CAPITOLUL I Abordri conceptuale privind securitatea alimentar1.1. Problematica securitii alimentare Alimentele si alimentatia reprezinta o problema deosebit de importanta in orice societate si are consecinte economice, sociale, influenteaza mediul si sanatatea umana. Prioritara este desigur protectia vietii si sanatatii, dar toate activitatile din domeniul alimentar trebuie sa aiba in consideratie si aspecte ca cele legate de productia agricola, dezvoltarea industriala, relatiile comerciale sau relatia cu mediul. Securitatea produselor alimentare pe care le consumam este esentiala pentru sanatatea noastra, referindu-se la intregul parcurs al alimentelor, de la producatorii de materii prime pana la produsul finit consumat zilnic de fiecare dintre noi. Conceptul de securitate alimentara cunoaste o multitudine de definitii. La nivel international, este definit ca fiind accesul pentru toata lumea si in mod permanent la hrana necesara unei vieti active si sanatoase. La nivel individual, este considerata a fi dreptul fiecarui om de a se hrani, care este primul in sistemul drepturilor omului lansat de ONU. In termeni numerici, securitatea alimentare reprezinta cantitatea de alimente necesara unui individ, exprimate in unitati fizice, conventionala (kilocalorii) si in trofine (substante nutritive), pentru asigurarea echilibrului fiziologic si acoperirea celor trei ratii de consum : Ratia de intretinere ; Ratia de crestere ; Ratia de activitate. Pentru realizarea securitatii alimentare la nivel individual sunt necesare: Asigurarea disponibilitatilor alimentare (productie, stocuri); Redistribuirea disponibilitatilor alimentare pe piata interna sau externa prin schimburi internationale; Accesul efectiv al populatiei la achizitionarea hranei, prin asigurarea cererii solvabile potrivit cerintelor acestora. Ca urmare, se poate afirma ca exista doua determinate majore ale conceptului de securitate alimentara : disponibilitatea si accesul la hrana. Conceptul de securitate alimentara este in ultima instanta o problema a familiei sau de nivel individual, conditionat de trei factori : Disponibilitatea hranei ; Posibilitatea de acces la hrana, determinata in special de puterea de cumparare ; Utlizarea fiziologica a hranei( calitatea alimentatiei, consumul de alimente, starea de sanatate)

1

In baza conceptelor de securitate alimentara intalnim trei tipuri de securitate alimentara : Securitatea alimentara individuala (SAI), reprezinta posibilitatea de a avea acces la o alimentatie sigura si suficienta pentru o viata sanatoasa, acces care trebuie sa fie relativ garantat. Cu alte cuvinte SAI echivaleaza cu un aport alimentar individual suficient si oarecum garantat, uneori de catre autoritatile sale. Securitatea alimentara a familiilor (SAF), este necesara pentru asigurarea SAI, dar nu este suficienta, deoarece hrana disponibila nu este intotdeauna repartizata egal intre membrii familiei, proportional cu nevoile acestora. Securitatea alimentara nationala (SAN), corespunde posibilitatilor pe care le au diferite tari de a garanta SAF si SAI, fara a renuta la alte obiective importante bazate pe disponibilitatea energetica alimentara pe persoana, sau pe nivelul stocurilor de alimente de baza raportat la consumurile normale ale perioadei analizate. 1.2. Indicatorii securitii alimentare Pot fi grupati pe mai multe categorii dupa continutul economic, relatiile dintre factorii cauzali si rezultativi si interdependenta dintre acestia : Indicatorii cererii de consum alimentar preturi, costuri intretinere alimentara, putere reala de cumparare, ratia de consum, elasticitatea dintre cerere fata de venit si pret ; Indicatorii ofertei de produse alimentare productie alimente pe cap de locuitor, productie agroalimentara in unitati fizice, banesti si conventionale pe persoana, stocuri produse agroalimentare ; Indicatorii consumului alimentar consum pe persoana, cheltuieli alimentare din total cheltuieli, cos alimentar etc ; Indicatorii sintetici ai produselor alimentare raport dintre stoc si consum de cereale la nivel mondial, variatia preturilor la importuri ; Indicatorii reglarii securitatii alimentare investitii agroalimentare, subventii productie agroalimentara, subventii preturi de consum ; Indicatorii entropiei (insecuritatii) alimentare deficit alimentar pe grupe de produse si produse de baza, numar persoane care sufera de foame cronica, numar persoane care sufera de malnutritie. Asigurarea securitatii alimentare este strict dependenta de realizarea unui echilibru durabil intre productia alimentara mondiala, populatia in continua crestere si veniturile, respectiv cererea de alimente. Banca Mondiala si Organizatia pentru Agricultura a Natiunilor Unite sustin ca una din problemele cu care se va confrunta omenirea in acest secol va fi surplusul de alimente si scaderea preturilor cerealelor, bazata pe prognoze asupra cererii si ofertei mondiale de cereale pana in 2020. Cercetatorii de la Worldwatch Institute, sustin ca daca se are in vedere incetinirea ritmului de crestere a productiei alimentare mondiale, concluzia nu poate fi alta decat ca generatiile viitoare se vor confrunta cu spectrul insuficientei alimentare si al cresterii preturilor alimentelor.

2

Productia de cereale este unul dintre etaloanele utile ale evaluarii securitatii alimentare, in principal din doua motive : primul e acela ca cerealele asigura jumatate din necesarul de energie al omului, consumate fiind in mod direct sau prin produse derivate ; al doilea consta in faptul ca fiind mai putin perisabile decat legumele si fructele, cerealele pot fi stocate in scopul asigurarii rezervelor de hrana, mai ales pe timpul iernii si in special pe anumite zone climatice. De stiut este insa ca daca productia de cereale a crescut in prima faza pana in 1984, dupa acest an s-a constatat o incetinire a cresterii productiei de cereale, aspect de luat in seama daca se raporteaza la cresterea numarului de populatie a globului. Dupa 1990 au aparut discrepante intre cresterea productiei de cereale si cresterea populatiei, rezultandu-se o crestere, la nivel mondial, continua a consumului de cereale acoperita in mare parte din stocuri. De mentionat este ca indicatorul cheie de securitate alimentara al stocului de cereale la scara mondiala raportat la populatia globului este de peste 60 de zile, atunci cand acesta scade, cantitatea de cereale devine tot mai mica pentru asigurarea unei aprovizionari continue. Acest indicator a scazut dramatic, la 48 de zile, intre anii 1991 si 1996, ceea ce va trebui sa traga un serios semnal de alarma asupra securitatii alimentare mondiale. Ca atare, planeta este confruntata la acest inceput de secol si de mileniu cu numeroase surse de insecuritate alimentara stocuri cerealiere reduse, populatie in crestere, preturi fluctuante dar cu tendinta de crestere, efecte cumulate de eroziune a solului, cresterea temperaturii globale, utilizarea pe baze lipsite de sustenabilitate a pamantului si a apei astfel incat sunt necesare schimbari majore in toate aspectele vietii noastre. In cadrul Conferintei Internationale privind Alimentatia care a avut loc la Roma in 1996 s-a intocmit un Plan de Actiune privind asigurarea securitatii alimentare la nivel global, regional si national, care se intinde pe 20 de ani si cuprinde : Asigurarea unui mediu politic, social si economic propice ; Implementarea unor politici specifice cu scopul de a eradica saracia si inegalitatea si de a imbunatati accesul tuturor, in orice moment, la alimente ; Dezvoltarea de politici si practici privind alimentatia, agricultura, pescuitul, fondul forestier, in zone cu potential ridicat si scazut ; Dezvoltarea unor politici agroalimentare si de comert agricol care sa duca la cresterea sigurantei hranei pentru toti ; Prevenirea si pregatirea pentru eventuale calamitati naturale sau provocate de mana omului ; Alocarea si folosirea optima a investitiilor publice si private pentru a salvgarda resursele umane, agricole, piscicole si forestiere, sustinerea programelor de nutritie, dezvoltarea zonelor riurale cu potential scazut ; Implementarea, monitorizarea si urmarirea acestui Plan de Actiune.

