Conceptul de Sociologie

7/23/2019 Conceptul de Sociologie

http://slidepdf.com/reader/full/conceptul-de-sociologie 1/7



ştiinţelor şi-au pierdut intensitatea, rosturile lor primordiale.În zilele noastre sânt două procese fundamentale înmişcarea ştiinţelor sociale:5 specializare tot mai amănunţită

6 „reasamblarea” rezultatelorSocietatea este studiată simultan de ştiinţele economice, juridice, politice, morale, artistice, etnografice, folcloristice,filosofice, noologice, axiologice, pedagogice, lingvistice şiaşa mai departe şi pe lângă numeroase ştiinţe istorice:arheologia preitorică şi clasică, istoria antică, medievală,modernă şi contemporană, ...etc.Sociologia se împarte în ramuri de preocupări tot maispecializate: sociologia economică, juridică, politică, agrară,industrială, rurală, urbană, comercială, financiară, a limbii, a

culturii, educaţiei, a armatei, a războiului, a fiecărei ţări saua unor regiuni.

În funcţie de criterii de întindere, dar şi de esenţă se împarte în:

7 microsociologia: studiul grupurilor sau colectivelor mici,bazate pe relaţii interpersonale directe;

8 marcosociologia: studiul colectivităţiilor mari, bazate perelaţii organizaţionale şi instituţionale;

9 sociologia concretă sau empirică: studiul direct alrealităţiilor sociale, ex: Şcoala monografică gustiană;10 sociologia experimentală: studiul fenomenelor sociale pe

bază de experimente;11 sociologia generală: preocupată de generalizări,

teoretizări;12 sociologia aplicată: se pune în serviciul construcţiilor şi

reconstrucţiilor sociale13 psihosociologia: cercetează aspectele sociale ale vieţii

sufleteşti

În zilele noastre trei ştiinţe se ocupă de cerecetare societăţii:sociologia (inclusiv psihologia socială), istoria şi culturologia,dar toate aceste ştiinţe se ocupă de studierea omenirii,fiindcă societatea este a oamenilor, cultura şi istoria tot aloamenilor, dar pentru a studia unele aspecte mai



amănunţite ele se separă.În România studierea acestei ştiinţe a început între cele douărăzboaie mondiale, prin poziţia Şcolii sociologice dinBucureşti, dar el nu a devenit perfect conştient numai în

ultimele decenii.„ Ştiinţa acesta nu a devenit posibilă decât de la Renaştere încoace, mai exact din perioada luptelor pentru răsturnareafeudalismului de către burghezia în ascensiune. Acesta a fostmomentul în care „societatea” s-a desprins efectiv de „stat”.Elementele de sociologie a existat şi mai înainte, mai ales lagrecii antici, dar sociologia ca ştiinţă de sine stătătoare(desprinsă de filosofie şi politologie) este produsul vremurilormoderne. Născut din lupte sociale, din nevoia de a critica oorânduire care îşi trăise traiul şi intrase în descompunere

(feudalismul) şi nevioa complimentară de a construi în loculei o noua orânduire socială, în care omenira acelor vremurisă se poată dezvolta nestânjenită (capitalismul).„ La grecii antici apare un sistem inedit de participare laviaţa politică: democraţia. Concomitent se naşte o gândirefilozofică liberă şi critică la adresa societăţii. Însă dacă acelereflecţii produc principii noi de înţelegere a realităţii sociale,ele adoptă o poziţie normativă (pentru a spune ceea cetrebuie să fie), poziţie străină de ceea ce se va numi ulterior

punctul de vedere sociologic.”În secolul V î.Hr., în Grecia, sofiştii sunt primii care oferă oreflecţie asupra organizării oamenilor în societate.Sofiştii fiind acele persoane înţelepte, intelectuale„ intelectuali ca Gorgias din Leontium, Hippias din Elis,Protagos din Abdera” care predau arta persuasiunii princuvânt, condamnând sclavia şi folosesc arma criticii.

