Conceptul de Grup

8/19/2019 Conceptul de Grup

1/15

Conceptul de grup in psihologia sociala

Realitatea sociala se prezinta ca un sistem de grupuri (mai mari sau mai mici, formale sau informale) care construiesc norme si valori,

distribuie pozitii si exercita influente.

Grupul: - joaca un rol crucial in evolutia persoanei, constituie cel mai important mijloc de socializare si integrare sociala, contribuie

decisiv la transmiterea valorilor unei societati;

ofera individului securitate, dar si mijloace de afirmare;

raspunde nevoilor asociative si de apartenenta ale fiintei umane.

n fine, prin dimensiunea sa interactiva, grupul se prezinta ca un mediu si mijloc de invatare a unor roluri sociale, formeaza competente

de evaluare a altora si poate contribui la dezvoltarea constiintei de sine a membrilor sai.

!ermenul de grup a fost folosit, pentru prima data, ca termen te"nic in bele-arte; el vine din italiana, groppo sau gruppo desemnand

mai multi indivizi, pictati sau scluptati, formand un subiect. n franceza groupe a patruns mai tarziu, adus de artistii care au studiat in talia. #e

pare ca prima aparitie a cuvantului, in limba franceza, a fost in anul $%%& in traducerea lucrarii 'e arta grap"ica a lui 'u rasna, de catre R. 'e

*iles. +l era utilizat aici ca termen de atelier. n literatura cuvantul a fost folosit, pentru prima oara, de catre iliere, intr-un text putin cunoscut,

*oeme du al -de Glace($%%/). n secolul 0 acest termen desemna deja o reuniune de persoane. 1a acest sens el a ajuns dupa ce, la

lnceput, a insemnat 2nod2, 2legatura2, 2,reuniune2, 2ansamblu2, senmificand 2coeziune intre membri2, 2comunicare2. arianta 2nod2, de care fost

apropiat initial, a insemnat, tot mai mult, 2cerc2, 2adunare de egali2 (3nzieu, artin, $//4; 'e issc"er, 566$). n aceeasi perioada el se impune si

in gerrnana si in engleza (grupe, group). n limba romanaa cuvantul a patruns tarziu, din franceza. 3u circulat insa si alti termeni, desemnand

aproximativ aceesi realitate: ceata, trupa, ortacie, ec"ipa. 3r mai trebui inregistrate sensurile ar"aice ("oarda, ginta, secta) sau sernnificatiile

metaforice (!urnul 7abel, 8urtea iracolelor, *iata eduzei). nca de la. aparitie, verbul 2 a grupa2 a insemnat actiunea de a pune in ansamblu un

set de elemente distincte, de a la lega unele de altele, intr-o solidaritate mai mult sau mai putin accentuata.

8a unitate sociala grupul poate fi intalnit inca din preistoria umanitatii. 8onstructorii turnului 7abel, de exemplu, au fost lipsiti

de ceea ce astazi numim spirit de ec"ipa, iar esecul ce a survenit a aratat importnata comunicatiilor in grup. Referiri la fenomene colective, la

structuri si transformari, gasim in Republica lui *laton si in *olitica lui 3ristotel.n operele utopistilor intalnim interesante comunitatile anar"ist-

sentimentale care propun sc"imbari si proiecteaza idealuri. n societatea traditional romaneasca s-a dezvoltat o institutie a cooperarii, promovand

spiritul de intrajutorare prin asociatii ca obstea taraneasca, claca, ortacia, vecinatatea sau ceata (9eculau, $/&/).

!eoria grupurilor a patruns impetuos in stiintele sociale pe la mijlocul secolului trecut. 3ceasta perioada a cunoscut un proces rapid de

restructurare in organizarea si stilul vietii cotidiene, precum si a sistemului de valori. #c"imbarile te"nice, econornice, demografice au afectat nu

numai raporturile dintre oameni si obiecte (natura muncii si tipul de unitate sociala - economica), ci si relatiile dintre oameni, ca urmare a

urbanizarii accelerate si a dezvoltarii mecanismelor te"nico-birocratice. +volutia procesului de comunicare (masificarea mass-media,dezvoltarea

internetului), precum si restructurarea formelor traditionale de organizare si de autoritate familiala si profesionala, au suscitat gasirea unor noi

forme de integrare sociala, de amenajare a relatiilor dintre oameni. 'ezvoltarea unor noi modele de solidaritate si ajutor social au condus la

explozia formelor de organizare izvorate din initiative non- guvernamentale, care-si cauta identitatea. unca in grupuri, ca mijloc de ec"ilibru si

suport psi"osocial, a devenit o modalitate de afirmare sociala.

*rimul palier de analiza pe care ar trebui sa il luam in consideratie atunci cand studiem grupul este cel de categorie sociala, notiunea cu

sfera cea mai larga intre cele ce ne intereseaza aici. 8ategoriile sociale, crede sociologul american R. erton ($/%) sunt simple agregate,

reunind pozitii sociale si de status, ele presupun interactiune intre membri si de aceea nu se pot confunda cu grupurile sau colectivitatile.


2/15

8ategoriile, dupa 'e issc"er (566$) sunt constructii mentale, regrupari logice, mecanisme de organizare si nu au corespondenta in realitate.

