Conoara Bisericii nr 1/2012
-
Upload
andrew-julien -
Category
Documents
-
view
238 -
download
6
description
Transcript of Conoara Bisericii nr 1/2012
Nr 1/anul 2012
Revista Parohiei „Sf .Mc.Pantel imon”, Bașeu-Hudeș t i , nr . 1 anul 2012
Revista noastră din acest an o dedicăm unui mare proiect național care a produs roade frumoase în acești ani: ”Alege Școala”!
Mulți dintre copiii cu posibilități limitate au primit din partea Patriarhiei Române cu fonduri euro-pene
ghiozdane pentru școală, alții care au realizat lucrări deose-bite au primit premii mai mari: tablete media, aparate foto, mp4 playere.
Copiii din zona Dara-banilor sunt defavorizați pen-tru că mulți sunt nevoiți, din cauza sărăciei dar și a accesu-lui îngreunat la școală, să se oprească la nivelul celor opt clase primare. Sunt copii la Lișna Nouă care fac kilo-metri până să ajungă la școală pe biciletă sau în căruță. Se întâmplă însă de-seori care acestă distanță să fie parcursă la –20 sau –25 de grade Celsius. E greu să ne imaginăm cum se descurcă. De aceea proiecte prin care să se dea o rază de speranță și la copiii defavorizați sunt nece-sare. Cei care au curajul să meargă la liceu sau la facul-tate — și părinții fac eforturi deosebite să îi trimită mai departe — nu se mai întorc aici chiar dacă și-ar dori.
Copii din grupul de cate-heză al Parohiei ”Sf. Mc. Pantelimon” Bașeu-Hudești s-au străduit și au realizat niște lucrări frumoase de
aceea am considerat că este bine să le facem cunoscute prin intermediul revistei parohiale. Întrucât parohia este un centru de cateheză și pentru că am colaborat și cu alte parohii în realizarea proiectului ”Alege Școala” am selectat și câteva lucrări ale altor copii participanți. Din pcadrul parohiei Boz Andreea Lenuța a reușit un frumos loc I la secțiunea lit-erară a concursului câștigând o tabletă media performantă.
Sunt prezente de aseme-nea și foarte multe fotografii de la activitățile bisericii din acest an, de la Crăciun, de la Învierea Domnului și din luna copiplului. Acestea scot în evidență implicarea copiilor din grupul de cate-heză, condus de Scriba Ana-maria, precum și colaborarea cu doamna Profesor pentru învățământul primar Ifrim Cristina la Școala Hudești.
An de an mă aștept, ca preot paroh, să văd aceeași copii. Dar copiii se schimbă,
cresc, îi văd cum aspirațiile lor le pun aripi și încet încet devin copii mari, tineri și tot mai pregătiți să devină creștinii ortodocși de mâine.
Am bucuria să-I văd pe unii cum își descoperă tal-entul, pe alții cum sunt cuprinși de dragostea de a-I sluji lui Hristos și dorința de a cunoaște mai multe despre învățătura Bisericii.
Un loc special l-a avut anul acesta și proiectul ”Copiii lui Hristos ajută Biserica„ din cadrul con-cursului ”Copilul învață iubi-rea lui Hristos” ocazionat de anul Sf. Maslu declarat de Patriarhia Română. Un grup de copii a câștigat locul al II-lea la nivelul Arhiepiscopiei Iașilor și în același timp s-au bucurat că au putut ajuta copii și bătrâni din sat fără posibilități financiare.
Copiii sunt așadar un sprijin de nădejde pentru biserica noastră!
Pr. Paroh Andrei Iulian
Anul 2/nr . 1
U N N U M Ă R D E D I C AT C O P I I L O R !
Redactor coordonator:
• Pr. Iulian Andrei
Din cuprins
Școala, tărâm al cunoașterii
P.2
Cartea , prietena copiilor
P.3
Școala, pridvor al cunoașterii
P.4
Poezii P. 2, 4 ,
14
Alege Școala –interviu P 6
Mai bine previi decât să stingi
P. 8
Început de an catehetic P.9
COMOARA B ISERICI I Luna august 2012
Conduita potrivită în Biserică
P.10
Program religios cul-tural
P.11
Școala Mea P.12
Prezentarea siteului parohiei
P. 12
Știri de pe siteul paro-hiei
P .13
Cât mai aproape de Dumnezeu
P. 8
Joc P.15
Pentru mine școala nu este
doar o institutie la care ești
obligat să mergi. Ea este locul
unde înveti pentru prima data
cum să scrii cuvintele: mama,
tata si apoi din ce în ce mai
multe cuvinte la fel de impor-
tante. La școală, noi, copii,mai
învățăm și despre Biserică,
Domnul Iisus Hristos, Maica
Domnului și alți sfinți și sfinte.
Din păcate sunt și unii copii
care nu merg la Biserică pen-
tru că nu are cine să-i în-
drume. Să vă explic însă ce
reprezintă Școala pentru
mine!
Pe data de 10 septembrie
2001 am început un nou capi-
tol: am devenit elevă. Cu mari
emoții am pășit pragul clasei I.
Doamna învățătoare ne-a
pus ecusoanele de bobocei si
cu ajutorul lui Dumnezeu am
pornit la drum cu titlul de
scolari. La început îmi părea
rău după doamna educatoare
și după jucăriile de la
grădiniță, dar încetul cu
încetul m-am acomodat cu
ideea că am crescut și am
mai multe responsabilități. Mai greu sau mai ușor, cu
mari schimbari am terminat
ciclul primar.
Cu pași repezi ne îndrep-
tăm spre un alt nou capitol. Iar
trebuia să ne acomodam cu
noi și mari schimbări. De-
venim iar bobocei, dar de
această dată ecusoanele ne
sunt înmânate de doamna
dirigintă. Ușor, ușor m-am aco-
modat cu noii profesori, cu noii
colegi și mai ales cu doamna
dirigintă. Pentru mine ciclul
gimnazial a fost cel mai fru-
mos dar și greu, însă, cu ajuto-
rul lui Dumnezeu, am trecut cu
succes și peste acești patru
ani. Din păcate a venit și mo-
mentul despărțirii. Când am
terminat clasa a-VIII-a, toți elevii, împreună cu doamna
dirigintă, am făcut o promisi-
une: să ne revedem în aceasta
formație și peste 10 ani.
Din nou emoțiile mă
copleșesc, dar de aceasta dată
trebuia să iau niște decizii
foarte importante. Constrânsă
de timp, am făcut o greșeală
foarte mare, mi-am ales un
drum care nu avea legatura cu
ceea ce eu îmi doream. Am
intrat la Grupul Școlar Regina
Maria din orașul Dorohoi. Am
început să mă implic în
programul:”Hristos împărtășit
copiilor”, coordonat de
parintele paroh Andrei Iulian,
pentru că îmi plac foarte mult
copiii. Am urmat doi ani profilul
la care am intrat, dar, mergând
la Biserica și participând la
program dorința de a ajunge
educatoare devine mai mare
pe zi ce trece. Cu ajutorul lui
Dumnezeu, cu îndrumarile și
încurajările prietenului meu și
ale doamnei preotese Foca
Alina, m-am transferat la un
profil care mă ajută să-mi
îndeplinesc visul. La început mi
-a fost un pic cam greu dar
apoi m-am acomodat. Acum
mă simt cu adevărat bine și
regret că nu am venit aici de la
început.
