1

MASURI LA PROIECTAREA SAU LA REMEDIEREA CONSTRUCTIILOR FUNDATE PE PAMÂNTURI CU UMFLATURI SI CONTRACTII MARI

(extras din NE 0001-96)

Pentru înlăturarea sau atenuarea fenomenelor defavorabile datorate existenţei PUCM se poate recurge în general la măsuri care vizează:

a) Eliminarea cauzelor care generează variaţii de umiditate în terenul de fundare (eliminarea surselor ce provoacă umezirea; conducte sau canalizări degradate, ridicarea nivelului apelor subterane, infiltraţii datorate precipitaţiilor sau stagnării apei la suprafaţa terenului, irigaţii, defrişări ş.a.; sau uscarea; existenţa unor arbori în vecinătatea construcţiei, coborârea nivelului apelor subterane, procese tehnologice cu temperaturi ridicate sau de ventilaţie).

b) Transmiterea solicitărilor exercitate de fundaţii sub zona ce prezintă variaţii de volum de la suprafaţa terenului prin stabilirea unei adâncimi de fundare adecvate, prin subzidirea fundaţiilor existente având adâncimi insuficiente sau prin fundarea pe piloţi.

c) Îmbunătăţirea terenului de fundare pentru a diminua sau anihila variaţiile de volum. d) Măsuri care conferă construcţiei capacitatea de a prelua solicitările datorate deformaţiilor

provocate de variaţiile de volum ale terenului de fundare.

Adâncirea de fundare Adâncimea minimă de fundare se stabileşte în funcţie de nivelul hidrostatic, distingându-se

următoarele cazuri: - cazul I, când nivelul hidrostatic al apei subterane este la o adâncime mai mică de 2 m; - cazul II, când nivelul hidrostatic al apei subterane este la adâncime intermediară (între 2 şi 10 m); - cazul III, când nivelul hidrostatic al apei subterane este la adâncime mai mare de 10 m.

În cazul , în care nivelul hidrostatic al apei se menţine constant la adâncime mai mică de 2 m, pământul la o cotă de fundare sub 1,40 m nu mai poate prezenta variaţii de volum, întrucât umiditatea lui se menţine constantă. Pentru orice fel de construcţie cu caracter definitiv, adâncimea minimă de fundare, D, se recomandă a fi: - D = 1,50 m, pentru terenurile de fundare din cazu l.); - D = 2,00 m, pentru terenurile de fundare din cazurile I şi II.

În cazul în care sub adâncimea de fundare aleasă se află pământuri contractile de natură organică (ex.: cu conţinut ridicat de humus), proiectantul va analiza dacă nu este justificat tehnic şi economic depăşirea parţială sau totală a acestor straturi. În caz că proiectantul stabileşte pentru unele părţi ale construcţiei fundarea la adâncimi diferite, se vor prevedea rosturi de tasare, căutându-se totodată ca diferenţele de adâncime între fundaţiile alăturate să fie cât mai mici (până la 0,50 m).

Măsurile ce se adoptă la proiectarea construcţiilor fundate pe PUCM se aleg în funcţie de adâncimea de fundare stabilită, de importanţa şi destinaţia construcţiei, de caracteristicile de contracţie-umflare ale terenului de fundare etc.

Tabelul nr. 1

Măsuri pentru fundarea clădirilor pe terenuri cu PUCM

1. Menţinerea unor condiţii stabile de umiditate prin ecrane impermeabile sub trotuare, lărgire (pământ stabilizat sau geomembrane) şi evitarea infiltrărilor din interior.

2. Controlul sau prevenirea variaţiilor de volum prin mărirea presiunilor pe teren, prevederea unor spaţii de expansiune.

3. Monolitizarea structurii prin prevederea de rigidizări sau centuri.

4. Îmbunătăţirea pământurilor prin stabilizare, injecţii sau înlocuire.

5. Fundarea în adâncime sub zona afectată de variaţiile de volum.

2

În acest sens, măsurile din codul de proiectare şi execuţie sunt gradate pentru următoarele cazuri: a) fundarea construcţiilor la adâncimea minimă indicată: 1,50 m pentru cazul I şi 2,00 m pentru

cazurile II, III. b) fundarea la o adâncime mai mică decât cea prevăzută ( cu măsuri constructive speciale).