9ici masa, publicul sau c"iar multimea nu pot fi incluse in specia grupurilor datorita lipsei liantului comun. 3ceste ansambluri presupun o

regrupare datorita comunitatii de gandire si actiune, manifestarii unei atitudini similare, dar sunt organizari efemere, adesea pentu a 2manifesta2

sau 2demonstra2 aderenta la o idee, polarizare pentru o optiune, fara a implica si o interactiune intre mernbri.

n sociologie, grupul social are un gens mai larg, desi nu se confunda cu cel de categorie sociala, semnificand o relatie sociala sau

interindividuala, o unitate sociala, o legatura, o clasa de indivizi care au caracteristici comparabile si intretin unele relatii. #ociologul francez G.

Gurvitc" (.$/%


3/15

au participat la realizarea unor observatii, care au discutat impreuna rezultatele unei investigatii empirice, ajungand la reprezentarea comuna a

unei realitati, care si-au confruntat reactiile si credintele. 3cest tip de grup mai este cunoscut si ca grupul de cercetare -actiune; e) grupul de

invatare- (clasa de elevi, grupa de studenti, grupul de formare in intreprindere sau cele de educatie populara; f) grupul de loisir - este organizat

pentru diferite actuni sportive, culturale, artistice; g) grupul depersoane- dintr-o rezidenta reuneste indivizi intr-o 2unitate de viata2, in interiorul

unei institutii de educatie, sanatate, loisir (camin de elevi, orfelinat, casa de odi"na); ") familia- este considerata primul grup de apartenenta,

facilitand dobandirea celor dintai experiente sociale.

Definitii

ajoritatea definitiilor isi restrang aria la grupul mic sau restrans, punand accentul pe scopul comun al membrilor si interactiunea

acestora. +xaminand literatura extrem de bogata de pana la aceasta data, am identificat (9eculau, $/AA) urmatoarele elemente care pot contribui

la o definitie a grupului mic: un ansamblu de persoane; aflate in interactiune; in vederea atingerii unui scop; diferentiindu-se dupa functii sau

sarcini. 8apitolul despre grup dintr-un manual de psi"ologie sociala aparut in ranta (isc"er, $//6) reia aceleasi trasaturi: un numar restrans de

indivizi; animati de un scop comun; avand sentimentul de interdependenta si intretinand relatii afective. n literatura de specialitate identificam

alte doua defnitii, care nu largesc mult sfera trasaturilor. 1andr ($//) a identificat urmatoarele caracteristici ale grupului: numar restrans de

membri (


4/15

5. grupul se fondeaza pe o oarecare comunitate de tip colectiv si pe interdependenta membrilor; 3ceasta se caracterizeaza prin obiective similare,

ipartasite de catre ceilalti;


5/15

3nalizand evolutia dinamica a grupurilor, 8"antal 1eclerc ($///) a identificat trei dimensiuni specifice ale fiecarui grup:

instrumentala, relationala si contextuala. *rimele sunt dimensiuni 2clasice2, puse in evidenta de toi analistii grupurilor care au studiat

productivitatea acestora in functie de marime, sarcina, structura sau tipurile de relatii ce apar ca urmare a interactunilor. 'imensiunea

instrumentala raporteaza despre coordonarea membrilor catre un scop comun si organizarea comunicarii in vederea fluidizarii infomatiilor.

'imensiunea relationala relateaza despre gestionarea obiectivelor si modul in care se articuleaza acestea cu asteptarile si disponibilitatile

membrilor, contribuind la dezvoltarea unor relatii sociale care sa convina actorilor sociali implicati. 'aca dimensiunea instrumentala se refera la

productia grupului si continutul acesteia, cea relationala relateaza despre interactiunile socio-afective.

3ceste prime dimensiuni - realizarea unei sarcini sau interactiunea in vederea relationarii socio-afective - au fast cercetate, inca din

deceniul al saselea, de mai multi exegeti, care au degajat principalele lor caracteristici. 3stfel R.. 7ales ($/6 a delimitat o arie a sarcinii sau

socio-operatorie (oferirea de opinii si informatii, evaluare, control) si alta socio-afectiva (manifestata prin solidaritate sau agresivitate), 7enne si

#"eats ($/4&) au identificat roluri centrate pe sarcina (lansarea unei idei, solicitarea de informatii, oferirea de opinii, coordonare) si roluri de

mentinere a coeziunii (incurajare, armonizare, facilitarea participarii) iar 7ennis si #"epard ($/%) au descris functii ale sarcinii (propunerea

unor proceduri, elaborare, rezumare) si functii de mentinere (incurajare, propunerea unor norme, gestiunea conflictelor, reducerea tensiunii).

8eva mai tarziu 7laEe si outon ($/A&) au descris proceduri pentru productie (tipul centrat pe sarcina, autoritar) si preocupari pentru persoane

(tipul club social sau regulator). .?n 2grupist2 tarrziu, #aint-3rmaud ($/&/), care a dezvoltat o teorie a grupului optimal, a delimitat o energie de

productie, de energia de solidaritate (relationala, comunicationala). !oate cercetarile dovedesc ca in cazul primei dimensiuni se pune accentul pe

sarcina (clasificarea obiectelor, organizare si eficacitate, cercetarea celor mai bune mijloace de a atinge telul comun). #aint-3rmand a gasit o

buna formula pentru a sintetiza aceasta orientare functionala a grupului: 2productia in functie de obiective si utilizarea resurselor umane2.

