COMUNICAREA NON-VERBAL

PAGE 3

COMUNICAREA NON-VERBAL

Comunicarea n lumea animal

Comunicarea este o proprietate a materiei vii, fiecare specie are un limbaj propriu, manifestndu-se sub diferite forme. Jacques Goldberg identific urmatoarele tipuri:

comunicarea vizual prin semnale complexe (dansuri nupiale i rzboinice, ori de recunoatere);

comunicarea acustic, prin semnale sonore, care transmit informaii despre specie, motivaie, identitate;

comunicare chimic (cea mai veche i cea mai rspndit), constnd n transmiterea unor substane chimice.

Dei specia uman este singura capabil s elaboreze un limbaj raional, ordonator, nvat n context social, exist i alte specii care pot emite secvene complexe de semnale care presupun nvarea. n privina limbajului non-verbal (posturi, expresii, gesturi), se regsesc rudimente i n comunicarea animal.

n comportamentul animal, mesajele vizeaz conservarea (emisia de semnale de alert), semnalarea surselor de hran, reproducerea i socializarea.

n principiu, mesajele au un coninut reductibil la aciuni de atragere, de avertisment n caz de pericol i de semnalare a disponibilitii (pentru joac sau mperechere).

Legate de aprarea teritoriului (ca surs de hran i spaiu de dominaie), de viaa n comunitate i de familie (vntoare, alert, migraie), mesajele lumii animale sunt:

sonore;

gestuale;

chimice;

tactile;

cromatice;

luminoase;

electrice.

Aceste tipuri de comunicare variaz, ca diversitate a modalitilor, de la o specie la alta i comport unele elemente de-a dreptul senzaionale. O prezentare sistematic i foarte detaliat furnizeaz lucrarea profesorului Mihai Dinu, Comunicarea (Bucureti, 1997).

Am vzut, de asemenea, c n ceea ce se numete etapa semnelor i semnalelor fiinele preumane i cele umane primitive comunicau fr cuvinte, folosind mijloace de expresie facial i corporal, nsoite sau nu de sunete mai mult sau mai puin articulate.

Comunicarea uman non-verbal

Comunicarea prin gesturi

n legtur cu formele de comunicare uman prin expresie i micare s-a nscut o disciplin, kinezica sau kinetica, dedicat inventarierii i studierii modalitilor i efectelor transmiterii de mesaje fr recursul la limb. Kinezica este studiul miscarilor corpului in corelatie cu aspectele nonverbale ale comunicarii interpersonale(Ray Birdwhistell, antropolog american, profesor la universitatile din Philadelphia, Washington si Toronto). Este asadar studiul semnelor comportamentale emise natural sau cultural.

Mimica- este o forma de expresie care se regaseste in jocurile fizionomiei ; poate completa mesajul, in functie de dorinta emitatorului. De exemplu, sprancenele ridicate indica mirarea, zambetul semnifica bucuria, satisfactia, fruntea incretita arata supararea. O mimica imobila este un factor de intimidare a interlocutorului.

Exprimarea emotiilor are o functie de comunicare sociala: a surade arata ca sunt intr-o dispozitie amicala sau poate insemna un semn de reconciliere. Astfel, emotia nu se exprima decat in fata altor persoane caci, fara prezenta lor, aceasta expresie nu ar avea sens. Actorii sunt persoanele cu cele mai mari abiliti n aceast privin, dar orice om are o mimic mai mult sau mai puin expresiv. Transmitem, n funcie de situaie i context, surpriza, bucuria, enervarea, furia, ruinea, ncpinarea i multe sentimente, uneori trdndu-ne, n pofida a ceea ce dorim.

Oculezica- contactul vizual

Exista doua forme principale de comportamnet in ceea ce priveste directionarea privirii:

a privi , a fixa cu ochii;

-a intoarce privirea.

Privirea este primul gest de intalnire si de intrare in comunicare cu celalalt. Daca intoarcem privirea, acest gest poate fi interpretat ca timiditate, evitare, instabilitate, reflectie profunda. Privirea directa poate indica atentia, dar, in unele cazuri, poate fi si un semn de agresivitate;este felul n care fiecare om privete un obiect, o fiin, un partener de comunicare si are ntotdeauna semnificaii i efecte.