Adesea stau și mă
gândesc cum va fi atunci când
voi termina școala. Cu
siguranță îmi va fi dor să mă
trezesc dimineața să merg la
școală, îmi va fi dor de colegi,
deprofesori și de diriginte.
Anii de școală sunt cei
mai frumoși ani din viața unei
persoane. Cu acești ani nu ne
vom mai întâlni niciodata. De
aceea, dragi copii și
adolescenți, mergeți la școală
acum când este timpul, pentru
că ce învățăm la școală nu mai
învățăm în altă parte.
Scriba Anamaria 17 ani
Page 3
SCO ALA - TĂR ÂM A L CUNOA S TER I I
”La școală, noi, copii
mai învățăm și despre
Biserică, Domnul Iisus
Hristos, Maica
Domnului și alți sfinți
și sfinte. ”
Scriba Anamaria (centru) -în excursie
Anul 2/nr . 1
Dragă Dumnezeu,
Aş vrea să-ţi spun
câte ceva despre Şcoala
mea ca să poţi să te uiţi mai
des către ea şi s-o ai în pază.
Demult ea se numea Şcoala
Costăchiască, care, deşi ar
părea că numele ei ar veni
de la Moş Costache, nu e
aşa. Ea poartă acest nume
pentru că este înfiinţată de
fraţii Teodor , Gheorghe şi
Iancu Costachi Boldur. Ei au
împlinit astfel ultima dorinţă
a tatălui lor răposat,
generalul Iordachi Costachi
Boldur.
Şcoala mea este o
clădire nouă, cu coridoare
lungi şi drepte, cu multe şu
frumoase săli de clasă,
SCR I SOA RE CĂTRE DUMNE ZE U
fiecare având câte ceva frumos. În
şcoală sunt două laboratoare de
informatică dotate cu calculatoate
şi internet, un laborator de fizică şi
chimie dar şi şi un laborator de
religie sub îndrumarea preotului
profesor de religie. La ore învăţăm
cum să devenim mai buni, cum să
ne comportăm în societate dar şi
cum să fim buni creştini, şi să ne
rugăm Maicii Domnului şi Lui
Dumnezeu.
Tot ce se întâmplă la
şcoală o transformă într-un spaţiu
viu şi atrăgător pentru noi elevii.
Sufletul şcolii suntem noi, dar nu
am putea fi buni fără profesori.
Elevii vin la şcoală pentru a învăţa
iar profesorii îi ajută să ştie.
Profesorul este acea persoană care
ne călăuzeşte paşii către un univers
complicat, ne ajută să descoperim
lucruri noi, dar să ne descoperim pe
noi înşine, el încearcă să ne
formeze.
Şcoala este pentru
elevi ca a doua casă. Noi
mergem la şcoală cu multă
dragoste şi cu multă tragere
de inimă pentru a învăţa să
devenim oameni de seamă în
societate. Rămâne aşadar
şcoala, pentru mine, o
amintire plăcută unde ne
formăm pentru viitor.
Cu multă dragoste,
Andreea
Ivașcu Andreea
12 ani
Ivașcu Andreea
Comoara Biser ic i i
”Ai carte, ai parte.” Este
proverbul pe care
adeseori mi l-au spus
ca îndemn învățătorii,
părinții și bunicii.
Mi-amintesc
și acum cu plăcere
prima mea carte de
colorat. Aveam vreo cinci
anișori. Am răsfoit-o cu mare
curiozitate. Imagini după
imagini se vedeau prin fața
ochilor mei. Am colorat
imagini pe rând: ”Capra cu
trei iezi”, ”Alba-ca zăpada” și
alte povești.
O altă zi specială
pentru mine a fost pentru
mine a fost prima zi de
școală. În clasă mă aștepta
pe bancă
”Abecedarul”.
Când l-am văzut
m-am dus în
bancă curioasă
să mă uit prin el.
Prin fața ochilor
îmi treceau tot
felul de semne întortochiate.
Doamna
învățătoare ne-a spus că în
anul acesta școlar vom
învăța să dezlegăm tainele
textelor literare. Vom învăța
mai întâi literele, pentru a citi
și scrie. Eu am luat premiul
întâi. Vacanța venise și eram
cu gândul spre mare...
A trecut și vacanța
și iar a început școala. Într-o
oră de Literatură pentru
copii, doamna învățătoare
început să citească povestea
”Omul de zăpadă„ de Hans
Christian Andersen, dar nu a
reușit să ne-o citească toată.
Eu am fost curioasă să văd
cum se termină și i-am spus
mamei să mi-o cumpere.
Mama a reușit în
sfârșit să-mi cumpere
cartea, iar eu eram foarte
veselă. Cine învață la
tinerețe, la bătrânețe se
odihnește.
Denisa Anton
Construcția noului local a
început în
anul 1935,
staționând o
perioadă din
cauza lipsei
de muncitori,
timp în care
părintele
Niculai
Guragata
lupta pentru a
obține un loc
pentru desfășurarea
religiei. Încercările sale și
apelul la autoritățile locale
nu au fost în zadar.
Părintele Guragata a reușit
să închirieze o casă în care
să se desfășoare activitatea
școlară și în care să poată
preda elevilor. În urma
unei năzdrăvănii făcută de
copii, cel le-a închiriat casa
a decis să încuie casa și să
nu le mai dea voie să-și
desfășoare activitatea
școlară în cadrul locuinței
sale. Părintele descrie
năzdrăvănia astfel: ”În
lipsa mea de la școală,
copiii au luat, sau mai bine
zis furat, din podul casei, în
chestiune, niște fructe puse
la uscat,
întâmplare ce a determinat
pe proprietar să închidă
localul, or de-aici pornește
Astăzi, cele două clădiri ale
școlii din Bașeu sunt
închise. Glasurile elevilor
nu se mai aud. Jocuri în
curtea școlii nu mai sunt.
Moș Costachi,
unul dintre bătrânii satului,
povestește că pe vremea sa
”mama învățăturii era
bătaia”. El spune că
profesorii erau mai puțin
pregătiți, dar cu toate
acestea temele trebuiau
făcute și lecțiile învățate,
căci dacă profesorii îi
întrebau și ei nu știau luau
bătaie ”până ce palmele li
se umflau”. La orele de
Religie învățau multe
rugăciuni. Bătrânul
mărturisește că ora de
religie începea și se
termina întotdeauna cu o
rugăciune.
La început școala
a funcționat în case
țărănești, cu chirie. Această
școală a luat ființă ca
instituție de stat în anul
1914. Ea a fost construită
pe dealul Bașeului, între
cele două sate: Mlenăuți și
Bașeu. Primul învățător a
fost Xantopol Mihai. După
o perioadă de timp școala a
fost dărâmată și s-a hotărât
să fie construită o altă
școală în mijlocul satului.
motivul pentru care cursurile
de la Școala
Bașeu, nu pot fi
normale”.
Această descriere
a părintelui
datează din anul
1941, și a fost
găsită într-un
caiet ăn care
dumnealui a scris
copiile de pe
hârtiile trimise
autorităților.
În anul 1943,localul nou
a fost terminat. Părintele
Neculai Guragata l-a sfințit
și orele s-au putut desfășura.
De fapt în acel an a fost și
ultima serie de absolvenți de
șapte clase de la această
școală, acest lucru datorându
-se faptului că frontul celui
de-al doilea război mondial
se apropia de ținuturile
noastre. Din perioada
respectivă până în 1990 au
fost mai mulți învățători și
învățătoare.