După eşecul democraţiei ateniene apare Platon (427- 348 î.Hr.) care caută modalitatea de a edifica cetatea ideală,modelul de societate care să se sustragă dezordinii şi uzuriitimpului. În operele lui urmăreşte construirea tipului desocietate perfectă ex: Republica şi Legile.Ce însemna pentru Platon cetatea ideală?El răspunde astfel : „Este o cetate justă. Şi justă este



atribuirea de statute sociale în funcţie de competenţelespecificce fiecărui individ. Pintr-un sistem de educaţieermetic codificat, indivizii trebuie să fie aleşi în virtuteacalităţilor lor şi repartizaţi în trei clase:

14meşteşugari (cei ce se îngrijesc de problemeleeconomice),15războinici (responsabili cu apărarea cetăţii)16clasele superioare înyestrate cu acea înţelepciune

care le conferă capacitatea de a guverna.Pentru a construi o familie unită, membrii acestor ultimedouă clase (conducători, magistraţi) trebuie să trăiască fărăsă muncească şi să aibă, în comun, posesiunea asuprabunurilor, femeilor şi copiilor.”Platon explică în Republica, 473 b. :

„ Cât timp filozofii nu vor fi regi în cetate (...), nu vor cunoaşte zăbavă (...) nici relele din cetate nici, m-aş teme,cele ale rasei umane”Această ideală societate în imaginaţia lui Platon estereflectarea în ordine socială a structurii sufletului uman.Sufletul fiind compus din: dorinţă, inimă, raţiune carecorespund virtuţiilor: cumpătare, curaj, înţelepciune.Echilibrul sufletesc îşi găseşte echivalentul, datorită stabiliriicelor trei clase, în echilibrul cetăţii. Coproprietatea,

stabilitatea, autarhia economică şi stricta independenţă însocietate sunt principalele criterii în idea lui.După Grecia urma Roma în planul istoriei occidentale, darImperiul Roman va fi ucis de gigantismul şi absolutismul său.Fiind victima barbariei acesta cade în 410 în mâinilevizigotului Alaric.

Sfântul Augustin redactează între 412 şi 426, Desprecetatea lui Dumnezeu, această scriere se împotriveşteideiilor milenariste, sprijinită de Părinţii Bisericii (sec II – IV),aceste idei condamnă inegalităţiile sociale. Sfântul Augustinconvis că credinţa ajută la salvarea sufletului şi nu operele,el se opune mixări religioase în viaţa politică şi socială.Această carte devine important pentru Carol cel Mare îngândirea şi practica politică a Evului Mediu.În urma invaziilor barbare în Imperiul Roman de Apus (sec V– X) se descompun oraşele. Activităţiile industriale şi



comerciale scad, şi se tranfosrmă în societăţi rurale pe calede a fi creştină.În Franţa declinul imperiului lui Carol cel Mare , invaziaarabilor, hunilor şi nomazilor (sec X) fac loc regalităţii.

În secolul XII se organizează comunele urbane şi constuiescprimele servicii centrale al monarhiei.

Ibn Khaldoun (1332 – 1406) în Prolegomenele sale la istoriauniversală, se dovedeşte a fi un analist foarte bun în Africade nord. El foloseşte matematicile pentru a explicaorganizarea umană. El pune baza unor teorii a ciclurilorsociale, ciclurilor dominate de ritmic de grupuri, partide saudinastii.În secolul XIV – XV societatea este afectată de epidemia de

ciumă în Eurpoa 1359, Războiul de o Sută de Ani, crizeeconomice.În secolul XVI ,în urma Renaşterii se dezvoltă ştiinţele,dezvoltarea omului, educaţia şi libertatea intelectuală.Izvorul Renaşterii fiin Italia, mai apoi se răspândeşte şi în

Ţările de Jos (Eramus), Franţa, Anglia.„Secolul XVII este marcat de asecnsiunea simultană a douăforme inedite de reprezentare a lumii: raţionalisnul şiindividualismul. Scrierile lui Francis Bácon (1561 – 1626) sunt

primele care ilustrează noua poziţie în care se situeazăraţiunea. Noul Organon (1620) înscrie existenţa ştiinţifică larăspântia dintre teorie (raţiune) şi practică(experimentarea).”Secolul XVIII este marcată de o serie de modificări pozitive,care ajută la ruptura cu Evul Mediu. În 1492 Cristofor Columbdescoperă America.„Reforma este iniţiată în 1517 de către un călugăr germanMartin Luther, care denunţă corupţia Bisericii. Luther esteconvins că omul se poate salva numai prin credinţă şi că,prin urmare, este inutil să caute mântuirea în Biserică.”