Privirea poate ajuta o persoan s domine pe o alta sau un grup, poate nfrunta o alt persoan ntr-o situaie tensionat, poate s exprime stpnire de sine, agresivitate sau ezitare, nesiguran, team .

Patru sunt funciile principale ale comunicrii vizuale:

( cererea de informaie (privirea interogativ);

( semnalul dat altor persoane c pot ncepe s vorbeasc, s serveasc, s cnte .a.m.d. sau, dimpotriv, s se abin;

( indicarea naturii unei relaii: cordialitate sau rezerv, ostilitate sau solidaritate etc.;

( in asociere cu o anumita tinuta, privirea poate compensa distana fizice. n orice societate civilizat nu se strig, peste capetele celorlali, ci se intercepteaz privirea i se semnaleaz astfel un mesaj.

Privirea este cea mai simpl metod de comunicare. Privirea este un

comportament nonverbal fiind n strns legtur cu alte elemente nonverbale exprimate de trupul si, mai ales, de fata interlocutorilor. n acelasi timp, privirea este un

comportament social. Privirea poate indica interesul fat de o persoan sau un obiect. Ea

poate indica o atitudine pozitiv fat de o persoan sau fat de situatia n care se afl

aceasta. Poate indica dezaprobarea, chiar stigmatizarea persoanei, dar si dominarea fat

de o persoan sau o situatie concret. Prin urmare, ochii sunt canalul prin care se

realizeaz comunicarea social prin intermediul privirii. Contactul vizual ia nastere din

ntlnirea a dou priviri si este influentat de distanta dintre dou persoane, cresterea

proximittii sociale determin reducerea contactului vizual. n schimb, cresterea duratei

contactului vizual indic existenta unor sentimente foarte puternice ntre dou persoane,

dragostea, simpatia sau ura.

n functie de gradul de deschidere a ochilor au fost delimitate cteva stadii:

- ochi holbati exprim dorinta de a capta ct mai multe imagini, de a vedea si ntelege mai mult. pot exprima fric, groaz, curiozitate, asteptare, sperant, neputint,

naivitate

- ochi larg deschisi indic o mare receptivitate senzorial

- ochi deschisi - indic o stare de interes, optimism

- Ochi ntredeschisi oboseal, plictiseal, participare redus, inertie, obtuzitate,

resemnare

- Ochii acoperiti indic o persoan indiscret, agresivitate, ascunderea propriilor

intentii

- Ochii strns nchisi protectie mpotriva unui corp strin, un ochi nchis ntelegere secret

n functie de directia privirii au fost delimitate categorii de priviri:

-privirea paralel, la distant mic persoan adncit n propriile gnduri

- privirea drept n ochi sugereaz dorinta de cooperare, persoan corect, constient de sine

- privirea de sus n jos semnific dominare, arogant, orgoliu

- privirea de jos n sus semnific dorinta de supunere sau agresiune

- privirea lateral, oblic / de sus- sugereaz dispret, dorinta de a minimaliza

interlocutorul

/ de jos- sugereaz slugrnicie

- a mtura cu privirea cmpul vizual invers dect privirea direct, poate sugera

dezinteres, dar si cutare, spionare, predispozitia spre actiuni rapide

- privirea fix este nsotit de o mimic ce denot tensiune nervoas si indic o

apreciere critic sau interes fat de un obiect.

Surasul este considerat manifestarea principala a salutului social. El semnaleaza faptul ca suntem gata pentru un schimb social, dar, in acelasi timp, poate sa insemne bucurie, stanjeneala, insecuritate, prietenie. El poate traduce o dispozitie pozitiva, dar si una negativa. Se vorbeste astazi despre surasul social, profesional ca semn de deschidere si incurajare a comunicarii. Deseori acest suras este decodat ca nesincer, fals.

Prima lui funcie este aceea de a stabili o relaie cel puin cordial.