3

Elementele definitorii pentru securitatea alimentar sunt reprezentate de: - Calitatea materiilor prime care intra in procesul de fabricatie; - Procesul de productie al alimentelor; - Depozitarea si transportul alimentelor; - Modul si conditiile de comercializare a alimentelor. Securitatea alimentara consta in respectarea normelor igienico-sanitare in procesul de productie si are in vedere "garantarea sanatatii populatiei prin consumul de alimente sigure din punct de vedere sanitar, sub raportul salubritatii, prospetimii si al valorii nutritive a alimentelor." Ordinul ministrului sanatatii Nr. 975 din 16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente. Pentru protejarea sanatatii consumatorului este nevoie de norme care sa reglementeze principiile generale si exigentele privind conditiile de fabricatie, compozitia si comercializarea produselor alimentare. Toate aceste cerinte definesc conceptul de securitatea alimentelor producerea si comercializarea de alimente sigure pentru consumator, de alimente care sa corespunda cerintelor nutritive si de calitate avand ca scop final mentinerea starii de sanatate. Experienta in domeniu a acestei mari piete de desfacere, care functioneaza pe principiul liberei circulatii a marfurilor in conditii egale si avand ca scop securitatea consumatorului, poate fi folosita cu succes daca se intelege bine care este interesul general. In 1997 Comisia Europeana a restructurat serviciile din domeniul securitatii si igienei alimentelor bazandu-se pe evaluare stiintifica si pe control. Au fost adoptate in acest scop Cartea verde (1997) privind principiile generale ale legislatiei alimentelor si Cartea alb a securitii alimentare (2000) care cuprinde orientarile actuale ale politicii de securitate alimentara. Securitatea alimentara are diferite acceptii in literatura de spcialitate: vizeaza asigurarea necesarului pentru toata lumea si in mod permanent la hrana necesara unei vieti active si sanatoase; urmareste asigurarea disponibilitatii alimentelor; implica asigurarea si respectarea dreptului oricarui om de a se hrani, precum si dorinta de a avea o alimentatie sanatoasa; poate fi cuantificata ca reprezentand cantitatea de alimente necesare unui individ, exprimata in unitati fizice, conventionale si in trofine (substante nutritive) pentru a-i asigura acestuia echilibrul fiziologic si a-i acoperi cele trei ratii de consum: ratia de intretinere, ratia de crestere si ratia de activitate. Organismele specializate ale ONU stabilesc obiective prioritare menite sa asigure securitatea alimentara si sa garanteze sanatatea populatiei, orientate catre: satistacerea nevoilor nutritionale ale populatiei, prin interventii si orientari spre piata a diferitelor activitati si fluxuri care au loc de-a lungul filierelor agroalimentare sau numai a anumitor componente ale acestora; rezolvarea intr-o maniera cat mai echilibrata a problemei alimentare; promovarea unor sisteme agroalimentare integrate la nivel national si in masura crescanda la nivel regional.

4

1.3. Factorii care influeneaz securitatea alimentar Complexitatea problemei securitatii alimentare in tarile in curs de dezvoltare sugereaza necesitatea dezvoltarii unui plan cadru, care sa permita evidentierea componentelor securitatii alimentare dar si multitudinea de factori de influenta si relatia dintre acestia ( figura 1). Se poate considera ca securitatea alimentara are trei dimensiuni: asigurarea disponibilitatilor alimentare pe locuitor; accesul permanent la hrana a intregii populatii; utilizarea fiziologica a hranei consumate. Disponibilitatea alimentar defineste nivelul maxim al ofertei de alimente, la nivelul unei colectivitati nivel national, exprimat in kg/ locuitor / an. Disponibilitatea alimentara depinde de productia agroalimentara, dar este influentata si de: stocurile de alimente, importurile de alimente, ajutoarele alimentare, productia alimentara proprie (casnica). Disponibilitatea alimentara influenteaza si pretul alimentelor. Accesul permanent la hran al ntregii populaii este asigurat atunci cand aceasta are resurse adecvate pentru procurarea alimentelor necesare unei diete corespunzatoare. Aceasta depinde de: productia agroalimentara, piata de vanzare- cumparare a alimentelor, trasferuri / imprumuturi. Si influenteaza si consumul de alimente. Utilizarea fiziologic a hranei consumate presupune folosirea de catre organism a nutrientilor, in cantitati adecvate fata de nevoile sale , in vederea cresterii, dezvoltarii si functionarii normale. Ea depinde de: consumul de alimente, calitatea alimentatiei, starea de sanatate.

5

Utilizarea fiziologic a hranei Calitatea alimentaiei Consumul de alimente Starea de sntate

Accesul permanet la hran -educaie -obiceiuri, tradiii -timp -alocri pentru alimente Producia agroalimentar Piaa de vnzare Trasferuri/ mprumuturi

-servicii sociale

-suport guvernamental, neguvernamental -recolte destinate vnzrii -salarii angajai -venituri din alte activiti

