Familia Ginkgoaceae

Genul Gingo

Specia: Ginkgo biloba

Origine: China. În patria lui creşte până la 40 m înălţime şi 3-4 m diametru

Coroana piramidală în tinereţe, tulpina dreaptă, lujeri scurţi şi lungi, cai lungi au mugurii dispuşi în spirală, cei scurţi au un mugure terminal;

Frunzele sunt sub formă de evantai, bilobet, grupate câte 3-5, de culoare verde deschis, toamna galbene, căzătoare;

Florile unisexuate, se găsesc pe arbori separaţi;

Fructul cărnos, galben, ca o drupă verde, galben la coacere, lung pedunculat.

Cerinţe bilogice: specie heliofilă, puieţi suferă datorită gerurilor dar la maturitate devin rezistenţi. Suportă seceta, inundaţiile şi poluarea.

Se înmulţeşte prin seminţe, butaşi şi altoire.

Sem. se execută în primăvară, cu seminţe recoltate imediat după coacere şi au fost puse la stratificat.

Plantarea puieţilor se face după 4-5 ani, când au coronamentul format.

Altoirea în placaj sau în despicătură, se face primăvara, în sere, folosind puieţi plantaţi în ghivece.

Utilizarea: izolat în parcuri, grupe de 3-5 exemplare, în aliniamente exemplarele mascule.

Familia: Taxaceae

Genul: Taxus

Specia: Taxus baccata

• Tisa este un arbore de 12-20 m. Are o coroană largă, piramidală, formată adesea din mai multe tulpini

• Frunzele aciculare, liniare, de 1-3 cm lungime.

• Florile sunt unisexuat dioice

• Întreaga plantă conţine un alcaloid otrăvitor numit taxină

•Are o creştere înceată şi o mare longevitate.

• În cultură se întâlnesc multe cultivaruri: ‘Adpressa’, ‘Fastigiata’, ‘Horizontalis’,

Cerinţe faţă de factorii climatici: este exigentă faţă de umiditatea atmosferică fiind sensibilă la secetă. Preferă solurile cu substrat calcaros.

• Se înmulţeşte prin sămânţă, butaşi, marcote sau altoire

• Seminţele trebuie stratificate 1-2 ani.

• Butaşii sunt lujeri anuali de 5-8 cm care se recoltează vara şi se plantează în sere şi răsadniţe. Calusul se formează după 2-4 luni, rădăcina după 8-9 luni.

• Marcotajul se execută prin procedeul arcuirii şi muşuroirii

• Altoirea se practică iarna în sere şi în august în răsadniţe reci. Se folosesc portaltoi din sâmânţă sau din butaşi înrădăcinaţi plantaţi în ghivece. Altoirea se execută în placaj, în despicătură sau sub scoarţă.

Utilizare: este o specie foarte valoroasă de conifere, care se foloseşte în parcuri individual, la colţurile parterelor, în aliniamente sub formă de garduri vii şi ziduri verzi. Se pretează foarte bine la tuns având un port compact şi o creştere înceată în diferite forme ornamentale.

Familia Pinaceae

Genul Abies- cuprinde arbori de talie mare cu portul regulat conic, tulpina dreaptă, frunze aciculare, turtite, flori unisexuate, planta monoică, conuri erecte

Abies alba- bradul

Abies alba are o coroană piramidală, care la exemplarele izolate începe de la nivelul solului

• Florile mascule de culoare galbenă sunt grupate pe parte inferioară a ramurii, cele femele sunt verzi şi sunt grupate în partea superioară a ramurii, aproape de vârful arborelui.

•Cerinţe ecologice: specie cu temperament de umbră, puţin rezistent la ger şi îngheţurile târzii, sensibil la uscăciune.

•Tehnologia culturii: se înmulţeşte prin seminţe, butaşi şi altoire. Semănatul se face toamna şi primăvara cu sămânţă care se stratifică timp de 1-2 luni înainte de semănat. Butăşirea este mai puţin practicată deoarece formarea rădăcinilor durează 8-9 luni. Altoirea se execută în sere şi răsadniţe pe piueţi din specia tipică, plantaţi în ghivece folosindu-se procedeul în placaj lateral.

Abies concolor –Bradul argintiu

• Arbore de 20-40 m înălţime.

• Coroană regulată, conică, lujeri cenuşii arginti, mugurii răşinoşi.

• Frunzele aciculare de 5-7,5 cm, curbate în sus, prin strivire un miros aromatic.

• Fl. mascule sunt roşii.

• Conurile cilindrice, de 7,5-12 cm lungime. Se pot recolta în septembrie

Cultivaruri: ‘ Argentea’, ‘Globosa’, ‘Pendula’, ‘Violacea’

Cerinţe ecologice: sp. valoroasă din punct de vedere ornamental, rezistentă la ger, secetă, fum şi la praf.

Tehnologia de cultură: se înmulţeşte prin sămânţă sau altoire. Semănăturile se execută primăvara, în rigole la distanţe de 15 cm unele de altele şi la o adâncime de 2-2,5 cm. Altoirea se excută pe puieţi de Abies alba sau Abies nordmanniana transplantaţi în ghivece.

