Universitatea „Tibiscus” din Timişoara Facultatea de PsihologieSpecializarea Psihologie

Proiect la disciplina

CONSILIERE EDUCAŢIONALĂ ŞI A CARIEREI

Consiliere şi Psihoterapie

Student Claudia Ghergari

Anul II; grupa I

Anul universitar 2014-2015

1

Consilierea este o relaţie de colaborare în care o persoană specializată asistăclientul în ameliorarea problemei cu care se prezintă şi în îmbunătăţirea abilităţilor derezolvare de probleme şi luare a deciziilor (Ivey, 1986).

Scopurile consilieriiConsilierul va ajuta clientul să identifice obiectivele şi să abordeze soluţiile legate de:

• autocunoaştere• comunicare• stima de sine• modificarea unor comportamente problematice sau patternuri dezadaptative de

gândire • ameliorarea emoţiilor negative şi a consecinţelor determinate de diferite traume• acordarea de suport• însuşirea şi dezvoltarea unor strategii de adaptare• facilitarea învăţării unor comportamente sau abilităţi noi• prevenirea apariţiei unor probleme şi menţinerea stării de sănătate mentală

Caracteristicile consilierii

Consilierea prezintă anumite particularităţi şi note specifice care o diferenţiază depsihoterapie (Băban, 2000):

• este o relaţie de colaborare dintre consilier şi cel consiliat• este focalizată pe problemă;• este orientată atât către dimensiunile şi comportamentele problematice ale

clientului, dar şi spre îmbunătăţirea unor aspecte din viaţa clientului (ex.comunicarea, abilităţile de învăţare, de luare de decizii, etc.) şi mai puţin spreschimbarea personalităţii în ansamblu;

• este eclectică (integrează şi aplică principii şi strategice specifice mai multororientări teoretice, în funcţie de problema şi stilul clientului);

• este formativă (vizează nu doar intervenţii “curative” dar mai ales prevenţia unorcomportamente neadaptative şi învăţarea acelor strategii care vor facilita oadaptare mai eficientă situaţiilor de viaţă);

• este informativă, furnizând clientului datele necesare pentru a lua deciziiinformate şi responsabile;

• este suportivă, oferind clientului cadrul adecvat pentru a-şi exprima emoţiile,conflictele, dilemele legate de sine, lume, trecut, prezent sau viitor;

• este focalizată pe situaţiile prezente, trecutul fiind abordat sporadic, doar pentru aînţelege mai bine situaţiile din present;

• este un proces ce facilitează identificarea resurselor proprii de adaptare la mediuşi de soluţionare a situaţiilor problematice;

• este un proces ce potenţiază validarea resurselor clientului în lumea reală; • este o intervenţie de durată scurtă şi medie.

Prin consiliere sunt abordate emoţiile, cogniţiile (gândurile) şi comportamentelecare împiedică dezvoltarea şi adaptarea optimă a persoanei la cerinţele cu care se

2

confruntă. Se va lucra întotdeauna în beneficiul clientului (ex. dacă un client ar beneficia de

consiliere în mai mare măsură prin intervenţia unui alt profesionist, îl vom trimite, chiardacă prin aceasta pierdem o oportunitate de a învăţa în urma experienţei de consiliere).

Ce NU este consilierea?

• oferire de sfaturi• conversaţie obişnuită, fără nici un obiectiv• proces de manipulare a clienţilor • formă detratament al bolilor mentale

Termenii de consiliere şi psihoterapie sunt termeni cu semnificaţie apropiată;Psihoterapia este definită ca fiind intervenţia psihologică utilizată în patologie şioptimizarea subiecţilor umani sănătoşi. Consilierea este o intervenţie psihologicăorientată predominant spre optimizarea subiecţilor umani sănătoşi (ex. crearea unuisistem coerent de scopuri în viaţă, dezvoltarea autonomiei clienţilor etc.) (David, 2003).

Principalele caracteristici ale psihoterapiei sunt:• implică formarea extensivă a terapeutului în anumite orientări specifice• se adresează schimbărilor profunde la nivelul comportamentului şi al

personalităţii• implică abordarea unor aspecte psihopatologice• se pot aborda aspecte profunde, neconştientizate de pacient• este focalizată în mai mare măsură înspre trecut• este de lungă durată

Orice demers de consiliere cuprinde următoarele componente: diagnosticul şi evaluarea psihologică; relaţia terapeutică caracterizată prin colaborare, încredere reciprocă, respect,

implicare, autenticitate; conceptualizarea cazului (formularea cazului) adică explicaţia dată de consilier

simptomelor clientului; tehnicile de intervenţie - alese în funcţie de conceptualizarea cazului, urmărind

explicit şi implicit modificarea acelor factori care cauzează sau menţin problema.