Disponibilitatea alimentar Preul alimentelor Venituri

-stocuri,importuri -ajutoare alimentare -producie alimentar proprie

Resursele comunitii

Resursele naturale

Resursele de capital

Resursele umane

Figura1. Factorii care influeneaz componentele securitii alimentare

6

Capitolul II Sistemul de asigurare al calitatii alimentelor la nivelul UE2.1.Reglementri europene n domeniul siguranei alimentelor Exista patru elemente importante care compun strategia UE in domeniul sigurantei alimentului: reglementarile privind siguranta alimentelor si furajelor; asigurarea informatiilor stiintifice independente si disponibile pentru public; activitatile de verificare a implementarii reglementarilor si a mecanismelor de control al proceselor; recunoasterea drepturilor consumatorilor de a face alegeri bazate pe informatie completa in ceea ce priveste originea alimentului si continutul sau. n temeiul si n conformitate cu dispozitiile tratatelor constitutive, institutiile UE cu competente n procesul legislativ adopta, n esenta, urmatoarele acte normative: Regulamentele sunt actele care au caracter obligatoriu de la data intrarii lor n vigoare att pentru statele membre, ct si pentru persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul acestora. Regulamentele se aplica direct pe teritoriul statelor membre, carora le este interzis sa adopte masuri de transpunere sau orice alte masuri care ar putea ngradi aplicarea lor directa. Daca n text nu este precizata data intrarii n vigoare, aceasta va fi reprezentata de cea de a 20- zi de la publicarea n Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Directivele sunt actele care stabilesc numai obiective obligatorii pentru statele membre, lasnd la latitudinea acestora modalitatile de atingere a lor. n text este precizata data pna la care statele membre trebuie sa adopte masurile de adaptare la directiva n cauza. Directivele se aplica si ele direct pe teritoriul statelor membre, dar numai dupa expirarea termenului de transpunere. Deciziile sunt actele cu caracter obligatoriu doar pentru statele membre sau persoanele juridice carora le sunt adresate. Unele au caracter individual (avnd un singur destinatar sau un numar limitat de destinatari), iar altele au caracter general (sunt obligatorii pentru toate statele membre si pentru persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul acestora). Recomandarile, rezolutiile si avizele sunt acte fara caracter obligatoriu, jucnd rolul de instrumente indirecte pentru apropierea legislatiilor si practicilor nationale. Acordurile si conventiile sunt ntelegeri n forma scrisa supuse dreptului international dar ncheiate fie de catre Comunitati cu state terte, fie de catre acestea si statele membre cu state terte, fie numai ntre statele membre, n conformitate cu competentele stabilite prin tratatele constitutive. ntr-o serie de domenii, n afara actelor normative mai sus aratate, institutiile Uniunii adopta si alte acte cu caracter obligatoriu. Primele reglementari privind siguranta alimentului dateaza inca din primele zile de existenta ale UE. Crizele care au afectat siguranta alimentelor din anii 90 au subliniat ca era necesara inlocuirea a ceea ce devenise un set de norme amestecate, haotice, referitoare mai ales la alimentul pentru consum uman, cu o abordare mai simpla si mai

7

acoperitoare. Noua abordare a acordat o atentie deosebita si riscurilor pe care le comporta nutreturile contaminate utilizate pentru hrana animalelor. Rezultatul a fost crearea unei noi bucatele din umbrela de acte normative, cunoscuta sub numele de Legea Generala a Alimentului (transpusa la noi in Legea 150 / 24 mai 2004, privind siguranta alimentelor), cu aplicare graduala in perioada cuprinsa intre 2002 si 2005. Regulamentul CE/178/2002 (n vigoare din 21 februarie 2002): creeaza premisele infiintarii Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentului (EFSA), pentru a aduna sub un singur acoperis munca prestata anterior de catre o multitudine de comitete stiintifice si pentru a face din procesul de analiza a riscului unui subiect mai deschis publicului. reintareste sistemul de alerta rapida, prin intermediul caruia Comisia Europeana si guvernele UE sa actioneze rapid in eventualitatea aparitiei unei amenintari la adresa sigurantei alimentului si / sau nutreturilor. Principiile generale de reglementare a sigurantei alimentului cuprinse n Regulamentul CE/178/2002 (n vigoare din 21 februarie 2002) sunt: - Abordarea de la ferma la furculita protejarea sanatatii si a vietii umane porneste de la protejarea surselor alimentare: animale, plante si mediul nconjurator; - Dreptul consumatorului la alimente sigure din punct de vedere al sanatatii si la o informare corecta asupra provenientei alimentului si a proceselor tehnologice, prin care a fost obtinut sau transformat; - Trasabilitatea reprezinta posibilitatea de a identifica originea alimentului sau a ingredientelor sale, pentru a se asigura informarea corecta a consumatorului, precum si posibilitatea de a scoate din circuitul alimentar produsul sau ingredientul care prezinta riscuri asupra sanatatii consumatorilor. In concluzie aceast regulament nu stabileste doar principiile care se refera la siguranta alimentului, ci introduce si conceptul de TRASABILITATE. Cu alte cuvinte, activitatile economice din domeniul alimentelor si nutreturilor (fie ele de producere, procesare, import), trebuie sa asigure ca toate alimentele, nutreturile si ingredientele sa poata fi trasate, urmarite de-a lungul intregului lant alimentar, de la ferma la furculita. Fiecare operator trebuie sa poata sa-si identifice clar furnizorii pentru fiecare materie prima sau material furnizat de acestia, dar si pe cei carora le furnizeaza produsele sale. Aceasta cerinta este cunoscuta sub numele de abordare un pas inapoi, un pas inainte. 2.2. Cartea Alb a Securitii Alimentare Asigurarea celor mai nalte standarde privind sigurana alimentelor este una dintre prioritile Comisiei Europene. Aprut la 12 ianuarie 2000, Cartea Alb a Securitii Alimentare propune o nou abordare a acestei prioriti i propune o serie de planuri proactive pentru politica privind sigurana alimentar: adoptarea de reglementri transparente i coerente, ntrirea controalelor de-a lungul ntregului sistem de producie a alimentelor, toate pentru a garanta o siguran sporit consumatorilor. Cartea Alb a Securitii Alimentare lanseaz propuneri n vederea transformrii politicii alimentare a UE ntr-un instrument activ, dinamic i coerent, care s asigure un nivel nalt de protecie a sntii i a consumatorului.

8

Cartea indic elementele principale ale unei politici preventive: modernizarea legislaiei pentru a obine un ansamblu de reguli coerente i transparente; consolidarea controlului de-a lungul ntregului lan alimentar; creterea capacitii sistemelor de consultan tiinific n vederea garantrii unui nivel ridicat de protecie a sntii umane i a consumatorilor. Prioritile strategice ale Crii Albe se refer la: crearea unei autoriti alimentare europene; o abordare coerent a legislaiei pentru ntregul lan alimentar; stabilirea principiului conform cruia responsabilitatea principal pentru sigurana alimentar revine agenilor din sectorul alimentar i sectorul de alimentaie animal. Astfel, statele membre trebuie s asigure supravegherea acestor ageni, iar Comisia UE s verifice eficiena capacitilor de control prin audituri i inspecii. Principiul de baz al Crii Albe arat c politica de siguran alimentar trebuie s se bazeze pe: date tiinifice, analiz, control, informare i pe o abordare integral pentru toate etapele de elaborare i implementare. Politica integrat acoper astfel toate sectoarele din lanul alimentar: producia de hran pentru animale, materiile prime, prelucrarea, pstrarea, transportul i vnzarea, fiind necesar trasabilitatea implementat prin proceduri specifice. Cartea Alb contine propuneri care transforma politica alimentara intr-un instrument prospectiv , dinamic , coerent si complet , bazat pe urmatoarele principii generale : abordare globala , integrata definirea clara a responsabilitatilor trasabilitatea produselor alimentare coerenta , eficienta , dinamism si transparenta analiza riscurilor independenta , excelenta si transparenta avizelor stiintifice principiul precautiei Principiile siguranei alimentare enunate prin Cartea Alb se refer la : Politica Uniunii Europene trebuie s aib n vedere cele mai nalte standarde privind sigurana alimentelor, care trebuie s serveasc la protecia i promovarea sntii consumatorilor. Producia i consumul de alimente sunt problemele centrale ale societii avnd consecine economice, sociale i chiar de mediu. Protecia sntii omului trebuie s fie ntotdeauna o prioritate i aceasta este luat n consideraie la elaborarea politicii alimentare. n plus starea i calitatea mediului pot afecta diferitele etape ale lanului alimentar. Politica de mediu prin urmare joac un rol important n asigurarea siguranei alimentelor destinate consumatorilor. Consumatorilor trebuie s le fie oferit o gam larg de produse alimentare sigure i de calitate ridicat, acesta trebuind s fie rolul esenial al pieei. Deoarece lanul alimentar

