PROFIL: CONCURENŢA- revistă editată de CONSILIUL CONCURENŢEI, apare trimestrial- quarterly magazine edited by the COMPETITION COUNCIL

Pentru orice relaţii ne puteţi scrie la următoarea adresă:For any further information, you may contact us at the following address:

CONSILIUL CONCURENŢEI (pentru revista PROFIL: CONCURENŢA)Piaţa Presei Libere nr.1, sector 1, 013701, Bucureşti, România,Tel.021/405.44.24, fax: 021/318.48.08e-mail: competition@consiliulconcurentei.rowww.consiliulconcurentei.ro

Opiniile exprimate în articolele publicate constituie păreri personale ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere ale Consiliului ConcurenţeiThe opinions expressed in the articles published are the authors' personal views and do not necessarily represent the points of view of the Competition Council.

CONSILIUL DIRECTOR/ EXECUTIVE BOARD: Prof.univ.dr. Gheorghe OPRESCU, Alexe GAVRILĂ, Mihai GIUGARIU, Benedict SÂRBU, Lect.dr. József Nándor NEMENYI, Ştefan NEAGOE

REDACŢIA/ EDITORIAL STAFF: Maria ALEXANDRU, József Nándor NEMENYI, Carmen BUCUR, Georgeta GAVRILOIU

REDACTOR – ŞEF/ CHIEF EDITOR: József Nándor NEMENYIRESPONSABIL DE NUMĂR/ EDITOR IN CHARGE OF THIS ISSUE: Carmen BUCUR

EDITOR EXECUTIV/ EXECUTIVE EDITOR: Florin ANDREI

ISSN 1454-2730

TIPAR/PRINTED BY: VEGA PROD

Criza economică din perspectiva ajutorului de statEconomic crisis from state aid perspectiveGheorghe OPRESCU

Consideraţii asupra măsurilor anticriză promovate de Comisia EuropeanăConsiderations on the anti-crisis measures promoted by the European CommissionDaniel DIACONESCU, Marius POPA

Davos 2009 – între „chingile” crizei şi „glasul” participanţilorDavos 2009 – between the “girths” of the crisis and the “voice” of the participantsJozsef Nandor NEMENYI, Carmen BUCUR

Priorităţile Comisiei în aplicarea art. 82 din Tratatul CEThe Commission's enforcement priorities for art. 82 EC-TreatyRupprecht PODSZUN

Complexitatea contractelor într-un cadru al economiei costurilor de tranzacţionare: legături cu politica de concurenţăContract complexity in a transaction cost economics framework: links with competition policyPeter MURRELL, Radu A. PĂUN

Conceptul de piaţă relevantă şi testul monopolistului ipoteticThe relevant market concept and the hypothetical monopolist testLucian BOZIAN

Posibile efecte anticoncurenţiale ale legăturilor structurale şi financiare care se pot înfiripa între companii concurenteThe potential anticompetitive impact of the structural links that may occur among rival companiesDaniela ELEODOR

Politica în domeniul concurenţei – modele de abordare în SUA şi UEThe competition policy – models in US and EU approach Ana IVAN-ILIESCU

Fondurile structurale în contextul actualei crize economico – financiare mondialeStructural funds in the context of the present economic- financial crisisOana TATU

23

10

11

20

21

2425

38

39

4849

58

59

7071

8081

2

Rezumat

În situaţia actuală, în care efectele crizei economico-financiare s-au propagat cu rapiditate pe plan mondial, economiile statelor membre ale UE se confruntă cu serioase dificultăţi, atât în cadrul sistemului bancar, cât şi în economia reală. Impactul global al crizei financiare asupra economiei reale se resimte puternic, iar economia în ansamblul său este afectată de o încetinire substanţială a creşterii, care loveşte populaţia, întreprinderile şi locurile de muncă.

Astfel de dificultăţi afectează nu numai companiile fragile, dar şi societăţile solide, care se confruntă brusc cu o lipsă a creditelor. Această situaţie are impact negativ în special asupra IMM-urilor, care au în general dificultăţi mai mari de accesare a finanţării comparativ cu societăţile mari. Aceste dificultăţi, nu numai că afectează grav situaţia economică a multor companii şi a angajaţilor acestora pe termen scurt şi mediu, dar pot avea şi efecte negative pe termen lung, întrucât toate investiţiile planificate ar putea fi întârziate sau chiar abandonate. În acest context, o importanţă deosebită revine modului de utilizare a fondurilor publice.

Cuvinte cheie: criză, ajutor de stat, fonduri publice, alocare.

CRIZA ECONOMICĂDIN PERSPECTIVAAJUTORULUI DE STAT

1Gheorghe OPRESCU

CRIZA ECONOMICĂDIN PERSPECTIVAAJUTORULUI DE STAT

1Gheorghe OPRESCU

Ajutorul de stat

Atât alocările din fonduri europene cât şi cele din fonduri naţionale reprezintă măsuri financiare menite să sprijine anumite categorii de beneficiari şi de proiecte. Prin urmare, în condiţiile în care aceste măsuri de sprijin cad sub incidenţa art. 87(1) din Tratatul Comunităţii Europene, este absolut necesar să fie respectate regulile comunitare de ajutor de stat în acordarea lor. Astfel, se asigură faptul că ajutoarele de stat nu permit Statului Membru să se îndepărteze de la principiile fundamentale ce stau la baza bunei funcţionări a pieţei unice şi să afecteze concurenţa şi comerţul cu celelalte State Membre într-o măsură contrară interesului comun.

Pe plan naţional, Consiliul Concurenţei este instituţia abilitată să faciliteze respectarea acestor reguli, prin oferirea de consultanţă autorităţilor publice implicate în acordarea ajutoarelor de stat, precum şi potenţialilor beneficiari şi prin asigurarea contactului dintre Romania şi Comisia Europeană în acest domeniu. Proiectele de acte normative ce conţin elemente de ajutor de stat sunt avizate de Consiliul Concurenţei înainte de a fi notificate şi a fi supuse autorizării de către Comisia Europeană pentru a se asigura conformitatea cu prevederile comunitare.

În exercitarea acestor atribuţii, Consiliul Concurenţei acordă asistenţă tehnică autorităţilor pentru întocmirea notificărilor şi informărilor privind diverse măsuri de ajutor de stat, a

3

ECONOMIC CRISIS FROM STATE AIDPERSPECTIVE

2Gheorghe OPRESCU

ECONOMIC CRISIS FROM STATE AIDPERSPECTIVE

2Gheorghe OPRESCU

3Abstract

In nowadays situation, when effects of the economic-financial crisis have been rapidly world-wide spread, the EU Member States economies are facing serious difficulties, both within banking system, and in real economy. The global financial crisis impact on real economy is strongly felt, and the economy as a whole is affected by a significant slowing down of growth, which is harming population, companies and jobs. Such difficulties are affecting not only fragile companies, but also the solid ones, which have suddenly been confronted by a lack of credits. This situation has a negative impact especially on the SMEs, which have, in general, higher difficulties in accessing financing comparatively with the largest ones. These difficulties have not only negative short and medium term effects, by affecting the economic state of many companies and of their employees, but they could also have negative long term effects, by delaying all planned investment or even by abandoning them. In this context, the way of using public funds gets a high importance. Keywords: crisis, State aid, public funds, allocation.

State Aid

The financial measures aimed at supporting certain categories of beneficiaries and projects consist of allocations both from the European funds and from the national ones. Consequently, since these measures fall under the Article 87(1) of the European Community Treaty, the observance of the Community State Aid rules in their granting is quite necessary. Thus, one can be sure that State Aid granting will be done by Member States in fully respect of the fundamental principles governing a sound functioning of the Single Internal Market, without any harm, on competition and on trade between Member States, to an extent contrary to the common interest.

On the national level, the Romanian Competition Council (hereinafter the RCC) is the authority empowered to ensure the observance of these rules, by offering specialised consultancy for public authorities involved into State aid granting, as well as for potential beneficiaries, and by ensuring the contact between Romania and the European Commission (hereinafter, the EC) in this field. The RCC gives advisory opinions on all legal drafts containing State aid issues, in order to ensure their compliance with community rules, before notification aimed at getting the EC authorization.

In the exercise of its competences, the RCC gives technical assistance to the authorities in drawing up of notifications and information sheets, answers, statements of position, or other acts concerning

1 Preşedinte al Consiliului Concurenţei.2 President of the Competition Council.3 Translated into English by Doina Mesteacăn.

2

Rezumat

În situaţia actuală, în care efectele crizei economico-financiare s-au propagat cu rapiditate pe plan mondial, economiile statelor membre ale UE se confruntă cu serioase dificultăţi, atât în cadrul sistemului bancar, cât şi în economia reală. Impactul global al crizei financiare asupra economiei reale se resimte puternic, iar economia în ansamblul său este afectată de o încetinire substanţială a creşterii, care loveşte populaţia, întreprinderile şi locurile de muncă.

Astfel de dificultăţi afectează nu numai companiile fragile, dar şi societăţile solide, care se confruntă brusc cu o lipsă a creditelor. Această situaţie are impact negativ în special asupra IMM-urilor, care au în general dificultăţi mai mari de accesare a finanţării comparativ cu societăţile mari. Aceste dificultăţi, nu numai că afectează grav situaţia economică a multor companii şi a angajaţilor acestora pe termen scurt şi mediu, dar pot avea şi efecte negative pe termen lung, întrucât toate investiţiile planificate ar putea fi întârziate sau chiar abandonate. În acest context, o importanţă deosebită revine modului de utilizare a fondurilor publice.

Cuvinte cheie: criză, ajutor de stat, fonduri publice, alocare.

CRIZA ECONOMICĂDIN PERSPECTIVAAJUTORULUI DE STAT

1Gheorghe OPRESCU

CRIZA ECONOMICĂDIN PERSPECTIVAAJUTORULUI DE STAT

1Gheorghe OPRESCU

Ajutorul de stat

Atât alocările din fonduri europene cât şi cele din fonduri naţionale reprezintă măsuri financiare menite să sprijine anumite categorii de beneficiari şi de proiecte. Prin urmare, în condiţiile în care aceste măsuri de sprijin cad sub incidenţa art. 87(1) din Tratatul Comunităţii Europene, este absolut necesar să fie respectate regulile comunitare de ajutor de stat în acordarea lor. Astfel, se asigură faptul că ajutoarele de stat nu permit Statului Membru să se îndepărteze de la principiile fundamentale ce stau la baza bunei funcţionări a pieţei unice şi să afecteze concurenţa şi comerţul cu celelalte State Membre într-o măsură contrară interesului comun.

Pe plan naţional, Consiliul Concurenţei este instituţia abilitată să faciliteze respectarea acestor reguli, prin oferirea de consultanţă autorităţilor publice implicate în acordarea ajutoarelor de stat, precum şi potenţialilor beneficiari şi prin asigurarea contactului dintre Romania şi Comisia Europeană în acest domeniu. Proiectele de acte normative ce conţin elemente de ajutor de stat sunt avizate de Consiliul Concurenţei înainte de a fi notificate şi a fi supuse autorizării de către Comisia Europeană pentru a se asigura conformitatea cu prevederile comunitare.

În exercitarea acestor atribuţii, Consiliul Concurenţei acordă asistenţă tehnică autorităţilor pentru întocmirea notificărilor şi informărilor privind diverse măsuri de ajutor de stat, a

3

ECONOMIC CRISIS FROM STATE AIDPERSPECTIVE

2Gheorghe OPRESCU

ECONOMIC CRISIS FROM STATE AIDPERSPECTIVE

2Gheorghe OPRESCU

3Abstract

In nowadays situation, when effects of the economic-financial crisis have been rapidly world-wide spread, the EU Member States economies are facing serious difficulties, both within banking system, and in real economy. The global financial crisis impact on real economy is strongly felt, and the economy as a whole is affected by a significant slowing down of growth, which is harming population, companies and jobs. Such difficulties are affecting not only fragile companies, but also the solid ones, which have suddenly been confronted by a lack of credits. This situation has a negative impact especially on the SMEs, which have, in general, higher difficulties in accessing financing comparatively with the largest ones. These difficulties have not only negative short and medium term effects, by affecting the economic state of many companies and of their employees, but they could also have negative long term effects, by delaying all planned investment or even by abandoning them. In this context, the way of using public funds gets a high importance. Keywords: crisis, State aid, public funds, allocation.

State Aid

The financial measures aimed at supporting certain categories of beneficiaries and projects consist of allocations both from the European funds and from the national ones. Consequently, since these measures fall under the Article 87(1) of the European Community Treaty, the observance of the Community State Aid rules in their granting is quite necessary. Thus, one can be sure that State Aid granting will be done by Member States in fully respect of the fundamental principles governing a sound functioning of the Single Internal Market, without any harm, on competition and on trade between Member States, to an extent contrary to the common interest.

On the national level, the Romanian Competition Council (hereinafter the RCC) is the authority empowered to ensure the observance of these rules, by offering specialised consultancy for public authorities involved into State aid granting, as well as for potential beneficiaries, and by ensuring the contact between Romania and the European Commission (hereinafter, the EC) in this field. The RCC gives advisory opinions on all legal drafts containing State aid issues, in order to ensure their compliance with community rules, before notification aimed at getting the EC authorization.

In the exercise of its competences, the RCC gives technical assistance to the authorities in drawing up of notifications and information sheets, answers, statements of position, or other acts concerning

1 Preşedinte al Consiliului Concurenţei.2 President of the Competition Council.3 Translated into English by Doina Mesteacăn.

4

răspunsurilor, formulărilor de poziţii sau a altor acte, în scopul transmiterii acestora Comisiei Europene. Totodată, Consiliul Concurenţei reprezintă România în cadrul reuniunilor multilaterale organizate la nivelul Comisiei Europene cu toate Statele Membre şi a întâlnirilor de lucru cu experţii comunitari pe marginea unor cazuri concrete (de exempu, Ford Craiova, Tractorul Brasov, privatizarea Electrica Muntenia Sud, aspectele legate de finanţarea din fondurile structurale a investiţiilor pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea reţelelor de transport gaze şi energie electrică din fonduri structurale etc.).

Începând cu luna iunie 2008, urmare a solicitării Consiliului Concurenţei, a fost iniţiat un mecanism de pre-consultare cu experţii din cadrul Comisiei Europene în domeniul privatizărilor. În cadrul acestui mecanism, au fost transmise Comisiei Europene fişe de informaţii cu privire la societăţile comerciale ce urmau a fi privatizate de A.V.A.S. Pe marginea acestor cazuri au avut loc consultări tehnice cu Comisia Europeană, astfel încât să se evite existenţa unor elemente de ajutor de stat incompatibile în cadrul proceselor de privatizare. În urma acestui mecanism, autorităţile române au dispus măsuri corespunzătoare pentru a se asigura respectarea reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat, dintre care pot fi menţionate: modificarea legislaţiei de privatizare în sectorul minier şi al cercetării-dezvoltării, revocarea procedurilor de privatizare în cazul unor societăţi din aceste sectoare, precum şi revizuirea strategiilor de privatizare avute în vedere pentru anumite societăţi.

O mare parte din activitatea Consiliului Concurenţei în domeniul ajutorului de stat este legată de colaborarea cu autorităţile publice în procesul de identificare şi de elaborare a schemelor de ajutor de stat, astfel încât să fie asigurată compatibilitatea acestora cu legislaţia europeană. În acest sens, de la începutul anului 2007 şi până în prezent, au fost elaborate 68 scheme de ajutor de stat şi ajutor de minimis (24 scheme de ajutor de stat şi 44 scheme de minimis). Dintre acestea, 22 de scheme au fost concepute în baza reglementărilor privind ajutoarele de stat exceptate de la obligaţia notificării către Comisia Europeană.

Acestea au fost avizate de către Consiliul Concurenţei şi transmise spre informare către Comisia Europeană, în prezent putând fi accesate de către agenţii economici pentru obţinerea de finanţare.

O atenţie deosebită trebuie acordată finanţării din fonduri europene a proiectelor realizate de agenţi economici în România, întrucât autorităţile naţionale cu atribuţii în domeniu trebuie să verifice atât conformitatea cu regulile de ajutor de stat, cât şi cu cele privind fondurile europene. Acest fapt poate spori complexitatea procesului de implementare, însă se asigură o respectare a obligaţiilor asumate de România în calitate de Stat Membru al UE şi se evită orice neajunsuri ulterioare care ar putea apare din nerespectarea acestor obligaţii.

Deşi urmăreşte în principiu atingerea unor obiective comune (dezvoltare regională şi coeziune, protecţia mediului înconjurător, promovarea activităţilor de cercetare, dezvoltare şi inovare, dezvoltarea capitalului uman etc), legislaţia în domeniul ajutorului de stat poate limita aplicarea procedurilor referitoare la fondurile europene în ceea ce priveşte domeniile eligibile pentru finanţare, costurile eligibile ale proiectelor, nivelul maxim al finanţării din surse publice, contribuţia minimă a beneficiarilor, procedura de autorizare şi implementare.

De aceea, în cadrul fiecărui program operaţional, autorităţile de management împreună cu Consiliul Concurenţei au identificat ajutoarele de stat şi au luat măsuri pentru respectarea regulilor comunitare în domeniu, în vederea creării cadrului legal pentru accesarea de către agenţii economici a fondurilor europene. Astfel, 18 dintre schemele existente în prezent în România sunt finanţate din fonduri europene: 12 în cadrul Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, 3 în cadrul Programului Operaţional Regional şi 3 în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală.

Cea mai mare pondere o deţin schemele ce au ca obiectiv principal dezvoltarea regională a României prin sprijinirea investiţiilor şi a creării de

5

State aid measures, in order to be submitted to the European Commission. At the same time, the Competition Council represents Romania both within multilateral meetings organized by the European Commission with all Member States, and within working meetings with experts of the European Commission on certain cases (such as: Ford Craiova, Tractorul Brasov, privatization of Electrica Muntenia Sud, issues related to the financing from structural funds of the investment aimed at developing and improving of the gas and power supply networks).

Since June 2008, a pre-consultation mechanism with the European Commission experts in the privatization field has been initiated, at the RCC request. Within this mechanism, information sheets on companies intended to be privatized by the Authority for State Assets Recovery (hereinafter AVAS) have been transmitted to the EC. Further technical consultations with the EC took place on these cases, in order to avoid the existence of any incompatible State aid elements within the privatization processes. Subsequently, the Romanian authorities have ordered adequate measures aimed at ensuring compliance with State aid community rules, such as: amending of the privatization legislation in mining and R&D sectors, cancellation of the privatization procedures for certain companies from these sectors, as well as revision of the privatization strategies took into account for certain companies.

The majority of the RCC activities in the field of State aid are related to collaboration with public authorities, within a process of identifying and elaborating State aid schemes, in order to ensure their compatibility with community legislation. In this context, it should be mentioned that, since the early 2007, a number of 68 schemes have been drawn up (24 State aid schemes, and 44 de minimis schemes). Out of these schemes, 22 have been elaborated on the basis of EC regulations concerning State aids exempted from the obligation of notification. The RCC has given advisory opinion on all these schemes, that have been transmitted to the EC, for information purposes; nowadays, undertakings have the possibility to access these schemes in order to get needed financing.

Special attention should be paid to the financing from the European funds of the projects carried out by undertakings in Romania, because national authorities with competences in State aid field have to check their compliance both with State aid rules, and with rules concerning the European funds. Thus, the implementing process gets an increasing complexity, but the observance of the obligations assumed by Romania as EU Member State is ensured, any arising of further troubles caused by non-observance of these obligations being avoided.

Although State aid legislation aims, as a principle, at reaching several common objectives (regional development and cohesion, environment protection, promoting R&D&I activities, human capital development, etc.), it could impede the implementation of procedures related to the European funds, as concerns the eligible fields to be financed, the eligible costs of the projects, the maximum level of financing from public sources, the minimum contribution of the beneficiaries, the authorizing and implementing procedure.

Thus, the Management Authorities within each operational program, in cooperation with the RCC, have identified State aids and took measures aimed at the observance of the community rules in the field, in order to create the legal framework for the accessing of European funds by undertakings. It should be mentioned that, out of the existing Romanian schemes, 18 are financed from European funds: 12 within the Sectoral Operational Program „Increasing the Economic Competitiveness”, 3 within the Regional Operational Program, and 3 within the National Rural Development Program. The majority of these schemes have as main objective the Romania regional development, by supporting investment and jobs creation.

4

răspunsurilor, formulărilor de poziţii sau a altor acte, în scopul transmiterii acestora Comisiei Europene. Totodată, Consiliul Concurenţei reprezintă România în cadrul reuniunilor multilaterale organizate la nivelul Comisiei Europene cu toate Statele Membre şi a întâlnirilor de lucru cu experţii comunitari pe marginea unor cazuri concrete (de exempu, Ford Craiova, Tractorul Brasov, privatizarea Electrica Muntenia Sud, aspectele legate de finanţarea din fondurile structurale a investiţiilor pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea reţelelor de transport gaze şi energie electrică din fonduri structurale etc.).

Începând cu luna iunie 2008, urmare a solicitării Consiliului Concurenţei, a fost iniţiat un mecanism de pre-consultare cu experţii din cadrul Comisiei Europene în domeniul privatizărilor. În cadrul acestui mecanism, au fost transmise Comisiei Europene fişe de informaţii cu privire la societăţile comerciale ce urmau a fi privatizate de A.V.A.S. Pe marginea acestor cazuri au avut loc consultări tehnice cu Comisia Europeană, astfel încât să se evite existenţa unor elemente de ajutor de stat incompatibile în cadrul proceselor de privatizare. În urma acestui mecanism, autorităţile române au dispus măsuri corespunzătoare pentru a se asigura respectarea reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat, dintre care pot fi menţionate: modificarea legislaţiei de privatizare în sectorul minier şi al cercetării-dezvoltării, revocarea procedurilor de privatizare în cazul unor societăţi din aceste sectoare, precum şi revizuirea strategiilor de privatizare avute în vedere pentru anumite societăţi.

O mare parte din activitatea Consiliului Concurenţei în domeniul ajutorului de stat este legată de colaborarea cu autorităţile publice în procesul de identificare şi de elaborare a schemelor de ajutor de stat, astfel încât să fie asigurată compatibilitatea acestora cu legislaţia europeană. În acest sens, de la începutul anului 2007 şi până în prezent, au fost elaborate 68 scheme de ajutor de stat şi ajutor de minimis (24 scheme de ajutor de stat şi 44 scheme de minimis). Dintre acestea, 22 de scheme au fost concepute în baza reglementărilor privind ajutoarele de stat exceptate de la obligaţia notificării către Comisia Europeană.

Acestea au fost avizate de către Consiliul Concurenţei şi transmise spre informare către Comisia Europeană, în prezent putând fi accesate de către agenţii economici pentru obţinerea de finanţare.

O atenţie deosebită trebuie acordată finanţării din fonduri europene a proiectelor realizate de agenţi economici în România, întrucât autorităţile naţionale cu atribuţii în domeniu trebuie să verifice atât conformitatea cu regulile de ajutor de stat, cât şi cu cele privind fondurile europene. Acest fapt poate spori complexitatea procesului de implementare, însă se asigură o respectare a obligaţiilor asumate de România în calitate de Stat Membru al UE şi se evită orice neajunsuri ulterioare care ar putea apare din nerespectarea acestor obligaţii.

Deşi urmăreşte în principiu atingerea unor obiective comune (dezvoltare regională şi coeziune, protecţia mediului înconjurător, promovarea activităţilor de cercetare, dezvoltare şi inovare, dezvoltarea capitalului uman etc), legislaţia în domeniul ajutorului de stat poate limita aplicarea procedurilor referitoare la fondurile europene în ceea ce priveşte domeniile eligibile pentru finanţare, costurile eligibile ale proiectelor, nivelul maxim al finanţării din surse publice, contribuţia minimă a beneficiarilor, procedura de autorizare şi implementare.

De aceea, în cadrul fiecărui program operaţional, autorităţile de management împreună cu Consiliul Concurenţei au identificat ajutoarele de stat şi au luat măsuri pentru respectarea regulilor comunitare în domeniu, în vederea creării cadrului legal pentru accesarea de către agenţii economici a fondurilor europene. Astfel, 18 dintre schemele existente în prezent în România sunt finanţate din fonduri europene: 12 în cadrul Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, 3 în cadrul Programului Operaţional Regional şi 3 în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală.

Cea mai mare pondere o deţin schemele ce au ca obiectiv principal dezvoltarea regională a României prin sprijinirea investiţiilor şi a creării de

5

State aid measures, in order to be submitted to the European Commission. At the same time, the Competition Council represents Romania both within multilateral meetings organized by the European Commission with all Member States, and within working meetings with experts of the European Commission on certain cases (such as: Ford Craiova, Tractorul Brasov, privatization of Electrica Muntenia Sud, issues related to the financing from structural funds of the investment aimed at developing and improving of the gas and power supply networks).

Since June 2008, a pre-consultation mechanism with the European Commission experts in the privatization field has been initiated, at the RCC request. Within this mechanism, information sheets on companies intended to be privatized by the Authority for State Assets Recovery (hereinafter AVAS) have been transmitted to the EC. Further technical consultations with the EC took place on these cases, in order to avoid the existence of any incompatible State aid elements within the privatization processes. Subsequently, the Romanian authorities have ordered adequate measures aimed at ensuring compliance with State aid community rules, such as: amending of the privatization legislation in mining and R&D sectors, cancellation of the privatization procedures for certain companies from these sectors, as well as revision of the privatization strategies took into account for certain companies.

The majority of the RCC activities in the field of State aid are related to collaboration with public authorities, within a process of identifying and elaborating State aid schemes, in order to ensure their compatibility with community legislation. In this context, it should be mentioned that, since the early 2007, a number of 68 schemes have been drawn up (24 State aid schemes, and 44 de minimis schemes). Out of these schemes, 22 have been elaborated on the basis of EC regulations concerning State aids exempted from the obligation of notification. The RCC has given advisory opinion on all these schemes, that have been transmitted to the EC, for information purposes; nowadays, undertakings have the possibility to access these schemes in order to get needed financing.

Special attention should be paid to the financing from the European funds of the projects carried out by undertakings in Romania, because national authorities with competences in State aid field have to check their compliance both with State aid rules, and with rules concerning the European funds. Thus, the implementing process gets an increasing complexity, but the observance of the obligations assumed by Romania as EU Member State is ensured, any arising of further troubles caused by non-observance of these obligations being avoided.

Although State aid legislation aims, as a principle, at reaching several common objectives (regional development and cohesion, environment protection, promoting R&D&I activities, human capital development, etc.), it could impede the implementation of procedures related to the European funds, as concerns the eligible fields to be financed, the eligible costs of the projects, the maximum level of financing from public sources, the minimum contribution of the beneficiaries, the authorizing and implementing procedure.

Thus, the Management Authorities within each operational program, in cooperation with the RCC, have identified State aids and took measures aimed at the observance of the community rules in the field, in order to create the legal framework for the accessing of European funds by undertakings. It should be mentioned that, out of the existing Romanian schemes, 18 are financed from European funds: 12 within the Sectoral Operational Program „Increasing the Economic Competitiveness”, 3 within the Regional Operational Program, and 3 within the National Rural Development Program. The majority of these schemes have as main objective the Romania regional development, by supporting investment and jobs creation.

6

locuri de muncă (8 scheme). Aceasta se justifică prin faptul că toate regiunile de dezvoltare din România sunt considerate zone asistate în sensul art. 87(3)(a) al Tratatului CE, care pot beneficia de un nivel de finanţare mai ridicat, atât din fonduri naţionale cât şi din fonduri comunitare. Totodată, având în vedere necesitatea susţinerii investiţiilor în capital uman în scopul atingerii dezideratului de coeziune socială al UE, autoritatea de management a Programului Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane, împreună cu Consiliul Concurenţei au elaborat două scheme de ajutor de stat şi o schemă de minimis, având ca obiectiv instruirea angajaţilor, ocuparea persoanelor defavorizate şi a celor cu handicap, asigurarea securităţii şi protecţiei sănătăţii la locul de muncă. În situaţia economică actuală, acordarea unor astfel de ajutoare poate avea un rol semnificativ în reducerea impactului crizei economice, prin diminuarea şomajului şi asigurarea unui bazin de forţă de muncă bine pregatită, capabilă să se adapteze mai uşor şi să contribuie la relansarea economiei.

În ultima perioadă a devenit din ce în ce mai evidentă importanţa covârşitoare a sectorului energetic în economia naţională şi internaţională. În acest context, menţionăm faptul că experţii autorităţii de management a POS Competitivitate, Organismului Intermediar pentru Energie şi Consiliului Concurenţei au conlucrat pentru elaborarea unei scheme de ajutor de stat menită să sprijine investiţiile pentru extinderea şi modernizarea reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi gazelor naturale. Dat fiind specificul sectorului şi al proiectelor vizate, această măsură trebuie însă notificată Comisiei Europene şi implementată doar după obţinerea aprobării din partea forului comunitar.

Toate măsurile de ajutor de stat pe care le-am menţionat până acum au fost elaborate ţinând cont de reglementările comunitare existente. În prezent, avand în vedere circumstanţele excepţionale determinate de criza actuală, Comisia Europeană a decis să flexibilizeze temporar condiţiile pentru acordarea anumitor măsuri de sprijinire a accesului

Ajutorul de stat în contextul crizei

la finanţare, atât pentru instituţiile financiare cât şi pentru ceilalţi agenţi economici.

În acest context, Consiliul Concurenţei a întreprins o serie de acţiuni pentru a veni în sprijinul autorităţilor române în încercarea de a preîntâmpina şi contracara, pe cât posibil, efectele negative ale crizei economico-financiare asupra economiei româneşti.

Experţii Consiliului Concurenţei au colaborat cu reprezentanţii AVAS în vederea elaborării cadrului legal pentru instituirea unor măsuri de sprijin destinate societăţilor din portofoliulAVAS şi menite a contracara efectele negative ale actualei crize economico-financiare mondiale. În acest sens, după consultarea prealabilă a Comisiei Europene, a fost adoptată O.U.G. nr. 206/2008, prin care se creează cadrul general pentru acordarea de ajutoare de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate sub formă de credite şi eşalonări la plata obligaţiilor fiscale, comerciale şi bancare. În temeiul acestei ordonanţe, a fost creat un sistem de ajutor de stat pentru salvarea societăţilor din portofoliul AVAS aflate în dificultate care presupune o schemă de ajutor de stat de salvare pentru IMM-uri, precum şi posibilitatea de a acorda ajutoare de stat individuale. În prezent, sistemul de ajutor de stat face obiectul mecanismului de pre-notificare derulat cu Comisia Europeană, urmând ca, în funcţie de poziţia reprezentanţilor acesteia, să se efectueze notificarea formală în vederea obţinerii unei decizii de aprobare.

Totodată, menţionăm faptul că autorităţile române intenţionează să extindă aria de aplicabilitate a acestui sistem de ajutor de stat şi către agenţii economici din portofoliul Ministerului Economiei. De asemenea, a fost elaborat un proiect de Hotărâre de Guvern în vederea instituirii unui mecanism de ajutor de stat privind restructurarea agenţilor economici din portofoliul AVAS şi al Ministerului Economiei, în scopul depăşirii efectelor crizei economico-financiare. Se creează astfel cadrul legal pentru acordarea de ajutoare de

Salvare şi restructurare - agenţii economici din portofoliul AVAS şi ai Ministerului Economiei

7

This is a result of the special situation of the Romanian „development regions”, all of them being considered as assisted areas under the Art. 87(3) (a) of the European Community Treaty; so they have possibility to benefit by a higher financing, both from national funds, and from community ones. At the same time, taking into account the necessity to support investment in human capital in order to reach the EU social cohesion objective, the Management Authority of the Operational Program „Human Resources Development” and the RCC have together worked out 3 schemes (2 State aid schemes and one de minimis scheme), having as objective training of employees, employment of disfavoured people, and of people with disabilities, ensuring of security and health protection on the working place. In the current economic situation, granting such aids might have a significant role in the decreasing of the economic crisis impact, by diminishing unemployment and ensuring a well-trained labour resource, able to easily adapt and to contribute to the re-launching of the economy.

Taking into account the significant importance of the energy sector, that has become more obvious both within the national and the international economy, experts in the Management Authority of t h e S e c t o r a l O p e r a t i o n a l P r o g r a m „Competitiveness”, together with those in the Energy Intermediate Body, and those in the RCC have worked out a State aid scheme aimed at supporting investment into enlargement and modernizing of the distribution networks for power and gas. The above mentioned measure should be notified to the EC and may be implemented only after getting approval from this community body, given the specific nature of this sector and of its related projects.

All the above mentioned State aid measures have been worked out by taking into account the existing community rules. Nowadays, taking into consideration the outstanding circumstances brought about by the current crisis, the EC has decided to temporarily get flexible conditions required for granting certain supporting measures

State Aid in the crisis context

for the access to financing, both for financial institutions and for the other undertakings.

In this context, the RCC has undertaken several actions aimed at supporting the Romanian authorities in their endeavour to forestall and counteract, as possibly as it may be, negative effects of the economic-financial crisis on the Romanian economy.

The RCC experts collaborated with the AVAS representatives, in order to elaborate the legal framework for establishing of supporting measures dedicated to undertakings from the AVAS portfolio and intended to counteract the negative effects of the current international economic-financial crisis. In this respect, after preliminary consultation with the EC, a Government Emergency Ordinance has been adopted, in the view to create general framework for granting State aids for rescue and restructuring firms in difficulty, in forms of credits and of payment phasing for tax, commercial and banking duties (namely the Government Emergency Ordinance no. 206/2008). On the basis of this Emergency Ordinance, a system of State aid for rescuing undertakings in difficulty in the AVAS portfolio, consisting in a State aid for rescue scheme aimed at the SMEs, as well as in the possibility of granting individual State aids has been created. At present, the above mentioned State aid system is subject of the pre-notification mechanism established between the RCC and the EC, and, depending on the EC representatives attitude, it is supposed to be formally notified in order to get an approval decision.

At the same time, it should be mentioned that the Romanian authorities intend to extent the applicability area of this State aid system towards the undertakings in the Ministry of Economy portfolio. Also, a Government Decision draft has been elaborated in order to set up a State aid mechanism for restructuring undertakings in the portfolios of the AVAS and of the Ministry of Economy, aimed at outrunning the economic-

Rescue and restructuring – undertakings from the portfolios of AVAS and of the Ministry of Economy

6

locuri de muncă (8 scheme). Aceasta se justifică prin faptul că toate regiunile de dezvoltare din România sunt considerate zone asistate în sensul art. 87(3)(a) al Tratatului CE, care pot beneficia de un nivel de finanţare mai ridicat, atât din fonduri naţionale cât şi din fonduri comunitare. Totodată, având în vedere necesitatea susţinerii investiţiilor în capital uman în scopul atingerii dezideratului de coeziune socială al UE, autoritatea de management a Programului Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane, împreună cu Consiliul Concurenţei au elaborat două scheme de ajutor de stat şi o schemă de minimis, având ca obiectiv instruirea angajaţilor, ocuparea persoanelor defavorizate şi a celor cu handicap, asigurarea securităţii şi protecţiei sănătăţii la locul de muncă. În situaţia economică actuală, acordarea unor astfel de ajutoare poate avea un rol semnificativ în reducerea impactului crizei economice, prin diminuarea şomajului şi asigurarea unui bazin de forţă de muncă bine pregatită, capabilă să se adapteze mai uşor şi să contribuie la relansarea economiei.

În ultima perioadă a devenit din ce în ce mai evidentă importanţa covârşitoare a sectorului energetic în economia naţională şi internaţională. În acest context, menţionăm faptul că experţii autorităţii de management a POS Competitivitate, Organismului Intermediar pentru Energie şi Consiliului Concurenţei au conlucrat pentru elaborarea unei scheme de ajutor de stat menită să sprijine investiţiile pentru extinderea şi modernizarea reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi gazelor naturale. Dat fiind specificul sectorului şi al proiectelor vizate, această măsură trebuie însă notificată Comisiei Europene şi implementată doar după obţinerea aprobării din partea forului comunitar.

Toate măsurile de ajutor de stat pe care le-am menţionat până acum au fost elaborate ţinând cont de reglementările comunitare existente. În prezent, avand în vedere circumstanţele excepţionale determinate de criza actuală, Comisia Europeană a decis să flexibilizeze temporar condiţiile pentru acordarea anumitor măsuri de sprijinire a accesului

Ajutorul de stat în contextul crizei

la finanţare, atât pentru instituţiile financiare cât şi pentru ceilalţi agenţi economici.

În acest context, Consiliul Concurenţei a întreprins o serie de acţiuni pentru a veni în sprijinul autorităţilor române în încercarea de a preîntâmpina şi contracara, pe cât posibil, efectele negative ale crizei economico-financiare asupra economiei româneşti.

Experţii Consiliului Concurenţei au colaborat cu reprezentanţii AVAS în vederea elaborării cadrului legal pentru instituirea unor măsuri de sprijin destinate societăţilor din portofoliulAVAS şi menite a contracara efectele negative ale actualei crize economico-financiare mondiale. În acest sens, după consultarea prealabilă a Comisiei Europene, a fost adoptată O.U.G. nr. 206/2008, prin care se creează cadrul general pentru acordarea de ajutoare de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate sub formă de credite şi eşalonări la plata obligaţiilor fiscale, comerciale şi bancare. În temeiul acestei ordonanţe, a fost creat un sistem de ajutor de stat pentru salvarea societăţilor din portofoliul AVAS aflate în dificultate care presupune o schemă de ajutor de stat de salvare pentru IMM-uri, precum şi posibilitatea de a acorda ajutoare de stat individuale. În prezent, sistemul de ajutor de stat face obiectul mecanismului de pre-notificare derulat cu Comisia Europeană, urmând ca, în funcţie de poziţia reprezentanţilor acesteia, să se efectueze notificarea formală în vederea obţinerii unei decizii de aprobare.

Totodată, menţionăm faptul că autorităţile române intenţionează să extindă aria de aplicabilitate a acestui sistem de ajutor de stat şi către agenţii economici din portofoliul Ministerului Economiei. De asemenea, a fost elaborat un proiect de Hotărâre de Guvern în vederea instituirii unui mecanism de ajutor de stat privind restructurarea agenţilor economici din portofoliul AVAS şi al Ministerului Economiei, în scopul depăşirii efectelor crizei economico-financiare. Se creează astfel cadrul legal pentru acordarea de ajutoare de

Salvare şi restructurare - agenţii economici din portofoliul AVAS şi ai Ministerului Economiei

7

This is a result of the special situation of the Romanian „development regions”, all of them being considered as assisted areas under the Art. 87(3) (a) of the European Community Treaty; so they have possibility to benefit by a higher financing, both from national funds, and from community ones. At the same time, taking into account the necessity to support investment in human capital in order to reach the EU social cohesion objective, the Management Authority of the Operational Program „Human Resources Development” and the RCC have together worked out 3 schemes (2 State aid schemes and one de minimis scheme), having as objective training of employees, employment of disfavoured people, and of people with disabilities, ensuring of security and health protection on the working place. In the current economic situation, granting such aids might have a significant role in the decreasing of the economic crisis impact, by diminishing unemployment and ensuring a well-trained labour resource, able to easily adapt and to contribute to the re-launching of the economy.

Taking into account the significant importance of the energy sector, that has become more obvious both within the national and the international economy, experts in the Management Authority of t h e S e c t o r a l O p e r a t i o n a l P r o g r a m „Competitiveness”, together with those in the Energy Intermediate Body, and those in the RCC have worked out a State aid scheme aimed at supporting investment into enlargement and modernizing of the distribution networks for power and gas. The above mentioned measure should be notified to the EC and may be implemented only after getting approval from this community body, given the specific nature of this sector and of its related projects.

All the above mentioned State aid measures have been worked out by taking into account the existing community rules. Nowadays, taking into consideration the outstanding circumstances brought about by the current crisis, the EC has decided to temporarily get flexible conditions required for granting certain supporting measures

State Aid in the crisis context

for the access to financing, both for financial institutions and for the other undertakings.

In this context, the RCC has undertaken several actions aimed at supporting the Romanian authorities in their endeavour to forestall and counteract, as possibly as it may be, negative effects of the economic-financial crisis on the Romanian economy.

The RCC experts collaborated with the AVAS representatives, in order to elaborate the legal framework for establishing of supporting measures dedicated to undertakings from the AVAS portfolio and intended to counteract the negative effects of the current international economic-financial crisis. In this respect, after preliminary consultation with the EC, a Government Emergency Ordinance has been adopted, in the view to create general framework for granting State aids for rescue and restructuring firms in difficulty, in forms of credits and of payment phasing for tax, commercial and banking duties (namely the Government Emergency Ordinance no. 206/2008). On the basis of this Emergency Ordinance, a system of State aid for rescuing undertakings in difficulty in the AVAS portfolio, consisting in a State aid for rescue scheme aimed at the SMEs, as well as in the possibility of granting individual State aids has been created. At present, the above mentioned State aid system is subject of the pre-notification mechanism established between the RCC and the EC, and, depending on the EC representatives attitude, it is supposed to be formally notified in order to get an approval decision.

At the same time, it should be mentioned that the Romanian authorities intend to extent the applicability area of this State aid system towards the undertakings in the Ministry of Economy portfolio. Also, a Government Decision draft has been elaborated in order to set up a State aid mechanism for restructuring undertakings in the portfolios of the AVAS and of the Ministry of Economy, aimed at outrunning the economic-

Rescue and restructuring – undertakings from the portfolios of AVAS and of the Ministry of Economy

8

stat de restructurare, în cadrul unei scheme de ajutor de stat sau ca ajutoare individuale, după caz, pentru IMM-urile şi pentru întreprinderile mari af late în autori tatea, coordonarea sau subordonarea AVAS şi a Ministerului Economiei. Proiectul de act normativ va fi transmis în cadrul mecanismului de pre-notificare experţilor Direcţiei Generale Concurenţă din cadrul Comisiei Europene, urmând ca acesta să fie notificat Comisiei Europene în vederea autorizării.

În prezent, Consiliul Concurenţei colaborează cu EximBank în vederea asigurării conformităţii cu noile reglementări prevăzute de Comunicarea Comisiei Europene privind cadrul temporar de reglementare a măsurilor de ajutor de stat destinat facilitării accesului la finanţare în actuala perioadă de criză economică şi financiară, fiind astfel în curs de finalizare o schemă de ajutor de stat sub forma de garanţii.

Schema se adresează agenţilor economici care se află în prezent în dificultate datorită efectelor crizei financiare mondiale. Facilităţile sub formă de garanţii pentru contractarea de credite de la băncile comerciale se acordă în scopul deblocării accesului la finanţare a beneficiarilor şi pentru asigurarea continuităţii în desfăşurarea activităţii acestora. Schema de ajutor de stat va fi aplicabilă până la data de 31.12.2010.

- EximBank - schema de garanţii

Recomandări

Una dintre măsurile ce pot fi luate de autorităţile care administrează şi/sau implementează scheme de ajutor în vigoare este aceea de a modifica bugetul şi numărul de beneficiari în situaţia în care aceasta se impune pentru a răspunde necesităţilor actuale de finanţare identificate în practică. Această măsură este preferabilă instituirii unor noi scheme de ajutor de stat cu acelaşi obiectiv, pentru a face accesibilă finanţarea din fonduri publice în condiţii de celeritate.

Totodată, ţinând cont de recentele reglementări adoptate de Comisia Europeană şi în linie cu măsurile de sprijin adoptate de celelalte state membre, este posibilă elaborarea de scheme de ajutor prin care să se acorde agenţilor economici granturi în valoare de 500000 de euro pe o perioadă de 3 ani, garanţii cu prime anuale reduse sau credite cu dobânzi subvenţionate. Mai mult, Consiliul Concurenţei a purtat discuţii cu reprezentanţii Autorităţilor de Management cu privire la posibilitatea de a transforma anumite scheme de minimis, unde ajutorul este limitat la 200.000 euro, în scheme în cadrul cărora asistenţa financiară poate ajunge până la suma de 500.000 euro.

Consiliul Concurenţei, prin experţii săi, stă la dispoziţia furnizorilor de ajutor de stat şi doreşte să coopereze strâns în vederea elaborării de scheme de ajutor de stat care să obţină aprobarea Comisiei Europene şi a căror punere în practică să conducă la rezolvarea, în măsură posibilă, a problemelor curente din economie.

9

financial crisis effects. Thus, it will be created the legal framework for granting restructuring State aids, within a State aid scheme or as individual aids - as the case may be - to SMEs and to large companies being under the authority, coordination or subordination of AVAS and, respectively, of the Ministry of Economy. The draft of the legal act should be transmitted to experts in EC DGCOMP, within the pre-notification mechanism, and it's supposed to be further notified to the EC, in order to get authorization.

At the moment, the RCC collaborates with Eximbank to draw up a State aid scheme in form of guarantees, in order to ensure concordance with new regu la t ions fo re seen by the EC Communication concerning the temporary Framework of regulating State aid measures aimed at facilitating access to financing within this period of economic and financial crisis.

The scheme is addressed to undertakings that, at the moment, are in difficulty because of the international financial crisis effects. Facilities granted as guarantees for contracting credits from the commercial banks have the aim to relieve the access to financing for the beneficiaries and to ensure continuity of developing of their activities. This State aid scheme will be applicable until 31 December 2010.

Eximbank – guarantees scheme

Recommendations

As a response to the currently identified financing necessities, the authorities administering and/or implementing in force state aid schemes can set up a measure to modify the budget and the number of the beneficiaries for an existing scheme. This should be preferable, in order to ensure the access with more celerity to financing from public funds.

At the same time, taking into account the EC recently adopted regulations, and in line with supporting measures adopted by the other Member States, it is possible to elaborate supporting schemes to supply undertakings with grants until a maximum amount of Euros 500000 on a 3 years period, guarantees with reduced annual premium, or credits with subsidized interests. Also, the RCC has discussed with the Management Authorities representatives on the possibility to change certain de minimis schemes that have an aid limited at Euros 200000, in schemes where financial assistance can reach an amount of Euros 500000.

The RCC remains at the disposal of state aid grantors, by its experts, and intends to maintain a close cooperation with them, in order to work out adequate state aid schemes that could be approved by the EC and implemented in such a manner as to help solving the current problems within the economy.

8

stat de restructurare, în cadrul unei scheme de ajutor de stat sau ca ajutoare individuale, după caz, pentru IMM-urile şi pentru întreprinderile mari af late în autori tatea, coordonarea sau subordonarea AVAS şi a Ministerului Economiei. Proiectul de act normativ va fi transmis în cadrul mecanismului de pre-notificare experţilor Direcţiei Generale Concurenţă din cadrul Comisiei Europene, urmând ca acesta să fie notificat Comisiei Europene în vederea autorizării.

În prezent, Consiliul Concurenţei colaborează cu EximBank în vederea asigurării conformităţii cu noile reglementări prevăzute de Comunicarea Comisiei Europene privind cadrul temporar de reglementare a măsurilor de ajutor de stat destinat facilitării accesului la finanţare în actuala perioadă de criză economică şi financiară, fiind astfel în curs de finalizare o schemă de ajutor de stat sub forma de garanţii.

Schema se adresează agenţilor economici care se află în prezent în dificultate datorită efectelor crizei financiare mondiale. Facilităţile sub formă de garanţii pentru contractarea de credite de la băncile comerciale se acordă în scopul deblocării accesului la finanţare a beneficiarilor şi pentru asigurarea continuităţii în desfăşurarea activităţii acestora. Schema de ajutor de stat va fi aplicabilă până la data de 31.12.2010.

- EximBank - schema de garanţii

Recomandări

Una dintre măsurile ce pot fi luate de autorităţile care administrează şi/sau implementează scheme de ajutor în vigoare este aceea de a modifica bugetul şi numărul de beneficiari în situaţia în care aceasta se impune pentru a răspunde necesităţilor actuale de finanţare identificate în practică. Această măsură este preferabilă instituirii unor noi scheme de ajutor de stat cu acelaşi obiectiv, pentru a face accesibilă finanţarea din fonduri publice în condiţii de celeritate.

Totodată, ţinând cont de recentele reglementări adoptate de Comisia Europeană şi în linie cu măsurile de sprijin adoptate de celelalte state membre, este posibilă elaborarea de scheme de ajutor prin care să se acorde agenţilor economici granturi în valoare de 500000 de euro pe o perioadă de 3 ani, garanţii cu prime anuale reduse sau credite cu dobânzi subvenţionate. Mai mult, Consiliul Concurenţei a purtat discuţii cu reprezentanţii Autorităţilor de Management cu privire la posibilitatea de a transforma anumite scheme de minimis, unde ajutorul este limitat la 200.000 euro, în scheme în cadrul cărora asistenţa financiară poate ajunge până la suma de 500.000 euro.

Consiliul Concurenţei, prin experţii săi, stă la dispoziţia furnizorilor de ajutor de stat şi doreşte să coopereze strâns în vederea elaborării de scheme de ajutor de stat care să obţină aprobarea Comisiei Europene şi a căror punere în practică să conducă la rezolvarea, în măsură posibilă, a problemelor curente din economie.

9

financial crisis effects. Thus, it will be created the legal framework for granting restructuring State aids, within a State aid scheme or as individual aids - as the case may be - to SMEs and to large companies being under the authority, coordination or subordination of AVAS and, respectively, of the Ministry of Economy. The draft of the legal act should be transmitted to experts in EC DGCOMP, within the pre-notification mechanism, and it's supposed to be further notified to the EC, in order to get authorization.

At the moment, the RCC collaborates with Eximbank to draw up a State aid scheme in form of guarantees, in order to ensure concordance with new regu la t ions fo re seen by the EC Communication concerning the temporary Framework of regulating State aid measures aimed at facilitating access to financing within this period of economic and financial crisis.

The scheme is addressed to undertakings that, at the moment, are in difficulty because of the international financial crisis effects. Facilities granted as guarantees for contracting credits from the commercial banks have the aim to relieve the access to financing for the beneficiaries and to ensure continuity of developing of their activities. This State aid scheme will be applicable until 31 December 2010.

Eximbank – guarantees scheme

Recommendations

As a response to the currently identified financing necessities, the authorities administering and/or implementing in force state aid schemes can set up a measure to modify the budget and the number of the beneficiaries for an existing scheme. This should be preferable, in order to ensure the access with more celerity to financing from public funds.

At the same time, taking into account the EC recently adopted regulations, and in line with supporting measures adopted by the other Member States, it is possible to elaborate supporting schemes to supply undertakings with grants until a maximum amount of Euros 500000 on a 3 years period, guarantees with reduced annual premium, or credits with subsidized interests. Also, the RCC has discussed with the Management Authorities representatives on the possibility to change certain de minimis schemes that have an aid limited at Euros 200000, in schemes where financial assistance can reach an amount of Euros 500000.

The RCC remains at the disposal of state aid grantors, by its experts, and intends to maintain a close cooperation with them, in order to work out adequate state aid schemes that could be approved by the EC and implemented in such a manner as to help solving the current problems within the economy.

10

1. Criza financiară şi impactul acesteia asupra economiei comunitare

Primele semne ale crizei au apărut la sfârşitul lunii decembrie 2006 pe piaţa financiară din Statele Unite ale Americii. Un cumul de factori care s-au reunit în mod nefericit în acelaşi moment au condus la o situaţie de criză. Dezvoltarea fără precedent a unor instrumente financiare secundare a căror complexitate ascundea uneori slabiciuni fundamentale, încrederea nelimitată a agenţiilor de supraveghere a pieţei în efectul auto regulator al pieţei libere, boomul imobiliar şi supraevaluarea de către clienţi a posibilităţilor proprii de returnare a împrumuturilor contractate au „conlucrat” la crearea unui blocaj. Deşi criza a fost previzibilă, amploarea acesteia a depăşit cu mult tot ce s-a putut imagina.

Criza din Statele Unite s-a transferat rapid pe întreg mapamondul. Giganţi ai lumii financiare s-au trezit că trebuie să facă faţă falimentului. Inevitabil efectele s-au facut simţite în cazul majorităţii companiilor şi al persoanelor fizice. Creşterile economice atât de laudate în anii anteriori s-au stopat iar şomerii au început să îngroaşe rândurile.

Pe lângă problemele specifice, legate în special de piaţa americană a creditelor ipotecare şi de garantarea activelor prin ipoteci sau de pierderile

generate de adoptarea de către diferite bănci a unor strategii extrem de riscante, sectorul bancar se confruntă cu o erodare generală a încrederii. Pierderea încrederii pe piaţă are valenţe duble. Pe de o parte, clienţilor le este teamă să îşi păstreze depozitele bancare, iar pe de cealaltă parte, băncile au devenit reticente în activitatea de creditare. Lipsa generală de siguranţă cu privire la riscul de credit al diferitelor instituţii financiare a secătuit piaţa împrumuturilor interbancare şi a făcut ca accesul la lichidităţi al instituţiilor financiare să devină tot mai dificil.

Uniunea Europeană este o parte activă a economiei globale, şi astfel, criza s-a insinuat pe vechiul continent în mai puţin de un an de la apariţia sa pe tărâmul american. Efectele asupra economiei comunitare au fost similare celor declarate de partenerii americani. Recesiunea s-a instalat iar consecinţele se observă in mod clar: scăderea (în cel mai fericit caz) a creşterii economice, creşterea şomajului, majorarea numărului de falimente, scăderea exportului, diminuarea veniturilor bugetare. Acestora li se adaugă şi ameninţările la adresa existenţei diferitelor instituţii financiare care se confruntă cu dificultăţi ca urmare a modelului de afaceri adoptat sau a practicilor lor economice, ale căror carenţe sunt scoase în evidenţă şi exacerbate de criza de pe pieţele financiare.

Rezumat

Criza financiară ce a cuprins economia mondială a obligat Comisia Europeană să reacţioneze prin adoptarea unor măsuri care să limiteze efectele negative şi să stimuleze deblocarea activităţii de creditare bancară către societăţi şi să încurajeze companiile să continue să investească într-o economie cu o creştere durabilă.

Cuvinte cheie: criză, Comisia Europeană, ajutor de stat, măsuri de sprijin, concurenţă.

CONSIDERAŢII ASUPRA MĂSURILOR ANTICRIZĂ PROMOVATE DE

COMISIA EUROPEANĂ4

5Daniel DIACONESCU6Marius POPA

CONSIDERAŢII ASUPRA MĂSURILOR ANTICRIZĂ PROMOVATE DE

4COMISIA EUROPEANĂ

5Daniel DIACONESCU6Marius POPA

11

1. The financial crisis and its impact on the community economy

The first signs of the crisis appeared at the end of December 2006 on the financial market in the United States of America. A multitude of factors that unfortunately reunited at the same time led to a crisis situation. The unprecedented development of some secondary financial instruments of a complexity which sometimes hided fundamental weaknesses, the unlimited faith that the market surveillance agencies had in the self regulating effect of the free market, the real-estate boom and the clients' over-evaluation of their own possibilities of returning the contracted loans, all these “worked together” and created a blocking. Although the crisis was predictable, its magnitude went way beyond everything that had been imagined.

The United States crisis quickly transferred to the entire globe. Giants of the financial world found themselves in face of bankruptcy. Inevitable, the effects were felt within the majority of the undertakings and natural persons. The highly praised previous years' economic growths stopped, while the unemployed started to thicken the rows.

Besides the specific problems, mainly related to the American market of mortgage loans and the

guarantee of assets through mortgages or the losses generated by the adoption of different banks of some very risky strategies, the banking sector confronts itself with a general erosion of trust. The loss of trust in the market has a double meaning. On the one hand, clients are afraid to keep their bank deposits, and on the other hand, banks have become skeptical in the crediting activity. The general lack of safety concerning the risk of crediting of diverse financial institutions has dried up the market of inter-banking loans and made it more and more difficult for the financial institutions to access liquidities.

The European Union is an active part of the global economy, and thus, the crisis insinuated in Europe in less than a year since its appearance on the American soil. The effects on the community economy were similar to those declared by the American partners. The recession installed itself and the consequences are clearly observed: the decrease (in the happiest scenario) of the economic growth, the increase of unemployment, the increasing number of bankruptcies, the decrease of exports, the reducing of budgetary incomes. Besides these, there are added threats to the existence of different financial institutions that confront themselves with difficulties, as a consequence of the adopted business model or their economic practices, which have their flaws

CONSIDERATIONS ON THE ANTI-CRISIS MEASURES PROMOTED BY THE

EUROPEAN COMMISSION7

8Daniel DIACONESCU9Marius POPA

CONSIDERATIONS ON THE ANTI-CRISIS MEASURES PROMOTED BY THE

7EUROPEAN COMMISSION

8Daniel DIACONESCU9Marius POPA

10Abstract

The financial crisis that engulfed the global economy determined the European Commission to react by adopting some measures that would limit the negative effects, stimulate the release of bank crediting to undertakings and encourage the companies to continue to invest in an economy with a sustainable growth.

Keywords: crisis, European Commission, state aid, measures of support, competition.

4 Cadrul comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi economice, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C16/22.01.2009, modificat la data de 25 februarie 2009.

5 Director al Direcţiei de Raportare, Monitorizare şi Control al Ajutoarelor de Stat.6 Inspector de concurenţă, Direcţia de Raportare, Monitorizare şi Control al Ajutoarelor de Stat.

7 Communication from the Commission – Temporary Community framework for State Aid measures to support access to finance in the current financial and economic crisis, OJ C16 of 22.01.2009, amended on February 25th 2009.

8 Head of Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid.9 Competition inspector, Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid.10 Translated into English by Marius Popa.

10

1. Criza financiară şi impactul acesteia asupra economiei comunitare

Primele semne ale crizei au apărut la sfârşitul lunii decembrie 2006 pe piaţa financiară din Statele Unite ale Americii. Un cumul de factori care s-au reunit în mod nefericit în acelaşi moment au condus la o situaţie de criză. Dezvoltarea fără precedent a unor instrumente financiare secundare a căror complexitate ascundea uneori slabiciuni fundamentale, încrederea nelimitată a agenţiilor de supraveghere a pieţei în efectul auto regulator al pieţei libere, boomul imobiliar şi supraevaluarea de către clienţi a posibilităţilor proprii de returnare a împrumuturilor contractate au „conlucrat” la crearea unui blocaj. Deşi criza a fost previzibilă, amploarea acesteia a depăşit cu mult tot ce s-a putut imagina.

Criza din Statele Unite s-a transferat rapid pe întreg mapamondul. Giganţi ai lumii financiare s-au trezit că trebuie să facă faţă falimentului. Inevitabil efectele s-au facut simţite în cazul majorităţii companiilor şi al persoanelor fizice. Creşterile economice atât de laudate în anii anteriori s-au stopat iar şomerii au început să îngroaşe rândurile.

Pe lângă problemele specifice, legate în special de piaţa americană a creditelor ipotecare şi de garantarea activelor prin ipoteci sau de pierderile

generate de adoptarea de către diferite bănci a unor strategii extrem de riscante, sectorul bancar se confruntă cu o erodare generală a încrederii. Pierderea încrederii pe piaţă are valenţe duble. Pe de o parte, clienţilor le este teamă să îşi păstreze depozitele bancare, iar pe de cealaltă parte, băncile au devenit reticente în activitatea de creditare. Lipsa generală de siguranţă cu privire la riscul de credit al diferitelor instituţii financiare a secătuit piaţa împrumuturilor interbancare şi a făcut ca accesul la lichidităţi al instituţiilor financiare să devină tot mai dificil.

Uniunea Europeană este o parte activă a economiei globale, şi astfel, criza s-a insinuat pe vechiul continent în mai puţin de un an de la apariţia sa pe tărâmul american. Efectele asupra economiei comunitare au fost similare celor declarate de partenerii americani. Recesiunea s-a instalat iar consecinţele se observă in mod clar: scăderea (în cel mai fericit caz) a creşterii economice, creşterea şomajului, majorarea numărului de falimente, scăderea exportului, diminuarea veniturilor bugetare. Acestora li se adaugă şi ameninţările la adresa existenţei diferitelor instituţii financiare care se confruntă cu dificultăţi ca urmare a modelului de afaceri adoptat sau a practicilor lor economice, ale căror carenţe sunt scoase în evidenţă şi exacerbate de criza de pe pieţele financiare.

Rezumat

Criza financiară ce a cuprins economia mondială a obligat Comisia Europeană să reacţioneze prin adoptarea unor măsuri care să limiteze efectele negative şi să stimuleze deblocarea activităţii de creditare bancară către societăţi şi să încurajeze companiile să continue să investească într-o economie cu o creştere durabilă.

Cuvinte cheie: criză, Comisia Europeană, ajutor de stat, măsuri de sprijin, concurenţă.

CONSIDERAŢII ASUPRA MĂSURILOR ANTICRIZĂ PROMOVATE DE

COMISIA EUROPEANĂ4

5Daniel DIACONESCU6Marius POPA

CONSIDERAŢII ASUPRA MĂSURILOR ANTICRIZĂ PROMOVATE DE

4COMISIA EUROPEANĂ

5Daniel DIACONESCU6Marius POPA

11

1. The financial crisis and its impact on the community economy

The first signs of the crisis appeared at the end of December 2006 on the financial market in the United States of America. A multitude of factors that unfortunately reunited at the same time led to a crisis situation. The unprecedented development of some secondary financial instruments of a complexity which sometimes hided fundamental weaknesses, the unlimited faith that the market surveillance agencies had in the self regulating effect of the free market, the real-estate boom and the clients' over-evaluation of their own possibilities of returning the contracted loans, all these “worked together” and created a blocking. Although the crisis was predictable, its magnitude went way beyond everything that had been imagined.

The United States crisis quickly transferred to the entire globe. Giants of the financial world found themselves in face of bankruptcy. Inevitable, the effects were felt within the majority of the undertakings and natural persons. The highly praised previous years' economic growths stopped, while the unemployed started to thicken the rows.

Besides the specific problems, mainly related to the American market of mortgage loans and the

guarantee of assets through mortgages or the losses generated by the adoption of different banks of some very risky strategies, the banking sector confronts itself with a general erosion of trust. The loss of trust in the market has a double meaning. On the one hand, clients are afraid to keep their bank deposits, and on the other hand, banks have become skeptical in the crediting activity. The general lack of safety concerning the risk of crediting of diverse financial institutions has dried up the market of inter-banking loans and made it more and more difficult for the financial institutions to access liquidities.

The European Union is an active part of the global economy, and thus, the crisis insinuated in Europe in less than a year since its appearance on the American soil. The effects on the community economy were similar to those declared by the American partners. The recession installed itself and the consequences are clearly observed: the decrease (in the happiest scenario) of the economic growth, the increase of unemployment, the increasing number of bankruptcies, the decrease of exports, the reducing of budgetary incomes. Besides these, there are added threats to the existence of different financial institutions that confront themselves with difficulties, as a consequence of the adopted business model or their economic practices, which have their flaws

CONSIDERATIONS ON THE ANTI-CRISIS MEASURES PROMOTED BY THE

EUROPEAN COMMISSION7

8Daniel DIACONESCU9Marius POPA

CONSIDERATIONS ON THE ANTI-CRISIS MEASURES PROMOTED BY THE

7EUROPEAN COMMISSION

8Daniel DIACONESCU9Marius POPA

10Abstract

The financial crisis that engulfed the global economy determined the European Commission to react by adopting some measures that would limit the negative effects, stimulate the release of bank crediting to undertakings and encourage the companies to continue to invest in an economy with a sustainable growth.

Keywords: crisis, European Commission, state aid, measures of support, competition.

4 Cadrul comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi economice, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C16/22.01.2009, modificat la data de 25 februarie 2009.

5 Director al Direcţiei de Raportare, Monitorizare şi Control al Ajutoarelor de Stat.6 Inspector de concurenţă, Direcţia de Raportare, Monitorizare şi Control al Ajutoarelor de Stat.

7 Communication from the Commission – Temporary Community framework for State Aid measures to support access to finance in the current financial and economic crisis, OJ C16 of 22.01.2009, amended on February 25th 2009.

8 Head of Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid.9 Competition inspector, Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid.10 Translated into English by Marius Popa.

12

2. Necesitatea adoptării unor măsuri temporare de sprijin

3. Instrumente utilizate pentru acordarea de ajutorare de stat în contextul existenţei crizei

Luând act de situaţia existentă, Comisia Europeană a considerat imperativ necesar să adopte „un plan

11european de redresare economică” pentru a acţiona în vederea ieşirii Europei din actuala situaţie nefavorabilă. Planul de redresare se bazează pe două elemente care se sprijină reciproc. În primul rând, măsuri pe termen scurt pentru stimularea cererii, salvarea locurilor de muncă şi restabilirea încrederii şi în al doilea rând, „investiţii inteligente” pentru a determina o creştere mai importantă şi o prosperitate durabilă pe termen mai lung. Planul de redresare va intensifica şi accelera reformele începute deja în cadrul Strategiei de la Lisabona.

Măsurile adoptate de Comisia Europeană urmăresc două obiective: în primul rând, ca urmare a problemelor de finanţare excepţionale şi tranzitorii legate de criza bancară, deblocarea activităţii de creditare bancară către societăţi şi, prin aceasta, garantarea continuităţii accesului acestora la finanţare.

Al doilea obiectiv este încurajarea societăţilor să continue să investească într-o economie cu o creştere durabilă. S-ar putea înregistra, într-adevăr, consec inţe dramat ice dacă progrese le semnificative realizate până în prezent ar fi stopate ca urmare a crizei actuale. Din acest motiv, este necesar să se acorde societăţilor sprijin temporar pentru a investi în continuare, combinând astfel sprijinul financiar urgent şi necesar cu beneficiile pe termen lung pentru Europa.

În temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE, Comisia Europeană poate declara compatibile cu piaţa comună ajutoarele care vizează a „remedia perturbări grave ale economiei unui stat membru”. În lumina gravităţii actualei crize financiare şi a impactului său asupra economiei generale a statelor membre, Comisia consideră că anumite categorii de ajutoare de stat sunt justificate, pentru o perioadă limitată, pentru a

depăşi aceste dificultăţi, şi că aceste ajutoare pot fi declarate compatibile cu piaţa comună în temeiul acestui articol.

Drept urmare Comisia Europeană a emis mai multe comunicări, una dintre ele stabilind „Cadrul comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi economice”.

Una din măsurile de sprijin îmbracă forma ajutorului de minimis. Noile condiţii modifică sau completează prevederile Regulamentului de

12minimis , permiţând acordarea unor ajutoare de până la 500.000 euro.

Acordarea este posibilă doar dacă sunt îndeplinite simultan mai multe condiţii, printre care:

ajutorul nu poate depăşi o finanţare nerambursabilă în valoare de 500.000 euro pe societate;

ajutorul nu va duce la creşterea valorii totale a ajutorului de minimis primit de societate pe perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010 la un nivel ce depăşeşte plafonul de 500.000 euro;ajutorul este acordat sub forma unei scheme;ajutorul este acordat societăţilor care nu erau în dificultate la 1 iulie 2008; acesta se poate acorda şi societăţilor care nu erau în dificultate la acea dată, dar au început să se confrunte cu greutăţi ulterior, ca urmare a crizei financiare şi economice mondiale;ajutorul este acordat până la 31 decembrie 2010, etc.

Pentru a încuraja şi mai mult accesul la finanţare şi pentru a reduce actuala aversiune puternică faţă de risc a băncilor, garanţiile la împrumuturile subvenţionate pentru o perioadă de timp limitată pot reprezenta o soluţie adecvată şi bine direcţionată pentru facilitarea accesului întreprinderilor la finanţare. În consecinţă, Comisia consideră aceste ajutoare de stat compatibile cu piaţa comună sub rezerva îndeplinirii câtorva condiţii cumulative:

13

emphasized and exacerbated by the crisis on the financial markets.

Taking into consideration the existing situation, the European Commiss ion has cons idered imperatively necessary to adopt “a European plan

13of economic redress” in order for Europe to exit from the current adverse situation. The redress plan is based on 2 elements that lean on each other. Firstly, short-term measures in order to stimulate the demand, the salvage of work places and the re-establishment of faith, and secondly, “intelligent investments” in order to determine a more important growth and a longer-term durable prosperity. The redress plan will intensify and accelerate the already started reforms within the Lisbon Strategy.

The measures adopted by the European Commission follow two objectives: first of all, as a consequence of the exceptional and transitory financing problems related to the banking crisis, the release of bank crediting to undertakings and, thereby, ensuring continuity of access to financing.

The second objective is the encouragement of undertakings to continue to invest in an economy with a durable growth. There could be recorded, indeed, dramatic consequences if the significant progresses made up to date would be stopped, because of the current crisis. For this reason it is necessary to provide temporary support to companies further invest, thus combining the urgent and necessary financial support with the long-term benefits for Europe.

Under article 87 (3) (b) of the EC Treaty, the European Commission can declare compatible with the common market, aids that aim “to remediate severe perturbations in the economy of a member state”. In light of the gravity of the current financial crisis and its impact on the general economy of the member states, the Commission

2. The necessity to adopt some temporary support measures

3. Instruments used for granting state aid within the context of the crisis existence

considers that certain types of state aids are justified, for a limited period of time, in order to surpass these difficulties, and that those kind of aids could be declared compatible with the common market, in base of this article.

As a result, the European Commission has issued several communications, one of them establishing “The temporary community framework for state aid measures to support access to finance in the current financial and economic crisis”.

One of the support measures is the de minimis aid.The latest dispositions modify or complete the

14provisions of the de minimis Regulation , allowing the granting of aids up to 500.000 Euro. The grant is possible only if several conditions are met, including:

the aid cannot exceed a non refundable financing in quantum of 500.000 Euro per undertaking;the aid won't lead to the rise of the total amount of the de minimis aid received by the undertaking, during the period of time

st stbetween the 1 of January 2008 and the 31 of December 2010, at a level which exceeds the 500.000 Euro ceiling;the aid is granted under a scheme;the aid is granted to undertakings which

stweren't in difficulty at the 1 of July 2008; this aid could also be granted to undertakings which weren't in difficulty at that date, but began to face difficulties later, as a consequence of the global financial and economic crisis;

stthe aid is granted until December 31 , 2010, etc.

In order to encourage, even more, the access to financing and to reduce the banks' current powerful aversion to risk, guarantees on loans subsidized for a limited period of time may represent an appropriate and well targeted solution to facilitate the access of undertakings to financing. As a consequence, the Commission considers these state aids compatible with the common market, subject to the fulfillment of some cumulative conditions:

11 Comunicare a Comisiei către Consiliul European, COM(2008) 800.12 Regulamentul CE nr. 1998/2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

nr.L379/28.12.2006.

13 Communication from the Commission to the European Council, COM (2008) 800.14 Commission Regulation (EC) no 1998/2006 of December 15th 2006 on the application of Articles 87 and 88 of the Treaty to de minimis aid, OJ L 379 of

December 28th 2006.

12

2. Necesitatea adoptării unor măsuri temporare de sprijin

3. Instrumente utilizate pentru acordarea de ajutorare de stat în contextul existenţei crizei

Luând act de situaţia existentă, Comisia Europeană a considerat imperativ necesar să adopte „un plan

11european de redresare economică” pentru a acţiona în vederea ieşirii Europei din actuala situaţie nefavorabilă. Planul de redresare se bazează pe două elemente care se sprijină reciproc. În primul rând, măsuri pe termen scurt pentru stimularea cererii, salvarea locurilor de muncă şi restabilirea încrederii şi în al doilea rând, „investiţii inteligente” pentru a determina o creştere mai importantă şi o prosperitate durabilă pe termen mai lung. Planul de redresare va intensifica şi accelera reformele începute deja în cadrul Strategiei de la Lisabona.

Măsurile adoptate de Comisia Europeană urmăresc două obiective: în primul rând, ca urmare a problemelor de finanţare excepţionale şi tranzitorii legate de criza bancară, deblocarea activităţii de creditare bancară către societăţi şi, prin aceasta, garantarea continuităţii accesului acestora la finanţare.

Al doilea obiectiv este încurajarea societăţilor să continue să investească într-o economie cu o creştere durabilă. S-ar putea înregistra, într-adevăr, consec inţe dramat ice dacă progrese le semnificative realizate până în prezent ar fi stopate ca urmare a crizei actuale. Din acest motiv, este necesar să se acorde societăţilor sprijin temporar pentru a investi în continuare, combinând astfel sprijinul financiar urgent şi necesar cu beneficiile pe termen lung pentru Europa.

În temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE, Comisia Europeană poate declara compatibile cu piaţa comună ajutoarele care vizează a „remedia perturbări grave ale economiei unui stat membru”. În lumina gravităţii actualei crize financiare şi a impactului său asupra economiei generale a statelor membre, Comisia consideră că anumite categorii de ajutoare de stat sunt justificate, pentru o perioadă limitată, pentru a

depăşi aceste dificultăţi, şi că aceste ajutoare pot fi declarate compatibile cu piaţa comună în temeiul acestui articol.

