Conexiunea

Imogen

Gândurile mele (Theo): uneori viaţa nu este chiar atât de roz pe cât te aşteptai să fie, iar asta te debusolează şi te face să crezi că totul se poate învârti într-o succesiune de evenimente menite să îţi ofere un anumit grad de confort pe care – tehnic – nu îl ai în posesia limitării tale.

Elisa este – sau se presupune – a fi un om normal. Are de toate, are o familie iubitoare, este populară, este drăguţă şi ştie cam ce vrea în mare, ca orice alt adolescent care este luat la întrebări despre un viitor despre care încă nu ştie nimic.

Iar asta se rezumă la o încercare absurdă de a înţelege ce se întâmplă. Merge la numeroşi medici care nu o pot ajuta sau care încearcă, dar rezultatele sunt mereu aceleaşi: nimeni nu ştie ce are cu adevărat şi nici ceea ce trebuie făcut pentru ca aceasta să fie din nou „normală” sau ceea ce se încadrează în normalitate.

Astfel, Elisa apelează la un ultim om care ar putea să o ajute să înlăture viziunile de care doreşte cu atâta ardoare să scape. Aceste viziuni nu numai că i-au distrus orice idee de viaţă socială, dar au şi claustrat-o într-un mod absurd care nu îi permite să se dezlege de ideea de fată stupidă.

Astfel, pusă în faţa noului ei ajutor, aceasta simte o oarecare dorinţă de a îi ascunde diferite detalii. De ce? Nici ea nu ştie, dar ştie că într-un fel sau altul aceste viziuni care îi apar mereu trebuie să fie ceva mai mult. Şi e ciudat cum de nu şi-a dat seama de asta până acum. Iar vânătăile care îi apar pe corp după fiecare durere suferită în „viziuni” se face vizibilă şi se manifestă pregnant asupra corpului ei, până la urmă conexiunea are loc.

Elisa descoperă că are o soră geamănă din punct de vedere psihic, iar ceea ce se întâmplă cu aceasta trece de limitele impuse de raţional. Se decide astfel că singura soluţie este să o ajute, dar cum ai putea să ajuţi pe cineva când pe tine oricum nu te mai crede nimeni, doar eşti catalogată drept o ciudată cu un fel netratabil de psihoză.

Astfel aceasta se decide ca aceste secrete neimaginabile să rămână sub tutela buzelor ei pecetluite şi încearcă a-şi salva atât sora geamănă şi misterioasă – Lin, cât şi planeta. Şi cum ai putea să faci asta atunci când guvernul te bântuie şi îţi aşteaptă următorul pas greşit, când lumea nu înţelege, iar totul este împotriva ta?

Te mobilizezi, da-i mai încolo principiile după care ai fost crescut şi faci tot posibilul să cauţi în cele mai adânci colţişoare puterea acelor lucruri care te vor sprijini, care îşi vor face încercarea – din start eşuată – realizabilă!

Urmăriţi şi voi aventura Elisei şi încercaţi să vă conectaţi şi voi la ea aşa cum am făcut şi eu!