1

CONSILIEREA COPILULUI- PSIHOPATOLOGIA COPILULUI

1. Elemente de psihologia si consilierea copilului

1.1. Dezvoltarea cognitiv ă a copilului 1.2. Modul de comunicare dintre copil si consilier 1.3. Jocul la copil

2. Elemente de psihopatologie si abordari în consil iere 2.1. Principalele categorii psihopatologice la copi l 2.2. Transferul la copil 2.3. Modalit ăti de abordare în consilierea copilului

3. Programe integrative pentru consilierea copilulu i 3.1. Consilierea individual ă si consilierea de grup 3.2. Program integrativ de consiliere a copilului ”Scoala Vr ăjitorilor”

Obiective: după ce vor studia acest capitol, cursanţii vor fi capabili: 1. să definească principalele categorii psihopatologice la copil 2. să aplice principiile de bază ale consilierii copilului 3. să evalueze oportunitatea integrării copilului într-un program de consiliere sau

dezvoltare personală

Bibliografie recomandat ă:

1. Dopfner, Manfred; Petermann, Franz; Schmidt, Martin, 2010, Tulburări de comportament antisocial- agresiv. Manual de psihoterapie pentru copii si adolescenti, Romanian Psychological Testing Service, Cluj Napoca.

2. Dumitru, Ion, 2010, Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice si sugestii practice, Polirom, Bucuresti.

3. Ellis, Albert; Bernard, Michael, 2003, Terapia rational-emotivă si comportamentală în tulburările copilului si adolescentului, Romanian Psychological testing Services, Cluj Napoca.

4. Ghergut, Alois, 2006, Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale. Strategii diferentiate si incluzive în educatie, Polirom, Bucuresti.

5. Klein, Melanie, 2010, Psihanaliza copiiilor, ed. Trei, Bucuresti.

6. Maslow, Abraham, 2008, Motivatie si personalitate, ed. Trei, Bucuresti.

7. Pesechkian, Nossrat, 2007, Psihoterapie pozitivă. Teorie si practică, ed. Trei, Bucuresti.

8. Piaget, Jean, 2005, Psihologia copilului, ed. Cartier, Bucuresti.

9. Pirnog, Ion, 2008, Ghid metodic de educatie platică, Compania, Bucuresti.

10. Wallon, Phillipe, 2008, Psihologia desenului la copil, ed. Trei, Bucuresti.

2

Capitolul ”Consilierea copilului- Psihopatologia copilului” are o relevantă aparte

pentru psihologi si asistentii sociali, care se confruntă în mod frecvent cu diverse tulburări ale

copilului, în mod special tulburări comportamentale. Multi psihologi găsesc dificilă

abordarea în scoală a copilului cu probleme. Capitolul descrie modalităti specifice de

interventie, respectiv grupele de consiliere pentru copii, care pot fi organizate atât în scoală

cât si în afara ei, precum si tehnici de interventie pentru copil si familie în consilierea

individuală.

Pentru a întelege mijloacele de interventie la copilul cu probleme este necesară

cunoasterea stadiilor de dezvoltare ale copilului, precum si problemele care pot apare privitor

la individuatie si atasament, astfel încât consilierul să poată alege mijloacele de interventie

psihologică adecvate. Copilul, spre deosebire de adult, poate avea adesea dificultăti de

verbalizare a emotiilor, astfel că modul de comunicare dintre consilier si copil va fi specific

vârstei copilului, incluzând modalităti cum sunt jocul, dialogul imaginar si desenul. Ca

urmare este necesară identificarea elementelor psihopatologice în joacă sau în desen la copil.

Al doilea subcapitol descrie principalele categorii psihopatologice la copil, respectiv

acelea frecvent întâlnite în practică, cum sunt tulburările de comportament, ADHD, spectrul

autist, retardul mental, tulburările de vorbire, anxietatea, enurezisul si encoprezisul. Sunt

discutate de asemenea principalele abordări în consilierea copilului, atât în consilierea

individuală, cât si în cea de grup, precum si aspectele specifice transferului la copil.