9

devine din ce n ce mai complex, toate legturile dintre etape trebuie s fie puternice, astfel nct sntatea consumatorilor s fie protejat adecvat. Acest principiu se aplic indiferent c produsul este realizat n Comunitatea European sau importat din tere ri.O politic eficient privind sigurana alimentelor trebuie s recunoasc natura intercorelaiilor din producia de alimente. O asemenea politic necesit evaluarea i monitorizarea riscului sntii consumatorilor asociat cu materiile prime, practicile din ferme i activitile de procesare. Ideea de baz care reiese din Cartea Alb este aceea c politica de sigurana alimentelor trebuie s se bazeze pe o abordare cuprinztoare, integr a lanului alimentar, ntre sectoarele industriei alimentare, ntre Statele Membre, la frontierele UE i n cadrul UE. O politic alimentar de succes necesit transabilitatea alimentelor i ingredientelor care intr n componena acestora. Trebuie s fie ntocmite proceduri adecvate pentru facilitarea transabilitii, care s includ i obligaia operatorilor de afaceri de nutreuri i alimente, de a retrage de pe pia pe cele care prezint risc pentru sntatea consumatorilor. Politica de siguranta alimentara are la baza informatiile stiintifice. Prin urmare, consultanta stiintifica privind siguranta alimentara trebuie sa fie de cea mai buna calitate. Aceasta trebuie furnizata la timp si corect celor responsabili de luarea deciziilor privind protectia sanatatii consumatorului. Cum n ultimele decenii s-a nregistrat o dezvoltare nsemnat, att n ceea ce privete metodele de producie i procesare a alimentelor, ct i n ceea ce privete controlul necesar pentru a corespunde standardelor, Carta Alb propune mbuntirea i actualizarea legislaiei europene n anumite domenii. La stabilirea acestui obiectiv a contribuit i publicarea de ctre Comisia European (n anul 1997) a documentului numit Carta Verde a Comisiei privind Legislaia n domeniul alimentar(Commissions Green Paper on food law) i a discuiilor i dezbaterilor iniiate de acesta. De aceea, legislaia din domeniul alimentar trebuie s acopere ntregul circuit al produciei alimentare, stabilind un nivel nalt al proteciei sntii consumatorilor i responsabilitatea, n egal msur a productorilor i a distribuitorilor, de a produce i de a distribui alimente conforme cu standardele de siguran. De asemenea, este nevoie de ntrirea inspeciilor oficiale la nivel european i la nivel naional. Posibilitatea urmririi produselor pe parcursul ntregului circuit reprezint o problem major. Un element important n acest proces, identificat n Carta Alb este capacitatea de a lua msuri de salvare rapide i eficiente ca rspuns la urgenele ce pot aprea de-a lungul circuitului pe care l parcurg alimentele. Pentru asigurarea unei sigurane sporite a alimentelor este important ca numai materia prim adecvat s intre n procesul de prelucrare i utilizarea aditivilor alimentari s fie controlat cu mai mult eficien. O alt problem discutat de Carta Alb o reprezint riscul asociat contaminrii alimentelor. De aceea trebuie luate msuri n vederea abordrii domeniilor n care legislaia existent n acest sector trebuie mbuntit pentru a asigura protecia necesar.

10

Rezultatele inspeciilor elaborate de ctre Comisie, n statele membre, au dovedit c exist diferene n modul n care legislaia european este implementat. Acest fapt nseamn c nu toi consumatorii pot fi siguri c beneficiaz de acelai nivel de protecie i face ca evaluarea eficienei msurilor luate de ctre autoritile naionale s fie dificil. De aceea Carta Alb propune ca, n colaborare cu statele membre s se pun bazele unui cadru pentru dezvoltarea i funcionarea unor sisteme de control naionale. Aceasta se va realiza innd cont de bunele practici la nivel european, i de experiena inspeciilor desfurate de ctre Comisie. Aceste sisteme vor avea ca punct de pornire criterii de performan prestabilite i linii directoare clare. n susinerea inspeciilor la nivelul Uniunii, trebuie dezvoltate proceduri adiionale mai rapide i mai uor de implementat. Controlarea importurilor la graniele Uniunii trebuie extins pentru a include toate produsele alimentare, i se vor lua msuri n vederea coordonrii posturilor de control. Carta Alb a Siguranei Alimentare, n continuare, aduce n discuie i problema informrii consumatorilor. Dac se dorete ca toi consumatorii s fie contieni de mbuntirea Standardelor privind Sigurana Alimentaiei datorit msurilor propuse de Carta Alb, acetia trebuie s fie bine informai. Comisia European, mpreun cu noua Autoritate European, i propune s aib un dialog permanent cu consumatorii pentru a ncuraja implicarea acestora n noua politic a Siguranei Alimentaiei. n acelai timp, consumatorii trebuie s fie mai bine informai n ceea ce privete problemele legate de sigurana alimentaiei i de riscurile implicate de consumarea anumitor grupe de alimente. Consumatorii au dreptul s primeasc informaii clare i utile pentru a putea face alegeri n cunotin de cauz. Comunicarea riscului nu trebuie sa fie o transmitere pasiva de informatii ci una interactiva, implicand un dialog cu toti cei implicati si receptarea reactiei acestora. Comunicarea riscului consta in schimbul de informatii dintre partile implicate privind natura riscului si masurile de control al acestuia. Aceasta este o responsabilitate fundamentala pentru autoritatile publice in cadrul managementului riscurilor asupra sanatatii publice, care poate functiona corect numai daca evaluarile riscului si deciziile de management al riscului sunt transparente si publice. Din 1997 Comisia a implementat o noua abordare pentru a asigura transparenta prin punerea la dispozitia publicului a tuturor informatiilor privind consultanta stiintifica si inspectiile si controalele. Aceasta politica este un element de baza in comunicarea riscului si a increderii publice si prin urmare trebuie respectata activ. In toate aspectele privind siguranta alimentara, este esentiala recunoasterea totala a consumatorului in calitatea sa de parte interesata, iar interesele sale vor fi luate in considerare prin:

consultarea publicului privind toate aspectele de siguranta alimentara asigurarea unui cadru de discutii (dezbateri publice) intre expertii stiintifici si consumatori facilitarea unui dialog international intre consumatori, atat la nivel european cat si mondial.