Aceste componente se regăsesc într-o manieră reiterativă în procesul consilierii, procescare poate fi împărţit în mai multe etape:

Etapa I (aproximativ 2-5 şedinţe) presupune:• stabilirea unei relaţii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenţă, acceptare

necondiţionată, respect şi colaborare;• identificarea expectanţelor clientului faţă de consiliere şi consilier şi

familiarizarea clientului cu procesul şi strategiile de consiliere;• motivarea clientului pentru a-şi asuma un rol active în schimbare; • identificarea problemelor şi a ierarhiei în abordarea lor;

3

• identificarea resurselor proprii şi de mediu care facilitează schimbările;• stabilirea scopurilor consilierii în termeni specifici, concreţi şi realişti;• conştientizarea importanţei realizării sarcinilor date pentru acasă.

Etapa II (5-10 şedinţe, în funcţie de numărul problemelor identificate) se referă laintervenţia propriu-zisă. Ordinea de abordare a problemelor poate să urmeze diferitecriterii:

• a opţiunii clientului;• a celei care poate fi ameliorată/rezolvată cel mai uşor (mai ales în cazul clientului

care are resurse minime de mobilizat în procesul schimbării şi are nevoie deîntăriri positive în ceea ce priveşte propria persoană);

• a gradului de stringenţă şi interferenţă cu activitatea cotidiană;• intervenţia în consiliere presupune învăţare intra-terapeutică (în cadrul şedinţelor

de consiliere) şi extra-terapeutică (prin exersare şi practicare independentă înmediul real);

• monitorizarea şi auto-monitorizarea procesului de schimbare;• re-evaluarea scopurilor (care se pot modifica pe parcursul procesului de

consiliere). •

Etapa III (3-7 şedinţe) urmăreşte menţinerea schimbărilor/ameliorărilor atinse în etapa aII-a prin intervenţia la nivelul factorilor de risc:

• modificarea factorilor care au predispus, declanşat sau menţinut problema (ex. stilcognitiv, stil de viaţă dezadaptativ, stil de coping, relaţii interpersonaleconflictuale, predispoziţii biologice, etc.).

Etapa IV (2-5 şedinţe) finalizarea procesului de consiliere:• extrapolarea şi generalizarea noilor achiziţii;• evaluarea eficacităţii intervenţiei;• pregătirea terminării relaţiei terapeutice;• urmărirea evoluţiei clientului la intervale mai mari de timp (după 2 luni, 6 luni,

etc).După cum putem observa, relaţia terapeutică este cel mai important factor care

asigură succesul în consiliere. Prin urmare, construirea şi menţinerea unei alianţeautentice devine o prioritate în consiliere. Aceasta se formează pe baza atitudinilor şiabilităţilor de comunicare ale consilierului şi este menţinută prin folosirea unor tehniciadecvate problemelor clientului.

Alte cercetări subliniază importanţa personalităţii consilierului, dincolo depregătirea sa profesională. Au fost identificate următoarele caracteristici personale aleconsilierului care contribuie, alături de cunoştinţe şi experienţă practică, la succesulconsilierii.

Calităţi personale ale consilierului Interes pentru oameni Cald şi comunicativ în relaţiile cu oamenii Sensibil la sentimentele celuilalt Toleranţă

4

Analitic / sintetic Autocontrol Tolerează ambiguitatea Creativ Realist Flexibil Umor

Pe lângă calităţi personale, cunoştinţe de specialitate, abilităţi, tehnici şi strategiide intervenţie, consilierul poate dezvolta un stil personal de consiliere, în funcţie detendinţa sa naturală de a aloca o importanţă mai mare uneia dintre cele trei dimensiunipsihice: raţiune, emoţii, comportament (Băban, 2003). Această tendinţă firească poate firegăsită la fiecare persoană, deci o putem identifica atât în consilier cât şi la client. Înconsiliere, acest fapt este relevant, întrucât stilul consilierului poate avea un impactasupra eficienţei intervenţiei şi calităţii relaţiei cu consiliatului. Stilurile descrise înliterature de specialitate sunt:

1. Stilul afectivStilul afectiv al consilierului presupune că acesta acordă mai multă importanţă emoţiilorclientului, este atent nu doar la ceea ce spune acesta, ci şi la modul în care spune,reacţionează în consiliere cu calm, având o atitudine protectoare, empatică. De asemenea,tinde să preia tehnici care ţin de terapia nondirectivă, umanistă.2. Stilul raţionalConsilierul care adoptă stilul raţional se focalizează asupra a ceea ce spune clientul sauomite să spună, asupra distorsiunilor din gândire, este analitic / sintetic în abordare.Interpretează emoţiile şi comportamentul prin prisma cogniţiilor şi preferă să preiatehnici din terapia de orientare cognitivă.3. Stilul comportamental (engl. "acting")În cazul stilului comportamental, consilierul se orientează spre ceea ce face clientul,interpretând acţiunile lui ca fiind adaptative sau dezadaptative. De asemenea, considerăcă schimbarea comportamentului reperzintă un obiectiv important în ameliorareaproblemelor cu care se confruntă clientul. Intervenţiile adoptate presupun o serie dereguli, prescripţii şi sunt orientate preponderent spre tehnici comportamentale.

Consilierul trebuie nu doar să îşi identifice stilul personal, ci şi să se asigure căpoate utiliza tehnici şi abordări specifice celolalte stiluri, care nu îi sunt caracteristice. Deexemplu, dacă atât stilul consilierului cât şi cel al consiliatului este preponderent afectiv,s-ar putea ca relaţia terapeutică să fie foarte bună, dar în acelaşi timp să se persiste înmodalitate nefuncţională a consiliatului de a aborda problema.

Criteriile de adoptare a unui anumit stil de către consilier sunt următoarele:1. stilul clientului - se va ţine cont de criteriul similarităţii2. faza consilierii - se va respecta următoarea succesiune:

• prima fază - stil afectiv• a doua fază - stil raţional (ex. identificarea distorsiunilor de gândire)• a treia fază - stil comportamental

3. cerinţa clientului - dacă vine cu aşteptarea de a lua anumite decizii, vom trece peste

5

anumite faze şi îl vom ghida în luarea deciziei4. criteriul complementarităţii (ex. afectiv - comportamental, raţional - afectiv), atunci

când acest lucru contribuie la creşterea eficienţei intervenţiei terapeutice.

Pentru a putea practica eficient consilierea sunt necesare cunoştinţe din diverse disciplinepsihologice:

• psihologia dezvoltării• comportamentul uman din perspectivă psihologică• psihologia personalităţii• psihologia sănătăţii• psihologie ocupaţională• psihopatologie• psihologie şcolară• psihologie cognitivă• teorii şi tehnici terapeutice• principiile etice în consiliere• dinamica relaţiilor, în special din cadrul familiei şi particularităţi legate de grup

De asemenea, pentru profesia de consiliere este necesară autocunoaşterea (ex. printerapie personală), adoptarea unui model personal, eclectic, de consiliere şi apelarea la unsupervizor, care asistă consilierul în formarea lui şi în perfecţionarea intervenţiilor deconsiliere.

Pregătirea profesională şi personală a consilierului nu presupune în modobligatoriu succesul procesului de consiliere. Fenomenul rezistenţei clientului, dacă nueste identificat şi abordat corect, poate induce obstacole semnificative. Nu de puţine oriclientul manifestă rezistenţă explicită sau implicită procesului de schimbare. Acesterezistenţe au diverse surse:

• clientul este prea grav afectat de problema sa pentru a fi un partener activ încomunicare şi schimbare;

• aşteptările sale faţă de consilier/consiliere sunt nerealiste, prin urmare nu pot fisatisfăcute (ex: consilierea va face ca toate problemele să dispară; voi deveni o cutotul altă persoană; consilierul e prea tânăr/bătrân; consilierul e femeie/bărbat;cabinetul consilierului e sărăcăcios etc.);

• clientul a fost adus împotriva voinţei sale (ex: adus de părinţi sau profeor, etc.);• clientul are beneficii secundare din problema cu care se confruntă (ex: anxietatea

sa de eşec induce atitudini protective din partea familiei).

6

Bibliografie:

• Băban, A. (2000) Suport de curs: Consiliere Psihologică, UBB Cluj.• Băban, A. (Ed) (2001) Consiliere educaţională, Psinet, Cluj-Napoca.• Băban, A. (2003) Suport de curs: Individual and Grup Counseling, UNICEF.

7