Alegerea măsurilor constructive speciale se face de proiectant având în vedere potenţialul de contracţie umflare al pământului şi capacitatea portantă a terenului, pe baza următoarelor criterii:

- importanţa, mărimea şi structura de rezistenţă a construcţiei; - nivelul apei subterane în amplasamentul construcţiei; - grosimea şi potenţialul de contracţie-umflare a pământurilor care alcătuiesc TF - variaţia umidităţii pământului de fundare, în perioada execuţiei şi exploatării construcţiei - gradul de asigurare admis al construcţiei

Din punct de vedere al gradului de asigurare împotriva degradărilor, construcţiile se pot realiza: - cu asigurare de gradul , când prin măsurile ce se au se urmăreşte ca toate elementele

componente în construcţia în ansamblul ei să poată prelua eforturile suplimentare (forţele transversale, momente încovoietoare şi de răsucire) provenite din tasări - ridicări sau împingeri rezultate din construcţia sau umflarea terenului fără a periclita structura de rezistenţă, a împiedica exploatarea construcţiei şi a pune în pericol vieţi omeneşti;

- cu asigurarea de gradul I când măsurile ce se au au drept scop limitarea degradărilor astfel încât acestea să nu pună în pericol vieţi omeneşti, construcţia poate fi eventual scoasă temporar din funcţiune, necesitând cheltuieli de reparaţie.

Se recomandă ca proiectantul să folosească experienţa locală referitoare la comportarea construcţiilor existente fundate pe terenul activ respectiv, pentru toate obiectivele ce urmează a se realiza în continuare.

Măsuri constructive în cazul fundării la adâncimea minimă indicată În cazul fundării la adâncimea minimă indicată şi pentru construcţii fără condiţii speciale de

exploatare, pentru prevenirea degradărilor sunt suficiente de regulă următoarele măsuri: a) Secţionarea clădirii şi fundaţiei în tronsoane de maximum 30 m, prin rosturi de tasare. b) Conductele purtătoare de apă ce intră şi ies din clădiri vor fi prevăzute cu racorduri elastice şi

etanşe la traversarea zidurilor sau fundaţiilor. Este indicat ca în interiorul clădirilor, conductele să fie montate aparent, în subsol, respectiv în primul nivel în cazul construcţiilor fără subsol, astfel încât să fie accesibile pentru controlul ce trebuie efctuat periodic şi eventualele reparaţii ce trebuiesc efectuate imediat ce se depistează neetanşeitatea lor.

c) Se recomandă realizarea de trotuare etanşe în jurul clădirilor; trotuarul din jurul construcţiilor, care va avea lăţimea minimă de 1,00 m se va aşeza pe un strat de pământ stabilizat, în grosime de 20 cm, prevăzut cu pantă de 5% spre exterior. El trebuie să fie etanş, putând fi confecţionat din asfalt turnat sau din dale, din piatră sau beton, rostuite cu mortar de ciment sau mastic bituminos. Etanşeitatea în timp necesită o bună compactare a stratului de pământ stabilizat.

Pentru construcţiile dezvoltate în suprafaţă, de exemplu, unele clădiri agrozootehnice, trotuarul se păstrează numai în zonele circulabile, în rest, construcţiile se înconjoară cu un strat de pământ stabilizat în grosime de 20...30 cm şi o lăţime de minim 1,5 m menţinându-se pantă transversală de 5% spre exterior.

d) Evacuarea apelor superficiale şi amenajarea suprafeţei terenului înconjurător cu pante de scurgere spre exterior. Evacuarea apelor de pe acoperiş trebuie făcută prin burlane la rigole impermeabile, special prevăzute în acest scop, cu debuşee asigurate şi preferabil direct în teţeaua de canalizare. Prin măsurile de sistematizare verticală trebuie să se evite stagnarea apelor superficiale la distanţe mai mici de 10 m în jurul fiecărei construcţii.

