Conceptul, scopul şi obiectele contabilităţii financiare Evidenţa contabilă este un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor contabile (active, capitalul propriu, datorii, consumuri, cheltuieli, venituri, rezultate financiare) şi de raportare financiară prin reflectarea documentară, integrală şi neîntreruptă a tuturor faptelor economice ale întreprinderii.

Particularităţile evidenţei contabile sînt:

perfectarea documentară a tuturor operaţiunilor economice; continuitatea evidenţei, adică informaţia se înregistrează permanent, fără întreruperi;

caracterul complet al evidenţei care se asigură prin înregistrarea tuturor faptelor fără excepţie, ce au loc în activitatea întreprinderii;

aplicarea metodelor specifice de prelucrare a datelor (contul, dubla înregistrare, bilanţul etc.)

Sistemul contabil prevede divizarea contabilităţii în:

contabilitate financiară; contabilitate de gestiune (managerială).

Contabilitatea financiară se ţine în conformitate cu prevederile S.N.C. şi Planului de conturi, aprobate în modul stabilit de Guvern, fiind în aşa mod reglementată. Organizarea contabilităţii financiare conform principiilor şi regulilor stabilite în mod legislativ înseamnă că statul apară interesele creditorilor, investitorilor şi a altor utilizatori de informaţie în vederea respectării regulilor unice pentru toţi utilizatorii de informaţii în vederea întocmirii rapoartelor financiare.

Contabilitatea de gestiune este organizată în scopul obţinerii unei informaţii, necesare conducerii întreprinderii, indiferent de metodele şi regulile contabile utilizate la obţinerea acestei informaţii. Ea se referă la contabilitatea consumurilor, calcularea costurilor, calcularea rentabilităţii produselor fabricate ş.a.

Contabilitatea financiară şi de gestiune (tabel comparativ)

Sfera de aplicare Contabilitatea financiarăContabilitatea de gestiune (managerială)

1. Utilizatorii de informaţie

Utilizatori externi (investitori, creditori, organe de stat ş.a.) şiinterni (administraţia, lucrătorii ş.a.)

Diferite niveluri ale sistemuluide dirijare a întreprinderii

2. Tipuri de sisteme contabile Sistemul dublei înregistrăriNu se limitează la sistemul dublei înregistrări

3. Etaloane utilizate Etalon valoricOrice etalon valoric şi natural

4. Obiectul contabilităţii Întreprinderea în ansambluDiferite structuri ale întreprinderiiori direcţiile de activitate

5. Periodicitatea întocmiriirapoartelor financiare

Periodic, în termenele stabilite de organele statale

În funcţie de necesitatea siste-mului de dirijare a întreprinderii

6. Nivelul de libertate înaplicarea regulilor contabile

Respectarea obligatorie a regu-lilorstabilite de actele normative

Lipsa regulilor

7. Gradul de siguranţă(fiabilitate)

Necesită obiectivitate, după natură este istoric

Depinde de obiectivele planifi-cării şi controlului, însă dacă este necesar, se utilizează date exacte; după natura este futurist

Contabilitatea fiscală în Republica Moldova nu se ţine separat cum se face în SUA, Marea Britanie şi alte ţări ce utilizează modelul anglo-saxon. Particularităţile contabilităţii fiscale în Republica Moldova constau în următoarea. Indicatorii (în special rezultatul financiar-profitul (pierderea) pînă la impozitare) se obţin în contabilitatea financiară, care sînt delimitate de prevederile standardelor naţionale de contabilitate. Aceşti indicatori se corectează, reieşind din prevederile Codului fiscal. Aşa dar venitul impozabil va fi stabilit prin corectarea rezultatului financiar contabil cu mărimea diferenţelor (pozitive sau negative) provenite din nepotrivirea evidenţei fiscale şi financiare.

Exemplul 1. Conform datelor contabilităţii financiare veniturile (calculate pe conturile clasei VI: 611, 612, 621, 622, 623) au constatat 1 860 500 lei, iar cheltuielile (calculate pe conturile clasei VII: 711, 712, 713, 714, 721, 722, 723) – 1 310 100 lei. Rezultatul financiar contabil constituie 550 400 lei (1 860 500 – 1 310 100).

Conform prevederilor art.20 ale Codului Fiscal sînt scutite de impozitare:

venitul obţinut ca urmare a anulării restanţelor la bugetul public naţional – 20 000 lei; utilajul primit gratuit – 9 000 lei.

