Isus s-a nascut la Betleem, in Iudeea ocupata pe atunci de romani. Nasterea lui este situata prin anul 4 sau 6 inaintea erei noastre, sub domnia imparatului Augustus, conform unui recensamant efectuat in tot imperiul. El facea parte din tribul lui Iuda si se tragea din regele David, prin Iosif, sotul mamei sale Maria, care era fecioara si care a primit prin credinta, acest copil conceput in ea de Sfantul Duh: el va fi Fiul Celui Preainalt.

Isus isi petrece intreaga copilarie si tinerete la Nazaret, unde obtine educatia evreiasca a timpului sau si era numit fiul tamplarului.

La varsta de treizeci de ani, Isus se duce pe malurile Iordanului, in locul unde loan boteaza oamenii in apa, in semn de purificare si predica multimilor cu forta convertirii. Isus insista sa fie si el botezat: atunci Duhul lui Dumnezeu se coboara sub forma unui porumbel asupra lui si din cer se face auzit un glas Acesta este fiul meu cel iubit, intru care bine am voit. loan Botezatorul il numeste pe Isus Mielul lui Dumnezeu cel ce ridica pacatul lumii si Fiul lui Dumnezeu.

Dupa aceasta scena decisiva, care dezvaluie identitatea sa, Isus se retrage in pustiu timp de patruzeci de zile, unde infrunta cu succes ispitele fundamentale - bunurile acestei lumi, puterea, gloria - care l-ar putea abate de la misiunea lui. Atunci incepe manifestarea lui in public, cu propovaduirea pe drumurile Galileiei si chemarea primilor ucenici.

In centrul propovaduirii Sale sta Evanghelia imparatiei lui Dumnezei.

Invatatura lui Isus Hristos este rezumata in Predica de pe munte unde El a expus atat atitudinea Sa fata de Legea morala a vechiului Testament, cat si continutul Noului Testament, pe care l-a sintetizat sub forma fericirilor:

Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.

Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.

Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.

Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.

Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.

Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este impartia cerurilor.

Fericiti veti fi voi cand va vor cari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul tau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.

In aceste invataturi Isus arata conditiile ce se cer oamenilor spre a fi fericiti.

Vechii filozofi greci si romani au lamurit-o in diferite chipuri, punand temeiul ei in avere, rabdare, placere, putere, etc.

In Fericiri sunt date virtuti precum: simplicitatea, blandetea, mila, nevoia de dreptate, de pace etc., virtuti care, prin simpla lor prezenta in inima omului, aduc cu sine recompense precum: imparatia cerului, mostenirea pamantului, mangaiere sufleteasca, indestulare, apropiere de Dumnezeu. Astfel putem remarca, ca fata de eticele precrestine, care combat prin pedepse efectele exterioare ale actiunilor omenesti, etica crestina cauta sa faca imposibila aparitia cauzelor potential rele, prin cultivarea unor virtuti sufletesti neconditionat bune. Asa de exemplu pentru crestinul veritabil nu se va pune problema sa nu calce legea de frica pedepsei, ci sa nu calce lege a nicidecum; nu se va pune problema sa-si cinsteasca parintii numai pentru a trage din asta anumite foloase, ci sa-i cinsteasca oricum, ba chiar infrintand orice fel de aversiuni etc.

Fericirile arata nu numai ca istorie noua a inceput data cu Isus, ci si ca relatia credinciosului cu Dumnezeu trece lta treapta si ata lta semnificatie. In disciplina noua a Evangheliei, formalismul religios si morala razbunarii sunt inlocuite cu transformarea spiritului si cu morala iubirii. Isus cere schimbare radical in inima si viata celor ce vor sa-l urmeze. Isus Hristos a aratat ca Evanghelia Sa se za pe porunca iubirii, a iubirii desavarsite, care-i include si pe dusmani: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei va blestema, faceti bine celor va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc Isus precizeaza ca tocmai in paradoxul iubirii vrajmasilor sta calea desavarsirii Fiti,dar, desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.