3

e) Se recomandă evitarea plantării sau menţinerii de arbori ornamentali, pomi fructiferi, arbuşti sau plante perene în apropierea construcţiilor, cu un spaţiu între clădire şi copac de cca 3-5 m în funcţie de importanţa construcţiei, natura arborilor şi potenţialul de contracţie umflare al terenului. După intensitatea fenomenelor de asecare diferitele specii de arbori pot fi considerate ca fiind: - foarte periculoase: plopul, arinul, salcâmul, salcia, ulmul; - periculoase: arţarul, mesteacănul, frasinul, fagul, stejarul şi tufanul; - puţin periculoase: laricele, bradul, pinul. Existenţa unor grădini interioare, prevăzute de obicei cu bazine de apă sau fântâni ţâşnitoare constituie un risc important în cazul PUCM. Defrişarea şi dezrădăcinarea copacilor se va face într-o perioadă umedă (primăvara sau toamna), umplerea golurilor efectuându-se imediat, cu pământ local sau preferabil stabilizat, bine compactat.Trebuie avut în vedere că efectele existenţei vegetaţiei se manifestă uneori după un timp îndelungat (6-12 ani), determinat de dezvoltarea arborilor. Existenţa arborilor conduce în general la tasări diferenţiate, maxime în mediata vecinătate a trunchiului. Uneori s-au semnalat şi deplasări pe orizontală, până la 5 cm. Procesele pot fi accelerate sau întârziate, funcţie de perioadele mai secetoase sau mai umede. În afară de efectul de asecare, arborii pot provoca tasări sau deplasări pe orizontală datorită împingerilor provocate de creşterea diametrului trunchiului sau rădăcinilor.

f) Anexele clădirilor (scări, terase etc.) vor fi fundate de regulă la aceeaşi adâncime cu construcţiile respective, pentru a se evita degradarea lor datorită tasărilor sau umflărilor diferite de la un punct la altul. În funcţie de tendinţele şi posibilităţile de deformare a terenului prin contracţie sau umflare, se va studia fie legarea rigidă a anexelor de construcţii, fie separarea lor completă şi tratarea independentă.

g) Urmărirea comportării şi mişcării construcţiilor (deplasări, înclinări). Proiectantul este obligat să includă în documentaţia tehnică şi economică a proiectului de execuţie urmărirea comportării mişcărilor construcţiilor, inclusiv felul, numărul şi poziţia reperelor respective, la toate obiectivele la care s-au stabilit măsuri constructive speciale; pentru celelalte construcţii procedându-se conform reglementărilor tehnice sus menţionate. În timpul execuţiei construcţiei, sarcina efectuării măsurătorilor revine constructorului, iar după darea în exploatare ea revine beneficiarului lucrării. Este indicat ca întrega acţiune a urmăririi mişcărilor construcţiilor să fie preluată de la început de către o unitate topografică de specialitate, prin grija beneficiarului sau a proiectantului general. Măsuri constructive în cazul fundării la o adâncime cuprinsă în zone de variaţie sezonieră a umidităţii

În cazul fundării la o adâncime mai mică decât cea prevăzută în special pe PUCM cu contractilitate foarte mare sau mare (conform STAS 1243-88) pe lângă măsurile indicate mai sus sunt necesare unele măsuri constructive speciale ce se stabilesc de proiectant în vederea asigurării rezistenţei, stabilităţii şi exploatării normale a tuturor construcţiilor fundate pe PUCM. Aceste măsuri constructive speciale sunt următoarele:

a) trotuarul etanş din jurul construcţiei va avea lăţimea minimă de 1,5 m şi se va aşeza pe un strat de pământ stabilizat de forma şi dimensiunile prezentate în figura.

b) reducerea umflării terenului prin mărirea presiunii efective pe talpa fundaţiei, până la o valoare cel puţin egală cu presiunea de umflare, stabilită conform spectrului cu traiectoriile modificărilor de stare rezultate în urma încercărilor edometrice multiple care însă nu va depăşi capacitatea portantă a terenului.

c) presiunea orizontală de umflare, care în cazul argilelor supraconsolidate poate fi chiar mai mare decât presiunea verticală de umflare, se manifestă prin împingeri asupra feţelor laterale ale fundaţiilor şi pereţilor exteriori sau asupra lucrărilor de susţinere.

În cazul lucrărilor de susţinere de tipul zidurilor de sprijin, este interzis să se utilizeze ca material de umplutură în spatele lucrării, argile cu umflături şi contracţii mari, deoarece în urma compactării

4

pământului, presiunea orizontală de umflare poate fi mai mare decât presiunea verticală de umflare. Împingerea laterală dată de acest tip de material are valori variabile de la zero în timpul perioadei de uscăciune, la valori maxime care pot depăşi împingerea din greutatea proprie şi suprasarcina, în perioadele umede. Unii autori recomandă în astfel de cazuri luarea în considerare a unor coeficienţi de împingere activă de 0,8-1,0.