8omunicarii intre membri, in aceasta perspectiva, i se acorda doar un rol instrumental. 'imensiunea relationala este pusa in evidenta de 2atractia2

catre apartenenta la grup. ntr-o lucrare care a cunoscut mai multe editii, 21a dnamiIue des groupes2 ($//) B. aisonneuve a enumerat mai

multe modalitati prin care membrii isi exprima interesul pentru altii: prietenie, nevoie de securitate, placerea de a face parte etc. 'imensiunea

contextuala infatiseaza grupul intr-un cadru socio-istoric, intr-un context dat. #e refera la conditiile materiale, economice, juridice, institutionale,

ideologice si politice in care grupul evolueaza. Grupul nu este o unitate izolata, rupta de comunitatea sau organizatia in care este plasat, ci

intretine multiple legatuli cu acesta (9eculau, $/AA). ?n grup scolar, de exemplu, (9eculau ($/&rice grup se plaseaza intr-o comunitate care-si imprima ideile, credintele, reprezentarile sale, el se identifica - prin statutul sau, prin

apartenenta, prin raporturile reale sale simbolice - cu o directie de gandire si anumite practici sociale. 9ormele vietii de grup, talia grupului,

caracteristicile spatio-temporale sunt impuse grupului de catre cadrul social in care acesta evolueaza. 3ceasta merge de la cadrul social mai larg,

pana la detalii ca buget, termene, putere formala, mijloace, competente. #-a analizat recent (9eculau, 5666) modul in care contextul social-

ideologic poate fi 2construit2 (Jdirijat) in scopul obtinerii unor reactii controlate din partea grupurilor si actorilor.

'in cele expuse mai sus rezulta ca productia grupului (orientarea instrumentala), ca si desfasurarea socio-afectiva (relationala) a vietii

de grup nu sunt neutre, rupte de sistemul social in care acesta este plasat. 'impotriva, orientarea grupului este determinata de context si imprima

membrilor anumite constrangeri pe care acestia le incorporeaza si le transforma in 2proprietati2 individuale: opinii si atitudini, stiluri

comportamentale, raportare la ceilalti, cadrul social-ideologic. mpartasirea indelungata a unei aceleiasi culturi de grup, a unor conditii si destine

comune ancoreaza puternic pe individ la valorile sociale transmise prin intermediul grupului. #e intelege, ca insusirea acestora de catre actorii

sociali va marca viata grupului, de la organizarea productiei si orientarea spre sarcina, pana la viata sociala si afectiva a grupului.

Functiile grupului

n timp, s-a inregistrat, o oarecare confuzie in incercarile de a caracteriza grupurile, de a identifica functiile, procesele, trasaturile lor.

unctiile pe care le indeplineste grupul sunt determinate de structura acestuia (formal sau informal), de sarcina si de tipul de

organizare.

*rintre primele incercaari de a identifica functiile grupului, cea a lui '. rec" si R.#. 8rutc"field ($/5) pune accentul pe satisfacerea

nevoilor membrilor: a) satisfacerea

diferentiata a nevoilor membrilor, in functie de organizarea ierar"ica a grupului si autoritatea recunoscuta a fiecaruia dintre acestia; b)

satisfacerea nevoii de incorporare sociala si de dominare (participare, incorporare, securitate, respectarea traditiilor si ritualurilor); c) fiecare grup

indeplineste o functie specifica (determinata de sarcina) si functii accesorii, determinate de aparitia unor noi nevoi; d) crearea unor noi nevoi, pe


6/15

masura ce grupul evolueaza spre noi scopuri. 'upa 3nne 3ncelin #c"titzenberger ($/A$) functiile grupului sunt: de integrare, de reglementare a

relatiilor inter- individuale si a celor intra-individuale, de securitate. #tructura grupului si functiile pe care le indeplineste deterrnina punerea in

functiune a unor procese specifice, de actualizare a acestora. *rocesele ne apar ca modalitati de interactiune, punand in valoare functiile

corespunzatoare (7ales). 1iteratura de specialitate auto"tona precizeaza (9eculau,$/AA) urmatoarele tipuri de procese de grup, derivand din

functiile indeplinite: de realizare a sarcinii, de comunicare, afectiv-apreciativ, de inf$uenta. Recent, profesoarele erena 3ebisc"er si 'ominiIue

>berle, de la ?niversitatea *aris 0 ($//6) reiau problema, descriind cateva functii pe care orice grup le indeplineste: de integrare, de

diferentiere, de sc"imbare si de producere a ideilor.

*rima functie este cea de integrare sociala a individului, a nevoilor si aspiratiilor sale. >rice membru al grupului nazuieste sa se

incadreze in viata de grup si sa se articuleze normelor pe care acesta le propune. +l parcurge un proces adaptativ, realizand un dublu efort: de

2invatare2 a semnificatiilor si regulilor grupului si de transformare a acestui mediu, pentru a-l apropia de scala sa de valori. *rocesul este dificil, el

implica adesea divergente, conflicte, rupturi, evolutii normale pe traseul adaptarii dintre dinamica individuala si cea sociala.

ndividul este supus unui proces de socializare pana la dobandirea statutului de 2sociabil2. +l suporta intai influentele normative si

referentiale ale sistemului grup, incepand cu grupul familial, apoi cu cel educativ. n aceste medii el invata valori, i se dezvolta potentele

intelectuale, afective, morale, aici exerseaza roluri si deprinderi de a interactiona. nvatarea sociala are regimul oricarei invatari cognitive:

copi$u$ isi dezvolta dimensiunea interindividuala prin participarea la diferite tipuri de grupuri. nvatarea de roluri ii dezvolta capacitatea de a

interioriza si intelege imagine altora si il ajuta in formarea constiintei de sine, prin raportarea la judecatile altora, la normele si valorile pe care

grupul i le propune. 'oise si ugn ($/&A, $//$) au elaborat o teorie dupa care dezvoltarea cognitiva a individului este conditionata si stimulata

de interactiuni intr-un grup (clasa scolara), denumit acest proces de dezvoltare sociala a inteligentei conflict socio- cognitiv. >rice demers

cognitiv se desfasoara intr-un camp relatonal, prin confruntare cu altii, incluzand campul actiunii, situatia formata, contextul social.