Zmbetul poate s exprime prietenie, bucurie, plcere, maliie, franchee, ngduin, uneori i jen, promisiune, nencredere.

Semnalul principal pe care l transmite este, ns, pozitiv

Rasul exprima, in general, bucuria; numai oamenii pot rade; chiar si surzi sau muti fiind; exista insa si situatii in care comunica o dispozitie pozitiva (a rade cu cineva, a rade de o gluma) sau negativa ( a rade de cineva).

Semnificatiile rasului au fost interpretate astfel:

-rasul in a-ha!ha1-exprima bucuria, lipsa stresului si este contagios;

-rasul in e-he!he! exprima dispretul, batjocura, amenintarea;

Rasul in u- hi!hi!-exprima o bucurie rautacioasa, retinuta/ ras de gasculita;

-rasul in o-ho!ho! este asociat cu uimirea, dispretul, putand exprima o doza de neincredere;

Rasul in u- hu!hu!- exprima teama, spaima

Gestica-presupune miscarea capului, bratelor, picioarelor, determinate de starea psihologica, urmand sa transmita un mesaj, sa execute o actiune. Gesticulatia poate fi eleganta sau agresiva, echilibrata sau energica, fiind generata de atitudini fundamentale ale emitatorului , de natura emotionala ( bucurie, teama, furie) sau modala (indoiala, negare).gesturile care indica furia pot varia de la individ la individ, dar gesturile conventionale variaza in functie de cultura unei comunitati: gesturile capului insemnand da sau nu, ridicarea gestului aratator, ridicare din umeri, gestul autostopistului.

Postura-este pozitia corpului si reprezinta un mod de relationare, oferind extrem de multe informatii legate de dorinta de comunicare, de atitudini, emotii, educatie,afectivitate, ierarhie sociala, etc. Distingem patru tipuri de posturi globale: de supunere, de dominare, de respingere, de partaj. acestea, la randul lor, se compun dintr-o serie de posturi partiale, care sustin sau contrazic impresia de ansamblu;

Jocul palmelor- Mihai Dinu in Fundamentele comunicarii interpersonale considera ca jocul mainilor este cel mai interesant si mai plin de semnificatii, astfel:

-palmele intoarse catre cer semnifica bunavointa, partaj, sinceritate.

-palmele intoarse in jos exprima dominatia, putere, pozitie sociala superioara;

-palmele paralele perpendiculare cu solul exprima hotararea, deseori incapatanarea;

-palmele deschise inainte, bratele pe langa corp, exprima neputinta, imposibilitatea de a face ceva;

-palmele deschise catre sol, ridicate la nivelul bustului, plasate inainte catre celalat, exprima refuzul, se manifesta in situatile de team, spaima;

-palmele inchise(pumn), exprima amenintare, tensiune, manie dar si energie, vointa, hotarare.

Comunicarea prin atingeri (tactil)

Posibil numai n cadrul comunicrii interpersonale, aceast form de a transmite un mesaj/semnal este comun i lumii animale. Ea se pstreaz ns i n societile cele mai evoluate i are un caracter preponderent instinctual, dei de la un anumit nivel intervine contiina. Cercettorii au stabilit cinci clase de atingeri, dintre care numai patru privesc comunicarea:

Atingeri care transmit emoii pozitive: o mangaiere, o strangere afectuoasa de mana;

Atingeri ludice: dezmierdarea, palmuirea in gluma, gesturi camaraderesti;

Atingeri de control- vizeaza dirijarea comportamentului , a atitudinilor: un mic semn tactil poate atrage atentia interlocutorului sa ne priveasca,sa se dea la o parte, sa fie atent la ceva. Atingerile de control implica , in general, o relatie de dominare: relatiile patron-angajat; director-secretara;

Atingerea ritual.strangerea mainii la venire si plecare. Acest gest are foarte multe implicatii si imbraca numeroase forme : atitudini de dominare, egalitate sau supunere comunicate prin intermediul pozitiei mainii celui care initiaza gestul de salut, forta cu care se strange mana, implicarea emotionala prin alaturarea celeilalte maini, sarutul mainii ca semn de consideratie si supunere, sarutarea pe obraz).