11

Propunerile privind etichetarea alimentelor i mbuntirea legislaiei existente vor fi fcute publice, astfel nct toi consumatorii s fie bine informai i s i poat spune prerea n legtur cu aceste msuri legislative. Regulile restrictive de etichetare trebuie prin urmare sa garanteze informarea consumatorului privind caracteristicile produsului care determina alegerea, compozitia, depozitarea si utilizarea unui produs. Operatorii trebuie sa aiba libertatea de a furniza mai multe informatii pe eticheta, cu conditia ca acestea sa fie corecte si sa nu induca in eroare. Directiva privind etichetarea interzice ca produselor alimentare sa li se atribuie proprietatea de a preveni, trata sau vindeca boli umane sau referirea la astfel de proprietati. Comisia continua sa considere ca etichetarea si reclama unui produs alimentar nu trebuie sa contina astfel de afirmatii privind sanatatea. Este adevarat ca un regim alimentar bine echilibrat reprezinta o conditie pentru o sanatate buna, dar afirmatiile ca ingerarea de alimente poate preveni, trata sau vindeca o anumita boala ar putea duce consumatorii la alegerea unei diete neechilibrate. Comisia va analiza totusi daca pot fi introduse prevederi specifice in legislatia UE pentru a guverna afirmatiile functionale (de exemplu afirmatiile privind efectele benefice ale unui nutrient asupra anumitor functii organice) si afirmatiile nutritionale (afirmatiile care descriu dupa caz prezenta, absenta sau nivelul unui nutrient continut intr-un produs alimentar sau valoarea acestuia in comparatie cu produse alimentare similare). In plus, Comisia va analiza nevoia de a alinia cerintele Directivei de etichetare nutritionala cu nevoile si asteptarile consumatorului. Urmrind aceeai linie de informare, consumatorii trebuie s cunoasc importana unei diete echilibrate i impactul acesteia asupra sntii lor. Asigurarea protectiei sanatatii publice nu se limiteaza la siguranta chimica, biologica si fizica a alimentelor. Trebuie sa vizeze de asemenea asigurarea dozei de nutrienti de baza, limitand dozele de alte elemente pentru a evita efectele daunatoare asupra sanatatii, inclusiv efectele anti-nutritionale. Informatiile stiintifice au aratat ca un regim alimentar adecvat si variat reprezinta un factor foarte important in mentinerea unei bune sanatati si a unei bune conditii generale. Pe piata apar noi tipuri de produse cu valoare nutritionala modificata, care pot influenta favorabil sau nefavorabil comportamentul alimentar si sanatatea .Comisia analizeaza dezvoltarea unei politici nutritionale cuprinzatoare si coerente si va prezenta un plan de actiune in acest scop. Implementarea cu succes a politicii nutritionale necesita in special o monitorizare eficienta, colectarea datelor si analiza acestora. Prin urmare trebuie incluse in sistemele de colectare de date nationale si comunitare informatii privind obiceiurile alimentare, dieta si calitatea alimentelor. In plus, trebuie promovate studii si cercetari privind nutritia, se va apela activ la consultanta stiintifica si rezultatele se vor pune la dispozitie cu deplina transparenta. Un alt aspect al politicii nutritionale este informarea eficienta si corecta a consumatorului; in aceasta privinta este important rolul ce ii revine Directivei privind etichetarea nutritionala. Carta Alb subliniaz i faptul c Uniunea European este cel mai mare importator/exportator de produse alimentare din lume. Aciunile propuse de aceast Cart Alb vor trebui prezentate i explicate n mod eficient partenerilor de comer. Rolul activ

12

al Uniunii n cadrul organismelor internaionale va fi foarte important n procesul de mediatizare a realizrilor acesteia n domeniul Siguranei Alimentare. Implementarea tuturor msurilor propuse de Carta Alb a Siguranei Alimentare d posibilitatea ca sigurana n domeniul alimentar s devin un domeniu organizat ntr-o manier integrat, cu scopul de a obine cel mai nalt nivel posibil de protecie a sntii. Succesul msurilor propuse n Carta Alb a Siguranei Alimentare depinde nu numai de ajutorul oferit de Parlamentul European i de Consiliul European, dar i de angajamentul asumat de ctre statele membre de a implementa aceste msuri. Mai mult, Carta Alb solicit participarea activ a operatorilor care dein responsabilitatea principal pentru aplicarea acestor msuri n viaa de zi cu zi. Responsabilitatea unei productii alimentare sigure este impartita intre operatori si autoritatile nationale. Operatorii au responsabilitatea respectarii prevederilor legale si minimalizarii riscurilor asupra sanatatii . Autoritatile nationale au responsabilitatea sa asigure ca standardele de siguranta alimentara sunt respectate de operatori. Ele trebuie sa infiinteze sisteme de control pentru aplicarea si respectarea regulilor legislative. Crizele recente de siguranta alimentara au evidentiat existenta unor deficiente in sistemele nationale de control. Ca urmare este nevoie sa se creeze un cadru uniform de sisteme de control nationale. Acest cadru va avea trei elemente de baza : Primul element il vor constitui criteriile operationale stabilite la nivel comunitar, pe care trebuie sa le intruneasca autoritatile nationale. Aceste criterii vor forma punctele principale de referinta pe baza carora autoritatile competente vor fi auditate. Al doilea element va fi dezvoltarea ghidurilor comunitare privind controlul. Acestea vor promova strategii nationale coerente si vor identifica prioritatile bazate pe riscuri si cele mai eficiente proceduri de control. Noua strategie comunitara va aborda in mod cuprinzator si integrat operatiunile de control. Aceste ghiduri vor furniza de asemenea consultanta privind dezvoltarea de sisteme de evidenta a controalelor si a rezultatelor actiunilor de control, cat si stabilirea de indicatori pentru control. Al treilea element al cadrului va fi intarirea cooperarii administrative privind dezvoltarea si operarea sistemelor de control. Se va intari schimbul comunitar intre autoritatile nationale al celor mai bune practici. Aceasta va include de asemenea promovarea asistentei mutuale intre Statele Membre prin integrarea si completarea cadrului legislativ existent. In plus, va cuprinde probleme cum ar fi instruirea, schimbul de informatii si gandirea strategica pe termen lung la nivel comunitar. 2.3. Autoritatea European pentru Sigurana Alimentelor (EFSA - European Food Safety Authority) Una din msurile pe care Comisia European o consider a fi cea mai bun soluie pentru garantarea unui nivel nalt al siguranei alimentare este crearea unei Autoriti europene independente. Aceast autoritate, numit Autoritarea European pentru Sigurana