În unele cazuri pentru a se scoate umplutura de sub efectul variaţiilor de umiditate se pot folosi folii de material impermeabil dispuse pe suprafaţa taluzului săpăturii şi la o mică adâncime sub suprafaţa terenului.

trotuar 5%

Centura

de b.a.

EXTERIORINTERIOR

PamantstabilizatFundatie

0.50

0.25

min 0.50m

min 0.40m

min 1.50m

d) Prevederea unor structuri sau a unor măsuri constructive care să permită preluarea

împingerilor sau deplasărilor neuniforme cauzate de umezire, respectiv uscarea terenului de fundare: - Centuri de beton armat, continue pe întreaga lungime a pereţilor exteriori, portanţi sau

autoportanţi, amplasate la fiecare nivel al construcţiei, inclusiv la nivelul solului. La clădirile numai parter, de formă în plan apropiată de pătrat centura superioară poate fi

înlocuită cu armarea zidăriei la colţuri, pe 1,50...2,00 m lungime pe fiecare latură, care să depăşească în orice caz golurile uşilor şi ferestrelor.

Centurile se armează de regulă simetric, având minimum 4 φ 12 pentru oţel OB 37. Pentru

centuri cu lăţimea mai mare de 32 cm, sunt necesare minimum 6 φ 12. Calculul se va efectua pe baza sensului predominant al deformaţiei terenului, în funcţie de

condiţiile din momentul executării fundaţiei (anotimp ploios sau secetos). Efectele deformaţiilor neuniforme vor fi considerate acţiuni temporare de lungă durată.

- Proiectarea unor construcţii puţin sensibile la deformarea neuniformă a terenului de fundare. În acest sens se pot proiecta fie construcţii cu structură foarte rigidă (care să poată prelua în bune condiţii eforturile suplimentare ce apar în suprastructură), fie construcţii flexibile (care să se adapteze la deformaţiile specifice ale terenului). Structura trebuie proiectată astfel încât să asigure rigiditatea, respectiv flexibilitatea construcţiei atât în plan vertical cât şi în plan orizontal.

- Îmbinările elementelor de rezistenţă din beton armat prefabricat trebuie proiectate şi realizate cu luarea în considerare a efectelor deformării neuniforme a terenului. Calculele se vor efectua pe baza celor mai defavorabile poteze privitoare la contracţia sau umflarea terenului, funcţie de condiţiile de umiditate rezultate din studiile geotehnice şi din momentul execuţiei fundaţiei. Efectele deformaţiilor neuniforme vor fi considerate acţiuni temporare de lungă durată. Se va verifica compatibilitatea dintre deformaţiile (în ambele sensuri) ale terenului activ şi deformaţiile admisibile ale structurilor prefabricate (conform STAS 3300/2-85).

Adoptarea unor sisteme indirecte de fundare care să depăşească straturile de pământuri

contractile a) Pentru construcţii de importanţă deosebită şi grosime mare a stratului de PUCM se poate

recurge la fundarea pe piloţi pentru a asigura transmiterea eforturilor sub zona aferentă de variaţiile de

5

umiditate ale pământului şi deci de modificări de volum. În acest caz pe fişa pilotului din zona cu variaţii de volum se vor adopta soluţii care să evite producerea în pilot a unor solicitări de smulgere ca urmare a umflării ternului.

b) Pentru a se evita executarea unor volume mari de săpătură şi betoane în fundaţii (de exemplu la unele construcţii agrozootehnice dezvoltate pe suprafeţe mari), este indicată înlocuirea fundaţiilor continue cu fundaţii zolate pe care reazemă construcţia prin intermediul unor grinzi de fundare. Se evită astfel deschiderea unui front mai mare de contact cu atmosfera care modifică apreciabil umiditatea pământului activ din săpătură. Trebuie prevăzut un spaţiu între suprafaţa terenului şi talpa grinzii de fundaţie egal cu valoarea posibilă a umflării pământului (circa 10-15 cm) care să se umple cu nisip grăunţos, împiedicându-se totodată accesul direct al apei, respectiv asigurându-se evacuarea ei.

Măsuri la remedierea degradărilor În cazul unor construcţii ce au suferit degradări se poate recurge la subzidire prin excavare în

compartimente.

SOLUȚIA DE SUBZIDIRE CONTINUĂ RIGIDĂ În cazul unor construcţii care au suferit degradări (fisuri, crăpături, etc.) soluţia cea mai des folosită este subzidirea continuă rigidă.

