Concursul Judeţean de Creativitate Pedagogică Covasna

28.FEBRUARIE.2014 CONCURSUL JUDEŢEAN DE CREATIVITATE PEDAGOGICĂ COVASNA

Ş C O A L A G I M N A Z I A L Ă „ A D Y E N D R E ” G R Ă D N I N Ţ A C U P R O G R A M N O R M A L N R . 6

CONCEPTUL „CEA MAI VERDE GRĂDINIŢĂ”

ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ

(exemple de bună practică)

Motto:

„Am primit lumea ca o moştenire pe care nu-i

îngăduit nimănui să o deterioreze, ci pe care fiecare

generaţie este obligată să o lase mai curată!”

J. Joubert

Trăim într-o societate plină de contradicţii, în care diferenţele dintre

conceptele teoretice şi aplicarea lor în practică sunt uneori de dimensiunile

Everestului şi prima victimă a acestui decalaj este mediul înconjurător. Am

constatat cu uimire de aerul e tot mai greu de respirat, că suntem înconjuraţi de

mormane de gunoaie, apa are gust neplăcut, că din în ce mai mulţi dintre noi

încălcăm cele mai elementare norme şi reguli de comportament civilizat şi,

EVRICA!!! Am găsit şi soluţia: am inventat noţiunea de „ecologie” şi conceptul de

„educaţie ecologică”.

În anul 1970 în Nevada (SUA), la conferinţa I.U.C.N. (Uniunea

Internaţională pentru Conservarea Naturii), specialiştii şi cercetătorii au definit

educaţia ecologică ca fiind: „... procesul prin care sunt recunoscute valori şi

clarificate concepte pentru a se putea dezvolta abilităţi şi atitudini necesare

înţelegerii şi aprecierii relaţiilor dintre om, cultura din care face parte şi

mediul biofizic. Educaţia ecologică include de asemenea, exersarea luării

unei decizii şi formularea unui cod propriu de conduită privind calitatea

mediului”.

La baza conceptul de educaţie ecologică se află două noţiuni

fundamentale: mediul natural, calitatea şi degradarea mediului.

Cei doi termeni: calitatea mediului (care vizează însuşirile esenţiale ale

acestuia, în raport de calitatea condiţiilor naturale) şi degradarea mediului (definit

ca afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii, cauzată în principal de

poluarea antropică) interacţionează, influenţându-se reciproc.

Educaţia pentru mediu nu este doar o forma de educaţie, un instrument

în rezolvarea problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor naturale. Este

un proces de o dimensiune esenţială în recunoaşterea valorilor mediului

înconjurător şi definirea conceptelor privind mediul având ca scop îmbunătăţirea

calităţii vieţii. Acest tip de educaţie urmăreşte inducerea, în special în instituţiile

de învăţământ, a dinamicii sociale cu privire la educaţie (cunoştinţe, deprinderi,

motivaţii, valori), care să stimuleze dezvoltarea personală, abordarea colaborativă

şi critică, dar şi asumarea responsabilităţilor cu privire la deciziile luate pentru

menţinerea calităţii mediului.

Soluţia cea mai rapidă pentru educaţia ecologică a fost decretarea unui

număr imens de „zile”: „Ziua Pământului”, „Ziua apelor”, „Ziua Zonelor Umede”...,



ori soluţia ideală de educaţie ecologică ar fi să-i învăţăm pe cei mici, zi de zi, cât

de importante sunt gesturile simple precum: să arunce gunoaiele acolo unde

trebuie, să nu lase becurile aprinse atunci când nu este nevoie, să nu consume

apă jucându-se la robinet, să-şi convingă părinţii să se plimbe pe jos ori pe

bicicletă şi să mai renunţe la mersul cu maşina, măcar în wekend, să nu facă

focul în pădure, etc. Este mult mai uşor să formezi un comportament corect decât

să îndrepţi unul, să folosim asta într-un mod pozitiv, învăţându-i pe copii că viaţa

este una, că ea poate fi grav afectată de răul pe care îl facem naturii, poate uneori

fără să vrem. Să-i învăţăm pe copii să iubească mersul pe jos ori cu bicicleta, să

planteze în fiecare primăvară împreună cu părinţii un pom, o floare, să lase în

urma lor curăţenie şi ordine după ce pleacă de la picnic.