Drept urmare Comisia Europeană a emis mai multe comunicări, una dintre ele stabilind „Cadrul comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi economice”.

Una din măsurile de sprijin îmbracă forma ajutorului de minimis. Noile condiţii modifică sau completează prevederile Regulamentului de

12minimis , permiţând acordarea unor ajutoare de până la 500.000 euro.

Acordarea este posibilă doar dacă sunt îndeplinite simultan mai multe condiţii, printre care:

ajutorul nu poate depăşi o finanţare nerambursabilă în valoare de 500.000 euro pe societate;

ajutorul nu va duce la creşterea valorii totale a ajutorului de minimis primit de societate pe perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010 la un nivel ce depăşeşte plafonul de 500.000 euro;ajutorul este acordat sub forma unei scheme;ajutorul este acordat societăţilor care nu erau în dificultate la 1 iulie 2008; acesta se poate acorda şi societăţilor care nu erau în dificultate la acea dată, dar au început să se confrunte cu greutăţi ulterior, ca urmare a crizei financiare şi economice mondiale;ajutorul este acordat până la 31 decembrie 2010, etc.

Pentru a încuraja şi mai mult accesul la finanţare şi pentru a reduce actuala aversiune puternică faţă de risc a băncilor, garanţiile la împrumuturile subvenţionate pentru o perioadă de timp limitată pot reprezenta o soluţie adecvată şi bine direcţionată pentru facilitarea accesului întreprinderilor la finanţare. În consecinţă, Comisia consideră aceste ajutoare de stat compatibile cu piaţa comună sub rezerva îndeplinirii câtorva condiţii cumulative:

13

emphasized and exacerbated by the crisis on the financial markets.

Taking into consideration the existing situation, the European Commiss ion has cons idered imperatively necessary to adopt “a European plan

13of economic redress” in order for Europe to exit from the current adverse situation. The redress plan is based on 2 elements that lean on each other. Firstly, short-term measures in order to stimulate the demand, the salvage of work places and the re-establishment of faith, and secondly, “intelligent investments” in order to determine a more important growth and a longer-term durable prosperity. The redress plan will intensify and accelerate the already started reforms within the Lisbon Strategy.

The measures adopted by the European Commission follow two objectives: first of all, as a consequence of the exceptional and transitory financing problems related to the banking crisis, the release of bank crediting to undertakings and, thereby, ensuring continuity of access to financing.

The second objective is the encouragement of undertakings to continue to invest in an economy with a durable growth. There could be recorded, indeed, dramatic consequences if the significant progresses made up to date would be stopped, because of the current crisis. For this reason it is necessary to provide temporary support to companies further invest, thus combining the urgent and necessary financial support with the long-term benefits for Europe.

Under article 87 (3) (b) of the EC Treaty, the European Commission can declare compatible with the common market, aids that aim “to remediate severe perturbations in the economy of a member state”. In light of the gravity of the current financial crisis and its impact on the general economy of the member states, the Commission

2. The necessity to adopt some temporary support measures

3. Instruments used for granting state aid within the context of the crisis existence

considers that certain types of state aids are justified, for a limited period of time, in order to surpass these difficulties, and that those kind of aids could be declared compatible with the common market, in base of this article.

As a result, the European Commission has issued several communications, one of them establishing “The temporary community framework for state aid measures to support access to finance in the current financial and economic crisis”.

One of the support measures is the de minimis aid.The latest dispositions modify or complete the

14provisions of the de minimis Regulation , allowing the granting of aids up to 500.000 Euro. The grant is possible only if several conditions are met, including:

the aid cannot exceed a non refundable financing in quantum of 500.000 Euro per undertaking;the aid won't lead to the rise of the total amount of the de minimis aid received by the undertaking, during the period of time

st stbetween the 1 of January 2008 and the 31 of December 2010, at a level which exceeds the 500.000 Euro ceiling;the aid is granted under a scheme;the aid is granted to undertakings which

stweren't in difficulty at the 1 of July 2008; this aid could also be granted to undertakings which weren't in difficulty at that date, but began to face difficulties later, as a consequence of the global financial and economic crisis;

stthe aid is granted until December 31 , 2010, etc.

In order to encourage, even more, the access to financing and to reduce the banks' current powerful aversion to risk, guarantees on loans subsidized for a limited period of time may represent an appropriate and well targeted solution to facilitate the access of undertakings to financing. As a consequence, the Commission considers these state aids compatible with the common market, subject to the fulfillment of some cumulative conditions:

11 Comunicare a Comisiei către Consiliul European, COM(2008) 800.12 Regulamentul CE nr. 1998/2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

nr.L379/28.12.2006.

13 Communication from the Commission to the European Council, COM (2008) 800.14 Commission Regulation (EC) no 1998/2006 of December 15th 2006 on the application of Articles 87 and 88 of the Treaty to de minimis aid, OJ L 379 of

December 28th 2006.

14

pentru IMM-uri, reducerea primei anuale care trebuie plătită pentru garanţii nu trebuie să depăşească 25%% iar pentru societăţile mari 15%;valoarea maximă a împrumutului nu va depăşi costul salarial anual total al beneficiarului pentru 2008. În cazul societăţilor create începând cu 1 ianuarie 2008, valoarea maximă a împrumutului nu poate depăşi costul salarial anual estimat pentru primi doi ani de activitate;

garanţiile se acordă până la 31 decembrie 2010;

garanţia nu poate depăşi 90% din împrumut, pe perioada acestuia;garanţia se poate aplica împrumuturilor pentru investiţii şi/sau pentru capital de lucru;reducerea primei de garanţie nu poate fi aplicată decât pe o perioadă de cel mult doi ani de la acordarea garanţiei. Dacă durata împrumutului depăşeşte doi ani, statele membre pot aplica pentru o perioadă suplimentară de opt ani primele de siguranţă cuprinse în anexa la Comunicarea CE privind Cadrul comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat, fără reducere;

ajutorul este acordat societăţilor care nu erau în dificultate la 1 iulie 2008; acesta se poate acorda şi societăţilor care nu erau în dificultate la acea dată, dar au început să se confrunte cu greutăţi ulterior, ca urmare a crizei financiare şi economice mondiale.

Societăţile pot întâmpina greutăţi în a găsi finanţare în circumstanţele actuale ale pieţei. Prin urmare, în statele membre se pot acorda împrumuturi publice sau private cu o rată a dobânzii cel puţin egală cu rata la vedere a băncii centrale la care se adaugă o primă. Elementul de ajutor conţinut în diferenţa dintre această rată a dobânzii şi rata de referinţă definită în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă

15şi de scont va fi considerat, temporar, a fi compatibil cu Tratatul CE sub rezerva îndeplinirii condiţiilor următoare:

această metodă se aplică tuturor contractelor încheiate până la 31 decembrie 2010, indiferent de durată; ratele dobânzii reduse pot fi aplicate pentru

plăţi ale dobânzii înainte de 31 decembrie 2012; după această dată, împrumuturilor trebuie să li se aplice o rată a dobânzii cel puţin egală cu rata definită în Comunicarea privind rata de referinţă şi de scont;

ajutorul este acordat societăţilor care nu erau în dificultate la 1 iulie 2008; acesta se poate acorda şi societăţilor care nu erau în dificultate la acea dată, dar au început să se confrunte cu greutăţi ulterior, ca urmare a crizei financiare şi economice mondiale.

Din cauza crizei financiare actuale, societăţile întâmpină, de asemenea, mai multe dificultăţi pentru a avea acces la finanţare în vederea fabricării de produse mai ecologice. Este posibil ca ajutorul sub formă de garanţii să nu fie suficient pentru a finanţa proiectele costisitoare care vizează sporirea protecţiei mediului prin adaptarea anticipată la standardele viitoare, care nu au intrat încă în vigoare, sau prin adoptarea de standarde mai stricte decât acestea. Prin urmare, măsurile suplimentare sub formă de împrumuturi publice sau private subvenţionate ar putea încuraja fabricarea de „produse ecologice”.

Subvenţiile la rata dobânzii pentru împrumuturile destinate finanţării proiectelor constând în fabricarea de noi produse care îmbunătăţesc în mod semnificativ protecţia mediului pot fi considerate compatibile dacă îndeplinesc mai multe condiţii cumulative, printre care:

ajutorul este necesar pentru lansarea unui nou proiect; pentru proiectele existente, ajutorul poate fi acordat în cazul în care devine necesar pentru continuarea proiectului, din cauza noii

situații economice;ajutorul este acordat numai pentru proiectele constând în fabricarea de produse ce implică adaptarea anticipată la viitoarele standarde comunitare privind produsele care sporesc

nivelul de protecție a mediului şi care nu au intrat încă în vigoare sau proiecte ce implică respectarea de standarde mai stricte decât acestea;

15

for SMEs, the reduction of the annual premium that has to be paid for guarantees should not exceed 25%, while for large companies 15%;the maximum amount of the loan should not exceed the total annual wage cost of the beneficiary for the year 2008. In case of

stundertakings founded starting with the 1 of January 2008, the total amount of the loan cannot exceed the estimated annual wage cost for the first two years of activity;

stthe guarantees should be granted until the 31 of December 2010;the guarantee cannot exceed 90% of the loan, during its period;the guarantee applies to loans for investments and/or working capital;the reduction of the guarantee premium can only be applied for a period of maximum two years from the granting of the guarantee. If the duration of the loan exceeds two years, the member states could apply, for an additional period of eight years, for the safety premiums contained in the annex to the EC Communication regarding the temporary community Framework for state aid measures, without reduction;the aid is granted to undertakings which

stweren't in difficulty at the 1 of July 2008; the aid might also be granted to undertakings which weren't in difficulty at that date, but began confronting with difficulties later, as a consequence of the global financial and economic crisis.

Undertakings could face difficulties when trying to f ind f inancing in the current market circumstances. Consequently, in member states, private or public loans can be granted, with a rate at least equal to the visible rate of the central bank, to which a premium is added. The element of aid included in the difference between this rate of interest and the rate of interest defined in the Commission Communication on the revision of the method for setting the reference and discount

16rates , will be considered, on a temporary basis, to be compatible with the EC Treaty subject to fulfilling the following conditions:

this method applies to all contracts closed stuntil the 31 of December 2010, no matter

the length of them; the reduced rates of interest may be applied

stfor payments of interests prior to the 31 of December 2012; starting with this date, the loans should be charged with an interest rate at least equal with the rate defined in the Communication on the reference and discount rate.

the aid is granted to undertakings which stweren't in difficulty at the 1 of July 2008; the

aid might also be granted to undertakings which weren't in difficulty at that date, but began confronting with difficulties later, as a consequence of the global financial and economic crisis.

Because of the current financial crisis, undertakings face, as well, more difficulties in order to gain access to financing for the manufacturing of more ecological products. It's possible that the aid in the form of guarantees might not be sufficient to finance the costly projects which aim to increase the protection of the environment through the anticipated adaptation to future standards, which haven't yet come into force, or by adopting even more stringent standards than these. Consequently, the additional measures of public or private subsidized loans may encourage the manufacturing of “ecological products”.

Interest rate subsidies for loans destined to finance projects consisting in manufacturing new products, which significantly improve the environmental protection, may be considered compatible if they meet several cumulative conditions, including:

the aid is necessary in order to launch a new project; for existing projects, the aid could be granted in case the project cannot continue without it, because of the new economic situation;

the aid is granted only for the projects consisting in the manufacturing of products that imply the anticipated adaptation to the future community standards concerning the products that increase the level of environmental protection and that have not

15 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C14/19.01.2008. 16 OJ C14 of 19.01.2008.

14

pentru IMM-uri, reducerea primei anuale care trebuie plătită pentru garanţii nu trebuie să depăşească 25%% iar pentru societăţile mari 15%;valoarea maximă a împrumutului nu va depăşi costul salarial anual total al beneficiarului pentru 2008. În cazul societăţilor create începând cu 1 ianuarie 2008, valoarea maximă a împrumutului nu poate depăşi costul salarial anual estimat pentru primi doi ani de activitate;

garanţiile se acordă până la 31 decembrie 2010;

garanţia nu poate depăşi 90% din împrumut, pe perioada acestuia;garanţia se poate aplica împrumuturilor pentru investiţii şi/sau pentru capital de lucru;reducerea primei de garanţie nu poate fi aplicată decât pe o perioadă de cel mult doi ani de la acordarea garanţiei. Dacă durata împrumutului depăşeşte doi ani, statele membre pot aplica pentru o perioadă suplimentară de opt ani primele de siguranţă cuprinse în anexa la Comunicarea CE privind Cadrul comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat, fără reducere;

ajutorul este acordat societăţilor care nu erau în dificultate la 1 iulie 2008; acesta se poate acorda şi societăţilor care nu erau în dificultate la acea dată, dar au început să se confrunte cu greutăţi ulterior, ca urmare a crizei financiare şi economice mondiale.

Societăţile pot întâmpina greutăţi în a găsi finanţare în circumstanţele actuale ale pieţei. Prin urmare, în statele membre se pot acorda împrumuturi publice sau private cu o rată a dobânzii cel puţin egală cu rata la vedere a băncii centrale la care se adaugă o primă. Elementul de ajutor conţinut în diferenţa dintre această rată a dobânzii şi rata de referinţă definită în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referinţă

15şi de scont va fi considerat, temporar, a fi compatibil cu Tratatul CE sub rezerva îndeplinirii condiţiilor următoare:

această metodă se aplică tuturor contractelor încheiate până la 31 decembrie 2010, indiferent de durată; ratele dobânzii reduse pot fi aplicate pentru

plăţi ale dobânzii înainte de 31 decembrie 2012; după această dată, împrumuturilor trebuie să li se aplice o rată a dobânzii cel puţin egală cu rata definită în Comunicarea privind rata de referinţă şi de scont;

ajutorul este acordat societăţilor care nu erau în dificultate la 1 iulie 2008; acesta se poate acorda şi societăţilor care nu erau în dificultate la acea dată, dar au început să se confrunte cu greutăţi ulterior, ca urmare a crizei financiare şi economice mondiale.

Din cauza crizei financiare actuale, societăţile întâmpină, de asemenea, mai multe dificultăţi pentru a avea acces la finanţare în vederea fabricării de produse mai ecologice. Este posibil ca ajutorul sub formă de garanţii să nu fie suficient pentru a finanţa proiectele costisitoare care vizează sporirea protecţiei mediului prin adaptarea anticipată la standardele viitoare, care nu au intrat încă în vigoare, sau prin adoptarea de standarde mai stricte decât acestea. Prin urmare, măsurile suplimentare sub formă de împrumuturi publice sau private subvenţionate ar putea încuraja fabricarea de „produse ecologice”.

Subvenţiile la rata dobânzii pentru împrumuturile destinate finanţării proiectelor constând în fabricarea de noi produse care îmbunătăţesc în mod semnificativ protecţia mediului pot fi considerate compatibile dacă îndeplinesc mai multe condiţii cumulative, printre care:

ajutorul este necesar pentru lansarea unui nou proiect; pentru proiectele existente, ajutorul poate fi acordat în cazul în care devine necesar pentru continuarea proiectului, din cauza noii

situații economice;ajutorul este acordat numai pentru proiectele constând în fabricarea de produse ce implică adaptarea anticipată la viitoarele standarde comunitare privind produsele care sporesc

nivelul de protecție a mediului şi care nu au intrat încă în vigoare sau proiecte ce implică respectarea de standarde mai stricte decât acestea;

15

for SMEs, the reduction of the annual premium that has to be paid for guarantees should not exceed 25%, while for large companies 15%;the maximum amount of the loan should not exceed the total annual wage cost of the beneficiary for the year 2008. In case of

stundertakings founded starting with the 1 of January 2008, the total amount of the loan cannot exceed the estimated annual wage cost for the first two years of activity;

stthe guarantees should be granted until the 31 of December 2010;the guarantee cannot exceed 90% of the loan, during its period;the guarantee applies to loans for investments and/or working capital;the reduction of the guarantee premium can only be applied for a period of maximum two years from the granting of the guarantee. If the duration of the loan exceeds two years, the member states could apply, for an additional period of eight years, for the safety premiums contained in the annex to the EC Communication regarding the temporary community Framework for state aid measures, without reduction;the aid is granted to undertakings which

stweren't in difficulty at the 1 of July 2008; the aid might also be granted to undertakings which weren't in difficulty at that date, but began confronting with difficulties later, as a consequence of the global financial and economic crisis.

Undertakings could face difficulties when trying to f ind f inancing in the current market circumstances. Consequently, in member states, private or public loans can be granted, with a rate at least equal to the visible rate of the central bank, to which a premium is added. The element of aid included in the difference between this rate of interest and the rate of interest defined in the Commission Communication on the revision of the method for setting the reference and discount

16rates , will be considered, on a temporary basis, to be compatible with the EC Treaty subject to fulfilling the following conditions:

this method applies to all contracts closed stuntil the 31 of December 2010, no matter

the length of them; the reduced rates of interest may be applied

stfor payments of interests prior to the 31 of December 2012; starting with this date, the loans should be charged with an interest rate at least equal with the rate defined in the Communication on the reference and discount rate.

the aid is granted to undertakings which stweren't in difficulty at the 1 of July 2008; the

aid might also be granted to undertakings which weren't in difficulty at that date, but began confronting with difficulties later, as a consequence of the global financial and economic crisis.

Because of the current financial crisis, undertakings face, as well, more difficulties in order to gain access to financing for the manufacturing of more ecological products. It's possible that the aid in the form of guarantees might not be sufficient to finance the costly projects which aim to increase the protection of the environment through the anticipated adaptation to future standards, which haven't yet come into force, or by adopting even more stringent standards than these. Consequently, the additional measures of public or private subsidized loans may encourage the manufacturing of “ecological products”.

Interest rate subsidies for loans destined to finance projects consisting in manufacturing new products, which significantly improve the environmental protection, may be considered compatible if they meet several cumulative conditions, including:

the aid is necessary in order to launch a new project; for existing projects, the aid could be granted in case the project cannot continue without it, because of the new economic situation;

the aid is granted only for the projects consisting in the manufacturing of products that imply the anticipated adaptation to the future community standards concerning the products that increase the level of environmental protection and that have not

15 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C14/19.01.2008. 16 OJ C14 of 19.01.2008.

16

pentru produsele ce implică adaptarea anticipată la viitoarele standarde comunitare în domeniul mediului sau adoptarea de standarde mai stricte decât acestea, investiţia începe la 31 decembrie 2010 cel târziu, cu obiectivul de a pune produsul pe piaţă cu cel puţin doi ani înainte de intrarea în vigoare a standardului;

împrumuturile sunt acordate până la 31 decembrie 2010;

întreprinderile pot beneficia de o reducere a ratei dobânzii de 25% pentru societăţile mari, şi respectiv 50% pentru IMM-uri;

rata dobânzii subvenţionată se aplică o perioadă de cel mult 2 ani de la acordarea împrumutului, etc.

Tulburările de pe piaţa financiară au afectat în mod negativ piaţa de capital de risc a IMM-urilor aflate în fază incipientă de dezvoltare prin restrângerea

disponibilității capitalului de risc. Din cauza

percepției actuale privind existența unor riscuri mult mai mari asociate capitalului de risc legate de incertitudini ce rezultă din posibilitatea unor aşteptări reduse în ceea ce priveşte randamentul, în prezent investitorii tind să investească mai degrabă în active mai sigure, ale căror riscuri sunt

mai uşor de evaluat în comparație cu cele asociate

investițiilor cu capital de risc.

În consecinţă, anumite limitări prevăzute de Orientările comunitare privind ajutorul de stat în vederea promovării investiţiilor de capital de risc în

17întreprinderile mici şi mijlocii au fost modificate temporar până la 31 decembrie 2010. Principalele modificări se referă la:

mărirea tranşelor de finanţare maxime de la 1,5 milioane euro la 2,5 milioane euro, pentru IMM-ul beneficiar pe o perioadă de douăsprezece luni;

micşorarea cantităţii minime de fonduri care urmează să fie acordate de investitori privaţi de la 50% la 30% în cazul zonele neasistate;

Această adaptare temporară a orientărilor nu se aplică măsurilor de capital de risc care fac obiectul Regulamentului general de

18exceptare pe categorii de ajutoare .

Asigurarea creditelor la export pe termen scurt poate reprezenta o soluţie pentru deblocarea tranzacţiilor intracomunitare şi nu numai. Pentru aceasta Comisia Europeană permite până la data de 31 decembrie 2010 acoperirea de către stat a riscurilor ataşate creditelor contractate pentru susţinerea operaţiunilor de export în condiţiile în care statele membre pot demonstra lipsa unor asiguratori privaţi care să preia aceste riscuri, prin furnizarea unor elemente suficiente de probă cu privire la indisponibilitatea acoperirii riscurilor pe

piața asigurărilor private.

Măsurile de ajutor de stat menţionate trebuie notificate ex-ante Comisiei Europene. Comisia este hotărâtă să asigure autorizarea rapidă a măsurilor de ajutor de stat aferente crizei actuale cu condiţia ca statele membre să asigure o cooperare strânsă şi să furnizeze informaţii complete.

Până la 31 iulie 2009, statele membre trebuie să prezinte Comisiei o listă a schemelor instituite în baza acestor prevederi.

Totodată, statele membre trebuie să se asigure că păstrează evidenţe detaliate privind acordarea ajutoarelor. Aceste înregistrări, care trebuie să conţină toate informaţiile necesare pentru a se stabili că au fost respectate condiţiile, trebuie păstrate timp de 10 ani şi furnizate, la cerere, Comisiei. În special, statele membre trebuie să fi obţinut informaţii care să demonstreze că beneficiarii ajutoarelor nu erau societăţi aflate în dificultate la 1 iulie 2008.

În plus, statele membre ar trebui să prezinte Comisiei până la data de 31 octombrie 2009 un raport cu privire la măsurile instituite în baza prezentei comunicări. În special, raportul ar trebui să prezinte elemente care să indice necesitatea menţinerii de către Comisie după 31 decembrie 2009 a acestor măsuri, precum şi informaţii detaliate cu privire la beneficiile de mediu ale împrumuturilor subvenţionate.

4. Monitorizarea şi raportarea ajutoarelor de stat acordate

Statele membre

17

yet come into force or projects that imply the keeping of even more stringent standards than these;

for the products that imply the anticipated adaptation to the future community standards in the environmental field or the adoption of more stringent standards than these, the investment begins, the latest, on

stthe 31 of December 2010, with the objective of placing the product on the market with at least two years before the standard comes into force;

stloans are granted until the 31 of December 2010;

undertakings may benefit from a reduction in the interest rate of 25% for large companies and respectively 50% for SMEs;

the subsidized rate of interest applies for a period of maximum 2 years from the granting of the loan, etc.

The disturbances on the financial market have negatively affected the risk capital market of the SMEs in the early stages of development by restricting the availability of risk capital. Because of the current perception of the existence of much higher risks associated with risk capital related to uncertainties arising from the possibility of some low expectations regarding the yield, investors now tend to rather invest in safer assets, whose risks are easier to evaluate by comparison with those associated with the risk capital investments.

Consequently, some limitations provided by the “Community guidelines on State aid to promote risk capital investments in small and medium sized

19enterprises” have been temporary modified until stthe 31 of December 2010. The main amendments

refer to:increasing the maximum funding tranches from 1,5 million Euros to 2,5 million Euros, for the beneficiary SME, for a period of 12 months;lowering the minimum amount of funds to be provided by private investors, from 50% to 30% in case of unassisted areas; This temporary adjustment of the guidelines is not applicable to the risk capital measures covered by The General Block Exemption

20Regulation .Short-term export crediting insurance may represent a solution to unlock the intra-Community transactions and not only those. For

stthis, the European Commission allows, until the 31 of December 2010, the state to cover the risks attached to the contracted credits for sustaining the export operations in the conditions under which member states could prove the lack of some private investors which might assume these risks, by providing sufficient elements of proof regarding the unavailability of covering the risks on the private insurances market.

The mentioned state aid measures must be notified ex-ante to the European Commission. The Commission is determined to ensure quick approval of measures of state aid related to the current crisis, if the member states assure a close cooperation and provide complete information.

stUntil the 31 of July 2009, member states must submit to the Commission a list of the schemes established under these provisions.

At the same time, member states must ensure that they keep detailed records regarding the granting of the aids. These records, which have to contain all the necessary information in order to establish whether the conditions were met, must be kept for 10 years and provided, on request, to the Commission. In particular, member states must have obtained information showing that the beneficiaries of the aids weren't undertakings in

stdifficulty at the 1 of July 2008.

Additionally, member states should present the stCommission until the 31 of October 2009 a report

on the measures introduced under this notice. In particular, the report should present elements that indicate the necessity for the Commission to

stmaintain after the 31 of December 2009 these measures, as well as detailed information regarding the environmental benefits of the subsidized loans.

4. Monitoring and reporting of the granted state aids

17 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C194/18.08.2006.18 Regulamentul CE nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu Piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din Ttratat

publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L214/09.08.2008.

19 OJ C 194 of 18.08.2006.20 Regulation (EC) no 800/2008 of the 6th of August 2008 declaring certain categories of aid compatible with the common market in application of Articles 87

and 88 of the Treaty (General Block exemption Regulation) OJ L214 of 09.08.2008.

20Regulation .

16

pentru produsele ce implică adaptarea anticipată la viitoarele standarde comunitare în domeniul mediului sau adoptarea de standarde mai stricte decât acestea, investiţia începe la 31 decembrie 2010 cel târziu, cu obiectivul de a pune produsul pe piaţă cu cel puţin doi ani înainte de intrarea în vigoare a standardului;

împrumuturile sunt acordate până la 31 decembrie 2010;

întreprinderile pot beneficia de o reducere a ratei dobânzii de 25% pentru societăţile mari, şi respectiv 50% pentru IMM-uri;

rata dobânzii subvenţionată se aplică o perioadă de cel mult 2 ani de la acordarea împrumutului, etc.

Tulburările de pe piaţa financiară au afectat în mod negativ piaţa de capital de risc a IMM-urilor aflate în fază incipientă de dezvoltare prin restrângerea

disponibilității capitalului de risc. Din cauza

percepției actuale privind existența unor riscuri mult mai mari asociate capitalului de risc legate de incertitudini ce rezultă din posibilitatea unor aşteptări reduse în ceea ce priveşte randamentul, în prezent investitorii tind să investească mai degrabă în active mai sigure, ale căror riscuri sunt

mai uşor de evaluat în comparație cu cele asociate

investițiilor cu capital de risc.

În consecinţă, anumite limitări prevăzute de Orientările comunitare privind ajutorul de stat în vederea promovării investiţiilor de capital de risc în

17întreprinderile mici şi mijlocii au fost modificate temporar până la 31 decembrie 2010. Principalele modificări se referă la:

mărirea tranşelor de finanţare maxime de la 1,5 milioane euro la 2,5 milioane euro, pentru IMM-ul beneficiar pe o perioadă de douăsprezece luni;

micşorarea cantităţii minime de fonduri care urmează să fie acordate de investitori privaţi de la 50% la 30% în cazul zonele neasistate;

Această adaptare temporară a orientărilor nu se aplică măsurilor de capital de risc care fac obiectul Regulamentului general de

18exceptare pe categorii de ajutoare .

Asigurarea creditelor la export pe termen scurt poate reprezenta o soluţie pentru deblocarea tranzacţiilor intracomunitare şi nu numai. Pentru aceasta Comisia Europeană permite până la data de 31 decembrie 2010 acoperirea de către stat a riscurilor ataşate creditelor contractate pentru susţinerea operaţiunilor de export în condiţiile în care statele membre pot demonstra lipsa unor asiguratori privaţi care să preia aceste riscuri, prin furnizarea unor elemente suficiente de probă cu privire la indisponibilitatea acoperirii riscurilor pe

piața asigurărilor private.

Măsurile de ajutor de stat menţionate trebuie notificate ex-ante Comisiei Europene. Comisia este hotărâtă să asigure autorizarea rapidă a măsurilor de ajutor de stat aferente crizei actuale cu condiţia ca statele membre să asigure o cooperare strânsă şi să furnizeze informaţii complete.

Până la 31 iulie 2009, statele membre trebuie să prezinte Comisiei o listă a schemelor instituite în baza acestor prevederi.

Totodată, statele membre trebuie să se asigure că păstrează evidenţe detaliate privind acordarea ajutoarelor. Aceste înregistrări, care trebuie să conţină toate informaţiile necesare pentru a se stabili că au fost respectate condiţiile, trebuie păstrate timp de 10 ani şi furnizate, la cerere, Comisiei. În special, statele membre trebuie să fi obţinut informaţii care să demonstreze că beneficiarii ajutoarelor nu erau societăţi aflate în dificultate la 1 iulie 2008.

În plus, statele membre ar trebui să prezinte Comisiei până la data de 31 octombrie 2009 un raport cu privire la măsurile instituite în baza prezentei comunicări. În special, raportul ar trebui să prezinte elemente care să indice necesitatea menţinerii de către Comisie după 31 decembrie 2009 a acestor măsuri, precum şi informaţii detaliate cu privire la beneficiile de mediu ale împrumuturilor subvenţionate.

4. Monitorizarea şi raportarea ajutoarelor de stat acordate

Statele membre

17

yet come into force or projects that imply the keeping of even more stringent standards than these;

for the products that imply the anticipated adaptation to the future community standards in the environmental field or the adoption of more stringent standards than these, the investment begins, the latest, on

stthe 31 of December 2010, with the objective of placing the product on the market with at least two years before the standard comes into force;

stloans are granted until the 31 of December 2010;

undertakings may benefit from a reduction in the interest rate of 25% for large companies and respectively 50% for SMEs;

the subsidized rate of interest applies for a period of maximum 2 years from the granting of the loan, etc.

The disturbances on the financial market have negatively affected the risk capital market of the SMEs in the early stages of development by restricting the availability of risk capital. Because of the current perception of the existence of much higher risks associated with risk capital related to uncertainties arising from the possibility of some low expectations regarding the yield, investors now tend to rather invest in safer assets, whose risks are easier to evaluate by comparison with those associated with the risk capital investments.

Consequently, some limitations provided by the “Community guidelines on State aid to promote risk capital investments in small and medium sized

19enterprises” have been temporary modified until stthe 31 of December 2010. The main amendments

refer to:increasing the maximum funding tranches from 1,5 million Euros to 2,5 million Euros, for the beneficiary SME, for a period of 12 months;lowering the minimum amount of funds to be provided by private investors, from 50% to 30% in case of unassisted areas; This temporary adjustment of the guidelines is not applicable to the risk capital measures covered by The General Block Exemption

20Regulation .Short-term export crediting insurance may represent a solution to unlock the intra-Community transactions and not only those. For

stthis, the European Commission allows, until the 31 of December 2010, the state to cover the risks attached to the contracted credits for sustaining the export operations in the conditions under which member states could prove the lack of some private investors which might assume these risks, by providing sufficient elements of proof regarding the unavailability of covering the risks on the private insurances market.

The mentioned state aid measures must be notified ex-ante to the European Commission. The Commission is determined to ensure quick approval of measures of state aid related to the current crisis, if the member states assure a close cooperation and provide complete information.

stUntil the 31 of July 2009, member states must submit to the Commission a list of the schemes established under these provisions.

At the same time, member states must ensure that they keep detailed records regarding the granting of the aids. These records, which have to contain all the necessary information in order to establish whether the conditions were met, must be kept for 10 years and provided, on request, to the Commission. In particular, member states must have obtained information showing that the beneficiaries of the aids weren't undertakings in

stdifficulty at the 1 of July 2008.

Additionally, member states should present the stCommission until the 31 of October 2009 a report

on the measures introduced under this notice. In particular, the report should present elements that indicate the necessity for the Commission to

stmaintain after the 31 of December 2009 these measures, as well as detailed information regarding the environmental benefits of the subsidized loans.

4. Monitoring and reporting of the granted state aids

17 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C194/18.08.2006.18 Regulamentul CE nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu Piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din Ttratat

publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L214/09.08.2008.

19 OJ C 194 of 18.08.2006.20 Regulation (EC) no 800/2008 of the 6th of August 2008 declaring certain categories of aid compatible with the common market in application of Articles 87

and 88 of the Treaty (General Block exemption Regulation) OJ L214 of 09.08.2008.

20Regulation .

18

Statele membre trebuie să furnizeze aceste informaţii pentru fiecare an ulterior, înainte de 31 octombrie a fiecărui an.

Comisia poate solicita informaţii suplimentare cu privire la ajutorul acordat, pentru a verifica dacă s-au respectat condiţiile prevăzute în decizia Comisiei de aprobare a măsurii de ajutor.

În contextul actual, provocarea pentru Comisie este de a menţine concurenţa în faţa presiunilor politice şi sociale de rezolvare cât mai rapidă a crizei economice, fapt care ar submina obiectivul declarat de a se acorda ajutoare de stat mai puţine şi mai bine orientate.

5. Consideraţii finale

Neelie Kroes, comisarul european pentru concurenţă, declara la întrunirea de la Paris a Comitetului pentru concurenţă al OECD, din 17 februarie 2009, că „trebuie să fim flexibili în proceduri dar nu în principii” şi că centrul de greutate, când este vorba de ajutoare de stat, trebuie să fie pus pe calitate şi nu pe cantitate. Cu toate acestea, în anumite condiţii, este necesară acordarea temporară de noi ajutoare de stat. Expansiunea rapidă a crizei impune aplicarea normelor privind ajutoarele de stat astfel încât să existe o flexibilitate maximă în soluţionarea crizei, menţinânduse, în acelaşi timp, condiţii de egalitate pe piaţă şi evitându-se restricţionarea nejustificată a concurenţei.

Deşi ajutoarele de stat nu reprezintă o rezolvare miraculoasă a dificultăţilor actuale, sprijinul public bine orientat către agenţii economici ar putea constitui o componentă benefică în efortul general atât de a debloca creditarea societăţilor, cât şi de a încuraja continuarea investiţiilor atât de necesare pentru obţinerea unor beneficii pe termen lung pentru cetăţenii Europei.

19

Member States must submit this information for stevery subsequent year, prior to the 31 of October

of each year.

The Commission might request additional information regarding the aid granted, in order to verify if it met the conditions provided in the Commission's decision to approve the state aid measure.

In this present context, the challenge for the Commission is to maintain competition ahead of the political and social pressures of resolving as quickly as possible the crisis, which would undermine the declared objective of granting fewer and better orientated state aids.

5. Final considerations

Neelie Kroes, the European commissioner for competition, declared at a competition Committee

thof the OECD reunion in Paris, held on the 17 of February 2009, that “we need be flexible on procedures, but not on principles” and that the center of gravity, when it comes to state aids, should be on quality and not on quantity. However, in some situations, the temporary granting of new state aids is necessary. The rapid expansion of the crisis requires the application of state aid norms, in order to have a maximum flexibility in resolving the crisis, while at the same time keeping conditions of equality on the market and avoiding an unjustified restriction of competition.

Although state aids do not represent a miraculous salvation from the current difficulties, a well orientated public support towards undertakings might represent a beneficial component in the general effort to unlock the undertakings' crediting, as well as to encourage the continuation of the investments that are so necessary in order to obtain some long-term benefits for the citizens of Europe.

18

Statele membre trebuie să furnizeze aceste informaţii pentru fiecare an ulterior, înainte de 31 octombrie a fiecărui an.

Comisia poate solicita informaţii suplimentare cu privire la ajutorul acordat, pentru a verifica dacă s-au respectat condiţiile prevăzute în decizia Comisiei de aprobare a măsurii de ajutor.

În contextul actual, provocarea pentru Comisie este de a menţine concurenţa în faţa presiunilor politice şi sociale de rezolvare cât mai rapidă a crizei economice, fapt care ar submina obiectivul declarat de a se acorda ajutoare de stat mai puţine şi mai bine orientate.

5. Consideraţii finale

Neelie Kroes, comisarul european pentru concurenţă, declara la întrunirea de la Paris a Comitetului pentru concurenţă al OECD, din 17 februarie 2009, că „trebuie să fim flexibili în proceduri dar nu în principii” şi că centrul de greutate, când este vorba de ajutoare de stat, trebuie să fie pus pe calitate şi nu pe cantitate. Cu toate acestea, în anumite condiţii, este necesară acordarea temporară de noi ajutoare de stat. Expansiunea rapidă a crizei impune aplicarea normelor privind ajutoarele de stat astfel încât să existe o flexibilitate maximă în soluţionarea crizei, menţinânduse, în acelaşi timp, condiţii de egalitate pe piaţă şi evitându-se restricţionarea nejustificată a concurenţei.

Deşi ajutoarele de stat nu reprezintă o rezolvare miraculoasă a dificultăţilor actuale, sprijinul public bine orientat către agenţii economici ar putea constitui o componentă benefică în efortul general atât de a debloca creditarea societăţilor, cât şi de a încuraja continuarea investiţiilor atât de necesare pentru obţinerea unor beneficii pe termen lung pentru cetăţenii Europei.

19

Member States must submit this information for stevery subsequent year, prior to the 31 of October

of each year.

The Commission might request additional information regarding the aid granted, in order to verify if it met the conditions provided in the Commission's decision to approve the state aid measure.

In this present context, the challenge for the Commission is to maintain competition ahead of the political and social pressures of resolving as quickly as possible the crisis, which would undermine the declared objective of granting fewer and better orientated state aids.

5. Final considerations

Neelie Kroes, the European commissioner for competition, declared at a competition Committee

thof the OECD reunion in Paris, held on the 17 of February 2009, that “we need be flexible on procedures, but not on principles” and that the center of gravity, when it comes to state aids, should be on quality and not on quantity. However, in some situations, the temporary granting of new state aids is necessary. The rapid expansion of the crisis requires the application of state aid norms, in order to have a maximum flexibility in resolving the crisis, while at the same time keeping conditions of equality on the market and avoiding an unjustified restriction of competition.

Although state aids do not represent a miraculous salvation from the current difficulties, a well orientated public support towards undertakings might represent a beneficial component in the general effort to unlock the undertakings' crediting, as well as to encourage the continuation of the investments that are so necessary in order to obtain some long-term benefits for the citizens of Europe.

Cu un record de participare, circa 2500 de persoane printre care 40 de şefi de state şi guverne, reuniunea de la Davos de anul acesta a adus în prim plan criza mondială şi încercări timide de găsire a unor soluţii. Pe fondul resimţirii din plin a efectelor crizei economico-financiare, toate statele, comunităţile şi companiile sunt forţate să-şi revizuiască propriile evaluări legate de viitor şi să-şi regândească strategiile. Conturarea unei noi forme a lumii după criză a avut în vedere 6 obiective:

promovarea stabilităţii în sistemul financiar şi revigorarea creşterii economice globale;asigurarea unei guvernări eficiente la nivel naţional şi regional pe termen lung;modificări în asigurarea sustenabilităţii şi dezvoltării economiilor;conturarea de noi valori şi principii de leadership în perioada post-criză;catalizarea noului val de creştere către inovare, ştiinţă şi tehnologie;înţelegerea implicaţiilor modelelor de afaceri în industrie.

a)

b)

c)

d)

e)

f)

Confirmările celor mai importanţi factori decidenţi din mediile guvernamentale, afaceri şi societatea civilă reflectă nevoia de creştere sistematică şi interdisciplinară pe toate planurile economice, politice, tehnologice şi sociale.

Prezent la reuniunea de la Davos, cunoscutul economist Joseph Stiglitz aprecia că „în timp ce liderii economici vorbeau despre experienţele lor, puteai aproape literalmente simţi cum se întuneca cerul. Atmosfera a fost foarte bine ilustrată de un vorbitor, care sugera că am înlocuit sintagma "boom şi prăbuşire" cu "boom şi armaghedon". Consensul care se contura era că prognoza FMI pe 2009 – dată publicităţii la începutul întrunirii (aceasta se referea la o stagnare globală cu cea mai mică creştere din perioada postbelică) – era optimistă. Singurul ton mai înălţător a fost dat de remarca unui participant care spunea ca prognozele care întrunesc consensul la Davos sunt aproape întotdeauna greşite, aşa că de această dată prognoza va fi de un pesimism exagerat. La fel de remarcabilă a fost şi pierderea încrederii în pieţe (s.n). Într-o sesiune de brainstorming cu o rată mare de participare, cei din sală au fost rugaţi să spună care cred ca este principala eroare ce a dus la criză. Răspunsul

20

Rezumat

Într-un orizont al incertitudinilor şi manifestării agresive a efectelor crizei economico-financiare la nivel mondial, reuniunea de la Davos din 2009 a avut o temă cel puţin „futuristă”, prin încercarea de a trasa conturul lumii după încheierea crizei. Tema reuniunii „Formarea lumii în perioada post – criză” ar induce la o primă vedere impresia că sfârşitul crizei este aproape, permiţând suficiente speculaţii legate de o nouă formă a economiei globale. Cu toate acestea, glasurile participanţilor, uneori timide iar alteori puternice, nu au confirmat o potenţială încheiere a perioadei de criză, ci mai degrabă au reprezentat încercări timide de găsire a unor soluţii de ieşire din acest impas, marcate de tensiuni şi divergenţe. Ca şi până acum, România a urmărit reacţiile şi comentariile reuniunii de la Davos de pe o poziţie pasivă, fiind absentă an de an de la aceste reuniuni internaţionale.

Cuvinte cheie: criză, măsuri, efecte, sprijin pentru dezvoltare, stabilitate financiară.

DAVOS 2009 – ÎNTRE „CHINGILE” CRIZEI ŞI „GLASUL” PARTICIPANŢILOR

21Jozsef Nandor NEMENYI22Carmen BUCUR

DAVOS 2009 – ÎNTRE „CHINGILE” CRIZEI ŞI „GLASUL” PARTICIPANŢILOR

21Jozsef Nandor NEMENYI22Carmen BUCUR

Registering a record participation - around 2,500 attendants of whom 40 heads of state and government - , this year's Davos reunion brought the world crisis and the related shallow attempts at finding solutions into the spotlight. On the background of the very perceptible effects of the economic and financial crisis, all states, communities and companies are forced to review their assessments of the future situation and to rethink their strategies. The new draw-up of the world after the crisis envisages 6 objectives:

promoting stability within the financial system and reviving global economic growth;ensuring an efficient long-term governance at national and regional level;adjustments in providing the sustainability and the development of economies;creating new leadership values and principles in the post-crisis period;accelerating the new growth wave in the f ie lds of innovat ion, science and technologies;understanding the implications of the business models within industries.

a)

b)

c)

d)

e)

f)

The opinions of the most important decision-making factors of the governmental, business and civil society areas reflect the need of systematic and interdisciplinary growth of the economic, politic, technological and social environments.

The well known economist Joseph Stiglitz also attended the Davos reunion. He said that “as business leaders shared their experiences, one could almost feel the clouds darkening. The spirit was captured by one speaker who suggested that we had gone from "boom and bust" to "boom and Armageddon". The emerging consensus was that the IFM forecast for 2009, issued as the meeting convened, of global stagnation – the lowest growth in the post-war period – was optimistic. The only upbeat note was struck by someone who remarked that Davos consensus forecasts are almost always wrong, so perhaps this time it would prove excessively pessimistic. Equally striking was the loss of faith in markets. In a widely attended brainstorming session at which participants were asked what single failure accounted for the crisis, there was a resounding answer: the belief that markets were self-correcting. The so-called "efficient markets" model, which holds that prices fully and

21

DAVOS 2009 – BETWEEN THE “GIRTHS” OF THE CRISIS AND THE “VOICE” OF THE PARTICIPANTS

23Jozsef Nandor NEMENYI24Carmen BUCUR

DAVOS 2009 – BETWEEN THE “GIRTHS” OF THE CRISIS AND THE “VOICE” OF THE PARTICIPANTS

23Jozsef Nandor NEMENYI24Carmen BUCUR

25Abstract

While we are expecting worldwide uncertainties and aggressive manifestations of the economic and financial crisis, the 2009 Davos reunion focused on a “futuristic” subject, by attempting to sketch the future map of the word, as it will arise after the crisis. The theme of the reunion, “Shaping the Post-Crisis World”, seems to suggest that the end of the crisis is near, thus allowing sufficient speculations concerning a new structure of the global economy. However, the voice of the participants - shallow or powerful, by case - did not confirm a potential conclusion of the crisis period. It was rather a shallow attempt to find solutions for getting past the standstill, characterized by a set of tensions and divergences. As in the past, by not attending these international reunions, Romania took a passive approach on the reactions and comments of the Davos reunion.

Keywords: crisis, measures, effects, support for development, financial stability.

21 Consilier de concurenţă, Consiliul Concurenţei.22 Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze.

23 Competition counselor, Romanian Competition Council.24 Competition inspector, Research and Synthesis Directorate.25 Translated into English by Ioan D. Popa, competition inspector, Research and Synthesis Directorate.

Cu un record de participare, circa 2500 de persoane printre care 40 de şefi de state şi guverne, reuniunea de la Davos de anul acesta a adus în prim plan criza mondială şi încercări timide de găsire a unor soluţii. Pe fondul resimţirii din plin a efectelor crizei economico-financiare, toate statele, comunităţile şi companiile sunt forţate să-şi revizuiască propriile evaluări legate de viitor şi să-şi regândească strategiile. Conturarea unei noi forme a lumii după criză a avut în vedere 6 obiective:

promovarea stabilităţii în sistemul financiar şi revigorarea creşterii economice globale;asigurarea unei guvernări eficiente la nivel naţional şi regional pe termen lung;modificări în asigurarea sustenabilităţii şi dezvoltării economiilor;conturarea de noi valori şi principii de leadership în perioada post-criză;catalizarea noului val de creştere către inovare, ştiinţă şi tehnologie;înţelegerea implicaţiilor modelelor de afaceri în industrie.

a)

b)

c)

d)

e)

f)

Confirmările celor mai importanţi factori decidenţi din mediile guvernamentale, afaceri şi societatea civilă reflectă nevoia de creştere sistematică şi interdisciplinară pe toate planurile economice, politice, tehnologice şi sociale.

Prezent la reuniunea de la Davos, cunoscutul economist Joseph Stiglitz aprecia că „în timp ce liderii economici vorbeau despre experienţele lor, puteai aproape literalmente simţi cum se întuneca cerul. Atmosfera a fost foarte bine ilustrată de un vorbitor, care sugera că am înlocuit sintagma "boom şi prăbuşire" cu "boom şi armaghedon". Consensul care se contura era că prognoza FMI pe 2009 – dată publicităţii la începutul întrunirii (aceasta se referea la o stagnare globală cu cea mai mică creştere din perioada postbelică) – era optimistă. Singurul ton mai înălţător a fost dat de remarca unui participant care spunea ca prognozele care întrunesc consensul la Davos sunt aproape întotdeauna greşite, aşa că de această dată prognoza va fi de un pesimism exagerat. La fel de remarcabilă a fost şi pierderea încrederii în pieţe (s.n). Într-o sesiune de brainstorming cu o rată mare de participare, cei din sală au fost rugaţi să spună care cred ca este principala eroare ce a dus la criză. Răspunsul

20

Rezumat

Într-un orizont al incertitudinilor şi manifestării agresive a efectelor crizei economico-financiare la nivel mondial, reuniunea de la Davos din 2009 a avut o temă cel puţin „futuristă”, prin încercarea de a trasa conturul lumii după încheierea crizei. Tema reuniunii „Formarea lumii în perioada post – criză” ar induce la o primă vedere impresia că sfârşitul crizei este aproape, permiţând suficiente speculaţii legate de o nouă formă a economiei globale. Cu toate acestea, glasurile participanţilor, uneori timide iar alteori puternice, nu au confirmat o potenţială încheiere a perioadei de criză, ci mai degrabă au reprezentat încercări timide de găsire a unor soluţii de ieşire din acest impas, marcate de tensiuni şi divergenţe. Ca şi până acum, România a urmărit reacţiile şi comentariile reuniunii de la Davos de pe o poziţie pasivă, fiind absentă an de an de la aceste reuniuni internaţionale.

Cuvinte cheie: criză, măsuri, efecte, sprijin pentru dezvoltare, stabilitate financiară.

DAVOS 2009 – ÎNTRE „CHINGILE” CRIZEI ŞI „GLASUL” PARTICIPANŢILOR

21Jozsef Nandor NEMENYI22Carmen BUCUR

DAVOS 2009 – ÎNTRE „CHINGILE” CRIZEI ŞI „GLASUL” PARTICIPANŢILOR

21Jozsef Nandor NEMENYI22Carmen BUCUR

Registering a record participation - around 2,500 attendants of whom 40 heads of state and government - , this year's Davos reunion brought the world crisis and the related shallow attempts at finding solutions into the spotlight. On the background of the very perceptible effects of the economic and financial crisis, all states, communities and companies are forced to review their assessments of the future situation and to rethink their strategies. The new draw-up of the world after the crisis envisages 6 objectives:

promoting stability within the financial system and reviving global economic growth;ensuring an efficient long-term governance at national and regional level;adjustments in providing the sustainability and the development of economies;creating new leadership values and principles in the post-crisis period;accelerating the new growth wave in the f ie lds of innovat ion, science and technologies;understanding the implications of the business models within industries.

a)

b)

c)

d)

e)

f)

The opinions of the most important decision-making factors of the governmental, business and civil society areas reflect the need of systematic and interdisciplinary growth of the economic, politic, technological and social environments.

The well known economist Joseph Stiglitz also attended the Davos reunion. He said that “as business leaders shared their experiences, one could almost feel the clouds darkening. The spirit was captured by one speaker who suggested that we had gone from "boom and bust" to "boom and Armageddon". The emerging consensus was that the IFM forecast for 2009, issued as the meeting convened, of global stagnation – the lowest growth in the post-war period – was optimistic. The only upbeat note was struck by someone who remarked that Davos consensus forecasts are almost always wrong, so perhaps this time it would prove excessively pessimistic. Equally striking was the loss of faith in markets. In a widely attended brainstorming session at which participants were asked what single failure accounted for the crisis, there was a resounding answer: the belief that markets were self-correcting. The so-called "efficient markets" model, which holds that prices fully and

21

DAVOS 2009 – BETWEEN THE “GIRTHS” OF THE CRISIS AND THE “VOICE” OF THE PARTICIPANTS

23Jozsef Nandor NEMENYI24Carmen BUCUR

DAVOS 2009 – BETWEEN THE “GIRTHS” OF THE CRISIS AND THE “VOICE” OF THE PARTICIPANTS

23Jozsef Nandor NEMENYI24Carmen BUCUR

25Abstract

While we are expecting worldwide uncertainties and aggressive manifestations of the economic and financial crisis, the 2009 Davos reunion focused on a “futuristic” subject, by attempting to sketch the future map of the word, as it will arise after the crisis. The theme of the reunion, “Shaping the Post-Crisis World”, seems to suggest that the end of the crisis is near, thus allowing sufficient speculations concerning a new structure of the global economy. However, the voice of the participants - shallow or powerful, by case - did not confirm a potential conclusion of the crisis period. It was rather a shallow attempt to find solutions for getting past the standstill, characterized by a set of tensions and divergences. As in the past, by not attending these international reunions, Romania took a passive approach on the reactions and comments of the Davos reunion.

Keywords: crisis, measures, effects, support for development, financial stability.

21 Consilier de concurenţă, Consiliul Concurenţei.22 Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze.

23 Competition counselor, Romanian Competition Council.24 Competition inspector, Research and Synthesis Directorate.25 Translated into English by Ioan D. Popa, competition inspector, Research and Synthesis Directorate.

majorităţii? Credinţa în faptul că pieţele se autocorectează. Aşa-numitul "model al pieţelor eficiente", conform căruia preţurile reflectă eficient şi pe deplin toată informaţia disponibilă, şi-a luat şi el porţia de critică.

Acelaşi lucru s-a întamplat şi cu ţintirea inflaţiei: concentrarea exagerată pe inflaţie a distras atenţia de la problema mai importantă a stabilităţii financiare. Convingerea şefilor băncilor centrale că este necesar şi aproape suficient să controlezi inflaţia ca să obţii creştere economică şi prosperitate nu s-a bazat niciodată pe teorii economice fundamentate; acum, criza a furnizat mai multe motive de scepticism în acest sens” (s.n. Este un model şi pentru România şi pentru BNR, care s-a concentrat, exclusiv, pe ţintirea inflaţiei – care nu s-a reuşit).

În fapt, singurul consens de idei la care s-a ajuns la această reuniune a fost legat de constatarea că bancherii sunt responsabili pentru situaţia de colaps în care a fost adus sistemul financiar. S-a propus chiar înfiinţarea unei bănci care să gestioneze aşa-numitele active “bolnave”. În rest, discuţiile contradictorii, chiar aprinse, între participanţi nu au condus la concluzii certe, menite să vină în sprijinul relansării economiei globale, ci mai de grabă la exprimarea unor “ofuri” ale statelor în curs de dezvoltare împotriva marilor “coloşi” economici, generatori ai situaţiei de criză financiară mondială.

Rămâne însă de văzut care vor fi acţiunile concrete ale fiecărui stat în încercarea de ieşire din “cercul vicios” al crizei. Adoptarea unui set de măsuri vizând stimularea investiţiilor şi a consumului, crearea de noi locuri de muncă şi o mai atentă politică în domeniul bancar, în ansamblu. În privinţa activităţii de creditare, aceasta trebuie să fie în concordanţă cu necesitatea dezvoltării, chiar şi cu paşi mici dar siguri, a economiei fiecărui stat, încercând astfel a ieşi din”pânza de păianjen” destul de gros ţesută, a crizei mondiale.

În loc de concluzii....

Orice nouă viziune economică cere bani pentru relansare şi noi tehnologii; deci, pentru ţara noastră, pe lângă reforme profunde şi rapide pentru ajustări structurale – atât de necesare – avem nevoie în 2009, din cele mai simple raţiuni, de credite externe dar şi de relansarea procesului intern de creditare (dar nu se ştie precis din ce surse).

Întrebarea noastră, evident retorică, este: Se poate oare stabili în martie 2009 intensitatea şi durata crizei, sau altfel spus ce se poate face pentru a intra din nou într-un trend normal de creştere economică sustenabilă cu un deficit bugetar redus?

Între timp, numărul euroscepticilor în UE este în creştere ca şi rata şomajului şi a sărăciei extreme, şi se “aşteaptă” falimente răsunătoare de la Gibraltar până în Islanda, respectiv de la Galaţi până la Murmansk. Asta-i globalizarea anului 2009, cu capitalismul caduc.

Până ce găsim punctul fix atât de necesar în economie, în doctrină şi finanţe, ne gândim cu “mândrie” că ceea ce am învăţat în facultate acum 20-30 de ani este din nou valabil:

Marx redivivus? (!)

Considerăm că această criza economică, tot mai evidentă şi tot mai greu de stăpânit, „rezolvă” două probleme capitale:

decimarea întreprinderilor falimentare şi necompetitive; decimarea „elitei academice” economice născută în ultimii 20 de ani, care nu s-a hotărât încă dacă este de dreapta sau de stânga în perioada de criză.

22

efficiently reflect all available information, also came in for a trashing.

So did inflation targeting: the excessive focus on inflation had diverted attention from the more fundamental question of financial stability. Central bankers' belief that controlling inflation was necessary and almost sufficient for growth and prosperity had never been based on sound economic theory; now, the crisis provided further skepticism” (we underline that this is a valid model for Romania and the National Romanian Bank, which unsuccessfully focused only on inflation targeting).

In fact, the only consensus of the reunion was that bankers are the ones responsible for the collapse of the financial system. Moreover, the participants reflected on the establishment of a specific bank, which would manage the so-called “sick” assets. The challenging debates, sometimes even fiery, did not lead to certain conclusions on the necessary support for reviving the global economy. In fact, they seem to express the “sighs” of the developing countries concerning the great economic “colossuses”, which had generated the world financial crisis.

It remains to be seen how each state is going to actually act for escaping the “vicious circle” of the crisis. The adoption of new measures for stimulating investments and consumption, the creation of new jobs and a more careful banking strategy, especially concerning the credit activity, must be in line with the necessity of developing – by making small but sure steps-, the economy of each state. The aim is to escape from the thick “spider web” of the global crisis.

Instead of conclusions....

In order to be relaunched, any economic novelty requires money, as well as new technologies; so, alongside the so necessary, profound and rapid reforms for structural changes, it is obvious that in 2009 our country will need to contract external credits and to restart the internal crediting process (by using yet unidentified sources).

Our rhetorical question is: Can anyone establish the intensity and the length of the crisis in March 2009? Or, put in other words, what can be done for registering again a normal sustainable economic growth alongside a low budgetary deficit?

In the meantime, the number of euroskeptics is growing within the EU. The same trend is followed by the unemployment rate and by the extreme poverty; big bankruptcies are being “expected” from Gibraltar to Island, and from Galaţi to Murmansk. This is the globalization of 2009, and its no longer valid capitalism.

Until we will find the so necessary fixed point in the economy, in the doctrine and in finances, we are “proudly” realizing that the old theories learned at the university, 20-30 years ago, are valid once again:

Marx redivivus? (!)

We believe that the more and more evident and difficult to handle crises “is solving” two capital problems:

the elimination of the noncompetitive and bankrupted enterprises; the elimination of the economic “academic elite” created in the last 20 years, which hasn't yet decided weather it should embrace a left or a right political approach during the crises period.

23

majorităţii? Credinţa în faptul că pieţele se autocorectează. Aşa-numitul "model al pieţelor eficiente", conform căruia preţurile reflectă eficient şi pe deplin toată informaţia disponibilă, şi-a luat şi el porţia de critică.

Acelaşi lucru s-a întamplat şi cu ţintirea inflaţiei: concentrarea exagerată pe inflaţie a distras atenţia de la problema mai importantă a stabilităţii financiare. Convingerea şefilor băncilor centrale că este necesar şi aproape suficient să controlezi inflaţia ca să obţii creştere economică şi prosperitate nu s-a bazat niciodată pe teorii economice fundamentate; acum, criza a furnizat mai multe motive de scepticism în acest sens” (s.n. Este un model şi pentru România şi pentru BNR, care s-a concentrat, exclusiv, pe ţintirea inflaţiei – care nu s-a reuşit).

În fapt, singurul consens de idei la care s-a ajuns la această reuniune a fost legat de constatarea că bancherii sunt responsabili pentru situaţia de colaps în care a fost adus sistemul financiar. S-a propus chiar înfiinţarea unei bănci care să gestioneze aşa-numitele active “bolnave”. În rest, discuţiile contradictorii, chiar aprinse, între participanţi nu au condus la concluzii certe, menite să vină în sprijinul relansării economiei globale, ci mai de grabă la exprimarea unor “ofuri” ale statelor în curs de dezvoltare împotriva marilor “coloşi” economici, generatori ai situaţiei de criză financiară mondială.

Rămâne însă de văzut care vor fi acţiunile concrete ale fiecărui stat în încercarea de ieşire din “cercul vicios” al crizei. Adoptarea unui set de măsuri vizând stimularea investiţiilor şi a consumului, crearea de noi locuri de muncă şi o mai atentă politică în domeniul bancar, în ansamblu. În privinţa activităţii de creditare, aceasta trebuie să fie în concordanţă cu necesitatea dezvoltării, chiar şi cu paşi mici dar siguri, a economiei fiecărui stat, încercând astfel a ieşi din”pânza de păianjen” destul de gros ţesută, a crizei mondiale.

În loc de concluzii....

Orice nouă viziune economică cere bani pentru relansare şi noi tehnologii; deci, pentru ţara noastră, pe lângă reforme profunde şi rapide pentru ajustări structurale – atât de necesare – avem nevoie în 2009, din cele mai simple raţiuni, de credite externe dar şi de relansarea procesului intern de creditare (dar nu se ştie precis din ce surse).

Întrebarea noastră, evident retorică, este: Se poate oare stabili în martie 2009 intensitatea şi durata crizei, sau altfel spus ce se poate face pentru a intra din nou într-un trend normal de creştere economică sustenabilă cu un deficit bugetar redus?

Între timp, numărul euroscepticilor în UE este în creştere ca şi rata şomajului şi a sărăciei extreme, şi se “aşteaptă” falimente răsunătoare de la Gibraltar până în Islanda, respectiv de la Galaţi până la Murmansk. Asta-i globalizarea anului 2009, cu capitalismul caduc.

Până ce găsim punctul fix atât de necesar în economie, în doctrină şi finanţe, ne gândim cu “mândrie” că ceea ce am învăţat în facultate acum 20-30 de ani este din nou valabil:

Marx redivivus? (!)

Considerăm că această criza economică, tot mai evidentă şi tot mai greu de stăpânit, „rezolvă” două probleme capitale:

decimarea întreprinderilor falimentare şi necompetitive; decimarea „elitei academice” economice născută în ultimii 20 de ani, care nu s-a hotărât încă dacă este de dreapta sau de stânga în perioada de criză.

22

efficiently reflect all available information, also came in for a trashing.

So did inflation targeting: the excessive focus on inflation had diverted attention from the more fundamental question of financial stability. Central bankers' belief that controlling inflation was necessary and almost sufficient for growth and prosperity had never been based on sound economic theory; now, the crisis provided further skepticism” (we underline that this is a valid model for Romania and the National Romanian Bank, which unsuccessfully focused only on inflation targeting).

In fact, the only consensus of the reunion was that bankers are the ones responsible for the collapse of the financial system. Moreover, the participants reflected on the establishment of a specific bank, which would manage the so-called “sick” assets. The challenging debates, sometimes even fiery, did not lead to certain conclusions on the necessary support for reviving the global economy. In fact, they seem to express the “sighs” of the developing countries concerning the great economic “colossuses”, which had generated the world financial crisis.

It remains to be seen how each state is going to actually act for escaping the “vicious circle” of the crisis. The adoption of new measures for stimulating investments and consumption, the creation of new jobs and a more careful banking strategy, especially concerning the credit activity, must be in line with the necessity of developing – by making small but sure steps-, the economy of each state. The aim is to escape from the thick “spider web” of the global crisis.

Instead of conclusions....

In order to be relaunched, any economic novelty requires money, as well as new technologies; so, alongside the so necessary, profound and rapid reforms for structural changes, it is obvious that in 2009 our country will need to contract external credits and to restart the internal crediting process (by using yet unidentified sources).

Our rhetorical question is: Can anyone establish the intensity and the length of the crisis in March 2009? Or, put in other words, what can be done for registering again a normal sustainable economic growth alongside a low budgetary deficit?

In the meantime, the number of euroskeptics is growing within the EU. The same trend is followed by the unemployment rate and by the extreme poverty; big bankruptcies are being “expected” from Gibraltar to Island, and from Galaţi to Murmansk. This is the globalization of 2009, and its no longer valid capitalism.

Until we will find the so necessary fixed point in the economy, in the doctrine and in finances, we are “proudly” realizing that the old theories learned at the university, 20-30 years ago, are valid once again:

Marx redivivus? (!)

We believe that the more and more evident and difficult to handle crises “is solving” two capital problems:

the elimination of the noncompetitive and bankrupted enterprises; the elimination of the economic “academic elite” created in the last 20 years, which hasn't yet decided weather it should embrace a left or a right political approach during the crises period.

23

I. Relevanţa art. 82 din Tratatul CE

1. Relevanţa pentru întreprinderi

Art. 82 din Tratatul CE interzice abuzul de poziţie dominantă. Prevederea acoperă comporta-mentele unilaterale manifestate de actorii puternici de pe piaţă. Pe lângă recentul caz Microsoft, alte

32cazuri europene importante sunt British Airways , 33 34Telefónica sau AstraZeneca . Aceste cazuri de

rezonanţă au fost de mare importanţă pentru sectoarele respective.

Interzicerea abuzurilor prezintă relevanţă pentru două tipuri de întreprinderi:

În primul rând, stabileşte o limită pentru practicile de afaceri derulate de întreprinderile care deţin poziţie dominantă pe piaţă. Nu sunt vizate doar

grupurile corporatiste mari, ci şi întreprinderile de dimensiuni mai reduse, atunci când deţin poziţii dominante pe piaţă, indiferent de cifra lor de afaceri. Unele sectoare sunt, în mod special, vulnerabile în faţa abuzurilor, respectiv cele recent liberalizate. De regulă, în aceste sectoare, foştii monopolişti deţinuţi de stat continuă să se bucure de poziţii puternice pe piaţă; aceştia nu sunt obişnuiţi să dezvolte un spirit al concurenţei loiale. Prin urmate, a trebuit ca autorităţile de concurenţă din Europa să abordeze de nenumărate ori comportamente abuzive în telecomunicaţii, transport, energie, servicii poştale şi în alte domenii similare. Dacă o întreprindere este dominantă, ar trebui să aibă în vedere derularea un program special de conformitate care să asigure alinierea practicilor sale la prevederile art. 82 EC din Tratatul CE, precum şi la prevederile echivalente din legislaţia naţională incidentă (care pot fi chiar mai

24

Rezumat

Avem acum ceea ce aşteptam cu atâta nerăbdare? În decembrie, Comisia Europeană a emis un Document 28de orientare privind priorităţile sale în aplicarea art. 82 din Tratatul CE . Documentul urmăreşte să pună

punct discuţiilor extensive care au fost derulate în cadrul comunităţii antitrust şi care au privit maniera de a implementa interzicerea abuzului de poziţie dominantă. De fapt, mulţi observatori par a nu fi de acord cu ceea ce unii consideră ca fiind cea mai fructuoasă dezbatere în domeniul dreptului concurenţei din ultimele decenii. Nu doar aplicarea art. 82 a constituit subiectul dezbaterii, ci toată problematica legată de „abordarea mai economică” în dreptul concurenţei. În 2005, Grupul economic consultativ privind politica în domeniul concurenţei a publicat un raport care milita pentru o abordare mai economică în dreptul

29concurenţei . Ulterior, Directoratul General pentru Concurenţă (DG COMP) a întocmit proiectul unui „Document de discuţie” privind art. 82, asupra căruia s-au purtat dezbateri acerbe – la adresa sa au fost

30formulate peste 100 de comentarii oficiale, publicate de DG COMP .

Între timp, o voce de cea mai mare importanţă a exprimat un punct de vedere pe această temă: Curtea de Primă Instanţă a dat soluţia în cel mai important caz de abuz din istoria europeană. Comisia a câştigat cu

31uşurinţă bătălia Microsoft . Acest fapt este destul de surprinzător, având în vedere că noul Document de orientare nu pare să denote un grad ridicat de siguranţă intrinsecă.

Cuvinte cheie: articolul 82, aplicarea legislaţiei, Comisia Europeană, principiu.

PRIORITĂŢILE COMISIEI ÎN APLICAREA

ART. 82 DIN TRATATUL CE26

27Rupprecht PODSZUN

PRIORITĂŢILE COMISIEI ÎN APLICAREA 26ART. 82 DIN TRATATUL CE

27Rupprecht PODSZUN

I. Relevance of Art. 82 EC-Treaty

1. Relevance for Undertakings

Art. 82 EC-Treaty prohibits the abuse of a dominant position. The provision covers unilateral conduct by strong market players. Important European cases, apart from the recent Microsoft case

40 41 included British Airways , Telefónica or 42AstraZeneca . These high-profile cases were of

great importance for the respective sectors.

The prohibition of abuses is of relevance for two different types of undertakings:

First, it sets the yardstick for the business practices of undertakings that hold a dominant position in the market. This does not just address huge

corporate groups. Smaller-sized undertakings might also be addressed if they hold a dominant position in the market, regardless of their turnover. Some sectors are particularly susceptible to the focus of abuse-provisions, namely those that were recently deregulated. In these sectors the former state monopolists usually continue to hold a strong market position; they are not used to develop a fair competit ive spir i t . Throughout Europe, competition authorities therefore have had to tackle, time and time again, abusive conduct in telecommunications, transport, energy, postal services and similar fields. If an undertaking is dominant, it should envisage a specific compliance-programme to align its practices with Art. 82 EC-Treaty and the equivalent provisions of their national laws (which might actually be more

43strict ). Such a compliance programme must take the new Enforcement Priorities into consideration.

25

THE COMMISSION'S ENFORCEMENT PRIORITIES FOR ART. 82 EC-TREATY

35Rupprecht PODSZUN

THE COMMISSION'S ENFORCEMENT PRIORITIES FOR ART. 82 EC-TREATY

35Rupprecht PODSZUN

Abstract

So, is this what we have been so eagerly awaiting? In December, the European Commission issued a 36Guidance Paper on its enforcement priorities in the field of Art. 82 EC-Treaty . This paper is aimed at ending

the extensive discussions within the antitrust community on how to enforce the prohibition of abuses in dominant positions. In fact, most observers seem to be put off by the result of what some have perceived as the most fruitful debate in competition law since decades. It was not just the enforcement of Art. 82 that was at stake in this debate, but the whole issue of a “more economic approach” towards competition law. In 2005 the Economic Advisory Group on Competition Policy had published a report asking for a more

37economic approach to competition law . The Directorate General for Competition (DG COMP) then drafted a “Discussion Paper” on Art. 82, that was subject to a heated debate – and to more than 100 official

38comments published by the DG COMP .

In the meantime, someone raised a voice of utmost importance to speak out on this matter: The Court of First Instance rendered its decision in the most important abuse-case of European history. The Commission

39won the Microsoft -battle hands down. Surprisingly enough, though, the new Guidance Paper does not beam with self-confidence.

Keywords: article 82, enforcement, European Commission, principle.

26 Tradus în limba română de Ioan D. Popa, inspector de concurenţă, Consiliul Concurenţei, Direcţia Cercetare - Sinteze.

27 Autorul deţine funcţia de cercetător senior în cadrul Institutului pentru proprietate intelectuală, concurenţă şi drept fiscal Max Planck din Munchen, Germania. Este expert pe termen scurt în cadrul Programelor Phare din Europa Centrala şi de Est.

28 „Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE în cazul practicilor întreprinderilor dominante de excludere abuzivă“ – Comunicare a Comisiei, 3.12.200, disponibile la adresa http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/index.html şi publicate în JO nr. C 45, 24.2.2009, p. 7.

29 http://ec.europa.eu/competition/publications/studies/eagcp_july_21_05.pdf.

30 http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/contributions.html.31 TPI, 17.9.2007, Cazul T-201/04 - Microsoft.32

CEJ, 15.3.2007, Cazul C-95/04 P - British Airways.33

Comisia Europeană, 4.7.2007, Cazul COMP/38.784 - Wanadoo/Telefónica.34

Comisia Europeană, 19.7.2006, Cazul COMP/A.37.507 - AstraZeneca.

35 The author is a Senior Research Fellow with the Max Planck Institute for Intellectual Property, Competition and Tax Law in Munich, Germany. He is involved as short-term expert for Phare funded Programs in Central-Eastern Europe.

36 “Guidance on the Commission's Enforcement Priorities in Applying Article 82 EC Treaty to Abusive Exclusionary Conduct by Dominant Undertakings“ – Communication from the Commission, 3.12.2008. Cf. http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/index.html. and published in OJ C 45, 24.2.2009, p. 7.

37 http://ec.europa.eu/competition/publications/studies/eagcp_july_21_05.pdf.

38 http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/contributions.html.39 CFI, 17.9.2007, Case T-201/04 - Microsoft.40

ECJ, 15.3.2007, Case C-95/04 P - British Airways.41

European Commission, 4.7.2007, Case COMP/38.784 - Wanadoo/Telefónica.42

European Commission, 19.7.2006, Case COMP/A.37.507 - AstraZeneca.43 Cf. Art. 3 para. 2 Reg. 1/2003.

I. Relevanţa art. 82 din Tratatul CE

1. Relevanţa pentru întreprinderi

Art. 82 din Tratatul CE interzice abuzul de poziţie dominantă. Prevederea acoperă comporta-mentele unilaterale manifestate de actorii puternici de pe piaţă. Pe lângă recentul caz Microsoft, alte

32cazuri europene importante sunt British Airways , 33 34Telefónica sau AstraZeneca . Aceste cazuri de

rezonanţă au fost de mare importanţă pentru sectoarele respective.