#ocializarea prin grup inseamna incorporarea unor "abitusuri, notiune ce semnifica 2o dispozitie generala a spiritului2 si a vointei,

construirea unei stari interioare profunde care orienteaza individul pentru tot restul vietii2 (+. 'urE"eim). 'upa *. 7ourdieu ($/A6, $/A4)

"abitusul nu inseamna doar conditia sociala de origine, ci mai ales traiectoria sociala a individului, determinata de 2structuri obiective2 care-i pot

limita pozitia. n acellasi timp socializarea inseamni si construirea sociala a realitatii prin incorporarea manierei de a fi (simti, gandi, actiona) a

unui grup, a viziunii acestuia asupra lumii si a raporturi$or sale cu viitorul, a credintelor sale intime. *entru individ grupul de origine apare o

sursa de 2obiectivitate2 si el raporteaza toate ac"izitiile ulterioare la aceasta experienta de baza (8. 'ubar, $//$). #e parcurge un traseu de

recunoastere reciproca individ-grup, o apropiere subiectiva a 2obiectului2 strain (grup) de catre membri. *rin atasament si identificare (notiuni de

inspiratie psi"analitica), candidatul la sociabilitate se identifica cu valori si purtatori de valori, individul ajunge sa impartaseasca aceleasi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventeaza.

3lta modalitate prin care individul incorporeaza valorile unui grup este raportarea la un grup de referinta sau exercitiul

conformismului, supunerii si normalizarii..

unctia de diferentiere se manifesta prin oportunitatea ce-o ofera grupul membrilor de a beneficia de 2imaginea sa de marca2, dar si de a

se afirma personal. iecare membru al grupului are tendinta de a se compara cu ceilalti, de a pretinde recunoastere. 'iferentierea sociala este

modalitatea de a cauta identitatea, ocazia de a se valoriza, de a dezvolta strategii inovatoare. #trategia creerii unei stari de confruntare (c"iar a

conflictului) ofera posibilitatea unor minoritari din grup sa propuna noi norme si sa se afirme prin comparatie cu majoritarii. Grupul se prezinta

si ca un mijloc si loc al sc"imbarii. 1eHin prezinta grupul ca un camp dinamic in care persoana, prin interactiune, dobandeste experiente,

intervine asupra evenimentelor, isi reprezinta anticipat efectele actiunilor sale, isi proiecteaza viitorul. +l isi construieste un 2spatiu de viata2 in

interiorul caruia isi organizeaza actiunile, in functie de normele, valorile, ideologia impartasita impreuna cu ceilalti. 8ampul dinamic leHinian

este - in realitate -campul grupului in care functioneaza diferiti factori economici, sociali, culturali si ideologici care determina relatiile cu

exteriorul, care creeaza diferite canale de comunicare, norme si valori, scopuri si actiuni, in care se interpreteaza roluri si se asuma functii de

conducere. !oate aceste elemente sunt interdependente, modificarea unuia antreneaza sc"imbarea celorlalte elemente. 'aca stilul de

comportament gliseaza de la stilul democratic catre cel autoritar, de pilda, consecinta este modificarea climatului de grup, aparitia unui grad de

agresivitate, manifestat prin explozii frecvente. 8onsecinta e pierderea ec"ilibrului grupului si cautarea unui nou ec"ilibru. 1eHin a propus

modalitati strategice de introducere a sc"imbarii in grup, prin modificarea atitudinilor membrilor de catre expertii in sc"imbare.

n grup, sc"imbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari. #. oscovici ($/A/) a descris un alt tip de sc"imbare decat cea

determinata printr-un responsabil sau expert. ?n grup minoritar, adesea lipsit de resurse, putere, legitimitate etc. poate angaja o miscare (istorica,

culturala, ideologica) impunand un nou mod de a gandi si actiona, antrenand o spargere a vec"ilor stereotipuri si o sc"imbare catre propriile con

vingeri.