La ora actuală programele de interventie de tip integrativ se consideră a fi cele mai

eficace în consilierea copilului. Capitolul trei prezintă un astfel de program integrativ,

aplicabil atât în consilierea individuală, cât si în cea de grup. Sunt subliniate aspectele care

tin de consilierea de grup, cercetările arătând că rezultatele obtinute prin consilierea de grup

PREZENTARE GENERAL Ă

1. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA SI CONSILIEREA COPILULUI

2. ELEMENTE DE PSIHOPATOLOGIE SI ABORD ĂRI ÎN CONSILIERE

3. PROGRAME INTEGRATIVE PENTRU CONSILIEREA COPILULU I

3

sunt superioare celor din consilierea individuală. Atât la nivel teoretic, cât si practic,

programul cuprinde elemente de terapie prin joc, gestalt, hipnoza clinică, psihodramă,

biblioterapie, art-terapie, programare neurolingvistică, consiliere cognitiv-comportamentală

si consiliere psihodinamică. Sunt descrise tehnicile de interventie si modalitatea de aplicare a

lor.

3.1.1. Consilierea individuală versus consilierea de grup a copilului

Studiile arată că intervenţiile de grup pentru copiii de vârstă şcolară sunt eficace

atunci când se centrează pe comportamentul şcolar, stima de sine, abilităţile de interacţiune

cu colegii, învăţarea socială şi insight-ul şi când puterea şi abilităţile fiecărui copil sunt

scoase în evidenţă în cadrul procesului (Satterfield şi Schell, 1998). Terapia de grup de scurtă

durată centrată pe soluţii (SEBT) are drept scop schimbarea pro-activă, structurând şedinţele

terapeutice astfel încât să utilizeze resursele şi forţa fiecărui membru al grupului, să se

centreze pe prezent şi viitor şi să organizeze şedinţe terapeutice orientate spre scop (Berg,

1994, La Fontain şi Garner, 1996). De Shazer (1994) spunea că întrebările orientate spre scop

duc la reunoaşterea de către client a posibilelor soluţii.

3.1.2. Beneficiile consilierii de grup

Studiile arată că terapia prin joc este eficace în tratamentul copiilor abuzaţi, pentru

descreşterea agresivităţii, îmbunătăţirea adaptării emoţionale a copiilor din familii divorţate,

reducerea stresului şi anxietăţii la copiii spitalizaţi, ameliorarea simptomelor în autism,

adaptarea copiilor orbi, reducerea fricii şi anxietăţii şi reducerea problemelor de adaptare.

Programele de antrenament al abilităţilor sociale sunt principala intervenţie în terapia

copiiilor cu dificultăţi de comunicare socială, iar studiile arată că aceste abilităţi sociale sunt

însuşite cel mai eficace în cadrul grupurilor (Lod, 1995). Terapia cognitiv-comportamentală

(CBT) antrenamentul bilităţilor sociale ale copiilor şi consilierea părinţilor sunt modalităţi

eficace în tratamentul tulburărilor de comportament şi al comportamentului antisocial la

copiii mici (Bernazzani şi Tremblay, 2006, Losel şi Beelmann, 2006, Van Manen, Prins şi

EmmelKramp, 2004).

3.1. CONSILIEREA INDIVIDUAL Ă SI CONSILIEREA DE GRUP

4

3.2.1. Fundamente teoretice

Bazat pe povestea lui Harry Potter, programul structurat „Școala Vrăjitorilor” este un

program în 12 pași cu aplicabilitate în dezvoltarea personală și terapia de grup pentru copii

(care poate fi adaptat pentru adulți), bazat pe crearea unui context lipsit de autenticitate, ce

contribuie la „inducția de transă informală extinsă.” Într-o școală a vrăjitorilor se poate învăța

orice, putem să dăm frâu liber imaginației, fanteziei și creativității, putem învăța vrăji prin

care să „desfacem” orice rău anterior. „Vraja” este un ritual terapeutic. Însăși desfășurarea

programului în cadrul unei povești este o formă de inducție informală de transă. Contextul

este creat automat și sunt dezvoltate expectanțele. Tehnicile în sine sunt o prelucrare a

lecțiilor de la școala Hogwarts din povestea lui Harry Potter. Conform cu Gane (2006),

Dumbledore acţionează ca şi psihoterapeut în seria volumelor Harry Potter, procesul şi

schimbarea terapeutică fiind privite în primul rând din perspectivă psihanalitică. Pe de altă

parte intervenţiile terapeutice din Harry Potter sunt abordate din perspectivă Ericksoniană.