Interzicerea abuzurilor prezintă relevanţă pentru două tipuri de întreprinderi:

În primul rând, stabileşte o limită pentru practicile de afaceri derulate de întreprinderile care deţin poziţie dominantă pe piaţă. Nu sunt vizate doar

grupurile corporatiste mari, ci şi întreprinderile de dimensiuni mai reduse, atunci când deţin poziţii dominante pe piaţă, indiferent de cifra lor de afaceri. Unele sectoare sunt, în mod special, vulnerabile în faţa abuzurilor, respectiv cele recent liberalizate. De regulă, în aceste sectoare, foştii monopolişti deţinuţi de stat continuă să se bucure de poziţii puternice pe piaţă; aceştia nu sunt obişnuiţi să dezvolte un spirit al concurenţei loiale. Prin urmate, a trebuit ca autorităţile de concurenţă din Europa să abordeze de nenumărate ori comportamente abuzive în telecomunicaţii, transport, energie, servicii poştale şi în alte domenii similare. Dacă o întreprindere este dominantă, ar trebui să aibă în vedere derularea un program special de conformitate care să asigure alinierea practicilor sale la prevederile art. 82 EC din Tratatul CE, precum şi la prevederile echivalente din legislaţia naţională incidentă (care pot fi chiar mai

24

Rezumat

Avem acum ceea ce aşteptam cu atâta nerăbdare? În decembrie, Comisia Europeană a emis un Document 28de orientare privind priorităţile sale în aplicarea art. 82 din Tratatul CE . Documentul urmăreşte să pună

punct discuţiilor extensive care au fost derulate în cadrul comunităţii antitrust şi care au privit maniera de a implementa interzicerea abuzului de poziţie dominantă. De fapt, mulţi observatori par a nu fi de acord cu ceea ce unii consideră ca fiind cea mai fructuoasă dezbatere în domeniul dreptului concurenţei din ultimele decenii. Nu doar aplicarea art. 82 a constituit subiectul dezbaterii, ci toată problematica legată de „abordarea mai economică” în dreptul concurenţei. În 2005, Grupul economic consultativ privind politica în domeniul concurenţei a publicat un raport care milita pentru o abordare mai economică în dreptul

29concurenţei . Ulterior, Directoratul General pentru Concurenţă (DG COMP) a întocmit proiectul unui „Document de discuţie” privind art. 82, asupra căruia s-au purtat dezbateri acerbe – la adresa sa au fost

30formulate peste 100 de comentarii oficiale, publicate de DG COMP .

Între timp, o voce de cea mai mare importanţă a exprimat un punct de vedere pe această temă: Curtea de Primă Instanţă a dat soluţia în cel mai important caz de abuz din istoria europeană. Comisia a câştigat cu

31uşurinţă bătălia Microsoft . Acest fapt este destul de surprinzător, având în vedere că noul Document de orientare nu pare să denote un grad ridicat de siguranţă intrinsecă.

Cuvinte cheie: articolul 82, aplicarea legislaţiei, Comisia Europeană, principiu.

PRIORITĂŢILE COMISIEI ÎN APLICAREA

ART. 82 DIN TRATATUL CE26

27Rupprecht PODSZUN

PRIORITĂŢILE COMISIEI ÎN APLICAREA 26ART. 82 DIN TRATATUL CE

27Rupprecht PODSZUN

I. Relevance of Art. 82 EC-Treaty

1. Relevance for Undertakings

Art. 82 EC-Treaty prohibits the abuse of a dominant position. The provision covers unilateral conduct by strong market players. Important European cases, apart from the recent Microsoft case

40 41 included British Airways , Telefónica or 42AstraZeneca . These high-profile cases were of

great importance for the respective sectors.

The prohibition of abuses is of relevance for two different types of undertakings:

First, it sets the yardstick for the business practices of undertakings that hold a dominant position in the market. This does not just address huge

corporate groups. Smaller-sized undertakings might also be addressed if they hold a dominant position in the market, regardless of their turnover. Some sectors are particularly susceptible to the focus of abuse-provisions, namely those that were recently deregulated. In these sectors the former state monopolists usually continue to hold a strong market position; they are not used to develop a fair competit ive spir i t . Throughout Europe, competition authorities therefore have had to tackle, time and time again, abusive conduct in telecommunications, transport, energy, postal services and similar fields. If an undertaking is dominant, it should envisage a specific compliance-programme to align its practices with Art. 82 EC-Treaty and the equivalent provisions of their national laws (which might actually be more

43strict ). Such a compliance programme must take the new Enforcement Priorities into consideration.

25

THE COMMISSION'S ENFORCEMENT PRIORITIES FOR ART. 82 EC-TREATY

35Rupprecht PODSZUN

THE COMMISSION'S ENFORCEMENT PRIORITIES FOR ART. 82 EC-TREATY

35Rupprecht PODSZUN

Abstract

So, is this what we have been so eagerly awaiting? In December, the European Commission issued a 36Guidance Paper on its enforcement priorities in the field of Art. 82 EC-Treaty . This paper is aimed at ending

the extensive discussions within the antitrust community on how to enforce the prohibition of abuses in dominant positions. In fact, most observers seem to be put off by the result of what some have perceived as the most fruitful debate in competition law since decades. It was not just the enforcement of Art. 82 that was at stake in this debate, but the whole issue of a “more economic approach” towards competition law. In 2005 the Economic Advisory Group on Competition Policy had published a report asking for a more

37economic approach to competition law . The Directorate General for Competition (DG COMP) then drafted a “Discussion Paper” on Art. 82, that was subject to a heated debate – and to more than 100 official

38comments published by the DG COMP .

In the meantime, someone raised a voice of utmost importance to speak out on this matter: The Court of First Instance rendered its decision in the most important abuse-case of European history. The Commission

39won the Microsoft -battle hands down. Surprisingly enough, though, the new Guidance Paper does not beam with self-confidence.

Keywords: article 82, enforcement, European Commission, principle.

26 Tradus în limba română de Ioan D. Popa, inspector de concurenţă, Consiliul Concurenţei, Direcţia Cercetare - Sinteze.

27 Autorul deţine funcţia de cercetător senior în cadrul Institutului pentru proprietate intelectuală, concurenţă şi drept fiscal Max Planck din Munchen, Germania. Este expert pe termen scurt în cadrul Programelor Phare din Europa Centrala şi de Est.

28 „Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE în cazul practicilor întreprinderilor dominante de excludere abuzivă“ – Comunicare a Comisiei, 3.12.200, disponibile la adresa http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/index.html şi publicate în JO nr. C 45, 24.2.2009, p. 7.

29 http://ec.europa.eu/competition/publications/studies/eagcp_july_21_05.pdf.

30 http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/contributions.html.31 TPI, 17.9.2007, Cazul T-201/04 - Microsoft.32

CEJ, 15.3.2007, Cazul C-95/04 P - British Airways.33

Comisia Europeană, 4.7.2007, Cazul COMP/38.784 - Wanadoo/Telefónica.34

Comisia Europeană, 19.7.2006, Cazul COMP/A.37.507 - AstraZeneca.

35 The author is a Senior Research Fellow with the Max Planck Institute for Intellectual Property, Competition and Tax Law in Munich, Germany. He is involved as short-term expert for Phare funded Programs in Central-Eastern Europe.

36 “Guidance on the Commission's Enforcement Priorities in Applying Article 82 EC Treaty to Abusive Exclusionary Conduct by Dominant Undertakings“ – Communication from the Commission, 3.12.2008. Cf. http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/index.html. and published in OJ C 45, 24.2.2009, p. 7.

37 http://ec.europa.eu/competition/publications/studies/eagcp_july_21_05.pdf.

38 http://ec.europa.eu/competition/antitrust/art82/contributions.html.39 CFI, 17.9.2007, Case T-201/04 - Microsoft.40

ECJ, 15.3.2007, Case C-95/04 P - British Airways.41

European Commission, 4.7.2007, Case COMP/38.784 - Wanadoo/Telefónica.42

European Commission, 19.7.2006, Case COMP/A.37.507 - AstraZeneca.43 Cf. Art. 3 para. 2 Reg. 1/2003.

44stricte ). Un astfel de program trebuie să ţină cont de noile priorităţi în aplicarea legislaţiei.

Al doilea tip de întreprinderi, care trebuie să acorde o mai mare atenţie Documentului de orientare, sunt cele care doresc să atace în instanţă anumite practici ale companiilor dominante. Astfel de acţiuni pot fi demarate prin intermediul procedurilor de natură civilă. În ceea ce priveşte practicile de abuz, Curtea Europeană de Justiţie a decis că legislaţiile naţionale trebuie să asigure posibilitatea obţinerii de remedii efective prin

45intermediul acţiunilor private în instanţă. Astfel de acţiuni vor urmări, în mod normal, obţinerea deciziilor instanţelor privind impunerea de remedii în cazul practicilor celor mai nocive. Astfel de decizii judecătoreşti pot fi obţinute relativ uşor, dar nu toate instanţele sunt suficient de bine pregătite să facă faţă caracterului special al aspectelor din dreptul concurenţei. Alternativa este de se adresa autorităţilor de concurenţă: Comisiei Europene, dacă în respectivul caz este afectat comerţul între

46statele membre (aşa cum se întâmplă deseori ) sau autorităţilor naţionale ale statelor membre. De cele mai multe ori, alegerea acestei căi implică costuri mai mici. Totuşi, există două dezavantaje: autorităţile dispun de puteri discreţionare în alegerea cazurilor pe care le vor investiga, iar perioada de timp necesară instrumentării cazurilor este la latitudinea autorităţilor – în ciuda faptului că timpul este un element esenţial, deoarece abuzurile pot determina ieşirea de pe piaţă a concurenţilor afectaţi de comportamentul în cauză.

Documentul de orientare al Comisiei nu este obligatoriu decât pentru aceasta. Totuşi, el a fost dezbătut, într-o anumită măsură, cu autorităţile naţionale de concurenţă. Întreaga discuţie a implicat, de asemenea, şi persoanele interesate. Prin urmare, documentul va influenţa în aceeaşi manieră autorităţile naţionale şi instanţele judecătoreşti. De asemenea, acesta ar putea stabili un precedent pentru autorităţile naţionale în a-şi adopta propriile priorităţi în aplicarea legislaţiei.

2. Relevanţa pentru cei care aplică legislaţia naţională

De cele mai multe ori, astfel de priorităţi se situează în afara controlului judecătoresc. De exemplu, există cazuri recente când instanţele naţionale au confirmat deciziile autorităţilor de concurenţă de a închide anumite cazuri sau de a stopa investigarea

47lor . Prin urmare, principiile autorităţilor în aplicarea legislaţiei au căpătat o anumită relevanţă. În mod normal, autorităţile naţionale de concurenţă nu sunt obligate oficial să ia în considerare notele Comisiei Europene, în afara potenţialelor cazuri ce ţin de circumstanţe excepţionale. Chiar şi aşa, obligaţia de stabilire a priorităţilor în aplicarea legislaţiei nu poate fi extinsă la nivelul autonom al autorităţilor naţionale.

Prin cele 26 de pagini ale sale, solidul document îşi propune să definească - după o scurtă introducere - anumiţi termeni cheie ai art. 82 şi încearcă să ofere orientare privind „cadrul general” al problematicii. În continuare, sunt tratate tipurile particulare de comportament, pe care Comisia le va instrumenta în mod prioritar.

Pentru a intra în sfera de aplicare a art. 82, o întreprindere trebuie să deţină o poziţie dominantă pe piaţă. Poziţia dominantă pe piaţă este definită ca „o poziţie de putere economică de care se bucură o întreprindere şi care îi permite acesteia să împiedice menţinerea unei concurenţe efective pe piaţă relevantă, prin posibilitatea de a se comporta, într-o măsură apreciabilă, independent faţă de concurenţii săi, clienţii săi şi,

48în ultimă instanţă, faţă de consumatori” . Cel mai important indicator al poziţiei dominante este cota de piaţă. În prezent, Comisia consideră explicit nivelul de 40 % ca fiind pragul limită: o cotă sub 40% nu poate susţine sau demonstra o poziţie dominantă pe piaţă; pe de altă parte, poziţia dominantă este probabil să existe dacă cota de piaţă depăşeşte 40%. În fapt, această cifră este superioară celor stipulate de prevederile unora dintre statele membre - aşa cum este Germania, unde prezumţia existenţei unei poziţii dominante

II. Principiile fundamentale ale Documentului de orientare

1. Puterea pe piaţă

26

The second type of undertaking that should take a closer look at the new Guidance Paper are those that wish to take action against certain practices of dominant companies. Such action can be taken in civil court proceedings. The European Court of Justice ruled that national law needs to provide effective remedies against abuse through private

49action . In abuse cases, the action will normally aim at provisional injunctive relief against particularly harmful practices. Such rulings can be obtained relatively fast, but not all courts are well enough-prepared to deal with the delicacy of the problems within European competition law. The alternative is to address the competition authorities: The European Commission, if the case affects trade between Member States (as it often

50does ), or the national competition authority. This way is often cheaper. There are, however, two disadvantages: The authorities have discretionary powers to choose their cases, plus the fact that they usually take their time in dealing with a case – although time is of the essence as abuses might well lead to the market exit of competitors that are affected by the conduct in question.

The Commission's Guidance Paper does not bind but the Commission itself. However, the paper has been discussed at some length with the national competition authorities. The whole discussion has also reached the stakeholders. The Paper will, therefore, influence national authorities and courts alike. It might also set precedent for national authorities to adopt their own enforcement priorities.

2. Relevance for National Enforcers

Such enforcement priorities often are beyond judicial control. For instance, there are recent cases where national courts have backed the competition authorities' decisions to close cases or

51not to investigate further . Therefore, the enforcement principles of authorities gain particular relevance. National competition authorities usually are not formally obliged to take notices by the European Commission into account, although this might be the case under exceptional circumstances. If at all, though, such an obligation could not extend to internal enforcement priorities.

The 26-pages-strong Paper sets out to define – after a brief introduction – some of the key terms of Art. 82 and attempts to give an indication of the “general framework” before addressing the more specific types of conduct that the Commission will handle with priority.

In order for an undertaking to be liable under Art. 82, it needs to have market dominance. Market dominance is defined as “a position of economic strength enjoyed by an undertaking, which enables it to prevent effective competition being maintained on a relevant market, by affording it the power to behave, to an appreciable extent, independently of its competitors, its customers and

52ultimately of its consumers” . The most important indicator for market dominance is its market share. Nowadays, the Commission explicitly refers to a market share of 40% as the yardstick: a share below 40% will not stand for or represent market dominance; on the other hand, market dominance is likely if the market share is higher than 40%. This figure is, in fact, higher than the relevant provisions in some Member States, such as in Germany, where the market dominance presumption starts at 33%, but is below that of what the Court of Justice had

53indicated (50% ). In practice, defining the relevant market will, therefore, remain the most important battle to be fought by the parties in the proceedings. Market definition is often achieved

54through reference to the SSNIP-test : Product B is

II. Basic Principles in the Guidance Paper

1. Market Power

27

44 Cf. art. 3, paragraful 2 din Regulamentul 1/2003.45 CEJ, 13.7.2006, Cazurile conexate C-295/04 - C-298/04 - Manfredi; CEJ, 20.9.2001, Cazul C-453/99 - Courage.46 Cf. Comisia Europeană, Liniile directoare privind conceptul de afectare a comerţului, JO C 101, 27.4.2004, p. 81 ff.47 Cf. Curtea Administrativă a Regatului Unit, 20.1.2009, Cazul CO/7886/2006 - Cityhook [http://www.bailii.org/ew/cases/EWHC/Admin/2009/57.html]; OLG Düsseldorf, 28.9.2005, Case VI-Kart 7/05 (V) - Sperrfusion.48 Documentul de orientare, paragraful 10.

49 ECJ, 13.7.2006, Joint Cases C-295/04 to C-298/04 - Manfredi; ECJ, 20.9.2001, Case C-453/99 - Courage.50 Cf. European Commission, Guidelines on the effect on trade concept, OJ C 101, 27.4.2004, p. 81 ff.51 Cf. UK Administrative Court, 20.1.2009, Case CO/7886/2006 - Cityhook [http://www.bailii.org/ew/cases/EWHC/Admin/2009/57.html]; OLG Düsseldorf, 28.9.2005, Case VI-Kart 7/05 (V) - Sperrfusion.52 Guidance Paper, para. 10.53 Cf. ECJ, 3.7.1991, Case C-63/86 - AKZO, para. 60; for the German law cf. § 19 German Act against Restraints of Competition.54 Cf. European Commission, Notice on the definition of relevant market, OJ C 372, 9.12.1997, p. 5, para. 17.

44stricte ). Un astfel de program trebuie să ţină cont de noile priorităţi în aplicarea legislaţiei.

Al doilea tip de întreprinderi, care trebuie să acorde o mai mare atenţie Documentului de orientare, sunt cele care doresc să atace în instanţă anumite practici ale companiilor dominante. Astfel de acţiuni pot fi demarate prin intermediul procedurilor de natură civilă. În ceea ce priveşte practicile de abuz, Curtea Europeană de Justiţie a decis că legislaţiile naţionale trebuie să asigure posibilitatea obţinerii de remedii efective prin

45intermediul acţiunilor private în instanţă. Astfel de acţiuni vor urmări, în mod normal, obţinerea deciziilor instanţelor privind impunerea de remedii în cazul practicilor celor mai nocive. Astfel de decizii judecătoreşti pot fi obţinute relativ uşor, dar nu toate instanţele sunt suficient de bine pregătite să facă faţă caracterului special al aspectelor din dreptul concurenţei. Alternativa este de se adresa autorităţilor de concurenţă: Comisiei Europene, dacă în respectivul caz este afectat comerţul între

46statele membre (aşa cum se întâmplă deseori ) sau autorităţilor naţionale ale statelor membre. De cele mai multe ori, alegerea acestei căi implică costuri mai mici. Totuşi, există două dezavantaje: autorităţile dispun de puteri discreţionare în alegerea cazurilor pe care le vor investiga, iar perioada de timp necesară instrumentării cazurilor este la latitudinea autorităţilor – în ciuda faptului că timpul este un element esenţial, deoarece abuzurile pot determina ieşirea de pe piaţă a concurenţilor afectaţi de comportamentul în cauză.

Documentul de orientare al Comisiei nu este obligatoriu decât pentru aceasta. Totuşi, el a fost dezbătut, într-o anumită măsură, cu autorităţile naţionale de concurenţă. Întreaga discuţie a implicat, de asemenea, şi persoanele interesate. Prin urmare, documentul va influenţa în aceeaşi manieră autorităţile naţionale şi instanţele judecătoreşti. De asemenea, acesta ar putea stabili un precedent pentru autorităţile naţionale în a-şi adopta propriile priorităţi în aplicarea legislaţiei.

2. Relevanţa pentru cei care aplică legislaţia naţională

De cele mai multe ori, astfel de priorităţi se situează în afara controlului judecătoresc. De exemplu, există cazuri recente când instanţele naţionale au confirmat deciziile autorităţilor de concurenţă de a închide anumite cazuri sau de a stopa investigarea

47lor . Prin urmare, principiile autorităţilor în aplicarea legislaţiei au căpătat o anumită relevanţă. În mod normal, autorităţile naţionale de concurenţă nu sunt obligate oficial să ia în considerare notele Comisiei Europene, în afara potenţialelor cazuri ce ţin de circumstanţe excepţionale. Chiar şi aşa, obligaţia de stabilire a priorităţilor în aplicarea legislaţiei nu poate fi extinsă la nivelul autonom al autorităţilor naţionale.

Prin cele 26 de pagini ale sale, solidul document îşi propune să definească - după o scurtă introducere - anumiţi termeni cheie ai art. 82 şi încearcă să ofere orientare privind „cadrul general” al problematicii. În continuare, sunt tratate tipurile particulare de comportament, pe care Comisia le va instrumenta în mod prioritar.

Pentru a intra în sfera de aplicare a art. 82, o întreprindere trebuie să deţină o poziţie dominantă pe piaţă. Poziţia dominantă pe piaţă este definită ca „o poziţie de putere economică de care se bucură o întreprindere şi care îi permite acesteia să împiedice menţinerea unei concurenţe efective pe piaţă relevantă, prin posibilitatea de a se comporta, într-o măsură apreciabilă, independent faţă de concurenţii săi, clienţii săi şi,

48în ultimă instanţă, faţă de consumatori” . Cel mai important indicator al poziţiei dominante este cota de piaţă. În prezent, Comisia consideră explicit nivelul de 40 % ca fiind pragul limită: o cotă sub 40% nu poate susţine sau demonstra o poziţie dominantă pe piaţă; pe de altă parte, poziţia dominantă este probabil să existe dacă cota de piaţă depăşeşte 40%. În fapt, această cifră este superioară celor stipulate de prevederile unora dintre statele membre - aşa cum este Germania, unde prezumţia existenţei unei poziţii dominante

II. Principiile fundamentale ale Documentului de orientare

1. Puterea pe piaţă

26

The second type of undertaking that should take a closer look at the new Guidance Paper are those that wish to take action against certain practices of dominant companies. Such action can be taken in civil court proceedings. The European Court of Justice ruled that national law needs to provide effective remedies against abuse through private

49action . In abuse cases, the action will normally aim at provisional injunctive relief against particularly harmful practices. Such rulings can be obtained relatively fast, but not all courts are well enough-prepared to deal with the delicacy of the problems within European competition law. The alternative is to address the competition authorities: The European Commission, if the case affects trade between Member States (as it often

50does ), or the national competition authority. This way is often cheaper. There are, however, two disadvantages: The authorities have discretionary powers to choose their cases, plus the fact that they usually take their time in dealing with a case – although time is of the essence as abuses might well lead to the market exit of competitors that are affected by the conduct in question.

The Commission's Guidance Paper does not bind but the Commission itself. However, the paper has been discussed at some length with the national competition authorities. The whole discussion has also reached the stakeholders. The Paper will, therefore, influence national authorities and courts alike. It might also set precedent for national authorities to adopt their own enforcement priorities.

2. Relevance for National Enforcers

Such enforcement priorities often are beyond judicial control. For instance, there are recent cases where national courts have backed the competition authorities' decisions to close cases or

51not to investigate further . Therefore, the enforcement principles of authorities gain particular relevance. National competition authorities usually are not formally obliged to take notices by the European Commission into account, although this might be the case under exceptional circumstances. If at all, though, such an obligation could not extend to internal enforcement priorities.

The 26-pages-strong Paper sets out to define – after a brief introduction – some of the key terms of Art. 82 and attempts to give an indication of the “general framework” before addressing the more specific types of conduct that the Commission will handle with priority.

In order for an undertaking to be liable under Art. 82, it needs to have market dominance. Market dominance is defined as “a position of economic strength enjoyed by an undertaking, which enables it to prevent effective competition being maintained on a relevant market, by affording it the power to behave, to an appreciable extent, independently of its competitors, its customers and

52ultimately of its consumers” . The most important indicator for market dominance is its market share. Nowadays, the Commission explicitly refers to a market share of 40% as the yardstick: a share below 40% will not stand for or represent market dominance; on the other hand, market dominance is likely if the market share is higher than 40%. This figure is, in fact, higher than the relevant provisions in some Member States, such as in Germany, where the market dominance presumption starts at 33%, but is below that of what the Court of Justice had

53indicated (50% ). In practice, defining the relevant market will, therefore, remain the most important battle to be fought by the parties in the proceedings. Market definition is often achieved

54through reference to the SSNIP-test : Product B is

II. Basic Principles in the Guidance Paper

1. Market Power

27

44 Cf. art. 3, paragraful 2 din Regulamentul 1/2003.45 CEJ, 13.7.2006, Cazurile conexate C-295/04 - C-298/04 - Manfredi; CEJ, 20.9.2001, Cazul C-453/99 - Courage.46 Cf. Comisia Europeană, Liniile directoare privind conceptul de afectare a comerţului, JO C 101, 27.4.2004, p. 81 ff.47 Cf. Curtea Administrativă a Regatului Unit, 20.1.2009, Cazul CO/7886/2006 - Cityhook [http://www.bailii.org/ew/cases/EWHC/Admin/2009/57.html]; OLG Düsseldorf, 28.9.2005, Case VI-Kart 7/05 (V) - Sperrfusion.48 Documentul de orientare, paragraful 10.

49 ECJ, 13.7.2006, Joint Cases C-295/04 to C-298/04 - Manfredi; ECJ, 20.9.2001, Case C-453/99 - Courage.50 Cf. European Commission, Guidelines on the effect on trade concept, OJ C 101, 27.4.2004, p. 81 ff.51 Cf. UK Administrative Court, 20.1.2009, Case CO/7886/2006 - Cityhook [http://www.bailii.org/ew/cases/EWHC/Admin/2009/57.html]; OLG Düsseldorf, 28.9.2005, Case VI-Kart 7/05 (V) - Sperrfusion.52 Guidance Paper, para. 10.53 Cf. ECJ, 3.7.1991, Case C-63/86 - AKZO, para. 60; for the German law cf. § 19 German Act against Restraints of Competition.54 Cf. European Commission, Notice on the definition of relevant market, OJ C 372, 9.12.1997, p. 5, para. 17.

pe piaţă se naşte de la pragul de 33% -, dar se situează sub nivelul indicat de Curtea de Justiţie

55(50%) . Prin urmare, în practică, definirea pieţei relevante rămâne una dintre cele mai importante bătălii purtate în cadrul procedurilor de către părţile implicate. Definirea pieţei relevante este realizată de multe ori prin utilizarea testului

56monopolistului ipotetic - SSNIP : Produsul B face parte din aceeaşi piaţă relevantă cu cea a produsului A, dacă consumatorii aleg să-şi schimbe opţiunea de achiziţie pentru produsul B, atunci când preţul produsului A este majorat cu 5-10 %. Odată definită piaţa relevantă (în mod normal, prin testarea acesteia la nivelul consumatorilor relevanţi), urmează determinarea volumului acesteia şi a cotelor de piaţă.

Pe lângă cotele de piaţă, Comisia menţionează în Documentul de orientare alte trei criterii utilizate pentru a identifica dacă o întreprindere se poate califica pentru a deţine o poziţie dominantă. În primul rând, va fi examinată poziţia pe piaţă a concurenţilor. Astfel, cota de piaţă a întreprinderii este analizată în relaţie cu cea a concurenţilor. În al doilea rând, sunt luate în considerare potenţialele noi intrări pe piaţă şi posibilele sale extinderi. Pentru aceasta, trebuie analizate atent „barierele la intrarea pe piaţă”. În cel de al treilea rând, trebuie evaluată puterea de cumpărare a clienţilor. Dacă o întreprindere dominantă interacţionează cu clienţi la fel de puternici ca ea, în mod normal, aceasta nu va putea să majoreze preţurile sau să-şi îngrădească concurenţii în mod unilateral.

Nu sunt menţionaţi explicit alţi factori care definesc poziţia dominantă pe piaţă; prin urmare, Comisia îi consideră mai puţin relevanţi. De exemplu, nu există nicio referire cu privire la puterea unei întreprinderi care este generată de forţa sa financiară, de conexiunile pe care le are cu clienţii sau de gradul în care poate dispune de resursele necesare.

„Omisiunea” evidentă priveşte dominanţa colectivă: nu există nicio menţiune cu privire la acest aspect, deşi conceptul controlului în comun al unei pieţe de către mai multe întreprinderi (oligopol) a fost dezbătut în documentul din 2005. Cu toate acestea, dovedirea unei „dominanţe

colective” a devenit mult mai greu de realizat după 57decizia Curţii de Primă Instanţă în cazul Airtours .

În prezent, evaluarea comportamentului în cadrul pieţelor de tip oligopol nu reprezintă un aspect prioritar pentru Comisie.

Comisia indică prezintă căi pentru ca un caz să ia naştere: întreprinderile care se simt afectate de practici de excludere pot completa un „Formular

58C” , depunând astfel o plângere oficială, sau pot transmite prin e-mail o plângere informală,

59indicând anumite aspecte relevante . Documentul de orientare oferă indicaţii clare cu privire la tipurile de cazuri pe care Comisia le analizează cu atenţie sporită. De asemenea, documentul oferă indicaţii referitoare la modalitatea de elaborare a plângerii: aceasta trebuie să conţină descrierea poziţiei unei întreprinderi dominante, condiţiile existente pe piaţa relevantă, poziţia concurenţilor, a clienţilor şi a furnizorilor, precum şi dimensiunea presupusului comportament abuziv (durata, procentul din vânzări afectat etc.). Bineînţeles, trebuie descris şi presupusul abuz. Totuşi, cel mai important aspect, lămurit foarte clar în cadrul documentului, este necesitatea de a aduce dovezi cu privire la comportamentul anticoncurenţial, la strategia în cauză şi la prejudiciul adus consumatorilor. Fără a indica posibile afectări ale consumatorilor, orice plângere are şanse reduse de reuşită.

Comisia accentuează faptul că îşi va schimba abordarea, de la cea concentrată pe „formă” la una „bazată pe efecte”: în viitor, nu vor mai fi interzise per se anumite practici. În schimb, fiecare caz în parte va fi evaluat în funcţie de condiţiile sale specifice. Aceasta implică utilizarea unei analize economice mai detaliate asupra efectelor anumitor comportamente pe piaţă. O astfel de „abordare mai economică” va creşte numărul opiniilor construite pe argumente economice, precum şi necesitatea autorităţilor de concurenţă de a-şi întări expertiza în aria cunoştinţelor economice superioare. În timp ce o abordare mai economică este percepută uneori ca reprezentând un program

2. Construirea unui caz

3. Abordarea bazată pe efecte

28

part of the same market as product A if customers choose to switch to product B if the price for product A is increased by 5-10%. Having defined the market (normally by testing this with the relevant customers) leads to the market volume and the market shares.

Apart from the market share, the Commission, in its Paper, mentions three further criteria to determine whether an undertaking can claim a dominant position: Firstly, the market position of competitors will be examined. The market share, therefore, is seen as relative to the shares of others. Secondly, potential market entries and expansions are taken into account. In order to achieve this, barriers to 'market entry' have to be closely analysed. Thirdly, the countervailing buying power of customers is considered. If a dominant undertaking has to deal with equally strong customers, it will not be able to raise prices or hinder competitors unilaterally in the normal course of events.

Other factors establishing market dominance are not mentioned explicitly, and are, therefore, seen as less relevant by the Commission. For example, there is no mentioning of the strength of the undertaking through its financial power, its connections to customers or its grip on necessary resources.

The obvious 'blank' here is collective dominance: no word on this matter, although the concept of several undertakings controlling a market together (oligopoly) had been discussed in the 2005 paper. However, establishing 'collective dominance' had already become much harder to achieve after the

60ruling of the Court of First Instance in the Airtours case. Nowadays, it is not even a priority issue for the Commission to scrutinise the behaviour in oligopolistic markets.

2. Bringing a Case

3. Effects-Based Approach

The Commission offers two ways of bringing a case forward: Undertakings that feel hindered by

61exclusionary practices can either fill in 'Form C' and make a formal complaint or they make an informal complaint per email, stating the relevant

62points . The Guidance Paper gives clear indications as to what sort of cases the Commission will look at more closely. It also gives indications how a complaint should be framed: It should describe the position of a dominant undertaking, the conditions on the relevant market, the position of competitors, the position of both the customers and suppliers and the extent of the allegedly abusive conduct (its duration, its percentage of sales affected, etc.). Of course, the alleged abuse itself must also be described. Most importantly, however, is the crystal-clear explicit request to produce evidence of anticompetitive behaviour, the underlying strategy and the harm caused to consumers. Without showing likely consumer detriment, any complaint, as a result, will have little effect.

The Commission emphasises that it turns from a rather 'formalistic approach' to an 'effects-based' one: There will no longer be, per se, prohibitions of certain practices. Instead, each individual case will be assessed on its individual merits. This encompasses a more detailed economic analysis of the effects that certain behaviour has in the markets. Such a “more economic approach” will increase the number of economic opinions and the necessity for competition authorities to strengthen their expertise in 'state-of-the-art' industrial economics. While the more economic approach is sometimes perceived as a liberalisation programme, i.e. less intervention and therefore more scope of play for the dominant undertakings, it also comes with less legal certainty. This is a clear 'downside' for businesses. The more economic approach stems from economists of the so-called “post Chicago school”. While the Chicago School takes a very laisser-faire-approach (particularly influential in the USA in the 1980s), the so-called “post Chicago thinkers” take a more distinguished and subtle approach. They question the exact effects of certain practices and try to quantify aspects such as consumer harm by using

63econometric models .

29

55 Cf. CEJ, 3.7.1991, Cazul C-63/86 - AKZO, para. 60; pentru legea germană cf. § 19 a Actului german împotriva restricţiilor de concurenţă.56 Cf. Comisia Europeană, Notă privind definirea pieţei relevante, JO C 372, 9.12.1997, p. 5, paragraful 17.57 TPI, 6.6.2002, Cazul T-324/99 - Airtours/FirstChoice.58 Anexa la Regulamentul 773/2004, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:123:0018:0024:EN:PDF.59 E-mail-ul trebuie transmis la adresa comp-market-information@ec.europa.eu. cf. http://ec.europa.eu/competition/contacts/antitrust_mail.html.

60 CFI, 6.6.2002, Case T-324/99 - Airtours/FirstChoice.61 Annex to Regulation 773/2004, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:123:0018:0024:EN:PDF.62 The e-mail is to be sent to comp-market-information@ec.europa.eu. Cf. http://ec.europa.eu/competition/contacts/antitrust_mail.html.63 For an introduction cf. Kerber/Schwalbe in: Hirsch/Montag/Säcker (eds.), Competition Law: European Community Practice and Procedure, London 2008;

Monti, EC Competition Law, Cambridge 2007, p. 68.

pe piaţă se naşte de la pragul de 33% -, dar se situează sub nivelul indicat de Curtea de Justiţie

55(50%) . Prin urmare, în practică, definirea pieţei relevante rămâne una dintre cele mai importante bătălii purtate în cadrul procedurilor de către părţile implicate. Definirea pieţei relevante este realizată de multe ori prin utilizarea testului

56monopolistului ipotetic - SSNIP : Produsul B face parte din aceeaşi piaţă relevantă cu cea a produsului A, dacă consumatorii aleg să-şi schimbe opţiunea de achiziţie pentru produsul B, atunci când preţul produsului A este majorat cu 5-10 %. Odată definită piaţa relevantă (în mod normal, prin testarea acesteia la nivelul consumatorilor relevanţi), urmează determinarea volumului acesteia şi a cotelor de piaţă.

Pe lângă cotele de piaţă, Comisia menţionează în Documentul de orientare alte trei criterii utilizate pentru a identifica dacă o întreprindere se poate califica pentru a deţine o poziţie dominantă. În primul rând, va fi examinată poziţia pe piaţă a concurenţilor. Astfel, cota de piaţă a întreprinderii este analizată în relaţie cu cea a concurenţilor. În al doilea rând, sunt luate în considerare potenţialele noi intrări pe piaţă şi posibilele sale extinderi. Pentru aceasta, trebuie analizate atent „barierele la intrarea pe piaţă”. În cel de al treilea rând, trebuie evaluată puterea de cumpărare a clienţilor. Dacă o întreprindere dominantă interacţionează cu clienţi la fel de puternici ca ea, în mod normal, aceasta nu va putea să majoreze preţurile sau să-şi îngrădească concurenţii în mod unilateral.

Nu sunt menţionaţi explicit alţi factori care definesc poziţia dominantă pe piaţă; prin urmare, Comisia îi consideră mai puţin relevanţi. De exemplu, nu există nicio referire cu privire la puterea unei întreprinderi care este generată de forţa sa financiară, de conexiunile pe care le are cu clienţii sau de gradul în care poate dispune de resursele necesare.

„Omisiunea” evidentă priveşte dominanţa colectivă: nu există nicio menţiune cu privire la acest aspect, deşi conceptul controlului în comun al unei pieţe de către mai multe întreprinderi (oligopol) a fost dezbătut în documentul din 2005. Cu toate acestea, dovedirea unei „dominanţe

colective” a devenit mult mai greu de realizat după 57decizia Curţii de Primă Instanţă în cazul Airtours .

În prezent, evaluarea comportamentului în cadrul pieţelor de tip oligopol nu reprezintă un aspect prioritar pentru Comisie.

Comisia indică prezintă căi pentru ca un caz să ia naştere: întreprinderile care se simt afectate de practici de excludere pot completa un „Formular

58C” , depunând astfel o plângere oficială, sau pot transmite prin e-mail o plângere informală,

59indicând anumite aspecte relevante . Documentul de orientare oferă indicaţii clare cu privire la tipurile de cazuri pe care Comisia le analizează cu atenţie sporită. De asemenea, documentul oferă indicaţii referitoare la modalitatea de elaborare a plângerii: aceasta trebuie să conţină descrierea poziţiei unei întreprinderi dominante, condiţiile existente pe piaţa relevantă, poziţia concurenţilor, a clienţilor şi a furnizorilor, precum şi dimensiunea presupusului comportament abuziv (durata, procentul din vânzări afectat etc.). Bineînţeles, trebuie descris şi presupusul abuz. Totuşi, cel mai important aspect, lămurit foarte clar în cadrul documentului, este necesitatea de a aduce dovezi cu privire la comportamentul anticoncurenţial, la strategia în cauză şi la prejudiciul adus consumatorilor. Fără a indica posibile afectări ale consumatorilor, orice plângere are şanse reduse de reuşită.

Comisia accentuează faptul că îşi va schimba abordarea, de la cea concentrată pe „formă” la una „bazată pe efecte”: în viitor, nu vor mai fi interzise per se anumite practici. În schimb, fiecare caz în parte va fi evaluat în funcţie de condiţiile sale specifice. Aceasta implică utilizarea unei analize economice mai detaliate asupra efectelor anumitor comportamente pe piaţă. O astfel de „abordare mai economică” va creşte numărul opiniilor construite pe argumente economice, precum şi necesitatea autorităţilor de concurenţă de a-şi întări expertiza în aria cunoştinţelor economice superioare. În timp ce o abordare mai economică este percepută uneori ca reprezentând un program

2. Construirea unui caz

3. Abordarea bazată pe efecte

28

part of the same market as product A if customers choose to switch to product B if the price for product A is increased by 5-10%. Having defined the market (normally by testing this with the relevant customers) leads to the market volume and the market shares.

Apart from the market share, the Commission, in its Paper, mentions three further criteria to determine whether an undertaking can claim a dominant position: Firstly, the market position of competitors will be examined. The market share, therefore, is seen as relative to the shares of others. Secondly, potential market entries and expansions are taken into account. In order to achieve this, barriers to 'market entry' have to be closely analysed. Thirdly, the countervailing buying power of customers is considered. If a dominant undertaking has to deal with equally strong customers, it will not be able to raise prices or hinder competitors unilaterally in the normal course of events.

Other factors establishing market dominance are not mentioned explicitly, and are, therefore, seen as less relevant by the Commission. For example, there is no mentioning of the strength of the undertaking through its financial power, its connections to customers or its grip on necessary resources.

The obvious 'blank' here is collective dominance: no word on this matter, although the concept of several undertakings controlling a market together (oligopoly) had been discussed in the 2005 paper. However, establishing 'collective dominance' had already become much harder to achieve after the

60ruling of the Court of First Instance in the Airtours case. Nowadays, it is not even a priority issue for the Commission to scrutinise the behaviour in oligopolistic markets.

2. Bringing a Case

3. Effects-Based Approach

The Commission offers two ways of bringing a case forward: Undertakings that feel hindered by

61exclusionary practices can either fill in 'Form C' and make a formal complaint or they make an informal complaint per email, stating the relevant

62points . The Guidance Paper gives clear indications as to what sort of cases the Commission will look at more closely. It also gives indications how a complaint should be framed: It should describe the position of a dominant undertaking, the conditions on the relevant market, the position of competitors, the position of both the customers and suppliers and the extent of the allegedly abusive conduct (its duration, its percentage of sales affected, etc.). Of course, the alleged abuse itself must also be described. Most importantly, however, is the crystal-clear explicit request to produce evidence of anticompetitive behaviour, the underlying strategy and the harm caused to consumers. Without showing likely consumer detriment, any complaint, as a result, will have little effect.

The Commission emphasises that it turns from a rather 'formalistic approach' to an 'effects-based' one: There will no longer be, per se, prohibitions of certain practices. Instead, each individual case will be assessed on its individual merits. This encompasses a more detailed economic analysis of the effects that certain behaviour has in the markets. Such a “more economic approach” will increase the number of economic opinions and the necessity for competition authorities to strengthen their expertise in 'state-of-the-art' industrial economics. While the more economic approach is sometimes perceived as a liberalisation programme, i.e. less intervention and therefore more scope of play for the dominant undertakings, it also comes with less legal certainty. This is a clear 'downside' for businesses. The more economic approach stems from economists of the so-called “post Chicago school”. While the Chicago School takes a very laisser-faire-approach (particularly influential in the USA in the 1980s), the so-called “post Chicago thinkers” take a more distinguished and subtle approach. They question the exact effects of certain practices and try to quantify aspects such as consumer harm by using

63econometric models .

29

55 Cf. CEJ, 3.7.1991, Cazul C-63/86 - AKZO, para. 60; pentru legea germană cf. § 19 a Actului german împotriva restricţiilor de concurenţă.56 Cf. Comisia Europeană, Notă privind definirea pieţei relevante, JO C 372, 9.12.1997, p. 5, paragraful 17.57 TPI, 6.6.2002, Cazul T-324/99 - Airtours/FirstChoice.58 Anexa la Regulamentul 773/2004, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:123:0018:0024:EN:PDF.59 E-mail-ul trebuie transmis la adresa comp-market-information@ec.europa.eu. cf. http://ec.europa.eu/competition/contacts/antitrust_mail.html.

60 CFI, 6.6.2002, Case T-324/99 - Airtours/FirstChoice.61 Annex to Regulation 773/2004, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:123:0018:0024:EN:PDF.62 The e-mail is to be sent to comp-market-information@ec.europa.eu. Cf. http://ec.europa.eu/competition/contacts/antitrust_mail.html.63 For an introduction cf. Kerber/Schwalbe in: Hirsch/Montag/Säcker (eds.), Competition Law: European Community Practice and Procedure, London 2008;

Monti, EC Competition Law, Cambridge 2007, p. 68.

de liberalizare, adică o intervenţie mai redusă şi, prin urmare, un spaţiu de acţiune mai larg pentru întreprinderile dominante, aceasta aduce cu sine un grad mai redus de siguranţă juridică. Aspectul este în mod clar un „dezavantaj” pentru mediul de afaceri. Acest tip de abordare este emanaţia economiştilor din cadrul aşa-numitei „Şcoli post Chicago”. În timp ce Şcoala Chicago adoptă o abordare neintervenţionistă (cu influenţă specială în SUA anilor 1980), aşa-numiţii „gânditori post Chicago” îmbrăţişează o abordare distinctă şi mai subtilă. Aceştia analizează rezultatele efective ale anumitor practici şi încearcă să determine, prin

64utilizarea modelelor econometrice , aspecte precum prejudiciul adus consumatorilor.

Un element caracteristic al „abordării mai economice” este de a pune accent pe bunăstarea consumatorilor, în loc de a concentra atenţia asupra protecţiei concurenţei ori a bunăstării generale. Comisia subliniază în documentul său faptul că va continua să protejeze concurenţa în această măsură. Totuşi, nu poate exista concurenţă fără concurenţi. Prin urmare, e sigur că (deşi negată cu vehemenţă) protecţia concurenţilor va juca un anumit rol. Până în acest moment, Comisia nu a pus un accent puternic pe bunăstarea consumato r i l o r. Ev i t a rea p re jud i c i e r i i consumatorilor este ultima prioritate a Comisiei în ceea ce priveşte practicile abuzive. Consumatorii pot fi definiţi şi ca producători sau distribuitori intermediari. Prejudicierea consumatorilor se traduce prin niveluri mai ridicate de preţ, calitate scăzută şi/sau variante de alegere mai puţine pentru consumatori.

Întreprinderilor dominante le este permis să-şi justifice practicile. Comisia va accepta practicile dacă sunt necesare sau proporţionale cu atingerea unor deziderate în afara domeniului concurenţei (de exemplu, din raţiuni de sănătate publică). Comisia va accepta şi comportamentele care determină creşteri de eficienţă, care sunt utilizate în interesul consumatorilor. Astfel de câştiguri de eficienţă trebuie puse în balanţă cu efectele

4. Bunăstarea consumatorilor

5. Argumentele justificative

negative, care pot fi supracompensate. În fapt, testul oglindeşte prevederile art. 81 paragraful 3 din Tratatul CE şi va fi aplicat similar cazurilor care intră sub incidenţa art. 81. Acest fapt nu este o veste îmbucurătoare pentru întreprinderi, din moment ce criteriile art. 81 paragraful 3 au fost interpretate foarte strict până în prezent. În cazurile de abuz, unii s-ar putea aştepta ca justificările bazate pe argumentul eficienţei economice să se dovedească la fel de greu de utilizat în practică precum se întâmplă în domeniul controlului concentrărilor economice sau al speţelor de cartel.

De fiecare dată când o prevedere legală a fost exprimată prin utilizarea unor termeni foarte abstracţi - ceva de genul „abuz” - nu poate există un grad de certitudine fără a defini anumite tipuri de cazuri, care intră sub incidenţa respectivei prevederi. Aşa s-a întâmplat şi în cazul prevederii referitoare la abuzul de poziţie dominantă, încă din momentul adoptării acesteia în dreptul european, în 1958. Între timp, Comisia a identificat patru tipuri importante de abuz. Documentul de orientare stabileşte în mod clar priorităţile în investigarea acestor tipuri de cazuri. Deşi este posibil ca alte tipuri de comportamente să nu intre în atenţia Comisiei, totuşi, este aproape sigur că vor fi instrumentate anumite cazuri. Această stare de fapt nu creează, însă, zone de siguranţă: oricând pot fi demarate acţiuni private, în special dacă este vorba de o încălcare a art. 82 din Tratatul CE şi chiar dacă autorităţile de concurenţă decid sa nu instrumenteze un anumit caz.

Prima prioritate vizează cazurile implicând contracte de exclusivitate. Întreprinderilor dominante nu le este permisă îngrădirea clienţilor, nici prin instrumente juridice, nici prin aplicarea de reduceri comerciale, dacă aceasta ar însemna blocarea accesului concurenţilor la aceştia. Comisia urmăreşte, în special, situaţia în care o întreprindere dominantă reuşeşte să-şi asigure exclusivitatea asupra întregii cereri a clienţilor săi, deşi, în fapt, ei depind doar parţial de aceasta. În ceea ce priveşte subiectul delicat al reducerilor

III. Tipuri de cazuri

1. Contractele de exclusivitate

30

4. Consumer Welfare

5. Defences

One element of the “more economic approach” is the stronger focus on consumer welfare as opposed to the protection of the competitive process or, indeed, the overall welfare. In its Paper, the Commission underlines the fact that it will continue to protect the competitive process as such. There is, however, no competitive process without competitors, and therefore, the protection of competitors (although vigorously denied) will certainly play a role. Yet, the Commission does add a very strong emphasis on consumer welfare. Avoiding consumer harm is the ultimate priority of the Commission's dealings with abusive practices. Consumers are also defined as intermediate producers or distributors. Consumer harm is defined as higher price levels, less quality and / or less consumer choice.

Dominant undertakings are allowed to justify their practices. The Commission will accept these practices as long as they are necessary and proportionate to reach non-competitive aims (e.g. for health-reasons). The Commission will also accept behaviour that prompts efficiency gains that, in turn, serve the consumers. Such efficiency gains have to be weighed up with the negative effects, but these may be outweighed. Actually, the test is mirroring Art. 81 para. 3 EC-Treaty and will be applied along the same lines as in Art. 81 cases. This is not good news for undertakings, since the criteria under Art. 81 para. 3 have been interpreted very strictly so far. One can expect that the efficiency defence in abuse cases is, in general, an equally 'lame duck' just like it is in merger control or cartel cases.

III. Types of Cases

1. Exclusive Dealings

Whenever a legal provision is written in the most abstract of terms – something like “abuse” for instance – there is no form of certainty but through that of defining types of cases that fall under these provisions. This is what has happened with the abuse-provision ever since it was introduced into European law in 1958. The Commission has, in the meantime, identified four such types of abuse as the most important ones. The Guidance Paper clearly sets priorities for their enforcement. Although it is not to be excluded that other types of behaviour are not tackled, there is, however, little doubt that the Commission will not pick up on certain cases. This all falls short of creating safe havens: Private action will always be possible, particularly if there is a violation of Art. 82 EC-Treaty, even if the competition authorities decide not to take on the case.

The first priority is assigned to cases of exclusive dealing. Dominant undertakings are not allowed to bind their customers, neither legally nor through rebates, if it means that competitors no longer have access to customers. This is a particular concern of the Commission when dominant undertakings manage to bind their customers for the whole of their demand although the customers, in fact, only partially depend on it. Regarding the difficult question of rebates, the Commission emphasises that there will be an economic analysis for each individual case. Generally speaking , an individualised rebate structure might indicate a higher degree of dependency than that of a standardised scheme. This is a reminder of the British Airways case that triggered hot debates amongst economists. Further leading cases for

65 exclusive dealings include Hoffmann-La Roche66and AKZO .

31

64 Aspecte introductive cf. Kerber/Schwalbe în: Hirsch/Montag/Säcker (eds.), Competition Law: European Community Practice and Procedure, London 2008; Monti, EC Competition Law, Cambridge 2007, p. 68.

65 ECJ, 13.2.1979, Case 85/76 - Hoffmann-La Roche.66 Cf. above (footnote 13).

de liberalizare, adică o intervenţie mai redusă şi, prin urmare, un spaţiu de acţiune mai larg pentru întreprinderile dominante, aceasta aduce cu sine un grad mai redus de siguranţă juridică. Aspectul este în mod clar un „dezavantaj” pentru mediul de afaceri. Acest tip de abordare este emanaţia economiştilor din cadrul aşa-numitei „Şcoli post Chicago”. În timp ce Şcoala Chicago adoptă o abordare neintervenţionistă (cu influenţă specială în SUA anilor 1980), aşa-numiţii „gânditori post Chicago” îmbrăţişează o abordare distinctă şi mai subtilă. Aceştia analizează rezultatele efective ale anumitor practici şi încearcă să determine, prin

64utilizarea modelelor econometrice , aspecte precum prejudiciul adus consumatorilor.

Un element caracteristic al „abordării mai economice” este de a pune accent pe bunăstarea consumatorilor, în loc de a concentra atenţia asupra protecţiei concurenţei ori a bunăstării generale. Comisia subliniază în documentul său faptul că va continua să protejeze concurenţa în această măsură. Totuşi, nu poate exista concurenţă fără concurenţi. Prin urmare, e sigur că (deşi negată cu vehemenţă) protecţia concurenţilor va juca un anumit rol. Până în acest moment, Comisia nu a pus un accent puternic pe bunăstarea consumato r i l o r. Ev i t a rea p re jud i c i e r i i consumatorilor este ultima prioritate a Comisiei în ceea ce priveşte practicile abuzive. Consumatorii pot fi definiţi şi ca producători sau distribuitori intermediari. Prejudicierea consumatorilor se traduce prin niveluri mai ridicate de preţ, calitate scăzută şi/sau variante de alegere mai puţine pentru consumatori.

Întreprinderilor dominante le este permis să-şi justifice practicile. Comisia va accepta practicile dacă sunt necesare sau proporţionale cu atingerea unor deziderate în afara domeniului concurenţei (de exemplu, din raţiuni de sănătate publică). Comisia va accepta şi comportamentele care determină creşteri de eficienţă, care sunt utilizate în interesul consumatorilor. Astfel de câştiguri de eficienţă trebuie puse în balanţă cu efectele

4. Bunăstarea consumatorilor

5. Argumentele justificative

negative, care pot fi supracompensate. În fapt, testul oglindeşte prevederile art. 81 paragraful 3 din Tratatul CE şi va fi aplicat similar cazurilor care intră sub incidenţa art. 81. Acest fapt nu este o veste îmbucurătoare pentru întreprinderi, din moment ce criteriile art. 81 paragraful 3 au fost interpretate foarte strict până în prezent. În cazurile de abuz, unii s-ar putea aştepta ca justificările bazate pe argumentul eficienţei economice să se dovedească la fel de greu de utilizat în practică precum se întâmplă în domeniul controlului concentrărilor economice sau al speţelor de cartel.

De fiecare dată când o prevedere legală a fost exprimată prin utilizarea unor termeni foarte abstracţi - ceva de genul „abuz” - nu poate există un grad de certitudine fără a defini anumite tipuri de cazuri, care intră sub incidenţa respectivei prevederi. Aşa s-a întâmplat şi în cazul prevederii referitoare la abuzul de poziţie dominantă, încă din momentul adoptării acesteia în dreptul european, în 1958. Între timp, Comisia a identificat patru tipuri importante de abuz. Documentul de orientare stabileşte în mod clar priorităţile în investigarea acestor tipuri de cazuri. Deşi este posibil ca alte tipuri de comportamente să nu intre în atenţia Comisiei, totuşi, este aproape sigur că vor fi instrumentate anumite cazuri. Această stare de fapt nu creează, însă, zone de siguranţă: oricând pot fi demarate acţiuni private, în special dacă este vorba de o încălcare a art. 82 din Tratatul CE şi chiar dacă autorităţile de concurenţă decid sa nu instrumenteze un anumit caz.

Prima prioritate vizează cazurile implicând contracte de exclusivitate. Întreprinderilor dominante nu le este permisă îngrădirea clienţilor, nici prin instrumente juridice, nici prin aplicarea de reduceri comerciale, dacă aceasta ar însemna blocarea accesului concurenţilor la aceştia. Comisia urmăreşte, în special, situaţia în care o întreprindere dominantă reuşeşte să-şi asigure exclusivitatea asupra întregii cereri a clienţilor săi, deşi, în fapt, ei depind doar parţial de aceasta. În ceea ce priveşte subiectul delicat al reducerilor

III. Tipuri de cazuri

1. Contractele de exclusivitate

30

4. Consumer Welfare

5. Defences

One element of the “more economic approach” is the stronger focus on consumer welfare as opposed to the protection of the competitive process or, indeed, the overall welfare. In its Paper, the Commission underlines the fact that it will continue to protect the competitive process as such. There is, however, no competitive process without competitors, and therefore, the protection of competitors (although vigorously denied) will certainly play a role. Yet, the Commission does add a very strong emphasis on consumer welfare. Avoiding consumer harm is the ultimate priority of the Commission's dealings with abusive practices. Consumers are also defined as intermediate producers or distributors. Consumer harm is defined as higher price levels, less quality and / or less consumer choice.

Dominant undertakings are allowed to justify their practices. The Commission will accept these practices as long as they are necessary and proportionate to reach non-competitive aims (e.g. for health-reasons). The Commission will also accept behaviour that prompts efficiency gains that, in turn, serve the consumers. Such efficiency gains have to be weighed up with the negative effects, but these may be outweighed. Actually, the test is mirroring Art. 81 para. 3 EC-Treaty and will be applied along the same lines as in Art. 81 cases. This is not good news for undertakings, since the criteria under Art. 81 para. 3 have been interpreted very strictly so far. One can expect that the efficiency defence in abuse cases is, in general, an equally 'lame duck' just like it is in merger control or cartel cases.

III. Types of Cases

1. Exclusive Dealings

Whenever a legal provision is written in the most abstract of terms – something like “abuse” for instance – there is no form of certainty but through that of defining types of cases that fall under these provisions. This is what has happened with the abuse-provision ever since it was introduced into European law in 1958. The Commission has, in the meantime, identified four such types of abuse as the most important ones. The Guidance Paper clearly sets priorities for their enforcement. Although it is not to be excluded that other types of behaviour are not tackled, there is, however, little doubt that the Commission will not pick up on certain cases. This all falls short of creating safe havens: Private action will always be possible, particularly if there is a violation of Art. 82 EC-Treaty, even if the competition authorities decide not to take on the case.

The first priority is assigned to cases of exclusive dealing. Dominant undertakings are not allowed to bind their customers, neither legally nor through rebates, if it means that competitors no longer have access to customers. This is a particular concern of the Commission when dominant undertakings manage to bind their customers for the whole of their demand although the customers, in fact, only partially depend on it. Regarding the difficult question of rebates, the Commission emphasises that there will be an economic analysis for each individual case. Generally speaking , an individualised rebate structure might indicate a higher degree of dependency than that of a standardised scheme. This is a reminder of the British Airways case that triggered hot debates amongst economists. Further leading cases for

65 exclusive dealings include Hoffmann-La Roche66and AKZO .

31

64 Aspecte introductive cf. Kerber/Schwalbe în: Hirsch/Montag/Säcker (eds.), Competition Law: European Community Practice and Procedure, London 2008; Monti, EC Competition Law, Cambridge 2007, p. 68.

65 ECJ, 13.2.1979, Case 85/76 - Hoffmann-La Roche.66 Cf. above (footnote 13).

32

comerciale, Comisia accentuează faptul că, pentru fiecare caz în parte, va realiza o analiză economică distinctă. În general, o structură individualizată de reduceri comerciale poate indica existenţa unui grad mai înalt de dependenţă, în comparaţie cu o schemă standardizată. Un exemplu este cazul British Airways, care a generat dezbateri aprinse între economişti. Alte cazuri importante care au implicat contracte de exclusivitate sunt Hoffmann-

67 68La Roche şi AKZO .

Al doilea tip important de cazuri acoperă vânzările legate şi pe cele grupate: unei întreprinderi dominante nu îi este permis să facă uz de dependenţa pe care un client o manifestă faţă de ea pe o anumită piaţă, astfel încât să îl forţeze de a achiziţiona un produs distinct, care face parte dintr-o altă piaţă. Acest fapt poate fi realizat prin legarea directă a produselor sau prin reduceri comerciale aplicate global asupra unor produse distincte (vânzări grupate). Legarea poate fi rezultatul unor operaţiuni de natură tehnică (în mod artificial). Cu cât practica vânzărilor legate este mai îndelungată, cu atât devine mai gravă situaţia din punct de vedere concurenţial. Un exemplu clasic este cazul Microsoft, unde Media Player, un produs distinct, a fost distribuit în mod automat împreună cu sistemul de operare

69Windows .

A treia prioritate este reprezentată de cazurile privind preţurile de ruinare: unei întreprinderi dominate nu îi este permis să-şi sacrifice temporar profitul pentru a forţa ieşirea de pe piaţă a concurenţilor care sunt eficienţi din punct de vedere economic şi care nu mai pot concura sub costuri. Comisia indică faptul că se va baza pe conceptul de „costuri medii evitabile” pentru a stabili nivelul pragului de referinţă.

Deşi soluţia pare plauzibilă, transpunerea sa în practică este incredibil de dificilă. Motivul este legat de problemele critice determinate de calcularea costurilor unei întreprinderi. Totuşi, au existat cazuri unde s-a reuşit implementarea

70acestei soluţii, aşa cum este Deutsche Post .

2. Vânzările legate şi vânzările grupate

3. Preţurile de ruinare

4. Refuzul de a furniza şi impunerea adaosului comercial

5. Subiecte neabordate

În final, Comisia menţionează „refuzul de a furniza” şi „impunerea adaosului comercial” ca fiind două cazuri prioritare. Unei întreprinderi dominante nu îi este permis refuzul de a furniza bunuri, anumite drepturi sau servicii, care sunt necesare clientului său pentru a putea concura cu întreprinderea dominantă pe o piaţă din aval. Interdicţia este valabilă şi în cazul furnizării acestora la un nivel nejustificat de mare al preţului, care îi îngreunează clientului posibilitatea de a concura prin preţuri rezonabile pe o a doua piaţă (impunerea adaosului comercial). Comisia subliniază faptul că circumstanţele necesare pentru a putea lua măsuri care afectează dreptul de a contracta sunt stricte: produsul în cauză trebuie să fie necesar concurenţei pe piaţa din aval, refuzul ar conduce la eliminarea concurenţei şi la prejudicierea consumatorilor. Un exemplu recent de impunere a adausului comercial vizează piaţa din Spania a accesului la anumite servicii de bandă

71largă .

Deşi sunt menţionate cazurile asupra cărora Comisia încearcă să se concentreze, o întrebare rămâne fără răspuns: care cazuri nu vor intra in atenţia Comisiei?

Prima decizie importantă a fost să se concentreze asupra abuzurilor directe de excludere împotriva concurenţilor. Documentul de îndrumare nu acoperă cazurile de abuz prin exploatare care afectează în mod direct consumatorii, aşa cum sunt preţurile excesive. Comisia doreşte să se abţină de la a interveni direct asupra comportamentul companiilor şi de la orice formă de control al preţurilor. Nivelul preţului trebuie să reiasă prin efectul concurenţei. Astfel se explică rezervele pe care le are în ceea ce priveşte abuzurile de exploatare. De fapt, cazurile pe care Comisia le-a considerat abuzuri de exploatare sunt destul de vechi. Merită subliniat faptul că setul de criterii utilizat se rezumă la aspecte calitative. Aceasta înseamnă că ceea ce atrage interesul Comisiei asupra unui caz este, cu precădere, tipul

33

2. Tying and Bundling

3. Predatory Pricing

The second important type of cases covers tying and bundling: The dominant undertaking is not allowed to use the dependence of a customer on the one market so as to force him into buying a distinct product belonging to yet another market. This can be achieved either by the direct tying of products or through multi-product rebates (bundling). Tying might be the result of (artificial) technical measures. The more lasting the tie, the more problematic it is in competition law terms. A typical example for this was dealt with in the Microsoft case where the Media Player, a product in its own right, was distributed automatically along

72with the Windows operating system .

The third priority is assigned to cases of predatory pricing: The dominant undertaking is not allowed to sacrifice profits temporarily in order to force as-efficient-competitors out of the market who cannot afford to compete below cost. The Commission indicates that it will relate to the concept of “average avoidable cost” as a yardstick for sacrifices.

While this sounds plausible, the practice is incredibly difficult. This is due to severe problems involved in the calculation of cost of an undertaking. However, successful cases from the

73past include Deutsche Post .

4. Refusal to Supply and Margin Squeeze

5. Blind Spots

Finally, the Commission mentions 'refusal to supply' and 'margin squeeze' as two cases of priority. The dominant undertaking is not allowed to refuse to supply goods, rights or services that are necessary for the customer in order to compete with the dominant undertaking on a downstream market. The same applies for supplying them at an unjustifiably high rate which makes it difficult to compete at good prices in the second market (margin squeeze). The Commission points out that the conditions for it taking measures overriding the freedom of contract are strict: the product in question must be necessary for competition on the downstream market, the refusal would lead to an elimination of competition and would harm consumers. A recent case example of margin squeeze concerned the Spanish market for internet

74broadband access .

Having stated the cases on which the Commission tries to focus, it still leaves the question open: Which cases will not be in the Commission's spotlight?

The first important decision was to focus on exclusionary abuses that are directed against competitors. The Guidance Paper does not cover cases of exploitative abuses that directly harm customers, e.g. excessive pricing. The Commission wishes to refrain from direct interventions regarding the behaviour of companies and from any form of price control. The price should be defined through competition itself. This explains its reservations regarding exploitative abuses. Actually, the cases decided by the Commission as cases of exploitation date back a long time. It is noteworthy that the criteria of the Commission stick to qualitative aspects, i.e. it is the type of behaviour that triggers the Commission's interest,

75and not so much its economic impact . Neither the size of the affected market nor the strength of the particular company is explicitly mentioned. This differs considerably from other priority principles, such as those of the OFT.

67 CEJ, 13.2.1979, Cazul 85/76 - Hoffmann-La Roche.68 Cf. nota de subsol 13.69 Cf. nota de subsol 4.70 Comisia Europeană, 25.7.2001, Cazul COMP/36.915 - Deutsche Post.71 Cf. nota de subsol 6.

72 Cf. above (footnote 4).73 European Commission, 25.7.2001, Case COMP/36.915 - Deutsche Post.74 Cf. above (footnote 6).75 This plays a role, though, within the general framework (para. 20).

32

comerciale, Comisia accentuează faptul că, pentru fiecare caz în parte, va realiza o analiză economică distinctă. În general, o structură individualizată de reduceri comerciale poate indica existenţa unui grad mai înalt de dependenţă, în comparaţie cu o schemă standardizată. Un exemplu este cazul British Airways, care a generat dezbateri aprinse între economişti. Alte cazuri importante care au implicat contracte de exclusivitate sunt Hoffmann-

67 68La Roche şi AKZO .

Al doilea tip important de cazuri acoperă vânzările legate şi pe cele grupate: unei întreprinderi dominante nu îi este permis să facă uz de dependenţa pe care un client o manifestă faţă de ea pe o anumită piaţă, astfel încât să îl forţeze de a achiziţiona un produs distinct, care face parte dintr-o altă piaţă. Acest fapt poate fi realizat prin legarea directă a produselor sau prin reduceri comerciale aplicate global asupra unor produse distincte (vânzări grupate). Legarea poate fi rezultatul unor operaţiuni de natură tehnică (în mod artificial). Cu cât practica vânzărilor legate este mai îndelungată, cu atât devine mai gravă situaţia din punct de vedere concurenţial. Un exemplu clasic este cazul Microsoft, unde Media Player, un produs distinct, a fost distribuit în mod automat împreună cu sistemul de operare

69Windows .

A treia prioritate este reprezentată de cazurile privind preţurile de ruinare: unei întreprinderi dominate nu îi este permis să-şi sacrifice temporar profitul pentru a forţa ieşirea de pe piaţă a concurenţilor care sunt eficienţi din punct de vedere economic şi care nu mai pot concura sub costuri. Comisia indică faptul că se va baza pe conceptul de „costuri medii evitabile” pentru a stabili nivelul pragului de referinţă.

Deşi soluţia pare plauzibilă, transpunerea sa în practică este incredibil de dificilă. Motivul este legat de problemele critice determinate de calcularea costurilor unei întreprinderi. Totuşi, au existat cazuri unde s-a reuşit implementarea

70acestei soluţii, aşa cum este Deutsche Post .

2. Vânzările legate şi vânzările grupate

3. Preţurile de ruinare

4. Refuzul de a furniza şi impunerea adaosului comercial

5. Subiecte neabordate

În final, Comisia menţionează „refuzul de a furniza” şi „impunerea adaosului comercial” ca fiind două cazuri prioritare. Unei întreprinderi dominante nu îi este permis refuzul de a furniza bunuri, anumite drepturi sau servicii, care sunt necesare clientului său pentru a putea concura cu întreprinderea dominantă pe o piaţă din aval. Interdicţia este valabilă şi în cazul furnizării acestora la un nivel nejustificat de mare al preţului, care îi îngreunează clientului posibilitatea de a concura prin preţuri rezonabile pe o a doua piaţă (impunerea adaosului comercial). Comisia subliniază faptul că circumstanţele necesare pentru a putea lua măsuri care afectează dreptul de a contracta sunt stricte: produsul în cauză trebuie să fie necesar concurenţei pe piaţa din aval, refuzul ar conduce la eliminarea concurenţei şi la prejudicierea consumatorilor. Un exemplu recent de impunere a adausului comercial vizează piaţa din Spania a accesului la anumite servicii de bandă

71largă .

Deşi sunt menţionate cazurile asupra cărora Comisia încearcă să se concentreze, o întrebare rămâne fără răspuns: care cazuri nu vor intra in atenţia Comisiei?

Prima decizie importantă a fost să se concentreze asupra abuzurilor directe de excludere împotriva concurenţilor. Documentul de îndrumare nu acoperă cazurile de abuz prin exploatare care afectează în mod direct consumatorii, aşa cum sunt preţurile excesive. Comisia doreşte să se abţină de la a interveni direct asupra comportamentul companiilor şi de la orice formă de control al preţurilor. Nivelul preţului trebuie să reiasă prin efectul concurenţei. Astfel se explică rezervele pe care le are în ceea ce priveşte abuzurile de exploatare. De fapt, cazurile pe care Comisia le-a considerat abuzuri de exploatare sunt destul de vechi. Merită subliniat faptul că setul de criterii utilizat se rezumă la aspecte calitative. Aceasta înseamnă că ceea ce atrage interesul Comisiei asupra unui caz este, cu precădere, tipul

33

2. Tying and Bundling

3. Predatory Pricing

The second important type of cases covers tying and bundling: The dominant undertaking is not allowed to use the dependence of a customer on the one market so as to force him into buying a distinct product belonging to yet another market. This can be achieved either by the direct tying of products or through multi-product rebates (bundling). Tying might be the result of (artificial) technical measures. The more lasting the tie, the more problematic it is in competition law terms. A typical example for this was dealt with in the Microsoft case where the Media Player, a product in its own right, was distributed automatically along

72with the Windows operating system .

The third priority is assigned to cases of predatory pricing: The dominant undertaking is not allowed to sacrifice profits temporarily in order to force as-efficient-competitors out of the market who cannot afford to compete below cost. The Commission indicates that it will relate to the concept of “average avoidable cost” as a yardstick for sacrifices.

While this sounds plausible, the practice is incredibly difficult. This is due to severe problems involved in the calculation of cost of an undertaking. However, successful cases from the

73past include Deutsche Post .

4. Refusal to Supply and Margin Squeeze

5. Blind Spots

Finally, the Commission mentions 'refusal to supply' and 'margin squeeze' as two cases of priority. The dominant undertaking is not allowed to refuse to supply goods, rights or services that are necessary for the customer in order to compete with the dominant undertaking on a downstream market. The same applies for supplying them at an unjustifiably high rate which makes it difficult to compete at good prices in the second market (margin squeeze). The Commission points out that the conditions for it taking measures overriding the freedom of contract are strict: the product in question must be necessary for competition on the downstream market, the refusal would lead to an elimination of competition and would harm consumers. A recent case example of margin squeeze concerned the Spanish market for internet

74broadband access .

Having stated the cases on which the Commission tries to focus, it still leaves the question open: Which cases will not be in the Commission's spotlight?

The first important decision was to focus on exclusionary abuses that are directed against competitors. The Guidance Paper does not cover cases of exploitative abuses that directly harm customers, e.g. excessive pricing. The Commission wishes to refrain from direct interventions regarding the behaviour of companies and from any form of price control. The price should be defined through competition itself. This explains its reservations regarding exploitative abuses. Actually, the cases decided by the Commission as cases of exploitation date back a long time. It is noteworthy that the criteria of the Commission stick to qualitative aspects, i.e. it is the type of behaviour that triggers the Commission's interest,

75and not so much its economic impact . Neither the size of the affected market nor the strength of the particular company is explicitly mentioned. This differs considerably from other priority principles, such as those of the OFT.

67 CEJ, 13.2.1979, Cazul 85/76 - Hoffmann-La Roche.68 Cf. nota de subsol 13.69 Cf. nota de subsol 4.70 Comisia Europeană, 25.7.2001, Cazul COMP/36.915 - Deutsche Post.71 Cf. nota de subsol 6.

72 Cf. above (footnote 4).73 European Commission, 25.7.2001, Case COMP/36.915 - Deutsche Post.74 Cf. above (footnote 6).75 This plays a role, though, within the general framework (para. 20).

34

comportamentului şi mai puţin impactul 76economic . Nici dimensiunea pieţei şi nici puterea

unei anumite companii nu sunt menţionate explicit. Acest fapt diferă faţă de alte principii de stabilire a priorităţilor, aşa cum sunt cele ale OFT.

Ce altceva mai lipseşte? Documentul de orientare conţine foarte puţine remarci privind problemele referitoare la facilităţile esenţiale, deşi ele joacă un

77rol esenţial în multe dintre cazurile importante . Întreaga gamă de probleme privind pieţele asociate este foarte puţin explicată. Cazurile de abuz prin puterea de cumpărare nu reprezintă o prioritate a Comisiei. Discriminarea nu reprezintă o problemă pentru Comisie.

Ce este bun în Documentul de orientare? În principal, acesta oferă trei elemente noi: pentru prima dată, Comisia îşi defineşte priorităţile. De asemenea, clarifică faptul că urmăreşte să adopte o abordare mai economică. Şi, în final, se pare că elementul de protecţie a consumatorilor avansează oficial la stadiul de prioritate în cadrul politicii actuale privind concurenţa.

Este normal ca o autoritate care dispune de puteri discreţionare să-şi stabilească priorităţile. Până în prezent, puţine autorităţi şi-au făcut publice priorităţile. Stabilirea acestora nu este o obligaţie legală - este un aspect de politică, sau cel puţin, de strategie. Documentul de orientare deschide dezbaterea privind acest subiect de politică în domeniu.

Iniţial, Comisia planificase să publice linii d i r ec toa re ca re s ă acope re comp le t comportamentele de abuz care intră sub incidenţa art. 82. Se pare că demersul a fost oprit de opoziţia autorităţilor naţionale de concurenţă. Declararea priorităţilor este alternativa cea mai bună din două motive: în primul rând, liniile directoare nu fac decât să ofere noi definiţii abstracte, cu atât mai mult în domeniul art. 82, care este, poate, unul dintre cele mai vagi norme ale dreptului

IV. Comentarii

1. De ce este nevoie de o stabilire a priorităţilor?

concurenţei. În practică, normele vor fi interpretate prin jurisprudenţa curţilor de justiţie. Aceste decizii se vor baza sau vor invoca cazurile Comisiei - prin urmare, siguranţa juridică este asigurată cel mai bine dacă întreprinderile cunosc care dintre practici vor intra în atenţia autorităţilor. Al doilea avantaj este reprezentat de faptul că autorităţile naţionale vor putea să-şi stabilească priorităţi diferite, şi astfel se pot dezvolta „concepte concurente” privind interpretarea prevederile referitoare la abuz.