În 1990 în Școala Bașeu
a venit ca învățătoare
doamna Mereuță Veronica.
Tot cu dumneaei am făcut și
eu cele patru clase primare.
Page 4
CA RT E A –PR I E T E N A C O P I I L O R
Școala Mea – de la trecut la prezent fara viitor
~Mi-amintesc și acum
cu plăcere prima mea
carte de colorat. Aveam
vreo cinci anișori. Am
răsfoit-o cu mare
curiozitate.~
Religia a făcut-o
cu părintele Burduja. Deși
clădirea în care făceam
orele era foarte veche și nu
avea un aspect foarte plăcut
prezența celor două cadre
didactice transformau
mersul la școală într-o
mare plăcere.
În anul 2007
elevii din Bașeu au pășit
pragul noului local de
școală construit cu fonduri
europene. Din păcate în
anul 2010 școala și
gradinița s-au desființat
datorită lipsei de copii.
Acum dacă vei
merge într-o dimineață pe
drumul care duce spre
centru satului vei vedea un
grup de copii ce așteaptă
autobuzul ce îi duce la
noua lor școală, cea din
Hudești. Astfel școala din
Bașeu rămâne singură,
lipsită de glasul plin de
viață al copiilor, parcă într-
un somn adânc din care
poate o va trezi cineva,
odată, visând la vremurile
demult apuse.
Boz Andreea Lenuța
Clasa a X-a,
Grupul Școlar Darabani
Locul I ”Alege Școala”
faza pe protopopiat
Darabani
Clinc, clinc,
clopoțelul a
sunat
Toți în clasă
am intrat
Prima oră avem religia
Profesorul în graba ne
spune:
,,Astăzi vom învăța,
O lecție ce vă va
bucura!,,
După o oră interesantă,
Clopoțelul suna-ndată
Dar urmează o altă oră.
Tic,tic,tic ceasul a sunat
Din pat imediat m-am
ridicat
M-am pieptănat, m-am
spălat
Și m-am îmbrăcat
Pentru școală m-am
aranjat
Am pornit plină de
zâmbet
Ca la școală să sosesc.
Am ajuns la școala mea!
Și mă întreb, oare?
Astăzi ce vom învăța?
Este minunat!
Patru ore la școală am
stat
Și acasă am plecat
Mă pregătesc de învățat!
Șâncoviță Andreea-
Miruna
LA ȘCOALĂ !
Final de an școlar la Bașeu 2010
La școală!
Dimineața mă
trezesc,
Pentru școală mă gătesc
Și plec bucuroasă:
E-o nouă zi frumoasă.
Înainte de plecare,
Fac o rugăciune mare.
Dumnezeu să mă ajute,
Ca mintea mea să nu
uite.
Fă și tu la fel ca mine
Și-o să-ți fie-n viață bine,
Maica Domnului și Iisus
Te vor ajuta să ajungi sus.
După cei răi nu te lua,
Fă ce-ți spune inima.
Spre Dumnezeu o
pornești
Și crede-mă, nu greșești.
De profesori ascultăm,
Și pe ceilalți ajutăm.
Ia-te după tot ce-i sfânt
Și în viață fii mai blând.
Scriba Georgiana
Deschid timid ușa
bisericii mele. Trebuie să
recunosc faptul că nu-i calc
foarte des pragul. Simt în
interior un mic fior, un ame-
stec de teamă cu bucurie
care răzbate ca și un ghiocel
din zăpada primăvăratică.
Doar în fața Domnului Hris-
tos poți să simți așa ceva. El
parcă mă mustră un pic din
icoana pridvorului dar este
ca și cum m-ar bate
prietenește pe umăr bu-
curându-se că mă vede din
nou.
După ce mă închin
îmi aduc aminte că bunica
îmi spunea să nu uit de
lumânări pentru cei vii și
pentru cei de dincolo de lu-
mea aceasta din familia mea.
Așa că mă întorc spre stânga
dar fără să vreau ochii îmi
rămân peste micul dulăpior
cu vitrină care are un nou
raft – sau o fi vechi? – cu
cărți noi nouțe. La prima
vedere par niște manuale
pentru copii dar uitându-mă
mai atentă văd amestecate
basmele românilor cu cuvinte
duhovnicești ale părintelui
Cleopa, cu Biblia pentru copii
și cărți de proverbe sau mici
dicționare pentru copii. Sunt
așezate ca pregătite pentru o
școală. O fi școală în pridvorul
bisericii mele? Mă cuprinde
curiozitatea și sunt gata să
descopăr secretul.
Părintele ne cheamă
într-o zi la biserică și pe tineri.
Știu că duminică după-amiază
copiii vin în curtea bisericii cu
hramul Sfântului Pantelimon
Călătorul și glasurile lor se fac
auzite atunci peste tot în jur.
Aflată undeva la granița dintre
copilărie și lungul drum spre
maturitate vreau încă să mă
simt copil!
A venit însă și mo-
mentul așteptat. Am intrat în
casa de prăznuire și am făcut
parte pentru aproape două ore
dintr-un grup bine închegat de
tineri care aveau probleme de
care nici măcar nu știau și care
își puteau găsi răspunsurile nu
la părintele care nu voia să ne
dea totul de-a gata, ci în noi
înșine. Am aflat apoi că e
normal să fim socotiți
importanți și că Hristos este
Cel care ne cheamă perma-
nent la El. Sunt lucruri sim-
ple dar care au meritat să le
conștientizez. Este ceva nou
dar am avut în interiorul meu
tot timpul aceste întrebări
care se multiplică și care își
găsesc multe răspunsuri.
Acum am înțeles că poate fi
școală și în pridvorul
Bisericii. Am avut parte de
tehnică modernă: video-
proiector, filmulețe, prezen-
tări interesante și de
înțelegere și libertate de ex-
primare.
Aștept în continuare ca
bunăvoința și dragostea cu
care părintele ne primește să
dea naștele la noi idei pentru
activități interesante în cadrul
bisericii, sau mai bine zis
pentru mica Școală din prid-
vorul bisericii.
Boz Andreea
Școala din pridvorul bisericii
Page 5
Comoara Biser ic i i Page 6
”...cât de fericit
eram când am reușit
să citesc de unul
singur prima poveste,
să-i scriu mamei
prima felicitare… cu
mânuța mea.”
Copiii evoluând într-o piesă de teatru
Părintele Marius Onofrei în mijlocul copiilor
terminat seminarul, am plecat la Iași,
la facultatea de teologie. Sunt o
mulțime de ani… dar fiecare etapă își
are importanța și încărcătura ei.
S.A.M.: Cum au fost anii de școală?
O.M.: Păi am spus mai înainte… Au
fost minunați, cu bune și cu rele.. dar
au fost minunați! Dacă mai înainte
am vorbit despre școala generală,
acum aș putea să-ți zic despre anii de
seminar, pentru că și aceștia fac parte
din acei ani petrecuți în școală.
Spuneam că în clasa a 8-a mă
pregăteam să ajung la seminar, iar la
scurt timp după ce am intrat acolo,
mi-am dat seama că îmi place ceea ce
fac. “Trebuie să continui să fac asta
cât mai mult .. pentru tot restul
vieții”, îmi spuneam eu. Acest lucru a
fost justificat și mai târziu am
continuat să merg pe aceeași linie…
tot pe teologie. Consider că liceul e
foarte important, pentru că acolo deja
îți formezi o direcție. Un lucru
esențial în viață este să faci ceea ce
îți place, deoarece atunci faci totul
din plăcere. Când faci un lucru din
plăcere îl faci cu totul altfel, și atunci
e un lucru bun făcut. Asta e părerea
mea.