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate şcolară,

activităţi ştiinţifice, artistice, practice, sportive sau religie. Din multitudinea

formelor de manifestare menţionăm: observaţii în natură, experimente, povestiri

ştiintifice, desene, plimbări, drumeţii, excursii, vizionare de diapozitive sau

expuneri power point, jocuri de mişcare instructiv - distractive, labirinturi

ecologice, vizitarea muzeelor, expoziţii, spectacole, vizionări de emisiuni TV cu

specific educaţional, concursuri. Tematicile care pot fi parcurse sunt stabilite în

funcţie de subiectul propus: „Să ocrotim natura”, „Poluarea în diferite

anotimpuri”, „Ce se întamplă iarna cu plantele şi animalele?”, „Ce ştim despre

pădure?”, „Natura se trezeşte la viaţă”, „Copac tânăr, copac bătrân”, „Ce ne

învaţă natura?”, „S.O.S. natura...”, „Culorile şi sănătatea”, „Aspectul cartierului

meu, satului meu”, „Curiozităţi ecologice”, „Pământul, planeta vie”, „Măşti şi

costume ecologice”, etc.

Specialiştii în teoria şi practica educaţională definesc metoda de predare

ca fiind „modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea

profesorului îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează priceperi, deprinderi, îşi

dezvoltă aptitudini şi iau atitutdini„. Realizarea acestor acţiuni este asigurată de

baza teoretică structurată a metodelor şi mijloacelor de învăţare, de strategii

privind organizarea procesului predării-învăţării materializate în comunicarea

dintre profesor şi elev. Procesul de învăţare este susţinut de materiale didactice

variate, mijloacele audio-vizuale, aplicaţii de teren, utilizate în practica educaţiei

ecologice.

Copiii sunt foarte receptivi şi acceptă uşor noul, înţeleg şi respectă

reguli, aşa că în activităţile de zi cu zi şi în discuţiile libere trebuie să obordăm

teme ecologice. În privinţa celor care nu ştiu ce înseamnă viaţa şi respectul

pentru tot ce înseamnă ea, copiii pot fi foarte critici, ei putând deveni o „instanţă”

vehementă de pedepsire a celor care încalcă reguli simple de convieţuire cu

natura, dând soluţii care, dincolo de haiosul părerilor lor, chiar sunt capabili de a

percepe o realitate gravă: deteriorarea mediului, tocmai datorită unor

comportamente greşite ale adulţilor pe care ei, nu ar trebui să le repete. De aceea

munca noastră cu copiii poate fi eficientă şi poate da roade pentru că putem să-i

obişnuim să aibă nişte obiceiuri corecte şi nişte comportamente salutare.

Ca să ai o grădină, nu trebuie să deţii spaţii nemărginite; cu copiii,

chiar în curtea grădiniţei, putem amenaja o mică grădină cu flori, putem planta

pe margine câţiva copaci şi îi putem mobiliza în a avea grijă de acestea, lucrând



sub îndrumarea noastră pentru a transforma micul spaţiu prins între betoane,

într-o oază de verdeaţă. Organizând o expoziţie de desene pe asfalt, putem

observa cum se conturează cu cretă colorată tot ce-i mai frumos, ceea ce

reprezintă viaţa simplă şi adevărată, elemente şi imagini ce apar mai tot timpul în

desenele copiilor de pretutindeni: flori şi copaci, copii jucându-se, soare şi păsări

ale cerului, ape şi curcubee, şi realizăm cât de uşor pot copiii să înveţe

comportamentele corecte. Putem spera că învăţându-ne copiii să înţeleagă rostul

educaţiei ecologice, ei vor fi mai atenţi cu mediul, că vor şti să respecte viaţa, vor

putea deţine controlul asupra poluării, distrugerii şi agresării în general a

planetei.

Câteva activităţi ECO, pot fi realizate mereu cu cei mici: acţiuni de

colectare a deşeurilor, de curăţare a parcului din apropierea grădiniţei,

înfrumuseţarea spaţiului verde din curtea grădiniţei, amenajarea unui colţ verde

în sala de grupă, realizarea de lucrări şi expoziţii cu tematică „Eco”, în care să fie

atraşi membrii familiilor şi ai comunităţii din care fac parte copiii.

„Râdem, desenăm, …suntem!” poate fi o altă activitate plăcută pentru

copii şi uşor de realizat. Un concurs de desene pe asfalt, pe o temă ecologică în

care pot fi cooptaţi din nou elevi incluşi în parteneriate sau fraţi mai mari, ai

copiilor din grupa organizatoare. Concursul poate fi realizat şi la nivel de

grădiniţă, între grupele mari şi pregătitoare.