Comisia identifică priorităţile în funcţie de comportamentul în cauză - indiferent de cât de importantă este piaţa în cauză. Se constată o diferenţă considerabilă faţă de abordarea din

78„Principiile prioritare” ale Office of Fair Trading , de exemplu, unde sunt luaţi în calcul alţi factori, precum prejudic ierea cuant i f icabi lă a consumatorilor, efectul de prevenţie sau probabilitatea de succes a intervenţiei OFT.

Priorităţile Comisiei sunt încă foarte generale, acoperind multe dintre cazurile potenţiale. Totuşi, Documentul de orientare oferă indicaţii privind direcţia finală pe care o vor avea acţiunile Comisiei. În fapt, ar fi fost mai bine ca anumite cazuri să fie specificate în detaliu şi sectoarele necesitând o atenţie specială să fie evidenţiate.

Întotdeauna s-a considerat că discuţiile pe tema art. 82 indică măsura în care Europa poate utiliza „abordarea mai economică” în dreptul concurenţei. În acest moment, întrebarea a primit un răspuns surprinzător: deşi Comisia nu a făcut decât să-şi anunţe propriile priorităţi în aplicarea legislaţiei, aceasta manifestă mai multă prudenţă comparativ cu Documentul de discuţie din anul 2005. Este adevărat, Documentul de orientare întăreşte abordarea economică în dreptul concurenţei, dar este departe de euforia manifestată de economiştii post Chicago. De asemenea, se pare că discuţiile extensive au avut un oarecare impact. În timp de Documentul de orientare promovează puternic evaluarea

2. Utilizarea accentuată a ştiinţelor economice – un grad mai redus al intervenţiei ?

35

What else is missing? There are very few remarks in the Guidance Paper on problems with essential facilities although these have played a crucial role

79in many high-profile cases . The whole range of problems with aftermarkets is hardly dealt with. Cases of the abuse of buying power are of no priority for the Commission. Discrimination is no issue for the Commission.

What good is the Guidance Paper? It essentially provides three new elements: For the first time, the Commission defines its priorities. The Commission also makes clear that it seeks a more economic approach. And finally, it seems that consumer protection officially advances to be the priority in today's competition policy.

It seems only natural for an authority which is vested with discretionary power to set priorities. Yet, for many authorities it has been to date, quite unusual to publicise these priorities. Setting priorities is not a matter of law – it is a matter of politics, or at least, of policy. The Guidance Paper enables an open debate on this policy issue.

Initially, the Commission had planned to publish fully-fledged guidelines on exclusionary abuses under Art. 82. It seems that the opposition of national competition authorities stopped the Commission from this endeavour. Declaring enforcement priorities is the better way for two reasons: First, guidelines would normally just offer new abstract definitions, particularly in the field of Art. 82, perhaps one of the vaguest of norms within competition law. In practice, the norm will be shaped by the judgement of the courts. These judgments will centre on or around Commission cases – so that legal certainty is served best if undertakings know which practices will be in the focus of attention. The second advantage is that national authorities remain free to set different priorities and can therefore develop “competing concepts” of interpreting the abuse provisions.

IV. Comment

1. Why Priorities?

The Commission identifies priorities according to the behaviour in question – no matter how important the market involved actually is. This differs considerably from the approach in the 'Priority Principles' which have been laid down by

80the Office of Fair Trading , for instance, that take other enforcement factors much more into account such as quantifiable consumer harm, deterrent effect, or the likelihood of success of an OFT intervention.

The Commission's priorities are still very broad, and many potential cases are covered. Yet, the Guidance Paper does give an indication as to the direction that the Commission's actions will eventually take. It would have been, in fact, more helpful to specify in a more detailed manner some cases and to single out sectors that need specific attention.

The Art. 82 discussion has always been seen as symbolic for the question in how far Europe follows the “more economic approach” to competition law. This question has now been answered in a surprising way: Although the Commission publishes nothing but its very own Enforcement Priorities, it is more cautious now than in the 2005 Discussion Paper. Yes, the Guidance Paper does strengthen the economic approach to competition law, but it is far from euphoria toward Post-Chicago economics. It also seems as if the extensive discussions have had some impact. While the Guidance Paper strongly advocates an assessment of individual cases with particular regard to the effects thereof, there is still no discernible belief in econometric models.

2. More Economics – Less Intervention?

76 Totuşi, în cadrul general, acesta joacă un anumit rol (paragraful 20).77 Cf., de exemplu, CEJ, 29.4.2004, Cazul C-418/01 - IMS Health.78 Cadrul general privind priorităţile de concurenţă, octombrie 2006, http://www.oft.gov.uk/shared_oft/press_release_attachments/compcriteria.pdf.

79 Cf. e.g. ECJ, 29.4.2004, Case C-418/01 - IMS Health.80 Competition Prioritisation Framework, October 2006, http://www.oft.gov.uk/shared_oft/press_release_attachments/compcriteria.pdf.

34

comportamentului şi mai puţin impactul 76economic . Nici dimensiunea pieţei şi nici puterea

unei anumite companii nu sunt menţionate explicit. Acest fapt diferă faţă de alte principii de stabilire a priorităţilor, aşa cum sunt cele ale OFT.

Ce altceva mai lipseşte? Documentul de orientare conţine foarte puţine remarci privind problemele referitoare la facilităţile esenţiale, deşi ele joacă un

77rol esenţial în multe dintre cazurile importante . Întreaga gamă de probleme privind pieţele asociate este foarte puţin explicată. Cazurile de abuz prin puterea de cumpărare nu reprezintă o prioritate a Comisiei. Discriminarea nu reprezintă o problemă pentru Comisie.

Ce este bun în Documentul de orientare? În principal, acesta oferă trei elemente noi: pentru prima dată, Comisia îşi defineşte priorităţile. De asemenea, clarifică faptul că urmăreşte să adopte o abordare mai economică. Şi, în final, se pare că elementul de protecţie a consumatorilor avansează oficial la stadiul de prioritate în cadrul politicii actuale privind concurenţa.

Este normal ca o autoritate care dispune de puteri discreţionare să-şi stabilească priorităţile. Până în prezent, puţine autorităţi şi-au făcut publice priorităţile. Stabilirea acestora nu este o obligaţie legală - este un aspect de politică, sau cel puţin, de strategie. Documentul de orientare deschide dezbaterea privind acest subiect de politică în domeniu.

Iniţial, Comisia planificase să publice linii d i r ec toa re ca re s ă acope re comp le t comportamentele de abuz care intră sub incidenţa art. 82. Se pare că demersul a fost oprit de opoziţia autorităţilor naţionale de concurenţă. Declararea priorităţilor este alternativa cea mai bună din două motive: în primul rând, liniile directoare nu fac decât să ofere noi definiţii abstracte, cu atât mai mult în domeniul art. 82, care este, poate, unul dintre cele mai vagi norme ale dreptului

IV. Comentarii

1. De ce este nevoie de o stabilire a priorităţilor?

concurenţei. În practică, normele vor fi interpretate prin jurisprudenţa curţilor de justiţie. Aceste decizii se vor baza sau vor invoca cazurile Comisiei - prin urmare, siguranţa juridică este asigurată cel mai bine dacă întreprinderile cunosc care dintre practici vor intra în atenţia autorităţilor. Al doilea avantaj este reprezentat de faptul că autorităţile naţionale vor putea să-şi stabilească priorităţi diferite, şi astfel se pot dezvolta „concepte concurente” privind interpretarea prevederile referitoare la abuz.

Comisia identifică priorităţile în funcţie de comportamentul în cauză - indiferent de cât de importantă este piaţa în cauză. Se constată o diferenţă considerabilă faţă de abordarea din

78„Principiile prioritare” ale Office of Fair Trading , de exemplu, unde sunt luaţi în calcul alţi factori, precum prejudic ierea cuant i f icabi lă a consumatorilor, efectul de prevenţie sau probabilitatea de succes a intervenţiei OFT.

Priorităţile Comisiei sunt încă foarte generale, acoperind multe dintre cazurile potenţiale. Totuşi, Documentul de orientare oferă indicaţii privind direcţia finală pe care o vor avea acţiunile Comisiei. În fapt, ar fi fost mai bine ca anumite cazuri să fie specificate în detaliu şi sectoarele necesitând o atenţie specială să fie evidenţiate.

Întotdeauna s-a considerat că discuţiile pe tema art. 82 indică măsura în care Europa poate utiliza „abordarea mai economică” în dreptul concurenţei. În acest moment, întrebarea a primit un răspuns surprinzător: deşi Comisia nu a făcut decât să-şi anunţe propriile priorităţi în aplicarea legislaţiei, aceasta manifestă mai multă prudenţă comparativ cu Documentul de discuţie din anul 2005. Este adevărat, Documentul de orientare întăreşte abordarea economică în dreptul concurenţei, dar este departe de euforia manifestată de economiştii post Chicago. De asemenea, se pare că discuţiile extensive au avut un oarecare impact. În timp de Documentul de orientare promovează puternic evaluarea

2. Utilizarea accentuată a ştiinţelor economice – un grad mai redus al intervenţiei ?

35

What else is missing? There are very few remarks in the Guidance Paper on problems with essential facilities although these have played a crucial role

79in many high-profile cases . The whole range of problems with aftermarkets is hardly dealt with. Cases of the abuse of buying power are of no priority for the Commission. Discrimination is no issue for the Commission.

What good is the Guidance Paper? It essentially provides three new elements: For the first time, the Commission defines its priorities. The Commission also makes clear that it seeks a more economic approach. And finally, it seems that consumer protection officially advances to be the priority in today's competition policy.

It seems only natural for an authority which is vested with discretionary power to set priorities. Yet, for many authorities it has been to date, quite unusual to publicise these priorities. Setting priorities is not a matter of law – it is a matter of politics, or at least, of policy. The Guidance Paper enables an open debate on this policy issue.

Initially, the Commission had planned to publish fully-fledged guidelines on exclusionary abuses under Art. 82. It seems that the opposition of national competition authorities stopped the Commission from this endeavour. Declaring enforcement priorities is the better way for two reasons: First, guidelines would normally just offer new abstract definitions, particularly in the field of Art. 82, perhaps one of the vaguest of norms within competition law. In practice, the norm will be shaped by the judgement of the courts. These judgments will centre on or around Commission cases – so that legal certainty is served best if undertakings know which practices will be in the focus of attention. The second advantage is that national authorities remain free to set different priorities and can therefore develop “competing concepts” of interpreting the abuse provisions.

IV. Comment

1. Why Priorities?

The Commission identifies priorities according to the behaviour in question – no matter how important the market involved actually is. This differs considerably from the approach in the 'Priority Principles' which have been laid down by

80the Office of Fair Trading , for instance, that take other enforcement factors much more into account such as quantifiable consumer harm, deterrent effect, or the likelihood of success of an OFT intervention.

The Commission's priorities are still very broad, and many potential cases are covered. Yet, the Guidance Paper does give an indication as to the direction that the Commission's actions will eventually take. It would have been, in fact, more helpful to specify in a more detailed manner some cases and to single out sectors that need specific attention.

The Art. 82 discussion has always been seen as symbolic for the question in how far Europe follows the “more economic approach” to competition law. This question has now been answered in a surprising way: Although the Commission publishes nothing but its very own Enforcement Priorities, it is more cautious now than in the 2005 Discussion Paper. Yes, the Guidance Paper does strengthen the economic approach to competition law, but it is far from euphoria toward Post-Chicago economics. It also seems as if the extensive discussions have had some impact. While the Guidance Paper strongly advocates an assessment of individual cases with particular regard to the effects thereof, there is still no discernible belief in econometric models.

2. More Economics – Less Intervention?

76 Totuşi, în cadrul general, acesta joacă un anumit rol (paragraful 20).77 Cf., de exemplu, CEJ, 29.4.2004, Cazul C-418/01 - IMS Health.78 Cadrul general privind priorităţile de concurenţă, octombrie 2006, http://www.oft.gov.uk/shared_oft/press_release_attachments/compcriteria.pdf.

79 Cf. e.g. ECJ, 29.4.2004, Case C-418/01 - IMS Health.80 Competition Prioritisation Framework, October 2006, http://www.oft.gov.uk/shared_oft/press_release_attachments/compcriteria.pdf.

36

individuală a fiecărui caz în parte, cu accent asupra efectelor, încă nu există o încredere vizibilă în modelele econometrice.

Acestea fiind spuse, Comisia ridică ştacheta pentru o procedură privind aplicarea art. art. 82. Faptul că solicită dovezi concrete privind prejudicierea consumatorilor şi că îşi reorientează abordarea spre cea bazată pe efecte va stimula mai puţin plângerile. Acesta nu este un fapt surprinzător dacă se ia în considerare criticismul aspru pe care autorităţile de implementare europene l-au înfruntat în anii trecuţi din partea colegilor din SUA şi din partea reprezentanţilor firmelor de avocatură şi a consultanţilor economici. Cu toate acestea, nu trebuie să mai existe loc de ezitare: Comisia are o istorie bogată privind câştigarea în instanţă a cazurilor de abuz. Având în vedere, în special, cazul Microsoft, ar fi fost justificat pentru Comisie să aibă o încredere mai mare în abordarea sa.

Comisia încearcă să realizeze un echilibru delicat între protecţia concurenţei, pe de o parte, şi protecţia consumatorilor, pe de alta. Până în prezent, Comisia pare că înclină spre abordarea bazată pe bunăstarea consumatorilor, comparativ cu abordarea generală, fără a mai menţiona şi faptul că există multe alte obiective ale politicii în domeniul concurenţei. Rămâne neclară semnificaţia noţiunii de „consumator”, în ciuda notei de subsol nr.15 din document, care începe prin a menţiona că prin „consumator” se înţelege orice client, nu doar consumatorul final.

3. Devine protecţia consumatorilor un element fundamental?

Curtea Europeană de Justiţie va oferi o explicaţie mai clară, odată cu stabilirea, în cursul anului curent, a deciziei sale în cazul privind importurile

81paralele - GlaxoSmithKline . În această speţă, problema protecţiei consumatorilor (în lumina art. 81 paragraful 3) joacă un rol important.

În ultimă instanţă, curţile de justiţie sunt cele care stabilesc regulile, în timp ce Comisia defineşte ţintele. O astfel de primă încercare aduce unele clarificări, indicând un grad mai mic de intervenţie şi deschizând calea pentru o abordare bazată pe bunăstarea consumatorilor. Dacă acest fapt este pozitiv sau negativ nu reprezintă, în mare măsură, o dilemă juridică sau economică, ci un aspect de politică. Discuţia, pentru care ar fi trebuit găsit un rezultat prin Documentul de orientare, poate să reînceapă tocmai pe baza acestuia.

37

Having said that, the Commission does raise the bars for an Art. 82 procedure. Demanding concrete evidence for consumer harm and turning towards an effects-based approach will significantly reduce the incentive to complain. This comes as no surprise if one takes into account the fierce criticism the European enforcers had to face in the past years from their US-American colleagues and also from representatives of law firms and economic consultancies. However, self-consciousness is not necessary: The Commission has a very strong track record in winning Art. 82 cases in the courts. A more self-confident approach, particularly after the Microsoft case, would have been justified.

The Commission tries to strike a delicate balance between the protection of the competitive process on the one hand and the protection of consumers on the other. Yet, the Commission seems to lean more toward a consumer welfare approach rather than to a general welfare approach, not to mention the many other aims of competition policy. It remains unclear, what exactly the notion of “consumer” entails, despite a definition in footnote 15 of the document, stating that a “consumer” includes any customer, and not just the end consumer.

3. The Rise of Consumer Protection?

More clarity will be achieved by the European Court of Justice when it rules in the case of GlaxoSmithKline regarding parallel imports, later

82on this year . In this case, the question of consumer protection (under Art. 81 para 3) plays a major role.

Ultimately, it is the courts that call the shots, but it is the Commission that defines the targets. This first attempt to do so brings about some clarity, indicates less intervention and paves the way to a consumer welfare approach. Whether this is good or bad, is not so much a legal or economic question, but a policy issue. The discussion that should have been closed with the introduction of the Guidance Paper can actually restart on the basis of this Guidance.

81 CEJ Cazurile conexate C-501/06 P, C-513/06 P, C-515/06 P, C-519/06 P - GlaxoSmithKline. 82 ECJ, Joined Cases C-501/06 P, C-513/06 P, C-515/06 P, C-519/06 P - GlaxoSmithKline.

36

individuală a fiecărui caz în parte, cu accent asupra efectelor, încă nu există o încredere vizibilă în modelele econometrice.

Acestea fiind spuse, Comisia ridică ştacheta pentru o procedură privind aplicarea art. art. 82. Faptul că solicită dovezi concrete privind prejudicierea consumatorilor şi că îşi reorientează abordarea spre cea bazată pe efecte va stimula mai puţin plângerile. Acesta nu este un fapt surprinzător dacă se ia în considerare criticismul aspru pe care autorităţile de implementare europene l-au înfruntat în anii trecuţi din partea colegilor din SUA şi din partea reprezentanţilor firmelor de avocatură şi a consultanţilor economici. Cu toate acestea, nu trebuie să mai existe loc de ezitare: Comisia are o istorie bogată privind câştigarea în instanţă a cazurilor de abuz. Având în vedere, în special, cazul Microsoft, ar fi fost justificat pentru Comisie să aibă o încredere mai mare în abordarea sa.

Comisia încearcă să realizeze un echilibru delicat între protecţia concurenţei, pe de o parte, şi protecţia consumatorilor, pe de alta. Până în prezent, Comisia pare că înclină spre abordarea bazată pe bunăstarea consumatorilor, comparativ cu abordarea generală, fără a mai menţiona şi faptul că există multe alte obiective ale politicii în domeniul concurenţei. Rămâne neclară semnificaţia noţiunii de „consumator”, în ciuda notei de subsol nr.15 din document, care începe prin a menţiona că prin „consumator” se înţelege orice client, nu doar consumatorul final.

3. Devine protecţia consumatorilor un element fundamental?

Curtea Europeană de Justiţie va oferi o explicaţie mai clară, odată cu stabilirea, în cursul anului curent, a deciziei sale în cazul privind importurile

81paralele - GlaxoSmithKline . În această speţă, problema protecţiei consumatorilor (în lumina art. 81 paragraful 3) joacă un rol important.

În ultimă instanţă, curţile de justiţie sunt cele care stabilesc regulile, în timp ce Comisia defineşte ţintele. O astfel de primă încercare aduce unele clarificări, indicând un grad mai mic de intervenţie şi deschizând calea pentru o abordare bazată pe bunăstarea consumatorilor. Dacă acest fapt este pozitiv sau negativ nu reprezintă, în mare măsură, o dilemă juridică sau economică, ci un aspect de politică. Discuţia, pentru care ar fi trebuit găsit un rezultat prin Documentul de orientare, poate să reînceapă tocmai pe baza acestuia.

37

Having said that, the Commission does raise the bars for an Art. 82 procedure. Demanding concrete evidence for consumer harm and turning towards an effects-based approach will significantly reduce the incentive to complain. This comes as no surprise if one takes into account the fierce criticism the European enforcers had to face in the past years from their US-American colleagues and also from representatives of law firms and economic consultancies. However, self-consciousness is not necessary: The Commission has a very strong track record in winning Art. 82 cases in the courts. A more self-confident approach, particularly after the Microsoft case, would have been justified.

The Commission tries to strike a delicate balance between the protection of the competitive process on the one hand and the protection of consumers on the other. Yet, the Commission seems to lean more toward a consumer welfare approach rather than to a general welfare approach, not to mention the many other aims of competition policy. It remains unclear, what exactly the notion of “consumer” entails, despite a definition in footnote 15 of the document, stating that a “consumer” includes any customer, and not just the end consumer.

3. The Rise of Consumer Protection?

More clarity will be achieved by the European Court of Justice when it rules in the case of GlaxoSmithKline regarding parallel imports, later

82on this year . In this case, the question of consumer protection (under Art. 81 para 3) plays a major role.

Ultimately, it is the courts that call the shots, but it is the Commission that defines the targets. This first attempt to do so brings about some clarity, indicates less intervention and paves the way to a consumer welfare approach. Whether this is good or bad, is not so much a legal or economic question, but a policy issue. The discussion that should have been closed with the introduction of the Guidance Paper can actually restart on the basis of this Guidance.

81 CEJ Cazurile conexate C-501/06 P, C-513/06 P, C-515/06 P, C-519/06 P - GlaxoSmithKline. 82 ECJ, Joined Cases C-501/06 P, C-513/06 P, C-515/06 P, C-519/06 P - GlaxoSmithKline.

38

1. Introducere

Determinanţii structurii şi modului de organizare a tranzacţiilor au fost studiaţi în numeroase lucrări, forma de guvernare cel mai frecvent discutată în

85literatura de specialitate fiind integrarea verticală . Prin contrast, una dintre alternativele integrării verticale, folosirea contractelor comerciale, este analizată mult mai puţin. Chiar şi atunci când folosirea contractelor este discutată, majoritatea lucrărilor dezbat lungimea contractelor, exprimată în unităţi de timp sau număr de livrări, în timp ce foarte puţini autori investighează complexitatea contractelor comerciale.

Lucrarea de faţă încearcă să corecteze dezechilibrul existent în literatura de specialitate, analizând folosirea contractelor. O trăsătură importantă a acestei lucrări este aceea că vom considera complexitatea contractelor ca fiind

decisă de firme în funcţie de expunere lor la comportamentul oportunist al partenerilor de afaceri. Considerăm decizia privind complexitatea contractului ca fiind similară deciziei “producţie sau achiziţie”, fapt pentru care rezultatele noastre pot fi folosite şi în dezbaterea privind determinanţii integrării verticale. Mai mult, întrucât politica de concurenţă stabileşte, printre altele, când integrarea verticală este permisă şi când nu, rezultatele de faţă pot fi folosite şi în deciziile autorităţilor de concurenţă.

Construim un model transparent bazat pe economia costurilor de tranzacţionare (ECT), model care arată că investiţiile specifice

86tranzacţiei efectuate de cei doi parteneri pot determina creşterea sau reducerea complexităţii contractelor. Odată ce anumite presupuneri sunt făcute, modelul generează predicţii precise, toate confirmate apoi prin analiza datelor.

Rezumat

Decizia pe care participanţii la o tranzacţie o iau asupra complexităţii contractului depinde de expunerea acestora la comportamentul oportunist al partenerului de afaceri. Prin urmare, contractele joacă un rol similar cu cel al integrării verticale, fapt pentru care analiza de faţă atinge aspecte ale politicii de concurenţă. Investigăm impactul investiţiilor ambilor parteneri dintr-o tranzacţie în bunuri dedicate acelei tranzacţii. Un model din aria economiei costurilor de tranzacţionare sugerează că investiţiile specifice tranzacţiei realizate de cumpărător şi vânzător au efecte opuse asupra expunerii la comportamentul oportunist, prin urmare şi asupra complexităţii contractului. Pentru a testa această ipoteză, folosim date la nivel de tranzacţie, colectate prin sondaj de la firme româneşti. Estimarea este realizată prin metoda verosimilităţii maxime a efectelor tratamentului, iar rezultatele confirmă aşteptările. De asemenea, investigăm efectul calităţii serviciilor oferite de instanţe asupra complexităţii contractelor; rezultatele sugerează că o reformă juridică, fie şi moderată, poate avea efecte semnificative în România.

Cuvinte cheie: economia costurilor de tranzacţionare, ECT, contracte, complexitatea contractelor, investiţii specifice tranzacţiei, sistem juridic, tranziţie, România.

Clasificare Journal of Economic Literature: D23, K12, L14, L22, O17, P3.

COMPLEXITATEA CONTRACTELOR ÎNTR-UN CADRU AL ECONOMIEI COSTURILOR DE

TRANZACŢIONARE: LEGĂTURI CU POLITICA DE CONCURENŢĂ

83Peter MURRELL84Radu A. PĂUN

COMPLEXITATEA CONTRACTELOR ÎNTR-UN CADRU AL ECONOMIEI COSTURILOR DE

TRANZACŢIONARE: LEGĂTURI CU POLITICA DE CONCURENŢĂ

83Peter MURRELL84Radu A. PĂUN

39

1. Introduction

Numerous papers have examined the determinants of the structure and governance of transactions, with the most frequently discussed form of governance in the literature being vertical

90integration . In contrast, one of the alternatives to vertical integration, contracting, is much less analyzed. Even when contracting is discussed, most papers deal with contract length, expressed in time units or number of exchanges, while very few authors have investigated the complexity of contractual agreements.

We try to correct this imbalance in the literature by analyzing contracting. An important feature of this paper is that we consider contract complexity to be chosen by firms in accordance with their exposure to the opportunistic behavior of their trading partners. We view the decision on contract

complexity as analogous to the make-or-buy decision, meaning that our results are relevant to debates on the determinants of vertical integration. Moreover, since competition policy is very much concerned with when vertical integration is or is not permissible, our results are relevant to deliberations of competition authorities.

We develop a transparent transaction cost economics (TCE) model, which shows that

91 partners' relationship-specific investments can have either positive or negative effects on contract complexity. Once natural assumptions are made, precise predictions follow, all of which are confirmed by our empirical analysis.

CONTRACT COMPLEXITY IN A TRANSACTION COST ECONOMICS FRAMEWORK: LINKS WITH COMPETITION POLICY

87Peter MURRELL88Radu A. PĂUN

CONTRACT COMPLEXITY IN A TRANSACTION COST ECONOMICS FRAMEWORK: LINKS WITH COMPETITION POLICY

87Peter MURRELL88Radu A. PĂUN

89Abstract

The choice of the complexity of a contract is determined by transacting partners based on their exposure to the opportunistic behavior of each other. Contracts thus play a role analogous to that of vertical integration, making the present analysis directly relevant to issues of competition policy. We investigate the impact of investments in dedicated assets made by both partners to an agreement. A transaction cost model generates the hypothesis that buyer and seller relationship-specific investments have opposite effects on the exposure to opportunistic behavior, hence on the complexity of the contract. To test this hypothesis, we use agreement-level data collected by survey from a cross-section of Romanian firms. We use maximum likelihood treatment-effects for estimation, and the results confirm our expectations. The effect of the quality in court services on contract complexity is also investigated; the results suggest that even moderate amounts of legal reform can have appreciable effects in Romania.

Keywords: transaction cost economics, TCE, contract, contract complexity, relationship-specific investment, legal system, transition, Romania.

Journal of Economic Literature classifications: D23, K12, L14, L22, O17, P3.

83 Profesor de economie şi director al Departamentului de Economie, Universitatea statului Maryland, College Park, MD, SUA.84 Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze.85 Situaţia în care parteneri anterior independenţi, ce acţionează pe paliere diferite ale procesului productiv, se concentrează şi acţionează sub control şi

proprietate unică.86 O investiţie specifică tranzacţiei (uneori numită simplu investiţie specifică) reprezintă acea investiţie realizată de una dintre părţi cu scopul de a adăuga

valoare tranzacţiei cu un anumit partener. Întrucât investiţia specifică are o valoare redusă în interacţiunea cu o altă firmă, un partener oportunist poate încerca să-şi însuşească diferenţa dintre cele două valori.

87 Professor of Economics and Chair, Department of Economics, University of Maryland, U.S.A.88 Competition inspector, Research and Synthesis Directorate.89 Translated into English by Radu Păun.90 The situation when previously independent partners on the production chain come together and act under unified ownership and control.91 A relationship-specific investment is one a party undertakes in its interaction with a particular partner in order to add value to the transaction, and which has a

lower value in its next best use, the difference between the two being the appropriable rent an opportunistic partner may seek to capture.

38

1. Introducere

Determinanţii structurii şi modului de organizare a tranzacţiilor au fost studiaţi în numeroase lucrări, forma de guvernare cel mai frecvent discutată în

85literatura de specialitate fiind integrarea verticală . Prin contrast, una dintre alternativele integrării verticale, folosirea contractelor comerciale, este analizată mult mai puţin. Chiar şi atunci când folosirea contractelor este discutată, majoritatea lucrărilor dezbat lungimea contractelor, exprimată în unităţi de timp sau număr de livrări, în timp ce foarte puţini autori investighează complexitatea contractelor comerciale.

Lucrarea de faţă încearcă să corecteze dezechilibrul existent în literatura de specialitate, analizând folosirea contractelor. O trăsătură importantă a acestei lucrări este aceea că vom considera complexitatea contractelor ca fiind

decisă de firme în funcţie de expunere lor la comportamentul oportunist al partenerilor de afaceri. Considerăm decizia privind complexitatea contractului ca fiind similară deciziei “producţie sau achiziţie”, fapt pentru care rezultatele noastre pot fi folosite şi în dezbaterea privind determinanţii integrării verticale. Mai mult, întrucât politica de concurenţă stabileşte, printre altele, când integrarea verticală este permisă şi când nu, rezultatele de faţă pot fi folosite şi în deciziile autorităţilor de concurenţă.

Construim un model transparent bazat pe economia costurilor de tranzacţionare (ECT), model care arată că investiţiile specifice

86tranzacţiei efectuate de cei doi parteneri pot determina creşterea sau reducerea complexităţii contractelor. Odată ce anumite presupuneri sunt făcute, modelul generează predicţii precise, toate confirmate apoi prin analiza datelor.

Rezumat

Decizia pe care participanţii la o tranzacţie o iau asupra complexităţii contractului depinde de expunerea acestora la comportamentul oportunist al partenerului de afaceri. Prin urmare, contractele joacă un rol similar cu cel al integrării verticale, fapt pentru care analiza de faţă atinge aspecte ale politicii de concurenţă. Investigăm impactul investiţiilor ambilor parteneri dintr-o tranzacţie în bunuri dedicate acelei tranzacţii. Un model din aria economiei costurilor de tranzacţionare sugerează că investiţiile specifice tranzacţiei realizate de cumpărător şi vânzător au efecte opuse asupra expunerii la comportamentul oportunist, prin urmare şi asupra complexităţii contractului. Pentru a testa această ipoteză, folosim date la nivel de tranzacţie, colectate prin sondaj de la firme româneşti. Estimarea este realizată prin metoda verosimilităţii maxime a efectelor tratamentului, iar rezultatele confirmă aşteptările. De asemenea, investigăm efectul calităţii serviciilor oferite de instanţe asupra complexităţii contractelor; rezultatele sugerează că o reformă juridică, fie şi moderată, poate avea efecte semnificative în România.

Cuvinte cheie: economia costurilor de tranzacţionare, ECT, contracte, complexitatea contractelor, investiţii specifice tranzacţiei, sistem juridic, tranziţie, România.

Clasificare Journal of Economic Literature: D23, K12, L14, L22, O17, P3.

COMPLEXITATEA CONTRACTELOR ÎNTR-UN CADRU AL ECONOMIEI COSTURILOR DE

TRANZACŢIONARE: LEGĂTURI CU POLITICA DE CONCURENŢĂ

83Peter MURRELL84Radu A. PĂUN

COMPLEXITATEA CONTRACTELOR ÎNTR-UN CADRU AL ECONOMIEI COSTURILOR DE

TRANZACŢIONARE: LEGĂTURI CU POLITICA DE CONCURENŢĂ

83Peter MURRELL84Radu A. PĂUN

39

1. Introduction

Numerous papers have examined the determinants of the structure and governance of transactions, with the most frequently discussed form of governance in the literature being vertical

90integration . In contrast, one of the alternatives to vertical integration, contracting, is much less analyzed. Even when contracting is discussed, most papers deal with contract length, expressed in time units or number of exchanges, while very few authors have investigated the complexity of contractual agreements.

We try to correct this imbalance in the literature by analyzing contracting. An important feature of this paper is that we consider contract complexity to be chosen by firms in accordance with their exposure to the opportunistic behavior of their trading partners. We view the decision on contract

complexity as analogous to the make-or-buy decision, meaning that our results are relevant to debates on the determinants of vertical integration. Moreover, since competition policy is very much concerned with when vertical integration is or is not permissible, our results are relevant to deliberations of competition authorities.

We develop a transparent transaction cost economics (TCE) model, which shows that

91 partners' relationship-specific investments can have either positive or negative effects on contract complexity. Once natural assumptions are made, precise predictions follow, all of which are confirmed by our empirical analysis.

CONTRACT COMPLEXITY IN A TRANSACTION COST ECONOMICS FRAMEWORK: LINKS WITH COMPETITION POLICY

87Peter MURRELL88Radu A. PĂUN

CONTRACT COMPLEXITY IN A TRANSACTION COST ECONOMICS FRAMEWORK: LINKS WITH COMPETITION POLICY

87Peter MURRELL88Radu A. PĂUN

89Abstract

The choice of the complexity of a contract is determined by transacting partners based on their exposure to the opportunistic behavior of each other. Contracts thus play a role analogous to that of vertical integration, making the present analysis directly relevant to issues of competition policy. We investigate the impact of investments in dedicated assets made by both partners to an agreement. A transaction cost model generates the hypothesis that buyer and seller relationship-specific investments have opposite effects on the exposure to opportunistic behavior, hence on the complexity of the contract. To test this hypothesis, we use agreement-level data collected by survey from a cross-section of Romanian firms. We use maximum likelihood treatment-effects for estimation, and the results confirm our expectations. The effect of the quality in court services on contract complexity is also investigated; the results suggest that even moderate amounts of legal reform can have appreciable effects in Romania.

Keywords: transaction cost economics, TCE, contract, contract complexity, relationship-specific investment, legal system, transition, Romania.

Journal of Economic Literature classifications: D23, K12, L14, L22, O17, P3.

83 Profesor de economie şi director al Departamentului de Economie, Universitatea statului Maryland, College Park, MD, SUA.84 Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze.85 Situaţia în care parteneri anterior independenţi, ce acţionează pe paliere diferite ale procesului productiv, se concentrează şi acţionează sub control şi

proprietate unică.86 O investiţie specifică tranzacţiei (uneori numită simplu investiţie specifică) reprezintă acea investiţie realizată de una dintre părţi cu scopul de a adăuga

valoare tranzacţiei cu un anumit partener. Întrucât investiţia specifică are o valoare redusă în interacţiunea cu o altă firmă, un partener oportunist poate încerca să-şi însuşească diferenţa dintre cele două valori.

87 Professor of Economics and Chair, Department of Economics, University of Maryland, U.S.A.88 Competition inspector, Research and Synthesis Directorate.89 Translated into English by Radu Păun.90 The situation when previously independent partners on the production chain come together and act under unified ownership and control.91 A relationship-specific investment is one a party undertakes in its interaction with a particular partner in order to add value to the transaction, and which has a

lower value in its next best use, the difference between the two being the appropriable rent an opportunistic partner may seek to capture.

40

Datele pe care le folosim sunt culese de la un eşantion de 254 de firme româneşti. Realizat în al doilea trimestru al anului 2001, sondajul s-a axat asupra firmelor medii şi mari, active în diverse sectoare de activitate şi localizate în cele mai mari 12 oraşe ale ţării. Folosind chestionare diferite, în cadrul fiecărei companii au fost intervievaţi patru respondenţi distincţi: directorul general, şeful d e pa r t am e n t u l u i j u r i d i c ş i d i r e c t o r i i departamentelor de vânzări şi achiziţii. Construcţia simetrică a chestionarelor adresate ultimilor doi respondenţi ne permite combinarea răspunsurilor acestora, ceea ce conduce la un set de date lărgit, format din 423 de acorduri între firme româneşti. Folosirea unor eşantioane de dimensiuni reduse şi axarea asupra unor sectoare de activitate limitate sunt două slăbiciuni frecvente ale studiilor bazate pe ECT (vezi Chiappori şi Salanié, 2002), slăbiciuni pe care lucrarea de faţă le evită.

Fără niciun dubiu, principala caracteristică a sondajului o reprezintă multitudinea de informaţii pe care le oferă. Astfel, chestionarele surprind informaţii privind ambii participanţi la tranzacţie, ceea ce este o raritate în literatura contractelor (vezi, de exemplu, studiile realizate de Crocker şi Reynolds, 1993, Gompers şi Lerner, 1996 şi Saussier, 2000).

Majoritatea variabilelor pe care le construim sunt bazate pe argumentele uzuale ale ECT. Complexitatea contractelor reprezintă variabila dependentă, construită ca un index prin acordarea unor note diverselor atribute ale contractelor, naturii formei contractuale şi anumitor clauze pe care partenerii le-ar putea stipula. Apoi, cei mai importanţi factori consideraţ i a afecta complexitatea contractului sunt investiţiile specifice ale cumpărătorului şi vânzătorului, calitatea instanţelor, uşurinţa cu care se răspândeşte informaţia printre cumpărători şi vânzători, dependenţa faţă de partenerul de afaceri şi incertitudinea asociată pieţelor.

În continuare, lucrarea prezintă succint unele aspecte teoretice esenţiale şi descrie caracteristici ale modelului, analizei econometrice şi rezultatelor. Lucrarea se încheie cu unele comentarii, inclusiv privind legătura dintre rezultate şi politica de concurenţă.

2. Integrarea verticală, complexitatea contractelor şi investiţiile specifice tranzacţiei

Potrivit unui punct de vedere răspândit în literatura de specialitate, costurile de tranzacţionare sunt rezultatul a două trăsături inerente naturii umane: raţionalitatea limitată şi comportamentul oportunist. Lucrarea de faţă se concentrează asupra celei de-a doua surse.

Oportunismul reprezintă, în general, un comportament individualist, bazat pe subterfugii şi viclenie. Acest gen de comportament este cel mai probabil să apară în timpul implementării unei tranzacţii în prezenţa bunurilor dedicate acesteia. Masten (1996) discută două forme pe care le poate lua oportunismul: deviaţii de la comportamentul ce ţinteşte maximizarea surplusului comun (caz în care partea ce deviază speră că acţiunile sale nu vor fi detectate de partenerul de afaceri sau de instanţe) şi eforturi de deturnare a partenerului de afaceri (caz în care acţiunile adoptate au ca scop obţinerea unor condiţii superioare prin forţarea renegocierii acordului cu partenerul vulnerabil). Potrivit lui Coase, firmele adoptă structuri costisitoare de conducere a afacerilor, într-un efort de reducere a costurilor de tranzacţionare, adoptând totuşi cele mai ieftine modalităţi de a împiedica oportunismul (Klein et al. 1978; Gibbons, 2005). În mod evident, comportamentul oportunist este mai probabil să apară atunci când alternativele sunt indisponibile. Prin urmare, politica de concurenţă joacă un rol important în atenuarea condiţiilor ce încurajează oportunismul şi deci în reducerea costurilor de tranzacţionare suportate de firme.

Integrarea verticală reprezintă soluţia cel mai frecvent discutată pentru comportamentul oportunist. Cu toate acestea, integrarea este doar una dintre formele de organizare, plasată la un capăt al unui spectru. La celălalt capăt se află schimburile ocazionale, când înţelegeri singulare

92au loc între actori economici independenţi . O altă arie de cercetare este dedicată formelor intermediare de conducere a afacerilor, aflate între integrarea verticală şi schimburile ocazionale. Aceste forme sunt adoptate în încercarea de a limita inclinaţia spre oportunism a partenerilor. Exemplele includ contractele pe termen lung, contractele complexe, cvasi-integrarea verticală, contractele option, tipurile de organizare hibride şi

41

The data we use come from a sample of 254 Romanian companies. Conducted in the second quarter of 2001, the survey focused on medium and large companies active in various sectors of activity, and located in and closely around the twelve largest cities of the country. Using different survey instruments, four different persons in each company were questioned in face-to-face interviews: the general manager, the head of the legal department, and the managers of the sales and procurement departments. The close symmetry between the questionnaires addressed to the latter two respondents allows us to combine their responses and rely on a larger sample of four 423 agreements between Romanian companies. Small sample sizes and interest in limited sectors of activity are two of the common concerns with existing TCE studies (see Chiappori and Salanié, 2002), both of which are avoided by this paper.

Unquestionably, the main characteristic of the survey providing our data is the wealth of information it contains. We observe features on both sides of the agreements in our sample, which is not at all common in the contracting literature (see, for example, the studies by Crocker and Reynolds, 1993, Gompers and Lerner, 1996, and Saussier, 2000).

Most of the variables we employ follow the usual TCE reasoning. Our dependent variable is contract complexity, constructed as an index by assigning scores to various features of a contract, the nature of the contract form, and the particular clauses partners may include. Then, the most important factors we consider to affect contract complexity are buyer and seller relationship-specific investment, quality of the courts, information dissemination among buyers and sellers, dependence on trading partner, and exogenous market uncertainty.

The rest of the paper summarizes some of the main theoretical aspects and briefly describes features of our model, econometric analysis, and results. More conjectural remarks conclude the paper including some comments on how our results are relevant to competition issues.

2. Vertical integration, contract complexity, and relationship-specific investments

It is commonly accepted in the literature that transaction costs result from two inherent features of human nature: bounded rationality and opportunistic behavior. The focus of this paper is on the latter of these sources.

Opportunistic behavior generally refers to behavior that is self-seeking and uses guile. It is most likely to appear in the implementation of a transaction when specific assets are present. Masten (1996) discusses two distinct forms opportunistic behavior may take – deviations from joint-surplus maximizing behavior (when the breaching party hopes its actions go undetected by his partner and courts) and efforts to hold-up a trading partner (when actions are taken to extract better terms by forcing renegotiation on a vulnerable party). Following Coase, firms adopt costly governance structures in an effort to reduce transaction costs, employing the least costly deterrents of opportunistic behavior (Klein et al. 1978; Gibbons, 2005). Obviously, opportunistic behavior is more likely when alternatives are not available. Therefore, competition policy has a role in lessening the conditions under which opportunistic behavior occurs and thus in reducing the transaction costs that firms face.

The most prominent solution to opportunism studied in the economic literature is vertical integration. However, integration is but one form of governance, placed at one end of a spectrum. At the other end are spot market exchanges, when one-time agreements take place between

93independent economic actors . A distinct body of research is dedicated to intermediary forms of governance, placed on the spectrum between vertical integration and spot market transactions, which are employed in an attempt to limit the scope of partners' opportunism. Examples include long-term contracts, complex contracts, quasi-vertical integration, option contracts, hybrids, and informal agreements. In the past, some of these arrangements have been viewed as leading to restraints in competition. While this might be the case, analysis of the competitive disadvantages of such arrangements should be counterbalanced by

92Acesta este cazul, în general, pentru tranzacţiile simple, când toate informaţiile relevante sunt încapsulate în preţul bunului sau serviciului şi nu există piedică în calea comportamentului oportunist al partenerilor.

93 This is usually the case for simple transactions, when all the relevant information is contained in the price, and there is no deterrent of partners' opportunistic behavior.

40

Datele pe care le folosim sunt culese de la un eşantion de 254 de firme româneşti. Realizat în al doilea trimestru al anului 2001, sondajul s-a axat asupra firmelor medii şi mari, active în diverse sectoare de activitate şi localizate în cele mai mari 12 oraşe ale ţării. Folosind chestionare diferite, în cadrul fiecărei companii au fost intervievaţi patru respondenţi distincţi: directorul general, şeful depa r t amen tu l u i j u r i d i c ş i d i r e c t o r i i departamentelor de vânzări şi achiziţii. Construcţia simetrică a chestionarelor adresate ultimilor doi respondenţi ne permite combinarea răspunsurilor acestora, ceea ce conduce la un set de date lărgit, format din 423 de acorduri între firme româneşti. Folosirea unor eşantioane de dimensiuni reduse şi axarea asupra unor sectoare de activitate limitate sunt două slăbiciuni frecvente ale studiilor bazate pe ECT (vezi Chiappori şi Salanié, 2002), slăbiciuni pe care lucrarea de faţă le evită.

Fără niciun dubiu, principala caracteristică a sondajului o reprezintă multitudinea de informaţii pe care le oferă. Astfel, chestionarele surprind informaţii privind ambii participanţi la tranzacţie, ceea ce este o raritate în literatura contractelor (vezi, de exemplu, studiile realizate de Crocker şi Reynolds, 1993, Gompers şi Lerner, 1996 şi Saussier, 2000).

Majoritatea variabilelor pe care le construim sunt bazate pe argumentele uzuale ale ECT. Complexitatea contractelor reprezintă variabila dependentă, construită ca un index prin acordarea unor note diverselor atribute ale contractelor, naturii formei contractuale şi anumitor clauze pe care partenerii le-ar putea stipula. Apoi, cei mai importanţi factori consideraţ i a afecta complexitatea contractului sunt investiţiile specifice ale cumpărătorului şi vânzătorului, calitatea instanţelor, uşurinţa cu care se răspândeşte informaţia printre cumpărători şi vânzători, dependenţa faţă de partenerul de afaceri şi incertitudinea asociată pieţelor.

În continuare, lucrarea prezintă succint unele aspecte teoretice esenţiale şi descrie caracteristici ale modelului, analizei econometrice şi rezultatelor. Lucrarea se încheie cu unele comentarii, inclusiv privind legătura dintre rezultate şi politica de concurenţă.

2. Integrarea verticală, complexitatea contractelor şi investiţiile specifice tranzacţiei

Potrivit unui punct de vedere răspândit în literatura de specialitate, costurile de tranzacţionare sunt rezultatul a două trăsături inerente naturii umane: raţionalitatea limitată şi comportamentul oportunist. Lucrarea de faţă se concentrează asupra celei de-a doua surse.

Oportunismul reprezintă, în general, un comportament individualist, bazat pe subterfugii şi viclenie. Acest gen de comportament este cel mai probabil să apară în timpul implementării unei tranzacţii în prezenţa bunurilor dedicate acesteia. Masten (1996) discută două forme pe care le poate lua oportunismul: deviaţii de la comportamentul ce ţinteşte maximizarea surplusului comun (caz în care partea ce deviază speră că acţiunile sale nu vor fi detectate de partenerul de afaceri sau de instanţe) şi eforturi de deturnare a partenerului de afaceri (caz în care acţiunile adoptate au ca scop obţinerea unor condiţii superioare prin forţarea renegocierii acordului cu partenerul vulnerabil). Potrivit lui Coase, firmele adoptă structuri costisitoare de conducere a afacerilor, într-un efort de reducere a costurilor de tranzacţionare, adoptând totuşi cele mai ieftine modalităţi de a împiedica oportunismul (Klein et al. 1978; Gibbons, 2005). În mod evident, comportamentul oportunist este mai probabil să apară atunci când alternativele sunt indisponibile. Prin urmare, politica de concurenţă joacă un rol important în atenuarea condiţiilor ce încurajează oportunismul şi deci în reducerea costurilor de tranzacţionare suportate de firme.

Integrarea verticală reprezintă soluţia cel mai frecvent discutată pentru comportamentul oportunist. Cu toate acestea, integrarea este doar una dintre formele de organizare, plasată la un capăt al unui spectru. La celălalt capăt se află schimburile ocazionale, când înţelegeri singulare

92au loc între actori economici independenţi . O altă arie de cercetare este dedicată formelor intermediare de conducere a afacerilor, aflate între integrarea verticală şi schimburile ocazionale. Aceste forme sunt adoptate în încercarea de a limita inclinaţia spre oportunism a partenerilor. Exemplele includ contractele pe termen lung, contractele complexe, cvasi-integrarea verticală, contractele option, tipurile de organizare hibride şi

41

The data we use come from a sample of 254 Romanian companies. Conducted in the second quarter of 2001, the survey focused on medium and large companies active in various sectors of activity, and located in and closely around the twelve largest cities of the country. Using different survey instruments, four different persons in each company were questioned in face-to-face interviews: the general manager, the head of the legal department, and the managers of the sales and procurement departments. The close symmetry between the questionnaires addressed to the latter two respondents allows us to combine their responses and rely on a larger sample of four 423 agreements between Romanian companies. Small sample sizes and interest in limited sectors of activity are two of the common concerns with existing TCE studies (see Chiappori and Salanié, 2002), both of which are avoided by this paper.

Unquestionably, the main characteristic of the survey providing our data is the wealth of information it contains. We observe features on both sides of the agreements in our sample, which is not at all common in the contracting literature (see, for example, the studies by Crocker and Reynolds, 1993, Gompers and Lerner, 1996, and Saussier, 2000).

Most of the variables we employ follow the usual TCE reasoning. Our dependent variable is contract complexity, constructed as an index by assigning scores to various features of a contract, the nature of the contract form, and the particular clauses partners may include. Then, the most important factors we consider to affect contract complexity are buyer and seller relationship-specific investment, quality of the courts, information dissemination among buyers and sellers, dependence on trading partner, and exogenous market uncertainty.

The rest of the paper summarizes some of the main theoretical aspects and briefly describes features of our model, econometric analysis, and results. More conjectural remarks conclude the paper including some comments on how our results are relevant to competition issues.

2. Vertical integration, contract complexity, and relationship-specific investments

It is commonly accepted in the literature that transaction costs result from two inherent features of human nature: bounded rationality and opportunistic behavior. The focus of this paper is on the latter of these sources.

Opportunistic behavior generally refers to behavior that is self-seeking and uses guile. It is most likely to appear in the implementation of a transaction when specific assets are present. Masten (1996) discusses two distinct forms opportunistic behavior may take – deviations from joint-surplus maximizing behavior (when the breaching party hopes its actions go undetected by his partner and courts) and efforts to hold-up a trading partner (when actions are taken to extract better terms by forcing renegotiation on a vulnerable party). Following Coase, firms adopt costly governance structures in an effort to reduce transaction costs, employing the least costly deterrents of opportunistic behavior (Klein et al. 1978; Gibbons, 2005). Obviously, opportunistic behavior is more likely when alternatives are not available. Therefore, competition policy has a role in lessening the conditions under which opportunistic behavior occurs and thus in reducing the transaction costs that firms face.

The most prominent solution to opportunism studied in the economic literature is vertical integration. However, integration is but one form of governance, placed at one end of a spectrum. At the other end are spot market exchanges, when one-time agreements take place between

93independent economic actors . A distinct body of research is dedicated to intermediary forms of governance, placed on the spectrum between vertical integration and spot market transactions, which are employed in an attempt to limit the scope of partners' opportunism. Examples include long-term contracts, complex contracts, quasi-vertical integration, option contracts, hybrids, and informal agreements. In the past, some of these arrangements have been viewed as leading to restraints in competition. While this might be the case, analysis of the competitive disadvantages of such arrangements should be counterbalanced by

92Acesta este cazul, în general, pentru tranzacţiile simple, când toate informaţiile relevante sunt încapsulate în preţul bunului sau serviciului şi nu există piedică în calea comportamentului oportunist al partenerilor.

93 This is usually the case for simple transactions, when all the relevant information is contained in the price, and there is no deterrent of partners' opportunistic behavior.

42

acordurile informale. În trecut, unele dintre aceste modalităţi de organizare erau privite ca restricţionând concurenţa. Chiar dacă aşa ar sta lucrurile, analiza dezavantajelor competitive ale acestor modalităţi de organizare ar trebui pusă în balanţă cu efectul pe care acestea îl au în sensul reducerii costurilor de tranzacţionare. Dintre toate aceste forme, ne concentrăm asupra contractelor complexe.

Rolul unui contract se manifestă atunci când apar dispute între parteneri, întrucât aceştia cad de acord să urmeze anumite proceduri şi, la nevoie, să se adreseze instanţelor comerciale. Prin urmare, penalităţile impuse de sistemul juridic pot descuraja comportamentul oportunist al partenerilor de afaceri. Cu toate acestea, întrucât costurile redactării unui contract ce poate fi aplicat cu succes de instanţe sunt direct proporţionale cu valoarea ce poate fi capturată de partenerul oportunist, integrarea verticală poate constitui o alternativă pentru folosirea contractelor. Acest punct de vedere nu este unul nou; în domeniul costurilor de tranzacţionare, această opinie a fost exprimată de Joskow (1985), Crocker şi Masten (1991) şi alţii, în timp ce, în literatura de management, paralela dintre folosirea contractelor şi decizia “producţie sau achiziţie” a fost evocată, printre alţii, de Adler et al. (1998). Folosirea contractelor complexe este preferată când resursele financiare sunt limitate, astfel încât posibilitatea de integrare verticală este exclusă, sau când integrarea nu este posibilă din alte motive, cum ar fi reglementările autorităţilor de concurenţă.

Dezbaterile teoretice recente pe marginea integrării verticale s-au axat asupra efectelor diferite ale investiţiilor specifice (Acemoglu et al., 2005; Gibbons, 2005). Mai precis, în cadrul teoriei drepturilor de proprietate (TDP), investiţiile specifice realizate de către cei doi parteneri într-o tranzacţie au efecte opuse asupra şanselor de integrare. În schimb, interpretarea frecventă a ECT este că această teorie prezice că investiţiile specifice (ale oricărei părţi implicate într-o tranzacţie) cresc şansele de integrare verticală. Comparaţia dintre TDP şi ECT reprezintă un bun exemplu de teorii concurente, care adoptă metodologii diferite şi privesc conceptele

fundamentale ale teoriei tranzacţiilor din perpective diferite (Whinston, 2003).

94Dezvoltăm un model transparent , bazat pe o anumită ramură a ECT, care arată că investiţiile specifice pot avea un efect pozitiv sau negativ asupra complexităţii contractelor (şi deci, prin analogie, asupra şanselor de integrare verticală). Acest rezultat contravine opiniei cvasi-universale din literatura de specialitate potrivit căreia principala trăsătură ce diferenţiază ECT şi TDP o reprezintă variaţia direcţiei efectelor investiţiilor specifice (Whinston, 2003; Acemoglu et al., 2005; Gibbons, 2005).

Modelul este intuitiv şi se bazează pe câteva presupuneri rezonabile. Prima dintre aceea este că, în orice moment, una dintre cele două părţi este expusă oportunismului celeilalte. O altă presupunere este că vânzătorii sunt expuşi oportunismului partenerilor de afaceri, chiar fără a investi în bunuri specifice tranzacţiei. Această presupunere deosebit de importantă este susţinută

95de date . A treia presupunere este că partea expusă oportunismului are prioritate în stabilirea clauzelor contractuale faţă de partenerul de

96afaceri .

Posibilitatea ca investiţiile specifice ale cumpărătorului şi vânzătorului să aibă efecte opuse asupra complexităţii contractului apare în mod natural. Când vânzătorul realizează o astfel de investiţie, aceasta îi măreşte expunerea iniţială la oportunismul cumpărătorului. Prin urmare, vânzătorul va cere clauze asiguratorii (penale) suplimentare, ceea ce măreşte complexitatea contractului. Pe de altă parte, o investiţie specifică realizată de cumpărător este posibil să echilibreze expunerea părţilor. În acest caz, expunerea netă a vânzătorului va fi inferioară expunerii sale iniţiale, fapt pentru care complexitatea contractului ce guvernează o astfel de tranzacţie va fi redusă. În plus, această tranzacţie va fi guvernată într-un mod diferit. Întrucât acordurile în care ambele părţi sunt expuse oportunismului celeilalte decurg de la sine, pentru astfel de tranzacţii nu este necesară redactarea unor clauze contractuale extinse.

3. Un sumar al modelului, analizei datelor şi rezultatelor noastre

43

their efficiency effects through the reduction of transaction costs. Of all these, our focus will be on complex contracts.

The purpose of a contract is that the partners agree to follow certain procedures when disputes arise, usually being willing to take disputes to commercial courts, if necessary. Hence, trading partners are discouraged from behaving opportunistically by the penalties the legal system imposes. However, the costs of creating a legally enforceable contract increase with the level of appropriable rents, and so vertical integration might be an alternative mode of governance in such situations. This view is not novel; in the transaction costs area of research, it has been expressed by others, such as Joskow (1985) and Crocker and Masten (1991), while the existence of contractual alternatives to the make-or-buy decision in the business literature has been underlined by Adler et al. (1998) and others. Complex contracts will be the preferred choice when financial resources are scarce, limiting the possibility of integration, or when integration is not possible for other reasons, such as competition authorities' regulation.

Recent theoretical discussions of vertical integration have focused on why the effect of relationship-specific investment might vary (Acemoglu et al., 2005; Gibbons, 2005). In particular, under the assumptions of the property-rights theory (PRT), the specific investments made by the two partners in an exchange have opposite effects on the likelihood to integrate. In contrast, TCE has usually been interpreted to predict that relationship-specific investments (made by any party in a transaction) increase the likelihood of vertical integration. The comparison between PRT and TCE is a good example of the existence of competing theories, which employ different methodologies and different conceptions of the core ingredients of a theory of transactions (Whinston, 2003).

3. A summary of our model, empirical analysis, and results

97We develop a straightforward model based on the rent-seeking branch of TCE, which shows that specific investments can have either positive or negative effects on contract complexity (and thus, by analogy, on the likelihood of vertical integration). This finding is inconsistent with the almost universal opinion in the literature that the chief feature distinguishing TCE from PRT is variation in the sign of the effect of specific investment (Whinston, 2003; Acemoglu et al., 2005; Gibbons, 2005).

The model is quite intuitive and relies on reasonable assumptions. The first is that, at any point, one of the two parties is exposed to the opportunism of the other. Another assumption is that sellers are exposed to the opportunistic behavior of their partners even without undertaking an investment in a specific asset. Ample support is provided for this crucial

98assumption . The third assumption we make is that the exposed party in a transaction has more to say about contract terms than the other party

99does .

The possibility of opposing effects of buyer's and seller's specific investments on contract complexity appears naturally. When the seller undertakes a relationship-specific investment this increases his initial exposure to buyer's opportunism, and he will argue for additional clauses that safeguard against the threat of hold-up, thus leading to a more complex contract. However, a relationship-specific investment by the buyer is likely to lead to a balanced exposure of the parties. In this case, the net exposure of the seller will be lower than the seller's initial vulnerability, and thus the complexity of the contract governing such a transaction is likely to be lower. In addition, the exchange would now be subject to a different type of governance: a transaction which has both parties exposed to the opportunistic behavior of the other has self-enforcing features. For such transactions, extended written clauses are no longer needed.

94 Modelul prezintă multe similitudini cu cel al lui Koss şi Eaton (1997).95 Unul dintre argumentele ce susţin această presupunere este acela că, de obicei, în România (dar nu numai) cumpărătorii plătesc la momentul livrării sau după

acest moment, ceea ce înseamnă că vânzătorii trebuie să aloce resurse financiare înaintea cumpărătorilor. În plus, finanţarea externă era greu de obţinut în România anului 2001, când au fost colectate datele noastre. De asemenea, mediul macroeconomic are implicaţii majore asupra vulnerabilităţii vânzătorilor. La începutul anilor 2000, România încă se confrunta cu inflaţie ridicată: 45.7% în 2000 şi 34.5% în 2001. Prin urmare, orice întârziere de plată a bunurilor deja produse echivalează cu un împrumut fără dobândă acordat cumpărătorului, fapt care implică pierderi reale acelor vânzători care nu s-au protejat prin clauze contractuale precise.

96 Considerăm un proces contractual extrem de simplificat, în care pot fi discutate doar două tipuri de clauze: tehnice şi asiguratorii (în termeni juridici, clauze penale). În cadrul unui anumit acord, este posibil ca părţile să aibă putere de negociere egală în ceea ce priveşte aspectele tehnice ale tranzacţiei. Cu toate acestea, de teama oportunismului, partenerul vulnerabil poate evita să încheie o înţelegere dacă nu sunt stipulate clauze asiguratorii, fapt pentru care acest partener are o putere de negociere ridicată în ceea ce priveşte aceste clauze.

97 The model bears many common aspects to that presented by Koss and Eaton (1997).98 One of the arguments is that it is common practice in Romania and elsewhere for buyers to pay on or after delivery, which means that sellers have to commit financial

resources before buyers do. In addition, external financing was hard to obtain in Romania in 2001, the time when data were collected. The macroeconomic environment also has major implications on sellers' vulnerability. In 2001, Romania was still confronting high levels of inflation: 45.7% in 2000 and 34.5% in 2001. Thus, any delay of payment for the goods already produced is equivalent to an interest-free loan for the buyer, which must impose real losses for those sellers who have not protected themselves through tight contractual provisions.

99 Let us consider an overly simplified contracting process, in which only technical and safeguarding clauses can be discussed. In a given agreement, it is plausible that parties have equal bargaining power in negotiations over the technical aspects of the transaction. However, the prospects of opportunism may make the vulnerable partner reluctant to enter an agreement which does not stipulate effective safeguard terms, thus this party may have greater bargaining power in negotiations over the safeguarding clauses.

42

acordurile informale. În trecut, unele dintre aceste modalităţi de organizare erau privite ca restricţionând concurenţa. Chiar dacă aşa ar sta lucrurile, analiza dezavantajelor competitive ale acestor modalităţi de organizare ar trebui pusă în balanţă cu efectul pe care acestea îl au în sensul reducerii costurilor de tranzacţionare. Dintre toate aceste forme, ne concentrăm asupra contractelor complexe.

Rolul unui contract se manifestă atunci când apar dispute între parteneri, întrucât aceştia cad de acord să urmeze anumite proceduri şi, la nevoie, să se adreseze instanţelor comerciale. Prin urmare, penalităţile impuse de sistemul juridic pot descuraja comportamentul oportunist al partenerilor de afaceri. Cu toate acestea, întrucât costurile redactării unui contract ce poate fi aplicat cu succes de instanţe sunt direct proporţionale cu valoarea ce poate fi capturată de partenerul oportunist, integrarea verticală poate constitui o alternativă pentru folosirea contractelor. Acest punct de vedere nu este unul nou; în domeniul costurilor de tranzacţionare, această opinie a fost exprimată de Joskow (1985), Crocker şi Masten (1991) şi alţii, în timp ce, în literatura de management, paralela dintre folosirea contractelor şi decizia “producţie sau achiziţie” a fost evocată, printre alţii, de Adler et al. (1998). Folosirea contractelor complexe este preferată când resursele financiare sunt limitate, astfel încât posibilitatea de integrare verticală este exclusă, sau când integrarea nu este posibilă din alte motive, cum ar fi reglementările autorităţilor de concurenţă.

Dezbaterile teoretice recente pe marginea integrării verticale s-au axat asupra efectelor diferite ale investiţiilor specifice (Acemoglu et al., 2005; Gibbons, 2005). Mai precis, în cadrul teoriei drepturilor de proprietate (TDP), investiţiile specifice realizate de către cei doi parteneri într-o tranzacţie au efecte opuse asupra şanselor de integrare. În schimb, interpretarea frecventă a ECT este că această teorie prezice că investiţiile specifice (ale oricărei părţi implicate într-o tranzacţie) cresc şansele de integrare verticală. Comparaţia dintre TDP şi ECT reprezintă un bun exemplu de teorii concurente, care adoptă metodologii diferite şi privesc conceptele

fundamentale ale teoriei tranzacţiilor din perpective diferite (Whinston, 2003).

94Dezvoltăm un model transparent , bazat pe o anumită ramură a ECT, care arată că investiţiile specifice pot avea un efect pozitiv sau negativ asupra complexităţii contractelor (şi deci, prin analogie, asupra şanselor de integrare verticală). Acest rezultat contravine opiniei cvasi-universale din literatura de specialitate potrivit căreia principala trăsătură ce diferenţiază ECT şi TDP o reprezintă variaţia direcţiei efectelor investiţiilor specifice (Whinston, 2003; Acemoglu et al., 2005; Gibbons, 2005).

Modelul este intuitiv şi se bazează pe câteva presupuneri rezonabile. Prima dintre aceea este că, în orice moment, una dintre cele două părţi este expusă oportunismului celeilalte. O altă presupunere este că vânzătorii sunt expuşi oportunismului partenerilor de afaceri, chiar fără a investi în bunuri specifice tranzacţiei. Această presupunere deosebit de importantă este susţinută

95de date . A treia presupunere este că partea expusă oportunismului are prioritate în stabilirea clauzelor contractuale faţă de partenerul de

96afaceri .

Posibilitatea ca investiţiile specifice ale cumpărătorului şi vânzătorului să aibă efecte opuse asupra complexităţii contractului apare în mod natural. Când vânzătorul realizează o astfel de investiţie, aceasta îi măreşte expunerea iniţială la oportunismul cumpărătorului. Prin urmare, vânzătorul va cere clauze asiguratorii (penale) suplimentare, ceea ce măreşte complexitatea contractului. Pe de altă parte, o investiţie specifică realizată de cumpărător este posibil să echilibreze expunerea părţilor. În acest caz, expunerea netă a vânzătorului va fi inferioară expunerii sale iniţiale, fapt pentru care complexitatea contractului ce guvernează o astfel de tranzacţie va fi redusă. În plus, această tranzacţie va fi guvernată într-un mod diferit. Întrucât acordurile în care ambele părţi sunt expuse oportunismului celeilalte decurg de la sine, pentru astfel de tranzacţii nu este necesară redactarea unor clauze contractuale extinse.

3. Un sumar al modelului, analizei datelor şi rezultatelor noastre

43

their efficiency effects through the reduction of transaction costs. Of all these, our focus will be on complex contracts.

The purpose of a contract is that the partners agree to follow certain procedures when disputes arise, usually being willing to take disputes to commercial courts, if necessary. Hence, trading partners are discouraged from behaving opportunistically by the penalties the legal system imposes. However, the costs of creating a legally enforceable contract increase with the level of appropriable rents, and so vertical integration might be an alternative mode of governance in such situations. This view is not novel; in the transaction costs area of research, it has been expressed by others, such as Joskow (1985) and Crocker and Masten (1991), while the existence of contractual alternatives to the make-or-buy decision in the business literature has been underlined by Adler et al. (1998) and others. Complex contracts will be the preferred choice when financial resources are scarce, limiting the possibility of integration, or when integration is not possible for other reasons, such as competition authorities' regulation.

Recent theoretical discussions of vertical integration have focused on why the effect of relationship-specific investment might vary (Acemoglu et al., 2005; Gibbons, 2005). In particular, under the assumptions of the property-rights theory (PRT), the specific investments made by the two partners in an exchange have opposite effects on the likelihood to integrate. In contrast, TCE has usually been interpreted to predict that relationship-specific investments (made by any party in a transaction) increase the likelihood of vertical integration. The comparison between PRT and TCE is a good example of the existence of competing theories, which employ different methodologies and different conceptions of the core ingredients of a theory of transactions (Whinston, 2003).

3. A summary of our model, empirical analysis, and results

97We develop a straightforward model based on the rent-seeking branch of TCE, which shows that specific investments can have either positive or negative effects on contract complexity (and thus, by analogy, on the likelihood of vertical integration). This finding is inconsistent with the almost universal opinion in the literature that the chief feature distinguishing TCE from PRT is variation in the sign of the effect of specific investment (Whinston, 2003; Acemoglu et al., 2005; Gibbons, 2005).

The model is quite intuitive and relies on reasonable assumptions. The first is that, at any point, one of the two parties is exposed to the opportunism of the other. Another assumption is that sellers are exposed to the opportunistic behavior of their partners even without undertaking an investment in a specific asset. Ample support is provided for this crucial

98assumption . The third assumption we make is that the exposed party in a transaction has more to say about contract terms than the other party

99does .

The possibility of opposing effects of buyer's and seller's specific investments on contract complexity appears naturally. When the seller undertakes a relationship-specific investment this increases his initial exposure to buyer's opportunism, and he will argue for additional clauses that safeguard against the threat of hold-up, thus leading to a more complex contract. However, a relationship-specific investment by the buyer is likely to lead to a balanced exposure of the parties. In this case, the net exposure of the seller will be lower than the seller's initial vulnerability, and thus the complexity of the contract governing such a transaction is likely to be lower. In addition, the exchange would now be subject to a different type of governance: a transaction which has both parties exposed to the opportunistic behavior of the other has self-enforcing features. For such transactions, extended written clauses are no longer needed.

94 Modelul prezintă multe similitudini cu cel al lui Koss şi Eaton (1997).95 Unul dintre argumentele ce susţin această presupunere este acela că, de obicei, în România (dar nu numai) cumpărătorii plătesc la momentul livrării sau după

acest moment, ceea ce înseamnă că vânzătorii trebuie să aloce resurse financiare înaintea cumpărătorilor. În plus, finanţarea externă era greu de obţinut în România anului 2001, când au fost colectate datele noastre. De asemenea, mediul macroeconomic are implicaţii majore asupra vulnerabilităţii vânzătorilor. La începutul anilor 2000, România încă se confrunta cu inflaţie ridicată: 45.7% în 2000 şi 34.5% în 2001. Prin urmare, orice întârziere de plată a bunurilor deja produse echivalează cu un împrumut fără dobândă acordat cumpărătorului, fapt care implică pierderi reale acelor vânzători care nu s-au protejat prin clauze contractuale precise.

96 Considerăm un proces contractual extrem de simplificat, în care pot fi discutate doar două tipuri de clauze: tehnice şi asiguratorii (în termeni juridici, clauze penale). În cadrul unui anumit acord, este posibil ca părţile să aibă putere de negociere egală în ceea ce priveşte aspectele tehnice ale tranzacţiei. Cu toate acestea, de teama oportunismului, partenerul vulnerabil poate evita să încheie o înţelegere dacă nu sunt stipulate clauze asiguratorii, fapt pentru care acest partener are o putere de negociere ridicată în ceea ce priveşte aceste clauze.

97 The model bears many common aspects to that presented by Koss and Eaton (1997).98 One of the arguments is that it is common practice in Romania and elsewhere for buyers to pay on or after delivery, which means that sellers have to commit financial

resources before buyers do. In addition, external financing was hard to obtain in Romania in 2001, the time when data were collected. The macroeconomic environment also has major implications on sellers' vulnerability. In 2001, Romania was still confronting high levels of inflation: 45.7% in 2000 and 34.5% in 2001. Thus, any delay of payment for the goods already produced is equivalent to an interest-free loan for the buyer, which must impose real losses for those sellers who have not protected themselves through tight contractual provisions.

99 Let us consider an overly simplified contracting process, in which only technical and safeguarding clauses can be discussed. In a given agreement, it is plausible that parties have equal bargaining power in negotiations over the technical aspects of the transaction. However, the prospects of opportunism may make the vulnerable partner reluctant to enter an agreement which does not stipulate effective safeguard terms, thus this party may have greater bargaining power in negotiations over the safeguarding clauses.

44

Testăm predicţiile de mai sus folosind datele de care dispunem. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) reprezintă metoda uzuală de estimare folosită în literatura ECT. Cu toate că aceasta nu este cea mai adecvată metodă, folosim şi noi această tehnică, întrucât aplicarea ei va evidenţia motivele pentru care rezultatele noastre diferă de cele din alte lucrări. Rezultatele obţinute prin MCMMP indică faptul că ambele investiţii specifice (realizate de vânzător şi de cumpărător) au efect pozitiv asupra complexităţii contractului. Acest rezultat este în concordanţă cu vasta majoritate a rezultatelor din literatura de specialitate: o creştere a investiţiilor specifice duce la forme mai elaborate de guvernare a tranzacţiilor.

Cauzalitatea inversă şi factorii omişi care ar putea afecta atât complexitatea contractului, cât şi investiţia specifică, pot induce erori în procesul de estimare. Pentru a evita aceste erori, folosim o tehnică de estimare potrivită şi recurgem la metode

100ale variabilelor instrumentale . Dat fiind că în cazul nostru variabila reprezentând investiţia specifică are o formă binară, adoptăm modelul efectelor tratamentului şi estimăm sistemul de ecuaţii rezultat prin metoda verosimilităţii maxime.

Când problema endogeneităţii investiţiei specifice este rezolvată prin folosirea unei metode de estimare adecvate, rezultatele obţinute diferă semnificativ de estimările MCMMP. Mai precis, observăm o creştere semnificativă a coeficientului estimat pentru investiţia specifică a vânzătorului, în timp ce semnul pentru partea cumpărătorului este inversat. Prin urmare, cei doi coeficienţi sunt acum aproximativ egali, dar au semne diferite, ceea ce confirmă predicţiile modelului nostru teoretic.

Un alt rezultat care apare pregnant în toate regresiile noastre îl constituie legătura directă dintre complexitatea contractelor şi calitatea serviciilor oferite de instanţele comerciale. Acest rezultat arată că firmele iau în considerare trăsăturile instanţelor atunci când îşi redactează contractele comerciale (o firmă redactează un contract mai complex doar dacă se aşteaptă că acesta va fi aplicat de către instanţă). Din punctul nostru de vedere, acesta este un indiciu că complexitatea contractului, aşa cum o măsurăm în această lucrare, reprezintă un element al unei strategii legale ce pune accent pe folosirea

sistemului juridic. Acest rezultat este interesant şi pentru că se raliază literaturii ce subliniază importanţa sistemului juridic în ţările în tranziţie, literatură aflată în continuă expansiune. În particular, relaţia pozitivă menţionată mai sus indică faptul că, chiar şi într-un sistem juridic în care variaţia geografică a calităţii serviciilor instanţelor este foarte limitată, calitatea instanţelor are un efect semnificativ.

