CONSTANTIN CIOPRAGA

CONSTANTIN CIOPRAGANicolae Labi Astzi

Attea vieti ntrerupte intempestiv! ngnduratul Shelley pierea (necat n Mediterana) la treizeci de ani; nocturnul Novalis se desprtea de aceast lume la douzeci si nou de ani, iar delirantul, oniricul Lautramont la douzeci si nou. Printr-o secret retea de afinitti ipotetice, Nicolae Labis, romanticul de la Poiana-Mrului (lng Mlini-Suceava) si gsea o frteasc nclinare spre rzvrtitul Rimbaud nclcitul strengar Arthur; l tentase Franois Villon, aventurierul impenitent disprut la vreo treizeci de ani, cruia i consacra, n febr, un poem balcanic.Tot ce e remarcabil la autorul Primelor iubiri (1956), czut ca o stea la numai douzeci si unu de ani, st sub semnul focului, al unui viu astmpr juvenil concretizat n graba de a se realiza. Sensul dramatic al existentei sale tine, psihanalitic vorbind, de premonitia sfrsitului apropiat; n replic, o semeat naintare printre flcri si nluci, pulsiuni interioare imoderate cutndu-si expresia stilistic, ncrucisri de ritmuri care nu vor s moar toate topite ntr-o Balad, toate vizibile n Momente biografice si n alte pagini. Prea mult grab-n viata ta/ Drum prea-nclinat au fost s-ti mai astearn,/ Cnd te-au nmugurit din lut si stea/ n dimineata tulbure de iarn!.n preajma exodului tragic, publicase o memorabil Biografie confesiune (cvasi-expresionistic) n alb-negru n care termenul galop, reper simbolic, duce n halouri metafizice potentnd misterul. Imaginea real a Mrturisitorului se subordoneaz imaginii mitologizante, hiperbolice, n linia basmelor cu Feti-Frumosi: Stiu eu, mama si-a zis c m nasc ntr-o zodie bun;Plinul pntec asa i cnta ntr-o noapte cu lun,Trsnete reci de furtun vedea cum n zare detun.Stiu eu, mama si-a zis c m nasc ntr-o zodie bun.Ea mai vedea cum n sa voi slta mpreunCu ndrzneata fecioar-a pmntului, brun,Si-n goan nebun vedea de pe-atunci cum rsunTropotul lung si mereu al galopului meu.Stiu eu, mama si-a zis c m nasc ntr-o zodie bun,Si c-s menit s nving vesnicii si genunDar nu stia de pe-atunci c-n mine-o s punSuflet prea grav si rsunet prea slab, c adunAbur de vis si de boal ce-ar fi s rpunTropotul lung si mereu al galopului meu.Se asociaz aici, la modul triontic, ideea de velocitate (goana nebun) ca impuls spre fapt, ideea de destin inevitabil si, n al treilea rnd, mirajul monumentalittii. Nicieri nu se dezvluie mai consistent Eul labisian, ncordat, eruptiv, nelinistit, ca n aceast auto-imago din Biografie. La vrsta la care altii fac exercitii de vocaliz, galopantul Labis aprea n volum! O expresivitate vizual-sonor fr gres asigur acestui text, cu cadente de tropot, cu fervori de galop, un viitor antologic. Fraze-refren, rime interioare, vocale joase (de tipul u), un tact de metronom marcnd apsat finalul fiecrui vers iat particularitti componistice frapante. Partitura n totul, complex, se constituie ntr-o admirabil fug muzical. Simbolica goan hipic n proiectie romantic, mpreun cu fecioara pmntului brun, pare o prelungire tandr dintr-un Eminescu fantasmatic. Pe de alt parte, se schiteaz discret aprehensiuni, temeri difuze repede uitate. La Bolintineanu fcuse impresie un fragment din Mihnea si baba, o cavalcad nocturn tenebroas cu efecte de masinrie romantic: fundal demonic, terorizant, ritm gfitor, precipitat, n sacade: Calul su tropot,/ Fuge ca vntul;/ Sun pdurile, fsie frunzele,/ Geme pmntul. Mai mult dect Moartea cprioarei (mereu invocat), concisa Biografie (19 versuri) e un text esential; dincolo de elanurile vrstei, dincolo de exaltri ori de aburi de vis, biograful ardent si descoper un suflet prea grav; revrsrilor euforice li se altur predictii mhnitoare; pe ecranul discursului nu e loc pentru abandon; primeaz ideea de destin inexorabil.Paradoxul lui Labis, ispitit de iluzia unui ev aprins, era de a tnji, totodat, dup natura primordial, cea caracteristic perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul perceptiv, senzorial, plasticizant era dublat de un fantezist exploziv, plsmuitor lider pe un fond sentimental idealizant. Pdurea, trm de mistere, ozonul curs pe pale de vnt, fantome benigne si ecouri tonice transgreseaz n mirific, ntretinnd o stare de stihialitate ocrotitoare.Niste Sadoveniene (versuri, proz poematic) ludate de Clinescu (Contemporanul, 28 noiembrie 1958) denunt afinitti