Jean Calvin susţine dubla convingere a lui Luther, potrivitcăreia donaţiile în bani nu pot înlocui credinţa şi că oamenisunt predestinaţi, orice ar face, unei condiţii post mortem.

Jean Bodin (1530 – 1596) jurist şi economist francez, înlucrarea sa Six livres de la République (1576), el



demonstrează că societatea este comunitatea care nu poatedura decât dacă este guvernată de o „putere suverană”,această putere fiind statul.La sfârşitul secolului al XIX şi în pragul secolului XX, soiologia

se predă în Univestităţi în principalele ţări în care a apărut.Dezbaterile pe tema statului ştiinţelor istorice, rolul ştiinţei şial monarhiei etc., dă naştere sociologiei.Factorii care influeţează apariţia acestuia:

17dezvoltarea economică a Germaniei, SUA18înfinţarea partidelorsocial democrate19declinul relativ al liberalismului20ascensiunea statelor – naţiuni şi a birocraţiilor

„Pionieri al sovciologiei engleze , Herbert Spencer (1820-1903) influenţează puternic analiza socială a sfârşitului de

secol. Inginerul reconvertit la filozofie şi, sporadic, la jurnalistică este un liberal ostil oricărei forme de intervenţiedin partea statului. Originalitatea lui Spencer constă

îndeosebi în a gândi, încă de la Principiile de psihologie(1852-1857) – chiar înainte de publicarea Originii Speciilor alui Darwin – în termeni de evoluţie. Această noţiune estecoloana vertebrală a întregii operă ale cărei principiifundamentale apar în The Man Versus the State (1884).”

În Anglia , sociologul Leonard Hobhouse (1864-1929) acontribuit cel mai mult la instituţionalizarea disciplinei. Elfiind primul profesor de la London School of Economics şidirector al primei reviste profesioniste (The Social Review).Între timp mai apari lucrări importante :

21 A. Schäffle – Stuctura şi viaţa corpului social (1875-1878),

22 P. V. Lilienfeld – Reflecţii asupra ştiinţei sociale înviitor (1873-1881),

23L. Gumplowicz (1838-1909)

24 G. de Greef – Precis de sociologie 190925 A. Espinas – Dés société animales 187726 J. Izoulet – La cité moderne 1895

Treptat sociologia se va îndrepta de studiul vieţii în general şial societăţilor animale în special.Apariţia Şcolii lui Emil Durkheim marcează evoluţia



sociologiei.El spunea: „ Este uşor de remarcat de la prima vedere cătradiţiile şi practicile colective ale religiei, dreptului, moralei,economiei politice nu pot fi fapte mai puţin sociale decât

formele exterioare ale sociabilităţii(...) Ele sunt societatea însăşi, vie şi activă”El tratează cu grijă graniţele precise între sociologie şidisciplinele apropiate.Aplicarea rezultatelor cercetărilor sociologice nu se poateconfunda cu sociologia însăşi. La noi în ţară profesorulDimitrie Gusti organiza cercetări monografice care părea căurmăreşte numai cercetarea caracterelor statului românesc,a realităţii sociale româneşti, dar însă ele fac o altă operă, unpractică, căci în statele unde lucrează ele fac cimitire, sapă

şanţuri pentru scurgerea apei de ploaie, nivelează drumuri,dau consultaţii medicale gratuite oamenilor, întemeiazăcămine culturale etc.

Trebuinţa originară care constituie impulsul cercetăriiştiinţifice poate fi o nevoie practică, dar procesul decercetare însuşi are viaţa lui aparte.„Activitatea practică, pe care o preconizează unii ca ţintă asociologiei, este de natură politică, deoarece politica esteaceea care vrea să schimbe realitatea, să-i dea altă formă.

Ştiinţa se ocupă de realitatea existentă. Omul politic estăpân de o credinţă practică şi de voinţă, pe când omul deştiinţă trăieşte sub dominarea pasiunii de o idee decunoaştere.”„Sociologia nu formulează idealuri practice către caretrebuie să aspire realitatea, ea constă numai şi caută săexplice fenomenele sociale existente.”

BIBLIOGRAFIE:27 Andrei Petre : Sociologie Generală III 13708 – 13710,

1372328 Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice II 29661

29 Traian Herseni: Ce este sociologia? I 6364

Conceptul de Sociologie

Documents

Transcript of Conceptul de Sociologie