S.A.M.: Vă mai amintiți care a fost
disciplina, sau disciplinele
dumneavoastră preferate?
O.M.: Discipline preferate… Da!
Vezi că e cumva normal să ai
discipline preferate, pentru că nu toți
suntem la fel. Cineva are înclinație
mai mult spre istorie, altul spre
matematică, altul spre educație
fizică.. să zicem. Mie însă mi-a
plăcut… Să știi că e greu să ai doar o
disciplină preferată. Mi-au plăcut
toate disciplinele, pentru că fiecare îți
oferă câte ceva; fiecare profesor care
venea îți oferea câte o informație care
pe moment ți se părea nefolositoare,
dar mai târziu îți dădeai seama că e
Scriba Ana-Maria: Sărut dreapta,
părinte! Aș dori să vă întreb ce
semnificație are școala pentru
dumneavoastră?
Pr. Onofrei Marius: Doamne ajută!
Păi, școala ca instituție, ca locație,
poate, deși pare doar o simplă
clădire, ea poate fi totodată, locul în
care te poți forma sau ești format;
mă refer aici, la școala generală.
Profesorii te formează, se străduiesc
să te pregătească, pentru ceea ce te
așteaptă după ea. Așadar, putem
considera școala ca o locație nu
numaidecât fizică, ci chiar una în
care te formezi din punct de vedere
intelectual și spiritual.
S.A.M.: Ce vă mai amintiți despre
școala dumneavoastră?
O.M.: Ooo! Sunt multe lucruri.
Școala pentru mine, și cred că
pentru toți este esențială, asemenea
temeliei unei case. Îmi amintesc cu
drag de școală. Nu cred că voi putea
da uitării primele clipe, dar și școala
în general. Anii petrecuți în școală,
cu siguranță, sunt cei mai frumoși
ani din viața unui tânăr. Îmi aduc
aminte cât de fericit eram când am
reușit să citesc de unul singur prima
poveste, să-i scriu mamei prima
felicitare… cu mânuța mea. Îmi
amintesc totodată, cât de greu mi-a
fost să le spun părinților că am luat
o notă mică.. și multe altele. Sunt
niște amintiri de neprețuit.
S.A.M.: Ce școli ați urmat?
O.M.: Păi… școală generală, adică
clasele I-VIII, le-am făcut în
Dorohoi, la școala numărul 8, care
acum se numește Școala Generală
“Mihail Kogălniceanu”. Apoi,
începând de prin clasa a VIII-a, m-
am pregătit pentru a da la seminar,
pe care l-am făcut în Dorohoi, la
Seminarul Teologic Liceal “Sfântul
Ioan Iacob”. Apoi, după ce am
A L E G E Ș C O A L A ! - I N T E R V I U C U P R . M A R I U S O N O F R E I , P A R O H I A S T R A H O V A -
S.A.M.: Despre despărțirea
de facultate ce ne puteți
spune?
O.M.: Aaa.. Păi vezi? Ți-
am povestit despre cea de
seminar, că acolo a fost
ceva mai deosebit; dar vezi
că fiecare despărțire mai
întotdeauna este tristă. În
școala generală eram niște
copii, puțin inconștienți de
ceea ce se întâmplă. În
seminar deja am mai
crescut, am început să
vedem lucrurile cu alți ochi, iar în facultate deja
o parte din colegi erau căsătoriți, aveau viața lor.
Și eu când am terminat facultatea aveam deja și
copil. Astfel despărțirea nu a mai avut aceeași
intensitate dar a fost, s-a simțit, pentru că, sincer,
mi-aș dori să mai fiu iar student. Chiar am stat
de vorbă cu foștii mei colegi, că noi am avut
revederea de 10 ani de la terminarea
gimnaziului, deși, în general nu se face.
Vorbeam cu melancolie și ziceam că ce n-aș da
să mai fiu acum în școală, dar cu mintea pe care
o am acum.
S.A.M.: Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
Trebuie să recunosc că ați subliniat anumite
aspecte importante în ceea ce privește relația
dumneavoastră cu școala. Emoția cu care mi-ați
răspuns la întrebări a arătat că școala a avut un
rol important în viața sfinției voastre, așa cum ar
trebui să aibă pentru fiecare dintre noi.
O.M.: Alegeți școala!
Realizat de Scriba Ana-Maria
foarte importantă. În alte
situații îți dădeai seama ca
ți-a prins bine faptul că ai
știut acele lucruri.
Spuneam că eu am căutat
să iau câte ceva din fiecare,
dar au fost într-adevăr și
discipline care mi-au plăcut
foarte mult, cum este de
exemplu istoria, mai ales în
școala generală; apoi la
seminar, și la facultate cred
că Dogmatica,Îndrumări
Misionare și Noul
Testament; la Noul
Testament mi-a plăcut să învăț versetele.
Implicit vezi că există legătură întotdeauna
între discipline. Dacă știi Dogmatică, știi
cum să abordezi situații și ai cunoștințe și
pentru Îndrumări Misionare. De aceea zic
că toate disciplinele sunt importante, dar
întotdeauna este una care îți place cel mai
mult.
S.A.M.: Cum a fost despărțirea de școala
generală, apoi de seminar?
O.M.: Păi… să te desparți de școală, dar
când spun școală mă refer nu la instituție,
ci la acei tineri, colegi, cu care ți-ai
petrecut o perioadă destul de îndelungată
din viață… opt, sau patru, sau cinci ani
cum au fost cei de la seminar e dureros…
Îmi aduc aminte de seminar, mai ales că
acesta a fost așa mai… diferit, pentru că
am și locuit împreună cu colegii, stând la
cămin. Îmi amintesc momentele de la
sfârșitul cursului festiv, când, cu toții am
plâns, dar au fost unii colegi care chiar au
bocit. La un moment dat ne-am strâns cu
toții la un loc și plângeam fiecare pe
umărul altcuiva. A fost frumos! E trist să te desparți de școală, de
colegi, dar în același timp, acea
despărțire te călește și te face să fii
pregătit pentru ceea ce te așteaptă mai
departe.