Răspândirea eficientă a informaţiei pe piaţă sau faptul că tranzacţia investigată este prima dintre cele două părţi nu par a avea un efect asupra complexităţii contractului. O posibilă interpretare a acestor rezultate este aceea că alegerea între modalităţi foarte diferite de guvernare a tranzacţiilor (între folosirea sistemului juridic şi folosirea înţelegerilor informale/relaţionale) nu se face pe baza variabilelor sugerate de analizele ce urmează liniile ECT şi sunt realizate în ţările dezvoltate. Aceasta nu este o contradicţie. Decizia între alternative apropiate, cum este cea pentru un contract mai mult sau mai puţin complex, poate fi luată pe considerente de eficienţă, în timp ce decizia privind alternative radical diferite poate fi bazată pe considerente complet diferite (Nelson şi Winter, 1982). Murrell (2003) sugerează că alegerea între folosirea legii sau a relaţiilor informale este dominată de particularităţile tranziţiei, precum istoricul firmei, apartenenţa acesteia şi relaţiile cu statul.

Această lucrare aduce câteva contribuţii literaturii de specialitate existente. Colectăm date detaliate, care permit realizarea analizei pentru ambii participanţi la tranzacţii realizate într-o varietate de sectoare economice româneşti. Investiţia specifică este măsurată în mod direct şi unitar pentru toate firmele, indiferent de sectorul de activitate. Setul de date este mult mai extins decât cele utilizate în mod frecvent în studii similare, ceea ce permite dezvoltarea unei analize econometrice complexe. Prin urmare, rezolvăm unele probleme evidenţiate în legătură cu studiile existente, în principal folosirea metodei de estimare MCMMP, care neglijează posibila trăsătură endogenă a deciziei de a investi în bunuri specifice tranzacţiei. Drept rezultat, predicţiile precise ale modelului teoretic sunt confirmate de datele folosite.

4. Concluzii

45

We take these predictions to the data. Ordinarily least squares (OLS) is the typical estimating method found in the TCE literature, even though it is not best practice. We nevertheless begin by using this technique since its application leads to a clearer diagnosis of differences between our results and those obtained in previous papers. The OLS results indicate that both the seller and the buyer relationship-specific investments have positive effects on contract complexity. These results match the overwhelming majority in the literature: greater specific investment leads to more elaborated methods of transactional governance.

To counter the probable biases caused by reverse causation and unobserved factors that can simultaneously affect contract complexity and relationship-specific investment, we employ more suitable estimating techniques, basically relying on

101instrumental variable methods . Given the binary form of our specific investment variables, we employ a treatment-effects formulation and estimate the resulting system of equations by maximum likelihood.

When problems from the possible endogeneity of relationship-specific investment are countered by using an appropriate estimating method, the results differ significantly from the OLS estimates. There is a large increase in the size of the estimated coefficient for seller's specific investment variable, while the sign on the buyer's side is reversed. The two coefficients are now of roughly equal magnitude but of opposite signs, matching the predictions of the theoretical model.

Another result which appears strongly in all our regressions is the positive relationship between contract complexity and the quality of services offered by commercial courts. This indicates that firms do take into consideration court characteristics when designing their contracts. (A firm would construct a more complex contract only if it would expect that contract to be enforced in court.) This is evidence that contract complexity, as we measure it, is an element of a legal strategy that places emphasis on use of the formal legal system. This result is also interesting as it adds to the expanding literature on the importance of the

formal legal system in transition and developing economies. In particular, this positive relationship indicates that, even in a legal system where regional variation in quality of court services is very limited, there is a significant effect of court quality.

Whether information disseminates efficiently on the market and whether the investigated agreement is the first one ever reached by the two parties do not seem to impact on contract complexity. One interpretation of these results is that choice between very different modes of transactional governance (between reliance on the formal legal system and reliance on relational agreements) is not based on the types of variables suggested by TCE analysis of developed countries. There is no inconsistency here. Choice between closely related alternatives, such as between more or less complex contracts, might be dominated by efficiency considerations, while choice between radically different alternatives might reflect a different calculus (Nelson and Winter, 1982). Murrell (2003) suggests that choice between formal law and informal relationships is dominated by the peculiarities of transition, such as firm history, ownership, and relations with the state.

This paper exhibits several advances over the existing literature. Detailed data is collected, which allows for the analysis to be conducted on both sides of agreements spanning a large variety of the Romanian economy. The concept of specific investment is measured directly and consistently across firms and sectors. Because the data is much more comprehensive than usually used in transactional studies, more powerful forms of econometric analysis can be conducted. Hence we address concerns about existing studies that have been raised in the literature, most importantly the use of OLS as the estimation method, which neglects the potential endogenous nature of the decision to invest in relationship-specific assets. As a result, the precise predictions of the theoretical model are confirmed by the data.

4. Conclusions

100 Folosim caracteristici tehnologice şi ale pieţei, ambele fiind factori exogeni cu influenţă asupra investiţiilor specifice, dar care nu afectează în mod direct complexitatea contractului.

101 We rely on technological and market characteristics, which are exogenous determinants of specific investment, and which do not directly affect the complexity of contracts.

44

Testăm predicţiile de mai sus folosind datele de care dispunem. Metoda celor mai mici pătrate (MCMMP) reprezintă metoda uzuală de estimare folosită în literatura ECT. Cu toate că aceasta nu este cea mai adecvată metodă, folosim şi noi această tehnică, întrucât aplicarea ei va evidenţia motivele pentru care rezultatele noastre diferă de cele din alte lucrări. Rezultatele obţinute prin MCMMP indică faptul că ambele investiţii specifice (realizate de vânzător şi de cumpărător) au efect pozitiv asupra complexităţii contractului. Acest rezultat este în concordanţă cu vasta majoritate a rezultatelor din literatura de specialitate: o creştere a investiţiilor specifice duce la forme mai elaborate de guvernare a tranzacţiilor.

Cauzalitatea inversă şi factorii omişi care ar putea afecta atât complexitatea contractului, cât şi investiţia specifică, pot induce erori în procesul de estimare. Pentru a evita aceste erori, folosim o tehnică de estimare potrivită şi recurgem la metode

100ale variabilelor instrumentale . Dat fiind că în cazul nostru variabila reprezentând investiţia specifică are o formă binară, adoptăm modelul efectelor tratamentului şi estimăm sistemul de ecuaţii rezultat prin metoda verosimilităţii maxime.

Când problema endogeneităţii investiţiei specifice este rezolvată prin folosirea unei metode de estimare adecvate, rezultatele obţinute diferă semnificativ de estimările MCMMP. Mai precis, observăm o creştere semnificativă a coeficientului estimat pentru investiţia specifică a vânzătorului, în timp ce semnul pentru partea cumpărătorului este inversat. Prin urmare, cei doi coeficienţi sunt acum aproximativ egali, dar au semne diferite, ceea ce confirmă predicţiile modelului nostru teoretic.

Un alt rezultat care apare pregnant în toate regresiile noastre îl constituie legătura directă dintre complexitatea contractelor şi calitatea serviciilor oferite de instanţele comerciale. Acest rezultat arată că firmele iau în considerare trăsăturile instanţelor atunci când îşi redactează contractele comerciale (o firmă redactează un contract mai complex doar dacă se aşteaptă că acesta va fi aplicat de către instanţă). Din punctul nostru de vedere, acesta este un indiciu că complexitatea contractului, aşa cum o măsurăm în această lucrare, reprezintă un element al unei strategii legale ce pune accent pe folosirea

sistemului juridic. Acest rezultat este interesant şi pentru că se raliază literaturii ce subliniază importanţa sistemului juridic în ţările în tranziţie, literatură aflată în continuă expansiune. În particular, relaţia pozitivă menţionată mai sus indică faptul că, chiar şi într-un sistem juridic în care variaţia geografică a calităţii serviciilor instanţelor este foarte limitată, calitatea instanţelor are un efect semnificativ.

Răspândirea eficientă a informaţiei pe piaţă sau faptul că tranzacţia investigată este prima dintre cele două părţi nu par a avea un efect asupra complexităţii contractului. O posibilă interpretare a acestor rezultate este aceea că alegerea între modalităţi foarte diferite de guvernare a tranzacţiilor (între folosirea sistemului juridic şi folosirea înţelegerilor informale/relaţionale) nu se face pe baza variabilelor sugerate de analizele ce urmează liniile ECT şi sunt realizate în ţările dezvoltate. Aceasta nu este o contradicţie. Decizia între alternative apropiate, cum este cea pentru un contract mai mult sau mai puţin complex, poate fi luată pe considerente de eficienţă, în timp ce decizia privind alternative radical diferite poate fi bazată pe considerente complet diferite (Nelson şi Winter, 1982). Murrell (2003) sugerează că alegerea între folosirea legii sau a relaţiilor informale este dominată de particularităţile tranziţiei, precum istoricul firmei, apartenenţa acesteia şi relaţiile cu statul.

Această lucrare aduce câteva contribuţii literaturii de specialitate existente. Colectăm date detaliate, care permit realizarea analizei pentru ambii participanţi la tranzacţii realizate într-o varietate de sectoare economice româneşti. Investiţia specifică este măsurată în mod direct şi unitar pentru toate firmele, indiferent de sectorul de activitate. Setul de date este mult mai extins decât cele utilizate în mod frecvent în studii similare, ceea ce permite dezvoltarea unei analize econometrice complexe. Prin urmare, rezolvăm unele probleme evidenţiate în legătură cu studiile existente, în principal folosirea metodei de estimare MCMMP, care neglijează posibila trăsătură endogenă a deciziei de a investi în bunuri specifice tranzacţiei. Drept rezultat, predicţiile precise ale modelului teoretic sunt confirmate de datele folosite.

4. Concluzii

45

We take these predictions to the data. Ordinarily least squares (OLS) is the typical estimating method found in the TCE literature, even though it is not best practice. We nevertheless begin by using this technique since its application leads to a clearer diagnosis of differences between our results and those obtained in previous papers. The OLS results indicate that both the seller and the buyer relationship-specific investments have positive effects on contract complexity. These results match the overwhelming majority in the literature: greater specific investment leads to more elaborated methods of transactional governance.

To counter the probable biases caused by reverse causation and unobserved factors that can simultaneously affect contract complexity and relationship-specific investment, we employ more suitable estimating techniques, basically relying on

101instrumental variable methods . Given the binary form of our specific investment variables, we employ a treatment-effects formulation and estimate the resulting system of equations by maximum likelihood.

When problems from the possible endogeneity of relationship-specific investment are countered by using an appropriate estimating method, the results differ significantly from the OLS estimates. There is a large increase in the size of the estimated coefficient for seller's specific investment variable, while the sign on the buyer's side is reversed. The two coefficients are now of roughly equal magnitude but of opposite signs, matching the predictions of the theoretical model.

Another result which appears strongly in all our regressions is the positive relationship between contract complexity and the quality of services offered by commercial courts. This indicates that firms do take into consideration court characteristics when designing their contracts. (A firm would construct a more complex contract only if it would expect that contract to be enforced in court.) This is evidence that contract complexity, as we measure it, is an element of a legal strategy that places emphasis on use of the formal legal system. This result is also interesting as it adds to the expanding literature on the importance of the

formal legal system in transition and developing economies. In particular, this positive relationship indicates that, even in a legal system where regional variation in quality of court services is very limited, there is a significant effect of court quality.

Whether information disseminates efficiently on the market and whether the investigated agreement is the first one ever reached by the two parties do not seem to impact on contract complexity. One interpretation of these results is that choice between very different modes of transactional governance (between reliance on the formal legal system and reliance on relational agreements) is not based on the types of variables suggested by TCE analysis of developed countries. There is no inconsistency here. Choice between closely related alternatives, such as between more or less complex contracts, might be dominated by efficiency considerations, while choice between radically different alternatives might reflect a different calculus (Nelson and Winter, 1982). Murrell (2003) suggests that choice between formal law and informal relationships is dominated by the peculiarities of transition, such as firm history, ownership, and relations with the state.

This paper exhibits several advances over the existing literature. Detailed data is collected, which allows for the analysis to be conducted on both sides of agreements spanning a large variety of the Romanian economy. The concept of specific investment is measured directly and consistently across firms and sectors. Because the data is much more comprehensive than usually used in transactional studies, more powerful forms of econometric analysis can be conducted. Hence we address concerns about existing studies that have been raised in the literature, most importantly the use of OLS as the estimation method, which neglects the potential endogenous nature of the decision to invest in relationship-specific assets. As a result, the precise predictions of the theoretical model are confirmed by the data.

4. Conclusions

100 Folosim caracteristici tehnologice şi ale pieţei, ambele fiind factori exogeni cu influenţă asupra investiţiilor specifice, dar care nu afectează în mod direct complexitatea contractului.

101 We rely on technological and market characteristics, which are exogenous determinants of specific investment, and which do not directly affect the complexity of contracts.

46

Eficienţa folosirii contractelor comerciale este importantă pentru politica de concurenţă. Atunci când contractele sunt folosite ca alternativă la integrarea verticală, aceasta atenuează unele dintre forţele ce tind să reducă concurenţa. Mai mult, aşa cum menţionam mai sus, concurenţa scade şansele de comportament oportunist, întrucât gradul de specificitate a bunurilor este atenuat atunci când vânzătorii şi cumpărătorii au mai multe alternative disponibile pe parcursul implementătii acordului. Aceste două conexiuni relevă legătura intrinsecă dintre politica de concurenţă şi utilizarea contractelor comerciale. Pe de o parte, proceduri contractuale mai eficiente pot atenua forţele care acţionează în sensul unei structuri economice mai concentrate. Pe de altă parte, o politică de concurenţă de succes poate îmbunătăţi eficienţa mecanismelor de tranzacţionare, putând deci reduce costurile firmelor şi încărcarea cu cazuri a sistemului juridic. În mod evident, o politică de concurenţă de succes poate avea efecte vaste asupra economiei.

Acemoglu, Daron, Philippe Aghion, Rachel Griffith şi Fabrizio Zilibotti (2005) “Vertical Integration and Technology: Theory and Evidence”, versiunea preliminară disponibilă la http://econ-www.mit.edu/faculty/download_pdf.php?id=1041.

Adler, Terry, Robert Scherer, Sidney Barton şi Ralph Katerberg (1998) “An Empirical Test of Transaction Cost Theory: Validating Contract Typology”, Journal of Applied Management Studies, 7(2), 185–200.

Chiappori, Pierre şi Bernand Salanié (2002) “Testing Contract Theory: A Survey of Some Recent Work”, CESifo Working Paper Nr. 738.

5. Bibliografie

Crocker, Keith şi Scott Masten (1991) “Pretia Ex Machina? Prices and Process in Long-term Contracts”, The Journal of Law & Economics, 34(1), 69-99.

Crocker, Keith şi Kenneth Reynolds (1993) “The Efficiency of Incomplete Contracts: An Empirical Analysis of Air Force Engine Procurement”, The RAND Journal of Economics, 24(1), 126-146;Gibbons, Robert (2005) “Four Formal(izable) Theories of the Firm?”, Journal of Economic Behavior & Organization, 58(2), 200-245.

Gompers, Paul şi Josh Lerner (1996) “The Use of Covenants: An Empirical Analysis of Venture Partnership Agreements”, The Journal of Law & Economics, 39(2), 463-498.

Joskow, Paul (1985) “Vertical Integration and Long-term Contracts: The Case of Coal-burning Electric Generating Plants”, The Journal of Law, Economics, & Organization, 1(1), 33–80.

Klein, Benjamin, Robert Crawford şi Armen Alchian (1978) “Vertical Integration, Appropriable Rents and the Competitive Contracting Process”, The Journal of Law & Economics, 21(2), 297-326.

Koss, Patricia şi Curtis Eaton (1997) “Co-specific Investments, Hold-up and Self-enforcing Contracts”, Journal of Economic Behavior & Organization, 32(3), 457-470.

Masten, Scott (1996) Introduction to Case Studies in Contracting and Organization, Masten S.E. (ed.), Oxford University Press.

Murrell, Peter (2003) “Firms Facing New Institutions: Transactional Governance in Romania”, Journal of Comparative Economics, 31(4), 695-714.

Nelson, Richard şi Sidney Winter (1982) An Evolutionary Theory of Economic Change, Cambridge: Harvard University Press.

Saussier, Stéphane (2000) “Transaction Costs and Contractual Incompleteness: the Case of Électricité de France”, Journal of Economic Behavior & Organization, 42(2), 189-206.

Whinston, Michael (2003) “On the Transaction Costs Determinants of Vertical Integration”, The Journal of Law, Economics, & Organization, 19(1), 1-23.

47

The efficiency of contracting is directly relevant to issues of competition. To the extent that contracts can be used instead of vertical integration, this means that some of the forces leading to reductions in competition in the economy are reduced. Moreover, as stated above, increases in competition help to reduce the likelihood of opportunistic behavior, since the degree of asset specificity is lessened when suppliers and buyers have more alternatives available to them as they implement transactions. These two connections reveal the intimate link between competition policy and the functioning of contracts in the economy. On the one hand, better effective contracting procedures can reduce the forces leading to a more concentrated economic structure. On the other hand, a successful competition policy can increase the efficiency of transacting mechanisms, thus saving the costs of firms and reducing the caseload pressure on the court system. Evidently, a successful competition policy can have broad effects on the economy.

Acemoglu, Daron, Philippe Aghion, Rachel Griffith and Fabrizio Zilibotti (2005) “Vertical Integration and Technology: Theory and Evidence”, working paper available at http://econ-www.mit.edu/faculty/download_pdf.php?id=1041.

Adler, Terry, Robert Scherer, Sidney Barton and Ralph Katerberg (1998) “An Empirical Test of Transaction Cost Theory: Validating Contract Typology”, Journal of Applied Management Studies, 7(2), 185–200.

Chiappori, Pierre and Bernand Salanié (2002) “Testing Contract Theory: A Survey of Some Recent Work”, CESifo Working Paper No. 738.

Crocker, Keith and Scott Masten (1991) “Pretia Ex Machina? Prices and Process in Long-term Contracts”, The Journal of Law & Economics, 34(1), 69-99.

5. References

Crocker, Keith and Kenneth Reynolds (1993) “The Efficiency of Incomplete Contracts: An Empirical Analysis of Air Force Engine Procurement”, The RAND Journal of Economics, 24(1), 126-146.

Gibbons, Robert (2005) “Four Formal (izable) Theories of the Firm?”, Journal of Economic Behavior & Organization, 58(2), 200-245.

Gompers, Paul and Josh Lerner (1996) “The Use of Covenants: An Empirical Analysis of Venture Partnership Agreements”, The Journal of Law & Economics, 39(2), 463-498.

Joskow, Paul (1985) “Vertical Integration and Long-term Contracts: The Case of Coal-burning Electric Generating Plants”, The Journal of Law, Economics, & Organization, 1(1), 33–80.

Klein, Benjamin, Robert Crawford and Armen Alchian (1978) “Vertical Integration, Appropriable Rents and the Competitive Contracting Process”, The Journal of Law & Economics, 21(2), 297-326.

Koss, Patricia and Curtis Eaton (1997) “Co-specific Investments, Hold-up and Self-enforcing Contracts”, Journal of Economic Behavior & Organization, 32(3), 457-470.

Masten, Scott (1996) Introduction to Case Studies in Contracting and Organization, Masten S.E. (ed.), Oxford University Press.

Murrell, Peter (2003) “Firms Facing New Institutions: Transactional Governance in Romania”, Journal of Comparative Economics, 31(4), 695-714.

Nelson, Richard and Sidney Winter (1982) An Evolutionary Theory of Economic Change, Cambridge: Harvard University Press.

Saussier, Stéphane (2000) “Transaction Costs and Contractual Incompleteness: the Case of Électricité de France”, Journal of Economic Behavior & Organization, 42(2), 189-206.

Whinston, Michael (2003) “On the Transaction Costs Determinants of Vertical Integration”, The Journal of Law, Economics, & Organization, 19(1), 1-23.

46

Eficienţa folosirii contractelor comerciale este importantă pentru politica de concurenţă. Atunci când contractele sunt folosite ca alternativă la integrarea verticală, aceasta atenuează unele dintre forţele ce tind să reducă concurenţa. Mai mult, aşa cum menţionam mai sus, concurenţa scade şansele de comportament oportunist, întrucât gradul de specificitate a bunurilor este atenuat atunci când vânzătorii şi cumpărătorii au mai multe alternative disponibile pe parcursul implementătii acordului. Aceste două conexiuni relevă legătura intrinsecă dintre politica de concurenţă şi utilizarea contractelor comerciale. Pe de o parte, proceduri contractuale mai eficiente pot atenua forţele care acţionează în sensul unei structuri economice mai concentrate. Pe de altă parte, o politică de concurenţă de succes poate îmbunătăţi eficienţa mecanismelor de tranzacţionare, putând deci reduce costurile firmelor şi încărcarea cu cazuri a sistemului juridic. În mod evident, o politică de concurenţă de succes poate avea efecte vaste asupra economiei.

Acemoglu, Daron, Philippe Aghion, Rachel Griffith şi Fabrizio Zilibotti (2005) “Vertical Integration and Technology: Theory and Evidence”, versiunea preliminară disponibilă la http://econ-www.mit.edu/faculty/download_pdf.php?id=1041.

Adler, Terry, Robert Scherer, Sidney Barton şi Ralph Katerberg (1998) “An Empirical Test of Transaction Cost Theory: Validating Contract Typology”, Journal of Applied Management Studies, 7(2), 185–200.

Chiappori, Pierre şi Bernand Salanié (2002) “Testing Contract Theory: A Survey of Some Recent Work”, CESifo Working Paper Nr. 738.

5. Bibliografie

Crocker, Keith şi Scott Masten (1991) “Pretia Ex Machina? Prices and Process in Long-term Contracts”, The Journal of Law & Economics, 34(1), 69-99.

Crocker, Keith şi Kenneth Reynolds (1993) “The Efficiency of Incomplete Contracts: An Empirical Analysis of Air Force Engine Procurement”, The RAND Journal of Economics, 24(1), 126-146;Gibbons, Robert (2005) “Four Formal(izable) Theories of the Firm?”, Journal of Economic Behavior & Organization, 58(2), 200-245.

Gompers, Paul şi Josh Lerner (1996) “The Use of Covenants: An Empirical Analysis of Venture Partnership Agreements”, The Journal of Law & Economics, 39(2), 463-498.

Joskow, Paul (1985) “Vertical Integration and Long-term Contracts: The Case of Coal-burning Electric Generating Plants”, The Journal of Law, Economics, & Organization, 1(1), 33–80.

Klein, Benjamin, Robert Crawford şi Armen Alchian (1978) “Vertical Integration, Appropriable Rents and the Competitive Contracting Process”, The Journal of Law & Economics, 21(2), 297-326.

Koss, Patricia şi Curtis Eaton (1997) “Co-specific Investments, Hold-up and Self-enforcing Contracts”, Journal of Economic Behavior & Organization, 32(3), 457-470.

Masten, Scott (1996) Introduction to Case Studies in Contracting and Organization, Masten S.E. (ed.), Oxford University Press.

Murrell, Peter (2003) “Firms Facing New Institutions: Transactional Governance in Romania”, Journal of Comparative Economics, 31(4), 695-714.

Nelson, Richard şi Sidney Winter (1982) An Evolutionary Theory of Economic Change, Cambridge: Harvard University Press.

Saussier, Stéphane (2000) “Transaction Costs and Contractual Incompleteness: the Case of Électricité de France”, Journal of Economic Behavior & Organization, 42(2), 189-206.

Whinston, Michael (2003) “On the Transaction Costs Determinants of Vertical Integration”, The Journal of Law, Economics, & Organization, 19(1), 1-23.

47

The efficiency of contracting is directly relevant to issues of competition. To the extent that contracts can be used instead of vertical integration, this means that some of the forces leading to reductions in competition in the economy are reduced. Moreover, as stated above, increases in competition help to reduce the likelihood of opportunistic behavior, since the degree of asset specificity is lessened when suppliers and buyers have more alternatives available to them as they implement transactions. These two connections reveal the intimate link between competition policy and the functioning of contracts in the economy. On the one hand, better effective contracting procedures can reduce the forces leading to a more concentrated economic structure. On the other hand, a successful competition policy can increase the efficiency of transacting mechanisms, thus saving the costs of firms and reducing the caseload pressure on the court system. Evidently, a successful competition policy can have broad effects on the economy.

Acemoglu, Daron, Philippe Aghion, Rachel Griffith and Fabrizio Zilibotti (2005) “Vertical Integration and Technology: Theory and Evidence”, working paper available at http://econ-www.mit.edu/faculty/download_pdf.php?id=1041.

Adler, Terry, Robert Scherer, Sidney Barton and Ralph Katerberg (1998) “An Empirical Test of Transaction Cost Theory: Validating Contract Typology”, Journal of Applied Management Studies, 7(2), 185–200.

Chiappori, Pierre and Bernand Salanié (2002) “Testing Contract Theory: A Survey of Some Recent Work”, CESifo Working Paper No. 738.

Crocker, Keith and Scott Masten (1991) “Pretia Ex Machina? Prices and Process in Long-term Contracts”, The Journal of Law & Economics, 34(1), 69-99.

5. References

Crocker, Keith and Kenneth Reynolds (1993) “The Efficiency of Incomplete Contracts: An Empirical Analysis of Air Force Engine Procurement”, The RAND Journal of Economics, 24(1), 126-146.

Gibbons, Robert (2005) “Four Formal (izable) Theories of the Firm?”, Journal of Economic Behavior & Organization, 58(2), 200-245.

Gompers, Paul and Josh Lerner (1996) “The Use of Covenants: An Empirical Analysis of Venture Partnership Agreements”, The Journal of Law & Economics, 39(2), 463-498.

Joskow, Paul (1985) “Vertical Integration and Long-term Contracts: The Case of Coal-burning Electric Generating Plants”, The Journal of Law, Economics, & Organization, 1(1), 33–80.

Klein, Benjamin, Robert Crawford and Armen Alchian (1978) “Vertical Integration, Appropriable Rents and the Competitive Contracting Process”, The Journal of Law & Economics, 21(2), 297-326.

Koss, Patricia and Curtis Eaton (1997) “Co-specific Investments, Hold-up and Self-enforcing Contracts”, Journal of Economic Behavior & Organization, 32(3), 457-470.

Masten, Scott (1996) Introduction to Case Studies in Contracting and Organization, Masten S.E. (ed.), Oxford University Press.

Murrell, Peter (2003) “Firms Facing New Institutions: Transactional Governance in Romania”, Journal of Comparative Economics, 31(4), 695-714.

Nelson, Richard and Sidney Winter (1982) An Evolutionary Theory of Economic Change, Cambridge: Harvard University Press.

Saussier, Stéphane (2000) “Transaction Costs and Contractual Incompleteness: the Case of Électricité de France”, Journal of Economic Behavior & Organization, 42(2), 189-206.

Whinston, Michael (2003) “On the Transaction Costs Determinants of Vertical Integration”, The Journal of Law, Economics, & Organization, 19(1), 1-23.

48

Importanţa definirii pieţei relevante

Sancţionarea înţelegerilor anticoncurenţiale vizează acele înţelegeri, decizii şi practici concertate ce au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea semnificativă a concurenţei. Aprecierea acestor efecte anticoncurenţiale presupune de regulă definirea pieţei relevante şi probarea faptului că înţelegerea respectivă ar avea un efect negativ semnificativ asupra concurenţei. Nu se supun acestei reguli înţelegerile ce au ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei. În cazul acestora, definirea pieţei relevante nu este o precondiţie pentru constatarea încălcării regulilor de concurenţă. Definirea pieţei relevante va fi însă necesară ulterior, pentru a determina cifra de afaceri a agentului economic în cauză, în vederea aplicării amenzii prevăzute de lege.

Sancţionarea unui abuz de poziţie dominantă intervine doar în cazul agenţilor economici dominanţi. Un agent economic poate fi considerat ca fiind dominant dacă are o putere de piaţă

semnificativă, dacă poziţia sa în piaţă îi permite să se comporte independent faţă de concurenţii săi, faţă de clienţi şi în cele din urmă faţă de consumatori. Pentru a putea determina puterea de piaţă a agentului economic şi a stabili dacă are sau nu o poziţie dominantă, trebuie în primul rând să se definească piaţa relevantă în care acesta ar deţine o poziţie dominantă.

De asemenea, definirea pieţei relevante furnizează autorităţii de concurenţă informaţiile necesare închiderii unei investigaţii într-o fază incipientă. Pot fi identificate astfel acele înţelegeri ce nu au un impact semnificativ asupra concurenţei sau acele situaţii în care agenţii economici nu vor avea în mod evident putere de piaţă. Definirea pieţei relevante este de asemenea importantă pentru a se stabili dacă cota de piaţă a unui agent economic este inferioară sau superioară pragurilor stabilite pentru anumite exceptări pe categorii.

În cazul concentrărilor economice, definirea pieţei relevante reprezintă primul pas în analiza unei operaţiuni de concentrare, urmărindu-se a se

Rezumat

Scopul principal al definirii pieţei relevante este acela de a identifica în mod sistematic constrângerile concurenţiale cu care se confruntă agenţii economici. Definirea pieţei relevante nu reprezintă decât un prim pas în analiza unei practici anticoncurenţiale sau a unei concentrări economice, având însă de cele mai multe ori o influenţă decisivă în soluţionarea speţei.

Odată definită piaţa relevantă, vor putea fi calculate cotele de piaţă ale agenţilor economici concurenţi şi doar după definirea pieţei relevante va putea fi analizată concurenţa potenţială. Definirea pieţei relevante reprezintă de regulă primul pas în evaluarea puterii de piaţă a unui agent economic.

Articolul îşi propune să prezinte într-o manieră succintă principalele concepte cu care se operează în definirea pieţelor relevante, precum şi tehnica utilizată de majoritatea autorităţilor de concurenţă în trasarea dimensiunilor acestora.

Cuvinte cheie: piaţă relevantă, definire, substituibilitate, monopolist ipotetic, test SSNIP.

CONCEPTUL DE PIAŢĂ RELEVANTĂ ŞITESTUL MONOPOLISTULUI IPOTETIC

102Lucian BOZIAN

102 Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze, Consiliul Concurenţei.

49

The importance of market definition

Sanctioning the anticompetitive agreements refers to those agreements, decisions and concerted practices which have as their object or effect the prevention, restriction or distortion of the competition. Assessing these anticompetitive effects usually involves defining the relevant market and proving the fact that the agreement would have a negative effect on competition. Agreements which have as their object the prevention, restriction or distortion of competition, are not subject of this rule. In their case, defining the relevant market is not a precondition for finding the infringement of competition rules. Defining the relevant market will be required later to determine the turnover of the undertaking concerned, in order to implement the fine prescribed by law.

Sanctioning an abuse of dominant position occurs only in the case of dominant undertakings. An undertaking can be considered as dominant if it has a significant market power, if its market position enables it to behave independently of its

competitors, of its customers and ultimately of its consumers. To determine the market power of the undertaking and whether or not it has a dominant position, firstly, the relevant market in which it holds a dominant position must be defined.

Also, defining the relevant market provides for the competition authority the information necessary that allows to close an investigation at an early stage. In this way, there can be identified those agreements which don't have a significant impact on competition or those situations in which the undertakings will not have substantial market power. Defining the relevant market is also important to determine whether the market share of an undertaking is lower or higher than the thresholds set for certain block exemptions.

In the case of mergers, the definition of the relevant market is the first step in the analysis of a concentration operation, aiming at to determine whether the transaction will create or strengthen a dominant position in the market. In this case, we will analyze the impact of the economic

THE RELEVANT MARKET CONCEPT ANDTHE HYPOTHETICAL MONOPOLIST TEST

103Lucian BOZIAN

104Abstract

The main purpose of market definition is that of identifying, in a systematic way, the competitive constraints faced by the undertakings. The market definition is just a first step in analysing an anticompetitive practice or an economic concentration, having frequently a crucial weight in solving the case.

Once the relevant market has been defined, the market shares of the competitors can be determined and only after defining the relevant market the potential competition can be analysed. As a rule, the market definition represents the first step in assessing the market power of an undertaking.

The article proposes to present briefly the main concepts which are used in the process of defining the relevant markets, as well as the technique used by the majority of the competition authorities when drawing the dimensions of the markets.

Keywords: relevant market, definition, substitutability, hypothetical monopolist, SSNIP test.

103 Competition inspector, Research and Synthesis Directorate.104 Translated into English by Lucian Bozian.

48

Importanţa definirii pieţei relevante

Sancţionarea înţelegerilor anticoncurenţiale vizează acele înţelegeri, decizii şi practici concertate ce au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea semnificativă a concurenţei. Aprecierea acestor efecte anticoncurenţiale presupune de regulă definirea pieţei relevante şi probarea faptului că înţelegerea respectivă ar avea un efect negativ semnificativ asupra concurenţei. Nu se supun acestei reguli înţelegerile ce au ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei. În cazul acestora, definirea pieţei relevante nu este o precondiţie pentru constatarea încălcării regulilor de concurenţă. Definirea pieţei relevante va fi însă necesară ulterior, pentru a determina cifra de afaceri a agentului economic în cauză, în vederea aplicării amenzii prevăzute de lege.

Sancţionarea unui abuz de poziţie dominantă intervine doar în cazul agenţilor economici dominanţi. Un agent economic poate fi considerat ca fiind dominant dacă are o putere de piaţă

semnificativă, dacă poziţia sa în piaţă îi permite să se comporte independent faţă de concurenţii săi, faţă de clienţi şi în cele din urmă faţă de consumatori. Pentru a putea determina puterea de piaţă a agentului economic şi a stabili dacă are sau nu o poziţie dominantă, trebuie în primul rând să se definească piaţa relevantă în care acesta ar deţine o poziţie dominantă.

De asemenea, definirea pieţei relevante furnizează autorităţii de concurenţă informaţiile necesare închiderii unei investigaţii într-o fază incipientă. Pot fi identificate astfel acele înţelegeri ce nu au un impact semnificativ asupra concurenţei sau acele situaţii în care agenţii economici nu vor avea în mod evident putere de piaţă. Definirea pieţei relevante este de asemenea importantă pentru a se stabili dacă cota de piaţă a unui agent economic este inferioară sau superioară pragurilor stabilite pentru anumite exceptări pe categorii.

În cazul concentrărilor economice, definirea pieţei relevante reprezintă primul pas în analiza unei operaţiuni de concentrare, urmărindu-se a se

Rezumat

Scopul principal al definirii pieţei relevante este acela de a identifica în mod sistematic constrângerile concurenţiale cu care se confruntă agenţii economici. Definirea pieţei relevante nu reprezintă decât un prim pas în analiza unei practici anticoncurenţiale sau a unei concentrări economice, având însă de cele mai multe ori o influenţă decisivă în soluţionarea speţei.

Odată definită piaţa relevantă, vor putea fi calculate cotele de piaţă ale agenţilor economici concurenţi şi doar după definirea pieţei relevante va putea fi analizată concurenţa potenţială. Definirea pieţei relevante reprezintă de regulă primul pas în evaluarea puterii de piaţă a unui agent economic.

Articolul îşi propune să prezinte într-o manieră succintă principalele concepte cu care se operează în definirea pieţelor relevante, precum şi tehnica utilizată de majoritatea autorităţilor de concurenţă în trasarea dimensiunilor acestora.

Cuvinte cheie: piaţă relevantă, definire, substituibilitate, monopolist ipotetic, test SSNIP.

CONCEPTUL DE PIAŢĂ RELEVANTĂ ŞITESTUL MONOPOLISTULUI IPOTETIC

102Lucian BOZIAN

102 Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze, Consiliul Concurenţei.

49

The importance of market definition

Sanctioning the anticompetitive agreements refers to those agreements, decisions and concerted practices which have as their object or effect the prevention, restriction or distortion of the competition. Assessing these anticompetitive effects usually involves defining the relevant market and proving the fact that the agreement would have a negative effect on competition. Agreements which have as their object the prevention, restriction or distortion of competition, are not subject of this rule. In their case, defining the relevant market is not a precondition for finding the infringement of competition rules. Defining the relevant market will be required later to determine the turnover of the undertaking concerned, in order to implement the fine prescribed by law.

Sanctioning an abuse of dominant position occurs only in the case of dominant undertakings. An undertaking can be considered as dominant if it has a significant market power, if its market position enables it to behave independently of its

competitors, of its customers and ultimately of its consumers. To determine the market power of the undertaking and whether or not it has a dominant position, firstly, the relevant market in which it holds a dominant position must be defined.

Also, defining the relevant market provides for the competition authority the information necessary that allows to close an investigation at an early stage. In this way, there can be identified those agreements which don't have a significant impact on competition or those situations in which the undertakings will not have substantial market power. Defining the relevant market is also important to determine whether the market share of an undertaking is lower or higher than the thresholds set for certain block exemptions.

In the case of mergers, the definition of the relevant market is the first step in the analysis of a concentration operation, aiming at to determine whether the transaction will create or strengthen a dominant position in the market. In this case, we will analyze the impact of the economic

THE RELEVANT MARKET CONCEPT ANDTHE HYPOTHETICAL MONOPOLIST TEST

103Lucian BOZIAN

104Abstract

The main purpose of market definition is that of identifying, in a systematic way, the competitive constraints faced by the undertakings. The market definition is just a first step in analysing an anticompetitive practice or an economic concentration, having frequently a crucial weight in solving the case.

Once the relevant market has been defined, the market shares of the competitors can be determined and only after defining the relevant market the potential competition can be analysed. As a rule, the market definition represents the first step in assessing the market power of an undertaking.

The article proposes to present briefly the main concepts which are used in the process of defining the relevant markets, as well as the technique used by the majority of the competition authorities when drawing the dimensions of the markets.

Keywords: relevant market, definition, substitutability, hypothetical monopolist, SSNIP test.

103 Competition inspector, Research and Synthesis Directorate.104 Translated into English by Lucian Bozian.

50

determina dacă operaţiunea va crea sau va întări o poziţie dominantă în piaţă. În acest caz, se va analiza impactul concentrării economice asupra pieţei relevante în noua sa structură, ce va rezulta după realizarea concentrării.

Conceptul de piaţă are două accepţiuni diferite, una abstractă şi una concretă. Potrivit accepţiunii abstracte, „piaţa” este spaţiul în interiorul căruia se schimbă mărfuri şi servicii între vânzătorii şi cumpărătorii dintr-o arie geografică. În acest sens, Tratatul CE utilizează termeni precum „piaţă comună” sau „piaţă internă”.

A doua accepţiune a conceptului de „piaţă” interesează dreptul concurenţei, fiind una mult mai concretă. Astfel, „definirea pieţei este un instrument de identificare şi de definire a graniţelor în care se exercită concurenţa între întreprinderi”, obiectivul principal fiind „să permită identificarea concurenţilor existenţi ai întreprinderilor în

105cauză” . Piaţa relevantă este aşadar piaţa pe care se desfăşoară concurenţa, conceptul fiind utilizat pentru identificarea produselor şi a agenţilor economici ce se află în concurenţă directă.

Comunicarea Comisiei Europene privind definirea pieţei relevante menţionează trei constrângeri concurenţiale ce pot acţiona asupra agenţilor economici: substituibilitatea la nivelul cererii, substituibilitatea la nivelul ofertei şi concurenţa potenţială.

Conceptul de substituibilitate reprezintă cheia definirii pieţei relevante. Produsele ce ar trebui incluse în piaţa relevantă precum şi aria geografică a pieţei sunt determinate de măsura în care consumatorii pot alege cu uşurinţă între produse substituibile (substituibilitatea la nivelul cererii), sau de măsura în care agenţii economicii pot uşor să-şi reorienteze producţia în vederea obţinerii uno r a s t f e l de p roduse subs t i t u ib i l e (substituibilitatea la nivelul ofertei). Rolul cel mai important în definirea pieţei relevante îl are substituibilitatea la nivelul cererii, aceasta fiind o forţă de constrângere eficientă şi imediată. Substituibilitatea la nivelul ofertei influenţează

Conceptul de „piaţă”

Cele trei constrângeri concurenţiale

piaţa relevantă atunci când are efecte asemănătoare celor ale substituibilităţii la nivelul cererii şi anume eficacitate şi caracter imediat.Concurenţa potenţială, a treia sursă de constrângere concurenţială, este de regulă analizată într-o etapă ulterioară definirii pieţei relevante, în general atunci când poziţia agenţilor economici pe piaţa relevantă a fost deja determinată.

Testul monopolistului ipotetic sau testul SSNIP (Small but Significant Non-transitory Increase in Price) a fost adoptat de către autorităţile americane antitrust în cadrul Instrucţiunilor privind concentrările economice (Horizontal Merger

106Guidelines ) din anul 1982, revizuite în anul 1997. La nivel comunitar prezenţa testului a fost menţionată în decizia Comisiei Europene

107Nestle/Perrier , ulterior în decizia Saint-108Gobain/Wacker-Chemie/NOM . Testul SSNIP a

fost consacrat ca şi test standard în procedura de definire a pieţelor relevante în cuprinsul Comunicării Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei din anul 1997. În această comunicare, trimiterea la testul monopolistului ipotetic se face nu numai pentru situaţiile în care se defineşte piaţa relevantă în cazurile de concentrări economice (ca în S .U.A. ) , c i ş i în cazul pract ic i lor anticoncurenţiale de tipul înţelegerilor sau abuzului de poziţie dominantă.

Testul monopolistului ipotetic se încadrează în noua abordare economică pe care Comisia Europeană o are în privinţa definirii pieţei relevante. Acest test urmăreşte să stabilească acel grup de produse şi acea arie geografică în care un monopolist ipotetic ar putea practica, în mod profitabil, un preţ mai mare decât cel concurenţial.

În aplicarea testului monopolistului ipotetic se vor parcurge următorii paşi:

Presupunem că un agent economic, reprezentând monopolistul ipotetic, ar deţine monopolul producţiei sau comercializării produsului ce face obiectul investigaţiei. Punctul de plecare îl reprezintă cea mai restrânsă piaţă relevantă, atât din punctul de vedere al dimensiunii produsului cât şi al celei geografice.

Tehnici de definire - testul monopolistului ipotetic

105 Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei, Official Journal C 372, 9.12.1997. În privinţa reglementărilor naţionale, a se vedea Instrucţiunile cu privire la definirea pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţă, prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 61/2004.

106 Disponibile la adresa: http://www.usdoj.gov/atr/public/guidelines/horiz_book/hmg1.html. 107 Decizia Comisiei Europene din 22 iunie 1992, cazul nr. IV/M. 190 - Nestlé/Perrier, Official Journal L 356, 05/12/1992.108 Decizia Comisiei Europene din 4 decembrie 1996, cazul nr. IV/M.774 - Saint-Gobain/Wacker-Chemie/NOM, Official Journal L 247 , 10/09/1997.

51

concentration on the relevant market in its new structure, which will result after the concentration.

The concept of market has two different meanings, an abstract one and a concrete one. According to the abstract meaning, the “market” is the space within goods and services are changed between the sellers and the buyers from a geographical area. In this sense, the EC Treaty uses terms like “common market” or “internal market”.

The second meaning of the „market” regards competition law, being a more concrete meaning. Thus, “market definition is a tool to identify and define the boundaries of competition between firms”, the main purpose of market definition being “to identify the actual competitors of the

109undertakings involved” . The relevant market is therefore the market on which the competition acts, the concept being used for the identification of the products and of the undertakings that compete directly.

The Commission Notice on the definition of the relevant market refers to three competitive constraints which can act on the undertakings: demand substitutability, supply substitutability and potential competition.

The concept of substitutability is the key of the relevant market definition. Products that should be included in the relevant market and the geographical area of the market are determined by the extent to which consumers can easily choose between substitutable products (demand substitutability), or by the extent to which undertakings can easily shift their production to obtain such substitutable products (supply substitutability). Demand substitutability has the most important role in defining the relevant market, being an efficient and direct force of constraint. Supply substitutability influences the relevant market only when it has effects similar to those of demand substitutability, namely effectiveness and direct character.

The concept of “market”

The three competitive constraints

The potential competition, the third form of competitive constraint, is usually analysed in a stage following market definition, generally when the position of the undertakings within the relevant market has already been established.

The hypothetical monopolist test or the SSNIP test (Small but Significant Non-transitory Increase in Price) was adopted by U.S. antitrust authorities in the Merger Guidelines (Horizontal Merger

110Guidelines ) since 1982, revised in 1997. At community level, the test was mentioned in the decision of the European Commission Nestle /

111Perrier , subsequently in Saint-Gobain/Wacker-112Chemie/NOMdecision . The SSNIP test was

recognized as the standard test for defining the relevant markets in the Commission Notice on the definition of the relevant market for the purposes of Community competition law since 1997. In this Notice, the hypothetical monopolist test is mentioned not only for situations when the relevant market is defined for merger cases (as in the U.S.), but also for the anticompetitive practices like agreements or abuse of dominant position.

The hypothetical monopolist test belongs to the new economic approach of the European Commission on the definition of the relevant market. This test seeks to determine that group of products and that geographical area in which a hypothetical monopolist could profitably practise a higher price than the competitive one.

When applying the hypothetical monopolist test, the following steps will be followed:

We suppose that an undertaking, representing the hypothetical monopolist, would hold the monopoly of production or marketing of the product that is subject to investigation. The starting point is the narrowest relevant market, both in terms of product dimension and geographic dimension.

Techniques for defining – the hypothetical monopolist test

109 The Commision Notice on the definition of relevant market for the purposes of Community competition law, Official Journal C 372, 9.12.1997. Concerning the national provisions, see the Instructions regarding the definition of the relevant market, in order to establish the substantial part of the market, the Order of the president of the Competition Council no. 61/2004.

110 Available at: http://www.usdoj.gov/atr/public/guidelines/horiz_book/hmg1.html. 111 The European Commission Decision from 22 June 1992, Case no. IV/M. 190 - Nestlé/Perrier, Official Journal L 356, 05/12/1992.112 The European Commission Decision from 4 Decembre 1996, case no. IV/M.774 - Saint-Gobain/Wacker-Chemie/NOM, Official Journal L 247 ,

10/09/1997.

50

determina dacă operaţiunea va crea sau va întări o poziţie dominantă în piaţă. În acest caz, se va analiza impactul concentrării economice asupra pieţei relevante în noua sa structură, ce va rezulta după realizarea concentrării.

Conceptul de piaţă are două accepţiuni diferite, una abstractă şi una concretă. Potrivit accepţiunii abstracte, „piaţa” este spaţiul în interiorul căruia se schimbă mărfuri şi servicii între vânzătorii şi cumpărătorii dintr-o arie geografică. În acest sens, Tratatul CE utilizează termeni precum „piaţă comună” sau „piaţă internă”.

A doua accepţiune a conceptului de „piaţă” interesează dreptul concurenţei, fiind una mult mai concretă. Astfel, „definirea pieţei este un instrument de identificare şi de definire a graniţelor în care se exercită concurenţa între întreprinderi”, obiectivul principal fiind „să permită identificarea concurenţilor existenţi ai întreprinderilor în

105cauză” . Piaţa relevantă este aşadar piaţa pe care se desfăşoară concurenţa, conceptul fiind utilizat pentru identificarea produselor şi a agenţilor economici ce se află în concurenţă directă.

Comunicarea Comisiei Europene privind definirea pieţei relevante menţionează trei constrângeri concurenţiale ce pot acţiona asupra agenţilor economici: substituibilitatea la nivelul cererii, substituibilitatea la nivelul ofertei şi concurenţa potenţială.

Conceptul de substituibilitate reprezintă cheia definirii pieţei relevante. Produsele ce ar trebui incluse în piaţa relevantă precum şi aria geografică a pieţei sunt determinate de măsura în care consumatorii pot alege cu uşurinţă între produse substituibile (substituibilitatea la nivelul cererii), sau de măsura în care agenţii economicii pot uşor să-şi reorienteze producţia în vederea obţinerii uno r a s t f e l de p roduse subs t i t u ib i l e (substituibilitatea la nivelul ofertei). Rolul cel mai important în definirea pieţei relevante îl are substituibilitatea la nivelul cererii, aceasta fiind o forţă de constrângere eficientă şi imediată. Substituibilitatea la nivelul ofertei influenţează

Conceptul de „piaţă”

Cele trei constrângeri concurenţiale

piaţa relevantă atunci când are efecte asemănătoare celor ale substituibilităţii la nivelul cererii şi anume eficacitate şi caracter imediat.Concurenţa potenţială, a treia sursă de constrângere concurenţială, este de regulă analizată într-o etapă ulterioară definirii pieţei relevante, în general atunci când poziţia agenţilor economici pe piaţa relevantă a fost deja determinată.

Testul monopolistului ipotetic sau testul SSNIP (Small but Significant Non-transitory Increase in Price) a fost adoptat de către autorităţile americane antitrust în cadrul Instrucţiunilor privind concentrările economice (Horizontal Merger

106Guidelines ) din anul 1982, revizuite în anul 1997. La nivel comunitar prezenţa testului a fost menţionată în decizia Comisiei Europene

107Nestle/Perrier , ulterior în decizia Saint-108Gobain/Wacker-Chemie/NOM . Testul SSNIP a

fost consacrat ca şi test standard în procedura de definire a pieţelor relevante în cuprinsul Comunicării Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei din anul 1997. În această comunicare, trimiterea la testul monopolistului ipotetic se face nu numai pentru situaţiile în care se defineşte piaţa relevantă în cazurile de concentrări economice (ca în S .U.A. ) , c i ş i în cazul pract ic i lor anticoncurenţiale de tipul înţelegerilor sau abuzului de poziţie dominantă.

Testul monopolistului ipotetic se încadrează în noua abordare economică pe care Comisia Europeană o are în privinţa definirii pieţei relevante. Acest test urmăreşte să stabilească acel grup de produse şi acea arie geografică în care un monopolist ipotetic ar putea practica, în mod profitabil, un preţ mai mare decât cel concurenţial.

În aplicarea testului monopolistului ipotetic se vor parcurge următorii paşi:

Presupunem că un agent economic, reprezentând monopolistul ipotetic, ar deţine monopolul producţiei sau comercializării produsului ce face obiectul investigaţiei. Punctul de plecare îl reprezintă cea mai restrânsă piaţă relevantă, atât din punctul de vedere al dimensiunii produsului cât şi al celei geografice.

Tehnici de definire - testul monopolistului ipotetic

105 Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei, Official Journal C 372, 9.12.1997. În privinţa reglementărilor naţionale, a se vedea Instrucţiunile cu privire la definirea pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţă, prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 61/2004.

106 Disponibile la adresa: http://www.usdoj.gov/atr/public/guidelines/horiz_book/hmg1.html. 107 Decizia Comisiei Europene din 22 iunie 1992, cazul nr. IV/M. 190 - Nestlé/Perrier, Official Journal L 356, 05/12/1992.108 Decizia Comisiei Europene din 4 decembrie 1996, cazul nr. IV/M.774 - Saint-Gobain/Wacker-Chemie/NOM, Official Journal L 247 , 10/09/1997.

51

concentration on the relevant market in its new structure, which will result after the concentration.

The concept of market has two different meanings, an abstract one and a concrete one. According to the abstract meaning, the “market” is the space within goods and services are changed between the sellers and the buyers from a geographical area. In this sense, the EC Treaty uses terms like “common market” or “internal market”.

The second meaning of the „market” regards competition law, being a more concrete meaning. Thus, “market definition is a tool to identify and define the boundaries of competition between firms”, the main purpose of market definition being “to identify the actual competitors of the

109undertakings involved” . The relevant market is therefore the market on which the competition acts, the concept being used for the identification of the products and of the undertakings that compete directly.

The Commission Notice on the definition of the relevant market refers to three competitive constraints which can act on the undertakings: demand substitutability, supply substitutability and potential competition.

The concept of substitutability is the key of the relevant market definition. Products that should be included in the relevant market and the geographical area of the market are determined by the extent to which consumers can easily choose between substitutable products (demand substitutability), or by the extent to which undertakings can easily shift their production to obtain such substitutable products (supply substitutability). Demand substitutability has the most important role in defining the relevant market, being an efficient and direct force of constraint. Supply substitutability influences the relevant market only when it has effects similar to those of demand substitutability, namely effectiveness and direct character.

The concept of “market”

The three competitive constraints

The potential competition, the third form of competitive constraint, is usually analysed in a stage following market definition, generally when the position of the undertakings within the relevant market has already been established.

The hypothetical monopolist test or the SSNIP test (Small but Significant Non-transitory Increase in Price) was adopted by U.S. antitrust authorities in the Merger Guidelines (Horizontal Merger

110Guidelines ) since 1982, revised in 1997. At community level, the test was mentioned in the decision of the European Commission Nestle /

111Perrier , subsequently in Saint-Gobain/Wacker-112Chemie/NOMdecision . The SSNIP test was

recognized as the standard test for defining the relevant markets in the Commission Notice on the definition of the relevant market for the purposes of Community competition law since 1997. In this Notice, the hypothetical monopolist test is mentioned not only for situations when the relevant market is defined for merger cases (as in the U.S.), but also for the anticompetitive practices like agreements or abuse of dominant position.

The hypothetical monopolist test belongs to the new economic approach of the European Commission on the definition of the relevant market. This test seeks to determine that group of products and that geographical area in which a hypothetical monopolist could profitably practise a higher price than the competitive one.

When applying the hypothetical monopolist test, the following steps will be followed:

We suppose that an undertaking, representing the hypothetical monopolist, would hold the monopoly of production or marketing of the product that is subject to investigation. The starting point is the narrowest relevant market, both in terms of product dimension and geographic dimension.

Techniques for defining – the hypothetical monopolist test

109 The Commision Notice on the definition of relevant market for the purposes of Community competition law, Official Journal C 372, 9.12.1997. Concerning the national provisions, see the Instructions regarding the definition of the relevant market, in order to establish the substantial part of the market, the Order of the president of the Competition Council no. 61/2004.

110 Available at: http://www.usdoj.gov/atr/public/guidelines/horiz_book/hmg1.html. 111 The European Commission Decision from 22 June 1992, Case no. IV/M. 190 - Nestlé/Perrier, Official Journal L 356, 05/12/1992.112 The European Commission Decision from 4 Decembre 1996, case no. IV/M.774 - Saint-Gobain/Wacker-Chemie/NOM, Official Journal L 247 ,

10/09/1997.

52

Se continuă prin formularea următoarei întrebări: ar fi profitabil pentru monopolistul ipotetic să practice, în acea arie geografică, pentru produsul respectiv un preţ mai mare cu aproximativ 5-10% decât nivelul competitiv?

Când răspunsul la întrebarea de mai sus este unul afirmativ, însemnând că este profitabil pentru monopolistul ipotetic să practice acea majorare de preţ, atunci testul este complet. Produsul şi aria geografică aflate sub controlul monopolistului ipotetic reprezintă piaţa relevantă.

În cazul unui răspuns negativ, însemnând că nu este profitabil pentru monopolistul ipotetic să practice acea majorare de preţ, avem practic de a face cu o migrare a unui număr semnificativ de

113consumatori către produse substituibile din aceeaşi arie geografică sau din arii geografice învecinate. În acest caz, testul nefiind complet va fi repetat. Întrebarea va fi adresată acum având în vedere atât produsul şi aria geografică iniţiale cât şi acele produse substituibile şi ariile geografice spre care s-au orientat consumatorii după majorarea preţului cu 5-10%.

Prin aplicarea repetată a testului vom extinde practic grupul de produse substituibile, adăugând la piaţa relevantă, de fiecare dată în cazul unui răspuns negativ, cel mai apropiat substituient, până când vom identifica un grup de produse şi o arie geografică în care monopolistul ipotetic poate practica profitabil o creştere a preţului cu 5-10% peste nivelul competitiv.

De ce o creştere de 5-10%% a preţului? Majoritatea practicii în domeniu este de părere că o creştere a preţului cu 5-10%% este o creştere mică dar semnificativă în acelaşi timp, fiind considerată în general ca potrivită pentru efectuarea testului. O creştere a preţului cu un procent mai mare ar putea determina o migrare artificială a consumatorilor şi implicit o definire prea extinsă a pieţei relevante. Trebuie reţinut însă faptul că procentul de 5-10% este doar unul orientativ, autorităţile de concurenţă apreciind asupra cuantumului acestuia de la caz la caz.

Ce se înţelege prin nivel competitiv al preţului? Aplicarea testului monopolistului ipotetic se face având în vedere o piaţă concurenţială. Monopolistul ipotetic ar urma să practice pentru

produsul în cauză un preţ mai mare cu 5-10% faţă de nivelul competitiv al preţului. De regulă, nivelul competitiv al preţului este considerat a fi preţul curent. Există însă situaţii în care, deoarece agentul economic în cauză deţine o putere de piaţă importantă sau dimpotrivă este supus unor reglementări legale speciale, preţul practicat în acel moment, adică preţul curent, să fie diferit de nivelul unui preţ competitiv. În consecinţă, atunci când se aplică testul, trebuie să se aibă în vedere dacă nu cumva preţurile curente sunt deja preţuri

114monopolistice sau dimpotrivă preţuri de ruinare.

Pentru ce perioadă de timp monopolistul ipotetic trebuie să susţină profitabil un preţ cu 5-10% mai mare decât cel competitiv? Autorităţile de concurenţă apreciază în general că o perioadă de un an de zile este suficientă pentru a considera că monopolistul a practicat profitabil un preţ mai mare decât cel competitiv. Altfel spus, se aşteaptă ca în maxim un an de zile consumatorii să reacţioneze la creşterea cu 5-10% a preţului, migrând eventual spre produse substituibile. Perioada de timp în care se va urmări o reacţie a consumatorilor depinde de natura şi structura pieţei analizate şi va fi stabilită de la caz la caz.

Produsele şi aria geografică în care o creştere mică dar semnificativă a preţului poate fi susţinută profitabil de monopolistul ipotetic reprezintă piaţa relevantă. Trebuie precizat faptul că o definire a pieţei relevante doar pe baza testului monopolistului ipotetic este rareori posibilă, de cele mai multe ori rezultatul testului reprezentând doar cadrul general în care vor fi analizate celelalte elemente probatorii.

Piaţa relevantă are două componente: piaţa relevantă a produsului şi piaţa geografică relevantă. Definirea pieţei relevante se face prin combinarea pieţei relevante a produsului şi a pieţei geografice relevante, după ce acestea au fost definite în prealabil. De cele mai multe ori, se începe cu definirea pieţei relevante a produsului şi apoi se continuă cu definirea pieţei geografice. Definirea celor două pieţe se face utilizând acelaşi test al monopolistului ipotetic, analizând în principal substituţia la nivelul cererii dar şi pe cea la nivelul ofertei.

Componentele pieţei relevante

113 Consumatorii care se orientează spre produse substituibile în cazul unei creşteri de preţ de 5-10% sunt cunoscuţi sub denumirea de consumatori marginali. 114 În situaţia în care un monopolist ar practica deja preţuri ridicate, aplicarea testului monopolistului ipotetic ar avea ca rezultat o definire prea extinsă a pieţei

relevante, deoarece creşterea de 5-10% s-ar aplica unui preţ monopolistic şi nu unui preţ competitiv. Situaţia este cunoscută sub denumirea de Cellophane fallacy, această eroare fiind comisă de Curtea Supremă a Statelor Unite în cazul United States v. El du Pont de Nemour and Co.

53

We continue by formulating the following question: would be profitable for the hypothetical monopolist to practise, in that geographic area, for that product, a price higher by approximately 5-10%% than the competitive level?

When the answer to the question above is affirmative, meaning that it is profitable for the hypothetical monopolist to practice that price increase, then the test is complete. The product and the geographic area under the control of the hypothetical monopolist represent the relevant market.

In case of a negative response, meaning that it is not profitable for the hypothetical monopolist to practise that price increase, we have basically to do with a migration of a significant number of

115 consumers to substitutable products in the same geographical area or in neighbouring geographic areas. In this case, the test is not complete and will be repeated. The question will now be addressed to both the initial product and geographic area and to that substitutable products and geographic areas to which the consumers moved after the increase of the price by 5-10%.

By the repetitive application of the test, we will basically extend the group of substitutable products, adding to the relevant market, each time when a negative answer, the nearest substitute, until we will identify a group of products and a geographic area in which the hypothetical monopolist may profitably practise a price increase by 5-10% above the competitive level.

Why a price increase by 5-10%? Most practice in this field thinks that a price increase by 5-10%% is a small but significant at the same time, being generally considered as suitable for the application of the test. An increase in the price with a higher percentage could lead to an artificial migration of consumers and therefore to a broad definition of the relevant market. It should be noted however that the rate of 5-10% is just informative, the competition authorities considering on the amount of the increase on a case by case basis.

What is meant by the competitive level of the price? The application of the hypothetical monopolistic test is taking into account a competitive market. The hypothetical monopolist would practise for the

product concerned a price higher by 5-10% than the competitive level. Usually, the competitive level of the price is considered to be the current price. But there are situations when, because the undertaking in question has a significant market power or on the contrary it is subject to special legal regulations, the price prevailing at that time, namely the current price, is different from the level of a competitive price. Consequently, when the test should be applied, it has to be taken into account if the current

116prices are not already monopolistic prices or on the contrary predatory prices.

For how long should the hypothetical monopolist sustain profitably a price higher by 5-10% than the competitive level? The competition authorities generally consider that a period of one year is sufficient to assume that the hypothetical monopolist practised profitably a higher price than the competitive level. In other words, it is expected that, within a year, consumers will respond to a price increase by 5-10%, possibly moving to substitutable products. The period of time within a consumers' reaction will be expected depends on the nature and the structure of the market and will be determined on a case by case basis.

The products and the geographical area in which a small but significant increase in price can be supported profitably by the hypothetical monopolist represent the relevant market.

It should be noted that defining the relevant market using only the hypothetical monopolist test is rarely possible, most often the result of the test represents only the general framework within the other evidence will be analyzed.

The relevant market has two components: the product market and the geographic market. Defining the relevant market consists in combining the product market and the geographic market, after they have been defined previously. Most of the time, we start by defining the product market and then we continue with geographic market definition. The definition of the two markets supposes the use of the same hypothetical

The components of the relevant market

115 The costumers moving to substitutable products, in case of a price increase by 5-10%, are called “marginal” costumers. 116 In case that a monopolist would already practise higher prices, the application of the hypothetical monopolist test would have as result a too large definition

of the relevant market, because the increase of 5-10% would be applied to a monopolistic price and not to a competitive price. This situation is known as the Cellophane fallacy, the error being committed by the Supreme Court of United States in the case United States v. El du Pont de Nemour and Co.

52

Se continuă prin formularea următoarei întrebări: ar fi profitabil pentru monopolistul ipotetic să practice, în acea arie geografică, pentru produsul respectiv un preţ mai mare cu aproximativ 5-10% decât nivelul competitiv?

Când răspunsul la întrebarea de mai sus este unul afirmativ, însemnând că este profitabil pentru monopolistul ipotetic să practice acea majorare de preţ, atunci testul este complet. Produsul şi aria geografică aflate sub controlul monopolistului ipotetic reprezintă piaţa relevantă.

În cazul unui răspuns negativ, însemnând că nu este profitabil pentru monopolistul ipotetic să practice acea majorare de preţ, avem practic de a face cu o migrare a unui număr semnificativ de

113consumatori către produse substituibile din aceeaşi arie geografică sau din arii geografice învecinate. În acest caz, testul nefiind complet va fi repetat. Întrebarea va fi adresată acum având în vedere atât produsul şi aria geografică iniţiale cât şi acele produse substituibile şi ariile geografice spre care s-au orientat consumatorii după majorarea preţului cu 5-10%.

Prin aplicarea repetată a testului vom extinde practic grupul de produse substituibile, adăugând la piaţa relevantă, de fiecare dată în cazul unui răspuns negativ, cel mai apropiat substituient, până când vom identifica un grup de produse şi o arie geografică în care monopolistul ipotetic poate practica profitabil o creştere a preţului cu 5-10% peste nivelul competitiv.

De ce o creştere de 5-10%% a preţului? Majoritatea practicii în domeniu este de părere că o creştere a preţului cu 5-10%% este o creştere mică dar semnificativă în acelaşi timp, fiind considerată în general ca potrivită pentru efectuarea testului. O creştere a preţului cu un procent mai mare ar putea determina o migrare artificială a consumatorilor şi implicit o definire prea extinsă a pieţei relevante. Trebuie reţinut însă faptul că procentul de 5-10% este doar unul orientativ, autorităţile de concurenţă apreciind asupra cuantumului acestuia de la caz la caz.

Ce se înţelege prin nivel competitiv al preţului? Aplicarea testului monopolistului ipotetic se face având în vedere o piaţă concurenţială. Monopolistul ipotetic ar urma să practice pentru

produsul în cauză un preţ mai mare cu 5-10% faţă de nivelul competitiv al preţului. De regulă, nivelul competitiv al preţului este considerat a fi preţul curent. Există însă situaţii în care, deoarece agentul economic în cauză deţine o putere de piaţă importantă sau dimpotrivă este supus unor reglementări legale speciale, preţul practicat în acel moment, adică preţul curent, să fie diferit de nivelul unui preţ competitiv. În consecinţă, atunci când se aplică testul, trebuie să se aibă în vedere dacă nu cumva preţurile curente sunt deja preţuri

114monopolistice sau dimpotrivă preţuri de ruinare.

Pentru ce perioadă de timp monopolistul ipotetic trebuie să susţină profitabil un preţ cu 5-10% mai mare decât cel competitiv? Autorităţile de concurenţă apreciază în general că o perioadă de un an de zile este suficientă pentru a considera că monopolistul a practicat profitabil un preţ mai mare decât cel competitiv. Altfel spus, se aşteaptă ca în maxim un an de zile consumatorii să reacţioneze la creşterea cu 5-10% a preţului, migrând eventual spre produse substituibile. Perioada de timp în care se va urmări o reacţie a consumatorilor depinde de natura şi structura pieţei analizate şi va fi stabilită de la caz la caz.

Produsele şi aria geografică în care o creştere mică dar semnificativă a preţului poate fi susţinută profitabil de monopolistul ipotetic reprezintă piaţa relevantă. Trebuie precizat faptul că o definire a pieţei relevante doar pe baza testului monopolistului ipotetic este rareori posibilă, de cele mai multe ori rezultatul testului reprezentând doar cadrul general în care vor fi analizate celelalte elemente probatorii.

Piaţa relevantă are două componente: piaţa relevantă a produsului şi piaţa geografică relevantă. Definirea pieţei relevante se face prin combinarea pieţei relevante a produsului şi a pieţei geografice relevante, după ce acestea au fost definite în prealabil. De cele mai multe ori, se începe cu definirea pieţei relevante a produsului şi apoi se continuă cu definirea pieţei geografice. Definirea celor două pieţe se face utilizând acelaşi test al monopolistului ipotetic, analizând în principal substituţia la nivelul cererii dar şi pe cea la nivelul ofertei.

Componentele pieţei relevante

113 Consumatorii care se orientează spre produse substituibile în cazul unei creşteri de preţ de 5-10% sunt cunoscuţi sub denumirea de consumatori marginali. 114 În situaţia în care un monopolist ar practica deja preţuri ridicate, aplicarea testului monopolistului ipotetic ar avea ca rezultat o definire prea extinsă a pieţei

relevante, deoarece creşterea de 5-10% s-ar aplica unui preţ monopolistic şi nu unui preţ competitiv. Situaţia este cunoscută sub denumirea de Cellophane fallacy, această eroare fiind comisă de Curtea Supremă a Statelor Unite în cazul United States v. El du Pont de Nemour and Co.

53

We continue by formulating the following question: would be profitable for the hypothetical monopolist to practise, in that geographic area, for that product, a price higher by approximately 5-10%% than the competitive level?

When the answer to the question above is affirmative, meaning that it is profitable for the hypothetical monopolist to practice that price increase, then the test is complete. The product and the geographic area under the control of the hypothetical monopolist represent the relevant market.

In case of a negative response, meaning that it is not profitable for the hypothetical monopolist to practise that price increase, we have basically to do with a migration of a significant number of

115 consumers to substitutable products in the same geographical area or in neighbouring geographic areas. In this case, the test is not complete and will be repeated. The question will now be addressed to both the initial product and geographic area and to that substitutable products and geographic areas to which the consumers moved after the increase of the price by 5-10%.

By the repetitive application of the test, we will basically extend the group of substitutable products, adding to the relevant market, each time when a negative answer, the nearest substitute, until we will identify a group of products and a geographic area in which the hypothetical monopolist may profitably practise a price increase by 5-10% above the competitive level.

Why a price increase by 5-10%? Most practice in this field thinks that a price increase by 5-10%% is a small but significant at the same time, being generally considered as suitable for the application of the test. An increase in the price with a higher percentage could lead to an artificial migration of consumers and therefore to a broad definition of the relevant market. It should be noted however that the rate of 5-10% is just informative, the competition authorities considering on the amount of the increase on a case by case basis.

What is meant by the competitive level of the price? The application of the hypothetical monopolistic test is taking into account a competitive market. The hypothetical monopolist would practise for the

product concerned a price higher by 5-10% than the competitive level. Usually, the competitive level of the price is considered to be the current price. But there are situations when, because the undertaking in question has a significant market power or on the contrary it is subject to special legal regulations, the price prevailing at that time, namely the current price, is different from the level of a competitive price. Consequently, when the test should be applied, it has to be taken into account if the current

116prices are not already monopolistic prices or on the contrary predatory prices.

For how long should the hypothetical monopolist sustain profitably a price higher by 5-10% than the competitive level? The competition authorities generally consider that a period of one year is sufficient to assume that the hypothetical monopolist practised profitably a higher price than the competitive level. In other words, it is expected that, within a year, consumers will respond to a price increase by 5-10%, possibly moving to substitutable products. The period of time within a consumers' reaction will be expected depends on the nature and the structure of the market and will be determined on a case by case basis.

The products and the geographical area in which a small but significant increase in price can be supported profitably by the hypothetical monopolist represent the relevant market.

It should be noted that defining the relevant market using only the hypothetical monopolist test is rarely possible, most often the result of the test represents only the general framework within the other evidence will be analyzed.

The relevant market has two components: the product market and the geographic market. Defining the relevant market consists in combining the product market and the geographic market, after they have been defined previously. Most of the time, we start by defining the product market and then we continue with geographic market definition. The definition of the two markets supposes the use of the same hypothetical

The components of the relevant market

115 The costumers moving to substitutable products, in case of a price increase by 5-10%, are called “marginal” costumers. 116 In case that a monopolist would already practise higher prices, the application of the hypothetical monopolist test would have as result a too large definition

of the relevant market, because the increase of 5-10% would be applied to a monopolistic price and not to a competitive price. This situation is known as the Cellophane fallacy, the error being committed by the Supreme Court of United States in the case United States v. El du Pont de Nemour and Co.

54

Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate produsele şi/sau serviciile ce sunt considerate de către consumatori ca fiind interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, preţurilor şi utilizării căreia îi sunt destinate. Produsele nu trebuie neapărat să fie identice pentru a fi considerate ca substituibile şi incluse astfel în

117aceeaşi piaţă relevantă , după cum nici preţurile acestora nu trebuie să fie identice.

Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în care agenţii economici implicaţi în oferta şi cererea de produse în cauză, zonă în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care poate fi deosebită de zonele geografice învecinate, deoarece condiţiile de concurenţă diferă în mod apreciabil. Piaţa geografică relevantă poate fi identificată ca fiind la nivel local sau regional, la nivel naţional sau internaţional.

Rezultatele obţinute în urma aplicării testului monopolistului ipotetic trebuie coroborate completate cu o serie de elemente probatorii ce vin să întregească imaginea asupra pieţei relevante:

caracteristicile produsului, cum ar fi de

exemplu trăsăturile, proprietăţile fizice,

nevoia pe care produsul este destinat să o

satisfacă, perisabilitatea;

răspunsurile consumatorilor, ale agenţilor

economici concurenţi precum şi ale terţilor

interesaţi la întrebări privind comportamentul

acestora pe piaţa respectivă;

informaţii privind preferinţele consumatorilor

din regiuni geografice diferite precum şi

informaţii privind preţurile practicate,

volumul vânzărilor, strategiile de promovare

şi marketing specifice diferitelor regiuni

geografice;

estimările costurilor suplimentare pe care le-

ar suporta consumatorii în cazul în care ar fi

nevoiţi să se orienteze către produse

substituibile ale aceluiaşi agent economic sau

ale altor agenţi economici, din aceeaşi arie

geografică sau dintr-o arie geografică

învecinată;

strategiile de afaceri ale agenţilor economici

implicaţi, elaborate în trecut sau viitoare;

informaţii cu privire la modul în care a variat

preţul în trecut sau în regiuni diferite,

precum şi cu privire la impactul acestor variaţii

de preţ asupra volumului de vânzări;

estimări ale elasticităţilor cererii, studii

econometrice, statistici privind vânzările etc. informaţii cu privire la barierele la intrarea

pe piaţă, indiferent de natura acestora.

