A. Noţiunea de conflict de legi Conflictul de legi presupune situaţia în care un raport juridic cu element de

extraneitate este susceptibil de a fi guvernat de două sau mai multe legi aparţinând unor sisteme de drept diferite. De pildă, în cazul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun situat în străinătate, dacă părţile au cetăţenii diferite, raportul juridic are mai multe elemente de extraneitate şi sunt mai multe legi chemate să-l cârmuiască; legea personală a părţilor pentru capacitatea de a contracta; legea locului încheierii actului pentru forma acestuia; legea locului situării bunului pentru probleme care ţin de statutul real al bunului.

Cauza apariţiei conflictului de legi constă în deosebirile existente între sistemele de drept ale diferitelor state1

B. Expunerea teoriei restrictive Fundamentul teoriei îl constituie trăsăturile specifice ale „ştiinţei conflictelor”2.a) din punctul de vedere al izvoarelor dreptului internaţional privat întrucât izvoarele

acestei ramuri de drept sunt puţine iar în multe ţări normele au natură cutumiară, contribuţia jurisprudenţei şi a doctrinei este esenţială în elaborarea normelor conflictuale. Alături de acestea creşte şi rolul convenţiilor internaţionale în domeniu, în special al celor adoptate la Haga.

b) din punctul de vedere al naturii normelor care reglementează conflictele de legi, aceste norme sunt norme conflictuale, diametral opuse normelor substanţiale. Menirea lor este de a determina legea aplicabilă fără a se ajunge la tranşarea litigiului pe fond.

c) din punctul de vedere al metodei utilizate: soluţionarea conflictului de legi impune, în prealabil, încadrarea situaţiei date într-o categorie juridică (persoane, bunuri, contracte ş.a.). Categoriile juridice corespund instituţiilor din dreptul civil intern, iar sarcina instanţelor este de a le cerceta natura. De exemplu, dacă prescripţia acţiunii este calificată ca fiind o instituţie aparţinând dreptului material, atunci vom aplica legea care cârmuieşte fondul dreptului subiectiv în discuţie; dacă vom considera că aparţine dreptului procesual, atunci va fi supusă legii forului. Referindu-se la conflictele de legi, Bartin aprecia că dreptul internaţional privat este o „proiecţie a dreptului intern pe plan internaţional”3.

d) din punctul de vedere al structurii teoriei generale a conflictelor de legi pot fi operate două distincţii:

– distincţia între crearea drepturilor subiective şi invocarea drepturilor dobândite, cu consecinţe asupra ordinii-publice;

– distincţia între normele conflictuale „ordinare” şi normele conflictuale „extraordinare”. Primele sunt norme conflictuale care desemnează legea aplicabilă; normele „excepţionale” reglementează instituţii care împiedică aplicarea legii străine normal competente, cum sunt ordinea publică, fraudarea legii ori retrimiterea.

1 În sintagma „conflict de legi”, noţiunea de „lege” trebuie înţeleasă în sensul de „sistem de drept” aparţinând unui anumit stat.2 Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international privé, Dalloz, Paris, 1999, p. 5.3 Y. Loussouarn, P. Bourel, op. cit., p. 6.