Totodată au avut loc cheltuieli de delegaţie în suma de 12 000 lei, care conform art. 24 alin. (3) din Codul Fiscal se permit spre deducere din venit în limitele stabilite de Guvern (Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 836 din 24.06.2002), reieşind din calculele referitoare la fiecare persoană, în limita de 8 000 lei. Suma venitului impozabil va fi egală cu 525 400 lei [(550 400 + (– 20 000 – 9 000) – (8 000 – 12 000)].

Datele contabilităţii financiare se generează şi se reflectă în următoarele rapoarte financiare:

Bilanţul contabil; Raportul de profit şi pierdere;

Raportul privind fluxul capitalului propriu;

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;

Anexele la bilanţul contabil şi la raportul privind rezultatele financiare.

Datele contabilităţii servesc drept bază pentru calcularea impozitelor şi taxelor stabilite de legislaţie şi se reflectă în declaraţiile fiscale.

Obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie patrimoniul întreprinderile şi operaţiunile ce contribuie la modificarea lui.

Obiectul de studii cuprinde următoarele elemente:

activele, capitalul propriu,

datoriile,

veniturile,

cheltuielile,

rezultatele financiare.

Activele, capitalul propriu şi datoriile reprezintă elementele de bază ale Bilanţului contabil. Legătură reciprocă dinte aceste elemente se exprimă prin relaţia:

A = Cp + D

Activele şi datoriile se reflectă în bilanţ în dependenţă de termenul de finanţare, achitare, ori stîngere:

cu termenul nu mai mare de 1 an – în compartimentele activelor ori de termen scurt (curente);

cu termenul mai mare de1 an – în compartimentele respective pe termen lung.

Un aşa mod de reflectare a activelor şi datoriilor permite utilizatorilor de rapoarte financiară să facă concluziile respective, referitoare la lichiditatea întreprinderii.

Capitolul propriu reprezintă diferenţa dintre active şi datorii (Cp = A – D).

Veniturile şi cheltuielile şi rezultatul activităţii economico-financiare (profit ori pierdere) reprezintă elementele de bază a Raportul de profit şi pierdere.

Veniturile şi cheltuielile se reflectă în raport la sfîrşitul perioadei de gestiune în baza datelor conturilor clasei a 6 “Venituri” şi 7 “Cheltuieli”, înregistrate în registrele contabile pe parcursul perioadei respective. Veniturile şi cheltuielile se înregistrează pe conturi şi apoi în raportul privind rezultatele financiare pe tipuri de activităţi.

Se deosebesc următoarele genuri de activităţi:

1. operaţională;2. de investiţii;

3. financiară.

 

Activitatea operaţională este activitatea de bază a întreprinderii. De exemplu, la fabrica de lactate – producerea laptelui, untului, smîntînii ş.a.; la tipografie - tipărirea diferitelor publicaţii; la magazin – vînzarea mărfurilor.

Activitatea financiară este o activitate desfăşurată în scopul obţinerii unor venituri rezultate din transmiterea în posesiunea altor persoane pe un termen mai mare de un an a activelor nemateriale şi a celor materiale pe termen lung (transmiterea în arendă finanţată a activelor, venituri din diferenţa de curs valutar, intrări gratuite).

Activitatea de investiţii este o activitate desfăşurată în scopul obţinerii unor venituri din ieşirea şi reevaluarea activelor pe termen lung, procurării acţiunilor şi obligaţiunilor pentru obţinerea veniturilor sub formă de dividende, dobînzi etc.

Ţinerea veniturilor şi cheltuielilor pe genurile de activităţi ale întreprinderii permite ca rezultatele financiare (profit ori pierdere) ale unei activităţi să nu influenţeze rezultatele financiare ale altor activităţi, astfel încît utilizatorii de informaţie (investitorii, creditorii, furnizorii ş.a.) să poată lua decizii corecte în ce priveşte procurarea acţiunilor, acordarea creditelor, livrarea materialelor etc.

De exemplu, în anul 1998 întreprinderea “A” a obţinut un profit în valoare de 500 mii lei. În urma activităţii operaţionale întreprinderea a suportat pierderi în sumă de 320 mii lei, în urma activităţii financiare şi activităţii de investiţii ea a obţinut profit în valoare de 10 mii lei şi respectiv 810 mii lei în urma vînzării unei clădiri (10 + 810 – 320 = 500).

În cazul contabilităţii separate a rezultatelor financiare investitorii pot să-şi creeze o imagine fidelă despre activitatea operaţională a întreprinderii care este cu pierderi în perioada dată. Profitul obţinut în urma vînzării clădirii nu este rezultatul activităţii perioadei de gestiune analizate, ci a celei precedente.