varii. Comparam pe Labis (vzut n 1951 la liceul Nicu Gane din Flticeni, ulterior la Liceul National din Iasi) cu fermectorul Ionut Jder din trilogia sadovenian. Era, ca acela: fluture, flacr, schimbtor ca un pui de demon. Mai potrivit, autorul Primelor iubiri era un Ionut Jder al Lirei!Cu certitudine, sadovenismul lui Labis e un principiu activ, necanonic, un potential stimulator cu urmri notabile orientnd spre arhei si istorie, favoriznd o mitologie a pdurii si introducnd ntr-un bestiarium propriu. Consonant cu Sadoveanu, n autorul Primelor iubiri actioneaz un filon elegiac, gingas-generator de privelisti interioare fluide. Moartea cprioarei devine motiv de meditatie cu suport patetic: Seceta a ucis orice boare de vnt,/ Soarele s-a topit si a curs n pmnt Un puscas mpreun cu fiul (cu poetul adic) pleac la vntoare de capre/ vntoarea foametei n muntii Carpati. Faptul, n sine, nu are nimic neobisnuit; repercutat ns n constiinta copilului blai, actul ia proportii, initiind n sensul durittilor vietii. Inocenta funciar, specific primei copilrii, se destram brusc:Sticlea n ochii umezi ceva nelmurit,Stiam c va muri si c-o s-o doar ()Cernea pe blana-i cald flori stinse de cires.Vai, cum doream ca pentru-ntia oarBtaia pustii tatii s dea gres! ()Dar vile vuir. Czut n genunchisi ridicase capul, l cltin spre stele ()mpleticit m-am dus si i-am nchisOchii umbrosi, trist strjuiti de coarne. ()Tu, iart-m, fecioar tu, cprioara mea!n fapt, Moartea cprioarei, pies reprezentativ, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labis, munte, brazi, o simbolic pasre albastr, basmul cu fata prefcut n cprioar contrasteaz pluriform cu violenta si amintirea rzboiului. C poetul cunostea (din manuale) o povestire sadovenian pe teme apropiate, e sigur. Undeva, n pdurea Petrisorului, btrn si nestricat de om, o cprioar lovit de glont dar scpat de ochii puscasilor se stinge lent. Pentru narator, prilej de participare afectiv: Pdurea avea n rstimpuri nfiorri rare, dup care urmau alinri, linisti ca din alte lumi. Si cprioara sta singur; si sngele i se scurgea n iarba moale a trmului (). n liniste, pe cerul ntunecos din fundul apei, ncepu s tremure lacrima de aur a celei dinti stelute. Cprioara avea un muget abia auzit, si ochii i luceau n cea din urm lumin a malului. Asa sta singur si murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albePentru Labis (pui de cerb), cerbul e un fel de totem, gratioas aparitie necuvnttoare adoptat ca blazon fictiv. Cerbul (observ interpretii miturilor) ar fi o imagine arhaic a rennoirii ciclice, vestitor al luminii, simbol al rapidittii, al longevittii dar si al melancoliei (Jean Chevalier, Alain Gheerbrandt, Dictionnaire des symboles, Editura Laffont/Jupiter, 1982). Pe fundalul unei copilrii scindate cu amintiri de rzboi , poetul din Tara de Sus si aliaz sistematic cerbideele ca antidot imaginar la teroarea existential, refugiindu-se ntr-un timp al originilor. Muntii vesnici si codrii merei configureaz o rezervatie natural etern; cntri n lumin antic, Rapsodia pdurii si Od soarelui, se nscriu ntr-o simbolistic dionisiac, supratemporal, fortnd limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri si ntmplri, introduce ntr-un frunzis de aram amintitor de Eminescu: Eu m-am desprins din muntii vinetii,/ Cascade vuitoare port n mine ()/ Pdurea care mi-i a doua mam ()/ Fremttor la ea mereu m cheam. Regretul nostalgicului din Frmntare intim, dus n lume (cliseul Goga) si ntors cu pas mpleticit, descinde din fondul abisal, dintre naintasi: Pdure, sora mea, la tine vin ()/ Sunt vinovat c-am risipit n vnt,/ Din ce mi-ai dat, fuioare de lumin. Ursul, ciutele, rsul, psrile, jigniile codrului, indicatori ai elementarittii arhaice, particip la impresia global de auroral; orice rupere a pactului cu pdurea suscit mhnire. Ruralul, naturistul Labis, n esent un emotiv privind n amintire spre Carpatii vesnici, ascultnd deprtri unde bucium vise si adun fictiunile n reluate discursuri impresive; rmase ntocmai ca la nceputuri, izvoare, dihnii si celelalte snt repere familiare, niste constante afective ntr-o geografie a satului arhetipal. Preludiul antologic, multicord al poemului Primele iubiri, un fel de cantat patetic si esantion al mitologiei personale, s-ar cuveni citat integral. Ne limitm