În anumite situaţii, monopolistul ipotetic ar putea vinde produsul unor consumatori la un preţ mai mare decât preţul la care vinde produsul altor consumatori. Trebuie precizat că diferenţa de preţ nu se datorează unor costuri de producţie mai mari sau altor cheltuieli suplimentare necesare. Practic avem acelaşi produs, aceleaşi costuri, dar vândut la preţuri diferite unor consumatori diferiţi. Această practică reprezintă o discriminare prin preţ.

În situaţia în care monopolistul ipotetic ar putea să facă discriminări prin practicarea unor preţuri substanţial diferite pentru grupe diferite de consumatori, fiecare dintre aceste grupe ar putea reprezenta o piaţă relevantă diferită. Astfel, piaţa relevantă ar putea fi reprezentată de vânzările produsului relevant unei anumite categorii de consumatori.

Uneori produsul ce face obiectul investigaţiei poate face parte dintr-un lanţ lung şi neîntrerupt de produse substituibile (a-b-c-d unde b este cel mai bun substituient pentru a, c pentru b, iar d pentru c). Chiar dacă toate produsele sunt substituibile între ele, asta nu înseamnă că tot lanţul de produse substituibile reprezintă piaţa relevantă. Testul monopolistului ipotetic va urmări să determine care dintre produsele din cadrul lanţului reprezintă piaţa relevantă a produsului.

În prezenţa unui lanţ de substituibilitate în cadrul pieţei relevante a produsului, se va verifica în ce măsură există întreruperi în acest lanţ. În cazul în care, folosind testul SSNIP, sunt constatate întreruperi, se va proceda la definirea unor pieţe relevante distincte de-o parte şi de alta a „nişei”.

Alte aspecte privind definirea pieţelor relevante

1 1 7A se vedea cazul Matches and Disposable Lighters, Competition Commission, http://www.competition-commission.org .uk/ rep_pub/reports/1992/317matches_and_lighters.htm#full.

55

monopolist test, analyzing mainly the demand side substitution but also the supply side substitution.

The relevant product market comprises all the products and/or services which are regarded as interchangeable or substitutable by the consumer, by reason of the products' characteristics, their prices and their intended use. The products do not have to be identical to be considered substituble

118and therefore to be included in the same market , and also their prices do not have to be identical.

The relevant geographic market comprises the area in which the undertakings concerned are involved in the supply and demand of products or services, in which the conditions of competition are sufficiently homogeneous and which can be distinguished from neighbouring areas because the conditions of competition are appreciably different in those area. The geographic market can be identified at local or regional level, at national or international level.

The results obtained by applying the hypothetical monopolist test must be corroborated and supplemented by a range of evidence which come to complete the picture of the relevant market:

the product characteristics, such as traits,

phys ica l p ropr ie t ie s , in tended use ,

perishability;

the responses of consumers, competitors

and third parties to questions about their

behaviour on the market; information on the preferences of

consumers from different geographic regions, as well as information on prices, sales volume, strategies for promoting and marketing specific to different geographical regions;

the estimations of the additional costs that

consumers will suffer if they are forced to switch to substitutable products of the same undertaking or of other undertakings, in the same geographical area or in a neighbouring geographic area;

the business strategies of the undertakings

involved, elaborated in the past or for the

future;

information on how the price has changed in

the past or in different regions, and on the

impact of these price changes on sales volume;

the estimations of demand elasticity,

econometric studies, statistics on sales etc. information on barriers to entry, regardless

of their nature.

In some cases, the hypothetical monopolist sells the product to some consumers at a price higher than the price he sells to other consumers. It should be noted that the price difference is not caused by higher production costs or other additional costs required. Basically, we have the same product, same costs, but sold at different prices to different consumers. This practice is a price discrimination.

When the hypothetical monopolist could discriminate by practising significant different prices for different groups of consumers, each of these groups could represent a distinct relevant market. Therefore, the relevant market could be represented by the sales of the relevant product to a particular category of consumers.

Sometimes the product subject of investigation may be part of a long and unbroken chain of substitutable products (a-b-c-d where b is the best substitute for a, c for b, and d for c). Even if all the products are substitutable among themselves, this doesn't mean that the entire chain of substitutable products represents the relevant market. The hypothetical monopolist test will seek to determine which products from the chain is the relevant product market.

In the presence of a chain of substitution within the product market, interruptions in this chain will be checked. If, using the SSNIP test, interruptions are found, distinct relevant markets from a side of the gap will be defined. The entire chain of substitution will be considered for a final definition of the relevant market.

Other aspects concerning the definition of the relevant markets

1 1 8See the case Matches and Disposable Lighters, Competit ion Commission, http://www.competit ion-commission.org .uk/ rep_pub/reports/1992/317matches_and_lighters.htm#full.

54

Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate produsele şi/sau serviciile ce sunt considerate de către consumatori ca fiind interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, preţurilor şi utilizării căreia îi sunt destinate. Produsele nu trebuie neapărat să fie identice pentru a fi considerate ca substituibile şi incluse astfel în

117aceeaşi piaţă relevantă , după cum nici preţurile acestora nu trebuie să fie identice.

Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în care agenţii economici implicaţi în oferta şi cererea de produse în cauză, zonă în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care poate fi deosebită de zonele geografice învecinate, deoarece condiţiile de concurenţă diferă în mod apreciabil. Piaţa geografică relevantă poate fi identificată ca fiind la nivel local sau regional, la nivel naţional sau internaţional.

Rezultatele obţinute în urma aplicării testului monopolistului ipotetic trebuie coroborate completate cu o serie de elemente probatorii ce vin să întregească imaginea asupra pieţei relevante:

caracteristicile produsului, cum ar fi de

exemplu trăsăturile, proprietăţile fizice,

nevoia pe care produsul este destinat să o

satisfacă, perisabilitatea;

răspunsurile consumatorilor, ale agenţilor

economici concurenţi precum şi ale terţilor

interesaţi la întrebări privind comportamentul

acestora pe piaţa respectivă;

informaţii privind preferinţele consumatorilor

din regiuni geografice diferite precum şi

informaţii privind preţurile practicate,

volumul vânzărilor, strategiile de promovare

şi marketing specifice diferitelor regiuni

geografice;

estimările costurilor suplimentare pe care le-

ar suporta consumatorii în cazul în care ar fi

nevoiţi să se orienteze către produse

substituibile ale aceluiaşi agent economic sau

ale altor agenţi economici, din aceeaşi arie

geografică sau dintr-o arie geografică

învecinată;

strategiile de afaceri ale agenţilor economici

implicaţi, elaborate în trecut sau viitoare;

informaţii cu privire la modul în care a variat

preţul în trecut sau în regiuni diferite,

precum şi cu privire la impactul acestor variaţii

de preţ asupra volumului de vânzări;

estimări ale elasticităţilor cererii, studii

econometrice, statistici privind vânzările etc. informaţii cu privire la barierele la intrarea

pe piaţă, indiferent de natura acestora.

În anumite situaţii, monopolistul ipotetic ar putea vinde produsul unor consumatori la un preţ mai mare decât preţul la care vinde produsul altor consumatori. Trebuie precizat că diferenţa de preţ nu se datorează unor costuri de producţie mai mari sau altor cheltuieli suplimentare necesare. Practic avem acelaşi produs, aceleaşi costuri, dar vândut la preţuri diferite unor consumatori diferiţi. Această practică reprezintă o discriminare prin preţ.

În situaţia în care monopolistul ipotetic ar putea să facă discriminări prin practicarea unor preţuri substanţial diferite pentru grupe diferite de consumatori, fiecare dintre aceste grupe ar putea reprezenta o piaţă relevantă diferită. Astfel, piaţa relevantă ar putea fi reprezentată de vânzările produsului relevant unei anumite categorii de consumatori.

Uneori produsul ce face obiectul investigaţiei poate face parte dintr-un lanţ lung şi neîntrerupt de produse substituibile (a-b-c-d unde b este cel mai bun substituient pentru a, c pentru b, iar d pentru c). Chiar dacă toate produsele sunt substituibile între ele, asta nu înseamnă că tot lanţul de produse substituibile reprezintă piaţa relevantă. Testul monopolistului ipotetic va urmări să determine care dintre produsele din cadrul lanţului reprezintă piaţa relevantă a produsului.

În prezenţa unui lanţ de substituibilitate în cadrul pieţei relevante a produsului, se va verifica în ce măsură există întreruperi în acest lanţ. În cazul în care, folosind testul SSNIP, sunt constatate întreruperi, se va proceda la definirea unor pieţe relevante distincte de-o parte şi de alta a „nişei”.

Alte aspecte privind definirea pieţelor relevante

1 1 7A se vedea cazul Matches and Disposable Lighters, Competition Commission, http://www.competition-commission.org .uk/ rep_pub/reports/1992/317matches_and_lighters.htm#full.

55

monopolist test, analyzing mainly the demand side substitution but also the supply side substitution.

The relevant product market comprises all the products and/or services which are regarded as interchangeable or substitutable by the consumer, by reason of the products' characteristics, their prices and their intended use. The products do not have to be identical to be considered substituble

118and therefore to be included in the same market , and also their prices do not have to be identical.

The relevant geographic market comprises the area in which the undertakings concerned are involved in the supply and demand of products or services, in which the conditions of competition are sufficiently homogeneous and which can be distinguished from neighbouring areas because the conditions of competition are appreciably different in those area. The geographic market can be identified at local or regional level, at national or international level.

The results obtained by applying the hypothetical monopolist test must be corroborated and supplemented by a range of evidence which come to complete the picture of the relevant market:

the product characteristics, such as traits,

phys ica l p ropr ie t ie s , in tended use ,

perishability;

the responses of consumers, competitors

and third parties to questions about their

behaviour on the market; information on the preferences of

consumers from different geographic regions, as well as information on prices, sales volume, strategies for promoting and marketing specific to different geographical regions;

the estimations of the additional costs that

consumers will suffer if they are forced to switch to substitutable products of the same undertaking or of other undertakings, in the same geographical area or in a neighbouring geographic area;

the business strategies of the undertakings

involved, elaborated in the past or for the

future;

information on how the price has changed in

the past or in different regions, and on the

impact of these price changes on sales volume;

the estimations of demand elasticity,

econometric studies, statistics on sales etc. information on barriers to entry, regardless

of their nature.

In some cases, the hypothetical monopolist sells the product to some consumers at a price higher than the price he sells to other consumers. It should be noted that the price difference is not caused by higher production costs or other additional costs required. Basically, we have the same product, same costs, but sold at different prices to different consumers. This practice is a price discrimination.

When the hypothetical monopolist could discriminate by practising significant different prices for different groups of consumers, each of these groups could represent a distinct relevant market. Therefore, the relevant market could be represented by the sales of the relevant product to a particular category of consumers.

Sometimes the product subject of investigation may be part of a long and unbroken chain of substitutable products (a-b-c-d where b is the best substitute for a, c for b, and d for c). Even if all the products are substitutable among themselves, this doesn't mean that the entire chain of substitutable products represents the relevant market. The hypothetical monopolist test will seek to determine which products from the chain is the relevant product market.

In the presence of a chain of substitution within the product market, interruptions in this chain will be checked. If, using the SSNIP test, interruptions are found, distinct relevant markets from a side of the gap will be defined. The entire chain of substitution will be considered for a final definition of the relevant market.

Other aspects concerning the definition of the relevant markets

1 1 8See the case Matches and Disposable Lighters, Competit ion Commission, http://www.competit ion-commission.org .uk/ rep_pub/reports/1992/317matches_and_lighters.htm#full.

56

Întregul lanţ de substituibilitate va fi însă avut în vedere pentru o definire finală a pieţei relevante.

O altă posibilă dimensiune a definirii pieţei relevante este timpul. De cele mai multe ori factorul timp este legat de produsul în cauză, fiind astfel avut în vedere şi cuprins în definirea pieţei relevante a produsului.

Factorul timp este sesizabil în cazurile în care consumatorii nu ar putea să aleagă între două perioade de timp diferite. De exemplu, persoanele care călătoresc cu mijloace de transport la ore de vârf ar putea să nu vadă acest serviciu de transport ca substituibil cu cel din afara orelor de vârf.

Deoarece într-o anumită măsură, dimensiunea temporală este o extindere a dimensiunii produsului, piaţa relevantă a produsului ar putea fi definită ca fiind, de exemplu, piaţa serviciilor de transport într-un anumit interval de timp.

Rolul decisiv pe care îl are definirea pieţei relevante în soluţionarea atât a cazurilor antitrust cât şi în cazul evaluării operaţiunilor de concentrare economică este recunoscut fără ezitare atât de teoreticienii cât şi de practicienii dreptului concurenţei.

Tehnica definirii pieţelor relevante a evoluat treptat odată cu politica de concurenţă, odată cu pieţele pe care le veghează această politică. Noua abordare economică, împartaşită de majoritatea autorităţilor de concurenţă, a înregistrat aprecieri pozitive dar în acelaşi timp a cunoscut şi o serie de critici vehemente.

Dincolo de confruntările de opinii pe tema tehnicii de definire a pieţei relevante, necesitatea definirii acesteia nu este pusă la îndoială. Considerată a fi primul pas în soluţionarea unui caz antitrust sau în evaluarea unei concentrări economice, definirea pieţei relevante este poate şi cel mai important pas în derularea investigaţiei. Definirea corectă şi fidelă a pieţei relevante, reprezintă în opinia personală, condiţia necesară pentru a finaliza cu succes o investigaţie.

Concluzii

Bibliografie

Competition Law, European Community Practice and Procedure, Prof. Dr. Gunther Hirsch, Dr. Frank Montag, Prof. Dr. Franz Jurgen Sacker, London, Sweet&Maxwell 2008.

EC Competition Law: Text, Cases and Materials, Alison Jones, Brenda Sufrin, Oxford University Press, 2007.

Competition Policy, Theory and Practice, Massimo Motta, Cambridge Univerity Press, 2007.

EC Competition Law, Giorgio Monti, Cambridge University Press, 2007.

The Law and Economics of Article 82 EC, Robert O'Donoghue, A Jorge Padilla, HART Publishing, 2006.

Competition Law, Richard Whish, Butterworths Law, 2000.

57

Another possible dimension of the relevant market definition is time. In most cases the time issue is related to the product in question, being considered and included in the definition of relevant product market.

The time factor is noticeable when consumers could choose between two different periods of time. For example, people travelling by means of transportation at peak hours might not see this service as being substitutable with transportation at non-peak hours.

Because time dimension is to a certain extent an extension of the product dimension, the relevant product market could be defined as, for instance, the market of transportation services within a certain period of time.

The crucial role played by the relevant market definition when solving antitrust cases as well as when assessing the economic concentration operations is recognized without hesitation not only by theorists but also by the practitioners of competition law.

The technique for defining the relevant markets evolved gradually along with the competition policy and with the markets that are safeguarded by this policy. The new economic approach, shared by the majority of the competition authorities, received positive feedbacks but at the same time met a number of strong criticisms.

Beyond the confrontations of views on the technique for defining the relevant market, the need to define is not questioned. Considered to be the first step in solving an antitrust case or in assessing a merger, the definition of the relevant market is also maybe the most important step in the investigation. Defining correctly and realistically the relevant market represents, in my personal opinion, the condition required to complete successfully an investigation.

Conclusions

Bibliography

Competition Law, European Community Practice and Procedure, Prof. Dr. Gunther Hirsch, Dr. Frank Montag, Prof. Dr. Franz Jurgen Sacker, London, Sweet&Maxwell 2008.

EC Competition Law: Text, Cases and Materials, Alison Jones, Brenda Sufrin, Oxford University Press, 2007.

Competition Policy, Theory and Practice, Massimo Motta, Cambridge University Press, 2007.

EC Competition Law, Giorgio Monti, Cambridge University Press, 2007.

The Law and Economics of Article 82 EC, Robert O'Donoghue, A Jorge Padilla, HART Publishing, 2006.

Competition Law, Richard Whish, Butterworths Law, 2000.

56

Întregul lanţ de substituibilitate va fi însă avut în vedere pentru o definire finală a pieţei relevante.

O altă posibilă dimensiune a definirii pieţei relevante este timpul. De cele mai multe ori factorul timp este legat de produsul în cauză, fiind astfel avut în vedere şi cuprins în definirea pieţei relevante a produsului.

Factorul timp este sesizabil în cazurile în care consumatorii nu ar putea să aleagă între două perioade de timp diferite. De exemplu, persoanele care călătoresc cu mijloace de transport la ore de vârf ar putea să nu vadă acest serviciu de transport ca substituibil cu cel din afara orelor de vârf.

Deoarece într-o anumită măsură, dimensiunea temporală este o extindere a dimensiunii produsului, piaţa relevantă a produsului ar putea fi definită ca fiind, de exemplu, piaţa serviciilor de transport într-un anumit interval de timp.

Rolul decisiv pe care îl are definirea pieţei relevante în soluţionarea atât a cazurilor antitrust cât şi în cazul evaluării operaţiunilor de concentrare economică este recunoscut fără ezitare atât de teoreticienii cât şi de practicienii dreptului concurenţei.

Tehnica definirii pieţelor relevante a evoluat treptat odată cu politica de concurenţă, odată cu pieţele pe care le veghează această politică. Noua abordare economică, împartaşită de majoritatea autorităţilor de concurenţă, a înregistrat aprecieri pozitive dar în acelaşi timp a cunoscut şi o serie de critici vehemente.

Dincolo de confruntările de opinii pe tema tehnicii de definire a pieţei relevante, necesitatea definirii acesteia nu este pusă la îndoială. Considerată a fi primul pas în soluţionarea unui caz antitrust sau în evaluarea unei concentrări economice, definirea pieţei relevante este poate şi cel mai important pas în derularea investigaţiei. Definirea corectă şi fidelă a pieţei relevante, reprezintă în opinia personală, condiţia necesară pentru a finaliza cu succes o investigaţie.

Concluzii

Bibliografie

Competition Law, European Community Practice and Procedure, Prof. Dr. Gunther Hirsch, Dr. Frank Montag, Prof. Dr. Franz Jurgen Sacker, London, Sweet&Maxwell 2008.

EC Competition Law: Text, Cases and Materials, Alison Jones, Brenda Sufrin, Oxford University Press, 2007.

Competition Policy, Theory and Practice, Massimo Motta, Cambridge Univerity Press, 2007.

EC Competition Law, Giorgio Monti, Cambridge University Press, 2007.

The Law and Economics of Article 82 EC, Robert O'Donoghue, A Jorge Padilla, HART Publishing, 2006.

Competition Law, Richard Whish, Butterworths Law, 2000.

57

Another possible dimension of the relevant market definition is time. In most cases the time issue is related to the product in question, being considered and included in the definition of relevant product market.

The time factor is noticeable when consumers could choose between two different periods of time. For example, people travelling by means of transportation at peak hours might not see this service as being substitutable with transportation at non-peak hours.

Because time dimension is to a certain extent an extension of the product dimension, the relevant product market could be defined as, for instance, the market of transportation services within a certain period of time.

The crucial role played by the relevant market definition when solving antitrust cases as well as when assessing the economic concentration operations is recognized without hesitation not only by theorists but also by the practitioners of competition law.

The technique for defining the relevant markets evolved gradually along with the competition policy and with the markets that are safeguarded by this policy. The new economic approach, shared by the majority of the competition authorities, received positive feedbacks but at the same time met a number of strong criticisms.

Beyond the confrontations of views on the technique for defining the relevant market, the need to define is not questioned. Considered to be the first step in solving an antitrust case or in assessing a merger, the definition of the relevant market is also maybe the most important step in the investigation. Defining correctly and realistically the relevant market represents, in my personal opinion, the condition required to complete successfully an investigation.

Conclusions

Bibliography

Competition Law, European Community Practice and Procedure, Prof. Dr. Gunther Hirsch, Dr. Frank Montag, Prof. Dr. Franz Jurgen Sacker, London, Sweet&Maxwell 2008.

EC Competition Law: Text, Cases and Materials, Alison Jones, Brenda Sufrin, Oxford University Press, 2007.

Competition Policy, Theory and Practice, Massimo Motta, Cambridge University Press, 2007.

EC Competition Law, Giorgio Monti, Cambridge University Press, 2007.

The Law and Economics of Article 82 EC, Robert O'Donoghue, A Jorge Padilla, HART Publishing, 2006.

Competition Law, Richard Whish, Butterworths Law, 2000.

58

Manifestarea unei concurenţe viguroase pe o piaţă are la bază prezumţia că agenţii economici care operează pe o piaţă îşi iau deciziile strategice cu privire la activitatea lor în mod independent. Cu toate acestea, legăturile structurale care se pot înfiripa între companii concurente ameninţă, în anumite circumstanţe, buna funcţionare a mecanismelor de piaţă.

Legăturile structurale între companii concurente pot lua forma achiziţionării de pachete minoritare de acţiuni (directe sau încrucişate) precum şi suprapunerilor personalului de conducere.

Achiziţionarea unor participaţii minoritare într-o companie poate conferi deţinătorului lor

posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprinderi în temeiul drepturilor, contractelor sau al altor mijloace. Acest tip de participare la capitalul unei întreprinderi este cunoscut şi sub numele de participaţii la capital “active”. Cu toate acestea, există situaţii în care pachetele minoritare de acţiuni sunt cumpărate numai în scopul participării la profitul/pierderea companiei ţintă. Cunoscute sub numele de investiţii pasive la capital, acestea din urmă nu conferă posibilitatea celui care le deţine să controleze sau să influenţeze deciziile strategice cu privire la activitatea companiei ţintă. Spre deosebire de participaţiile active la capital, putem spune aşadar, că investiţiile pasive se referă strict la acele situaţii în care investitorul nu caută să

Rezumat

Independenţa actorilor de pe o piaţă în luarea deciziilor strategice cu privire la activitatea lor comercială este un semn clar de manifestare a unei concurenţe viguroase pe acea piaţă. Cu toate acestea, legăturile structurale care se pot înfiripa între companii concurente ameninţă în anumite circumstanţe buna funcţionare a mecanismelor de piaţă. Deşi potenţialul impact anticoncurenţial al majorităţii tipurilor de astfel de tranzacţii poate fi contracarat cu succes prin intermediul politicii de control a concentrărilor economice, există totuşi anumite situaţii particulare în care legăturile structurale pot scăpa de sub incidenţa reglementărilor din domeniul concentrărilor economice, în condiţiile în care necesită monitorizare şi, uneori, chiar şi intervenţie din partea unei autorităţi de concurenţă.

Dar care sunt acele situaţii în care legăturile structurale dintre companii concurente pot scăpa de sub incidenţa reglementărilor privind concentrările economice, în ce cazuri acestea pot provoca efecte anticoncurenţiale şi în ce măsură autorităţile de concurenţă au la îndemână instrumente adecvate pentru a preveni sau contracara aceste efecte anticoncurenţiale? Acestea sunt de fapt, câteva dintre aspectele pe care le vom explora în acest articol atât din perspectiva jurisprundenţei din domeniu precum şi a cadrului legislativ care se aplică legăturilor structurale dintre companii concurente de-o parte şi de alta a Atlanticului.

Cuvinte cheie: acţionari minoritari, personal de conducere suprapus în companii concurente, reglementări antitrust, controlul concentrărilor economice, efecte anticoncurenţiale.

POSIBILE EFECTE ANTICONCURENŢIALE ALE LEGĂTURILOR STRUCTURALE ŞI FINANCIARE

CARE SE POT ÎNFIRIPA ÎNTRE COMPANII CONCURENTE

119Daniela ELEODOR

POSIBILE EFECTE ANTICONCURENŢIALE ALE LEGĂTURILOR STRUCTURALE ŞI FINANCIARE

CARE SE POT ÎNFIRIPA ÎNTRE COMPANII CONCURENTE

119Daniela ELEODOR

119 Inspector de concurenţă, Direcţia Relaţii Externe şi Integrare Europeană.

59

A vigorous competition in a market stems from the premise that the undertakings take their strategic decisions independently from each over. Nevertheless, the structural links that may arise among competitors may jeopardize under particular circumstances the competitive conditions on the market.

Structural links among rival companies may take the form of minority shareholdings (direct or reciprocal) acquired by the owner in a target company and interlocking directorates.

The acquisition of a minority stake in a target company may confer its owner the possibility to

exercise a decisive influence over another company in virtue of the rights, contracts and other means. This type of participation to the equity of another company is often called an active minority shareholding. However, there are circumstances where the minority shareholdings are acquired only with the purpose of participation of their owner in the profit/losses of the target company and do not entitle therefore their holder to exercise some form of control or influence over the strategic decisions on the commercial activities of the target company. The later types of transactions are usually called passive investments. The fact that the minority shareholder is interested in making a mere financial investment in the activities of the

THE POTENTIAL ANTICOMPETITIVEIMPACT OF THE STRUCTURAL LINKSTHAT MAY OCCUR AMONG RIVALCOMPANIES

120Daniela ELEODOR

THE POTENTIAL ANTICOMPETITIVEIMPACT OF THE STRUCTURAL LINKSTHAT MAY OCCUR AMONG RIVALCOMPANIES

120Daniela ELEODOR

121Abstract

The independence of the market players in taking their strategic decisions with respect to their commercial activities is a clear sign of an active competition in the respective market. Nevertheless, there are circumstances where the structural links that may occur between rival companies may threaten the well functioning of the market mechanisms. Whereas the potential anticompetitive impact of a larger part of these links is very likely to be caught under merger control rules, it still may be room for some transactions to evade this ex-ante control. However, even in this later scenario, it may be necessary the surveillance or sometimes even the antitrust enforcers' intervention.

But which are those situations where the structural links among competitors may escape from the application of the laws and regulations on merger control, when might they cause anticompetitive unilateral and coordinated effects and to what extent competition authorities are well equipped in order to prevent or remedy such occurrences? There are some of the issues that are going to be addressed throughout this paper from the perspective of both the jurisprudence and the legal framework applied to structural links among competitors on both sides of the Atlantic.

Keywords: minority shareholdings, interlocking directorates, antitrust rules, merger control, anticompetitive effects.

120 Competition inspector, Directorate of External Relationships and European Integration.121 Translated into English by Daniela Eleodor.

58

Manifestarea unei concurenţe viguroase pe o piaţă are la bază prezumţia că agenţii economici care operează pe o piaţă îşi iau deciziile strategice cu privire la activitatea lor în mod independent. Cu toate acestea, legăturile structurale care se pot înfiripa între companii concurente ameninţă, în anumite circumstanţe, buna funcţionare a mecanismelor de piaţă.

Legăturile structurale între companii concurente pot lua forma achiziţionării de pachete minoritare de acţiuni (directe sau încrucişate) precum şi suprapunerilor personalului de conducere.

Achiziţionarea unor participaţii minoritare într-o companie poate conferi deţinătorului lor

posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprinderi în temeiul drepturilor, contractelor sau al altor mijloace. Acest tip de participare la capitalul unei întreprinderi este cunoscut şi sub numele de participaţii la capital “active”. Cu toate acestea, există situaţii în care pachetele minoritare de acţiuni sunt cumpărate numai în scopul participării la profitul/pierderea companiei ţintă. Cunoscute sub numele de investiţii pasive la capital, acestea din urmă nu conferă posibilitatea celui care le deţine să controleze sau să influenţeze deciziile strategice cu privire la activitatea companiei ţintă. Spre deosebire de participaţiile active la capital, putem spune aşadar, că investiţiile pasive se referă strict la acele situaţii în care investitorul nu caută să

Rezumat

Independenţa actorilor de pe o piaţă în luarea deciziilor strategice cu privire la activitatea lor comercială este un semn clar de manifestare a unei concurenţe viguroase pe acea piaţă. Cu toate acestea, legăturile structurale care se pot înfiripa între companii concurente ameninţă în anumite circumstanţe buna funcţionare a mecanismelor de piaţă. Deşi potenţialul impact anticoncurenţial al majorităţii tipurilor de astfel de tranzacţii poate fi contracarat cu succes prin intermediul politicii de control a concentrărilor economice, există totuşi anumite situaţii particulare în care legăturile structurale pot scăpa de sub incidenţa reglementărilor din domeniul concentrărilor economice, în condiţiile în care necesită monitorizare şi, uneori, chiar şi intervenţie din partea unei autorităţi de concurenţă.

Dar care sunt acele situaţii în care legăturile structurale dintre companii concurente pot scăpa de sub incidenţa reglementărilor privind concentrările economice, în ce cazuri acestea pot provoca efecte anticoncurenţiale şi în ce măsură autorităţile de concurenţă au la îndemână instrumente adecvate pentru a preveni sau contracara aceste efecte anticoncurenţiale? Acestea sunt de fapt, câteva dintre aspectele pe care le vom explora în acest articol atât din perspectiva jurisprundenţei din domeniu precum şi a cadrului legislativ care se aplică legăturilor structurale dintre companii concurente de-o parte şi de alta a Atlanticului.

Cuvinte cheie: acţionari minoritari, personal de conducere suprapus în companii concurente, reglementări antitrust, controlul concentrărilor economice, efecte anticoncurenţiale.

POSIBILE EFECTE ANTICONCURENŢIALE ALE LEGĂTURILOR STRUCTURALE ŞI FINANCIARE

CARE SE POT ÎNFIRIPA ÎNTRE COMPANII CONCURENTE

119Daniela ELEODOR

POSIBILE EFECTE ANTICONCURENŢIALE ALE LEGĂTURILOR STRUCTURALE ŞI FINANCIARE

CARE SE POT ÎNFIRIPA ÎNTRE COMPANII CONCURENTE

119Daniela ELEODOR

119 Inspector de concurenţă, Direcţia Relaţii Externe şi Integrare Europeană.

59

A vigorous competition in a market stems from the premise that the undertakings take their strategic decisions independently from each over. Nevertheless, the structural links that may arise among competitors may jeopardize under particular circumstances the competitive conditions on the market.

Structural links among rival companies may take the form of minority shareholdings (direct or reciprocal) acquired by the owner in a target company and interlocking directorates.

The acquisition of a minority stake in a target company may confer its owner the possibility to

exercise a decisive influence over another company in virtue of the rights, contracts and other means. This type of participation to the equity of another company is often called an active minority shareholding. However, there are circumstances where the minority shareholdings are acquired only with the purpose of participation of their owner in the profit/losses of the target company and do not entitle therefore their holder to exercise some form of control or influence over the strategic decisions on the commercial activities of the target company. The later types of transactions are usually called passive investments. The fact that the minority shareholder is interested in making a mere financial investment in the activities of the

THE POTENTIAL ANTICOMPETITIVEIMPACT OF THE STRUCTURAL LINKSTHAT MAY OCCUR AMONG RIVALCOMPANIES

120Daniela ELEODOR

THE POTENTIAL ANTICOMPETITIVEIMPACT OF THE STRUCTURAL LINKSTHAT MAY OCCUR AMONG RIVALCOMPANIES

120Daniela ELEODOR

121Abstract

The independence of the market players in taking their strategic decisions with respect to their commercial activities is a clear sign of an active competition in the respective market. Nevertheless, there are circumstances where the structural links that may occur between rival companies may threaten the well functioning of the market mechanisms. Whereas the potential anticompetitive impact of a larger part of these links is very likely to be caught under merger control rules, it still may be room for some transactions to evade this ex-ante control. However, even in this later scenario, it may be necessary the surveillance or sometimes even the antitrust enforcers' intervention.

But which are those situations where the structural links among competitors may escape from the application of the laws and regulations on merger control, when might they cause anticompetitive unilateral and coordinated effects and to what extent competition authorities are well equipped in order to prevent or remedy such occurrences? There are some of the issues that are going to be addressed throughout this paper from the perspective of both the jurisprudence and the legal framework applied to structural links among competitors on both sides of the Atlantic.

Keywords: minority shareholdings, interlocking directorates, antitrust rules, merger control, anticompetitive effects.

120 Competition inspector, Directorate of External Relationships and European Integration.121 Translated into English by Daniela Eleodor.

60

dobândească control asupra activităţii companiei concurente sau acces la informaţii confidenţiale referitoare la activitatea companiei ţintă.

Această distincţie între participaţiile la capital „active” şi investiţiile financiare pasive este extrem de relevantă din punct de vedere al reglementărilor privind controlul concentrărilor economice în vigoare în multe jurisdicţii. Astfel, achiziţionarea de pachete minoritare care conferă controlul direct sau indirect, de facto sau de jure, asupra agentului economic achiziţionat este considerată o operaţiune de concentrare economică şi prin urmare poate fi supusă analizei posibilelor efecte anticoncurenţiale prin aplicarea reglementărilor privind controlul concentrărilor economice.

Pentru argumentele specificate mai sus, investiţiile financiare pasive nu pot fi calificate stricto-senso drept operaţiuni de concentrări economice, şi, prin urmare, în majoritatea jurisdicţiilor nu intră sub incidenţa regulilor de control a concentrărilor economice, scăpând controlului ex-ante în multe jurisdicţii.

În acest context, ne amintim că Comisia Europeană (CE) a solicitat în procedura de consultare publică ce a precedat adoptării Cărţii Verzi din 2001, părerea membrilor Reţelei Europene de Concurenţă (ECN) cu privire la extinderea sferei de aplicare a reglementărilor comunitare privind concentrările economice şi asupra investiţiilor pasive. La vremea aceea, majoritatea membrilor ECN au susţinut părerea CE că numai un număr limitat de astfel de tranzacţii ar ridica probleme de concurenţă care nu ar putea fi soluţionate în mod satisfăcător prin aplicarea art. 81 si 82 din Tratatul CE.

Iată de ce problema pachetelor minoritare de acţiuni care nu conferă controlul în sensul definiţiei unei concentrări economice nu a fost inclusă pe agenda reformei Regulamentului CE privind Concentrările Economice din 2004.

122 Ulterior, o serie de analişti economici au criticat decizia CE de atunci. Mai recent, BIAC (Business

123Advisory Committee) a sugerat în cadrul

reuniunilor Comitetului pentru Concurenţă OCDE, important forum internaţional de dezbateri a aspectelor majore ale politicii şi legii concurenţei, necesitatea adoptării de către CE a unor instrucţiuni în acest domeniu care să confere certitudine legală agenţilor economici cu privire la următoarele:

pragul de minimis al participaţiei minoritare la capital, stabilindu-se astfel şi pragul peste care participaţiile la capital în alte companii pot produce efecte anticoncurenţiale;

circumstanţele în care achiziţiile încrucişate de participaţii la capital în companii concurente pot reprezenta o ameninţare pentru concurenţa pe piaţă;

o indicaţie cu privire la situaţiile în care CE va interzice existenţa de personal de conducere suprapus între corporaţii, inclusiv sucursale şi filiale;

remedii acceptabile de către CE în cazul în care se dovedeşte că participaţiile minoritare pot avea efecte anticoncurenţiale;

Cu toate acestea, nu putem ignora faptul că suprareglementarea acestor tipuri de investiţii, care în cele mai multe cazuri sunt pro-competitive, ar împovăra atât agenţii economici cât şi CE care s-ar confrunta cu o avalanşă de notificări de concentrări economice.

Să analizăm în continuare care este de fapt cadrul legal de analiză a pachetelor minoritare de acţiuni de-o parte şi de-alta a Atlanticului.

La nivel comunitar, aplicarea directă a 124 Regulamentului CE nr.139/2004 privind

controlul concentrărilor economice între agenţi economici are la bază conceptul de control care este definit ca dreptul şi/sau posibilitatea unor agenţi economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, „o influenţă determinantă” asupra unuia sau mai multor agenţi economici. De asemenea, pachetele minoritare de acţiuni pot fi luate în considerare la calculul cifrei de afaceri a firmelor implicate în operaţiunea notificată în scopul stabilirii jurisdicţiei CE asupra operaţiunii în cauză, atunci când agentul economic posedă direct sau indirect mai mult de jumătate din

122 A se consulta Francesco Russo – „Abuse of Protected Position? Minority Shareholdings and Restriction of Market' Competitiveness in the European Union”, Amsterdam Center for Law&Economics, Working Paper no.2006-12, disponibilă pe http://ssrn.acle.nl.

123 A se consulta contribuţia BIAC pentru masa rotundă privind “Probleme de concurenţă izvorând din deţinerea unor pachete minoritare de acţiuni şi existenţa unor suprapuneri în managementul firmelor concurente”, organizată în cadrul reuniunilor Grupului de Lucru 3 privind Cooperarea şi aplicarea regulilor de concurenţă al Comitetului de Concurenţă OCDE, februarie 2008 – DAF/COMP/WP3(2008)28.

124 A se consulta Monitorul Oficial L24, 29.01.2004, pag. 1-22.

61

other company and not to acquire any kind of control over the rival company or access to sensitive information on the activities of the target is actually what distinguishes a passive investment from an active one.

Basically, this distinction between active and passive shareholdings is extremely relevant from the perspective of merger control rules in many jurisdictions. Thus, the minority stocks that confer direct or indirect control “de facto” or “de jure” over the target company may be considered full mergers and consequently, may fall under the scope of merger review rules for ascertaining possible anticompetitive effects. For the reasons mentioned above, passive investments may not be qualified as full mergers and consequently, in a large part of jurisdictions they may fall outside the merger control rules and ex-ante control.

Looking back in time, we remember that the European Commission considered the possibility of widening the scope of the EC Merger Regulation to cover passive investments in the process of the wider public consultations it held with the Member States that paved the way for the adoption of the 2001 Green Paper. At that time, the majority part of the Member States backed the European Commission viewpoint that only a limited number of these types of transactions would raise competition concerns that could nevertheless be successfully addressed under articles 81 and 82 of the EC Treaty.

Those were the main reasons behind the retaining of the concept of shift of control as a corn criterion for the definition of a merger and the non-extension of the scope of EC Merger Regulation to the minority shareholdings that do not confer some sort of control on the occasion of the 2004 Review.

Shortly after, a series of economic analysts have 125condemned the EC decision . More recently, on

the occasion of the 2008 February reunions of the OECD Competition Committee, outstanding forum for the international debate of the major

126aspects of the competition law and policy, BIAC

(Business and the Advisory Committee to the OECD) pleaded in favour of the adoption by the European Commission of a sort of Guidelines in this field that would introduce legal certainty with respect to the following aspects:

a “de minimis” rule for the minority stocks triggering thus also the threshold above which these participations are more likely to raise anticompetitive concerns;an explanation of the circumstances under which the agency will deem cross-ownership interests to constitute a threat to competition; an indication of the circumstances under which the agency will challenge cross-directorships between corporations, including subsidiaries and affiliates; and an indication of the potentially acceptable remedies considered if it is found that the minority shareholding can indeed have anti-competitive effects.

However, one should not disregard that the excessive regulation of such investments, which in most if not all the cases are pro-competitive would result in superfluous, unnecessary notifications, putting extra burden to both the European Commission and the undertakings concerned.

Let's clear up which is actually the legal framework for the analysis of minority stocks under merger control rules on both sides of the Atlantic.

The jurisdiction of the European Commission 127 under EC Merger Regulation over minority

shareholdings lies in the concept of control whereby control is considered to be conferred when an undertaking has the right or the possibility to exercise directly or indirectly a “decisive influence” over another undertaking. Minority holdings may also be considered when calculating the turnover of the undertakings involved in the transaction in order to determine EC jurisdiction over that transaction. Their relevance for this specific purpose may arise only when the minority shareholder owns directly or indirectly more than half of the assets pertaining to the target company, is entitled to exercise more than half of its voting rights, has the power to appoint more than half of

125 See Francesco Russo – „Abuse of Protected Position? Minority Shareholdings and Restriction of Markets' Competitiveness in the European Union”, Amsterdam Center for Law&Economics, Working Paper No. 2006-12, available at http://ssrn.acle.nl

126 See BIAC submission on the OECD WP3 Competition Committee roundtable on “Antitrust Issues involving minority shareholdings and interlocking directorates”, 2008, February – OLIS, DAF/COMP/WP3(2008)28.

127 See Official Journal L24, 29.01.2004, p. 1-22.

60

dobândească control asupra activităţii companiei concurente sau acces la informaţii confidenţiale referitoare la activitatea companiei ţintă.

Această distincţie între participaţiile la capital „active” şi investiţiile financiare pasive este extrem de relevantă din punct de vedere al reglementărilor privind controlul concentrărilor economice în vigoare în multe jurisdicţii. Astfel, achiziţionarea de pachete minoritare care conferă controlul direct sau indirect, de facto sau de jure, asupra agentului economic achiziţionat este considerată o operaţiune de concentrare economică şi prin urmare poate fi supusă analizei posibilelor efecte anticoncurenţiale prin aplicarea reglementărilor privind controlul concentrărilor economice.

Pentru argumentele specificate mai sus, investiţiile financiare pasive nu pot fi calificate stricto-senso drept operaţiuni de concentrări economice, şi, prin urmare, în majoritatea jurisdicţiilor nu intră sub incidenţa regulilor de control a concentrărilor economice, scăpând controlului ex-ante în multe jurisdicţii.

În acest context, ne amintim că Comisia Europeană (CE) a solicitat în procedura de consultare publică ce a precedat adoptării Cărţii Verzi din 2001, părerea membrilor Reţelei Europene de Concurenţă (ECN) cu privire la extinderea sferei de aplicare a reglementărilor comunitare privind concentrările economice şi asupra investiţiilor pasive. La vremea aceea, majoritatea membrilor ECN au susţinut părerea CE că numai un număr limitat de astfel de tranzacţii ar ridica probleme de concurenţă care nu ar putea fi soluţionate în mod satisfăcător prin aplicarea art. 81 si 82 din Tratatul CE.

Iată de ce problema pachetelor minoritare de acţiuni care nu conferă controlul în sensul definiţiei unei concentrări economice nu a fost inclusă pe agenda reformei Regulamentului CE privind Concentrările Economice din 2004.

122 Ulterior, o serie de analişti economici au criticat decizia CE de atunci. Mai recent, BIAC (Business

123Advisory Committee) a sugerat în cadrul

reuniunilor Comitetului pentru Concurenţă OCDE, important forum internaţional de dezbateri a aspectelor majore ale politicii şi legii concurenţei, necesitatea adoptării de către CE a unor instrucţiuni în acest domeniu care să confere certitudine legală agenţilor economici cu privire la următoarele:

pragul de minimis al participaţiei minoritare la capital, stabilindu-se astfel şi pragul peste care participaţiile la capital în alte companii pot produce efecte anticoncurenţiale;

circumstanţele în care achiziţiile încrucişate de participaţii la capital în companii concurente pot reprezenta o ameninţare pentru concurenţa pe piaţă;

o indicaţie cu privire la situaţiile în care CE va interzice existenţa de personal de conducere suprapus între corporaţii, inclusiv sucursale şi filiale;

remedii acceptabile de către CE în cazul în care se dovedeşte că participaţiile minoritare pot avea efecte anticoncurenţiale;

Cu toate acestea, nu putem ignora faptul că suprareglementarea acestor tipuri de investiţii, care în cele mai multe cazuri sunt pro-competitive, ar împovăra atât agenţii economici cât şi CE care s-ar confrunta cu o avalanşă de notificări de concentrări economice.

Să analizăm în continuare care este de fapt cadrul legal de analiză a pachetelor minoritare de acţiuni de-o parte şi de-alta a Atlanticului.

La nivel comunitar, aplicarea directă a 124 Regulamentului CE nr.139/2004 privind

controlul concentrărilor economice între agenţi economici are la bază conceptul de control care este definit ca dreptul şi/sau posibilitatea unor agenţi economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, „o influenţă determinantă” asupra unuia sau mai multor agenţi economici. De asemenea, pachetele minoritare de acţiuni pot fi luate în considerare la calculul cifrei de afaceri a firmelor implicate în operaţiunea notificată în scopul stabilirii jurisdicţiei CE asupra operaţiunii în cauză, atunci când agentul economic posedă direct sau indirect mai mult de jumătate din

122 A se consulta Francesco Russo – „Abuse of Protected Position? Minority Shareholdings and Restriction of Market' Competitiveness in the European Union”, Amsterdam Center for Law&Economics, Working Paper no.2006-12, disponibilă pe http://ssrn.acle.nl.

123 A se consulta contribuţia BIAC pentru masa rotundă privind “Probleme de concurenţă izvorând din deţinerea unor pachete minoritare de acţiuni şi existenţa unor suprapuneri în managementul firmelor concurente”, organizată în cadrul reuniunilor Grupului de Lucru 3 privind Cooperarea şi aplicarea regulilor de concurenţă al Comitetului de Concurenţă OCDE, februarie 2008 – DAF/COMP/WP3(2008)28.

124 A se consulta Monitorul Oficial L24, 29.01.2004, pag. 1-22.

61

other company and not to acquire any kind of control over the rival company or access to sensitive information on the activities of the target is actually what distinguishes a passive investment from an active one.

Basically, this distinction between active and passive shareholdings is extremely relevant from the perspective of merger control rules in many jurisdictions. Thus, the minority stocks that confer direct or indirect control “de facto” or “de jure” over the target company may be considered full mergers and consequently, may fall under the scope of merger review rules for ascertaining possible anticompetitive effects. For the reasons mentioned above, passive investments may not be qualified as full mergers and consequently, in a large part of jurisdictions they may fall outside the merger control rules and ex-ante control.

Looking back in time, we remember that the European Commission considered the possibility of widening the scope of the EC Merger Regulation to cover passive investments in the process of the wider public consultations it held with the Member States that paved the way for the adoption of the 2001 Green Paper. At that time, the majority part of the Member States backed the European Commission viewpoint that only a limited number of these types of transactions would raise competition concerns that could nevertheless be successfully addressed under articles 81 and 82 of the EC Treaty.

Those were the main reasons behind the retaining of the concept of shift of control as a corn criterion for the definition of a merger and the non-extension of the scope of EC Merger Regulation to the minority shareholdings that do not confer some sort of control on the occasion of the 2004 Review.

Shortly after, a series of economic analysts have 125condemned the EC decision . More recently, on

the occasion of the 2008 February reunions of the OECD Competition Committee, outstanding forum for the international debate of the major

126aspects of the competition law and policy, BIAC

(Business and the Advisory Committee to the OECD) pleaded in favour of the adoption by the European Commission of a sort of Guidelines in this field that would introduce legal certainty with respect to the following aspects:

a “de minimis” rule for the minority stocks triggering thus also the threshold above which these participations are more likely to raise anticompetitive concerns;an explanation of the circumstances under which the agency will deem cross-ownership interests to constitute a threat to competition; an indication of the circumstances under which the agency will challenge cross-directorships between corporations, including subsidiaries and affiliates; and an indication of the potentially acceptable remedies considered if it is found that the minority shareholding can indeed have anti-competitive effects.

However, one should not disregard that the excessive regulation of such investments, which in most if not all the cases are pro-competitive would result in superfluous, unnecessary notifications, putting extra burden to both the European Commission and the undertakings concerned.

Let's clear up which is actually the legal framework for the analysis of minority stocks under merger control rules on both sides of the Atlantic.

The jurisdiction of the European Commission 127 under EC Merger Regulation over minority

shareholdings lies in the concept of control whereby control is considered to be conferred when an undertaking has the right or the possibility to exercise directly or indirectly a “decisive influence” over another undertaking. Minority holdings may also be considered when calculating the turnover of the undertakings involved in the transaction in order to determine EC jurisdiction over that transaction. Their relevance for this specific purpose may arise only when the minority shareholder owns directly or indirectly more than half of the assets pertaining to the target company, is entitled to exercise more than half of its voting rights, has the power to appoint more than half of

125 See Francesco Russo – „Abuse of Protected Position? Minority Shareholdings and Restriction of Markets' Competitiveness in the European Union”, Amsterdam Center for Law&Economics, Working Paper No. 2006-12, available at http://ssrn.acle.nl

126 See BIAC submission on the OECD WP3 Competition Committee roundtable on “Antitrust Issues involving minority shareholdings and interlocking directorates”, 2008, February – OLIS, DAF/COMP/WP3(2008)28.

127 See Official Journal L24, 29.01.2004, p. 1-22.

62

activele celuilalt agent economic, sau are puterea de a exercita mai mult de jumătate din drepturile de vot, de a numi mai mult de jumătate din numărul membrilor organelor de conducere sau de a conduce activităţile agenţilor economici (art .5(4) din Regulamentul CE privind concentrările economice).

Astfel, potrivit Regulamentului CE privind concentrările economice, numai acele fuziuni şi

128achiziţii având o dimensiune comunitară (ceea ce înseamnă atingerea condiţiilor de prag referitoare la cifra de afaceri a părţilor la concentrare) şi care rezultă într-o schimbare durabilă a controlului pot constitui o concentrare economică ce face obiectul notificării la nivel comunitar.

Aceeaşi abordare o vom întâlni şi în reglementările privind controlul concentrărilor economice adoptate ulterior de o serie de ţări UE, inclusiv

129România .

Întrucât în acest articol accentul cade pe investiţiile financiare pasive, nu vom insista în cele ce urmează pe detalierea cazurilor în care un acţionar care deţine o poziţie minoritară de control poate dobândi controlul unic sau în comun legal sau de facto asupra unui alt agent economic, acestea fiind de altfel pe larg clarificate în Nota Consolidată a

130CE .

Revenind la problema investiţiilor financiare pasive, art. 3(5) din Regulamentul CE privind concurentrările economice clarifică că, nu se consideră că s-a realizat o concentrare economică dacă participările de capital la un agent economic au fost achiziţionate, cu titlu temporar în vederea revânzării lor, cu condiţia ca achizitorul să nu exercite drepturile de vot aferente participării sale la capital pentru a determina comportamentul concurenţial al respectivului agent economic, sau cu condiţia să exercite aceste drepturi numai în vederea pregătirii cesionării integrale sau parţiale a întreprinderii în cauză sau a activelor acesteia sau a cesionării valorilor mobiliare în cauză, şi că cesiunea să intervină în termen de un an de la data achiziţiei; Comisia Europeană poate prelungi acest termen, la cerere, dacă se face dovada ca

cesionarea nu a fost posibilă, în condiţii rezonabile, în termenul stabilit.

Aşadar, cadrul legal comunitar în domeniul concentrărilor economice face o distincţie clară între acţionari minoritari care se comportă ca simplii investitori, de natură speculativă şi aceia care exercită o oarecare formă de cotnrol sau de influenţă asupra companiei ţintă, pe care i-am denumit mai sus acţionari minoritari activi.

Chiar dacă investiţiile financiare pasive ies din sfera Regulamentului CE privind concentrările economice, aşa cum s-a arătat mai sus, CE ia în considerare legăturile structurale dintre companii concurente alături de alte elemente, în analiza de la caz la caz a concentrărilor economice. Această abordare devine evidentă dacă ne aruncăm privirea şi pe formularul de notificare care este anexă la Regulamentul nr.802/2004 privind implementarea Regulamentului CE referitor la controlul concentrărilor economice. Secţiunea 4 a formularului de notificare a unei operaţiuni de concentrare economică prevede că părţile la o concentrare au obligaţia să indice, printre altele, agenţii economici activi pe pieţele afectate în cazul cărora agenţii economici, persoanele care fac parte din acelaşi grup deţin individual sau colectiv 10% sau mai mult din drepturile de vot, acţiunile sau alte valori imobiliare emise precum şi o listă a membrilor consiliilor de administraţie şi a directorilor executivi care sunt, în acelaşi timp, membrii ai consiliilor de administraţie sau directori la oricare alt agent economic activ pe pieţele afectate.

Stau mărturie în acest sens şi cele câteva cazuri de concentrări economice având dimensiune comunitară în care legăturile structurale între companii concurente, ar fi putut ridica probleme de concurenţă dar care au fost eliminate prin angajamente asumate de părţile la tranzacţie de a cesiona, sau a reduce gradual participaţia minoritară deţinută în firma concurentă.

128 Potrivit Art.1(2)al Regulamentului CE nr.139/2004, o concentrare are dimensiune comunitară dacă i) cifra totală de afaceri combinată, realizată la nivel mondial de toate întreprinderile implicate, depăşeşte 5 000 milioane EUR şi ii) cifra totală de afaceri realizată în mod individal în Comunitate de către cel putin două dintre întreprinderile implicate depăşeşte 250 milioane EUR, cu excepţia cazurilor în care fiecare dintre întreprinderile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivel comunitar într-unul şi acelaşi Stat Membru.

129 A se vedea Contribuţia naţională pentru Masa Rotundă cu privire la această temă - “Antitrust issues involving minority shareholdings and interlocking directorates”, România, OLIS, DAF/COMP/WP3/WD(2008)16.

130 A se vedea Nota Consolidată a CE din 10 iulie 2007 emisă în aplicarea Regulamentului CE 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între agenţii economici.

63

the board members or has the right to manage the undertakings' affairs (article 5(4) of the EC Merger Regulation).

Thus, according to EC Merger Regulation, only those mergers and acquisitions having a

131 community dimension (this means the fulfilling of certain turnover thresholds) that trigger a shift of control on a lasting basis may constitute an economic concentration that may be notifiable at Community level.

The same approach is true about the merger control regimes in a series of EU countries,

132including Romania that followed the EC model of merger control rules.

Since the focus in this paper is on passive investments, the thorough presentation of the particular circumstances where a minority shareholder may acquire through a qualified minority the sole or joint control, “de jure” or “de facto” will not be addressed here in so far as these aspects are fully clarified by the EC Consolidated

133Jurisdictional Notice .

Coming back to the issue of passive investments, article 3(5) of the EC Merger Regulation clarifies that it is not deemed to be considered a concentration if the controlling package of shares was acquired with a view to be resold, provided that the shareholder does not exercise the voting rights attached to those shares with a view to determining the competitive behaviour of the respective undertaking or it exercises such voting rights only with a view to preparing the disposal of all or part of those shares and that any such disposal takes place within one year of the date of the shares' acquisition. That period may be extended by the Romanian competition authority on request where the minority shareholder can show that the disposal was not reasonably possible within the period set.

Therefore, the community legal framework governing mergers makes a clear distinction between minority shareholdings who behave as mere investors of a speculative nature and those who exercise some form of control or influence over the target companies called above active minority shareholdings.

Even if passive investments falls out of the scope of the EC Merger Regulation, as showed above, the European Commission may assess the structural links among competitors in conjunction with other important elements in a case-by-case merger analysis. This approach becomes apparent if we take a look also on the Notification Form enclosed to the Regulation 802/2004 implementing the EC Merger Regulation. Section 4 of Form CO states that “for each of the parties to the concentration provide a list of all undertakings belonging to the same group. This list must include: [...] a list of all other undertakings which are active in affected markets in which the undertakings, or persons, of the group hold individually or collectively 10% or more of the voting rights, issued share capital or other securities; a list [...] of the members [...] of management who are also members of the boards of management or of the supervisory boards of any other undertaking which is active in affected market”.

Another indicative point is the several merger cases having a community dimension where the structural links between competitors would have created competition concerns. In all these cases, the part ies involved in the economic concentrations committed themselves to divest altogether or to gradually decrease the minority shareholdings they held in their rivals.

131 According to art.1(2) of the EC Council Regulation no.139/2004, a concentration has a Community dimension: (i) if the combined worldwide sales revenues of all undertakings concerned exceed 5,000 million; and (ii) each of at least two of the undertakings concerned has a European Union wide turnover exceeding 250 million; unless (iii) each of the undertakings concerned achieves more than two-thirds of their Community-wide turnover within one and the same Member State. Additional turnover thresholds are laid down in Art.1(3) of the Merger Regulation.

132See the national submission for the OECD WP3's Competition Committee roundtable on “Antitrust issues involving minority shareholdings and interlocking directorates”, Romania, OLIS, DAF/COMP/WP3/WD(2008)16.

133 See Consolidated Jurisdictional Notice of the European Commission of 10 July 2007 under EC Council Regulation no.139/2004 on the control of economic concentrations between undertakings.

62

activele celuilalt agent economic, sau are puterea de a exercita mai mult de jumătate din drepturile de vot, de a numi mai mult de jumătate din numărul membrilor organelor de conducere sau de a conduce activităţile agenţilor economici (art .5(4) din Regulamentul CE privind concentrările economice).

Astfel, potrivit Regulamentului CE privind concentrările economice, numai acele fuziuni şi

128achiziţii având o dimensiune comunitară (ceea ce înseamnă atingerea condiţiilor de prag referitoare la cifra de afaceri a părţilor la concentrare) şi care rezultă într-o schimbare durabilă a controlului pot constitui o concentrare economică ce face obiectul notificării la nivel comunitar.

Aceeaşi abordare o vom întâlni şi în reglementările privind controlul concentrărilor economice adoptate ulterior de o serie de ţări UE, inclusiv

129România .

Întrucât în acest articol accentul cade pe investiţiile financiare pasive, nu vom insista în cele ce urmează pe detalierea cazurilor în care un acţionar care deţine o poziţie minoritară de control poate dobândi controlul unic sau în comun legal sau de facto asupra unui alt agent economic, acestea fiind de altfel pe larg clarificate în Nota Consolidată a

130CE .

Revenind la problema investiţiilor financiare pasive, art. 3(5) din Regulamentul CE privind concurentrările economice clarifică că, nu se consideră că s-a realizat o concentrare economică dacă participările de capital la un agent economic au fost achiziţionate, cu titlu temporar în vederea revânzării lor, cu condiţia ca achizitorul să nu exercite drepturile de vot aferente participării sale la capital pentru a determina comportamentul concurenţial al respectivului agent economic, sau cu condiţia să exercite aceste drepturi numai în vederea pregătirii cesionării integrale sau parţiale a întreprinderii în cauză sau a activelor acesteia sau a cesionării valorilor mobiliare în cauză, şi că cesiunea să intervină în termen de un an de la data achiziţiei; Comisia Europeană poate prelungi acest termen, la cerere, dacă se face dovada ca

cesionarea nu a fost posibilă, în condiţii rezonabile, în termenul stabilit.

Aşadar, cadrul legal comunitar în domeniul concentrărilor economice face o distincţie clară între acţionari minoritari care se comportă ca simplii investitori, de natură speculativă şi aceia care exercită o oarecare formă de cotnrol sau de influenţă asupra companiei ţintă, pe care i-am denumit mai sus acţionari minoritari activi.

Chiar dacă investiţiile financiare pasive ies din sfera Regulamentului CE privind concentrările economice, aşa cum s-a arătat mai sus, CE ia în considerare legăturile structurale dintre companii concurente alături de alte elemente, în analiza de la caz la caz a concentrărilor economice. Această abordare devine evidentă dacă ne aruncăm privirea şi pe formularul de notificare care este anexă la Regulamentul nr.802/2004 privind implementarea Regulamentului CE referitor la controlul concentrărilor economice. Secţiunea 4 a formularului de notificare a unei operaţiuni de concentrare economică prevede că părţile la o concentrare au obligaţia să indice, printre altele, agenţii economici activi pe pieţele afectate în cazul cărora agenţii economici, persoanele care fac parte din acelaşi grup deţin individual sau colectiv 10% sau mai mult din drepturile de vot, acţiunile sau alte valori imobiliare emise precum şi o listă a membrilor consiliilor de administraţie şi a directorilor executivi care sunt, în acelaşi timp, membrii ai consiliilor de administraţie sau directori la oricare alt agent economic activ pe pieţele afectate.

Stau mărturie în acest sens şi cele câteva cazuri de concentrări economice având dimensiune comunitară în care legăturile structurale între companii concurente, ar fi putut ridica probleme de concurenţă dar care au fost eliminate prin angajamente asumate de părţile la tranzacţie de a cesiona, sau a reduce gradual participaţia minoritară deţinută în firma concurentă.

128 Potrivit Art.1(2)al Regulamentului CE nr.139/2004, o concentrare are dimensiune comunitară dacă i) cifra totală de afaceri combinată, realizată la nivel mondial de toate întreprinderile implicate, depăşeşte 5 000 milioane EUR şi ii) cifra totală de afaceri realizată în mod individal în Comunitate de către cel putin două dintre întreprinderile implicate depăşeşte 250 milioane EUR, cu excepţia cazurilor în care fiecare dintre întreprinderile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivel comunitar într-unul şi acelaşi Stat Membru.

129 A se vedea Contribuţia naţională pentru Masa Rotundă cu privire la această temă - “Antitrust issues involving minority shareholdings and interlocking directorates”, România, OLIS, DAF/COMP/WP3/WD(2008)16.

130 A se vedea Nota Consolidată a CE din 10 iulie 2007 emisă în aplicarea Regulamentului CE 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între agenţii economici.

63

the board members or has the right to manage the undertakings' affairs (article 5(4) of the EC Merger Regulation).

Thus, according to EC Merger Regulation, only those mergers and acquisitions having a

131 community dimension (this means the fulfilling of certain turnover thresholds) that trigger a shift of control on a lasting basis may constitute an economic concentration that may be notifiable at Community level.

The same approach is true about the merger control regimes in a series of EU countries,

132including Romania that followed the EC model of merger control rules.

Since the focus in this paper is on passive investments, the thorough presentation of the particular circumstances where a minority shareholder may acquire through a qualified minority the sole or joint control, “de jure” or “de facto” will not be addressed here in so far as these aspects are fully clarified by the EC Consolidated

133Jurisdictional Notice .

Coming back to the issue of passive investments, article 3(5) of the EC Merger Regulation clarifies that it is not deemed to be considered a concentration if the controlling package of shares was acquired with a view to be resold, provided that the shareholder does not exercise the voting rights attached to those shares with a view to determining the competitive behaviour of the respective undertaking or it exercises such voting rights only with a view to preparing the disposal of all or part of those shares and that any such disposal takes place within one year of the date of the shares' acquisition. That period may be extended by the Romanian competition authority on request where the minority shareholder can show that the disposal was not reasonably possible within the period set.

Therefore, the community legal framework governing mergers makes a clear distinction between minority shareholdings who behave as mere investors of a speculative nature and those who exercise some form of control or influence over the target companies called above active minority shareholdings.

Even if passive investments falls out of the scope of the EC Merger Regulation, as showed above, the European Commission may assess the structural links among competitors in conjunction with other important elements in a case-by-case merger analysis. This approach becomes apparent if we take a look also on the Notification Form enclosed to the Regulation 802/2004 implementing the EC Merger Regulation. Section 4 of Form CO states that “for each of the parties to the concentration provide a list of all undertakings belonging to the same group. This list must include: [...] a list of all other undertakings which are active in affected markets in which the undertakings, or persons, of the group hold individually or collectively 10% or more of the voting rights, issued share capital or other securities; a list [...] of the members [...] of management who are also members of the boards of management or of the supervisory boards of any other undertaking which is active in affected market”.

Another indicative point is the several merger cases having a community dimension where the structural links between competitors would have created competition concerns. In all these cases, the part ies involved in the economic concentrations committed themselves to divest altogether or to gradually decrease the minority shareholdings they held in their rivals.

131 According to art.1(2) of the EC Council Regulation no.139/2004, a concentration has a Community dimension: (i) if the combined worldwide sales revenues of all undertakings concerned exceed 5,000 million; and (ii) each of at least two of the undertakings concerned has a European Union wide turnover exceeding 250 million; unless (iii) each of the undertakings concerned achieves more than two-thirds of their Community-wide turnover within one and the same Member State. Additional turnover thresholds are laid down in Art.1(3) of the Merger Regulation.

132See the national submission for the OECD WP3's Competition Committee roundtable on “Antitrust issues involving minority shareholdings and interlocking directorates”, Romania, OLIS, DAF/COMP/WP3/WD(2008)16.

133 See Consolidated Jurisdictional Notice of the European Commission of 10 July 2007 under EC Council Regulation no.139/2004 on the control of economic concentrations between undertakings.

64

134Astfel, s-a întâmplat în cazul Thyssen/Krupp în care Krupp deţinea o participaţie de 10% în concurentul său, Kone împreună cu o serie de drepturi contractuale precum şi personal de conducere încrucişat. Având în vedere structura de oligopol a pieţei, analiza CE a scos la iveală că, post-concentrare, concurenţa pe piata s-ar fi redus semnificativ în principale datorită lipsei motivaţiei rivalilor de a se mai concura.

Alte exemple de cazuri în care legăturile structurale între concurenţi au ridicat îndoilei serioase cu privire la compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal au fost cazurile de concentrări

1 3 5e c o n o m i c e A l l i a n z / D r e s d n e r , 136 Nordbanken/Postgirot şi mai recent, EON/MOL

137şi Siemens/VA Tech . Merită amintit de asemenea 138cazul Nordbanken/Postgirot care ilustrează că

deţinerea de pachete de acţiuni minoritare de către un acţionar în companii concurente ale entităţii controlate de acel acţionar poate ridica mai multe probleme de concurenţă decât investiţiile directe în companii concurente.

Au fost însă şi cazuri, spre exemplu concentrarea 139economică Ryanair/Aer Lingus , în care

cesionarea integrală a pachetului minoritar de 25% deţinut de Ryanair în concurentul său Aer Lingus, nu ar fi fost un remediu suficient care să compatibilizeze operaţiunea cu un mediu concurenţial normal şi, în final, s-a ajuns până la interzicerea concentrării economice datorită potenţialului impact anticoncurenţial major al operaţiunii demonstrat de CE.

P r i n con t r a s t , anga j amen te l e de t i p comportamental asumate de părţile la concetrare de a nu-şi comunica reciproc informaţii confidenţiale (aşa-numitul Chinese Wall validat de Curtea Europeană de Justiţie odată cu instaurarea doctrinei Philip Morris) nu reprezintă întotdeauna un instrument viabil pentru o autoritate de concurenţă care să garanteze separarea efectivă a comportamentului concurenţial al părţilor implicate şi preîntâmpinarea efectelor de coordonare ale companiilor post-concentrare. Mai mult decât atât, nu este de ignorat şi faptul că implementarea remediilor comportamentale este uneori dificil de monitorizat de către o autoritate de concurenţă. Aceasta explică, de altfel, şi

preferinţa tot mai vizibilă a autorităţilor de concurenţă pentru remedii structurale.

În SUA, definirea unei concentrări economice nu se bazează pe conceptul de control aşa cum se întâmplă în UE ci dimpotrivă, are o sferă de acoperire mai largă. Sectiunea 7 a Actului Clayton consacrată reglementărilor privind concentrările economice se aplică achiziţionării oricărei părţi din capitalul social al unei societăţi concurente sau neconcurente şi interzice astfel de achiziţii atunci când acestea au ca efect restrângerea substanţială a concurenţei pe piaţă. Reglementările privind concentrările economice nu se aplică totuşi în cazul în care persoanele cumpără astfel de participaţii numai în scopul salvgardării unei investiţii în condiţiile în care nu utilizează participaţiile minoritare pentru exercitarea dreptului de vot sau pentru a restrânge concurenţa pe piaţă.

Este aşadar, irelevant pentru autorităţile de concurenţă din SUA, dacă achiziţionarea unei participaţii minoritare la capitalul unei companii concurente conferă deţinătorului său controlul sau nu asupra concurentului pentru aplicarea reglementărilor privind controlul concentrărilor economice. În general, măsurile luate de autorităţile de concurenţă din SUA în cazul concentrărilor economice rezultate în urma achiziţionării pachetelor minoritare de acţiuni în alte companii cu potenţial impact anticoncurenţial au constat fie în solicitarea achizitorului de a trata participaţiile minoritare la capitalul celeleilalte companii drept investiţii financiare pasive pure sau de a le vinde, după caz.

Un alt instrument al politicii de concurenţă cu ajutorul cărora autorităţile de concurenţă pot evalua efectele concurenţiale ale pachetelor minoritare de acţiuni care nu conferă controlul este aplicarea ex-post a prevederilor privind înţelegerile orizontale şi abuzul de poziţie dominantă.

O altă abordare cu privire la pachetele minoritare de acţiuni şi incidenţa lor asupra reglementărilor din domeniul concentrărilor economice

134 A se vedea Decizia CE din 2 iunie 1998, cazul M. 1080. 135 A se vedea Decizia CE din 19 iulie 2001, cazul M 2431.136 A se vedea Decizia CE din 21 decembrie 2005, cazul M 3696.137 A se vedea Decizia CE din 13 iulie 2005, cazul M. 3653.138 A se vedea Decizia CE din 8 noiembrie 2001, cazul M 2567.139 A se vedea Decizia CE din 10 noiembrie 2007, cazul M. 4439.

65

140This was the case in Tyssen/Krupp where Krupp held a minority stock of 10% in its rival, Kone together with a series of contractual rights and interlocking directorates. Taking into account that the relevant market presented all the features of an oligopolistic market, the EC merger analysis revealed that post-concentration, the incentives of the companies to compete would have been mitigated, leading thus to a significant restriction of the competition on the respective market. Other examples of cases where the structural links raised ser ious compet i t ion doubts were the

141Allianz/Dresdner merger and more recently, the 142 143EON/MOL and Siemens/VA Tech mergers . It

deserves to be reminded here also the case of 144 Nordbanken/Postgirot merger showing that

passive investments may give rise to higher anticompetitive concerns when a firm controlling one company passively invest in that company's competitor than in its competitor.

There have also been cases, for instance the merger 145Ryanair/Aer Lingus where the divestiture of the

25% minority stock held by Ryanair in its competitor, Aer Lingus would have not been sufficient for addressing the competition concerns raised by the merger and eventually, EC prohibited the merger.

On the contrary, the behavioural remedies to which the parties may commit themselves that could take the form of the non-disclosure of confidential information among the parties involved (the so-called Chinese Wall validated by the European Court of Justice in the landmark Philip Morris) is not always a reliable instrument for competition authorities that could successfully address the structural problems and prevent the cooperation among companies after the implementation of the merger. Moreover, the implementation of the behavioural remedies is sometimes difficult to be monitored by a competition authority and that is actually why competition authorities, tend to prefer structural remedies to behavioural remedies.

Another approach with respect to the minority stocks and their possible interference with the regulation on merger control

In the USA, the jurisdiction over the mergers is not based on the concept of control as it is the case under the EC merger review regime. On the contrary, the US merger control system has a broader scope. Section 7 of Clayton Act dedicated to merger control rules is applicable to all acquisitions of minority shareholdings in the equity of a rival or non-rival company and accordingly, such acquisitions may be prohibited in case it is found that they have the potential to cause the substantial lessening of competition on the market. There is nevertheless an exception in place for those acquisitions which are made solely for safeguarding an investment in so far as their owner do not exercise the voting rights attached to those stocks or do not use them in order to restrain competition on the market.

It is therefore irrelevant for the US competition authorities whether the acquisition of a minority stake confers or not the control of its owner over a competitor for the application of the regulation on merger control. Basically, the measures taken by the US competition authorities with respect to the minority shareholdings consisted either in requiring companies to treat them as purely passive investments or to divest the interest altogether.

The ex-post enforcement of antitrust rules on horizontal agreements and on abuse of dominant position is another instrument in the hand of a competition authority when it comes to the passive investments in competing companies.

140 See the EC decision of June, 2, 1998, case M. 1080. 141 See the EC decision of July, 19, 2001, case M 2431.142 See the EC decision of December, 21, 2005, case M 3696.143 See the EC decision of July, 13, 2005, case M. 3653.144 See the EC decision of November, 8, 2001, case M 2567.145 See EC decision of November, 10, 2007, Case M. 4439.

64

134Astfel, s-a întâmplat în cazul Thyssen/Krupp în care Krupp deţinea o participaţie de 10% în concurentul său, Kone împreună cu o serie de drepturi contractuale precum şi personal de conducere încrucişat. Având în vedere structura de oligopol a pieţei, analiza CE a scos la iveală că, post-concentrare, concurenţa pe piata s-ar fi redus semnificativ în principale datorită lipsei motivaţiei rivalilor de a se mai concura.

Alte exemple de cazuri în care legăturile structurale între concurenţi au ridicat îndoilei serioase cu privire la compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal au fost cazurile de concentrări

1 3 5e c o n o m i c e A l l i a n z / D r e s d n e r , 136 Nordbanken/Postgirot şi mai recent, EON/MOL

137şi Siemens/VA Tech . Merită amintit de asemenea 138cazul Nordbanken/Postgirot care ilustrează că

deţinerea de pachete de acţiuni minoritare de către un acţionar în companii concurente ale entităţii controlate de acel acţionar poate ridica mai multe probleme de concurenţă decât investiţiile directe în companii concurente.

Au fost însă şi cazuri, spre exemplu concentrarea 139economică Ryanair/Aer Lingus , în care

cesionarea integrală a pachetului minoritar de 25% deţinut de Ryanair în concurentul său Aer Lingus, nu ar fi fost un remediu suficient care să compatibilizeze operaţiunea cu un mediu concurenţial normal şi, în final, s-a ajuns până la interzicerea concentrării economice datorită potenţialului impact anticoncurenţial major al operaţiunii demonstrat de CE.