Utilizare: se plantează în mod individual pe peluze, în faţa clădirilor sau construcţiilor ornamentale, de marginea unor alei sau mici grupuri

Abies cephalonica- bradul grecesc

• Arbore de 15-30 cm, coroană piramidală, compactă

• Frunze aciculare de 1-3 cm, cele de pe ramurile sterile dispuse în perie, cele de pe ramurile fertile răsucite

•Conuri cilindrice, de 15-20 cm cu carpele având marginea dantelată şi bracteele aurii

Abies nordmanniana Bradul de Caucaz

• Specie ornamentală răspândită la noi în ţară, unde ajunge la înălţimea de 30 m

• Coroană piramidală, regulată, care porneşte la exmplarele izolate chiar de la nivelul solului

• Lujerii sunt brun-cenuşii, lucitori, cu 4 muguri la vârf care dau o ramificaţie bogată

• Frunzele sunt aciculare, dispuse sub formă de perie şi îndreptate către partea superioară a lujerului

• Florile mascule sunt roşii

• Conuri cilindrice, verticale, cu bractee proeminente

• Suferă datorită gerurilor mari şi secetelor prelungite, nu este pretenţios faţă de sol

• Se înmulţeşte prin seminţe, semănate toamna, în rigole cu o adâncime de 2-3 cm, acoperite cu pământ de pădure şi apoi cu frunze care se ridică primăvara.

•Culoarea verde-închisă a acelor determină folosirea lui pentru fundaluri de statui, vase şi alte ornamente deschise la culoare; poate fi folosit la altitudini mai joase ca bradul, în plină câmpie.

Fam. Pinaceae

Genul Picea

Picea abies - Molidul

• Arbore falnic, atinge 50 m, coroana conic-piramidală

• Frunzele aciculare, 1-2 cm lungime, 1 mm lăţime, ascuţite, rigide

• Florile mascule şi femele sunt roşii, dar cele femele pot fi galben-verzui.

• Conuri cilindrice, 13-16 cm, solzii rombici, uşor încreţiţi.

• Se foloseşte izolat, în grupe şi masive, în aliniament sau sub formă de garduri vii şi ziduri verzi

Picea pungens - Molid înţepător

• Arbore originar din America, mugurii terminali sunt mari, cu vârful solzilor răsfrânţi.

• Acele sunt dispuse perpendicular pe lujer, radial, de 2-3 cm, rigide şi înţepătoare, de culoare verde-cenuşie sau verde albăstrui intens colorate.

• Florile mascule sunt violacee, cele femele sunt roşii-carmin

Cultivaruri: ‘Aurea’, ‘Columnaris’, ‘Glauca’.

Specie rezistentă la fum, praf, ger, mai puţin rezistentă la uscăciune

Decorativă prin coloraţia intensă a acelor, mai ales la tinereţe, după care portul devine neregulat şi unele ramuri se usucă

Înmulţirea prin seminţe, 2g săm/m.l asigură o densitate de 60 puieţi pe m.l. Altoirea primăvara, în sere sau răsadniţe folosindu-se procedeul în placaj.

Genul Larix

Larix decidua• Arbore indigen de 50 m

• Coronamentul este rar, luminos

• Lujeri subţiri, pendenţi, gălbui,

glabri, cei scurţi sunt bruni închis, cu mugure terminal

• Frunzele sunt dispuse în fascicule de 30-40 pe lujeri scurţi, de culoare verde lucitoare, toamna galbene.

• Florile unisexuate, iar plantele monoice, cele mascule de culoare galbenă, iar cele femele purpurii sau verzui.

• Înfloreşte şi înfrunzeşte în ac. timp, în aprilie-mai.

• Conurile ovoidale, mici de 4 cm, cu seminţe de 3-4 cm aripate.• Specie de lumină, preferă solurile fertile, bogate în humus, afânate

• Înmulţirea prin seminţe prin altoire. Altoaiele se confecţionează din lujeri terminali lignificaţi de 15-20 cm lungime. Se practică altoirea în despicătură sau placaj în luna august.

• Port elegant, fineţea frunzelor de culoare verde deschis şi toamna galbenă. Se utilizează sub formă de pâlcuri sau grupe pe peluze sau în masivele de arbori, în faţa construcţiilor pentru imprimarea dinamismului unor construcţii statice, pe fundaluri de culoare mai închisă

Genul Pinus

Pinus sylvestris

Arbore de 20-40 m, înrădăcinare profundă, coronamentul piramidal la început, apoi neregulat.

Frunze aciculare, câte 2 într-o teacă

Flori mascule galbene, femele roşietice• Sp. pretenţioasă faţă de lumină, rezistentă la ger, arşiţă, secetă. Suferă datorită gazelor din atmosferă şi datorită tasării solului

• Înmulţirea prin sămânţă, primăvara sau toamna sau prin altoire. Puieţii se plantează cu balot de pământ pe rădăcină

• Utilizat sub formă de grupe, pâlcuri, ca arbore de alei şi aliniamente, pe terenuri degradate.

Pinus nigra- Pinul negru• Arbore de 40 m, trunchiul drept, acoperit de o scoarţă cenuşie-negricioasă.

• Coronamentul este larg, în tinereţe piramidal apoi se lăţeşte.

• Mugurii mari, răşinoşi

• Lujeri groşi, cenuşii, negricioşi

• Frunzele aciculare de 8-14 cm, verzi întunecate, îngrămădite spre vârful lujrilor şi îndreptate înainte.

Pinus mugo

Pinul de munte, jneapăn

Arbust de 3 m, cu numeroase tulpini târâtoare, la vârf ascendente. Frunze aciculare, de 3-7 cm lungime, îngrămădite către vârful lujerului şi încovoiate.

Preferă climatul rece, dar poate cultivat şi la câmpie. Este rezistent la ger şi secetă şi puţin pretenţios faţă de sol.

În parcuri poate fi folosit pe stâncării, în grădini alpine, pe terenuri degradate, pe versanţii puternic însoriţi.

Cultivaruri: ‘Pumilio’, ‘Compacta’