+xista o bogata literatura care prezinta grupul ca producator de idei, ca mediu creativ privilegiat. nteractiunile dintre membri,

conversatiile interioare stimuleaza emergenta ideilor noi, elaborarea unei anumite 2gandiri sociale2 (social t"inEing, . 7illing, $/&A). 'iscutiile


7/15


8/15

Grupul

primar sau

organizare

a

oarte

ridicata

aimulte

luni pana

la mai

multe

decenii

ijlociu

sau mare

Relatii

functionale

ntroduce

presiuni

#laba sau

ridicata

mportanta

obisnuintei

si planificarii

Etapele evolutiei unui grup

#ub supervizarea liderului, majoritatea grupurilor, fie ca sunt grupuri de dezvoltare, grupuri de sarcina, grupuri de cercetare etc., traverseaza

in existenta lor etape:

$. - Formarea (sau orientarea) +ste o etapa initiala, de cunoastere, in care membrii grupului isi centreaza eforturile lor spre stabilireaobiectivelor si adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor. 3cesta este stadiul comportamentelor predominant relationale, a

cunoasterii reciproce si a acceptarii celorlalti.

embrii grupului:

L sunt motivati usor pana la moderat;

L au asteptari in general pozitive in legatura cu rezultatele ce le vor obtine;

L manifesta o oarecare anxietate si preocupare in legatura cu cauza pentru care se afla acolo, ce vor obtine, ce inseamna pentru ei

obiectivele formulate in fata grupului, ce vor face ei, ce va face managerul, la ce sunt ei competenti;

L sunt dependenti de autoritate;

3ctivitatea grupului se caracterizeaza prin:

M nivel scazut pana la moderat al indeplinirii sarcinii;

M energia este focalizata pe definirea scopurilor, pe modul de abordare a acestora si pe abilitatile =competentele necesare;

8u sarcini simple si usor de definit, stadiul formarii va fi scurt si distinct, cerand aproximativ - $6 N din timpul total. n ec"ipele cu scopuri sisarcini complexe, acest stadiu poate sa se intinda pana la


9/15


10/15

M este mai usoara, mai eficienta si mai plina de satisfactii, cu o continua dezvoltare a abilitatilor,

cunoasterii si increderii;

3cest stadiu continua, cu fluctuatii moderate in sentimentele de satisfactie, pana la stadiul final sau pana la

inc"eierea activitatii grupului.

. - Dizolvarea etapa finala in care se revine de la comportamentele centrate pe sarcina la comportamentele

centrate pe relatie, evoluand spre inc"eierea activitatii ca grup.

Eficacitatea grupului

*e langa caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider, factorii care afecteaza comportamentele unui grup si rezultatele sale side care trebuie tinut cont pentru functionarea performanta a grupurilor sunt: dimensiunea grupului, rolurile, normele, obiectivele, coeziunea,

conducerea.

L Dimensiunea grupului este decisa de factori cum sunt cei legati de tipul de comunicare de dorit, tipul de sarcina de realizat, timpul aflat la

dispozitie pana la obtinerea unui raspuns etc. n general, se recomanda un grup format de A - $5 persoane, datorita faptului ca este mai usor

de condus, comunicarea se face fata in fata, discutiile si negocierea solutiilor este mai rapida, diversitatea este destul de favorabila etc.

Participantii si rolurile lor pot afecta metoda de lucru in grup si rezultatele activitatii comune. n primul rand intervin stilul individual de lucru

cu ideile (stil cognitiv) si=sau stilul de actiune (stil actional), care prin insumarea principalelor tendinte din cadrul unui grup pot da carezultanta un stil al grupului de a aborda si rezolva problemele (acesta in situatia in care diferentele de stil nu sunt prea mari ca sa determine

un conflict decizional). n al doilea rand, pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup si care pot influenta

randamentul grupului:coordonatorul, executantul, inovativul, criticul etc.

L Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde intreaga lui eficienta. Grupul poate fi condus de catre un lider

formal (managerul) sau de catre un lider informal care se impune din randul membrilor grupului si este recunoscut de catre acestia. > situatie

care poate fi avantajoasa pentru functionarea unui grup este de a avea mai multi lideri, asa numitii lideri de sarcina care, in functie despecificul sarcinii (organizatorica, financiara, specialitate pe domenii, etc.), sunt recunoscuti ca fiind cei mai competenti si, pe parcursul

rezolvarii ei, preiau conducerea grupului. n cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii, etapei de

dezvoltare si gradului de maturitate a grupului (vezi 'Analiza comportamentului conducatorului' – Blanchard ).

L Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreste sa le atinga, atat ca grup (impreuna) cat si individual (ceea ce isidoreste sa obtina fiecare membru in nume individual). 9atura obiectivelor influenteaza eficacitatea si nivelul de reusita a indivizilor, a

grupurilor si a organizatiei. 3desea grupul adopta norme care sa-i ajute la atingerea obiectivelor.

L Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le considera adecvate cu apartenenta la grup sau pe care le

considera definitorii pentru membrii grupului respectiv. 9ormele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formala (de

conducere) si deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de catre noii veniti. 'e cele mai multe ori normele impusede grup sunt centrate pe aspectele relationale si mai putin pe cele de realizare a sarcinii. 3ceste norme comune sunt impuse de catre grup

pentru ca ele:

o simplifica sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului;

o permit coordonarea eforturilor membrilor in vederea realizarii obiectivelor grupului;

o ajuta la evitarea problemelor generate de atingerea vietii private personale;

o exprima valorile esentiale ale unui grup sau subliniaza distinctivitatea fata de alte grupuri.