Atingeri diverse: sustinerea unei persoane cand urca sau coboara, atingerea fruntii pentru a lua temperatura, sau a incheieturii aminii pentru a lua pulsul.

Proxemica- distantele sociale

Distanta dintre persoane este purtatoare de semnificatii culturale.Se vorbeste despe culturi de contact ( cultura araba ori cele mediteraneene) si despre culturi de noncontact ( cultura nord-americana ori cea nord europeana). In culturile de contact , atingerile corporale sunt permise atat in spatiul public, cat si in cel privat. Culturile de noncontact sunt extrem de rigide si nepermisive din punctul de vedere al contactului ori al apropierii prea mari intre persoane. Cercetatorii codific relaiile spaiale, din punctul de vedere al culturii occidentale, astfel:

1. Distana intim.Contactul corporal, zona antebratului-pana la 45 de cm.In aceasta zona, relatiile sunt apropiate, intime. Distanta permite imbratisarea celuilalt; este rezervata persoanelor care sunt in relatii de familiaritate, fiind o zona foarte bine aparata; este zona secretelor. Din punct de vedere cultural, aceasta zona este cel mai adesea utilizata de sudici, care nu resping atingerile. In general, daca un strain patrunde in aceasta zona, este considerat ca un intrus, atitudinea sa fiind decodata ca agresiva ori dominatoare.

2. Distana personal.De la 45 la 120 cm.Este distanta prietenilor care isi vorbesc, este o zona de cordialitate, in cadrul careia interlocutorii nu au de ce sa se teama unul fata de celalalt. Daca aceasta zona relationala este deschisa,ea permite intrarea unei a treia persoane si integrarea sa in comunicare.In schimb, daca este inchisa( interlocutorii sunt fata in fata) , bariera va fi greu de trecut.Limita imaginara care limiteaza acest teritoriu , poarta numele de perispatiu, iar patrunderea in acest perispatiu este echivalenta cu acceptarea atingerii celuilalt.

3. Distana social.De la 120 pana la 350 cm. Este zona relationarii obisnuite, curente. Este distanta standard a schimbului, a interviului.

4. Distana public. Mai mare de 350 cm( politicienii si electorii; patronii si angajatii).

Rar utilizata in schimburile dintre doua persoane,aceasta zona este cea a discursurilor , a luarilor de cuvant in public.Comunicarea directa este dificila, schimburile sunt putin personalizate.

Comunicarea cromatica

Indiferent de schimbrile si tendintele diverselor epoci si domenii de activitate culorile si-au pstrat semnificatia primordial si valoarea traditional.Aceast constant este sustinut de caracterul universal al simbolisticii, de faptul c nssi gndirea simbolic este cosubstantial fiintei umane. Semnificatia simbolic a culorilor contine elemente universal umane, dar si trsturi diferentiatoare, conotatii de ordin cultural religios. Puterea de simbolizare a culorilor cuprinde o arie foarte larg, ntruct culorile

pot fi asociate n diferite prti ale lumii elementelor primordiale: ap, aer, foc, pmnt.

Culorile mai pot simboliza timpul, alternanta lumin/ntuneric, dar si dualismul intrinsec al fiintei umane, conflictele fortelor care se manifest la toate nivelele existentei, de la nivel cosmic la lumea intim : forte nocturne (negrul)/forte diurne (albul).

Domeniul semnificarii prin culoare s-a extins mult prin introducerea unor culori explicite in : heraldica; semnalizarea navala cu fanioane; semaforizare; asocierea dintre sentimentul national si culorile drapelului de stat; coduri implicite( domeniul vestimentatiei, arta decorativa, machiaj; culoarea hainelor permite identificarea apartenentei la o categorie social-profesionala sau la un grup anume: medici, preoti, soldati, judecatori; poate indica o stare provocata de un eveniment exterior : durerea provocata de decesul cuiva sau bucuria , puritatea in cazul mireselor).