Folosirea metodei subzidirii cu beton se recomandă să fie limitată la adâncimi mai mici de 2.0-2.5 m. În cazul în care soluţia este justificată economic (pentru încărcări mari) ea poate fi executată şi la adâncimi mai mari. Sistemul nu este cel mai eficient în cazul consolidării unor fundaţii în pământuri contractile, la care se impune coborârea tălpii fundaţiei sub adâncimea de 2.00m și nu poate fi folosit în cazul în care nivelul apei subterane este ridicat sau când terenul de fundare este format din pământuri instabile (mâluri, nisipuri afânate, etc.).

Atunci când soluţia este folosită pentru coborârea tălpii fundaţiei, în pământuri contractile, se recomandă ca aceasta să fie căptuşită cu un strat de polistiren, sau alt material compresibil, pentru a o proteja de umflarea şi contracţia pământului. Subzidirea se realizează prin săparea şi betonarea unor casete, pe tronsoane scurte, având ordinea indicata în Fig. 1. Subzidirea este executată tronsonat, dar devine continuă formând o nouă fundaţie sub toată fundaţia existentă a construcţiei.

6

Fig. 1. Ordinea de realizare a tronsoanelor la subzidirea continuă a fundaţiilor

Executarea subzidirii se face prin săpare din exteriorul clădirii. În cazul în care, subzidirea se face pentru realizarea unor goluri în clădiri (pivniţa, garaj), aceasta se va executa numai de la interior, cu aceasta ocazie realizând şi o cămășuială a fundaţiei și a peretelui de subsol. De asemenea, în cazul în care există obstacole la exterior, subzidirea se va face din interior cu îndepărtarea pământului de sub pardoseala încăperii. Se recomandă însă ca subzidirea să nu se folosească la o adâncime mai mică de 0.60 m, dar în cazul în care adâncimea subzidirii depăşeşte 1.0m aceasta se va executa în tronsoane orizontale cu înălţimea de max. 1.0m. La executarea tronsonului inferior tronsoanele săpate vor fi decalate faţă de cele superioare, Fig. 2. Se recomandă de asemenea, ca în timpul executării săpăturii să se asigure o sprijinire a construcţiei, mai ales în cazurile în care degradările suferite sunt grave.

1 4 2 5 3

1 3 5 2

tronson 2

tronson 1

Fig. 2. Ordinea de realizare a tronsoanelor inferior și superior.

Succesiunea etapelor la realizarea subzidirii este următoarea, Fig. 3:

25cm

1 2 3 4

5 6 7

Beton

Fig. 3. Succesiunea etapelor la realizarea subzidirii.

Executarea săpăturii pentru subzidire.

Săpătura pentru realizarea subzidirii se execută în două etape. Etapa I-a. Se execută o săpătură generală până la o adâncime mai mică cu 10 – 20cm de nivelul

tălpii fundaţiei. În cazul în care avem terenuri mai moi (argile plastic moi-curgătoare, nisipuri afânate, saturate, prafuri mâloase, etc.) se recomandă ca nivelul primei etape de săpătura să fie mai sus decât talpa fundaţiei cu minim 20 cm. Săpătura va fi susţinută cu o sprijinire simplă.

Etapa a II-a. De la nivelul săpăturii generale se trece la săparea tronsoanelor de executare a subzidirii. Acestea nu vor avea o lăţime mai mare de 0.80 - 1.00m şi nu vor depăşi adâncimea de la suprafaţa terenului la talpa fundaţiei. Poate fi adoptată şi altă ordine de turnare cu respectarea următoarelor reguli: – Suprafaţa slăbită a tălpii fundaţiei nu va depăşi 25% din suprafaţa totală; – Între două tronsoane de săpătură se recomandă să existe 2 – 3 tronsoane nesăpate;

7

– Primele tronsoane săpate şi turnate vor fi în zona defectelor maxime ale fundaţiei; – Săpăturile încep de la margine şi se închid spre mijloc; – În zonele de colţ şi intersecţii de fundaţii, săpătura și turnarea betonului se va face pe un tronson

care va cuprinde toate aripile intersecţiei, Fig. 4

beb

0,85(b-be)

Fig. 4. Subzidirea intersecţiilor de fundaţii.

Subzidirea se va executa pe tronsoane (0,60 -1.20m) în ordinea strictă dată în planul de fundaţii.