13

Alimentelor (European Food Safety Authority - EFSA) a fost nfiinat i i-a nceput activitatea n 2002, odat ce legislaia necesar funcionrii ei a fost adoptat. Acest organism are rolul s furnizeze Comisiei date despre existena sau posibila apariie a unor riscuri n domeniul siguranei alimentare, astfel nct Comisia s poat gsi, ntr-un timp ct mai scurt posibil, cea mai potrivit soluie pentru soluionarea acestora. nfiinarea EFSA a fost nsoit de o serie de msuri menite s mbunteasc legislaia privitoare la toate aspectele legate de produsele alimentare. Deja, Comisia a identificat o serie de msuri care sunt necesare pentru mbuntirea standardelor de Siguran a Alimentelor. Carta Alb stabilete peste 80 de aciuni separate preconizate pentru urmtorii ani. Reglementarea nr. 178/2002 a Consiliului i Parlamentului European care furnizeaz baza juridic a nfiinrii Autoritii Europene pentru Sigurana Alimentelor (EFSA) urmareste: - crearea unei baze comune pentru statele membre n domeniul alimentar i al hranei pentru animale, n privina conceptelor, principiilor i procedurilor aplicabile, cu accent asupra necesitii siguranei alimentelor i proteciei sntii pe plan intern i extern; - legea alimentar - avnd o baz tiinific solid - urmrete reducerea i evitarea riscurilor pentru sntate; - analiza riscului, cu cele 3 componente ale sale (evaluare, management i comunicare), furnizeaz o metodologie sistematic pentru alegerea msurilor i aciunilor necesare. Structura reglementrii include: - scop; - definirea noiunii de aliment i a celor asociate; - legea alimentar general: scop, principii i obiective generale, analiza riscului, principiul prudenei, protecia intereselor consumatorului, principiul transparenei, obligaii generale n comerul cu alimente, cerine generale ale legii alimentare; - misiune, sarcini, organizare, aciune; - sisteme de alert rapid, managementul crizelor i urgenelor; - proceduri i prevederi finale in domeniul sigurantei alimentare. Autoritatea European pentru Sigurana Alimentelor este investit cu o serie de atribuii importante referitoare la: - consultana tiinific independent asupra tuturor aspectelor legate de sigurana alimentar, - sistemele de alert rapid, - comunicarea i dialogul cu consumatorii i - colaborarea cu ageniile naionale, contribuind astfel la asigurarea unui nalt nivel de protecie i ncredere a consumatorului.

14

Autoritatea European pentru Securitate Alimentar este organism descentralizat al Comunitii Europene cu atribuii in securitate i siguran alimentar. - Principala sarcin a Autoritii este aceea de a furniza recomandri tiinifice obiective n toate aspectele avand o influen direct sau indirect asupra siguranei alimentare. - Autoritatea are un mandat cuprinztor, astfel nct s acopere toate etapele fabricaiei si ale distribuiei de produse alimentare, de la producia primar pn la oferirea de produse alimentare consumatorilor, incluznd securitatea alimentaiei animalelor. - Autoritatea culege informaii din toate zonele globului i urmrete evoluiile din domeniul tiinific. - Desi principalul "client" al Autoritii este Comisia European, ea va rmne deshis solicitrilor de ordin tiinific formulate de Parlamentul European sau de statele membre ale Uniunii, putnd iniia si evaluri de risc n nume propriu. - Autoritatea evalueaz riscurile aferente lanului alimentar i poate ntreprinde evaluri tiinifice asupra oricror aspecte care pot avea un efect direct sau indirect asupra securitii alimentare, inclusiv n probleme legate de sntatea si bunstarea animal, precum i de sntatea plantelor. - n cazul unor urgene, Autoritatea colecteaz, analizeaz i distribuie informaiile relevante ctre Comisia European i statele membre, mobiliznd resursele tiinifice pentru a rspunde eficient acestor situaii Situata provizoriu la Bruxelles, in 2002, EFSA furnizeaza informatiile stiintifice independente in toate problemele privind alimentul si siguranta alimentului inclusiv sanatatea si bunastarea animalelor si protectia plantelor si consiliere stiintifica privind nutritia, totul servind la elaborarea si ajustarea legislatiei comunitare. Evaluarea rsicului pentru diferite situatii, pe care o desfasoara EFSA, furnizeaza managerilor de risc (din cadrul institutiilor UE cu rol in elaborarea de reglementari Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul Europei) baza de fundamentare stiintifica necesara definirii politicilor legislative si a masurilor de rglementare, necesare asigurarii unui inalt nivel de protectie in relatia cu siguranta alimentelor. Noua autoritate EFSA si-a gasit imediat ritmul, organizand prima intrunire a conducerii sale noua luni mai tarziu, sub conducerea lui Stuart Slorach. La scurt timp dupa aceasta, a nomilizat primul director executiv, in persoana lui Geoffrey Podger si a creat Forumul Consultativ, alcatuit din reprezentanti ai institutiilor responsabile cu siguranta alimentului din Statele Membre. Anul 2003 reprezinta momentul in care EFSA devine o agentie europeana deplin independenta. EFSA a creat in mai 2003 celelalte componente: Comitetul Stiintific si comitete. Oameni de stiinta de talie mondiala din intreaga Europa au fost inclusi in cele opt comitete, acoperind totul, de la ingrediente, aditivi, pana la sanatatea si bunastarea animalelor, Comitetul Stiintific avand rolul de coordonator al tuturor acestor comitete. In iulie 2003 au fost desemnati in functii de conducere: presedintele Comitetului Stiintific, Profesorul Vittorio Silano, Adjunctul directoratului general si director stiintific, Dr. Herman Koeter, si directorul de comunicatii: Anne-Laure Gassin. Pana in decembrie

15

2003 avea aproximativ 70 de angajati si se inregistrasera deja peste 120 de probleme stiintifice, cu termene de raspuns stabilite. In prezent, EFSA se preocupa, in principal, de cererile pentru actiuni de evaluare a riscului venite din partea Comisiei Europene, dar are in vedere si activitati cu accent pro-activ mai mare, in scopul identificarii problemelor emergente de siguranta a alimentelor. EFSA are responsabilitatea consilierii institutiilor UE, indeosebi Comisiei UE, in privinta tuturor aspectelor stiintifice ce privesc productia, procesare si comercializarea de furaje si alimente. Activitatea sa acopera domenii largi, cum sunt: nutritia, organismele modificate genetic (OMG), sanatatea animalelor, bunastarea animalelor si sanatatea plantelor. EFSA pune la dispozitia legiutorilor UE sfatul stiintific, intr-un mod mult mai transparent si eficient, decat in trecut. Odata ce EFSA i-a furnizat sfaturile stiintifice, este rolul primordial al Comisiei UE sa decida asupra modului in care va actiona. Guvernele tarilor membre UE si Parlamentul European au acordat Comisiei autoritatea de a actiona direct, daca un risc este iminent. Comisia poate, de exemplu, in anumite circumstante, sa impuna conditii pentru comercializarea de alimente si furaje. Ea poate impune restrictii, sau interdictii chiar, la comercializarea alimentelor sau furajelor vizate intr-un anumit context. Acestea si alte decizii operationale, sunt discutate cu statele membre, in cadrul Comitetului Permanent pentru Lantul Alimentar si Sanatatea Animala. n domeniul nutriiei, regulile privind determinarea nivelului minim i maxim al vitaminelor i mineralelor n alimente vor fi stabilite conform avizelor tiinifice ale Autoritii Europene pentru Securitatea Alimentelor. Analiza riscurilor, independena i transparena avizelor tiinifice, precum i sigurana alimentelor trebuie s fie apreciate pe baza informaiilor tiinifice i a schimbului comunitar ntre autoritile naionale ale celor mai bune practici. Comunicarea riscurilor nu trebuie s fie pasiv, ci interactiv, bazat pe dialog. Un important principiu de drept n acest sens este cel al precauiei n luarea deciziilor. Respectarea sa se impune n domeniul sntii, precum i n cel al proteciei mediului sau siguranei consumatorului n general, dat fiind c o calitate superioar a mediului, ca i sigurana consumatorului, sunt direct legate de precauie. Sub preedinia irlandez din cursul anului 2004 un grup de funcionari publici din statele membre ale UE au examinat legislaia european sub acest aspect, raportul lor urmnd s fie dat publicitii n viitorul apropiat. Cea mai recent reuniune la nivelul UE relevant pentru acest domeniu, cea a Consiliului pentru angajarea forei de munc, afaceri sociale, sntate i protecia consumatorului, a avut loc ntre 1 i 2 iunie 2004, la Luxemburg. n cadrul acesteia, Comisia European a prezentat un Plan de aciune pentru crearea Sferei Europene a Sntii (E-Health). Statele membre se oblig s implementeze acest plan ca parte a strategiilor naionale de sntate public. Prevzut n acest plan drept una din aciunile prioritare, informatizarea evidenelor va contribui la reducerea erorilor i a timpului de ateptare n domeniul rezultatelor medicale. Comisia European a informat minitrii cu privire la negocierile din cadrul OMS n domeniul controlului bolilor infecioase i a reducerii riscurilor consumului de alcool n rndul tinerilor. Propunerea CE pentru o Strategie a UE n domeniul consumului de alcool i al sntii se refer la aciuni prevzute pentru anul 2005.