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului si la apararea propriilor avantaje;

L Coeziunea de grup este forta dorintei pe care o au membrii de a ramane in cadrul grupului si de a merge impreuna cu el. 8oeziunea depinde de

compatibilitatea care exista intre obiectivele grupului si cele ale participantilor luati in mod individual. 8oeziunea poate actiona ca o forta

care mobilizeaza membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune. n acelasi timp, o coeziune de grup crescuta poate producedisfunctionalitati prin influentele pe care le are asupra gandirii de grup, cum ar fi:

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determina un optimism excesiv si incurajeaza asumarea de riscuri extreme;

o aparitia si intretinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului, opinii care tind sa neglijeze calitatile sau forta lor reala;

o presiunea constanta spre uniformitate exercitata asupra membrilor propriului grup in"iba luarile de pozitie critice sau ideile contrare celor

spiritului intregului grup;


11/15

o in"ibarea spiritului creativ si cantonarea conduitelor grupului spre acte si idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depasite;

9ivelul de coeziune a grupului este important pentru ca poate afecta productivitatea participantilor. > productivitate ridicata si un feed-

bacE eficient poate determina o crestere a coeziunii grupului si o crestere noua a productivitatii. > coeziune ridicata a grupului conduce la

performanta in conditiile pastrarii unei gandiri de grup desc"ise, creative.

Dinamica grupului

!ermenul de OdinamicaP vine de la cuvantul grecesc care inseamna OfortaP. O'inamica grupuluiP ar insemna, intr-o transpunere exacta, fortele care actioneaza in interiorul unui grup. ar cercetarea dinamicii

grupului s-ar apleca asupra acestor forte: nasterea lor, modificarile ulterioare, consecinte, etc. !e"nologia

dinamicii grupului (adica aplicarea practica a acestor forte) consta, atunci, in utilizarea cunostintelor despre acest

fenomen pentru atingerea unui scop oarecare. ('. 8artHrig"t, $/%/).

'esi inventarea expresiei se datoreste lui urt 1eHin, sensul acesteia poate fi gasit in conceptiile unor

inaintasi cum sunt: 8ompte, #immel, reud, 8oole. #coala lui 1eHin, insa face din dinamica grupului studiul

sistematic si experimental al structurii si proceselor ce se petrec in grup si determina relatiile grupului cu

exteriorul. ntr-o prima etapa, termenul determina o stiinta experimentala, practicata in laborator, asupra unor

grupuri reunite artificial. ?tilizand ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observatiilor,

cercetarile asupra dinamicii grupului urmareau: functionarea grupului, coeziunea si comunicatiile, creativitatea

grupului, conducerea. ntr-o etapa secunda, acelasi termen desemneaza, organizarea grupului si eforturile de

sc"imbare ale indivizilor. nseamna mai putin grupul de laborator si mai mult grupurile reale, grupurile

constituite in sanul organizatiilor.

3stazi, dinamica grupurilor se constituie din doua mari parti:

$. in primul rand, ansamblul fenomenelor psi"o sociale ce se produc in grupurile primare si

legile ce le reglementeaza. 3ceste fenomene sunt: a). relatiile ce se stabilesc intre grupul

primar si mediul sau; b). influenta exercitata de un grup primar asupra membrilor sai, pentru

care constituie o realitate si o valoare, influenta generatoare a unui anumit climat psihologic;

c). viata afectiva a grupului si evolutia sa in diverse circumstante; d). factorii coeziunii si

disociatiei.

2. in al doilea rand, dinamica grupului este ansamblul metodelor de actiune asupra

personalitatii prin grup si a metodelor de actiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai

largi. 3ici se cuprind: a). studiul proceselor de schimbare (atitudini, sentimente, perceptii de

sine si de altul), prin grup adica a te"nicilor de manipulare a grupurilor; b). utilizarea

metodelor de grup pentru tratarea tulburarilor de personalitate (metode de psi"oterapie prin

grup); c). studiul sc"imbarilor sociale prin grupurile mici.

deea utilizarii grupului ca un camp dinamic al sc"imbarii sociale si individuale apartine lui urt 1eHin,

el fiind considerat intemeietorul acestei directii spectaculoase de cercetare. 3cesta Qnelegea prin cuvantul

OdinamicaP un ansamblu de sc"imbari adaptabile care se produc in structura grupului, prin actiunile intreprinsede catre o parte din grup, avand ca efect redistribuirea fortelor in interiorul acestuia si reinstalarea intr-un nou

ec"ilibru. *entru 1eHin grupul nu reprezinta o suma de forte in interactiune, ci un ansamblu complex, avand

trasaturi distincte. Grupul este un tot dinamic, un camp de forta in sanul caruia se produc fenomene diferete de

cele individuale promovand interdependenta membrilor; se prezinta ca un mijloc de interventie asupra

participantilor, in vederea sc"imbarii acestora, prin dezvoltarea capacitatilor de participare la decizii, de asumare

a responsabilitatilor, de aderare la idealuri democratice. Grup experimental devine un mijloc de antrenament, un

mediu de formare, un for stiintific de manifestare a savantului cetatean.

Dinamica grupului si factorii de coeziune

ntre membrii unui grup se stabileste treptat un proces de influentare reciproca fapt care determina o anumitaaparitia si manifestarea unei coeziuni de grup. 3sa cum am vazut, aceasta coeziune poate influenta pozitiv sau

negativ caracteristicile grupului si randamentul acestuia. +xista opt factori principali care influenteaza coeziunea

de grup:numarul de membri, omogenitatea grupului, acordul cu privire la obiectivele grupului, comunicarea in

grup,amenintarea externa, competitia inter-grupuri, succesul grupului si stabilitatea membrilor grupului.


12/15

S umarul membrilor grupului!