Deosebit de important din perspectiva noastr este legtura ntre culoare si

psihicul uman. Asfel, culorile sunt delimitate ntre calde si reci. Culorile calde (rosu, portocaliu, galben) favorizeaz procesele de adaptare si un tonus ridicat organismelor, iar cele reci (albastru, indigo, violet) faciliteaz opozitia, cderea si au un efect sedativ, calmant. Aceste valorizri ale culorilor sunt folosite pentru a inclz spatiul, pentru a-l mri sau micsora, chiar apropia. De asemenea, culorile sunt definitorii pentru temperamente si personalitti diferite si transmit mesaje diverse cnd sunt folosite n particularizarea vestimentatiei indivizilor. De aceea, culoarea hainelor pentru serviciu este diferit de cea a hainelor de sear sau de discotec. La serviciu, culoarea trebuie s

favorizeze concentrarea, sobrietatea, n timp ce la plimbare sau n cluburi sunt preferate

culorile deschise, vesele sau chiar usor stridente.

Indiferent de diversitatea semnificatiilor n regiuni si timpuri diferite, exist semnificatii general-valabile ale culorilor :

- rosul sugereaz cldur, energie, dinamism, agresivitate

- albastrul sugereaz liniste, melancolie, dar si fidelitate, ncredere, eternitate

- verdele sugereaz tinerete, sntate, sperant, regenerare, sigurant

- galbenul sugereaz libertaea, bucuria, optimismul, dar si invidia

- rozul se refer la finete, erotism, feminitate, naivitate, tinerete, romantism

- violetul semnific mndria, fantezia, dar si nesiguranta

- portocaliul sugereaz cldur, energie, extrovertire

- negrul semnific putere, conservatorism, dar si brutalitate, singurtate egoism

- albul sugereaz puritate, elegant

- auriul sugereaz bogtie, putere, lux, magie, snobbism

- argintiul dinamism, elegant, originalitate care se potrivesc produselor electronice

Comunicarea olfactiva/ chimica

Cu toate ca este foarte importanta, acest tip de comunicare este foarte limitata. In sfera umana,mesajele olfactive joaca un rol important in simpatia/ antipatia pe care o resimtim fata de cineva; mesajul olfactiv este cel mai vechi sistem de comunicare animala, atit la insecte, cit si la mamifere. Informatiile/ semnalele chimice transmise, emanate de organisme au fost numite feromoni de catre biochimistul Peter Karlson, si au rolul de a stimula impulsul reproductiv .

Mirosul este simtul care creeaza cea mai mare intimitate intre oameni. Legatura intre miros si emotii este evidenta. Transmiterea reciproca a emotiilor devine posibila datorita existentei serviciului de mesagerie olfactiva. Daca o persoana simte atractie sau respingere fata de alta, aceasta se datoreaza, printre altele, mirosului corporal. Parfumul corporal o determina sa se simta bine in prezenta anumitor persoane si rau in compania altora. Daca se simte agreabil, compatibilitatea olfactiva faciliteaza comunicarea emotionala. Dar daca interlocultorul este etichetat de catre simtul olfactiv ca fiind dezagreabil, comunicarea ramane doar la nivel rational. Asadar, baza relatiei care se stabileste intre doua persoane este dictata de miros.

In timp ce mirosul natural al corpului faciliteaza stabilirea unor relatii autentice cu cei din jur, un parfum artificial are un efect contrar: impiedica stabilirea unor astfel de relatii.Parfumurile de sinteza nu poarta mesaje emotional-sociale pe care creierul sa le recunoasca. Astfel, emotiile se deghizeaza. Mirosul corporal modificat de parfum nu mai are rol securizant si linistitor pentru cei dragi, ci poate induce deruta. Inca din copilarie, cercetarile demonstreaza ca abilitatea de a distinge mirosuri este mai mare la fetite decat la baieti. La varsta adulta, cu siguranta aceasta sensibilitate este marcanta la femei. Producatorii de parfumuri stiu ca doamnele au un simt olfactiv mai dezvoltat decat al barbatilor. De aceea, angajatele acestora sunt mai mult femei.Fiecare rasa de oameni, ca si fiecare persoana de altfel, are un miros distinct. Rasa neagra emana un miros de amoniac. Australienii au un miros de fosfor, iar chinezii miros a mosc. Europenii au un miros intens si picant, uneori dulce, alteori amarui. Insa, cei mai multi oameni secreta efluvii odorante.