P r i n con t r a s t , anga j amen te l e de t i p comportamental asumate de părţile la concetrare de a nu-şi comunica reciproc informaţii confidenţiale (aşa-numitul Chinese Wall validat de Curtea Europeană de Justiţie odată cu instaurarea doctrinei Philip Morris) nu reprezintă întotdeauna un instrument viabil pentru o autoritate de concurenţă care să garanteze separarea efectivă a comportamentului concurenţial al părţilor implicate şi preîntâmpinarea efectelor de coordonare ale companiilor post-concentrare. Mai mult decât atât, nu este de ignorat şi faptul că implementarea remediilor comportamentale este uneori dificil de monitorizat de către o autoritate de concurenţă. Aceasta explică, de altfel, şi

preferinţa tot mai vizibilă a autorităţilor de concurenţă pentru remedii structurale.

În SUA, definirea unei concentrări economice nu se bazează pe conceptul de control aşa cum se întâmplă în UE ci dimpotrivă, are o sferă de acoperire mai largă. Sectiunea 7 a Actului Clayton consacrată reglementărilor privind concentrările economice se aplică achiziţionării oricărei părţi din capitalul social al unei societăţi concurente sau neconcurente şi interzice astfel de achiziţii atunci când acestea au ca efect restrângerea substanţială a concurenţei pe piaţă. Reglementările privind concentrările economice nu se aplică totuşi în cazul în care persoanele cumpără astfel de participaţii numai în scopul salvgardării unei investiţii în condiţiile în care nu utilizează participaţiile minoritare pentru exercitarea dreptului de vot sau pentru a restrânge concurenţa pe piaţă.

Este aşadar, irelevant pentru autorităţile de concurenţă din SUA, dacă achiziţionarea unei participaţii minoritare la capitalul unei companii concurente conferă deţinătorului său controlul sau nu asupra concurentului pentru aplicarea reglementărilor privind controlul concentrărilor economice. În general, măsurile luate de autorităţile de concurenţă din SUA în cazul concentrărilor economice rezultate în urma achiziţionării pachetelor minoritare de acţiuni în alte companii cu potenţial impact anticoncurenţial au constat fie în solicitarea achizitorului de a trata participaţiile minoritare la capitalul celeleilalte companii drept investiţii financiare pasive pure sau de a le vinde, după caz.

Un alt instrument al politicii de concurenţă cu ajutorul cărora autorităţile de concurenţă pot evalua efectele concurenţiale ale pachetelor minoritare de acţiuni care nu conferă controlul este aplicarea ex-post a prevederilor privind înţelegerile orizontale şi abuzul de poziţie dominantă.

O altă abordare cu privire la pachetele minoritare de acţiuni şi incidenţa lor asupra reglementărilor din domeniul concentrărilor economice

134 A se vedea Decizia CE din 2 iunie 1998, cazul M. 1080. 135 A se vedea Decizia CE din 19 iulie 2001, cazul M 2431.136 A se vedea Decizia CE din 21 decembrie 2005, cazul M 3696.137 A se vedea Decizia CE din 13 iulie 2005, cazul M. 3653.138 A se vedea Decizia CE din 8 noiembrie 2001, cazul M 2567.139 A se vedea Decizia CE din 10 noiembrie 2007, cazul M. 4439.

65

140This was the case in Tyssen/Krupp where Krupp held a minority stock of 10% in its rival, Kone together with a series of contractual rights and interlocking directorates. Taking into account that the relevant market presented all the features of an oligopolistic market, the EC merger analysis revealed that post-concentration, the incentives of the companies to compete would have been mitigated, leading thus to a significant restriction of the competition on the respective market. Other examples of cases where the structural links raised ser ious compet i t ion doubts were the

141Allianz/Dresdner merger and more recently, the 142 143EON/MOL and Siemens/VA Tech mergers . It

deserves to be reminded here also the case of 144 Nordbanken/Postgirot merger showing that

passive investments may give rise to higher anticompetitive concerns when a firm controlling one company passively invest in that company's competitor than in its competitor.

There have also been cases, for instance the merger 145Ryanair/Aer Lingus where the divestiture of the

25% minority stock held by Ryanair in its competitor, Aer Lingus would have not been sufficient for addressing the competition concerns raised by the merger and eventually, EC prohibited the merger.

On the contrary, the behavioural remedies to which the parties may commit themselves that could take the form of the non-disclosure of confidential information among the parties involved (the so-called Chinese Wall validated by the European Court of Justice in the landmark Philip Morris) is not always a reliable instrument for competition authorities that could successfully address the structural problems and prevent the cooperation among companies after the implementation of the merger. Moreover, the implementation of the behavioural remedies is sometimes difficult to be monitored by a competition authority and that is actually why competition authorities, tend to prefer structural remedies to behavioural remedies.

Another approach with respect to the minority stocks and their possible interference with the regulation on merger control

In the USA, the jurisdiction over the mergers is not based on the concept of control as it is the case under the EC merger review regime. On the contrary, the US merger control system has a broader scope. Section 7 of Clayton Act dedicated to merger control rules is applicable to all acquisitions of minority shareholdings in the equity of a rival or non-rival company and accordingly, such acquisitions may be prohibited in case it is found that they have the potential to cause the substantial lessening of competition on the market. There is nevertheless an exception in place for those acquisitions which are made solely for safeguarding an investment in so far as their owner do not exercise the voting rights attached to those stocks or do not use them in order to restrain competition on the market.

It is therefore irrelevant for the US competition authorities whether the acquisition of a minority stake confers or not the control of its owner over a competitor for the application of the regulation on merger control. Basically, the measures taken by the US competition authorities with respect to the minority shareholdings consisted either in requiring companies to treat them as purely passive investments or to divest the interest altogether.

The ex-post enforcement of antitrust rules on horizontal agreements and on abuse of dominant position is another instrument in the hand of a competition authority when it comes to the passive investments in competing companies.

140 See the EC decision of June, 2, 1998, case M. 1080. 141 See the EC decision of July, 19, 2001, case M 2431.142 See the EC decision of December, 21, 2005, case M 3696.143 See the EC decision of July, 13, 2005, case M. 3653.144 See the EC decision of November, 8, 2001, case M 2567.145 See EC decision of November, 10, 2007, Case M. 4439.

66

În acest sens, jurisprudenţa CE cât şi cea a Curţii 1 4 6 Europene de Justiţie au consacrat că

achiziţionarea sau existenţa unor pachete minoritare de acţiuni în companii concurente poate deveni, în anumite cazuri, relevantă alături de alte elemente pentru determinarea unei încălcări a art. 81 sau art.82 din Tratatul CE însă nidecum nu poate constitui în sine un comportament capabil să restricţioneze concurenţa. Cu toate acestea, în cazul Philip Morris, CEJ a confirmat decizia CE potrivit căreia achiziţionarea de către Philip Morris a unui pachet minoritar de acţiuni în compania concurentă – Rothmans nu contravine nici art. 81 şi nici art.82 din Tratatul CE.

Investiţiile financiare pasive în companii concurente pot avea un impact anticoncurenţial pe pieţe oligopolistice caracterizate prin prezenţa unui număr restrâns de jucători importanţi în care intrarea unui potenţial concurent este dificil de real izat . Pe ast fe l de pieţe, impactul anticoncurenţial va fi chiar mai mare dacă între companiile concurente există şi personal de conducere suprapus.

Efectele unilaterale ale investiţiilor pasive care se pot manifesta prin creşterea preţurilor faţă de situaţia în care nu avem de-a face cu o investiţie pasivă sau prin micşorarea capacităţii de producţie pot izvorî dacă deţinerea unui pachet minoritar într-o companie concurentă afectează motivaţia companiilor concurente de a se concura în mod efectiv. Pe cale de consecinţă, se crează premisele pentru slăbirea concurenţei pe piaţă şi adoptarea mai degrabă a unei strategii comune de maximizare a profiturilor în companiile concurente.

În practică, cuantificarea efectelor potenţiale unilaterale depinde de evaluarea unui cumul de factori cum ar fi mărimea pachetului minoritar, cota de piaţă a companiei ţintă, gradul de substituibilitate între produsele celor 2 firme, nivelul cererii care este capturat de o companie în cazul în care firma concurentă procedează la o creştere a preţurilor. Probabilitatea apariţiei efectelor unilaterale creşte aşadar odată cu nivelul participaţiei în firme concurente şi cu rata de transfer a clienţilor între cele două firme

concurente. În plus, dacă avem de-a face cu pachete minoritare încrucişate, efectele unilaterale preconizate vor fi semnificativ mai mari.

Pe pieţele oligopolistice, investiţiile pasive, în special dacă sunt reciproce (acţionariat încrucişat) pot facilita la fel de bine şi înţelegerea expresă sau

147tacită pe piaţă a companiilor pe piaţă deoarece crează premisele pentru scurgerea şi transferul de informaţii sensibile privind preţurile, costurile, strategii de acţiune şi alte decizii cheie între companiile concurente.

Cu toate acestea, experienţa autorităţilor de concurenţă cu privire la aplicarea regulilor privind practici anticoncurenţiale în cazul achiziţionării de pachete minoritare care nu conferă investitorului posibilitatea exercitării controlului asupra agentului economic achiziţionat (investiţii pasive)

148este limitată tocmai datorită dificultăţilor de a dovedi înţelegerea aticoncurenţială sau puterea de piaţă substanţială şi comportamentul unilateral ilicit.

Un exemplu de incidenţă a investiţiilor pasive asupra art.82 din Tratatul CE îl constituie cazul

149Warner-Lambert-Gilette , în care CE a considerat că achiziţionarea de către compania dominantă Gilette a unui pachet de acţiuni de 22% într-o companie concurentă, în condiţiile în care nu conferea investitorului posibilitatea de a exercita un oarecare control asupra companiei ţintă constituie un abuz de poziţie dominantă şi a impus Gilette să vândă pachetul de acţiuni minoritar pentru remedierea concurenţei pe piaţă. CE a demonstrat în acest caz că legătura structurală dintre firmele concurente a contribuit la o schimbare semnificativă a structurii pieţei şi ca această schimbare ar putea restricţiona concurenţa pe piaţă. În plus, comportamentul comercial al Warner-Lambert, firma rivală, ar fi fost în mod clar influenţat de legătura structurală care s-ar fi creat între cele două companii concurente în condiţiile în care compania Gillette era lider de piaţă.

Concluzia pe care o putem trage este că indiferent de instrumentele pe care le au la îndemână, autorităţile de concurenţă pentru prevenirea sau

146 Cazul 142 şi 156/84 British-American Tobacco Company Ltd şi R.J. Reynolds Industries Inc. vs. CE, [1986] ECR 1899. 147 Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, “The Economics of Tacit Collusion”, 2003, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.148 A se consulta Sumarul dezbaterilor din cadrul mesei rotunde pe această temă care s-a desfăşurat în febraurie, 2008, în cadrul reuniunilor Grupului de Lucru

3 privind Cooperarea şi Aplicarea regulilor de concurenţă din cadrul Comitetului de Concurenţă OCDE – DAF/COMP/WP3/M(2008)1/ANN4.149 Decizia CE în cazul 93/252 Warner-Lambert/Gilette, Monitorul Oficial L116/21.

67

In this respect, both EC and European Court of 150Justice have recognized that the acquisition of

one company of a minority shareholding in its rival may become, under certain circumstances, relevant for establishing an infringement of article 81 or 82 or the EC Treaty but it may not constitute in itself a conduct restricting competition.

Nevertheless, in the Philip Morris case, the European Court of Justice retained EC judgment according to which the acquisition by Philip Morris of a minority stake in one of its competitors, Rothmans does not contravene either article 81 or article 82 of the EC Treaty.

Passive investments among competitors may cause anticompetitive effects in oligopolistic markets where there are only a small number of significant players and the chance of a potential competitor to enter the market is less likely to occur. In such markets, the magnitude of the anticompetitive effects of the passive investment may increase more in the presence of interlocking directorates.

The unilateral effects of the passive investments which may take the form either of prices going up relative to the case without passive investment or a decrease of the output may arise where such links negatively impacts the incentives of the rival companies to effectively compete against each other. As a result, the companies may be bolstered to compete less vigorously and to adopt conduct oriented towards a joint profit-maximization strategy.

In practice, the magnitude of these unilateral effects depends on the evaluation of a mix of factors such as the size of size of the minority interest, the market share of the target company, the degree of substitutability between the products of both companies, the level of the demand that may be captured by one company in case its competitor decides to an increase of the price. The likelihood of the unilateral effects increases therefore with the level of the ownerships in competing firms and with the diversion ratio between the acquiring firm and the target. Moreover, in case of cross-ownership of minority

shareholdings in rival companies, the anticipated unilateral effects will increase further.

In oligopolisitic markets, the passive investments, especially if they are reciprocal may facilitate as

151well tacit or explicit collusion in the market. This refers to the scenario in which the leakage and the exchange of sensitive information on prices, costs, future strategies and other key decisions among competitors is an imminent threat.

However, the experience of the competition authorities with respect to the application of the rules on restrictive agreements and abuse of dominance to cases involving passive investments

152is limited . This is due, in particular, to the standard of proof required for establishing such infringements, i.e finding evidence to prove the existence of an agreement or the substantial market power and the unlawful unilateral conduct.

An example where a passive investment was brought under article 82 of the EC Treaty is the

153Warner –Lambert/Gillette case . In this particular case, EC ascertained that the acquisition by the dominant company Gillette of a minority stake of 22% in its rival, although not conferring to his owner the possibility to exercise some sort of control over its rival constitutes an abuse of dominant position. In order to restore competition on the market, the dominant company Gillette was required to sell the minority participation it held in its rival. EC showed in this case that the structural link between the rival companies significantly altered the market structure relative to the situation when no such links were in place and that this occurrence would restrain competition on the market. Moreover, taking into account that Gillette was a market leader, the commercial behaviour of Warner-Lambert, the rival company would have been for sure influenced by the structural link that would have been created between the competing companies.

The conclusion which can be drawn is that partial shareholdings among competitors are not in themselves able to restrict competition but nevertheless they may have a clear potential for

150 Cases 142 and 156/84 British-American Tobacco Company Ltd & R.J. Reynolds Industries Inc. vs. CE, [1986] ECR 1899.151 Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, “The Economics of Tacit Collusion”, 2003, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.152 See executive summary of the 2008 February Roundtable on „Antitrust issues involving minority shareholdings and interlocking directorate”, WP3 on

Cooperation and enforcement of the OECD Competition Committee – DAF/COMP/WP3/M(2008)1/ANN4.153 EC decision in the case 93/252 Warner-Lambert/Gilette, Official Journal L116/21

66

În acest sens, jurisprudenţa CE cât şi cea a Curţii 1 4 6 Europene de Justiţie au consacrat că

achiziţionarea sau existenţa unor pachete minoritare de acţiuni în companii concurente poate deveni, în anumite cazuri, relevantă alături de alte elemente pentru determinarea unei încălcări a art. 81 sau art.82 din Tratatul CE însă nidecum nu poate constitui în sine un comportament capabil să restricţioneze concurenţa. Cu toate acestea, în cazul Philip Morris, CEJ a confirmat decizia CE potrivit căreia achiziţionarea de către Philip Morris a unui pachet minoritar de acţiuni în compania concurentă – Rothmans nu contravine nici art. 81 şi nici art.82 din Tratatul CE.

Investiţiile financiare pasive în companii concurente pot avea un impact anticoncurenţial pe pieţe oligopolistice caracterizate prin prezenţa unui număr restrâns de jucători importanţi în care intrarea unui potenţial concurent este dificil de real izat . Pe ast fe l de pieţe, impactul anticoncurenţial va fi chiar mai mare dacă între companiile concurente există şi personal de conducere suprapus.

Efectele unilaterale ale investiţiilor pasive care se pot manifesta prin creşterea preţurilor faţă de situaţia în care nu avem de-a face cu o investiţie pasivă sau prin micşorarea capacităţii de producţie pot izvorî dacă deţinerea unui pachet minoritar într-o companie concurentă afectează motivaţia companiilor concurente de a se concura în mod efectiv. Pe cale de consecinţă, se crează premisele pentru slăbirea concurenţei pe piaţă şi adoptarea mai degrabă a unei strategii comune de maximizare a profiturilor în companiile concurente.

În practică, cuantificarea efectelor potenţiale unilaterale depinde de evaluarea unui cumul de factori cum ar fi mărimea pachetului minoritar, cota de piaţă a companiei ţintă, gradul de substituibilitate între produsele celor 2 firme, nivelul cererii care este capturat de o companie în cazul în care firma concurentă procedează la o creştere a preţurilor. Probabilitatea apariţiei efectelor unilaterale creşte aşadar odată cu nivelul participaţiei în firme concurente şi cu rata de transfer a clienţilor între cele două firme

concurente. În plus, dacă avem de-a face cu pachete minoritare încrucişate, efectele unilaterale preconizate vor fi semnificativ mai mari.

Pe pieţele oligopolistice, investiţiile pasive, în special dacă sunt reciproce (acţionariat încrucişat) pot facilita la fel de bine şi înţelegerea expresă sau

147tacită pe piaţă a companiilor pe piaţă deoarece crează premisele pentru scurgerea şi transferul de informaţii sensibile privind preţurile, costurile, strategii de acţiune şi alte decizii cheie între companiile concurente.

Cu toate acestea, experienţa autorităţilor de concurenţă cu privire la aplicarea regulilor privind practici anticoncurenţiale în cazul achiziţionării de pachete minoritare care nu conferă investitorului posibilitatea exercitării controlului asupra agentului economic achiziţionat (investiţii pasive)

148este limitată tocmai datorită dificultăţilor de a dovedi înţelegerea aticoncurenţială sau puterea de piaţă substanţială şi comportamentul unilateral ilicit.

Un exemplu de incidenţă a investiţiilor pasive asupra art.82 din Tratatul CE îl constituie cazul

149Warner-Lambert-Gilette , în care CE a considerat că achiziţionarea de către compania dominantă Gilette a unui pachet de acţiuni de 22% într-o companie concurentă, în condiţiile în care nu conferea investitorului posibilitatea de a exercita un oarecare control asupra companiei ţintă constituie un abuz de poziţie dominantă şi a impus Gilette să vândă pachetul de acţiuni minoritar pentru remedierea concurenţei pe piaţă. CE a demonstrat în acest caz că legătura structurală dintre firmele concurente a contribuit la o schimbare semnificativă a structurii pieţei şi ca această schimbare ar putea restricţiona concurenţa pe piaţă. În plus, comportamentul comercial al Warner-Lambert, firma rivală, ar fi fost în mod clar influenţat de legătura structurală care s-ar fi creat între cele două companii concurente în condiţiile în care compania Gillette era lider de piaţă.

Concluzia pe care o putem trage este că indiferent de instrumentele pe care le au la îndemână, autorităţile de concurenţă pentru prevenirea sau

146 Cazul 142 şi 156/84 British-American Tobacco Company Ltd şi R.J. Reynolds Industries Inc. vs. CE, [1986] ECR 1899. 147 Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, “The Economics of Tacit Collusion”, 2003, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.148 A se consulta Sumarul dezbaterilor din cadrul mesei rotunde pe această temă care s-a desfăşurat în febraurie, 2008, în cadrul reuniunilor Grupului de Lucru

3 privind Cooperarea şi Aplicarea regulilor de concurenţă din cadrul Comitetului de Concurenţă OCDE – DAF/COMP/WP3/M(2008)1/ANN4.149 Decizia CE în cazul 93/252 Warner-Lambert/Gilette, Monitorul Oficial L116/21.

67

In this respect, both EC and European Court of 150Justice have recognized that the acquisition of

one company of a minority shareholding in its rival may become, under certain circumstances, relevant for establishing an infringement of article 81 or 82 or the EC Treaty but it may not constitute in itself a conduct restricting competition.

Nevertheless, in the Philip Morris case, the European Court of Justice retained EC judgment according to which the acquisition by Philip Morris of a minority stake in one of its competitors, Rothmans does not contravene either article 81 or article 82 of the EC Treaty.

Passive investments among competitors may cause anticompetitive effects in oligopolistic markets where there are only a small number of significant players and the chance of a potential competitor to enter the market is less likely to occur. In such markets, the magnitude of the anticompetitive effects of the passive investment may increase more in the presence of interlocking directorates.

The unilateral effects of the passive investments which may take the form either of prices going up relative to the case without passive investment or a decrease of the output may arise where such links negatively impacts the incentives of the rival companies to effectively compete against each other. As a result, the companies may be bolstered to compete less vigorously and to adopt conduct oriented towards a joint profit-maximization strategy.

In practice, the magnitude of these unilateral effects depends on the evaluation of a mix of factors such as the size of size of the minority interest, the market share of the target company, the degree of substitutability between the products of both companies, the level of the demand that may be captured by one company in case its competitor decides to an increase of the price. The likelihood of the unilateral effects increases therefore with the level of the ownerships in competing firms and with the diversion ratio between the acquiring firm and the target. Moreover, in case of cross-ownership of minority

shareholdings in rival companies, the anticipated unilateral effects will increase further.

In oligopolisitic markets, the passive investments, especially if they are reciprocal may facilitate as

151well tacit or explicit collusion in the market. This refers to the scenario in which the leakage and the exchange of sensitive information on prices, costs, future strategies and other key decisions among competitors is an imminent threat.

However, the experience of the competition authorities with respect to the application of the rules on restrictive agreements and abuse of dominance to cases involving passive investments

152is limited . This is due, in particular, to the standard of proof required for establishing such infringements, i.e finding evidence to prove the existence of an agreement or the substantial market power and the unlawful unilateral conduct.

An example where a passive investment was brought under article 82 of the EC Treaty is the

153Warner –Lambert/Gillette case . In this particular case, EC ascertained that the acquisition by the dominant company Gillette of a minority stake of 22% in its rival, although not conferring to his owner the possibility to exercise some sort of control over its rival constitutes an abuse of dominant position. In order to restore competition on the market, the dominant company Gillette was required to sell the minority participation it held in its rival. EC showed in this case that the structural link between the rival companies significantly altered the market structure relative to the situation when no such links were in place and that this occurrence would restrain competition on the market. Moreover, taking into account that Gillette was a market leader, the commercial behaviour of Warner-Lambert, the rival company would have been for sure influenced by the structural link that would have been created between the competing companies.

The conclusion which can be drawn is that partial shareholdings among competitors are not in themselves able to restrict competition but nevertheless they may have a clear potential for

150 Cases 142 and 156/84 British-American Tobacco Company Ltd & R.J. Reynolds Industries Inc. vs. CE, [1986] ECR 1899.151 Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, “The Economics of Tacit Collusion”, 2003, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.152 See executive summary of the 2008 February Roundtable on „Antitrust issues involving minority shareholdings and interlocking directorate”, WP3 on

Cooperation and enforcement of the OECD Competition Committee – DAF/COMP/WP3/M(2008)1/ANN4.153 EC decision in the case 93/252 Warner-Lambert/Gilette, Official Journal L116/21

68

combaterea posibilelor efecte anticoncurenţiale ale investiţiilor financiare pasive în companii concurente sau neconcurente, realizarea de investiţii financiare pasive în alte companii nu constituie în sine un comportament capabil să restricţioneze concurenţa însă nici nu trebuie neglijat potenţialul impact anticoncurenţial pe care-l pot avea în analizarea cazurilor de concentrări economice sau de practici anticoncurenţiale de către autorităţile de

154concurenţă . În majoritatea cazurilor, problemele de concurenţă pe care le crează legăturile structurale dintre companii pot fi soluţionate cu succes pe baza de angajamente structurale, după cum am arătat pe parcursul lucrării.

Areeda P. and Turner D.F. (1980): “Antitrust Law”.

Caronna F. (2004): “Article 81 as a Tool for Controlling Minority Cross-Shareholdings Between Competitors”, in European Law Review, Vol. 29, pp. 485-500.

Charléty P., Fagar M-C. and Souam S. (2007): “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, available at http://ssrn.com.

Ezrachi A. and Gilo D. (2006): “EC Competition Law and the Regulation of Passive Investments Among Competitors”, in Oxford Journal of Legal Studies, Vol. 26, pp. 327-349;

Gilo D.(2000): “The Anticompetitive Effects of Passive Investment”, in Michigan Law Review, Vol. 99,. No. 1, pp. 1-47;

Gilo D., Moshe Y. and Spiegel Y. (2005): “Partial Ownership and Tacit Collusion”, The Erwin Schrödinger International Institute for Mathematical Physics, Vienna, Preprint ESI 1619;

Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, (2003): “The Economics of Tacit Collusion”, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.

Motta M. (2004): “Competition Policy, Theory and Practice”, Cambridge University Press.

* * * (2003): “Minority Shareholdings”, CRA International, Competition Memo.

* * * (2007): “Antitrust Law Developments”, ABA Section of Antitrust Law, 6th edition.

Bibliografie

154 A se consulta Charléty P., Fagar M-C. and Souam S., “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, February 15, 2007 – disponibil pe website-ul http://ssrn.com.

69

anticompetitive effects. Therefore, competition 155authorities are called to be vigilant and not to

underestimate their potential anticompetitive impact irrespective of the type of regulatory instruments involved (merger control, restrictive agreements and abuse of dominant position). Usually, the competition concerns raised by minority shareholders or/and interlocking directorates among competitors can be safely solved by structural remedies, as showed throughout the paper.

Areeda P. and Turner D.F. (1980): “Antitrust Law”.

Caronna F. (2004): “Article 81 as a Tool for Controlling Minority Cross-Shareholdings Between Competitors”, in European Law Review, Vol. 29, pp. 485-500.

Charléty P., Fagar M-C. and Souam S. (2007): “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, available at http://ssrn.com.

Ezrachi A. and Gilo D. (2006): “EC Competition Law and the Regulation of Passive Investments Among Competitors”, in Oxford Journal of Legal Studies, Vol. 26, pp. 327-349.

Gilo D.(2000): “The Anticompetitive Effects of Passive Investment”, in Michigan Law Review, Vol. 99,. No. 1, pp. 1-47.

Gilo D., Moshe Y. and Spiegel Y. (2005): “Partial Ownership and Tacit Collusion”, The Erwin Schrödinger International Institute for Mathematical Physics, Vienna, Preprint ESI 1619.

Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, (2003): “The Economics of Tacit Collusion”, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.

Motta M. (2004): “Competition Policy, Theory and Practice”, Cambridge University Press.

* * * (2003): “Minority Shareholdings”, CRA International, Competition Memo.

* * * (2007): “Antitrust Law Developments”, ABA Section of Antitrust Law, 6th edition.

Bibliography

155 See Charléty P., Fagar M-C. and Souam S., “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, February 15, 2007 – available on http://ssrn.com.

68

combaterea posibilelor efecte anticoncurenţiale ale investiţiilor financiare pasive în companii concurente sau neconcurente, realizarea de investiţii financiare pasive în alte companii nu constituie în sine un comportament capabil să restricţioneze concurenţa însă nici nu trebuie neglijat potenţialul impact anticoncurenţial pe care-l pot avea în analizarea cazurilor de concentrări economice sau de practici anticoncurenţiale de către autorităţile de

154concurenţă . În majoritatea cazurilor, problemele de concurenţă pe care le crează legăturile structurale dintre companii pot fi soluţionate cu succes pe baza de angajamente structurale, după cum am arătat pe parcursul lucrării.

Areeda P. and Turner D.F. (1980): “Antitrust Law”.

Caronna F. (2004): “Article 81 as a Tool for Controlling Minority Cross-Shareholdings Between Competitors”, in European Law Review, Vol. 29, pp. 485-500.

Charléty P., Fagar M-C. and Souam S. (2007): “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, available at http://ssrn.com.

Ezrachi A. and Gilo D. (2006): “EC Competition Law and the Regulation of Passive Investments Among Competitors”, in Oxford Journal of Legal Studies, Vol. 26, pp. 327-349;

Gilo D.(2000): “The Anticompetitive Effects of Passive Investment”, in Michigan Law Review, Vol. 99,. No. 1, pp. 1-47;

Gilo D., Moshe Y. and Spiegel Y. (2005): “Partial Ownership and Tacit Collusion”, The Erwin Schrödinger International Institute for Mathematical Physics, Vienna, Preprint ESI 1619;

Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, (2003): “The Economics of Tacit Collusion”, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.

Motta M. (2004): “Competition Policy, Theory and Practice”, Cambridge University Press.

* * * (2003): “Minority Shareholdings”, CRA International, Competition Memo.

* * * (2007): “Antitrust Law Developments”, ABA Section of Antitrust Law, 6th edition.

Bibliografie

154 A se consulta Charléty P., Fagar M-C. and Souam S., “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, February 15, 2007 – disponibil pe website-ul http://ssrn.com.

69

anticompetitive effects. Therefore, competition 155authorities are called to be vigilant and not to

underestimate their potential anticompetitive impact irrespective of the type of regulatory instruments involved (merger control, restrictive agreements and abuse of dominant position). Usually, the competition concerns raised by minority shareholders or/and interlocking directorates among competitors can be safely solved by structural remedies, as showed throughout the paper.

Areeda P. and Turner D.F. (1980): “Antitrust Law”.

Caronna F. (2004): “Article 81 as a Tool for Controlling Minority Cross-Shareholdings Between Competitors”, in European Law Review, Vol. 29, pp. 485-500.

Charléty P., Fagar M-C. and Souam S. (2007): “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, available at http://ssrn.com.

Ezrachi A. and Gilo D. (2006): “EC Competition Law and the Regulation of Passive Investments Among Competitors”, in Oxford Journal of Legal Studies, Vol. 26, pp. 327-349.

Gilo D.(2000): “The Anticompetitive Effects of Passive Investment”, in Michigan Law Review, Vol. 99,. No. 1, pp. 1-47.

Gilo D., Moshe Y. and Spiegel Y. (2005): “Partial Ownership and Tacit Collusion”, The Erwin Schrödinger International Institute for Mathematical Physics, Vienna, Preprint ESI 1619.

Ivaldi, Jullien, Rey, Seabright and Tirole, (2003): “The Economics of Tacit Collusion”, Final Report For DG Competition, IDEI Toulouse.

Motta M. (2004): “Competition Policy, Theory and Practice”, Cambridge University Press.

* * * (2003): “Minority Shareholdings”, CRA International, Competition Memo.

* * * (2007): “Antitrust Law Developments”, ABA Section of Antitrust Law, 6th edition.

Bibliography

155 See Charléty P., Fagar M-C. and Souam S., “Incentives for Partial Acquisitions and Real Market Concentration”, February 15, 2007 – available on http://ssrn.com.

70

Din punct de vedere al evoluţiei reglementărilor privind concurenţa în plan internaţional, SUA este liderul de grup, primul care a creat şi implementat legi în acest domeniu. O politică publică în domeniul concurenţei a apărut în SUA la sfârşitul secolului al XIX-lea, ca reacţie la concentrările economice existente în economia americană. Alături de Legea Sherman din 1890, legislaţia fundamentală pe care se bazează politica antitrust constă în Legea Clayton şi Legea Comisiei Federale a Comerţului (Federal Trade Commission – FTC) din 1914 precum şi Legea Robinson-Patman din

1571936 . Anii '60 sunt consideraţi a fi perioada unui activism extrem al politicii SUA în domeniul concurenţei. Este perioada în care concentrările pe orizontală care au ca efect obţinerea de economii de scală sunt blocate tocmai din acest motiv, pentru a nu elimina de pe piaţă concurenţii mai puţin eficienţi. Începând însă cu jumătatea anilor '70, perspectiva autorităţilor se modifică radical. Una dintre tezele fundamentale ale noii abordări consta în promovarea criteriului eficienţei în evaluarea compatibilităţii practicilor de afaceri cu obiectivele legislaţiei în domeniul concurenţei şi nu în

calificarea acestora ca fiind per se (prin forma lor) anticoncurenţiale. Astfel, o practică de afaceri care poate părea prima facie anticoncurenţială este calificată ca fiind pro-concurenţială dacă are ca efect creşterea eficienţei alocării resurselor în economie şi, în final, creşterea bunăstării

158consumatorilor . În mod concret însă, acest proces de tranziţie nu este însă instantaneu. Dacă criteriul eficienţei este amintit în Liniile directoare în c o n c e n t r ă r i ( M e r g e r G u i d e l i n e s ) a l e Departamentului de Justiţie (DOJ) în 1968, el va fi complet adoptat abia în 1997 prin publicarea unui document comun de către DOJ şi FTC Linii directoare în concentrările pe orizontală (Horizontal Merger Guidelines).

Până după cel de-al Doilea Război Mondial, problematica concurenţei nici nu a fost ridicată cu adevărat în vreun stat european. Cartelurile, considerate în prezent cea mai manifestă şi nocivă formă de comportament anticoncurenţial, erau acceptate, implicit sau explicit, de către statele europene. Germania a fost singurul stat din lume care la începutul secolului XX a recunoscut prin

Rezumat

Din punct de vedere al evoluţiei politicii în domeniul concurenţei în plan internaţional, reglementările în materie de concurenţă au apărut mai întâi în Statele Unite, apoi în Europa. Atât reglementările, cât şi cadrul general al politicii de concurenţă, funcţionează după două modele diferite. Modelul american este în mod esenţial un model investigativ, în care aplicarea are un caracter punitiv şi de descurajare a comportamentelor similare pe viitor. Modelul european al politicii în domeniul concurenţei a fost apreciat a fi un model administrativ, în care sistemul notificării ex ante a posibilelor practici anticoncurenţiale a jucat în mod tradiţional un rol major (ex.: exceptările pe categorii).

Cuvinte-cheie: politică publică în domeniul concurenţei, modelul investigativ, modelul administrativ, aplicarea privată.

POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI – MODELE DE ABORDARE ÎN SUA ŞI UE

156Ana IVAN-ILIESCU

POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI – MODELE DE ABORDARE ÎN SUA ŞI UE

156Ana IVAN-ILIESCU

156 Inspector de concurenţă, Direcţia Industrie şi Energie.

157 Motivaţiile adoptării Legii Sherman au fost preponderent politice, precum aversiunea faţă de puterea economică a „marilor afaceri” şi dorinţa factorului politic de a proteja micile afaceri concurate sau abuzate de către marile trusturi. Cazul Aluminium Company of America (Alcoa), instrumentat de autorităţile antitrust americane în 1945, este sugestiv în acest sens: „nu există o excludere mai eficientă [s.n. – a concurenţilor de către compania în cauză] decât să urmezi progresiv orice nouă oportunitate care apare pe piaţă şi să întâmpini orice nou concurent cu o capacitate de producţie în rezervă la dispoziţia unei organizaţii de mărime mare care dispune de avantajul experienţei, legăturilor de afaceri bine stabilită şi a unui personal de elită”.

158 În această perioadă, investigaţiile unor mari companii, precum American Telephone & Telegraph şi International Business Machine, sunt închise iar atitudinea faţă de înţelegerile pe verticală (producător - distribuitor) şi concentrări (mai ales a celor pe orizontală, între competitori) devine mai favorabilă.

71

Regarding the evolution in international competition rules, US is the country-leader, the first state which created and implemented laws in this area. A public policy in the competition field appeared in the United States at the end of the XIXth century, as a reaction to the proliferation of economic concentrations in the American economy. Besides the Sherman Act of 1890, the core legislation of antitrust policy comprises Clayton Act and Federal Trade Commission Act of 1914 as

161well as the Robinson Patman Act of 1936 . The '60s were considered to be the age of an extreme activism of the US antitrust policy. It is the period when horizontal concentrations that could generate scale economies are blocked mainly because of this, in order not to eliminate from the market the less efficient competitors. Starting with the second half of the '70s, the perspective of the public authorities is radically changed. One of the core thesis of the new doctrine consisted in the promotion of the economic efficiency criteria in the evaluation of the compatibility of business practices with the purpose of competition legislation. Such practices were not qualified per se as

anticompetitive. As a consequence, a business practice that may seem prima facie as anticompetitive is accepted as pre-competitive in the case that it has the effect of an increase in efficiency in the allocation of resources in the economy and, finally, in the welfare of the

162consumers . In practice, this process is not instantaneous. Whether the efficiencies criterion is remembered in the 1968 DOJ Merger Guidelines, it was completely established only in 1997 with the publication of a joint document (DOJ and FTC) Horizontal Merger Guidelines.

Until the Second World War, the competition issues were not raised in any sense in an European country. Cartels, qualified today as the most damaging anticompetitive behaviour, were accepted, openly or not, by the European states. Germany was the only country in the world which, at the beginning of the XXth century, recognised by the commercial law that the promises of cartel members were similar to legitimate contractual obligations (what meant that they were enforceable). The first competition clauses are

THE COMPETITION POLICY – MODELS IN US AND EU APPROACH

159Ana IVAN-ILIESCU

THE COMPETITION POLICY – MODELS IN US AND EU APPROACH

159Ana IVAN-ILIESCU

160Abstract

Regarding the international evolution of the competition policy, regulations in this field appeared first in the United States, then in Europe. Both the regulations and the general framework of the competition policy are functionning by two different models. The American model is essentially a forensic model in which the enforcement has essentially a punitive character and has the function of a deterrent for the future behaviour. The European competition model was qualified as an administrative model where the ex-ante notification of different possible anticompetitive practices has traditionally played a major role (ex.: the block exemptions).

Keywords: public policy in the competition field, forensic model, administrative model, private enforcement.

159 Inspector de concurenţă, Direcţia Industrie şi Energie.

160 Translated into English by Ana Ivan-Iliescu.161

The motivations for the adoption of the Sherman Act were mainly political, such as the aversion against the economic power of big businesses as well as the political willingness to protect the small businesses which were aggressively competed or abused by the trusts. The Aluminium Company of America (Alcoa) case, instrumented by the antitrust authorities in 1945, is relevant in this respect: “we can think of no more effective exclusion than progressively to embrace each new opportunity as it opened and to face every newcomer with new capacity already geared into a great organization, having the advantage of experience, trade connections and the elite of personnel”.

162 In this period, investigations of big companies like American Telephone & Telegraph and International Business Machine are closed and the attitude towards the vertical agreements (producer - distributor) and concentrations (especially the horizontal mergers between competitors) is more favourable.

70

Din punct de vedere al evoluţiei reglementărilor privind concurenţa în plan internaţional, SUA este liderul de grup, primul care a creat şi implementat legi în acest domeniu. O politică publică în domeniul concurenţei a apărut în SUA la sfârşitul secolului al XIX-lea, ca reacţie la concentrările economice existente în economia americană. Alături de Legea Sherman din 1890, legislaţia fundamentală pe care se bazează politica antitrust constă în Legea Clayton şi Legea Comisiei Federale a Comerţului (Federal Trade Commission – FTC) din 1914 precum şi Legea Robinson-Patman din

1571936 . Anii '60 sunt consideraţi a fi perioada unui activism extrem al politicii SUA în domeniul concurenţei. Este perioada în care concentrările pe orizontală care au ca efect obţinerea de economii de scală sunt blocate tocmai din acest motiv, pentru a nu elimina de pe piaţă concurenţii mai puţin eficienţi. Începând însă cu jumătatea anilor '70, perspectiva autorităţilor se modifică radical. Una dintre tezele fundamentale ale noii abordări consta în promovarea criteriului eficienţei în evaluarea compatibilităţii practicilor de afaceri cu obiectivele legislaţiei în domeniul concurenţei şi nu în

calificarea acestora ca fiind per se (prin forma lor) anticoncurenţiale. Astfel, o practică de afaceri care poate părea prima facie anticoncurenţială este calificată ca fiind pro-concurenţială dacă are ca efect creşterea eficienţei alocării resurselor în economie şi, în final, creşterea bunăstării

158consumatorilor . În mod concret însă, acest proces de tranziţie nu este însă instantaneu. Dacă criteriul eficienţei este amintit în Liniile directoare în c o n c e n t r ă r i ( M e r g e r G u i d e l i n e s ) a l e Departamentului de Justiţie (DOJ) în 1968, el va fi complet adoptat abia în 1997 prin publicarea unui document comun de către DOJ şi FTC Linii directoare în concentrările pe orizontală (Horizontal Merger Guidelines).

Până după cel de-al Doilea Război Mondial, problematica concurenţei nici nu a fost ridicată cu adevărat în vreun stat european. Cartelurile, considerate în prezent cea mai manifestă şi nocivă formă de comportament anticoncurenţial, erau acceptate, implicit sau explicit, de către statele europene. Germania a fost singurul stat din lume care la începutul secolului XX a recunoscut prin

Rezumat

Din punct de vedere al evoluţiei politicii în domeniul concurenţei în plan internaţional, reglementările în materie de concurenţă au apărut mai întâi în Statele Unite, apoi în Europa. Atât reglementările, cât şi cadrul general al politicii de concurenţă, funcţionează după două modele diferite. Modelul american este în mod esenţial un model investigativ, în care aplicarea are un caracter punitiv şi de descurajare a comportamentelor similare pe viitor. Modelul european al politicii în domeniul concurenţei a fost apreciat a fi un model administrativ, în care sistemul notificării ex ante a posibilelor practici anticoncurenţiale a jucat în mod tradiţional un rol major (ex.: exceptările pe categorii).

Cuvinte-cheie: politică publică în domeniul concurenţei, modelul investigativ, modelul administrativ, aplicarea privată.

POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI – MODELE DE ABORDARE ÎN SUA ŞI UE

156Ana IVAN-ILIESCU

POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI – MODELE DE ABORDARE ÎN SUA ŞI UE

156Ana IVAN-ILIESCU

156 Inspector de concurenţă, Direcţia Industrie şi Energie.

157 Motivaţiile adoptării Legii Sherman au fost preponderent politice, precum aversiunea faţă de puterea economică a „marilor afaceri” şi dorinţa factorului politic de a proteja micile afaceri concurate sau abuzate de către marile trusturi. Cazul Aluminium Company of America (Alcoa), instrumentat de autorităţile antitrust americane în 1945, este sugestiv în acest sens: „nu există o excludere mai eficientă [s.n. – a concurenţilor de către compania în cauză] decât să urmezi progresiv orice nouă oportunitate care apare pe piaţă şi să întâmpini orice nou concurent cu o capacitate de producţie în rezervă la dispoziţia unei organizaţii de mărime mare care dispune de avantajul experienţei, legăturilor de afaceri bine stabilită şi a unui personal de elită”.

158 În această perioadă, investigaţiile unor mari companii, precum American Telephone & Telegraph şi International Business Machine, sunt închise iar atitudinea faţă de înţelegerile pe verticală (producător - distribuitor) şi concentrări (mai ales a celor pe orizontală, între competitori) devine mai favorabilă.

71

Regarding the evolution in international competition rules, US is the country-leader, the first state which created and implemented laws in this area. A public policy in the competition field appeared in the United States at the end of the XIXth century, as a reaction to the proliferation of economic concentrations in the American economy. Besides the Sherman Act of 1890, the core legislation of antitrust policy comprises Clayton Act and Federal Trade Commission Act of 1914 as

161well as the Robinson Patman Act of 1936 . The '60s were considered to be the age of an extreme activism of the US antitrust policy. It is the period when horizontal concentrations that could generate scale economies are blocked mainly because of this, in order not to eliminate from the market the less efficient competitors. Starting with the second half of the '70s, the perspective of the public authorities is radically changed. One of the core thesis of the new doctrine consisted in the promotion of the economic efficiency criteria in the evaluation of the compatibility of business practices with the purpose of competition legislation. Such practices were not qualified per se as

anticompetitive. As a consequence, a business practice that may seem prima facie as anticompetitive is accepted as pre-competitive in the case that it has the effect of an increase in efficiency in the allocation of resources in the economy and, finally, in the welfare of the

162consumers . In practice, this process is not instantaneous. Whether the efficiencies criterion is remembered in the 1968 DOJ Merger Guidelines, it was completely established only in 1997 with the publication of a joint document (DOJ and FTC) Horizontal Merger Guidelines.

Until the Second World War, the competition issues were not raised in any sense in an European country. Cartels, qualified today as the most damaging anticompetitive behaviour, were accepted, openly or not, by the European states. Germany was the only country in the world which, at the beginning of the XXth century, recognised by the commercial law that the promises of cartel members were similar to legitimate contractual obligations (what meant that they were enforceable). The first competition clauses are

THE COMPETITION POLICY – MODELS IN US AND EU APPROACH

159Ana IVAN-ILIESCU

THE COMPETITION POLICY – MODELS IN US AND EU APPROACH

159Ana IVAN-ILIESCU

160Abstract

Regarding the international evolution of the competition policy, regulations in this field appeared first in the United States, then in Europe. Both the regulations and the general framework of the competition policy are functionning by two different models. The American model is essentially a forensic model in which the enforcement has essentially a punitive character and has the function of a deterrent for the future behaviour. The European competition model was qualified as an administrative model where the ex-ante notification of different possible anticompetitive practices has traditionally played a major role (ex.: the block exemptions).

Keywords: public policy in the competition field, forensic model, administrative model, private enforcement.

159 Inspector de concurenţă, Direcţia Industrie şi Energie.

160 Translated into English by Ana Ivan-Iliescu.161

The motivations for the adoption of the Sherman Act were mainly political, such as the aversion against the economic power of big businesses as well as the political willingness to protect the small businesses which were aggressively competed or abused by the trusts. The Aluminium Company of America (Alcoa) case, instrumented by the antitrust authorities in 1945, is relevant in this respect: “we can think of no more effective exclusion than progressively to embrace each new opportunity as it opened and to face every newcomer with new capacity already geared into a great organization, having the advantage of experience, trade connections and the elite of personnel”.

162 In this period, investigations of big companies like American Telephone & Telegraph and International Business Machine are closed and the attitude towards the vertical agreements (producer - distributor) and concentrations (especially the horizontal mergers between competitors) is more favourable.

72

legislaţia comercială promisiunile membrilor unui cartel ca fiind obligaţii contractuale legitime (ceea ce însemna că acordurile de cartel erau acceptate ca legale). Primele prevederi de natură concurenţială sunt adoptate în spaţiul european prin Tratatul care pune bazele Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), obiectivul vizat fiind cel de a preveni concentrările din acest sector, considerate un factor economic important în declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial. Tratatul de la Roma din 1957, care pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), conţine în mod explicit şi pe larg prevederi referitoare la concurenţă: celebrele articole 85, 86 şi 90 (devenite în 1991 articolele 81, 82 şi 86 din Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht). Dacă comparăm aceste articole cu cele ale Legii Sherman, se poate remarca tendinţa europeană de codificare, prin comparaţie cu caracterul mai vag al textului legii americane (legiuitorul american lăsând curţilor libertatea de interpretare a conceptelor vagi). Realitatea economică şi politică din CEE era însă total diferită de cea a SUA. Comunitatea Economică Europeană era o uniune de 6 state na ţ i ona le cu o pu te rn i că t r ad i ţ i e î n intervenţionismul public, cu o prezenţă majoră a statului în economie sub forma întreprinderilor de stat. Monopolurile, fie ele private sau publice, erau mai curând norma decât excepţia pentru mariile industrii din statele respective, mai ales după experienţa de război. Această realitate economică este cea care determină apariţia, în cazul Europei, a unor obiective majore specifice politicii în domeniul concurenţei faţă de cele existente în SUA. Dezideratul fundamental al autorităţi lor comunitare este cel de creare a unei Pieţe Unice, respectiv al integrării economiilor statelor membre în cadrul unei economii europene, ca principal mijloc de atingere a obiectivelor politici vizate de

163către elitele politice . Iată un motiv puternic care explică de ce legislaţia europeană pune un accent deosebit pe controlul înţelegerilor verticale care pot avea ca efect compartimentarea Pieţei Unice în pieţe naţionale, respectiv pe încurajarea comerţului paralel şi a competiţiei intra-brand (concurenţa între canalele de distribuţie ale aceluiaşi producător de pe pieţe naţionale diferite). În ciuda acestui deziderat de integrare, statele naţionale şi-au păstrat diferite mecanisme indirecte de intervenţie,

mai ales în cazul proceselor de concentrare care implicau marii „campioni naţionali” (firme mari din economia naţională, considerate motoarele

164acesteia, cu un număr mare de angajaţi) .

Modelul federal american este în mod esenţial un model investigativ (forensic model) în sensul în care accentul cade pe aplicarea ex post. O astfel de aplicare are în mod esenţial un caracter punitiv şi de descurajare a comportamentelor similare pe viitor. Ca atribute fundamentale, politica americană în domeniul concurenţei se caracterizează prin:

infracţ ional izarea comportamentului indivizilor: deşi firmele sunt cele care se dedau la diferite practici anticoncurenţiale iar rezultatul acestor practici se regăseşte în final în conturile lor de profit şi pierderi, indivizii sunt în realitate cei care iau decizii. Practicile anticoncurenţiale ale firmelor sunt demarate de către indivizi din conducerea acestor entităţi, care au abilitatea de a modifica comportamentul concurenţial al respectivelor entităţi. În consecinţă, legislaţia americană în domeniul concurenţei îi penalizează şi pe indivizii implicaţi în practici anticoncurenţiale, atât contravenţional, prin amenzi individuale, cât şi penal, prin impunerea de termene de detenţie (începând cu anul 1975, termene care pot ajunge în prezent la 5 ani);

aplicarea privată a legislaţiei în domeniul concurenţei: în SUA, orice parte care este afectată de o practică anticoncurenţială calificată ca ilegală de către o decizie a autorităţilor publice poate demara un proces de obţinere de despăgubiri din partea firmei în cauză. Principiul de calcul al despăgubirilor care pot fi obţinute este că acestea pot fi de trei ori mai mari decât daunele suferite efectiv. Acest principiu se aplică nu numai în cazul marilor companii, care au abilitatea de a demara pe cont propriu un astfel de proces, dar şi de către consumatorii din marele public, firmele de avocatură adjudecându-şi posibilitatea de a le reprezenta automat interesele. Unul dintre factorii care pot explica o astfel de abordare este acela că Oficiul Antitrust – principalul organ al adminstraţiei publice care este însărcinat cu aplicarea

163 Acest obiectiv specific modelului european al politicii în domeniul concurenţei presupunea astfel eliminarea barierelor de diferite naturi – în afara celor comerciale care sunt înlăturate gradual prin uniunea vamală finalizată în 1968 – în calea integrării economiilor naţionale ale statelor membre, de la comportamentul firmelor private (strategii de distribuţie, abuz de poziţie dominantă, carteluri etc.) până la cele ce ţineau de intervenţia statelor membre (ajutorul de stat, menţinerea drepturilor de monopol locale etc.).

164 Chiar şi în 2006, autorităţile spaniole au fost acuzate că au încercat să împiedice preluarea de către compania germană E.ON a firmei spaniole ENDESA în speranţa menţinerii unui control spaniol asupra firmei de utilităţi. Astfel, Comisia Europeană a deschis pe 18 octombrie 2006 procedura de investigare a încălcării de către Spania a articolului 21 din Regulamentul privind fuziunilor (Comunicatul de presă IP/06/1426 al Comisiei Europene) datorită condiţiilor ad hoc impuse de către Autoritatea spaniolă de Reglementare a Sectorului Energetic companiei germane. Din acest punct de vedere, se poate aprecia că unele state naţionale se opun încă libertăţii de concentrare la nivel european în anumite sectoare datorită unor motive pur politice şi sociale, care împiedică eficienţa economică în alocarea resurselor la nivel comunitar. Este poate un factor indirect care a marjat către tendinţa politicii europene de a încuraja rivalitatea între concurenţi – şi o oarecare inerţie în menţinerea structurilor de piaţă – în faţa libertăţii de acţiune a criteriului eficienţei.

73

adopted in the European context by the Treaty establishing the European Coal and Steel Community. The main objectives were to prevent the economic concentrations in this sector, considered to be one of the factors that triggered the Second World War. The Treaty of Rome of 1957, which establishes the European Economic Community, explicitly includes detailed provisions in the competition field such as the well known the 85th, 86th and 90th articles (which became the 81st, 82nd and 86th articles of the Maastricht Treaty establishing the European Union). If we compare these articles with the parallel articles of the Sherman Act, we cannot ignore the European inclination towards codification as opposed to the vagueness of the text of the American act (the American legislator let the Courts to interpret the concepts). The economic and political reality of the European Community was totally different from the American one. The community was a union of 6 national states with a strong tradition in public interventionism, with a major presence of the state in the economy through state companies. Monopolies, whether private or public, were more frequently the norm than the exception for the big industries, especially after the war experience. Such an economic reality determines in the case of Europe the existence of specific objectives in the competition field in comparison with United States. The fundamental goal of Brussels is to create a Single Market, that is, of integrating the economies of the member states in a new European economy, as the main tool of reaching the political ends

165.envisaged by the political elites This is a strong factor that explains why European legislation put a specific accent on the control of vertical agreements w h i c h c o u l d h a v e t h e e f f e c t o f a compartmentalization of the European markets along national borders, supporting the parallel trade and intra-brand competition (the competition between the distribution channels of the same producer on different geographic areas). Despite the objective of integration, the member states have kept different indirect mechanisms of intervention, especially in the case of concentrations that involved the big “national champions” (big firms considered the engine of the national economy,

166with a great number of employees) .

The American model is essentially a forensic model in the sense that its approach is mainly ex post. Such enforcement has essentially a punitive character and has the function of a deterrent for the future behaviour. As fundamental attributes, the US antitrust policy is characterized by:

the criminalization of the individual behaviour: while the firms are the entities that implement the anticompetitive practices and the result of these practices are finally found in their income statement, the individuals take in reality decisions. The anticompetitive practices of the companies are initiated by individuals from the management who have the ability o modify the competitive behaviour of these entities. As a consequence, the American antitrust legislation punishes also the individuals both with personal fines but also with prison terms (starting with 1975, terms that can reach today 5 years); the private enforcement of the competition policy: in United States, any party affected by an anticompetitive practice which is declared illegal by the public authorities may start a process for obtaining damages. The principle is that the compensation is three times bigger than the actual damages (the so called treble damages). Such legal action can be initiated not only by the big companies that can cover the costs of the action but also by the consumers form the public as law firms may assume, through class action, the right to represent them in Court. One of the possible reasons that may explain such an approach is that the Antitrust Office – the main public authority that enforces the competition legislation – is a unit of the Department of Justice (DOJ). Initially, the division benefited from a transfer of competencies and human resources from DOJ and that may explain some of the abovementioned attributes of the enforcement process. Later, the economists took over as the main specialists of the division.

165 This specific objective of the European model of the competition policy demanded the elimination of the different barriers – besides the commercial ones which will be eliminated through the customs union accomplished in 1968 – in the path of the integration of the national economies of the member states. Such barriers comprised the behaviour of the private businesses (distribution strategies, abuse of dominance, cartels on national markets, and so on) and that of public authorities of the member states (state aid, granting monopoly rights, so on).

166 Even in 2006, the Spanish authorities were accused of attempting to prevent the takeover of the Spanish firm ENDESA by the German company E.ON with the desire to maintain the Spanish control of the utility company. European Commission opened on 18th October 2006 the procedure of investigation of the possible breaking by Spain of the article 21st of the Merger Regulation (IP/06/1426 of the European Commission) because of the ad hoc conditions imposed to the Germany Company by the Spanish Energy Sector Regulator. From such a perspective, we can appreciate that certain national states are still opposing the liberty of economic concentration in certain economic sector because of pure political and social reasons. Such reasons may impede the efficient allocation of resources at the Community level. These may be the factors that partially explain the option of the European policy to encourage the rivalry of the producers – and the low speed of the change of the market structures – instead of the liberty of action of the efficiency considerations.

72

legislaţia comercială promisiunile membrilor unui cartel ca fiind obligaţii contractuale legitime (ceea ce însemna că acordurile de cartel erau acceptate ca legale). Primele prevederi de natură concurenţială sunt adoptate în spaţiul european prin Tratatul care pune bazele Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), obiectivul vizat fiind cel de a preveni concentrările din acest sector, considerate un factor economic important în declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial. Tratatul de la Roma din 1957, care pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), conţine în mod explicit şi pe larg prevederi referitoare la concurenţă: celebrele articole 85, 86 şi 90 (devenite în 1991 articolele 81, 82 şi 86 din Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht). Dacă comparăm aceste articole cu cele ale Legii Sherman, se poate remarca tendinţa europeană de codificare, prin comparaţie cu caracterul mai vag al textului legii americane (legiuitorul american lăsând curţilor libertatea de interpretare a conceptelor vagi). Realitatea economică şi politică din CEE era însă total diferită de cea a SUA. Comunitatea Economică Europeană era o uniune de 6 state na ţ i ona le cu o pu te rn i că t r ad i ţ i e î n intervenţionismul public, cu o prezenţă majoră a statului în economie sub forma întreprinderilor de stat. Monopolurile, fie ele private sau publice, erau mai curând norma decât excepţia pentru mariile industrii din statele respective, mai ales după experienţa de război. Această realitate economică este cea care determină apariţia, în cazul Europei, a unor obiective majore specifice politicii în domeniul concurenţei faţă de cele existente în SUA. Dezideratul fundamental al autorităţi lor comunitare este cel de creare a unei Pieţe Unice, respectiv al integrării economiilor statelor membre în cadrul unei economii europene, ca principal mijloc de atingere a obiectivelor politici vizate de

163către elitele politice . Iată un motiv puternic care explică de ce legislaţia europeană pune un accent deosebit pe controlul înţelegerilor verticale care pot avea ca efect compartimentarea Pieţei Unice în pieţe naţionale, respectiv pe încurajarea comerţului paralel şi a competiţiei intra-brand (concurenţa între canalele de distribuţie ale aceluiaşi producător de pe pieţe naţionale diferite). În ciuda acestui deziderat de integrare, statele naţionale şi-au păstrat diferite mecanisme indirecte de intervenţie,

mai ales în cazul proceselor de concentrare care implicau marii „campioni naţionali” (firme mari din economia naţională, considerate motoarele

164acesteia, cu un număr mare de angajaţi) .

Modelul federal american este în mod esenţial un model investigativ (forensic model) în sensul în care accentul cade pe aplicarea ex post. O astfel de aplicare are în mod esenţial un caracter punitiv şi de descurajare a comportamentelor similare pe viitor. Ca atribute fundamentale, politica americană în domeniul concurenţei se caracterizează prin:

infracţ ional izarea comportamentului indivizilor: deşi firmele sunt cele care se dedau la diferite practici anticoncurenţiale iar rezultatul acestor practici se regăseşte în final în conturile lor de profit şi pierderi, indivizii sunt în realitate cei care iau decizii. Practicile anticoncurenţiale ale firmelor sunt demarate de către indivizi din conducerea acestor entităţi, care au abilitatea de a modifica comportamentul concurenţial al respectivelor entităţi. În consecinţă, legislaţia americană în domeniul concurenţei îi penalizează şi pe indivizii implicaţi în practici anticoncurenţiale, atât contravenţional, prin amenzi individuale, cât şi penal, prin impunerea de termene de detenţie (începând cu anul 1975, termene care pot ajunge în prezent la 5 ani);

aplicarea privată a legislaţiei în domeniul concurenţei: în SUA, orice parte care este afectată de o practică anticoncurenţială calificată ca ilegală de către o decizie a autorităţilor publice poate demara un proces de obţinere de despăgubiri din partea firmei în cauză. Principiul de calcul al despăgubirilor care pot fi obţinute este că acestea pot fi de trei ori mai mari decât daunele suferite efectiv. Acest principiu se aplică nu numai în cazul marilor companii, care au abilitatea de a demara pe cont propriu un astfel de proces, dar şi de către consumatorii din marele public, firmele de avocatură adjudecându-şi posibilitatea de a le reprezenta automat interesele. Unul dintre factorii care pot explica o astfel de abordare este acela că Oficiul Antitrust – principalul organ al adminstraţiei publice care este însărcinat cu aplicarea

163 Acest obiectiv specific modelului european al politicii în domeniul concurenţei presupunea astfel eliminarea barierelor de diferite naturi – în afara celor comerciale care sunt înlăturate gradual prin uniunea vamală finalizată în 1968 – în calea integrării economiilor naţionale ale statelor membre, de la comportamentul firmelor private (strategii de distribuţie, abuz de poziţie dominantă, carteluri etc.) până la cele ce ţineau de intervenţia statelor membre (ajutorul de stat, menţinerea drepturilor de monopol locale etc.).

164 Chiar şi în 2006, autorităţile spaniole au fost acuzate că au încercat să împiedice preluarea de către compania germană E.ON a firmei spaniole ENDESA în speranţa menţinerii unui control spaniol asupra firmei de utilităţi. Astfel, Comisia Europeană a deschis pe 18 octombrie 2006 procedura de investigare a încălcării de către Spania a articolului 21 din Regulamentul privind fuziunilor (Comunicatul de presă IP/06/1426 al Comisiei Europene) datorită condiţiilor ad hoc impuse de către Autoritatea spaniolă de Reglementare a Sectorului Energetic companiei germane. Din acest punct de vedere, se poate aprecia că unele state naţionale se opun încă libertăţii de concentrare la nivel european în anumite sectoare datorită unor motive pur politice şi sociale, care împiedică eficienţa economică în alocarea resurselor la nivel comunitar. Este poate un factor indirect care a marjat către tendinţa politicii europene de a încuraja rivalitatea între concurenţi – şi o oarecare inerţie în menţinerea structurilor de piaţă – în faţa libertăţii de acţiune a criteriului eficienţei.

73

adopted in the European context by the Treaty establishing the European Coal and Steel Community. The main objectives were to prevent the economic concentrations in this sector, considered to be one of the factors that triggered the Second World War. The Treaty of Rome of 1957, which establishes the European Economic Community, explicitly includes detailed provisions in the competition field such as the well known the 85th, 86th and 90th articles (which became the 81st, 82nd and 86th articles of the Maastricht Treaty establishing the European Union). If we compare these articles with the parallel articles of the Sherman Act, we cannot ignore the European inclination towards codification as opposed to the vagueness of the text of the American act (the American legislator let the Courts to interpret the concepts). The economic and political reality of the European Community was totally different from the American one. The community was a union of 6 national states with a strong tradition in public interventionism, with a major presence of the state in the economy through state companies. Monopolies, whether private or public, were more frequently the norm than the exception for the big industries, especially after the war experience. Such an economic reality determines in the case of Europe the existence of specific objectives in the competition field in comparison with United States. The fundamental goal of Brussels is to create a Single Market, that is, of integrating the economies of the member states in a new European economy, as the main tool of reaching the political ends

165.envisaged by the political elites This is a strong factor that explains why European legislation put a specific accent on the control of vertical agreements w h i c h c o u l d h a v e t h e e f f e c t o f a compartmentalization of the European markets along national borders, supporting the parallel trade and intra-brand competition (the competition between the distribution channels of the same producer on different geographic areas). Despite the objective of integration, the member states have kept different indirect mechanisms of intervention, especially in the case of concentrations that involved the big “national champions” (big firms considered the engine of the national economy,

166with a great number of employees) .

The American model is essentially a forensic model in the sense that its approach is mainly ex post. Such enforcement has essentially a punitive character and has the function of a deterrent for the future behaviour. As fundamental attributes, the US antitrust policy is characterized by:

the criminalization of the individual behaviour: while the firms are the entities that implement the anticompetitive practices and the result of these practices are finally found in their income statement, the individuals take in reality decisions. The anticompetitive practices of the companies are initiated by individuals from the management who have the ability o modify the competitive behaviour of these entities. As a consequence, the American antitrust legislation punishes also the individuals both with personal fines but also with prison terms (starting with 1975, terms that can reach today 5 years); the private enforcement of the competition policy: in United States, any party affected by an anticompetitive practice which is declared illegal by the public authorities may start a process for obtaining damages. The principle is that the compensation is three times bigger than the actual damages (the so called treble damages). Such legal action can be initiated not only by the big companies that can cover the costs of the action but also by the consumers form the public as law firms may assume, through class action, the right to represent them in Court. One of the possible reasons that may explain such an approach is that the Antitrust Office – the main public authority that enforces the competition legislation – is a unit of the Department of Justice (DOJ). Initially, the division benefited from a transfer of competencies and human resources from DOJ and that may explain some of the abovementioned attributes of the enforcement process. Later, the economists took over as the main specialists of the division.

165 This specific objective of the European model of the competition policy demanded the elimination of the different barriers – besides the commercial ones which will be eliminated through the customs union accomplished in 1968 – in the path of the integration of the national economies of the member states. Such barriers comprised the behaviour of the private businesses (distribution strategies, abuse of dominance, cartels on national markets, and so on) and that of public authorities of the member states (state aid, granting monopoly rights, so on).

166 Even in 2006, the Spanish authorities were accused of attempting to prevent the takeover of the Spanish firm ENDESA by the German company E.ON with the desire to maintain the Spanish control of the utility company. European Commission opened on 18th October 2006 the procedure of investigation of the possible breaking by Spain of the article 21st of the Merger Regulation (IP/06/1426 of the European Commission) because of the ad hoc conditions imposed to the Germany Company by the Spanish Energy Sector Regulator. From such a perspective, we can appreciate that certain national states are still opposing the liberty of economic concentration in certain economic sector because of pure political and social reasons. Such reasons may impede the efficient allocation of resources at the Community level. These may be the factors that partially explain the option of the European policy to encourage the rivalry of the producers – and the low speed of the change of the market structures – instead of the liberty of action of the efficiency considerations.

74

legislaţiei în domeniul concurenţei – este o divizie în cadrul Departamentului de Justiţie (DOJ). Iniţial, divizia a beneficiat de un transfer semnificativ de competenţe şi resurse umane din partea DOJ, fapt care a explicat poate şi unele dintre caracteristicile amintite ale procesului de aplicare. Ulterior însă, economiştii au luat locul juriştilor ca majoritate a angajaţilor diviziei.

S p r e d e o s e b i r e d e i n f r a c ţ i o n a l i z a r e a comportamentului individual de către legislaţia americană, prevederile cadrului legal al concurenţei în Uniunea Europeană se aplică doar firmelor. Acest lucru se traduce prin faptul că indivizii, respectiv factorii de decizie în companiile implicate în practici anticoncurenţiale, nu au o expunere legală. Deşi la nivelul autorităţilor centrale ale Uniunii Europene, se încearcă o reevaluare a acestor prevederi în sensul infracţionalizării, după modelul american, a acţiunilor indivizilor, obstacolele în această direcţie nu sunt simple. Una dintre cele mai importante bariere ar fi aceea că dreptul penal este, la nivelul Uniunii Europene, naţional, respectiv este codificat şi aplicat la nivelul fiecărui stat membru. Integrarea europeană pe dimensiunea justiţiei şi afacerilor interne (al treilea pilon al Uniunii Europene), deşi demarată, se rezumă deocamdată la cooperarea judiciară şi în acţiunile operative ale poliţiei. Impunerea de către autorităţile europene în domeniul concurenţei – în capacitatea lor de organ de anchetă, de judecată şi de aplicare a legii – a unor sancţiuni penale asupra unor indivizi cetăţeni ai unui stat membru ar însemna necesitatea unei integrări mai mari pe această dimensiune, multe state membre nefiind pregătite, cel puţin până acum, pentru acest pas. Cu toate acestea, există iniţiative semnificative la nivelul statelor membre în direcţia infracţionalizării acţiunilor indivizilor, fapt posibil datorită atât concordanţei cu dreptul penal naţional cât şi a principiului subsidiarităţii implementat pe larg prin Regulamentul nr. 1 / 2003 în politica în domeniul concurenţei. Irlanda şi Marea Britanie – poate şi datorită unor elemente comune cu tradiţia legală în SUA – sunt ţări care au realizat paşi concreţi în această direcţie, dincolo de ceea ce s-a realizat la nivel comunitar.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte natura sa, modelul european al politicii în domeniul concurenţei a fost apreciat a fi un „model administrativ / birocratic”, în care sistemul notificării ex ante a diferitelor practici posibil anticoncurenţiale a jucat în mod tradiţional un rol major. Unul dintre exemplele aduse de către literatura de specialitate sunt instrumentul numit „exceptările pe categorii” (block exemptions), utilizat pe larg de către autorităţile europene. Pornind de la experienţa dobândită cu investigarea anumitor cazuri individuale care se încadrează în aceeaşi categorie de practici, Comisia Europeană a adoptat exceptări pe categorii pentru a evita anchetele ulterioare în acelaşi tip de practică. După cum afirmă unii analişti, exceptările pe categorii sunt „expresia tradiţiei continentale a codificării”. Notificările sunt realizate de către firmele implicate în acorduri sau practici care ar putea fi calificate în anumite condiţii ca anticoncurenţiale. Ele „notifică” Comisia Europeană asupra acordului sau practicii în cauză, obţinând din partea acesteia permisiunea de a continua. Comisia poate exprima non-opoziţia faţă de acordul sau practica în cauză (negative clearance), poate solicita modificarea anumitor clauze sau practici sau poate declara practica sau acordul ca fiind incompatibile cu concurenţa. Autorităţile americane în domeniul concurenţei par a fi împrumutat la rândul lor în mod limitat acest mecanism european, prin acordarea aşa-numitelor „imunităţi antitrust” în anumite sectoare considerate ca ridicând probleme delicate din punctul de vedere al concurenţei, precum sectorul transporturilor aeriene. Un acord care primeşte o astfel de imunitate nu va fi ulterior, atât timp cât se încadrează în spiritul celui aprobat de către autorităţi, anchetat.

Unul dintre paradoxurile sancţiunilor specifice legislaţie în domeniul concurenţei este faptul că amenzile aplicate de către autorităţi companiilor pot sau nu să îşi atingă ţinta, respectiv cea de penalizare pe de o parte şi de descurajare de cealaltă parte. În cazul Uniunii Europene, amenda maximă care poate fi aplicată unei companii este de 10% din cifra de afaceri a ultimului an (înaintea luării deciziei de către autorităţi) la care, după 1 mai 2004, se pot adăuga amenzi cominatorii (zilnice) de 5% din cifra de afaceri. Termenul de prescripţie al

75

By opposition with the criminalization of the individual behaviour in the American antitrust legislation, the competition policy of the European Union deals only with firms (undertakings). Such an approach means that the individual decision makers in companies are not exposed for the anticompetitive practices. Even if European authorities attempt lately to re-evaluate such an approach and adopt the American approach, the obstacles in this direction are not small. One of the main barriers is that, in the European Union, the penal law is still national. It is codified and enforced by each member state. The European integration in the justice and internal affairs dimension (the third pillar of the union), even if already started, is reduced to the judicial cooperation and the operative actins of police. A decision of the European authorities to award – in their capacity of investigation, deliberation and enforcement – penal sanctions against individual citizens of a member state would suppose a deeper integration in this dimension and a number of European countries aren't prepared for such a step. However, there are a number of significant initiatives at the national level towards implementing the principle of criminalization of individuals involved in anticompetitive practices. Such a trend is favoured by the overlap of competition and penal law as well as the implementation of the subsidiarity principle in the competition enforcement as a result of the Regulation 1 on 2003. Countries like Ireland and Great Britain – maybe because of common legal traditions with USA – have already made steps in this direction, besides the accomplishments at the European level.

On the other hand, the European competition model was qualified as an “administrative / bureaucratic model” where the ex ante notification of different possible anticompetitive practices has traditionally played a major role. One of the significant examples in this respect is the tool of block exemptions, frequently employed by the European authorities. Starting with their experience in investigating individual cases that belong to the same category of practices, the European Commission later adopts block exemptions in order to avoid investigation in the same category. According to certain analysts' evaluation, the block exemptions are the “continental expression of codification”. Notifications are realized by the companies that are involved in agreements or practices that can be qualified as sensible from the point of view of competition. They notify the European Commission of the agreement or practice and solicit the permission to continue it. The Commission may express its nonopposition (through negative clearance), may impose a modification of certain clauses or declare that the agreement or practice is incompatible with the competition. The American antitrust authorities seem to selectively borrow this tool from the European policy by granting so called antitrust immunity to certain agreements in specific economic sectors with competition issues, like airlines. An agreement that receives such immunity won't be investigated as long as it remains in the spirit of the accepted practices.

One of the possible paradoxes in the enforcement of the competition policy is the fact that the penalties and fines awarded by competition authorities may or may not reach their function, penalization on the one hand and deterrent on the other hand. In the case of the European Union, the maximum fine that can be awarded to an individual company is 10%% of its turnover in the last fiscal year (which precedes the decision of the Commission) and, after 1st of may 2004, it can be complemented by a daily fine of 5%% of the daily average turnover. The prescription of an anticompetitive practice occurs after 5 years from the moment of its end.

74

legislaţiei în domeniul concurenţei – este o divizie în cadrul Departamentului de Justiţie (DOJ). Iniţial, divizia a beneficiat de un transfer semnificativ de competenţe şi resurse umane din partea DOJ, fapt care a explicat poate şi unele dintre caracteristicile amintite ale procesului de aplicare. Ulterior însă, economiştii au luat locul juriştilor ca majoritate a angajaţilor diviziei.