Executarea turnării betonului. Betonul în subzidire se va turna cu cca. 5 cm mai jos faţă de nivelul tălpii fundaţiei. Talpa

subzidirii se va încastra 10 – 20cm în terenul bun de fundare. După întărirea betonului, în spaţiul rămas liber se bat pane de oţel sau lemn de esenţă tare (stejar) pe aproximativ 2/3 din grosimea pereţilor. Pentru fiecare tronson se vor bate două pane. Spaţiul rămas liber se umple prin matare cu mortar de ciment M100T (uscat) (se recomandă folosirea cimenturilor expansive sau fără contracţie). Pentru a evita apariţia unor fisuri în timpul subzidirii, pereţii din zidărie se vor sprijini provizoriu. Subzidirea se va executa cu beton min. C8/10. În medii agresive reţeta de beton se va alege funcţie de agresivitatea acestuia, clasa de expunere, etc. Înainte de executarea turnării betonului, talpa fundaţiei existente se va curăţa foarte bine de pământ şi impurităţi și se va înlătura zidăria neaderentă. Între turnarea betonului în corpul subzidirii şi executarea matării trebuie să existe o perioada de minim 24 ore.

Soluţia tehnologică corectă de execuţie a unei subzidiri este prezentată în Fig. 5.

60

Palnie

Sant de lucru ~1.20m

Etapa I

Etapa II

± 0.00

5 cm

Pana metalica

Sprijiniri

Zidarie

Fundatie veche

Matare cu mortar

de ciment

Fundatie noua

subzidire

1.00

1.00

Etapa II de sapare

Etapa I de sapare

-0.40

-2.40

Fig. 5. Tehnologia corectă de execuţie a unei subzidiri.

8

După executarea subzidirii se impune obligatoriu consolidarea fisurilor / crăpăturilor din fundaţii şi pereţii suprastructurii. Suplimentar se poate lua în considerare şi placarea peretelui de subsol cu plasă sudată şi tencuială din mortar de ciment.

Probleme tehnologice la transmiterea încărcării de la fundaţia veche la subzidire.

O importanţă deosebită prezintă modul de realizare a transmiterii încărcărilor de la fundaţia veche la subzidire. Aceasta se poate realiza prin mai multe metode: a. Cu pene metalice, din lemn de esenţă tare, metal sau clincher (două pe tronson). Penele vor fi

bătute pe 2/3 din lăţimea fundaţiei. După executarea împănării se va trece la matarea rostului cu mortar uscat 1:3 (C:N) bine bătut în rost, Fig. 6.a. Acestea sunt executate la 24 de ore după întărirea betonului din subzidire și monolitizarea rostului cu mortar expansiv, fără contracţii (A/C=0,3). Această operaţie se va executa după 7 zile de la turnarea betonului din subzidire. După întărirea betonului se extrag penele și se matează cu mortar de ciment M100 T (uscat) lăcașurile rezultate. Turnarea mortarului fără contracţii / expansiv se face după următoarea tehnologie: – Se montează un cofraj de scândură în faţa rostului la cca. 5cm de fundaţie. Înălţimea

cofrajului depășește cu 5cm talpa fundaţiei. – Se prepară mortarul expansiv / fără contracţie și se golește cu găleata / cancioc între cofraj și

fundaţie, într-un singur loc, având grijă să se favorizeze circulaţia aerului. – Nivelul turnării va depăși cu 2-3cm nivelul tălpii fundaţiei.

b. Prin turnarea betonului de la o cotă superioară, diferenţa de înălţime fiind determinată prin calcul şi trebuind să asigure o presiune la suprafaţa de contact, Fig. 6.b.

Fundatie

veche

Pana

5cm

a.

B

Subzidire

b.

B

Palnie

20cm

Turnare

beton

B

Fundatie

veche

Mortar sau beton

cu ciment expansiv

Fundatie

noua

Fig. 6. Moduri de transmitere a încărcării de la fundaţia veche la subzidire.

Se recomandă ca după executarea subzidirii cofrajul să fie îndepărtat după o zi de la turnare, iar

îndepărtarea betonului în surplus să se facă după două zile de la turnare. Concomitent se poate executa şi placarea cu beton a pardoselii subsolului sau consolidarea peretelui de subsol (cămășuire). Timpul între terminarea matării unui tronson şi executarea tronsonului alăturat de săpătură nu trebuie să fie mai mic de 24 de ore. O importanţa deosebită în alegerea ordinii de executare a subzidirii este starea subsolului şi a suprastructurii