?n grup de talie mica, de regula este mult mai coeziv decat unul de talie mare, deoarece :

L "u cat grupul este mai mare!

o cu atat membrii grupului sunt mai putin multumiti =satisfacuti pentru ca dificultatile de comunicare

cresc in medie geometrica si participantii au mai putine sanse de a-si exprima, in mod egal, punctul

lor de vedere.

o cu atat sunt mai multe sanse de a se forma sub-grupuri si 2bisericute2;

o cu atat problemele datorate relatiilor inter-personale capata importanta, in detrimentul unitatii de

actiune.

L "u cat grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare, pornind de la un anumit prag (fiind in relatie inversa cu numarul

membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificila si tensiunea poate creste c"iar daca ea nu este exprimata.

S #mogenitatea! >amenii sunt mult mai dispusi sa faca parte dintru grup al carui membri impartasesc aceleasiinterese, valori si credinte. n cadrul aceleasi organizatii si in cadrul sub-unitatilor acesteia (colectivelor) se

formeaza deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune, afinitati comune si, prin acesta, un

grad mai mare de omogenitate. n scopul gestionarii eficiente a unei organizatii, este util a favoriza asocierea

spontana ca rezultat al interesului pentru sarcina sau activitate profesionala si mai putin pe cea bazata pe

atractia inter-personala predominant afectiva.

oreno ($/4A) a elaborat o metodologie care are ca scop masurarea interactiunilor, a procesului de influenta si a

modului de polarizarea a activitatii unui grup: sociograma. *ornind de la sociograma si ilustrand perceptia pecare o au membrii unui colectiv fata de colegii lor, oreno a masurat interactiunile intre membrii unui grup si a

pus in evidenta prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (TclanurileP sau

TbisericutileP) in grupurile formale si informale.

S Acordul cu privire la obiectivele grupului. 'aca membrii grupului nu reusesc sa accepte obiective comune,c"iar si dupa interventia leaderului, coeziunea grupului va avea de suferit. *robabil se vor forma sub-grupuri

(TbisericuteP) care vor opune rezistenta sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau, in

cazul unui grup informal, se poate ajunge pana la sciziunea grupului.

"omunicarea! > comunicare de calitate intre membrii grupului favorizeaza o mai mare coeziune a grupului. 8ucat numarul de interactiuni intre membrii unui grup este mai mare cu atat grupul poate fi mai coeziv.

S Amenintarea externa! 8a reactie la o amenintare externa grupul are tendinta de a deveni mai coeziv, de amobiliza membrii cu scopul de a face fata amenintarii exterioare.

S "ompetitia inter$grupuri! !ot ca o amenintare externa, competitia exterioara favorizeaza coeziunea, fortandmembrii grupului sa-si uneasca eforturile, pentru imbunatatirea parametrilor intregii activitati

(productivitate, comunicare, organizare etc.).

S %uccesul grupului! >ailor nu le place sa se identifice cu un grup care nu are succes si, in caz de esec repetat,tind sa atribuie cauza esecului celorlalti membrii ai grupului. 8oeziunea grupului se intareste, ca urmare a

succesului, reusita grupului actionand asupra fiecarui membru a grupului ca o recompensa simbolica.


13/15

S %tabilitatea membrilor grupului! 'aca membrii unui grup sunt nemultumiti de evolutia grupului sau traiescstari de tensiune generate de stres sau de ne-concordanta dintre obiectivele personale si cele ale grupului,

atunci este posibil ca unii dintre membrii sa paraseasca grupul. 'eci, putem asocia TlongevitateaP membrilor

unui grup in interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune, sc"imbarea membrilor unui grup afectand

stabilitatea si coeziunea acestuia.

Rolurile in grup si eficacitatea grupului

8a un grup sa fie performant el trebuie sa dea dovada de spirit de unitate si cooperare. embrii unui grup

trebuie sa lucreze impreuna ca o ec"ipa. 8onstituirea unui grup centrat pe sarcina (numit si echipa de sarcina

&de proiect) este etapa deosebit de importanta, o munca de conceptie in care este vorba de a gasi combinatia de

persoane adecvata si combinatia de roluri care sa permita realizarea eficienta a sarcinii dorite.

eredith Belbin a demonstrat ca, in ec"ipele formate din persoane prea asemanatoare, rezultatele obtinute sunt

deseori slabe. 8a un exemplu:

S ec"ipele de 2vizionari2 care au tendinta de a se certa in ce directie sa se indrepte si nu fac mare lucru; ele au

nevoie de mijloace de lua decizii, mijloace de a o urma in scopul de a putea lucra impreuna un timp limitat.

S ec"ipele de 2executanti2 au probleme cu proiectele desc"ise care cer permanent idei noi; este vorba de oamenii

care se cramponeaza de ceea ce stiu c"iar daca acesta nu merge.