Programul Şcoala Vrăjitorilor este din punct de vedere teoretic și tehnic o abordare

eclectică/ integrativă, luând în considerare principii ale hipnoterapiei Ericksoniene, CBT,

bilbioterapiei, terapiei prin joc, psihoterapiei psihodinamice, terapiei centrate pe client,

terapiei prin artă și terapiei familiale. Programul respectă structura clasică a basmului:

copilul este ajutat, pe de o parte de către terapeut, care face parte integrantă din basm

(profesor, „vrăjitor expert”) și pe de altă parte de „obiectele magice” pe care copilul învață să

le confecționeze și să le utilizeze, obiecte cu funcții multiple: suport, ancoră terapeutică,

ritual terapeutic, sarcină comportamentală, tehnică proiectivă și mijloc de rezolvare a

problemelor. Din punct de vedere al psihanalizei Jungiene eroul din basm este cel care

restaurează sănătatea (situația conștientă sănătoasă) și care în programul Școala Vrăjitorilor

este însuși clientul, care este eroul basmului cu vrăjitori, deținând elementele necesare și

cunoștințele fantastice pentru schimbarea terapeutică.

3.2.2. Structura programului de consiliere

Programul Şcoala Vrăjitorilor urmează acest model al poveştii terapeutice. Povestea

este însăşi şcoala de vrăjitori, o şcoală în care copilul învaţă cum să facă schimbări. Având în

vedere că pentru copil lumea fantastică este la fel de reală ca şi lumea realităţii înconjurătoare

până la vărsta de 7-8 ani şi că după această vârstă apare un vârf al potenţialului hipnotic până

3.2. PROGRAM INTEGRATIV DE CONSILIEREA COPILULUI ”S COALA

VRĂJITORILOR” (Popescu si Gane)

5

la 12-14 ani, povestea terapeutică explicativă este foarte credibilă pentru copil. Astfel

povestea psihoterapiei este percepută de copil în manieră similară cu cea în care adultul

înţelege psihanaliza, sau hipnoterapia, sau orice altă metodă psihoterapeutică. Este inutil să

explicăm copilului principiile CBT – lui sau gestaltului. Dar principiile unei şcoli de vrăjitori

sunt uşor asimilabile şi înţelese de către copil. În acelaşi timp se accesează memoria copilului

şi este pusă în mişcare căutarea inconştientă şi accesarea unor lucruri deja cunoscute. Cei mai

mulţi copii cunosc povestea lui Harry Potter şi a faimoasei şcoli de vrăjitorie de la Hogwarts.

Exact aşa cum adultul a auzit de Freud şi foarte mulţi clienţi adulţi în psihoterapie se gândesc

că sursa problemelor lor se află în copilărie, (pentru că aşa se ştie că a spus Freud), tot aşa

pentru copil şcoala vrăjitorilor este automat asociată cu Harry Potter, sau Hogwarts sau

poveştile cu vrăjitori şi vrăjtoare. Ritualurile terapeutice ajută la consolidarea poveştii. Motiv

pentru care ritualurile terapeutice (formule magice, atingerea cu bagheta magică, etc.) sunt

folosite extensiv în cadrul programului Şcoala Vrăjitorilor. Adresându-se copiilor cu vârsta

peste 7 ani, programul Şcaoal Vrăjitorilor este, pe lângă o „poveste” psihoterapeutică

credibilă pentru copil şi o joacă structurată cu reguli, astfel fiind pliat pe nevoia copilului de

joc structurat cu reguli în perioada 7-11 ani.