„Avertizăm” – o acţiune ce poate fi desfăşurată într-un cadru mai

generos, cu impact la public, de exemplu, într-un parc. Copiii desenează în

prealabil afişe pe teme de ecologie care să conţină mesaje de avertizare, să

sensibilizeze şi să determine o atitudine corectă a oamenilor faţă de natură.

Imaginile (desenele), vor fi aşezate pe bănci (fixate cu pietre colorate) sau chiar pe

aleile parcului pentru a putea fi vizualizate de cât mai mulţi trecători. Temele

desenelor trebuie să fie puternic sugestive pentru a atrage atenţia.

„Să fim politicoşi cu strada” – o activitate bazată în principal pe dialog

deschis (convorbire), în cadrul căreia, copiii vor povesti întâmplări trăite de ei,

care să reflecte comportamentul negativ al unor copii sau chiar al unor adulţi, pe

stradă: aruncatul ambalajelor de la dulciuri pe jos, aruncarea de către adulţi a

unor ambalaje de la ţigări sau chiar pungi de la dulciuri din mersul maşinilor pe

geam, scrijelirea copacilor din parcuri, ruperea florilor din straturile oraşului şi

multe alte aspecte. După ce copiii au povestit aceste experienţe, li se va cere să

formuleze şi soluţiile pentru îndreptarea comportamentului celor ce au greşit faţă

de natură. Aceasta activitate îi va ajuta pe copii să devină mai atenţi cu mediul

înconjurător, cu terenul de joacă, cu parcul prin care se plimbă, cu satul, oraşul

în care trăiesc, cu lumea vie din care fac şi ei parte.

Practica internaţională în materie de educaţie ecologică demonstrează

că adevărata educaţie ecologică nu se realizează prin intermediul, mai precis, nu

numai prin intermediul unor activităţi cu conţinut şi scop corespunzător

educaţiei ecologice, ci prin adoptarea unei politici educaţionale ecologice. Iată

câteva exemple:

În Evanston, Illinois, S.U.A. funcţionează „Grădiniţa Verde” =Green

Pre-school. Au adoptat acestă denumire pentru că:

- În grădiniţă se serveşte numai mâncare organică.



- Articolele de curăţenie sunt exclusiv biodegradabile.

- Mobilierul şi jucăriile sunt confecţionate numai din lemn şi materiale

biodegradabile.

- Sălile de clasă sunt mici (pentru numai 6 copii).

- În sălile de grupă sunt multe plante verzi.

- Grădiniţa beneficiază de un parc de 1 ha, cu porţiuni de pădure.

- Grupele de copii sunt eterogene din punct de vedere al vârstei.

- Educaţia se realizează în comun cu membrii comunităţii.

- Majoritatea activităţilor se desfăşoară în aer liber, indiferent de

anotimp.

Green Begenning Community Preschool (G.B.C.P.) – Los Angeles

Grădiniţa a adoptat o politică educaţională revoluţionară bazată pe

colaborarea dintre grădiniţă şi familie pentru creearea unei mediu protector şi

familiar în care copiii cresc cu convingerea că sunt parte integrantă a mediului şi

că acesta trebuie respectat integritatea sa.

Grădiniţa:

- Este utilată cu mobilier şi jucării din lemn şi materiale ecologice

- Mâncarea are la bază produse organice.

- Copiii sunt repartizaţi în grupe eterogene din punct de vedere al

vârstei, iar educaţia se realizează în comun cu părinţii.

- Grădiniţa oferă curriculum-uri educaţionale puternic legate de

mediu, pe categorii de vârstă:

Bondarii – sala de grupă se numeşte Garden Room (grădina)

familiarizarea cu mediul natural şi acţiuni elementare de

îngrijire a mediului.

Urşii Polari – familiarizarea cu materiale din natură, fenomene

specifice, iar activitatea se desfăşoară în sala Tierra.

Leii de mare – sala Ocean

Păstaie – sala Ocean

Koala – sala Tierra

Pentru educaţia ecologică grădiniţa are progame speciale:

Program de campare – simularea unei excursii în natură cu cortul

sau în căsuţe.

Grădinărit

Cavalerii



Workshop pentru copii şi părinţi

http://www.greenbeginningpreschool.com/index_004.htm

Grădiniţa „Green Door”, Calgary (Canada)

Funcţionează sub motto-ul : „Un mic pas pentru dumneavoastră, un

salt uriaş pentru copilul dumneavoastră” adresânsu-se desigur părinţilor.