16

Consiliul de la Luxemburg a propus i o abordare multidisciplinar a problemei astmului n rndul copiilor n cadrul CEHAPE Planul de Aciune al Copiilor pentru Sntate i Mediu n Europa. Conferina paneuropean a Minitrilor de la Budapesta, care a avut loc ntre 23 i 25 iunie 2004, s-a ocupat de prioritile acestei aciuni importante pentru sntatea copiilor. Acelai Consiliu de la Luxemburg a hotrt i ratificarea de ctre CE a Conveniei OMS privind Controlul asupra Tutunului (Framework Convention on Tobacco Control). Principalele sale dispoziii vor institui un control instituional asupra comerului ilicit, a mrcilor de fabric i comer i a reclamelor n domeniul tranzaciilor cu tutun. Comisia European a adoptat standarde obligatorii i n materia proteciei muncitorilor fa de radiaiile optice. Data de 1 iunie 2004 este prevzut pentru introducerea unui card de asigurare de sntate, valabil pe teritoriul a 15 state membre ale UE, prevzndu-se ca celelelate state membre s generalizeze aplicarea acestui card n urmtoarele 18 luni. Cardul va facilita mobilitatea persoanelor, mai ales a turitilor, studenilor, a persoanelor aflate n cutarea unui loc de munc.

17

Capitoul III Dimensiunea european a politicii de protecie a consumatorilor

Uniunea Europeana are o legislatie ampla privind productia primara de produse agricole si productia industriala de alimente procesate. Legislatia a evoluat in ultimii treizeci de ani, reflectand un amestec de forte stiintifice, sociale, politice si economice, in special in cadrul crearii Pietei interne. Ea cuprinde legislatie orizontal care are prevederi aplicabile tuturor alimentelor si legislatie vertical care cuprinde prevederi pentru tipuri specifice de alimente . Legislatia orizontal este reprezentata de peste 130 de directive cadru care sunt considerate cruciale pentru bunurile alimentare. Ea se refera la aditivii alimentari ,contaminantii alimentari,etichetarea si prezentarea alimentelor,controlul oficial al bunurilor alimentare,igiena alimentelor , alimente pentru utilizari nutritionale speciale, materiale si articole care intra n contact cu alimentele, tratarea alimentelor cu radiatii ionizante , alimentele provenite din organisme modificate genetic si alimentele noi , reziduurile de medicamente de uz veterinar , reziduurile de pesticide . Legislatia vertical se refera la caracteristicile si compozitia unor produse ca ciocolata , gemurile laptele de consum , zaharul, mierea , apele minerale naturale , apa potabila . Ultimile evenimente dioxina , encefalopatia spongiforma bovina , lipsa unor reguli unitare in domenii ca fortificarea alimentelor, suplimentele nutritive , contaminarea microbiana , au dus la propunerea elaborarii unui nou cadru legislativ . Este necesara revizuirea tuturor procedurilor stabilite de legislatia alimentara in UE pentru implementarea si adaptarea sa la progresul tehnic si stiintific. Trebuie introdusa o mai buna coordonare a comitetelor care se ocupa de legislatia reprezentativa pentru a se asigura ca problemele de siguranta alimentara sunt abordate cu continuitate de la ferma pana pe masa consumatorului prin aplicarea unei proceduri unice de reglementare , a unei proceduri unice de adoptare a deciziilor individuale si a unei proceduri manageriale unice pentru toate problemele urgente privind siguranta alimentara. Programul procesului de integrare european, att pe linie economic ct i pe linie social, a determinat i cerina de a avea o politic comun de protecia consumatorilor. Dezvoltarea acestei politici s-a fcut n mai multe etape, avnd o anumit dinamic, ca urmare: a aciunii instituiilor comunitare: Comisia European Parlamentul European Consiliul Uniunii Euroepene n baza unui cadru politic: programe planuri strategii 18

cu ajutorul anumitor instrumente:

legislative (tratate, regulamente, directive, decizii, comunicri, Cri Albe i Verzi); reguli, standarde, etichetare, inspecii; asociaii i comitete; politici comune (concuren, social, mediu, energie, transport etc.).

Dintre demersurile principale realizate n cadrul Uniunii Europene n direcia creionrii i aplicrii unei politici comune n domeniul proteciei consumatorilor, menionm: n anul 1975 Comisia European a prezentat primul program de aciune denumit Programul preliminar al CEE (Comunitate Economic European) pentru protecia consumatorilor i politica de informare. n Cartea Alb din 1985 asupra pieei unice, Comisia European a folosit o nou abordare a politicii de protecie a consumatorilor, care a permis Consiliului de Minitri s adopte n bloc directivele privind protecia sntii i siguranei pe categorii de produse. Actul Unic European din 1987 reprezint un moment important n evoluia proteciei consumatorilor, ntruct noul articol 100a (3), al tratatului CEE, permitea Comisiei Europene s propun msuri de protecie a consumatorilor comunitari, care nainte constituiau atributul rilor membre, n acest fel stabilindu-se bazele cadrului legal pentru protecia consumatorilor n interiorul Comunitii. Tratatul de la Amsterdam (1 mai 1999), a conferit instituiilor europene responsabiliti sporite n promovarea drepturilor consumatorilor la informare i educaie, dar i a dreptului de a se organiza n asociaii, ceea ce este o recunoatere oficial a rolului esenial pe care l au organizaiile consumatorilor. Planul de aciune pe perioada 1999 - 2001 a fost axat pe 3 domenii majore i anume: reprezentarea i educarea consumatorilor (incluznd consultri i dialoguri cu asociaiile lor); promovarea siguranei i sntii consumatorilor (bazat pe analiza riscurilor); protecia intereselor economice ale consumatorilor (prin aplicarea i dezvoltarea adecvat a legislaiei). n ultimii ani activitatea de protecie a consumatorilor s-a intensificat prin: Cri Albe i Verzi, comunicrile Comisiei Europene, precum i prin deciziile i regulamentele adoptate de Consiliul de Minitri i Parlamentul European. n Cartea Verde privind protecia consumatorilor, din 2 octombrie 2001, Comisia European: propunea ca dezvoltarea viitoare a politicii n domeniu s se fac n baza unor largi dezbateri cu participarea prilor interesate