Tabară la Strahova — activități cu copiii
A L E G E Ș C O A L A ! - I N T E R V I U C U P R . M A R I U S O N O F R E I , P A R O H I A S T R A H O V A -
Comoara Biser ic i i
Pentru desfăşurarea în
condiţii de siguranţă a
manifestărilor religio-
ase prilejuite de sarbă-
tori, cât şi a tuturor
celorlalte activităţi tra-
diţionale specifice cu
public numeros ce se
organizează cu această
ocazie, vă facem câteva
recomandări pentru
preîntâmpinarea unor
situaţii sau evenimente
nedorite:
respectarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la utilizarea mijloacelor de încălzit, a insta-laţiilor electrice şi a fo-cului deschis, în princi-pal a lumânărilor; uti-lizarea locurilor special amenajate pentru depunerea lumânărilor aprinse, situate la dis-
tanţe de siguranţă faţă de elementele combustibile din in-teriorul bisericii, de preferinţă în tăvi metalice umplute cu nisip sau apă;
instalaţiile elec-trice utilizate în scop ornamental nu vor fi amplasate direct pe elemente combusti-bile (lemn, textile, etc.) sau în imediata aprop-iere a acestora, trebu-ind să fie in perma-nenţă supravegheate pe timpul funcţionării;
menţinerea în poziţie deschisă a uşi-lor de acces şi evacuare în situaţia existenţei unui număr mare de credincioşi în interiorul lăcaşurilor de cult; evi-tarea accesului în inte-riorul bisericii peste limita capacităţii
acesteia, pentru a nu produce aglomerări care pot duce la acci-dente;
verificarea asigu-rării condiţiilor pentru intervenţia operativă, pentru stingere a unui eventual incendiu, prin menţinerea liberă a căilor de acces, in-terzicerea accesului în incinte a mijloacelor de transport şi asigurarea mijloacelor şi forţelor necesare; ISU Nicolae Iorga Botoșani
Pagina 8
M A I B I N E P R E V I I , D E C Â T S Ă S T I N G I I N C E N D I U L !
“Asigurarea unui minim
de pregătire pentru
formarea unui
comportament adecvat in
cazul producerii de
catastrofe şi calamităţi,
însuşirea de către
populaţie a semnalelor de
alarmare precum şi a
procedurilor specifice
pentru protecţie proprie, a
semenilor, bunurilor
materiale, valorilor
spirituale, factorilor de
mediu şi animalelor în
cazul producerii unor
situaţii de urgenţă precum
şi perfecţionarea
deprinderilor asupra
modului de prevenire şi
intervenţie acestea sunt
scopurile acţiunilor
noastre”
Lt.Col.Radu Țipișcă
ISU Botoșani
Activități de informare ale ISU Botoșani
Început de an catehetic la parohiile
Sf Mc. Pantelimon și Sf Gheorghe din Hudești
Orice început este greu dar să continui ceea ce ai început cu la fel de mult entuziasm este la fel de greu. Începutul anului catehetic, care coincide cu începutul anului bisericesc, s-a făcut și la parohiile Sf Mc Pantelimon din Bașeu și Sf. Gheorghe din Mlenăuți de data aceasta copiii făcând cunoștință unii cu alții. Ideea a pornit de la P.C.Pr David Stoean, parohul Bisericii din Mlenăuți care a dorit să facă o întâlnire mai puțin formal ă între copiii din grupul catehetic; de aceea a și propus ca cei care vor să se înscrie la cateheze să meargă la biserică, să asculte Paraclisul Maicii Domnului urmat de o astfel de lecție și apoi să se cunoască mai bine prin jocuri lângă pădurea din apropiere. Para-frazând un gând oarecum commercial al unui american con-temporan Dacă tot gândești, atunci gândește grandios, părintele David Stoean a propus Părintelui Iulian Andrei, ca la cate-heză să participe și grupul copiilor din Bașeu. S-au unit astfel la prima lecție copiii din două parohii transmițându-se astfel faptul că toți sunt uniți în aceeași credință și că pot colabora .
Astfel pe data de 4 septembrie copiii din grupurile catehetice din cele două parohii s-au întâlnit la ora 15.00 la Biserica Sf Gheorghe din Mlenăuți unde a fost oficiat Para-clisul Maicii Domnului de către cei doi preoți și apoi s-a desfășurat cateheza Știai? Când te rogi Dumnezeu te ascultă! 35 de copii s-au rugat împreună și au fost atenți la prezentarea Power Point care le spunea povestea unui băiețel care nu știa că atunci când se roagă lui Dumnezeu, Tatăl ceresc îi poate și răspunde. Dumnezeu Tatăl ne vorbește prin rugăciunea Domnească-Tatăl Nostru: Dar cum poţi să spui “Tatăl nostru” fără iubire şi fără să te gândeşti că toţi sunt fraţii tăi? Cum poţi să spui “care eşti în ceruri” dacă nu ştii că cerul înseamnă pace, că cerul este iubire faţă de toţi…?.
A urmat apoi o mică drumeție până la pădure unde s-au stabilit echipe de volei și de fotbal, în timp ce se pregătea și o mică gustare pe grătar. Nici pe la ora 19.30 copiii nu se mai dădeau duși, făcându-și noi prieteni.
Cele două parohii au început astfel frățește anul catehetic și preoții parohi și-au promis că astfel de colaborări vor mai avea loc. A fost deasemenea și o încununare a activităților desfășurate deja în cursul vacanței la Parohia Sf Pantelimon, în cadrul atelierului de pictură pe sticlă.
Comoara Biser ic i i
Pregătirea pentru a
merge la
Biserică:
Cere iertare tuturor celor
din casă, ca să ajungi cu
suf le tul împăcat la
Biserică.
Pregătește-te să aduci o
mică jertfă lui Dumnezeu
(o lumânare, o prescură
etc.) și vor fi binecuvântate
toate bunurile tale.
Îmbracă-te adecvat și cât
mai decent. Femeile trebuie
să aibă capul acoperit.
Mersul la Biserică:
Este bine să mergi la
biserică devreme ca să iei
parte la slujba de dimineață
(Utrenia) să asculți Evang-
helia Învierii și celelalte
rugăciuni și cântări din
cadrul acestei slujbe.
În Biserică, bărbații trebuie
să se așeze în partea dre-
aptă iar femeile în partea
stângă. De fiecare parte
ordinea trebuie să fie
aceasta: bătrânii în
față,apoi cei mature, tinerii
și la urmă flăcăii și fetele
care nu merg la strană.
Între bărbați și femei tre-
buie să fie un coridor de
trecere, pe unde cei nou-
veniți să poată ajunge la
Sfântul Altar pentru a se
închina și lăsa darul.
Este nepoliticos să se
vorbească în biserică în
timpul slujbelor. Aici tre-
buie să te închini șă să
asculți. Dacă ai totuși de
vorbit fă-o în șoaptă sau
prin semne, fără a deranja.
Nu se iese din Biserică
înainte de a se termina slu-
jba; cel ce a ieșit este ase-
menea lui Iuda, care a ple-
cat de la Cina cea de Taină
ca să-l vândă pe Hristos.
Sfintele icoane la care te
închini nu trebuie sărutate
pe față. Sfinților pictați în
picioare li se sărută pi-
cioarele sau veșmintele iar
celor pictați pe jumătate
mâinile sau veșmintele.
Închinarea la icoane și
aducerea darurilor la Sf.
Altar trebuie săvârșită până
la binecuvântarea de la
înmceputul Sf. Liturghii.
Din acest moment fiecare
credincios trebuie să stea în
ascultare la locul lui. Dacă
a venit cu un dar și n-a mai
avut timp să-l ducă la Al-
tar, o va putea face după
Sf.Liturghie.
În Biserică creștinii trebuie
să stea în genunchi atunci
când:
Se citește Sf.Evanghelie.
Se sfințesc cinstitele daruri
în timpul cântării ”Pe Tine
te lăudăm”
Se cântă Axionul(Cunine-
se cu adevărat sau al
praznicului)
Se rostește sau se cântă
Tatăl Nostru
Cei care au dezlegare
și vin să se împărtășească
trebuie să facă astfel:
Să mergă la cei mai bătrâni
și să le ceară iertare.
Cei care au dezlegare și
vin să se împărtășească
trebuie să facă astfel:
Să mergă la cei mai
bătrâni și să le ceară ier-
tare.