Fiecare dintre noi are un anumit miros care ii aminteste de copilarie. Pentru Marcel Proust a fost mirosul unei prjituri (madeleine) care i-a provocat amintiri si emotii atat de puternice incat a scris una dintre cele mai mari opere ale literaturii lumii, In cautarea timpului pierdut. De aceea, magia prin care mirosurile ne poarta inapoi in timp se numeste fenomenul proustian.

Mirosul este caracterizat de catre psihologi ca fiind simtul care creeaza cea mai mare intimitate intre persoane. Datorit lui comunicam emoional, fara cuvinte. El este cel mai vechi si rudimentar sistem de comunicare intre oameni. Legatura se realizeaza la nivel inconstient si ne modeleaza comportamentele noastre afective.sustin apetitul, ne l

In ceea ce priveste lumea animala, feromonii sunt foarte persistenti si au semnificatii ciudate. De ex., bondarul musca unele frunze lasand pe ele marcajecare devin "scrisori" adresate femelelor din zona in scopul sa se prezinte la intalniri. Feromonii de spaima, pe care ii poate emite un soarece prins in cusca, raman impregnati in peretii custii si dupa disparitia soarecelui prins, avertizandu-i pe alti soricei sa nu se apropie. Femela fluturelui Bombyx nu poseda decat o sutime de miligram de bombicol, un feromon special secretat. Masculul are antene dotate cu 40.000 de celule sensibile la substanta bombicol, ceea ce il pune in situatia de a simti mirosul de bombicol de la cativa kilometri departare. S-a estimat ca parfumurile cu rol de atractanti sexuali depasesc o jumatate de milion. "Limbajul chimic" are un rol important in delimitarea teritoriilor de existenta ale vietuitoarelor. Castorul isi hotarniceste proprietatea cu depunerile unei substante mirositoare; iepurii, cu secretiile unei glande submaxilare; vulpea, cu urina; sobolanul cu excremente; furnicile isi traseaza drumul spre locul de hrana cu picaturi de fluid mirositor.

Asadar, comunicarea chimica, olfactiva este cea mai veche si mai rudimentara forma de comunicare in lumea vietuitoarelor , indiferent de specia careia ii apartin.

Comunicarea verbala

Forme ale comunicrii

In ceea ce priveste comunicarea verbala, aceasta se realizeaza prin limbaj.

Gandirea si limbajul se dezvolta impreuna si se caracterizeaza prin unicitate, sunt specifice fiecarei persoane in parte si realizeaza stilul personal/ individual.

Daca initial individul vorbim de perioada copilariei- isi insuseste anumite tipare lingvistice raportate la comunitatea si cultura in care se formeaza, parintii reprezentand modelul lingvistic pe care il copiaza, ulterior aria de contact extinzandu-se , isi poate insusi- in functie de preferinte- modele sociale un alt tip de limbaj.

Asadar, factorul emotional isi are rolul lui, binedeterminat in evolutia limbajului individului. Intr-un sondaj realizat de catre americani, teama de a vorbi in public era pe locul I, in conditiile in care teama de moarte se situa de abia pe un loc 6.