M. Belbin, in urma studiilor empirice in acest domeniu, identifica / categorii de roluri, care se pot identifica intr-

o ec"ipa, roluri care, daca sunt suplinite in mod relativ ec"ilibrat de diferiti membri ai ec"ipei, pot asigura

performanta acesteia:

Roluri Contributii in echipa ipsuri sau slabiciuni

!"#$%T!$& Creativ, imaginativ, ne-

ortodox; gaseste solutii la

problemele dificile.

gnora detaliile prea

preocupat pentru a furniza

idei, pentru a le mai pune in

practica

!"$E'T!(%T#R&

DE RE'&R'E

Entuziast) extravert,

comunicativ; explora

oportunitatile, dezvolta

contacte utile realizarii sarcinii

*xagerat de optimist, isi

pierde interesul dupa ce

entuziasmul initial a trecut

C##RD#"%T#R& Matur, increzator in

sine, calitati de leader, clarifica scopurile si

obiectivele, promoveaza luarea de decizii, delega

responsabilitati

*oate fi vazut ca manipulativ, deleaga sarcinile =

munca personala

M#DE%T#R& *rovocator, dinamic,

afirmandu-se in conditii de

presiune; are putere si curaj

pentru a depasi obstacole

+oate provoca pe ceilalti

+oate rani sentimentele

coechipierilor

M#"!T#R-E$%&%T#R& 'trategic si perspicace; sobru;

vede toate alternativele (mai

i lipseste forta si abilitatea


14/15

ales pe cele negative); judeca cu

precizie

pentru a inspira pe altii

*xcesiv de critic

C#-EC+!*!ER& Cooperativ, moale, atent si

diplomat; ascultator,

constructiv, evita conflictele,

calmeaza apele

ndecis in situatii cruciale

+oate fi usor influentat

E,EC&T%"T& Eficient si conservator;

disciplinat, de incredere; pune

ideile in practica, le face T sa

meargaP

ntr$o oarecare masura

inflexibil

%e adapteaza greu la situatii

noi la noi posibilitati

F!"%!%T#R& 'arguincios, constiincios,

anxios; 8auta si identifica

erorile si omisiunile; urmareste

si asigura finalizarea sarcinilor

in timpul util

nclinat de a fi excesiv de

nelinistit sau nelinisti fara un

motiv real

ncapabil sa delege

+oate fi extrem de scupulos

'*EC!%!'T& Competent, decis, dedicat;

furnizeaza cunostinte si abilitati

in situatii specializate.

"ontributii pe un front

restrans

%tationeaza in tehnic, nu

vede ansamblul (nu vede

padurea-)

n functie de modul efectiv in care se realizeaza comunicarea in grup si de personalitatile =rolurile

subordonatilor liderul trebui sa adopte conduite apte sa neutralizeze conflictele si sa directioneze spre realizarea

sarcinilor. ata un exemplu cu astfel de conduite:

Cazul Ce trebuie sa faca liderul

$. !acere indelungata a unui membru. $. #a-l interpeleze, fara a forta. #a-l cunoasca

bine pe membrul respectiv si mai ales reactia lui

la frustrare (la nemultumire).

5. !acere in masa. 5.9u rupe tacerea (in prima faza). nterog"eaza

grupul in legatura cu sensul tacerii.


15/15

si-l rezolva prin met. victorie$victorie.

4. +vitarea problemei 4. 3nalizeaza formele in care grupul evita

problema.

Renunta.

. orbaretul (palavragiul) . i cere in mod expres sa fie scurt.

Rezuma si da cuvintul altuia.

i cere sa inceteze.

%. 'eviantul (obsedat de alte probleme) %.l antreneaza in subiectul discutat.

'trategii de motivare a grupuluiechipei

*entru o buna eficienta a grupului =ec"ipei, pentru ca membrii ec"ipei sa aiba sentimentul de co-

participare si de valorizare, este de dorit ca: a) rolurile sa fie asumate pe baza de voluntariat sau prin negociere

in echipa, in functie de competentele, implicarea si disponibilitatile fiecaruia, b) sarcinile care decurg din

rolurile asumate sa fie bine definite in echipa ; c) membrii ec"ipei trebuie sau aiba o imagine destul de clara a

scopului efortului lor , a contextului si implicatiilor rezultatului sau produsului final spre care tind. n plus,

membrii grupului trebuie: d) sa aiba acces la informatii relevante, sa posede cunostintele sau competentele

pentru a interpreta si utiliza aceste informatii; e) sa primeasca feed$bac, sa fie informati asupra rezultatelor

lor si a caracteristicilor acestor rezultate; f) sa fie tratati echitabil si recompensati (moral sau material) in functiede efortul depus si rezultatele obtinute.

*ot fi utilizate insa si alte diferite OmetodeP sau strategii de motivare:

L metoda amenintarii comune - inseamna a pune intreaga ec"ipa intr-o situatie dezagreabila, astfel incat dorinta

de a iesi din respectiva situatie va fi cea care va motiva intreaga ec"ipa si va cimenta coeziunea grupului.

3menintarea trebuie sa permita gasirea de solutii prin mobilizarea intregului grup si trebuie sa fie perceputa ca

venind din afara.

L metoda recompensei comune presupune, in functie de posibilitati si de aptitudinile grupului, motivarea prin

anuntarea (si acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi OimpartitaP individual), pentru momentul incare ec"ipa reuseste sa atinga un obiectiv dificil intr-un termen de timp fixat.

L metoda competitiei presupune, intr-o ambianta de valorizare posibila si acceptata, organizarea de competitii

inter-ec"ipe, situatii in care competitia si 2productiile2 ec"ipelor vor fi realizate in prezenta unui public sau a unor

evaluatori externi.

L metoda motivatiei comune inseamna a utiliza o motivatie dominanta comuna (identificata in urma discutiilor

individuale sau colective), lasand grupului libertatea de a alege mijloacele, de a stabili detaliile de organizare, de

gestionare a resurselor financiare si de a conduce realizarea acelei dorinte sau aspiratii comune.

Conceptul de Grup

Documents

Transcript of Conceptul de Grup