3.2.3. Tehnici de interventie

Tehnic și metodologic programul Școala Vrăjitorilor se apropie destul de mult de

psihoterapia suportivă, principalele tehnici utilizate fiind centrate pe strategiile de rezolvare a

problemelor, modalitățile alternative de percepție a situației și a sinelui, conștientizarea de

către copil a ajutorului și suportului disponibil, strategii de coping și rezolvare de probleme

imediate. Un punct central al programului este stablirea unei relații bazate pe încredere cu

terapeutul. Sunt incluse și o serie de tehnici proiective fundamentate pe teoria orinetată spre

insight. Nu în ultimul rând există o bogăție de tehnici împrumutate din hipnoterapia

ericksoniană, imagerie ghidată și tehnici de relaxare, ca și tehnici de „hipnoză informală”

bazate pe abilităţile protohipnotice sau hipnotice de vârf ale copilului, funcţie de nivelul său

de dezvoltare.

Capitolul trece în revistă dezvoltarea cognitivă a copilului, care orientează consilierul

asupra interventiilor care pot fi aplicate la copil, pe grupe de vârstă. Sunt descrise principalele

categorii psihopatologice la copil, explicând în acelasi timp criteriile de includere în grupele

REZUMATUL CAPITOLULUI

6

de consiliere sau dezvoltare personală, discutând aspecte privitoare la transfer, jocul

patologic si modalitătile de comunicare cu copilul. Capitolul cuprinde referinte la principalele

trei curente în consilierea copilului, respectiv abordarea cognitiv-comportamentală, abordarea

psihodinamică si abordarea integrativă. Este descris un program integrativ de interventie în

consilierea de grup si individuală.

1. dezvoltarea cognitivă a copilului

2. jocul

3. transferul la copil

4. consiliere individuală

5. consiliere de grup

6. program integrativ de consiliere la copil

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Bettleheim, Bruno, 1991, The Uses of Enchanment: The Meaning and Importance

of Fairy Tales, Penguin Books, New York.

2. Dopfner, Manfred; Petermann, Franz; Schmidt, Martin, 2010, Tulburări de

comportament antisocial- agresiv. Manual de psihoterapie pentru copii si

adolescenti, Romanian Psychological Testing Service, Cluj Napoca.

3. Dumitru, Ion, 2010, Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice si sugestii practice,

Polirom, Bucuresti.

4. Ellis, Albert; Bernard, Michael, 2003, Terapia rational-emotivă si comportamentală

în tulburările copilului si adolescentului, Romanian Psychological testing Services,

Cluj Napoca.

5. Ghergut, Alois, 2006, Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale. Strategii

diferentiate si incluzive în educatie, Polirom, Bucuresti.

6. Gopnik, Allison; Kuhl, Patricia; Meltzoff, Andrew, 2001, How babies think: The

science of childhood, Orion, London.

7. Hall, Kenneth, 2000, The Asperger Syndrome: The Universe and Everything,

CONCEPTE CHEIE

7

Jessica Kingley Publ., New York.

8. Klein, Melanie, 2010, Psihanaliza copiiilor, ed. Trei, Bucuresti.

9. Lindon, Jenie, 2007, Understanding Child Development. Linking Theory and

Practice, Oxfor University Publ.

10. Lindon, Jenie, 2001, Understanding Children Play, Nelson Thornes Ltd, London.

11. Maslow, Abraham, 2008, Motivatie si personalitate, ed. Trei, Bucuresti.

12. Pesechkian, Nossrat, 2007, Psihoterapie pozitivă. Teorie si practică, ed. Trei,

Bucuresti.

13. Piaget, Jean, 2005, Psihologia copilului, ed. Cartier, Bucuresti.

14. Pirnog, Ion, 2008, Ghid metodic de educatie platică, Compania, Bucuresti.

15. Siegler, Robert; Deloache, Judy; Eisenberg, Nancy, 2005, How Children Develop,

W H Freeman, London.

16. Wallon, Phillipe, 2008, Psihologia desenului la copil, ed. Trei, Bucuresti.

17. West, Janet, 1996, Child-centered Play Therapy, Hodder Education, New York.

ALTE RESURSE UTILE

1. Play Therapy Romanian Affiliates, disponibil la

http://www.playtherapy.org/romania.html , accesat la 21.09.2010.

2. Sandplay Therapists of America, disponibil la http://www.sandplay.org , accesat la

21.09.2010