Comunicare prin arhitecturapublicat pe 27 Mai 2009 0 comentarii | 5 etichete

Yahoo!TwitterShare

Ap 2 camere + loc parcare = 94.772 (TVA inclus) in cea mai verde zona a capitalei. Sector 1, Padurea Baneasa.

Estetica informationala admite ca orice expresie artistica este un fenomen de comunicare. Ea considera opera de arta ca fiind un mesaj luat dintr-un ansamblu sociocultural si transmis prin intermediul unui canal, un sistem de senzatii, existent intre un individ, artistul emitator si un individ receptor. Arhitectura constituie un mijloc de comunicare atat prin influentele exercitate de mediul construit asupra utilizatorilor cat si prin puterea detinuta datorita virtualei influentari a relatiei omului cu mediul inconjurator. Arhitectura este si un mediu de comunicare in masa, influentele exercitate de arhitectura vizand toate modificarile intervenite in comportamentul, gandirea si trairile receptorilor in timpul si dupa actul perceperii, in masura in care aceste modificari rezulta din contactul mediatic respectiv. Arhitectura constituie prezenta simbolica cea mai puternica si cea mai durabila in cadrul mediului nostru de viata. Pe langa faptul ca arhitectura reprezinta elementul de utilitate cotidiana elementara, asigurand functiuni precum locuirea, odihna, munca, etc., efectele arhitecturale sunt omniprezente, fara ca omul sa poata in general opera o selectie in acest sens, respectiv el nu poate hotara caror influente arhitecturale sa se expuna si carora nu. Arhitectura este o prezenta constanta din cel putin doua puncte de vedere. Ea influenteaza direct, facilitand prin masa ei construita anumite actiuni ale oamenilor si impiedicandu-le sau limitandu-le pe altele; ea joaca asadar un factor moderator pentru mobilitatea persoanelor si contactul lor social in mod direct. Insa, arhitectura actioneaza si indirect, definind un spatiu social in cadrul caruia inter-relatiile umane si raportarea indivizilor la mediu dobandesc o semnificatie. Mesajele mijlocite de arhitectura pot, in cazul in care sunt eficiente, sa consolideze atitudini ale privitorului, dar de regula nu pot antrena o modificare radicala de natura atitudinala la nivelul privitorului. Arhitectura poate, in calitatea sa de mediu de

comunicare, sa mijloceasca emotionalitatea accentuata iar influenta arhitecturala va purta in consecinta aceasta marca a emotionalitatii. Functia comunicativa a arhitecturii aduce cu sine ideea de participare la procesul arhitectural. Participarea la modelarea mediului prin arhitectura reprezinta o problema intrucat aspectul participativ poate intra in conflict cu exigentele artistice si profesionale din acest domeniu. Marshall McLuhan (1964) este de parere ca, desi la prima vedere nu mediul de comunicare ar fi hotarator in modul de influentare a receptorului ci felul in care se opereaza cu mediul de comunicare, acestuia din urma ii revine o importanta mult mai mare decat am putea presupune. McLuhan considera ca doar mediul este mesajul comunicativ, ceea ce inseamna ca efectele personale, individuale si sociale ale fiecarui mediu rezulta din noua dimensionare a razei de actionare individuala si sociala. Valoarea unui mediu de comunicare nu este asadar determinata de modul implementarii, ci mediul de comunicare si oamenii care il dezvolta marcheaza determinativ de la inceput valoarea sa ulterioara. Comunicarea in arhitectura vizeaza o serie de relatii fixe, statice si ierarhice de volum si spatiu. In aceasta situatie au aparut puncte de vedere conform carora arhitectura nu ar trebui sa se exprime mai mult prin idei, semne, simboluri si scheme de circulatie, decat prin modul mai abstract al compozitiei volumelor si ordonarii formale a spatiilor. O cladire trebuie sa aiba capacitatea de a transmite idei si valori, pe langa relatii spatiale, fapt ce contribuie la imbogatirea vocabularului specific arhitecturii. Intotdeauna cladirile au avut o menire. In societatea contemporana, se apreciaza ca o cladire nu trebuie sa intimideze, ci sa fie parte integranta a mediului ambiant, sa intensifice modul nostru de viata si sa-i serveasca drept fundal, bine argumentat pentru activitatile oamenilor. In cursul istoriei, arhitectura a reflectat convingerile si viata complexa a societatii in care s-a dezvoltat. Realizarile arhitecturale semnificative, din perspectiva istorica si artistica, au constituit si reprezinta si in prezent secvente de imagini ale vietii care s-a desfasurat intre zidurile cetatii, precum si reflectii ale credintelor pe care le nutreau oamenii timpurilor respective. Arhitectura trebuie sa fie in concordanta cu idealurile si modul de viata al societatii.