Să ia o lumânare
aprinsă și, la iconostas să o
dea paraclisierului. Nu se
merge cu ea înaintea preo-
tului, în fața Sfântului Po-
tir și nici nu se face sem-
nul Sf. Cruci decât după ce
se ia Sfânta Împărtășanie.
După primirea Sfintelor
taine să treacă la ușa di-
conească de unde va lua
anaforă și vin.
Să meargă apoi la strană
pentru a asculta mai târziu
rugăciunile de mulțumire
pentru Sfânta Împărtășanie.
După Împărtășanie să nu
mai sărute mâna preotului,
nici sfintele icoane, pentru
că a primit pe Hristos.
Dacă cel care vrea să se
împărtășească este căsă-
torit, trebuie să păstreze
curăția în familie înainte și
după sf. Împărtășanie .
Cei care nu pot ajunge la
Biserică să se
împărtășească vor primi
anafora adusă de cel care
vine la biserică în numele
familiei din care face parte.
Întoarcerea de la Biserică:
La sfârșitul Sf. Liturghii
credinciosul va face închi-
năciuni în mijlocul bisericii
și apoi va merge acasă; nu
se va opri din drum într-un
loc cu băutură sau distracție.
Ajuns acasă, cel venit de la
biserică trebuie să păstreze
o atitudine de rugăciune iar
la masă să povestească
celorlalți edin casă cum a
fost și ce a simțit la biserică.
În zilele de duminică sau de
săbători e bine ca dreptcred-
inciosul să se îngrijească de
cei bolnavi sau săraci, s-I
ajute cu ce au nevoie, iar
dacă nici el nu are să spună
măcar o vorbă bună sau să-l
ajute cum poate.
Să aplice în viața sa și
să sfătuiască pe ceilalți ceea
ce a învățat sau a auzit la
biserică, făcându-se astfel
trimisul lui Dumnezeu care
săvârșește ”Liturghia după
Liturghie”.
Redacția
Pagina 10
Conduita potrivită în Biserică – câteva reguli de
bunăcuviință pe care orice credincios intrat în locașul sfânt
trebuie să le cunoască:
“Extra Ecclesiam
nulla salus“
“În afara Bisericii nu
există mântuire“
Sf Ciprian al
Cartaginei
demers am fost sprijiniţi de Pri-
măria Hudeşti, care ne-a achitat o
mare parte din cheltuielile de
drum, şi de prof. Laura Minciună,
directorul Şcolii Hudeşti, care ne-a
ajutat cu aprobările necesare. Am
mers la domnul Viorel Atomei,
primarul comunei Hudeşti, şi am
expus dorinţa noastră, domnia sa
propunând să sponsorizeze trans-
portul acestui pelerinaj', a spus pr.
paroh Iulian Andrei.
Serbările pentru copii, de doi ani la
Hudeşti
În Duminica a II-a după Rusalii, a
Sfinţilor Români, la biserica din
Başeu s-a desfăşurat un program
religios cultural, organizat de
copiii din grupul de cateheză al
parohiei împreună cu elevii clasei
a IV-a ai Şcolii Hudeşti, sub
genericul 'Lăsaţi copiii să vină la
Mine!'. Au fost interpretate poezii,
cântece patriotice şi religioase.
Credincioşii au avut bucuria de a
viziona piesele de teatru 'Lozincile,
realitatea cenuşie şi Învierea' şi 'De
ce au fost alese pâinea şi vinul'.
Îndrumători ai acestei activităţi au
fost pr. paroh Iulian Andrei, prof.
Ifrim Cristina şi Ana-Maria Scriba,
coordonatoarea grupului de cate-
heză al parohiei Başeu. Toţi copiii
prezenţi au primit mici cadouri cu
ocazia lunii copiilor din partea
consiliului parohial. 'Nu avem pre-
tenţia de a face ceva extraordinar,
însă ştim că dacă ne dorim să
aducem un zâmbet pe chipul unui
copil, Domnul nostru Iisus Hristos
ne dă putere, pentru că El iubeşte
copiii. De doi ani am început să
facem o serbare pentru copii în
luna iunie. Până atunci organizam
serbarea copiilor doar la Naşterea
Domnului. De la an la an, ideea a
fost dezvoltată. Anul trecut am
adăugat o expoziţie de icoane
pictate pe lemn şi pe sticlă. În
acest an, noutatea a fost excursia
de o zi în Bucovina', a explicat
pr. paroh Iulian Andrei.
Activităţi pentru sporirea ata-
şamentului faţă de biserică
Evenimentul cultural-religios din
parohia Hudeşti - Başeu a fost
primit cu bucurie atât de copii,
cât şi de enoriaşi, dornici de ac-
tivităţi culturale. 'Teatrul şi filar-
monica sunt abia la Botoşani,
cinematograf este la Dorohoi,
evenimente sau serbări se fac
doar cu ocazia marilor sărbători
(Paşti, Naşterea Domnului).
Parohiile ortodoxe trebuie să vină
cu activităţi cultural-religioase
care să suplinească această lipsă.
Scopul activităţilor noastre este
în primul rând cultural, dar şi
acela de a aduna împreună cât
mai mulţi copii, pentru a fi mai
uniţi şi mai ataşaţi de biserica din
care fac parte', a adăugat pr.
paroh Iulian Andrei. La eveni-
ment a fost prezent şi domnul
Viorel Atomei, primarul comunei
Hudeşti, care şi-a exprimat bucu-
ria de a vedea copiii îmbrăcaţi în
costumele populare. 'E bine să se
păstreze această tradiţie şi să se
lase bisericii costumele vechi
pentru a fi păstrate. Este un pro-
gram frumos de colaborare între
şcoală şi biserică pentru păstrarea
tradiţiilor', a remarcat primarul
Viorel Atomei.
Constantin Ciofu
www.ziarulumina.ro
Copiii din parohia Başeu - Hud-
eşti, Protopopiatul Darabani, au
avut parte, în zilele de 16 şi 17
iunie, de un program dedicat lor,
informează „Ziarul Lumina”.
Sâmbătă, micii enoriaşi au mers
în pelerinaj la mănăstirile din
Bucovina, iar în Duminica Sfin-
ţilor Români au oferit, sub
streaşina Bisericii 'Sfântul
Pantelimon', un program artistic.
Toate aceste activităţi sunt rodul
parteneriatului parohiei Başeu cu
Şcoala şi Primăria Hudeşti.
Parohia 'Sfântul Pantelimon' -
Başeu, Protopopiatul Darabani, a
planificat, la sfârşitul săptămânii
trecute, un program pentru a-i
serba pe copii, în special pe cei
care vin la sfintele slujbe şi care
participă la programele cate-
hetice. Mai întâi, sâmbătă, 16
iunie, sub deviza 'Să ne cuno-
aştem mănăstirile şi tradiţia', 19
copii au mers la mănăstirile şi
principalele obiective turistice
din Bucovina. Pelerinajul a cu-
prins mănăstirile Putna, Sihăstria
Putnei, Bogdana, Suceviţa,
Biserica 'Sfântul Nicolae' din
Dorohoi, ctitorie ştefaniană,
chilia Cuviosului Daniil Sihas-
trul, Muzeul de Ceramică Margi-
nea, Grădina Zoologică din
Rădăuţi şi Muzeul Folcloric din
Rădăuţi. La Mănăstirea Sihăstria
Putnei copiii au primit o masă
caldă şi o carte din partea arhim.
