astfel se integreaz n activitile corespunztoare i se adapteaz bine la toate felurile de solicitri;b) gsesc relativ repede rspuns la ntrebri prin identificarea cu prinii, prin alegerea de a deveni ca ei. Acetia se vor adapta bine n prezent dar ar putea fi dezamgii mai trziu c nu i-au valorificat adevratele lor capaciti;c) au deocamdat, pe o perioad chiar lung, o identitate confuz care genereaz oscilaii i schimbri surprinztoare i-i face s nu se angajeze cu responsabilitate n activiti i relaii;d) cei ce ajung la o identitate negativ sub influena unor grupuri cu orientri devianteEu l fizic rmne tot n centrul ateniei i este valorizat n contextul relaiilor dintre sexe (T. Creu, 2001). Adolescena are o atitudine activ de optimizare fa de eul fizic i caut variate ci de a-l mbunti.Eu l spiritual este n centrul autocunoaterii. Adolescenii sunt preocupai de a-i cunoate nivelul inteligenei i gradul de cultur dar i nsuiri caracteriale i temperamentale care sunt importante n relaiile cu alii. Reuesc s-i identifice mcar o parte din caliti dar i defecte;Eu l social care a traversat n stadiul anterior o perioad complex datorit integrrii n grupuri, este mai clar n adolescen (tiu ce loc ocup n grup i de ce popularitate se bucur) i se afl ntr-un mai bun echilibru cu cerinele grupurilor.n adolescen pot fi constatate niveluri mai nalte ale contiinei morale pentru c sunt capabili s neleag mai bine valorile morale i comportamentele oamenilor i s formuleze judeci asupra acestora din urm dar i asupra propriilor conduite.n ceea ce privete caracterul n adolescen se produc schimbri foarte importante. Unele nsuiri caracteriale aprute n copilrie se consolideaz dar cele care sunt legate de relaiile cu persoanele adulte i cu instituiile sociale intr ntr-un proces de mari prefaceri care nu este lipsit de tensiune, contradicii, conflicte i pe care cercettorii l-au numit criza de originalitate a adolescentulu