19

i a examinat obstacolele legate de desvrirea pieei interne i armonizarea reglementrilor naionale, precum i mbuntirea cooperrii ntre autoritile publice responsabile cu protecia consumatorilor. Comunicarea Comisiei, din 7 mai 2002, privind Strategia n domeniul politicii consumatorilor pe perioada 2000-2006, s-a axat pe 3 obiective: atingerea unui nivel nalt de protecie a consumatorilor, implementarea eficient a reglementrilor de protecie i implicarea cetenilor n politicile Uniunii Europene prin organizaiile consumatorilor. Prin Regulamentul nr. 1830/2003 al Parlamentului i Consiliului privind alimentele i furajele modificate genetic, trebuie s se protejeze sntatea oamenilor i animalelor precum i mediul nconjurtor. Regulamentul nr. 2006/2004 al Parlamentului i Consiliului, din 24 octombrie 2004, se refer la cooperarea ntre activitile naionale responsabile cu aplicarea legilor de protecie a consumatorilor i stabilete o reea a acestor autoriti cu scopul de a facilita rezolvarea cazurilor cu aspect transfrontalier. Toate aceste eforturi realizate de instituiile Uniunii Europene n domeniul proteciei consumatorilor au scos n eviden necesitatea abordrii n mod continuu a urmtoarelor probleme: mbuntirea continu a legislaiei referitoare la protecia consumatorilor informarea i educarea consumatorilor prin toate mijloacele posibile protejarea intereselor economice ale consumatorilor mbuntirea reprezentrii consumatorilor mbuntirea dialogului dintre organizaiile de consumatori, instituiile statului i organizaiile patronale mbuntirea colaborrii ntre organizaiile de consumatori.

20

Capitolul IV ConcluziiConsumatorii europeni doresc ca alimentele sa fie sigure si sanatoase. Preocuparea majora a Uniunii Europene este aceea de a se asigura ca alimentele consumate sunt toate la acelasi nivel al standardelor, pentru toti cetatenii sai, indiferent daca alimentele sunt produse in interiorul UE, sau sunt importate. Activitatea depusa pentru ameliorarea sigurantei alimentelor are o istorie veche, dar, in ultimele doua decenii a cunoscut o efervescenta majora. Acest lucru s-a produs ca raspuns la marile crize din anii 90: criza vacii nebune, criza furajelor contaminate cu dioxina si falsificarea uleiurilor de masline. Scopul nu a fost doar acela de asigura un pachet de acte normative privind siguranta alimentelor, adus cat mai la zi, dar si asigurarea consumatorilor cu cat mai multe informatii privind riscurile potentiale si actiunile care sunt intreprinse pentru minimizarea lor. Nu exista nimic pe lume despre care sa se poata spune ca se afla la risc zero, sau reprezinta risc zero, dar UE face tot ce-i sta in putinta, printr-o strategie cuprinzatoare de siguranta a alimentului, pentru a tine riscurile la un nivel minim, cu ajutorul standardelor moderne pentru aliment si de igiena, elaborate doar in baza celor mai avansate cunostinte stiintifice. Siguranta alimentului incepe de la ferma. Regulile trebuie sa se aplice de la ferma la furculita, atat pentru alimentele produse in UE, cat si pentru cele importate din cele patru zari ale lumii. Siguranta alimentului reprezinta o prioritate de varf pentru UE. Reglementarile aferente s-au consolidat si inasprit din 2000 incoace, in scopul asigurarii ca alimentele consumate de cetatenii europeni sa fie sigure. Acest nou mod de abordare este mai integrat: furajele si alimentele sunt urmarite cu mare grija. Autoritatile UE evalueaza cu atentie riscurile si cauta sa obtina cel mai bun aviz stiintific, inainte de a impune restrictii, sau de a aviza, la randul sau, orice produs, ingredient, aditiv, sau OMG. Aceste lucruri se aplica tuturor furajelor si alimentelor, indiferent de unde ar proveni ele, dinauntrul, sau dinafara UE. Siguranta nu inseamna insa uniformitate. UE promoveaza diversitatea, bazata pe calitate. Legislatia europeana protejeaza alimentele traditionale si produsele provenind din anumite zone geografice, asigurand consumatorii cu informatii care sa-i ajute sa le poata distinge de copii. UE isi incurajeaza tot mai insistent fermierii sa se concentreze asupra calitatii, nu numai a alimentelor, dar si a mediului in care isi realizeaza produsele. UE respecta si dreptul consumatorului la alegere bazata pe informatie. Incurajeaza dezbaterile publice, cere etichetare informativa si publica avizele stiintifice pe care le primeste, astfel incat consumatorii sa poata avea incredere in alimentele pe care le consuma. Siguranta alimentelor nu poate deveni un fapt real decat daca ea constituie o responsabilitate a tuturor celor implicati in domeniul alimentar, de la profesionisti la consumatori. De-a lungul lantului alimentar, sunt implementate diverse proceduri si mecanisme de control, care se asigura ca alimentele care ajung pe masa consumatorului

21

sunt comestibile si ca riscul contaminarii este resus la minim, in asa fel incat populatia sa fie mai sanatoasa in urma beneficiilor aduse de alimente sigure si sanatoase. Totusi, riscul zero in alimente nu exista si trebuie sa fim constienti de faptul ca cea mai buna legislatie si cele mai bune sisteme de control nu ne pot proteja intru totul impotriva celor care au intentii rele. Riscul nu va putea fi eliminat niciodata in totalitate. Si totusi, prin stabilirea unor standarde inalte, prin evaluarea continua a riscurilor si prin aplicarea masurilor bazate pe informatie stiintifica inddependenta, UE poate sa se laude cu politici de siguranta a alimentului conforme legilor artei. Siguranta alimentului nu inseamna uniformizarea alimentelor in intregul spatiu european. Doar sistemul de asigurare a sigurantei alimentului este comun tuturor tarilor membre, dar el are suficienta flexibilitate pentru a asigura respectarea diversitatii, a specificului local. Este loc aici pentru alimentele traditionale si specialitatile locale. Cel mai bun mod in care putem sa punem in practica siguranta alimentelor este sa fim bine informati referitor la principiile de baza ale producerii alimentelor si a tratarii lor sigure la noi acasa. Romania a inceput procesul de aderare cu revizuirea si amendarea legislatiei nationale la toate nivelele . Succesul masurilor intreprinse este legat de sprijinul pe care il vor acorda operatorii de produse alimentare , oamenii de stiinta si consumatorii .Numai cu legislatie dar fara autoritati competente bine definite si implementarea corecta a tuturor masurilor de catre operatori, care poarta responsabilitatea primara in aplicarea zilnica a cerintelor, nu va exista o politica reala privind siguranta alimentelor la nivel national si nu vom avea poarta deschisa spre Europa.

22

Bibliografie

23