Nectarie Clinci, stareţul aşezării
monahale. 'Copiii doreau mult să
meargă şi într-un pelerinaj, mai
ales după ce au văzut imagini şi
filmuleţe cu viaţa monahală din
Mănăstirea Putna. Copiii au fost
extrem de entuziasmaţi de ser-
bare şi de pelerinajul la mă-
năstirile bucovinene. În acest
Program religios cultural în Parohia Bașeu
Comoara Biser ic i i
Mă numesc Violeta și am 13
ani. Sunt în clasa a VII-a B la
școala generală cu clasele I-
VIII Hudești. Am vrut să merg
la școală să învăț și să cred
că din acest motiv îmi
băteam părinții la cap să mă
lase să merg la școală chiar
dacă la început nu au fost de
acord datorită vârstei mele
fragede.
Și acum îmi
amintesc prima zi de școală.
Doamna învățătoare ne
aștepta în prag cu un
zâmbet cald și bun, urându-
ne ”Bun venit la școală
copii!”. I-am convins cu greu
pe părinți să merg la școală
la vârsta de 6 ani, având-o
ca învățătoare pe doamna
Mereuță Veronica, care a
fost pentru mine cea mai
bună persoană pe care am
cunoscut-o. Cred că
dumneaei a fost mereu și va
rămâne modelul meu în
viață. Nu o voi uita niciodată,
mereu calmă și bună, m-a
făcut să pășesc calea spre
cunoaștere, să știu tot mai
multe, să-mi asum
responsabilități și niciodată
să nu spun ”nu pot!”.
Școala în care am
învățat când eram mai mică
este cunoscută
și sub
denumirea de
școla veche a
satului Bașeu,
care, după
cum se spune
a trecut prin
multe
dificultăți, foamete și
război. Acesta
a fost
construită de săteni ca unii
copii să meargă la școală.
Nu toți copiii aveau
posibilitatea de a merge la
școală, deoarece părinții lor
nu îi lăsau să meargă, ci mai
degrabă voiau să învețe să
facă treabă bine și să îi ajute
la gospodărie. În cel mai
fericit caz unii copii erau
lăsați să facă doar patru
clase. Doar cei mai bogați iși
lăsau copiii să învețe pentru
că aveau posibilități. Din păcate, datorită
sărăciei tot mai mulți copii
renunță la școală. Primăria
Hudești și consiliul județean
a hotărât să mai
construiască o altă școală
datorită faptului că în cea
veche nu se mai putea
învăța, fiindca avea ”mici
dificultăți” odată cu
înaintarea în timp.
Îmi
amintesc că în anul
2006 s-a întâmplat
un lucru extraordinar,
datorită faptului că în
parohia noastră a
venit alt preot care ne
-a făcut să înțelegem
adevăratul sens al
vieții, să credem în
Dumnezeu, să iubim
credința cea dreaptă
și să ne iubim
aproapele ca pe noi
înșine. Din acel an viața s-a
schimbat cu totul. Am
început să merg mai des la
biserică și să particip la
multe concursuri ca caracter
religios.
Pasiunea mea nu s-
a oprit aici doar pentru că
am absolvit patru clase ci mi-
am dorit să merg mai
departe și să nu abandonez
școala din cauza lipsurilor
materiale.
Școala din Bașeu
va rămâne în memoria mea
toată viața. Împreună cu
biserica va rămâne o ușă
deschisă spre calea
cunoașterii.
Căpraru Violeta
Bașeu. Au
întrebat chiar
unii văzând
fotografiile cu
iazul Bașeu și
casele
acoperite cu
stuf dacă nu
cumva suntem
în deltă! A
fost cineva ca
au trimis cărți pentru biblio-
teca parohială pentru copii,
alții care au scris cuvinte fru-
moase sau au căutat răspuns la
frământările lor. Am încercat
ca la toți să le răspund în spiri-
tual tradiției și învățăturii
bisericii noastre.
Mă bucură acum inițiativa
de a avea un site oficial al
parohiei, materializată cu
binecuvântarea și sprijinul IPS
Teofan, Mitropolitul Mold-
ovei și Bucovinei prin depa-
ratmentul comunicare și me-
De câțiva ani—mai precis
de pe 24 martie 2009 parohia
noastră este activă pe internet,
la început prin apariția contu-
lui de facebook. Până atunci
exista doar un email și o
pagină de prezentare pe
www.biserici.org, precum și
unul sau două articole scrise
de preotul paroh pentru ziarul
local Momentul de Hudești
sau pentru ziarul ”Lumina”.
Putem spune că astefl s-au
creat noi legături între foști
membri ai parohiei sau între
copiii plecați în țări străine și
părinții rămași cu lacrimi în
ochi și în suflet în sat. S-au
întamplat ca unii copii să afle
de suferința părinților lor prin
intermediul spațiului virtual și
să vină mai repede. S-au făcut
și legături strânse cu oameni
înainte necunoscuți. Au fost
apoi oameni care au aflat pen-
tru prima oară de parohia
dia al Arhiepis-
copiei Iașilor.
Avem astfel ocazia
să prezentăm pe
larg
activitățile parohiei,
știri, anunțuri, pre-
dici, fișiere video,
vieți de sfinți și
legătura cu multe
dintre parohiile Arhiepiscopiei
Iașilor. Devine astfel acest site o
punte de legătură între
credincioși, mai ales cei mai
tineri și pasionați de tehnologie
și preotul paroh. Deasemenea se
vede astfel prin multitudinea de
știri cât de activă este viața
Bisericii Ortodoxe Române și
faptul că folosim noile mijloace
tehnologice pentru a transmite
cuvântul lui Dumnezeu.
Așteptăm așadar cât de
mulți mulți vizitatori virtuali pe
siteul
www.baseuhudești.iasi.mmb.ro
Page 12
Ș C O A L A ME A
A A P Ă R U T S I T E U L O F I C I A L A L P A R O H I E I N O A S T R E !
”Școala din Bașeu
va rămâne în
memoria mea toată
viața. Împreună cu
biserica va rămâne
o ușă deschisă spre
calea cunoașterii.”
C.V.
www.baseuhudesti.iasi.mmb.ro
Știri de pe siteul parohiei
www.bașeuhudesti.iasi.mmb.ro
Proiect educativ-filantropic
în parohia Başeu - Hudeşti
În parohia Başeu - Hudeşti, Protopopiatul Darabani, s-a desfăşurat, în perioada 1-14 aprilie, proiectul educativ
-filantropic „Copiii lui Hristos ajută Biserica“. Acest proiect a luat locul al II-lea la concursul naţional
„Copilul învaţă iubirea lui Hristos“, organizat de Patriarhia Română, faza pe Arhiepiscopia Iașilor. Şapte
copii din parohie, cu vârste cuprinse între 12 şi 16 ani, îndrumaţi de pr. paroh Iulian Andrei, coordonaţi de
Ana Maria Scriba şi de Alexandra Scriba, i-au ajutat pe cei aflaţi în suferinţă. „Primul pas al tinerilor a fost
acela că au reuşit să-i sensibilizeze pe enoriaşii din parohie pentru a strânge fondurile necesare, vânzând iconiţe
pictate de ei. La achiziţia de rechizite pentru câţiva copii fără posibilităţi au fost ajutaţi chiar şi de magazinul
unde făceau cumpărăturile. Cu lacrimi în ochi, deşi are probleme cu alcoolul, un om fără picioare care a primit
cadoul copiilor a spus că nu a mai trecut prin asemenea emoţie. Câţiva copii fără posibilităţi au primit haine, un
ghiozdan cu rechizite şi o iconiţă pictată. Copiii participanţi au realizat cât de norocoşi sunt că au nişte părinţi
care au grijă de ei şi cât de importante sunt pentru beneficiari cadourile primite şi cuvintele de încurajare. Ei au
învăţat să acţioneze în sensul ajutorării semenilor aflaţi în suferinţă. Proiectul nostru se află acum în ultima fază
de evaluare şi de finalizare a documentaţiei necesare“, a explicat pr. paroh Iulian Andrei.