Utilizează titulatulara „verde” deoarece mâncarea servită copiilor este

organică, iar articolele de curăţenie sunt biodegradabile. Curriculum-ul cuprinde

pe lângă numeroasele activităţi din grupă (au programa asemănătoare cu cea

românească) numeroase activităţi în aer liber (excursii, activităţi de menţinere a

sănătăţii mediului : grădinărit şi plantat de copaci şi arbuşti).

http://www.greendoorschool.ca/

Institutul „Inimioare verzi” pentru natură în copilărie, Omaha,

Nebraska.

Politica educaţională a unităţii se bazează pe utilizarea maximă a

mediului natural în educaţia copiilor. Însăşi sigla institutului este o îngemănare a

copilului şi iubirii într-unul din simbolurile cheie ale naturii, copacul.

Institutul este complementar grădiniţelor care nu pot oferi copiilor

alternative de educaţie ecologică conforme legilaţiei statului Nebraska.

Grupele de grădiniţă au zilnic activităţi outdoor cu scopul precis de a

se bucura din plin de explorarea naturii şi de a se juca în natură. Rolul

primordial al cadrelor didactice în grădiniţă este de a facilita cu blândeţe accesul

copiilor la educaţie, de a le asigura securitatea, de a le oferi îndrumare şi

informaţii. Activităţile durează între 45- 90 minute şi se desfăşoară zilnic,

indiferent de vreme, dacă nu sunt fenomene naturale periculoase. Copiii şi

părinţii devin conştienţi de faptul că aceste activităţi outdoor sunt eficiente doar

dacă fiecare copil se udă, se murdăreşte, indiferent dacă afară este cald sau rece.

Motto-ul sub care funcţionează instituţia este: „Nu există un lucru mai educativ

ca vremea rea, decât hainele murdare.”

Copiii lucrează în grădina de legume a institutului, iar legumele şi

fructele organice sunt folosite pentru masa copiilor. Lacul din parcul institutului

este folosit pentru pescuit, iar peştele, deasemenea este folosit pentru gătit.

http://www.greenbeginningpreschool.com/index_004.htm

http://www.greendoorschool.ca/



Sistemul educaţional din România se luptă cu o serie de cutume ce îşi

au rădăcinile în educaţia „Ce-i al meu e doar al meu, ce-i al nostru nu-i al

nimănui”. După ani în care proprietatea individuală a fost negată, oamenii au

aflat că pot „stăpânii”. Prin urmare, mediul natural, cel al tuturor a devenit ţinta

asupra căreia şi-au revărsat toate frustrările. Instituţiile de învăţământ au

elaborat programe de educaţie pentru mediu, dar pentru ca atitudinea să fie cu

adevărat ecologică ea trebuie conştientizată şi practicată ca un lucru firesc. Poate

că implementarea unor exemple ca cele mai sus să ducă la o schimbare reală de

atitudine. Când vom înţelege că a fi ecologist nu înseamnă numai să aduni

gunoaie şi să fii vocal pe teme de ecologie, ci înseamnă să economiseşti energie

convenţională, să apelezi la surse de energie alternative, să cultivi şi să mănânci

în mod cât mai natural, să reciclezi cât mai multe materiale atunci vom

demonstra că ne pasă cu adevărat.

„Dacă faptele, acţiunile sunt seminţe din care mai târziu

va răsări cunoaşterea şi înţelepciunea atunci mişcarea, impresiile

şi sentimentele sunt solul fertil în care cresc seminţele. Copilăria

timpurie este momentul cel mai propice pentru pregătirea

acestui sol.” The sense of Wonder / Înţelepciunea rătăcitorului –

Rachel Carson



BIBLIOGRAFIE

AUTOR TITLU

*** Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Editura Didactica Publushing House, Bucureşti, 2009

*** „Glasul naturii” Ghid practic de educaţie pentru natură, Tulcea 2002

Societatea

Carpatină Ardeleană

Satu Mare

Educaţie ecologică, Raport de cercetare, aprilie, 2010

Institute for

Nature in

Chilhood

25 Easy Nature Play Ideas for Early Childhood Centers, Omaha, Nebraska,

2009

Finch,

Ken

Nature-Focused Preschools: Putting the Heart First in Environmental

Education, Omaha, Nebraska, 2011

Institute for

Nature in

Chilhood

Early Childhood Resources for Nature Play

Concursul Judeţean de Creativitate Pedagogică Covasna

Documents

Transcript of Concursul Judeţean de Creativitate Pedagogică Covasna