ComunicareDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol tratează comunicarea între doi oameni din punct de vedere general. A nu se confunda cu ceea

ce în informatică se numește comunicație.

Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub forma de

mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ș.a. între două persoane, numite interlocutori, sau

mai formal, emițător și receptor. A nu se confunda însă cu aparatele

de comunicație numite emițătorul și receptorul de radio, care folosesc la comunicațiile la distanță

=telecomunicații.

Termenul de « comunicare » este legat de existența noastră ca oameni, mai apoi ca societate, fiindcă

ființele umane și comunicarea sunt interdependente. Fără comunicare și limbaj noi ca ființe ce

interacționăm și relaționăm în cea mai mare parte, sau chiar în întregime prin actul comunicări, existența

noastră pe pământ ar fi inutilă.

Este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare. Societatea există datorită comunicării, ea

înseamnă comunitate și este văzută ca un proces care implică participare din partea membrilor unei

societăți. Comunicarea îmbracă forme variate și diverse, dintre care ne vom opri la comunicarea

mediatizată și la comunicarea de masă, care este de fapt o formă a comunicării mediatizate, destinată unor

mase mari de indivizi și poate avea o formă subiectivă, care are ca scop manipularea opiniei publice, și

forma obiectivă, care dorește simpla informare a persoanelor.

Comunicarea în masă este o parte integrantă a mass-mediei, concept relativ nou, care s-a dezvoltat în

special în perioada postbelică, ca o consecință directă a apariției noilor forme de transmitere a informațiilor,

fie prin unde radiofonice, fie prin imagini pe micul ecran.

Cuprins

  [ascunde] 

1   Scheme de comunicare

2   Comunicare și limbaj

3   Lingvistica

4   Vezi și

5   Legături externe

Scheme de comunicare[modificare | modificare sursă]

Schema clasică de comunicare:

E → C→Remițător canal receptor

Schema matematicianului american Claude Shannon (1952):

E → C→C →D →Remițător codare canal decodare receptor

mesaj codificat

Comunicare și limbaj[modificare | modificare sursă]

La fel ca și la comunicațiile tehnice din cadrul informaticii și matematicii, comunicarea dintre

oameni are loc cu ajutorul unui limbaj, sistem de vorbire care folosește un anumit sistem implicit

de formule de comunicare.

Vorbirea și limba vorbită sunt elemente primordiale în comunicare; prin intermediul lor putem

transmite mai departe și o comunicare socială sau emoțională, aceasta decurgând diferențiat,

după gradul de cultură al partenerilor ce iau parte la convorbire.

Această transmitere de informații se produce de obicei într-o formă acustică (vorbirea), dar există

și alte forme (sau purtători de informație), cum ar fi forma scrisă, cea cu semnale electrice sau

optice ș.a.

În timpul vorbirii comunicarea nu se efectuează numai prin cuvinte, ci și prin intermediul tonului

vocii, al amplitudinii sau localizării respirației, al variației coloritului epidermei (îndeosebi a celei

faciale), al atitudinii noastre ș.a. De exemplu, pentru înțelegerea unui mesaj, de cele mai multe ori

este important și comportamentul interlocutorilor:

pasiv

asertiv

agresiv