Rugăciuni pentru ploaie la Hudești
Luna lui cuptor a venit nu numai cu căldură mare ci și cu secetă, sătenii privind către cer cu speranța că ”măcar
mâine să plouă”. Câmpurile și imașul sunt afectate încât nici animalele nu mai au ce să mănânce. Singura
nădejde a rămas la Dumnezeu, de aceea locuitorii comunei Hudești au solicitat preoților din comună să înceapă
fără întârziere rugăciuni pentru ploaie atât în timpul Sfintei Liturghii, cea mai importantă slujbă a Bisericii
Ortodoxe, cât și împreună cu Sfântul Maslu. Astfel pe întreg cuprinsul comunei Hudești s-au oficiat în lpe-
rioada 8-14 iulie slujba Sfântului Maslu rugăciuni pentru ploaie: duminică la ora 18.00 în satul Bașeu, la ora
15.00 în satul Vatra, luni la ora 08.00 în satul Alba, la ora 14.00 în satul Mlenăuți, la ora 15.00 în satul
Vatra, miercuri la orele 08.00 în satul Baranca, la 10.00 în satul Lupeni și la 15.00 în satul Vatra iar
vineri la orele 16.00 în satul Bașeu. Preoții din comuna Hudești se unesc mai mulți la aceste slujbe, astfel încât
slujba în sobor întărește puterea rugăciunii: ”Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu
în mijlocul lor.” (Matei 18:20).Tradiția de a face Sfântul Maslu cu rugăciuni de ploaie este veche, credincioșii
amintindu-și de anii secetoși în care preoții și credincioșii ieșeau cu prapuri, cu icoana Maicii Domnului din
Biserică sau cu o icoană făcătoare de minuni și mergeau pe câmp, la o apă curgătoare, la un izvor sau la adăpă-
torile animalelor.De altfel în întreaga zonă a Darabanilor există încă acest obicei. În timpul rugăciunilor se
oprește orice lucru în acea zonă, preoții din mai multe sate se adună în sobor și toți credincioșii se unesc în rugă-
ciune ca Dumnezeu să le asculte cererile. Nu de puține ori bătrânii își amintesc de faptul că după Sf. Maslu,
sau atunci când se scotea icoana făcătoare de minuni se pornea și ploaia. O bătrînică chiar spunea că: Nu mai
contează când trece timpul dacă ești la rugaciune!
27 iulie - Hramul Bisericii noastre a adunat
credincioși și preoți
La sărbătoarea hramului, de Sf.M.Mc.Pantelimon, biserica noastră a avut ca invitați pe P.C.Pr Sergiu
Gavriliu din parohia ”Pogorârea Sf.Duh” Baranca, Hudești, P.C. Pr.Ioan Șușu de la Biserica ””Sf.Ioan
Iacob” Crăiniceni, Păltiniș și P.C.Pr David Dan Stoean de la Biserica ”Sf.M.Mc.Gheorghe” Mlenăuți. Cu-
vântul de învățătură a fost susținut de P.C.Pr. Sergiu Gavriliu. Credincioșii, puțini la număr, au venit mai ales
din satele vecine.
www.baseuhudesti.iasi.mmb.ro
început să merg la biserică,
apropiindu-mă cât mai mult de Dumnezeu.
Atunci Dumnezeu a făcut o minune, dându-
le părinților de lucru în străinătate. Imediat
am înțeles că, pentru a avea o copilărie
fericită și lipsită de griji trebuie să ai
credință în Dumnezeu. Pentru a fi mai
aproape de Dumnezeu am fost ajutat și de
preotul din sat, care m-a atras spre dreapta
credință atât la slujbele de duminică, cât și
prin activitățile desfășurate cu copiii.
Chiar dacă sora tatălui meu a fost
mereu lângă mine, m-a ajutat și susținut în
tot ceea ce am făcut, am simțit mereu lipsa
părinților, dorindu-mi să fim împreună de
Paști, de Crăciun; să stea mai mult cu
mine, nu doar o lună din an, dar am avut
mereu alături de mine pe Dumnezeu... de
aici aapărut și dorința mea de a deveni
preot.
Șîncoviță Cosmin Petrică
Mă numesc Cosmin-Petrică, sunt
elev la Școala cu clasele I-VIII
Hudești, județul Botoșani. Tărâmul
magic al copilăriei mele se
concretizează în satul Bașeu, un sat
mic, îmbătrânit, cu oameni
gospodari și cu frică de Dumnezeu.
Clasele primare le-am absolvit la
școala din sat, cu patru clase
simultane, eu fiind singurul elev în
clasa mea. Colegii de clase mai mici
sau mai mari mi-au fost adevărați prieteni, câteodată ținând locul unui
frate mult dorit.
Copilăria mea afost
frumoasă, sinceră și luminoasă. Am
crescut cu învățăturile bunicilor și
ale surorii tatălui meu, pentru că
părinții mei se ocupau cu munca în
agricultură, pentru a-mi oferi un trai
mai bun.
Împreună cu bunicii am
Vreau la Școală!
Știu să scriu! I-am zis mămicii Vreau și eu cu aceștia – micii
La școală și mai departe Ca să știu mai multă carte.
Știu să număr, să pictez Și-mi place să desenez.
Îmi place româna, Am învățat să spun ”sărumâna”
Am să-nvăț să nu rănesc,
Animalele iubesc, Bătrânii eu ajut,
Nu am să mă port urât.
”Vreau la școală!” Uite ce mare sunt!
Mama-mi spune-ncetișor ”Ai să mergi și tu curând!”
Roșu Ana Maria
Page 14 Comoara Biser ic i i
Barbazan Diana
Clasa a VIII-a
Școala cu clasele I-VIII Hudești
Parohia Sf.Mc.Pantelimon,
Bașeu-Hudești
C Â T M A I A P R OA P E D E D U M N E Z E U
Rugăciune Maică, Maică preacurată, te rugăm
frumos roagă-te îndată Domnului
Hristos pentru a-i ajuta pe copiii care
nu pot merge la școală și pe copiii care
au renunțat la școală , dar mai te ru-
găm ceva din toata inimioara noastră:
să îi comunici Atotputernicului Dumne-
zeu să le dăruiască părinților săi
spor ,fericire ,sanatate, si dă-le gând
bun copiilor care nu merg la școală și
fă-i să vină spre marea poarta a în-
vătăturii și mai presus de toate Tu ești
Stăpânul lumii și al nostru Tată ești, iar
pe toate cele bune numai Tu le
împlinești.
Mărire Tatălui și Fiului și
Sfântului Duh. Și acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin!
Nenișcă Antonia
Murariu Ioana
Clasa a VIII-a
Grupul școlar Darabani