Comunicarea oralreprezint un instrument prin care avem acces la studiul altor forme i procese de comunicare si principalul mijloc este limba vorbita, deci are un caracter conventional si se bazeaza pe un acord intre indivizi/ vorbitori atat in ceea ce priveste utilizarea , cat si semnificatia regulilor interne ale limbii

Comunicarea orala se caracterizeaza prin :

- existenta unui mesaj care sa se caracterizeze prin claritate, coerenta si sa suscite interes si motivatie pentru ascultator prin elemente de actualitate;

- oferirea unor suporturi multiple de intelegere si impletirea elementelor verbale cu cele non-verbale , acestea din urma vazute in rolul sau de inatrire;

-posibilitatea revenirii asupra informatiei, comunicarea adapta mesajul in functie de situatie si ocazie;fiind circulara si permisiva; emitatorul transpune mesajul in viziunea proprie si, in functie de receptor, poate reveni cu detalii suplimentare sau poate adapta mesajul in functie de context;

Obiectivele comunicarii orale sunt:

-captarea atentiei si cresterea intelegerii ;

-demonstrarea eficacitatii/ necesitatii/ utilitatii mesajului prin claritatea, concizia si coerenta realizate prin folosirea sinonimiei, a clasificarilor si a raportarii la un mesaj anterior sau, in orice caz, cunoscut receptorului.

Particulariti ale comunicrii orale

Comunicarea verbal direct, n care nu se recurge la scriere, a fost cea mai veche dintre formele schimburilor de mesaje. Oamenii comunic oral cu animalele, cu transcendentul, aadar pe vertical, n jos sau n sus, i pe orizontal, n cadrul speciei umane, n cadrul aceleiai culturi sau ntre culturi diferite.

Comunicarea oral utilizeaz n acelai timp vocea i tcerile. n cursul unei conversaii, al unei discuii, al unui discurs, tcerea devine purttoare de semnificaii. n funcie de context, tcerea poate s exprime consternare, suspensie ( pregtind o potenare emoional a mesajului ( aprobare admirativ sau dezaprobare, ostilitate, emoie puternic, surpriz .a.m.d.

Vocea, la rndul ei, modulat expresiv, cu tonaliti diferite, poate completa i nuana mesajul n mod sugestiv, introducnd n aceeai form verbal interogaia, sugestia dubitativ, ironia .a.

Exist mai multe elemente ale utilizrii vocii care determin semnificaia fiecrui mesaj.

Dup Irena Chiru (Comunicarea interpersonal, Bucureti, 2003) acestea sunt: articularea; intensitatea; fluena; viteza; pronunia; intonaia; ritmul.

Fiecare dintre acestea spune ceva despre vorbitor i are efecte asupra asculttorului/partenerului de dialog. Aceste elemente determin (capteaz i rein) interesul/atenia, marcheaz accente, subliniaz semnificaii i de ele depinde eficiena comunicrii n aceeai msur (i uneori n msur mai mare) ca i coninutul mesajului. Un mesaj important/interesant poate fi slab receptat sau receptat ca zgomot datorit unei voci care nu articuleaz clar, este lipsit de intensitate, nu folosete o intonaie expresiv, nu are fluen i ritm, ori folosit cu o vitez neadecvat. Fie i unul singur dintre aceste elemente poate anula/distorsiona buna receptare a unei comunicri orale.

Prezena nemijlocit a publicului n procesul comunicrii orale, simultaneitatea emiterii i receptrii, nregistrarea imediat a reaciilor receptorilor (feed-back) de ctre emitor confer acestui gen de comunicare trsturi specifice. Comunicarea oral comport un grad (variabil) de interactivitate i are o putere de impact psihologic mai mare dect comunicarea scris. Spre deosebire de comunicarea scris, comunicarea oral include elemente suplimentare, non-verbale (mimic, atitudine, gest, variaii de ton, modulaii vocale), ea fiind o veritabil art sincretic. Comunicarea oral este puternic influenat de charisma emitorului, care nu se manifest la fel n comunicarea scris. Ea implic, pe de alt parte, fenomene specifice psihologiei mulimilor, diferit de psihologia individului.

Emitorul trebuie s cunoasc motivele receptorilor care formeaz publicul. Acesta este dispus s-l asculte din urmtoarele motive:

interesul pentru tema anunat;

nevoia general de informare;

interesul pentru persoana vorbitorului;

nevoia de confruntare a opiniilor personale cu ale altuia/altora.

Pentru a capta i reine atentia, este necesar adecvarea mesajului n raport cu orizontul de ateptare al auditorului, sub aspectul coninutului i al formei.