Isus a adaugat runca noua care duce la desavarsir dupa chipul lui Dumnezeu: Sa nu dusmanesti pe fratele tau in inima ta, dar sa mustri pe aproapele tau, ca sa nu poti pacatui lui. Sa nu-ti razbuni cu mana ta si sa n-ai ura asupra fiilor poporului tau, ci sa iubesti pe aproapele tau, ca pe tine insuti. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru... Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei buni si peste cei nedrepti. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vrajmasii acelasi lucrul? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si paganii acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Total vostru Cel ceresc desavarsit este . Mai mult, Isus face din porunca cea noua porunca Sa: Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei daca veti avea dragoste unii fata de altii. Aceasta este porunca Mea: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decit aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. In aceasta porunca se intalnesc dragostea naturala si cea divina, de aceea evanghelistul Ioan denumeste dragostea porunca veche si noua.

Dragostea divina vine la noi in mod divin, in persoana Fiului lui Dumnezeu, al Carui nume este Iubire. Caci Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul-nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem. Iar aceasta nu este numai afirmatia apostolului Ioan, ci insasi porunca pe care Dumnezeu Tatal rosteste in momentul botezului Domnului. In Isus Dumnezeu a pus intreaga Sa iubire.

Astfel, crestinii sunt tinuti sa marturiseasca nu numai ca Tatal L-a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii, nu numai ca Fiul S-a intrupat si S-a jertfit pentru pacatele noastre, ci ca in El Dumnezeu a concentrat intreaga Sa iubire. Bogatia covarsitoare a harului si iubirii ce a avut catre noi sunt acumulate in Hristos Isus. Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El: In El locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii.

Dragostea este realitatea lui Dumnezeu de care este patrunsa intreaga Evanghelie, toata misiunea si slujirea lui Isus. Pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit. Dumnezeu pe noi, care eram morti prin pacatele noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos. Dragostea lui Hristos ne tine vii pentru ca daca Cel ce a murit pentru noi este viu, atunci toti au murit si sunt vii, nu in capacitatea lor proprie, ci in virtutea Celui care a murit si inviat pentru noi.

Facand un bilant al vietii sale, Isus spune: Eu am biruit lumea! Victoria a fost posibila in virtutea faptului ca el a purces pe calea iubirii, milosteniei si nu s-a dezis de ea. Hristos s-a nascut intr-un staul si si-a incheiat viata pe cruce. El a trecut prin neinlelegerea celor din preajma, prin tradarea discipolilor, prin prigonirile din partea autoritatilor. De mii de ori putea el sa-si exaspereze inima si sa spuna oamenilor ca ei nu sunt destoinici de iubirea lui, dar nu a facut-o. Chiar fiind rastignit, el roaga sa fie iertati calaii sai. In aceasta si consta victoria lui Isus Hristos asupra lumii.

Evangheliile aduc, cu adevarat, innoire si restaurare spirituala a omului. Legea morala a lui Hristos, fiind lege a iubirii, poate fi considerata si in alt sens. Iubire in intelesul cel mai propriu al termenului inseamna implinire de sine prin altul (evid.n.-A.A.). Celalalt, ceilalti, alteritatea, negativitatea infinita ca atare, nu ramin aici separata si straina de sinele celui ce iubeste, ci este cuprinsa, asumata si afirmata in intregime in sine. Iubirea restina, propavaduite de Hristos este deci ceva de ordin desavarsit, intrunind in sine toate atributele kantiene ale universalitatii si necesitetii.

Studiind exemplul moral al lui Hristos descoperim ca El a fost un model convingator, capabil sa modeleze viitorii membri ai unei societati libere. Astfel educatia morala, spirituala si tica, prin relevarea modelului si a exemplului moral superior, va permite elevului sa recunoasca necesitatea si rostul bunelor insusiri umane.

Profunzimea fllozofico-patetica a invataturilor lui Isus constituie pentru viitorii pedagogi un ghid de moralitate si de etica, de intelegere si de utilizare a pedagogiei umaniste. Neintelegand esenta recomandarilor lui Hristos cu privire la conceptul iubirii fata de aproapele tau nu vom fi capabili a intelege nici esenta umaniste a educatiei.

Bibliografie:

I. Aurelia Axenti- Etica pedagogica. Cahul: USC B. P. Hasdeu, 2012