2. PEISAJUL CA INTERACTIUNE INTRE OM SI NATURA

Arhitectura este piesa de baza a peisajului umanizat. Pentru a trai in peisaj, oamenii trebuie sa il umanizeze. Ei sunt cei care dau arhitecturii un motiv de a fi. Rezulta un triunghi peisaj - om - arhitectura, toate cuprinse in "peisajul cultural"[3]. Peisajul natural este in repaus, un repaus al echilibrului, cu ordinea sa proprie, armonioasa. Astfel, in peisajul natural, omul este un intrus. Organizarea oricarei zone de catre om, poate atrage dupa sine o concentrare a caracterului peisajului sau natural, o integrare a elementelor naturale cu acelea construite de om, sau crearea unui complex de spatii si forme produse in intregime de om. In fiecare din cazurile mentionate, atitudinea recomandabila este cea care dezvolta sisteme unitare, care realizeaza o imbinare a tuturor fortelor artificiale si naturale si creeaza astfel un peisaj nou, ordonat si odihnitor. Peisajul trebuie proiectat in toto, suprafata cu suprafata, deoarece calitatea este rezultatul direct a combinatiei elementelor care il compun. O cladire frumoasa, o gradina, un semnal, un stalp de iluminat, toate aceste elemente sunt pierdute, daca sunt inconjurate de mediocritate si confuzie. Calitatea cea mai des intalnita a peisajului creat de om este transformabilitatea. Omul este in continua cautare a unor forme noi, pe care le poate lua pamantul, sapandu-l, mutandu-l, framantandu-l. Uneori fara sens, distrugand trasaturile bune existente, alteori amenajand inteligent cu atata sensibilitate o legatura intre functie si sit, incat creeaza inbunatatiri ale peisajului. Ori de cate ori elementele create de om, tangibile sau nu, sunt impuse intelept sau nu unei suprafete de teren, aceasta trebuie reconsiderata in lumina caracterului peisajului transformat. Este o cautare permananta a celei mai bune expresii a acelei functiuni care este cel mai bine adaptata elementelor naturale si celor create de om.In imagine, Dalki Theme Park, un complex comercial cu zone de joaca pentru copii, o arhitectura care se naste din pamant si care da nastere unui spatiu mirific pentru petrecerea timpului liber.

Jocul, dintre ceea ce este natural si ceea ce este creat de mna omului, st la baza arhitecturii, care este o art capabil s se adreseze ntregului spectru de emotii si perceptii. Cldirile vor rmne relativ neschimbate de-a lungul anului, n timp ce plantele si vor pierde frunzele iarna, vor nflori primvara, vor fi inverzi vara si se vor nglbeni si nrosi toamna. Compozitia cldirilor si a plantelor este una vie. Realitatea arhitecturii sipeisajului const n spatiul creat ntre cldiri, n interactiunea a

ceea ce este viu cu ceea ce a creat omul, dar - lucrul cel mai important - ea exist n oamenii care le populeaz si se bucur de ele. Scopul final al arhitecturii, ca, de altfel, si cel al peisajului, este s gzduiasc si s rspund ntregului spectru de activitti si emotii de care sunt capabile fiintele umane. Luand in studiu dezvoltarea oricarei zone de pe suprafata pamantului, noi trebuie sa ne dam seama ca acest teritoriu formeaza o suprafata unica, continua, iar orice proiect aplicat la aceasta suprafata afecteaza nu numai zona respectiva, ci si spatiul din afara ei. Fiecare noua adaugire sau schimbare oricat de minuscule, impune teritoriului o serie de noi proprietati fizice si vizuale. Practic, arhitectul este angajat intrun proces continuu de creare sau modificare a caracterului peisajului. 3. IPOSTAZE ALE RELATIEI ARHITECTURA - PEISAJ "Pentru ca asa cum nu poate exista o populatie social sanatoasa formata numai din indivizi egoisti si lipsiti de spiritual colectivitatii, tot asa nu poate exista un cartier architectural sanatos compus din cladiri suficiente prin ele insele." Eliel Saarinen[4] Arhitectura si peisajul traiesc intr-o stare permanenta de continua reciprocitate. Peisajul este cel care aduce situl si decorul, resursele materiale, inspiratia, disciplina si responsabilitatea.Solutia recunoaste diferenta de scara intre nou si existent, intre plin si gol, "noul construit" armonizandu-se perfect cu existentu-l. Desi acoperisul nu este verde, constructia, prin discretie, se pierde in peisaj. Muzeu de arhitectura pe Lipscani

In cadrul proiectului de arhitectura din anul IV 2009-2010- sem I,am avut ca si zona de interventie terenul situat in inima Bucurestilor,in zona str.Lipscani-Selari-Smardan.Tema urmarea insertia unei constructii cu destinatia de Muzeu de arhitectura,ingloband si alte functiuni complementare(cafenea,librarie,shop,etc),rezolvarea unui traseu de spatii publice. Sub indrumarea d-nului profesor arhitect Mihail Cocheci,impreuna cu Elena Alina Tozaru,colega de echipa, am realizat o constructie plomba ,urmarind principalele accese dinspre strazi si fluxurile pietonalemajore,fiind structurata sub forma unei galerii acoperite cu sticla,cu 3 mini-piatete publice.Am respectat inaltimea la cornisa a constructiilor existente vecine.Fatada la str.Lipscani respecta arhitectura traditionala a cladirilor vecine,exista o ordine si rigoare in tratarea gol/plin.Spre deosebire de aceasta,fatada dinspre str.Selari comporta un contrast major fata de arhitectura vecina,preluand cateva elemente de limbaj (alternanta ferestrelor ),in schimb este folosit un finisaj-placa de cupru-in partea dinspre intersectie,la volumul mai mare.La volumul descendent am utilizat sticla si grilaj metalic.Ideea de Muzeu al arhitecturii ,care sa adaposteasca pe diferite niveluri,epoci si

stiluri arhitecturale, memoria valorilor arhitectural-urbanistice bucurestene,ne-a incurajat sa adoptam aceasta arhitectura post-modernista.Desi ne situam intr-o zona istorica protejata,am respectat reglementarile urbanistice care se impuneau prin PUG si PUZ zona istorica Centrul istoric al Municipiului Bucuresti.