S p r e d e o s e b i r e d e i n f r a c ţ i o n a l i z a r e a comportamentului individual de către legislaţia americană, prevederile cadrului legal al concurenţei în Uniunea Europeană se aplică doar firmelor. Acest lucru se traduce prin faptul că indivizii, respectiv factorii de decizie în companiile implicate în practici anticoncurenţiale, nu au o expunere legală. Deşi la nivelul autorităţilor centrale ale Uniunii Europene, se încearcă o reevaluare a acestor prevederi în sensul infracţionalizării, după modelul american, a acţiunilor indivizilor, obstacolele în această direcţie nu sunt simple. Una dintre cele mai importante bariere ar fi aceea că dreptul penal este, la nivelul Uniunii Europene, naţional, respectiv este codificat şi aplicat la nivelul fiecărui stat membru. Integrarea europeană pe dimensiunea justiţiei şi afacerilor interne (al treilea pilon al Uniunii Europene), deşi demarată, se rezumă deocamdată la cooperarea judiciară şi în acţiunile operative ale poliţiei. Impunerea de către autorităţile europene în domeniul concurenţei – în capacitatea lor de organ de anchetă, de judecată şi de aplicare a legii – a unor sancţiuni penale asupra unor indivizi cetăţeni ai unui stat membru ar însemna necesitatea unei integrări mai mari pe această dimensiune, multe state membre nefiind pregătite, cel puţin până acum, pentru acest pas. Cu toate acestea, există iniţiative semnificative la nivelul statelor membre în direcţia infracţionalizării acţiunilor indivizilor, fapt posibil datorită atât concordanţei cu dreptul penal naţional cât şi a principiului subsidiarităţii implementat pe larg prin Regulamentul nr. 1 / 2003 în politica în domeniul concurenţei. Irlanda şi Marea Britanie – poate şi datorită unor elemente comune cu tradiţia legală în SUA – sunt ţări care au realizat paşi concreţi în această direcţie, dincolo de ceea ce s-a realizat la nivel comunitar.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte natura sa, modelul european al politicii în domeniul concurenţei a fost apreciat a fi un „model administrativ / birocratic”, în care sistemul notificării ex ante a diferitelor practici posibil anticoncurenţiale a jucat în mod tradiţional un rol major. Unul dintre exemplele aduse de către literatura de specialitate sunt instrumentul numit „exceptările pe categorii” (block exemptions), utilizat pe larg de către autorităţile europene. Pornind de la experienţa dobândită cu investigarea anumitor cazuri individuale care se încadrează în aceeaşi categorie de practici, Comisia Europeană a adoptat exceptări pe categorii pentru a evita anchetele ulterioare în acelaşi tip de practică. După cum afirmă unii analişti, exceptările pe categorii sunt „expresia tradiţiei continentale a codificării”. Notificările sunt realizate de către firmele implicate în acorduri sau practici care ar putea fi calificate în anumite condiţii ca anticoncurenţiale. Ele „notifică” Comisia Europeană asupra acordului sau practicii în cauză, obţinând din partea acesteia permisiunea de a continua. Comisia poate exprima non-opoziţia faţă de acordul sau practica în cauză (negative clearance), poate solicita modificarea anumitor clauze sau practici sau poate declara practica sau acordul ca fiind incompatibile cu concurenţa. Autorităţile americane în domeniul concurenţei par a fi împrumutat la rândul lor în mod limitat acest mecanism european, prin acordarea aşa-numitelor „imunităţi antitrust” în anumite sectoare considerate ca ridicând probleme delicate din punctul de vedere al concurenţei, precum sectorul transporturilor aeriene. Un acord care primeşte o astfel de imunitate nu va fi ulterior, atât timp cât se încadrează în spiritul celui aprobat de către autorităţi, anchetat.

Unul dintre paradoxurile sancţiunilor specifice legislaţie în domeniul concurenţei este faptul că amenzile aplicate de către autorităţi companiilor pot sau nu să îşi atingă ţinta, respectiv cea de penalizare pe de o parte şi de descurajare de cealaltă parte. În cazul Uniunii Europene, amenda maximă care poate fi aplicată unei companii este de 10% din cifra de afaceri a ultimului an (înaintea luării deciziei de către autorităţi) la care, după 1 mai 2004, se pot adăuga amenzi cominatorii (zilnice) de 5% din cifra de afaceri. Termenul de prescripţie al

75

By opposition with the criminalization of the individual behaviour in the American antitrust legislation, the competition policy of the European Union deals only with firms (undertakings). Such an approach means that the individual decision makers in companies are not exposed for the anticompetitive practices. Even if European authorities attempt lately to re-evaluate such an approach and adopt the American approach, the obstacles in this direction are not small. One of the main barriers is that, in the European Union, the penal law is still national. It is codified and enforced by each member state. The European integration in the justice and internal affairs dimension (the third pillar of the union), even if already started, is reduced to the judicial cooperation and the operative actins of police. A decision of the European authorities to award – in their capacity of investigation, deliberation and enforcement – penal sanctions against individual citizens of a member state would suppose a deeper integration in this dimension and a number of European countries aren't prepared for such a step. However, there are a number of significant initiatives at the national level towards implementing the principle of criminalization of individuals involved in anticompetitive practices. Such a trend is favoured by the overlap of competition and penal law as well as the implementation of the subsidiarity principle in the competition enforcement as a result of the Regulation 1 on 2003. Countries like Ireland and Great Britain – maybe because of common legal traditions with USA – have already made steps in this direction, besides the accomplishments at the European level.

On the other hand, the European competition model was qualified as an “administrative / bureaucratic model” where the ex ante notification of different possible anticompetitive practices has traditionally played a major role. One of the significant examples in this respect is the tool of block exemptions, frequently employed by the European authorities. Starting with their experience in investigating individual cases that belong to the same category of practices, the European Commission later adopts block exemptions in order to avoid investigation in the same category. According to certain analysts' evaluation, the block exemptions are the “continental expression of codification”. Notifications are realized by the companies that are involved in agreements or practices that can be qualified as sensible from the point of view of competition. They notify the European Commission of the agreement or practice and solicit the permission to continue it. The Commission may express its nonopposition (through negative clearance), may impose a modification of certain clauses or declare that the agreement or practice is incompatible with the competition. The American antitrust authorities seem to selectively borrow this tool from the European policy by granting so called antitrust immunity to certain agreements in specific economic sectors with competition issues, like airlines. An agreement that receives such immunity won't be investigated as long as it remains in the spirit of the accepted practices.

One of the possible paradoxes in the enforcement of the competition policy is the fact that the penalties and fines awarded by competition authorities may or may not reach their function, penalization on the one hand and deterrent on the other hand. In the case of the European Union, the maximum fine that can be awarded to an individual company is 10%% of its turnover in the last fiscal year (which precedes the decision of the Commission) and, after 1st of may 2004, it can be complemented by a daily fine of 5%% of the daily average turnover. The prescription of an anticompetitive practice occurs after 5 years from the moment of its end.

76

unei practici anticoncurenţiale este de 5 ani din momentul încetării ei. Dacă ea operează pentru o perioadă mai mare, constituie o circumstanţă agravantă. Ce înseamnă o amendă de 10% din cifra de afaceri a ultimului an în condiţiile în care practica anticoncurenţială a avut ca efect o creştere a preţului cu 5% în ultimii 5 ani? Se poate spune că amenda nici măcar nu a acoperit câştigul înregistrat de către firmă. Iar în cazul în care cartelul a fost descoperit încă din primul an, dacă amenda depăşeşte valoarea câştigului realizat de către firmă, această pierdere din partea firmei poate fi uşor recuperată printr-o creştere de preţ în viitor. Consumatorul este deci cel asupra căruia este transmisă amenda. Singurul efect descurajant este cel care apare în cazul companiilor de tip conglomerat, acolo unde existenţa unei practici anticoncurenţiale la nivel de divizie de produs poate avea ca efect o amendă care este calculată la nivelul întregii entităţi, ceea ce înseamnă că cu cât divizia respectivă este mai mică ca pondere în cifra de afaceri a grupului cu atât întregul grup va fi sancţionat mai aspru prin amenda în cauză. În acest caz, amenda poate uşor să depăşească facil

167câştigurile obţinute prin practica în cauză . Efectele posibile pot fi:

conglomeratele prezente şi în industrii oligopoliste, cu antecendente în operarea unor acorduri de tip cartel, vor avea motivaţia de a se încorpora divizia respectivă într-o nouă entitate (pentru a nu mai avea efecte asupra celorlalte divizii);

generalizarea practicii la nivelul întregului grup (pentru ca fiecare divizie să obţină o creştere a câştigurilor);

implementarea unor politici mai consistente de control al comporta-mentului managerilor de divizie.

Cazul Microsoft este un caz aparte din acest punct de vedere căci reprezintă situaţia în care unei companii i-a fost aplicată o amendă de către Comisia Europeană, pe de o parte, iar pe de altă parte, i-a fost cerută încetarea unei practici considerată ca anticoncurenţială. Compania americană nu a încetat practica în cauză, fapt care i-a atras din partea Comisiei impunerea unor amenzi cominatorii, fapt care nu a avut niciun efect (cel

puţin nu imediat) asupra comportamentului companiei. Microsoft a primit în 2004 o amendă record pentru o companie individuală (497 milioane euro). Pe 10 noiembrie 2005 se adaugă o amendă de 280,5 milioane euro precum şi o amendă de 2 milioane euro / zi pentru neajustarea comportamentului concurenţial (nerenunţarea la practicile anticoncurenţiale) conform deciziei Comisiei iar de la 31 iulie 2006 amenda zilnică creşte la 3 milioane euro / zi. Este primul caz din istoria politicii europene în domeniul concurenţei în care care o companie nu renunţă imediat la o practică anticoncurenţială sancţionată de către autorităţi. Această situaţie este relevantă pentru lipsa vreunui efect de penalizare sau descurajare asupra companiilor care apreciază că efectele renunţării la practica anticoncurenţială sunt mai importante decât plata amenzii.

Problema se pune însă diferit în cazul în care indivizii răspund contravenţional şi penal pentru implicarea lor în practicile anticoncurenţiale ale companiilor pe care le reprezintă. Indiferent de impactul financiar al amenzii asupra situaţiei financiare a companiei, spectrul unei amenzi personale şi a unui termen de detenţie are un alt efect asupra disponibilităţii indivizilor de a coopera sau chiar de a lua iniţiativa de a denunţa o anumită practică. Se poate aprecia că aplicarea unei amenzi care să genereze falimentul companiei în cauză este puţin probabilă, în măsura în care o astfel de acţiune ar putea afecta concurenţa de pe piaţa în cauză (mai ales dacă avem de-a face cu o piaţă oligopolistă, aşa cum sunt cvasi-totalitatea pieţelor pe care se formează cartelurile). Cu toate acestea, au existat mai multe cazuri de carteluri în care companiile sancţionate au solicitat o reducere a amenzii deoarece le-ar afecta echilibrul financiar, dar Comisia Europeană se pare că nu a fost sensibilă la astfel de argumente. Această situaţie este mai relevantă în cazul, evident, al cartelurilor. Cu toate acestea, există şi mecanisme indirecte de pedepsire a practicilor anticoncurenţiale individuale chiar şi pe piaţa europeană, mai ales de natura reputaţiei. Un manager implicat într-un cartel care a fost descoperit şi sancţionat, determinând suportarea unor amenzi semnificative din partea firmei pe care o conduce, poate fi ulterior sancţionat prin boicotarea serviciilor sale pe piaţa forţei de muncă.

167 Un exemplu în acest sens îl constituie cazul cartelului hârtiei fără carbon, amenzile totale acordate de către Comisia Europeană depăşind 310 milioane euro, la o piaţă de circa 850 milioane de euro (1995), tocmai datorită acestui „efect de conglomerare” (amenda reprezintă peste 36% din cifrele de afaceri combinate).

77

The operation of an illegal practice or agreement for a large period constitutes an aggravating clause. What really means 10% of the last year's turnover in the case of an illegal practice that has had the effect of a price increase of 5% in the last 5 years? We can appreciate that the fine does not even cover the profit illegally obtained by the firm. Even in the case that the cartel is discovered and penalized in the first year of its operation, in the case that the fine is bigger than the illegal gains, such a negative balance can easily be covered by the firm by passing it to the final consumer by a future small increase in price. The consumer, in reality, “pays” the fine in the end. The only deterrent appears in the case of conglomerates, where the illegal anticompetitive practice of a division determines a fine which is calculated taking into consideration the turnover of the entire entity. This means that smaller the division involved in illegal practices, bigger the economic effect on the entire conglomerate and, as a consequence, the deterrent. In such a situation,

168the fine will easily overpass the illegal profits . Possible effects are:

the conglomerates active also on oligopoly markets, in case of previous anticompetitive antecedents on those markets, will have the incentive to carve-out or spin-off the division operating on that particular market (in order to avoid the financial spill-over of possible future fines); the generalization of the illegal practice at the level of the entire group (in order for all the divisions to obtain abnormal profits through illegal practices);the implementation of consistent control and monitoring policies of the headquarters in order to avoid the moral hazard of anticompetitive behaviour of second tier managers.

The Microsoft case raised particular challenges from this point of view as it is the situation of a company that, on the one hand, was fined by the European Commission and, on the other hand, ordered to cease a certain business practice (refusal to supply) qualified as illegal by the European legislation. The American company hasn't immediately ceased the

practice and the Commission reacted by imposing daily fines which at their turn hasn't determined a practical reaction (at least in the short term). Microsoft was penalized in 2005 with a record fine for an individual company (497 million euros). On 10th November 2005, it received also a supplementary 280 million euros fine and a daily fine of 2 million euros for not adjusting its business

stpractice. On 31 July 2006, the daily fine reaches 3 million euros. It is the first case in the history of 50 years of European competition policy, according to the knowledge of the author, when a company does not immediately conform to the requests of the public authorities. Such a situation is relevant for the lack of penalizing and deterrent effect of the fines on certain companies that perceive that the effects of adjusting their business practices qualified by competition authorities as anticompetitive are more negative than the fine received.

We can also take into consideration the gap between the law (as expression of political objectives) and the reality (as natural economic phenomena). A law that qualifies gravitation as illegal, for example, cannot be observed by anybody. The behaviour of Microsoft can be explained by two possible arguments: it is more profitable to pay the fine and continue the anticompetitive practice or the decision of the Commission is totally unacceptable by the company (from the point of view of the nature of its business), irrespective of the possible financial and business difficulties the company will face in the end. The effects are different in the case that individuals are legally liable for their involvement in the anticompetitive practices of the companies. Irrespective of the financial impact of the corporate fine on the balance sheet of the company, the spectre of a personal fine or prison sentence has another effect on the willingness of individuals to cooperate with public authorities and take the initiative to reveal a certain illegal practice. We can appreciate that the possibility that a certain fine determine the bankruptcy of the company is very low, as it can gravely alter market structure of the sector (especially in the case of oligopoly markets, where the cartels are usually formed). However, there were certain cases when the fined companies attempted to ask for a reduction of penalties with

168 An example in this case is the carbonless paper cartel which operated in the middle 90s on the European market. The total fines awarded by the Commission were 310 million euros while the entire product market was “only” of 850 million euros (1995), specifically because of the “conglomerate effect” (the total fine represented 36% of the total turnover on the market).

76

unei practici anticoncurenţiale este de 5 ani din momentul încetării ei. Dacă ea operează pentru o perioadă mai mare, constituie o circumstanţă agravantă. Ce înseamnă o amendă de 10% din cifra de afaceri a ultimului an în condiţiile în care practica anticoncurenţială a avut ca efect o creştere a preţului cu 5% în ultimii 5 ani? Se poate spune că amenda nici măcar nu a acoperit câştigul înregistrat de către firmă. Iar în cazul în care cartelul a fost descoperit încă din primul an, dacă amenda depăşeşte valoarea câştigului realizat de către firmă, această pierdere din partea firmei poate fi uşor recuperată printr-o creştere de preţ în viitor. Consumatorul este deci cel asupra căruia este transmisă amenda. Singurul efect descurajant este cel care apare în cazul companiilor de tip conglomerat, acolo unde existenţa unei practici anticoncurenţiale la nivel de divizie de produs poate avea ca efect o amendă care este calculată la nivelul întregii entităţi, ceea ce înseamnă că cu cât divizia respectivă este mai mică ca pondere în cifra de afaceri a grupului cu atât întregul grup va fi sancţionat mai aspru prin amenda în cauză. În acest caz, amenda poate uşor să depăşească facil

167câştigurile obţinute prin practica în cauză . Efectele posibile pot fi:

conglomeratele prezente şi în industrii oligopoliste, cu antecendente în operarea unor acorduri de tip cartel, vor avea motivaţia de a se încorpora divizia respectivă într-o nouă entitate (pentru a nu mai avea efecte asupra celorlalte divizii);

generalizarea practicii la nivelul întregului grup (pentru ca fiecare divizie să obţină o creştere a câştigurilor);

implementarea unor politici mai consistente de control al comporta-mentului managerilor de divizie.

Cazul Microsoft este un caz aparte din acest punct de vedere căci reprezintă situaţia în care unei companii i-a fost aplicată o amendă de către Comisia Europeană, pe de o parte, iar pe de altă parte, i-a fost cerută încetarea unei practici considerată ca anticoncurenţială. Compania americană nu a încetat practica în cauză, fapt care i-a atras din partea Comisiei impunerea unor amenzi cominatorii, fapt care nu a avut niciun efect (cel

puţin nu imediat) asupra comportamentului companiei. Microsoft a primit în 2004 o amendă record pentru o companie individuală (497 milioane euro). Pe 10 noiembrie 2005 se adaugă o amendă de 280,5 milioane euro precum şi o amendă de 2 milioane euro / zi pentru neajustarea comportamentului concurenţial (nerenunţarea la practicile anticoncurenţiale) conform deciziei Comisiei iar de la 31 iulie 2006 amenda zilnică creşte la 3 milioane euro / zi. Este primul caz din istoria politicii europene în domeniul concurenţei în care care o companie nu renunţă imediat la o practică anticoncurenţială sancţionată de către autorităţi. Această situaţie este relevantă pentru lipsa vreunui efect de penalizare sau descurajare asupra companiilor care apreciază că efectele renunţării la practica anticoncurenţială sunt mai importante decât plata amenzii.

Problema se pune însă diferit în cazul în care indivizii răspund contravenţional şi penal pentru implicarea lor în practicile anticoncurenţiale ale companiilor pe care le reprezintă. Indiferent de impactul financiar al amenzii asupra situaţiei financiare a companiei, spectrul unei amenzi personale şi a unui termen de detenţie are un alt efect asupra disponibilităţii indivizilor de a coopera sau chiar de a lua iniţiativa de a denunţa o anumită practică. Se poate aprecia că aplicarea unei amenzi care să genereze falimentul companiei în cauză este puţin probabilă, în măsura în care o astfel de acţiune ar putea afecta concurenţa de pe piaţa în cauză (mai ales dacă avem de-a face cu o piaţă oligopolistă, aşa cum sunt cvasi-totalitatea pieţelor pe care se formează cartelurile). Cu toate acestea, au existat mai multe cazuri de carteluri în care companiile sancţionate au solicitat o reducere a amenzii deoarece le-ar afecta echilibrul financiar, dar Comisia Europeană se pare că nu a fost sensibilă la astfel de argumente. Această situaţie este mai relevantă în cazul, evident, al cartelurilor. Cu toate acestea, există şi mecanisme indirecte de pedepsire a practicilor anticoncurenţiale individuale chiar şi pe piaţa europeană, mai ales de natura reputaţiei. Un manager implicat într-un cartel care a fost descoperit şi sancţionat, determinând suportarea unor amenzi semnificative din partea firmei pe care o conduce, poate fi ulterior sancţionat prin boicotarea serviciilor sale pe piaţa forţei de muncă.

167 Un exemplu în acest sens îl constituie cazul cartelului hârtiei fără carbon, amenzile totale acordate de către Comisia Europeană depăşind 310 milioane euro, la o piaţă de circa 850 milioane de euro (1995), tocmai datorită acestui „efect de conglomerare” (amenda reprezintă peste 36% din cifrele de afaceri combinate).

77

The operation of an illegal practice or agreement for a large period constitutes an aggravating clause. What really means 10% of the last year's turnover in the case of an illegal practice that has had the effect of a price increase of 5% in the last 5 years? We can appreciate that the fine does not even cover the profit illegally obtained by the firm. Even in the case that the cartel is discovered and penalized in the first year of its operation, in the case that the fine is bigger than the illegal gains, such a negative balance can easily be covered by the firm by passing it to the final consumer by a future small increase in price. The consumer, in reality, “pays” the fine in the end. The only deterrent appears in the case of conglomerates, where the illegal anticompetitive practice of a division determines a fine which is calculated taking into consideration the turnover of the entire entity. This means that smaller the division involved in illegal practices, bigger the economic effect on the entire conglomerate and, as a consequence, the deterrent. In such a situation,

168the fine will easily overpass the illegal profits . Possible effects are:

the conglomerates active also on oligopoly markets, in case of previous anticompetitive antecedents on those markets, will have the incentive to carve-out or spin-off the division operating on that particular market (in order to avoid the financial spill-over of possible future fines); the generalization of the illegal practice at the level of the entire group (in order for all the divisions to obtain abnormal profits through illegal practices);the implementation of consistent control and monitoring policies of the headquarters in order to avoid the moral hazard of anticompetitive behaviour of second tier managers.

The Microsoft case raised particular challenges from this point of view as it is the situation of a company that, on the one hand, was fined by the European Commission and, on the other hand, ordered to cease a certain business practice (refusal to supply) qualified as illegal by the European legislation. The American company hasn't immediately ceased the

practice and the Commission reacted by imposing daily fines which at their turn hasn't determined a practical reaction (at least in the short term). Microsoft was penalized in 2005 with a record fine for an individual company (497 million euros). On 10th November 2005, it received also a supplementary 280 million euros fine and a daily fine of 2 million euros for not adjusting its business

stpractice. On 31 July 2006, the daily fine reaches 3 million euros. It is the first case in the history of 50 years of European competition policy, according to the knowledge of the author, when a company does not immediately conform to the requests of the public authorities. Such a situation is relevant for the lack of penalizing and deterrent effect of the fines on certain companies that perceive that the effects of adjusting their business practices qualified by competition authorities as anticompetitive are more negative than the fine received.

We can also take into consideration the gap between the law (as expression of political objectives) and the reality (as natural economic phenomena). A law that qualifies gravitation as illegal, for example, cannot be observed by anybody. The behaviour of Microsoft can be explained by two possible arguments: it is more profitable to pay the fine and continue the anticompetitive practice or the decision of the Commission is totally unacceptable by the company (from the point of view of the nature of its business), irrespective of the possible financial and business difficulties the company will face in the end. The effects are different in the case that individuals are legally liable for their involvement in the anticompetitive practices of the companies. Irrespective of the financial impact of the corporate fine on the balance sheet of the company, the spectre of a personal fine or prison sentence has another effect on the willingness of individuals to cooperate with public authorities and take the initiative to reveal a certain illegal practice. We can appreciate that the possibility that a certain fine determine the bankruptcy of the company is very low, as it can gravely alter market structure of the sector (especially in the case of oligopoly markets, where the cartels are usually formed). However, there were certain cases when the fined companies attempted to ask for a reduction of penalties with

168 An example in this case is the carbonless paper cartel which operated in the middle 90s on the European market. The total fines awarded by the Commission were 310 million euros while the entire product market was “only” of 850 million euros (1995), specifically because of the “conglomerate effect” (the total fine represented 36% of the total turnover on the market).

78

Altfel spus, foarte probabil companiile nu vor dori angajarea unui manager care a fost implicat în trecut în practici anticoncurenţiale, care pot aduce probleme de natură financiară companiei.

Aplicarea privată a legislaţiei în domeniul concurenţei înseamnă posibilitatea terţilor care au suferit pierderi ca urmare a unei practici ilegale de a fi despăgubiţi de către companie în cauză. După cum afirma comisarul european Neelie Kroes, „firmele şi persoanele private care au suferit pierderi de pe urma unor activităţi ilegale precum cartelurile au dreptul de a fi compensaţi. În prezent, acest drept este de cele mai multe ori teoretic datorită obstacolelor în calea exercitării acestui drept în

169practică” . Regulamentul nr. 1/ 2003 încurajează acţiunea terţilor afectaţi de către practicile anticoncurenţiale, un element de facilitare fiind descentralizarea instituţională a politicii în domeniul concurenţei şi renaţionalizarea ei parţială, care pot favoriza o mai bună corelaţie cu dreptul naţional. Despăgubirile de această natură pot fi solicitate exclusiv în cadrul unei curţi naţionale. Una dintre problemele extrem de discutabile asociate aplicării private a legislaţiei concurenţei constă în posibilitatea apariţiei unor contradicţii interne. Procedura activ utilizată de către autorităţi de a acorda clemenţă firmelor care cooperează în investigarea unui cartel nu le scuteşte pe aceasta de răspunderea faţă de solicitarea de despăgubiri private. În plus, în cazul legislaţiei SUA, firmele care participă la un cartel sunt responsabile pentru solicitările de despăgubiri şi din partea clienţilor firmelor de pe aceeaşi piaţă care nu au participat la cartel. Promovarea modelului american are însă şi părţile sale mai puţin pozitive. După cum afirmă chiar Comisia Europeană, promovarea aplicării private a legislaţiei în domeniul concurenţei poate avea ca rezultat nu răspândirea unei „culturi a concurenţei” în mediul de afaceri, ci pe cea a unei „culturi a dării în judecată” (litigation culture). În ciuda obstacolelor semnificative în calea introducerii unei asemenea proceduri şi la nivelul Uniunii Europene, principiul că părţile afectate de practicile anticoncurenţiale ar trebui compensate cumva pare a căpăta recunoaştere din ce în ce mai largă în cadrul autorităţilor europene.

Politica în domeniul concurenţei este cea care a ajuns să joace rolul central în crearea unei Pieţe Unice la nivelul Uniunii Europene, fiind apreciată nu fără substanţă în prezent drept „motorul integrării europene”. Aceast politică este cea care poate asigura că realitatea economică, concretizată în acţiunea efectivă a agenţilor economici pe Piaţa Unică, va fi conformă cadrului de reglementare comunitar. Dilema majoră care rămâne este cea a evoluţiei viitoare a relaţiei dintre politicile diferitelor state în domeniul concurenţei pe plan internaţional şi a legăturii dintre acestea şi celelalte politici publice, şi în primul rând a celor comerciale. Ca o politică cu o puternică dimensiune de extrateritorialitate, se poate aprecia că actualul context al concurenţei la nivel internaţional, din perspectiva legislaţiei specifice, este nesatisfăcător.

Richard Wish (2005): „Competition Law”, Oxford University Press.

Yang-Ching Chao, Gee San, (2001): „International and Comparative Competition Law and Policies”, Kluwer Law International.

* * * (2002): „Limits and Control of Competition with a View to International Harmonization”, Kluwer Law International.

Bibliografie

79

the argument that their financial situation will be negatively affected. The European Commission, even if it analyzed the requests, has not reduced the fines. This is more the case, of course, of cartels. There are also other indirect “punishment” mechanisms operating on the European markets, as elsewhere, for individual involvement in anticompetitive practices, and they take especially the form of considerations of reputation. A manager involved in a discovered cartel will know, as a consequence of the fines awarded to his company, a future possible boycott on the market for managerial services. In other words, it is very probable that no other company will hire such a manager involved in the past in illegal business practices as they may affect the value of the would be employer.

The private enforcement of the competition law means that any party affected by an illegal business practice may sue the company in order to obtain compensation. As the European commissioner Neelie Kroes stated, “Businesses and individuals who suffer losses because of illegal activities such as cartels have a right to compensation. Currently, this right is all too often theoretical because of obstacles

170to exercising this right in practice” . The Regulation 1 on 2003 encourages the action of third parties to ob ta in damages and the in s t i tu t iona l decentralization of the enforcement of competition law – and its partial renationalization – favour a better correlation between the competition enforcement and national legal system. The compensation cannot be asked but in a national court. One of the challenges faced by the private enforcement of the competition law is the possibility of internal contradictions. The leniency practice of the competition authorities in cartel investigations does not exonerate the cooperating firms in their liability towards third parties. Moreover, in the case of United States, the members of a cartel are also liable for the requests for compensation from the part of the clients of non-cartel producers. The promotion of the American model in Europe has also some grey aspects. As European Commission stated, the promotion of the private enforcement of the competition law may have the result not the promotion of a “competition culture” in the

business environment but that of a “litigation culture”. Despite enormous obstacles facing the widespread implementation of this policy tool in European Union, the principle that the affected parties must be somehow compensated is generally accepted in European forums.

The competition policy got a central role in the creation of the Single Market in Europe, being genuinely called the “engine of the European integration”. This particular policy is the only one that can practically fill the gap between economic reality (the business behaviour of the undertakings on the European market) and the legislative framework. The major dilemma will reside in the future evolution of the interaction between different competition policies at the world level and the relation between the competition policies and other public policies, like trade policies. As a policy with a strong dimension of extraterritoriality, we can appreciate that the current framework of competition at the international level, from the perspective of international legislation, is non-satisfactory.

Richard Wish (2005): „Competition Law”, Oxford University Press.

Yang-Ching Chao, Gee San, (2001): „International and Comparative Competition Law and Policies”, Kluwer Law International.

* * * (2002): „Limits and Control of Competition with a View to International Harmonization”, Kluwer Law International.

Bibliography

170 The European Court of Justice reaffirmed in 2001 this right in Courage versus Crehan.169 Curtea Europeană de Justiţie a reafirmat în anul 2001 acest drept în cazul Courage versus Crehan.

78

Altfel spus, foarte probabil companiile nu vor dori angajarea unui manager care a fost implicat în trecut în practici anticoncurenţiale, care pot aduce probleme de natură financiară companiei.

Aplicarea privată a legislaţiei în domeniul concurenţei înseamnă posibilitatea terţilor care au suferit pierderi ca urmare a unei practici ilegale de a fi despăgubiţi de către companie în cauză. După cum afirma comisarul european Neelie Kroes, „firmele şi persoanele private care au suferit pierderi de pe urma unor activităţi ilegale precum cartelurile au dreptul de a fi compensaţi. În prezent, acest drept este de cele mai multe ori teoretic datorită obstacolelor în calea exercitării acestui drept în

169practică” . Regulamentul nr. 1/ 2003 încurajează acţiunea terţilor afectaţi de către practicile anticoncurenţiale, un element de facilitare fiind descentralizarea instituţională a politicii în domeniul concurenţei şi renaţionalizarea ei parţială, care pot favoriza o mai bună corelaţie cu dreptul naţional. Despăgubirile de această natură pot fi solicitate exclusiv în cadrul unei curţi naţionale. Una dintre problemele extrem de discutabile asociate aplicării private a legislaţiei concurenţei constă în posibilitatea apariţiei unor contradicţii interne. Procedura activ utilizată de către autorităţi de a acorda clemenţă firmelor care cooperează în investigarea unui cartel nu le scuteşte pe aceasta de răspunderea faţă de solicitarea de despăgubiri private. În plus, în cazul legislaţiei SUA, firmele care participă la un cartel sunt responsabile pentru solicitările de despăgubiri şi din partea clienţilor firmelor de pe aceeaşi piaţă care nu au participat la cartel. Promovarea modelului american are însă şi părţile sale mai puţin pozitive. După cum afirmă chiar Comisia Europeană, promovarea aplicării private a legislaţiei în domeniul concurenţei poate avea ca rezultat nu răspândirea unei „culturi a concurenţei” în mediul de afaceri, ci pe cea a unei „culturi a dării în judecată” (litigation culture). În ciuda obstacolelor semnificative în calea introducerii unei asemenea proceduri şi la nivelul Uniunii Europene, principiul că părţile afectate de practicile anticoncurenţiale ar trebui compensate cumva pare a căpăta recunoaştere din ce în ce mai largă în cadrul autorităţilor europene.

Politica în domeniul concurenţei este cea care a ajuns să joace rolul central în crearea unei Pieţe Unice la nivelul Uniunii Europene, fiind apreciată nu fără substanţă în prezent drept „motorul integrării europene”. Aceast politică este cea care poate asigura că realitatea economică, concretizată în acţiunea efectivă a agenţilor economici pe Piaţa Unică, va fi conformă cadrului de reglementare comunitar. Dilema majoră care rămâne este cea a evoluţiei viitoare a relaţiei dintre politicile diferitelor state în domeniul concurenţei pe plan internaţional şi a legăturii dintre acestea şi celelalte politici publice, şi în primul rând a celor comerciale. Ca o politică cu o puternică dimensiune de extrateritorialitate, se poate aprecia că actualul context al concurenţei la nivel internaţional, din perspectiva legislaţiei specifice, este nesatisfăcător.

Richard Wish (2005): „Competition Law”, Oxford University Press.

Yang-Ching Chao, Gee San, (2001): „International and Comparative Competition Law and Policies”, Kluwer Law International.

* * * (2002): „Limits and Control of Competition with a View to International Harmonization”, Kluwer Law International.

Bibliografie

79

the argument that their financial situation will be negatively affected. The European Commission, even if it analyzed the requests, has not reduced the fines. This is more the case, of course, of cartels. There are also other indirect “punishment” mechanisms operating on the European markets, as elsewhere, for individual involvement in anticompetitive practices, and they take especially the form of considerations of reputation. A manager involved in a discovered cartel will know, as a consequence of the fines awarded to his company, a future possible boycott on the market for managerial services. In other words, it is very probable that no other company will hire such a manager involved in the past in illegal business practices as they may affect the value of the would be employer.

The private enforcement of the competition law means that any party affected by an illegal business practice may sue the company in order to obtain compensation. As the European commissioner Neelie Kroes stated, “Businesses and individuals who suffer losses because of illegal activities such as cartels have a right to compensation. Currently, this right is all too often theoretical because of obstacles

170to exercising this right in practice” . The Regulation 1 on 2003 encourages the action of third parties to ob ta in damages and the in s t i tu t iona l decentralization of the enforcement of competition law – and its partial renationalization – favour a better correlation between the competition enforcement and national legal system. The compensation cannot be asked but in a national court. One of the challenges faced by the private enforcement of the competition law is the possibility of internal contradictions. The leniency practice of the competition authorities in cartel investigations does not exonerate the cooperating firms in their liability towards third parties. Moreover, in the case of United States, the members of a cartel are also liable for the requests for compensation from the part of the clients of non-cartel producers. The promotion of the American model in Europe has also some grey aspects. As European Commission stated, the promotion of the private enforcement of the competition law may have the result not the promotion of a “competition culture” in the

business environment but that of a “litigation culture”. Despite enormous obstacles facing the widespread implementation of this policy tool in European Union, the principle that the affected parties must be somehow compensated is generally accepted in European forums.

The competition policy got a central role in the creation of the Single Market in Europe, being genuinely called the “engine of the European integration”. This particular policy is the only one that can practically fill the gap between economic reality (the business behaviour of the undertakings on the European market) and the legislative framework. The major dilemma will reside in the future evolution of the interaction between different competition policies at the world level and the relation between the competition policies and other public policies, like trade policies. As a policy with a strong dimension of extraterritoriality, we can appreciate that the current framework of competition at the international level, from the perspective of international legislation, is non-satisfactory.

Richard Wish (2005): „Competition Law”, Oxford University Press.

Yang-Ching Chao, Gee San, (2001): „International and Comparative Competition Law and Policies”, Kluwer Law International.

* * * (2002): „Limits and Control of Competition with a View to International Harmonization”, Kluwer Law International.

Bibliography

170 The European Court of Justice reaffirmed in 2001 this right in Courage versus Crehan.169 Curtea Europeană de Justiţie a reafirmat în anul 2001 acest drept în cazul Courage versus Crehan.

80

În contextul economic actual, grevat de o criză economico-financiară globală, economiile statelor membre ale Uniunii Europene se confruntă cu serioase dificultăţi, atât în cadrul sistemului bancar cât şi în economia reală. Impactul crizei financiare asupra economiei reale se resimte puternic, iar economia în ansamblul său este afectată de o încetinire substanţială a creşterii care loveşte populaţia, întreprinderile şi locurile de muncă.

Astfel de dificultăţi afectează nu numai companiile fragile, dar şi societăţile solide, care se confruntă brusc cu o lipsă a creditelor. Această situaţie are impact negativ în special asupra IMM-urilor, care au în general dificultăţi mai mari de accesare a finanţării comparativ cu societăţile mari. Aceste dificultăţi, nu numai că afectează grav situaţia economică a multor companii şi a angajaţilor acestora pe termen scurt şi mediu, dar pot avea şi efecte negative pe termen lung, întrucât toate investiţiile planificate ar putea fi întârziate sau chiar abandonate.

Atât alocările din fonduri europene cât şi cele din fonduri naţionale reprezintă măsuri financiare menite să sprijine anumite categorii de beneficiari şi

Fondurile naţionale vs. fondurile europene

de proiecte. Fondurile europene provin de la bugetul comunitar, în timp ce ajutoarele de stat, în sensul art.87 din Tratatul Comunităţilor Europene, sunt acordate din resurse ale statului, fiind afectat astfel bugetul consolidat naţional. Aceasta este una din raţiunile pentru care fondurile europene nu au fost considerate în trecut, potrivit jurisprudenţei comunitare, ajutor de stat: ,, nefinanţarea din surse publice naţionale''.

Odată cu schimbările legislative şi procedurale survenite la nivel comunitar în domeniul fondurilor europene şi ajutorului de stat, s-a conturat din ce în ce mai clar ideea că fondurile comunitare trebuie să fie utilizate într-o manieră compatibilă cu regulile de ajutor de stat. Potrivit dispoziţiilor art.9 din Regulamentul CE 1083 / 2006, ,,Comisia şi Statele Membre trebuie să se asigure că asistenţa acordată din fondurile comunitare este consistentă cu activităţile, politicile şi priorităţile Comunităţii şi complementare altor instrumente financiare ale Comunităţii”. Este absolut necesar sa fie respectate regulile de ajutor de stat în acordarea fondurilor structurale şi de coeziune având in vedere că Statele Membre au putere discreţionară în acordarea şi controlul acestor bani. Se urmăreşte astfel asigurarea îndepliniri i principii lor fundamentale ce stau la baza bunei funcţionări a

Rezumat

În actualul context economico-financiar afectat de criza economică mondială o importanţă deosebită 172revine modului de utilizare a fondurilor publice, atât a celor naţionale cât şi a celor europene . În măsura

în care sunt corect orientate şi dimensionate, acestea pot constitui un instrument important de redresare economică.

Cuvinte cheie: fonduri structurale, fonduri naţionale, criză economico-financiară, acccesare fonduri.

FONDURILE STRUCTURALE ÎN CONTEXTUL ACTUALEI CRIZE ECONOMICO – FINANCIARE

MONDIALE171Oana TATU

FONDURILE STRUCTURALE ÎN CONTEXTUL ACTUALEI CRIZE ECONOMICO – FINANCIARE

MONDIALE171Oana TATU

171 Inspector de concurenţă, Direcţia Autorizare Ajutor de Stat.172 În contextul crizei economice actuale, Comisia Europeana a modificat reglementările aplicabile în domeniul ajutorului de stat, statuând reguli mai puţin

restrictive în vederea beneficierii de astfel de măsuri de sprijin financiar. Reglementarea comunitară aplicabilă este ,, Cadrul temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi economice”. Aceste prevederi se referă exclusiv la societăţile comerciale afectate de criză, respectiv cele care au intrat în dificultate după 1 iulie 2008. Pentru societăţile comerciale ce aveau probleme dinainte de 1 iulie se aplică, în continuare, legislaţia ,, normală”.

81

As specified above, in the present economic context, affected by an acute economic-financial crisis, the economies of the Member States of the European Union are confronted with serious difficulties within the banking system as well as in the real economy. The global impact of the financial crisis on the real economy is strongly felt and the economy on the whole is being affected by a significant slowliness in grouth, which hits the population, the undertakings and the jobs.

This type of difficulties, as the above-mentioned ones, affect not only the frail companies, but also the stronger ones, suddenly confronted with a lack of credit. This situation has a negative impact esspecially on the SMEs, which usually have grater difficulties when accessing funding, compared to the large undertakings. These difficulties not only affect in a serious manner the economic situation of many companies, but may also have negative long term effects, as all the planned investments could be delaied or even abandoned.

The grants from European funds as well as from domestic funds represent financial measures ment to support certain cathegories of beneficiaries and

National funds vs. European funds

projects. The European funds come from the Community budget, while the State aids, subject to art.87 in The EC Treaty, are being granted from State resources, affecting this way the national consolidated budget. This is one of the reasons for which the European funds were not considered to be State aids, in the past, according to the EC case-law: ,, non-finance from national public sources''.

Along with the legal and procedural changes occured at Community level in the European funds and State aid area, it was more and more clear that the Community funds must be used in a manned compatible with the State aid rules. In accordance with the provisions in art.9 of the EC Regulation 1083 / 2006, ,,the Commission and the Member States must insure themselvs that the support granted from Community funds is in line with the Community activities, policies and priorities and complementary to other Community financial instruments”. Taking into account that the State aid is part of the Community competition policy, it is absolutely necessary to be fulfilled the State aid ruleswhen granting structural and cohesion funds. This way, it is being insures that the European funds do not allow to a certain Member State to drift away from the fundamental principles base of a well

STRUCTURAL FUNDS IN THE CONTEXT OF THE PRESENT ECONOMIC- FINANCIAL CRISIS

173Oana TATU

STRUCTURAL FUNDS IN THE CONTEXT OF THE PRESENT ECONOMIC- FINANCIAL CRISIS

173Oana TATU

174Abstract

Within the present economic-financial context affected by the global economic crisis, which propagated itself at world level, a special importance is given to the use of public funding, domestic as well as

175European . If corectly oriented and cuantified, they can represent an important instrument for economic recovery.

Keywords: structural funds, national/domestic funds, economic-fianncial crisis, acccessing funds.

173 Competition inspector, Directorate of State Aid Authorization.174 Translated into English by Oana Tatu.175 In the context of the present economic crisis, the European Commission has modified the regulations applicable in the State aid field, stipulating less restrictive

rules on granting such financial support measures. The applicable European regulation is the “Temporary framework for State aid measures to support access to finance in the current financial and economic crisis”. Those provisions are exclusively designated for the undertakings affected by the crisis, namely those which entered in difficulty after July the 1st, 2008. For those undertakings which already had probelms before 1 of July, the „normal” legislation continues to apply.

80

În contextul economic actual, grevat de o criză economico-financiară globală, economiile statelor membre ale Uniunii Europene se confruntă cu serioase dificultăţi, atât în cadrul sistemului bancar cât şi în economia reală. Impactul crizei financiare asupra economiei reale se resimte puternic, iar economia în ansamblul său este afectată de o încetinire substanţială a creşterii care loveşte populaţia, întreprinderile şi locurile de muncă.

Astfel de dificultăţi afectează nu numai companiile fragile, dar şi societăţile solide, care se confruntă brusc cu o lipsă a creditelor. Această situaţie are impact negativ în special asupra IMM-urilor, care au în general dificultăţi mai mari de accesare a finanţării comparativ cu societăţile mari. Aceste dificultăţi, nu numai că afectează grav situaţia economică a multor companii şi a angajaţilor acestora pe termen scurt şi mediu, dar pot avea şi efecte negative pe termen lung, întrucât toate investiţiile planificate ar putea fi întârziate sau chiar abandonate.

Atât alocările din fonduri europene cât şi cele din fonduri naţionale reprezintă măsuri financiare menite să sprijine anumite categorii de beneficiari şi

Fondurile naţionale vs. fondurile europene

de proiecte. Fondurile europene provin de la bugetul comunitar, în timp ce ajutoarele de stat, în sensul art.87 din Tratatul Comunităţilor Europene, sunt acordate din resurse ale statului, fiind afectat astfel bugetul consolidat naţional. Aceasta este una din raţiunile pentru care fondurile europene nu au fost considerate în trecut, potrivit jurisprudenţei comunitare, ajutor de stat: ,, nefinanţarea din surse publice naţionale''.

Odată cu schimbările legislative şi procedurale survenite la nivel comunitar în domeniul fondurilor europene şi ajutorului de stat, s-a conturat din ce în ce mai clar ideea că fondurile comunitare trebuie să fie utilizate într-o manieră compatibilă cu regulile de ajutor de stat. Potrivit dispoziţiilor art.9 din Regulamentul CE 1083 / 2006, ,,Comisia şi Statele Membre trebuie să se asigure că asistenţa acordată din fondurile comunitare este consistentă cu activităţile, politicile şi priorităţile Comunităţii şi complementare altor instrumente financiare ale Comunităţii”. Este absolut necesar sa fie respectate regulile de ajutor de stat în acordarea fondurilor structurale şi de coeziune având in vedere că Statele Membre au putere discreţionară în acordarea şi controlul acestor bani. Se urmăreşte astfel asigurarea îndepliniri i principii lor fundamentale ce stau la baza bunei funcţionări a

Rezumat

În actualul context economico-financiar afectat de criza economică mondială o importanţă deosebită 172revine modului de utilizare a fondurilor publice, atât a celor naţionale cât şi a celor europene . În măsura

în care sunt corect orientate şi dimensionate, acestea pot constitui un instrument important de redresare economică.

Cuvinte cheie: fonduri structurale, fonduri naţionale, criză economico-financiară, acccesare fonduri.

FONDURILE STRUCTURALE ÎN CONTEXTUL ACTUALEI CRIZE ECONOMICO – FINANCIARE

MONDIALE171Oana TATU

FONDURILE STRUCTURALE ÎN CONTEXTUL ACTUALEI CRIZE ECONOMICO – FINANCIARE

MONDIALE171Oana TATU

171 Inspector de concurenţă, Direcţia Autorizare Ajutor de Stat.172 În contextul crizei economice actuale, Comisia Europeana a modificat reglementările aplicabile în domeniul ajutorului de stat, statuând reguli mai puţin

restrictive în vederea beneficierii de astfel de măsuri de sprijin financiar. Reglementarea comunitară aplicabilă este ,, Cadrul temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi economice”. Aceste prevederi se referă exclusiv la societăţile comerciale afectate de criză, respectiv cele care au intrat în dificultate după 1 iulie 2008. Pentru societăţile comerciale ce aveau probleme dinainte de 1 iulie se aplică, în continuare, legislaţia ,, normală”.

81

As specified above, in the present economic context, affected by an acute economic-financial crisis, the economies of the Member States of the European Union are confronted with serious difficulties within the banking system as well as in the real economy. The global impact of the financial crisis on the real economy is strongly felt and the economy on the whole is being affected by a significant slowliness in grouth, which hits the population, the undertakings and the jobs.

This type of difficulties, as the above-mentioned ones, affect not only the frail companies, but also the stronger ones, suddenly confronted with a lack of credit. This situation has a negative impact esspecially on the SMEs, which usually have grater difficulties when accessing funding, compared to the large undertakings. These difficulties not only affect in a serious manner the economic situation of many companies, but may also have negative long term effects, as all the planned investments could be delaied or even abandoned.

The grants from European funds as well as from domestic funds represent financial measures ment to support certain cathegories of beneficiaries and

National funds vs. European funds

projects. The European funds come from the Community budget, while the State aids, subject to art.87 in The EC Treaty, are being granted from State resources, affecting this way the national consolidated budget. This is one of the reasons for which the European funds were not considered to be State aids, in the past, according to the EC case-law: ,, non-finance from national public sources''.

Along with the legal and procedural changes occured at Community level in the European funds and State aid area, it was more and more clear that the Community funds must be used in a manned compatible with the State aid rules. In accordance with the provisions in art.9 of the EC Regulation 1083 / 2006, ,,the Commission and the Member States must insure themselvs that the support granted from Community funds is in line with the Community activities, policies and priorities and complementary to other Community financial instruments”. Taking into account that the State aid is part of the Community competition policy, it is absolutely necessary to be fulfilled the State aid ruleswhen granting structural and cohesion funds. This way, it is being insures that the European funds do not allow to a certain Member State to drift away from the fundamental principles base of a well

STRUCTURAL FUNDS IN THE CONTEXT OF THE PRESENT ECONOMIC- FINANCIAL CRISIS

173Oana TATU

STRUCTURAL FUNDS IN THE CONTEXT OF THE PRESENT ECONOMIC- FINANCIAL CRISIS

173Oana TATU

174Abstract

Within the present economic-financial context affected by the global economic crisis, which propagated itself at world level, a special importance is given to the use of public funding, domestic as well as

175European . If corectly oriented and cuantified, they can represent an important instrument for economic recovery.

Keywords: structural funds, national/domestic funds, economic-fianncial crisis, acccessing funds.

173 Competition inspector, Directorate of State Aid Authorization.174 Translated into English by Oana Tatu.175 In the context of the present economic crisis, the European Commission has modified the regulations applicable in the State aid field, stipulating less restrictive

rules on granting such financial support measures. The applicable European regulation is the “Temporary framework for State aid measures to support access to finance in the current financial and economic crisis”. Those provisions are exclusively designated for the undertakings affected by the crisis, namely those which entered in difficulty after July the 1st, 2008. For those undertakings which already had probelms before 1 of July, the „normal” legislation continues to apply.

82

pieţei unice şi neafectarea concurenţei şi a comerţului cu celelalte State Membre într-o măsură contrară interesului comun. Dacă fondurile comunitare sunt acordate selectiv favorizând un anumit agent economic sau un anumit sector de activitate creând astfel premisele distorsionării concurenţei şi comerţului cu Statele Membre, acestea intră în categoria ajutorului de stat.

Legislaţia în domeniul ajutorului de stat poate limita aplicarea procedurilor referitoare la fondurile europene în ceea ce priveşte domeniile eligibile pentru finanţate, costurile eligibile ale proiectelor, nivelul maxim al finanţării din surse publice, contribuţia minimă a beneficiarilor, procedura de autorizare şi implementare. De aceea, în cadrul

176fiecărui program operaţional , autorităţile de management împreună cu Consiliul Concurenţei au de a identifica ajutoarele de stat şi de a lua măsuri pentru respectarea regulilor comunitare în domeniu, în vederea creării cadrului legal pentru accesarea de către agenţii economici a fondurilor europene.

În ceea ce priveşte domeniile eligibile, există o oarecare similitudine între fondurile europene şi ajutorul de stat.

Următoarele domenii pot fi finanţate din fondurile structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene şi ajutor de stat: cercetare şi dezvoltare tehnologică, informatizarea societăţii, transport, energie, protecţia mediului înconjurător şi prevenirea riscului, turism, cultură, regenerare urbană şi rurală, companii şi antreprenori, acces la locuri de muncă stabile, incluziune socială pentru persoane defavorizate, dezvoltarea capitalului uman, investiţii în infrastructură socială, inclusiv cea de sănătate şi educaţie şi promovarea dezvoltării parteneriatului.

Domeniile eligibile

Deşi, în principiu, ajutorul de stat se poate acorda în toate domeniile, totuşi există reglementări specifice pentru fiecare tip de ajutor care exclud anumite sectoare din sfera lor de aplicare. De exemplu, reglementările privind ajutorul regional nu se aplică în sectorul cărbunelui, oţelului, pescuitului, producţiei primare a produselor agricole conţinute de Anexa 1 a Tratatului CE, construcţiilor navale, ajutorului pentru export.

Costurile eligibile nu coincid în totalitate în cazul finanţărilor acordate din fondurile europene şi a celor care implică ajutor de stat.

În cazul fondurilor europene, costurile eligibile pentru fiecare program operaţional sunt stabilite de către Statele Membre. Ca regulă generală, nu pot fi eligibile pentru Fondul European pentru Dezvoltare Regională: dobânzile, achiziţionarea de terenuri cu o valoare care depăşeşte 10% din costurile totale eligibile ale proiectului, respectiv, închiderea centralelor nucleare, taxa pe valoare adăugată de recuperat. Pentru ajutor de stat, costurile eligibile diferă în funcţie de tipul de ajutor de stat, respectiv obiectivul avut în vedere, şi sunt stabilite la nivel comunitar, în regulamentele şi instrucţiunile Comisiei Europene. Atunci când este necesară implementarea unor proiecte care implică în mare parte costuri neeligibile pe fonduri europene, se pot găsi modalităţi de finanţare a unora dintre acestea din ajutor de stat.Trebuie reţinută o particularitate a cheltuielilor eligibile atunci când vorbim de fonduri structurale: în cazul în care proiectele finanţate sunt generatoare de venituri, cheltuielile eligibile se calculează prin deducerea valorii curente a venitului net obţinut din costul investiţiei efectuate, pe perioada de referinţă. În calcularea cheltuielilor eligibile, autoritatea de management trebuie să ţină cont de categoria proiectului, rata normală de profitabilitate aşteptată pentru o astfel de investiţie şi perioada de referinţă corespunzatoare, aplicarea principiului poluatorul plăteşte, etc.

În ceea ce priveşte nivelul maxim al finanţării care poate fi acordată din surse comunitare/surse de stat, există plafoane diferite pentru fondurile europene şi pentru ajutor de stat. La calculul intensităţii

Costurile eligibile, nivelurile de finanţare

176 Programele Operaţionale (PO) sunt documentele prin care se realizează implementarea acţiunilor strategice prevăzute în CSNR şi implicit accesarea efectivă a Instrumentelor Structurale. Au fost elaborate şapte Programe Operaţionale (PO), în cadrul Obiectivului „Convergenţă”.

83

functioning of the Unique market and to affect the competition and trade with the other Member States in a measure contrar to the common interest. Furthermore, at present it exists the opinion that when Community funds are granted selectively, favouring a certain undertaking or a certain activity sector and creating the premises for distorting the competition and the trade between the Member States, they are considered to be State aids, as the Member State has discretionary power and control on the money.

The legislation inthe State aid field may limit the applicability of the proceures on the European funds as far as the areas eligible for financing, the eligible costs of the projects, the maximum level of the funding from public sources, the minimum contribution of the beneficiaries and the authorization and implementing procedure are concerned. Therefore, within each operational

177program , the management authorities, together with the Competition Council, have identified the State aids and took the necessary measures to comply with the Community rules in this field, in order to create the legal framework for accessing the European funds.

As far as the eligible areas are concerned, there is a certain similarity between the European funds and the State aid.

The following areas may be financed from the European Union's structural and cohesion funds and State aid: reasearch and technological development, introduction of information technology/IT endowment, transport, energy, environmental protection and risk prevention, tourism, culture, urban and country recovery, companies and atrepreneurship, acces to stable jobs, social enclosure for the disabled persons, developing the humane capital, investments in social ifrastructure, including in health and education and promoting the development of the partnership.

Eligible areas

Although, in principle, State aid can be granted in all areas, there still are specific regulations for each type of aid that exclude certain sectors from their applicability area. For example, the provisions on regional aid do not apply for the coal sector, steel, fishery, primary production of those agricultural products enclosed in the Annexa 1 to the EC Treaty, shipbuilding and aid for export.

The eligible costs aren't allways the same for the financing from European funds as those from State aid.

In the case of European funds, the eligible costs for each operational program are being established by the Member States. As a general rule, cannot be eligible for the European Fund for Regional Development the following: interests, aquisition of land with a value exceeding 10% from the total eligible costs of the project, closure of nuclear powerplants, VAT to be recovered. For State aid, the eligible costs vary according to the type of State aid in question, namely the objective of the State aid, and are being established at Community level, by the European Commission's regulations and guidelines. When it is necessary to implement certain projects that involve mainly costs that are not eligible for European funds, can be found ways to finance some of them through State aid. A certain characteristic of the eligible costs must be kept in mind when talking about structural funds: if the projects financed are generating incomes, the eligible costs are calculated by deducing the current value of the net income obtained from the actual investment, during the reference time period. When calculating the eligible costs, the management authority must take into account the project's cathegory, the normal profitability rate expected for this type of investment and the reference time period, the applicability of the principle the polluter pays, etc.

As far as the maximum level of financing that can be granted from Community/State resources is concerned, there are different threasholds for European funds and for State aid. When calculating the State aid intensity, it is taken into account the

Eligible costs, financing levels

177 Operational Programs (PO) are those documents implementing the strategic actions provisioned in the CSNR and, implicitly, the actual access to the Structural Instruments. Seven Operational Programs were elaborated within the Objective „Convergence”.

82

pieţei unice şi neafectarea concurenţei şi a comerţului cu celelalte State Membre într-o măsură contrară interesului comun. Dacă fondurile comunitare sunt acordate selectiv favorizând un anumit agent economic sau un anumit sector de activitate creând astfel premisele distorsionării concurenţei şi comerţului cu Statele Membre, acestea intră în categoria ajutorului de stat.

Legislaţia în domeniul ajutorului de stat poate limita aplicarea procedurilor referitoare la fondurile europene în ceea ce priveşte domeniile eligibile pentru finanţate, costurile eligibile ale proiectelor, nivelul maxim al finanţării din surse publice, contribuţia minimă a beneficiarilor, procedura de autorizare şi implementare. De aceea, în cadrul

176fiecărui program operaţional , autorităţile de management împreună cu Consiliul Concurenţei au de a identifica ajutoarele de stat şi de a lua măsuri pentru respectarea regulilor comunitare în domeniu, în vederea creării cadrului legal pentru accesarea de către agenţii economici a fondurilor europene.

În ceea ce priveşte domeniile eligibile, există o oarecare similitudine între fondurile europene şi ajutorul de stat.

Următoarele domenii pot fi finanţate din fondurile structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene şi ajutor de stat: cercetare şi dezvoltare tehnologică, informatizarea societăţii, transport, energie, protecţia mediului înconjurător şi prevenirea riscului, turism, cultură, regenerare urbană şi rurală, companii şi antreprenori, acces la locuri de muncă stabile, incluziune socială pentru persoane defavorizate, dezvoltarea capitalului uman, investiţii în infrastructură socială, inclusiv cea de sănătate şi educaţie şi promovarea dezvoltării parteneriatului.

Domeniile eligibile

Deşi, în principiu, ajutorul de stat se poate acorda în toate domeniile, totuşi există reglementări specifice pentru fiecare tip de ajutor care exclud anumite sectoare din sfera lor de aplicare. De exemplu, reglementările privind ajutorul regional nu se aplică în sectorul cărbunelui, oţelului, pescuitului, producţiei primare a produselor agricole conţinute de Anexa 1 a Tratatului CE, construcţiilor navale, ajutorului pentru export.

Costurile eligibile nu coincid în totalitate în cazul finanţărilor acordate din fondurile europene şi a celor care implică ajutor de stat.

În cazul fondurilor europene, costurile eligibile pentru fiecare program operaţional sunt stabilite de către Statele Membre. Ca regulă generală, nu pot fi eligibile pentru Fondul European pentru Dezvoltare Regională: dobânzile, achiziţionarea de terenuri cu o valoare care depăşeşte 10% din costurile totale eligibile ale proiectului, respectiv, închiderea centralelor nucleare, taxa pe valoare adăugată de recuperat. Pentru ajutor de stat, costurile eligibile diferă în funcţie de tipul de ajutor de stat, respectiv obiectivul avut în vedere, şi sunt stabilite la nivel comunitar, în regulamentele şi instrucţiunile Comisiei Europene. Atunci când este necesară implementarea unor proiecte care implică în mare parte costuri neeligibile pe fonduri europene, se pot găsi modalităţi de finanţare a unora dintre acestea din ajutor de stat.Trebuie reţinută o particularitate a cheltuielilor eligibile atunci când vorbim de fonduri structurale: în cazul în care proiectele finanţate sunt generatoare de venituri, cheltuielile eligibile se calculează prin deducerea valorii curente a venitului net obţinut din costul investiţiei efectuate, pe perioada de referinţă. În calcularea cheltuielilor eligibile, autoritatea de management trebuie să ţină cont de categoria proiectului, rata normală de profitabilitate aşteptată pentru o astfel de investiţie şi perioada de referinţă corespunzatoare, aplicarea principiului poluatorul plăteşte, etc.

În ceea ce priveşte nivelul maxim al finanţării care poate fi acordată din surse comunitare/surse de stat, există plafoane diferite pentru fondurile europene şi pentru ajutor de stat. La calculul intensităţii

Costurile eligibile, nivelurile de finanţare

176 Programele Operaţionale (PO) sunt documentele prin care se realizează implementarea acţiunilor strategice prevăzute în CSNR şi implicit accesarea efectivă a Instrumentelor Structurale. Au fost elaborate şapte Programe Operaţionale (PO), în cadrul Obiectivului „Convergenţă”.

83

functioning of the Unique market and to affect the competition and trade with the other Member States in a measure contrar to the common interest. Furthermore, at present it exists the opinion that when Community funds are granted selectively, favouring a certain undertaking or a certain activity sector and creating the premises for distorting the competition and the trade between the Member States, they are considered to be State aids, as the Member State has discretionary power and control on the money.

The legislation inthe State aid field may limit the applicability of the proceures on the European funds as far as the areas eligible for financing, the eligible costs of the projects, the maximum level of the funding from public sources, the minimum contribution of the beneficiaries and the authorization and implementing procedure are concerned. Therefore, within each operational

177program , the management authorities, together with the Competition Council, have identified the State aids and took the necessary measures to comply with the Community rules in this field, in order to create the legal framework for accessing the European funds.

As far as the eligible areas are concerned, there is a certain similarity between the European funds and the State aid.

The following areas may be financed from the European Union's structural and cohesion funds and State aid: reasearch and technological development, introduction of information technology/IT endowment, transport, energy, environmental protection and risk prevention, tourism, culture, urban and country recovery, companies and atrepreneurship, acces to stable jobs, social enclosure for the disabled persons, developing the humane capital, investments in social ifrastructure, including in health and education and promoting the development of the partnership.

Eligible areas

Although, in principle, State aid can be granted in all areas, there still are specific regulations for each type of aid that exclude certain sectors from their applicability area. For example, the provisions on regional aid do not apply for the coal sector, steel, fishery, primary production of those agricultural products enclosed in the Annexa 1 to the EC Treaty, shipbuilding and aid for export.

The eligible costs aren't allways the same for the financing from European funds as those from State aid.

In the case of European funds, the eligible costs for each operational program are being established by the Member States. As a general rule, cannot be eligible for the European Fund for Regional Development the following: interests, aquisition of land with a value exceeding 10% from the total eligible costs of the project, closure of nuclear powerplants, VAT to be recovered. For State aid, the eligible costs vary according to the type of State aid in question, namely the objective of the State aid, and are being established at Community level, by the European Commission's regulations and guidelines. When it is necessary to implement certain projects that involve mainly costs that are not eligible for European funds, can be found ways to finance some of them through State aid. A certain characteristic of the eligible costs must be kept in mind when talking about structural funds: if the projects financed are generating incomes, the eligible costs are calculated by deducing the current value of the net income obtained from the actual investment, during the reference time period. When calculating the eligible costs, the management authority must take into account the project's cathegory, the normal profitability rate expected for this type of investment and the reference time period, the applicability of the principle the polluter pays, etc.

As far as the maximum level of financing that can be granted from Community/State resources is concerned, there are different threasholds for European funds and for State aid. When calculating the State aid intensity, it is taken into account the

Eligible costs, financing levels

177 Operational Programs (PO) are those documents implementing the strategic actions provisioned in the CSNR and, implicitly, the actual access to the Structural Instruments. Seven Operational Programs were elaborated within the Objective „Convergence”.

84

ajutorului de stat se ia în calcul toată cheltuiala publică, inclusiv banii proveniţi din fonduri europene, intensitate care se aplică pentru fiecare proiect individual, fie că e vorba de un ajutor de stat ad-hoc sau o alocare în cadrul unei scheme.Spre deosebire de regulile în domeniul ajutorului de stat, în cazul fondurilor europene, plafoanele maxime de finanţare se aplică pe total program operaţional şi nu pe fiecare axa prioritară sau pe fiecare proiect în parte. Din punct de vedere al cofinanţării fondurilor europene este de indicat ca această cofinanţare sa se realizeze din ajutoare exceptate de la obligaţia notificării ( ajutoare pentru IMM-uri, ajutoare regionale, ajutoare de minimis, etc) ce se

178acordă sub forma schemelor de ajutor de stat .

A fi sau a nu fi doar un contribuabil la bugetul european?

În linii mari, nu trebuie omis faptul că prin ,, fonduri 179 structurale” spunem cofinanţare publică şi

privată, adică participare din partea statului român cât şi interes şi contribuţie din partea beneficiarilor, obiective realiste şi mai puţin ambiţioase în raport cu resursele umane şi financiare existente, proceduri eficiente.

Dacă pentru proiecţia bugetară 1988-1992 politica agricolă comună (PAC) absorbea 61% din total bugetul, până în 2013 dezvoltarea economică şi creşterea competitivităţii economice va beneficia de 26%, PAC având doar 31%. Dincolo de aceste priorităţi şi procente, trebuie avut în vedere următorul aspect: toate statele membre contribuie la bugetul european, având astfel două tipuri de state membre - net contribuabili (cum ar fi Germania care dă mai mult decât primeşte înapoi de la bugetul european) şi net beneficiar (cum ar fi Franţa care primeşte mai mult decât contribuie la bugetul European în ciuda drasticei reduceri a PAC, ea fiind principala beneficiară acestor fonduri).

Rămâne de văzut dacă prin proiectele avute în vedere cât şi prin nivelul de absorbţie al fondurilor europene, România va fi sau nu va fi un real beneficiar al fondurilor europene ori va rămâne şi în continuare un contribuabil la bugetul european.

178 Vezi site-ul Consiliului Concurentei : www.consiliulconcurentei.ro179 În acest context cofinanţarea fondurilor europene ar fi de preferat să se asigure din ajutoare exceptate de la obligaţia notificării la Comisia Europeană (ajutoare

pentru IMM-uri, ajutoare regionale, ajutoare de minimis, etc).

85

whole public cost, including the money from European funds, intentsity applied for each project on an individual basis, regardless if we are talking of an ad-hoc State aid or a grant within a scheme. Unlike the regulations in the State aid field, in the case of European funds the maximum financing threasholds are applied to the whole operational program and not to each priority axis or each project. From the point of view of co-financing European funds it is recommendable that this co-finance to be made from aids exempted from the obligation to notify (aids for SMEs, regional aids, de

180minimis aids, etc) granted as State aid schemes .

To be or not to be just a taxpayer to the European budget?

In whole, it must not be ommissible that when we say ,,structural funds” we also say public and private

181co-financing , namely participation from the Romanian state and interest and contribution from the beneficiaries, realistic and less ambitious objectives in accordance with the human and financial existing resources, efficient procedures.

If in the budgetary forecast for 1988-1992 the Common Agricultural Policy (PAC) absorbed 61% from the total budget, until 2013 the economic development and the increase of the economic competitivity shall benefit of 26%, PAC having only 31%. Beyond these priorities and percentage, it must be taken into account the following aspect: all Member States are contributing to the European budget, having from this point of view, two types of Member States - net contributors (as is Germany, which pays more than it receives from the European budget) and net beneficiaries (as it is France which received more than its contribution to the European budget, albeit the drastic reduction of PAC, France being the main beneficiary of these funds).

It remains to be seen if due to the projects in discussion and the level of absorbtion of the European funds, Romania shall or shall not be a real beneficiary of the European funds or it will remain a certain and continous payer to the European budget.

180 See the Romanian Competition Council's site : www.consiliulconcurentei.ro181 In this context it would be better to ensure the co-financing of European funds from State aids exempted from the obligation to notify to the European

Commission (State aids for SMEs, regional aids, de minimis, etc).

84

ajutorului de stat se ia în calcul toată cheltuiala publică, inclusiv banii proveniţi din fonduri europene, intensitate care se aplică pentru fiecare proiect individual, fie că e vorba de un ajutor de stat ad-hoc sau o alocare în cadrul unei scheme.Spre deosebire de regulile în domeniul ajutorului de stat, în cazul fondurilor europene, plafoanele maxime de finanţare se aplică pe total program operaţional şi nu pe fiecare axa prioritară sau pe fiecare proiect în parte. Din punct de vedere al cofinanţării fondurilor europene este de indicat ca această cofinanţare sa se realizeze din ajutoare exceptate de la obligaţia notificării ( ajutoare pentru IMM-uri, ajutoare regionale, ajutoare de minimis, etc) ce se

178acordă sub forma schemelor de ajutor de stat .

A fi sau a nu fi doar un contribuabil la bugetul european?

În linii mari, nu trebuie omis faptul că prin ,, fonduri 179 structurale” spunem cofinanţare publică şi

privată, adică participare din partea statului român cât şi interes şi contribuţie din partea beneficiarilor, obiective realiste şi mai puţin ambiţioase în raport cu resursele umane şi financiare existente, proceduri eficiente.

Dacă pentru proiecţia bugetară 1988-1992 politica agricolă comună (PAC) absorbea 61% din total bugetul, până în 2013 dezvoltarea economică şi creşterea competitivităţii economice va beneficia de 26%, PAC având doar 31%. Dincolo de aceste priorităţi şi procente, trebuie avut în vedere următorul aspect: toate statele membre contribuie la bugetul european, având astfel două tipuri de state membre - net contribuabili (cum ar fi Germania care dă mai mult decât primeşte înapoi de la bugetul european) şi net beneficiar (cum ar fi Franţa care primeşte mai mult decât contribuie la bugetul European în ciuda drasticei reduceri a PAC, ea fiind principala beneficiară acestor fonduri).

Rămâne de văzut dacă prin proiectele avute în vedere cât şi prin nivelul de absorbţie al fondurilor europene, România va fi sau nu va fi un real beneficiar al fondurilor europene ori va rămâne şi în continuare un contribuabil la bugetul european.

178 Vezi site-ul Consiliului Concurentei : www.consiliulconcurentei.ro179 În acest context cofinanţarea fondurilor europene ar fi de preferat să se asigure din ajutoare exceptate de la obligaţia notificării la Comisia Europeană (ajutoare

pentru IMM-uri, ajutoare regionale, ajutoare de minimis, etc).

85

whole public cost, including the money from European funds, intentsity applied for each project on an individual basis, regardless if we are talking of an ad-hoc State aid or a grant within a scheme. Unlike the regulations in the State aid field, in the case of European funds the maximum financing threasholds are applied to the whole operational program and not to each priority axis or each project. From the point of view of co-financing European funds it is recommendable that this co-finance to be made from aids exempted from the obligation to notify (aids for SMEs, regional aids, de

180minimis aids, etc) granted as State aid schemes .

To be or not to be just a taxpayer to the European budget?

In whole, it must not be ommissible that when we say ,,structural funds” we also say public and private

181co-financing , namely participation from the Romanian state and interest and contribution from the beneficiaries, realistic and less ambitious objectives in accordance with the human and financial existing resources, efficient procedures.

If in the budgetary forecast for 1988-1992 the Common Agricultural Policy (PAC) absorbed 61% from the total budget, until 2013 the economic development and the increase of the economic competitivity shall benefit of 26%, PAC having only 31%. Beyond these priorities and percentage, it must be taken into account the following aspect: all Member States are contributing to the European budget, having from this point of view, two types of Member States - net contributors (as is Germany, which pays more than it receives from the European budget) and net beneficiaries (as it is France which received more than its contribution to the European budget, albeit the drastic reduction of PAC, France being the main beneficiary of these funds).

It remains to be seen if due to the projects in discussion and the level of absorbtion of the European funds, Romania shall or shall not be a real beneficiary of the European funds or it will remain a certain and continous payer to the European budget.

180 See the Romanian Competition Council's site : www.consiliulconcurentei.ro181 In this context it would be better to ensure the co-financing of European funds from State aids exempted from the obligation to notify to the European

Commission (State aids for SMEs, regional aids, de minimis, etc).

tipărit la:

Tel. 0238-720 514e-mail: vegaprod@vegagroup.ro

www.vegagroup.ro

CONSILIUL CONCURENŢEI COMPETITION COUNCIL

PLENUL CONSILIULUI COUNCIL'S PLENUM

PREŞEDINTE/ PRESIDENT:

Gheorghe OPRESCU – ministru/minister

Tel. + 40 021 4054424, fax: + 40 021 3184908

VICEPREŞEDINTE/ VICEPRESIDENT:

Alexe GAVRILĂ - secretar de stat/secretary of state

Tel. +40 021 4054538, fax: +40 021 3184910

CONSILIERI DE CONCURENŢĂ/ COMPETITION COUNSELORS:

Mihai GIUGARIU – subsecretar de stat/ undersecretary of state

Tel. +40 021 4044449, fax: +40 021 4054412

Benedict SÂRBU – subsecretar de stat/ undersecretary of state

Tel. +40 021 4054537, fax: +40 021 4054505

József Nándor NEMENYI – subsecretar de stat/ undersecretary of state

Tel. +40 021 4054450, fax: +40 021 4054412

Ştefan NEAGOE – subsecretar de stat/ undersecretary of state

Tel. +40 021 4054536, fax: +40 021 4054505