Confirmarea

Notiunea de confirmare este utilizata in mai multe sensuri confirmare “improprie” , confirmare propriu-zisa,confirmare aprobativa .

Notiunea de confirmare “improprie “ desemneaza un act prin care un organ al administratiei de stat aduce la cunostinta ca intelege sa-si mentina un act juridic emis anterior de vointa lipsite de orice efect juridic.

Prin confirmare se pot produce si unele efecte juridice.

Confirmarea “propriu-zisa” are ca scop asigurarea valabilitatii unui act administrativ emis anterior de acelasi organ sau de un organ inferior ,afectat de anumite vicii(nulitate relativa),astfel incat confirmarea apare ca o manifestare de vointa distincta de actul confirmat care contribuie la valabilitatea acestuia .Atunci cad viciul care afecteaza actul organului inferior sau nulitatea lui consta in faptul ca emiterea acestui act este legata de competenta organului superior,nu mai suntem in domeniul confirmarii,ci in realitate organul superior emite o aprobare substituitva sau adopta pur si simplu un nou act juridic.

Notiunea de confirmare aprobativa desemneaza in realitate aprobarile date de un orgam superior in scopul punerii in executare a unui act emis anterior de un organ inferior.Actul de confirmare nu adauga noi efecte juridice actului confirmat.Astfel,senatul institutiei de invatamant superior confirma hotarariile consiliului facultatilor asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea postului de lector.