la un segment:Azi, iat, am vzut un curcubeuDeasupra lumii sufletului meu.Vin cerbii mei n goan s se-aduneSi ctre ei privirile-si tintesc Un codru nesfrsit de coarne brunen care mii de stele strlucesc,Sosind din dunga zrii de argintVin psrile-mi mari de srbtoareSi-nchipuiesc pe ceruri, flfind,Un ocean de aripi misctoare;ntreaga lume-a sufletului, vie,Palpit-ntr-o frenetic betie.Azi snt ndrgostit. E-un curcubeuDeasupra lumii sufletului meu.Izvoarele s-au luminat si sunOglinzile ritmndu-si-le-n dans,Si brazii mei vuiesc fr furtunntr-un ametitor, sonor balans,n vii vibreaz strugurii strvezii Cristalurile cntecelor grele Si stropi scprtori de melodiiCa roua nasc n ierburile mele.Eu curg ntreg n acest cntec sfnt;Eu nu mai snt, e-un cntec tot ce snt.Dup o uvertur magistral ca aceasta, orchestrat impecabil (cu analogii ntr-un acompaniament de org), recitativul solistic lncezeste, tema se ramific; n rest, limbajul sociologizant, retoric, se subordoneaz finalittilor ideologice curente, n spiritul momentului 1955. ncepnd cu cel de al treilea segment, esafodajul anecdotic, discursiv, al acestui Labis al cettii nu mai are percutanta textelor lui cu miez, esentializate. Epoca de intens dogmatism mpresura. Citarea lui Maiakovski, altdat, demonstra intentia adncirii ntr-un prezent rvsit care-si cuta forma de expresie. Foarte putini stiu ns c n 1952 un numr din Iasul literar fusese retras brusc dup publicarea unui Labis disident. Textul incriminat era o parabol, un montaj subversiv: cineva a legat cu o sfoar piciorusele unei psrele zicndu-i: Esti liber! Zboar psric! Lupta cu inertia, titlul volumului su postum (1958), e un titlu-manifest; pagini de circumstant (umanism, regenerarea, viitorul) si altele expliciteaz grandilocvent imperativul vietii, la care chema cel asa de curnd dat mortii. Spre vile Nirvaniei nu tind afirma, cu cteva luni naintea sfrsitului, nelinistitul dintr-o Idil; ulterior, nervii clocotitorului din Logodn, srind ca dracii, snt gata s plesneasc. Senzatia de vacuitate (Gol) echivaleaz cu nonfiintarea; iubirii i se altur contrapunctic ura ca un scut (Maturizare); aleanul naltului din Dor coexist cu nevoia de profunzime: Snt spiritul adncurilor! Flancat de brazi, de stele si repudiind singurtatea, pateticul din Confesiuni se autodefinea ca exponent plural: S observati c niciodat/ N-am fost singur cu mine cum multi au crezutUnui creator harismatic, disprut n mprejurri tragice i se construieste o legend, care, nu o dat, se suprapune operei. Prea dispersat, autorul Primelor iubiri nu ajunsese nc la marile arhitecturi, la inovatii rafinate; si cuta agitat sunetul propriu, ns proba de foc era fcut. Cele patru-cinci poeme realmente remarcabile, texte cu suport reflexiv, au avut asupra debutantilor un impact catalitic. Partener de generatie cu Nichita Stnescu (care declara c-l invidiase), cu Marin Sorescu, cu devotatul Gheorghe Tomozei (ngrijitor al postumei Lupta cu inertia si autor al volumului Moartea unui poet, 1972) , precocele Labis devenise n scurt timp personalitate polarizant: era clasicizat. Cum cercul vietii lui fulgurante se ncheia n a douzeci si doua nopate a unui decembrie mohort (1956), cum ale sale ultima verba (notate de Aurel Covaci la cptiul muribundului) se refereau la Pasrea cu clont de rubin care-l strivea, evenimentul tragic a avut imens audient. Cu un sfert de veac n urm, Mircea Tomus punea sub semnul ndoielii legenda Labis: Avem acum axioma Labis, am spune chiar dogma Labis; reputatul critic sublinia c acesta fusese, practic, unul ntre altii, iar rennoirea climatului poetic se datora mai multora (Scriitori romni, Dictionar, 1978). Nu vreo noutate prozodic adusese Labis, ci o dictiune proaspt, cuceritoare, opus cliseizrii din epoc. Un text de sorginte folcloric, nceputul, trimitnd la doine si dant, avea concomitent rtciri naturiste: Am strns sntate din cremenea neagr,/ Din vna de ape tsnind ncordat. Contacte cu Eminescu, ntlniri cu transilvnenii Cosbuc si Goga, dar si cu Arghezi, cu Baudelaire ori cu Esenin snt detectabile n diverse moduri. Tot ce e definitoriu la Albatrosul ucis e produsul ultimilor si doi ani din viat (1955-1956).Fenomen de consens; se va vorbi, n timp, de urme labisiene dramatic-amintitoare:Urmele poetului Nicolae LabisCare va rmne o amintire frumoas.