Curs 1

Curs 1.

Comunicarea ntre persoane sau grupuri este unul din cele mai complexe procese umane. Este att de important i util pentru existena uman, nct se spune c fr nelegerea acesteia nu putem avea acces la nelegerea individului i a structurilor sociale. Mai mult, nu putem avea bunuri imediat necesare vieii, cum ar fi ap curent i electricitate.

Prin comunicare, individul se formeaz, nva, i dezvolt personalitatea, transfer experiene individuale i sociale. n lipsa ei, individul sufer trauma izolrii, devine inapt pentru a participa la aciunile sociale, privat de capacitatea de integrare n colectivitate. Sarcinile complexe nu pot fi duse la bun sfrit dect prin cooperare ca parte a unei comuniti, fie c e vorba de procurarea hranei sau de aflarea adevrului juridic.

Comunicarea este un proces complex de transfer de nelesuri ntre indivizi, grupuri, organizaii sau structuri din cadrul acestora, astfel nct s fie ndeplinite obiective care necesita coordonare. Ea a fost definit cel mai adesea ca o form particular de instaurare a unei relaii de schimb ntre dou sau mai multe persoane/ grupuri. Eseniale pentru nelegerea actului comunicrii sunt i aspectele legate de:

relaionarea ntre indivizi i grupuri,

schimbul i impactul transferului de semnificaii,

modificarea voit sau nu, intenionat sau nu, a comportamentului interlocutorilor.

Demn de reinut este faptul c pentru cel care este beneficiarul comunicrii, examinarea nivelului social deschis, format din mesaje explicite, este insuficient fr evaluarea complementar a mesajelor ascunse de ordin psihologic, atitudinale i comportamentale.

i cel care este angrenat n transmiterea de informaii trebuie s realizeze c nu este de ajuns s vorbim, pentru ca s spunem c am comunicat. Vorbirea nu reprezint dect o parte, nici mcar suficient, a comunicrii. Cuvintele n sine nu sunt relevante. Spunem c am reuit s comunicm, s transmitem un mesaj, doar n momentul n care cel cu care interacionm prin vorbe i prin gesturi ne-a neles, a dat vorbelor noastre acelai sens cu cel dat de noi i a acionat pentru (sau mpotriva)obiectivelor comune pe care i le-am propus.

Pentru indivizi, comunicarea reprezint un fel extrem de particular de a ne raporta la mediul exterior i de a ne asigura existena. Practic, comunicarea este alctuit dintr-un ir de aciuni ndreptate ctre o alt persoan, devenit partener de comunicare, prin care ncercm s o determinm pe aceasta s colaboreze armonios cu noi n vederea ndeplinirii unui obiectiv propriuOri de cate ori scriem sau vorbim incercand sa convingem,sa explicam,sa influentam,sa educam sau sa indeplinim un obiectiv prin intermediul procesului de comunicare,urmarim mereu patru scopuri principale:1)sa fim receptati(auziti sau cititi);

2)sa fim intelesi;

3)sa fim acceptati;

4)sa provocam o reactie,o schimbare de comportament sau de atitudine.

Atunci cand nu reusim sa atingem nici unul dintre aceste obiective,inseamna ca am dat gres in procesul de comunicare. EMR cominicare C/c raspuns

Aceasta schema inseamna:

E-emitator(individ,grup,institutie);

M-mesaj(continutul comunicarii);

C-cod(modalitatea de comnicare:lingvistic,semnale sonore sau vizuale);

c-canal(carti,ziare,telefon,televizor,radio,internet,intranet);R-receptor(individ,grup,institutie).

Intr-un caz concret in care un client vine in farmacie si vrea sa cumpere un produs asistentul de farmacie va fi emitatorul deoarece la el este informatia pe care o da verbal clientului ,iar clientul este receptorul deoarece el primeste informatia.

Pentru a verifica daca informatia a fost corect receptionata de catre client trebuie sa ne asiguram noi despre acest lucru rugandu-l eventual sa repete informatiile oferite de catre asistentul de farmacie.

Comunicarea reprezinta instiintare,stire,veste,raport,relatie.Are o multime de intelesuri,o multime de metode de exprimare si manifestare.In comunicarea verbala si non-verbala avem nevoie de flexibilitate si abilitate.Modul in care reusim sa ne exprimam trebuie sa fie clar si concis.A conversa cu pacientul,a-l consilia este un aspect la fel de important cum este si acela de elibe-are a medicamentelor.De aceea,asistentul de farmacie nu trebuie sa se preocupe numai de aprovizionarea si eliberarea de medicamente,ci sa devina un mesager al terapiei medicamentoase.Asistentul de farmacie trebuie sa se foloseasca de toate abilitatile de comunicare oferind informatii despre medicatie si monitorizand modul in care aceasta este utilizata eficient.

Asistentul de farmacie comunica pacientului modul de administrare al medicamentului.In 50 %din cazuri pacientul nu utilizeaza medicamentul asa cum i s-a indicat.Pot fi cauze diverse,unele legate de asistentul de farmacie,altele legate de pacient.

Ex:asistentul de farmacie ii spune pacientului ca trebuie sa ia de 3 ori/zi cate o tableta.Pentru unii asta inseamna la ora 10,12, si 14.Este de recomandat sa se precizeze exact sa se ia cate o tableta la cate 8 ore.

Pacientul nu poate respecta modul de administrare din cauze obiective (natura serviciului) sau subiective.

Ex:este greu de imaginat administrarea unui unguent ocular pentru un mecanic auto la un interval de 3h.Astfel de la comunicarea informatiilor pacientului s-a evoluat la conceptul de complianta.Aceasta este o masura a gradului in care pa-cientul respecta modul de administrare corect al medicamentului.

Pacientului i s-a comunicat informatia completa corect si precis,legat de administrarea medicamentului si se urmareste daca aceasta este cooperant in a respecta indicatiile.Nici conceptul de complianta nu a fost perceput pentru a imbunatatii situatia sub aspectul administrarii corecte.

Astfel s-a trecut la conceptul de concordanta.Acest concept considera pacientul ca fiind un membru al echipei medicale.Un model practic de comnicare trebuie sa combine 5 elemente:1.expeditorul mesajului(a.f.)2.mesajul insusit(verbal si non-verbal)

3.primitorul mesajului(pacientul)

4.feet-back(reactia pacientului la mesajul primit)5.interactiunea(actiune-reactiune),intrebare-raspuns,dialog-monolog

Practic conversatia decurge astfel:

-salutul,caracterizarea pacientului(comportament non-verbal),este ingrijit, grabit,are dureri.Urmeaza ascultarea pacientului (am venit sa iau medicamentele de pe reteta),apoi intrebarile suplimentare asupra starii pacientului,explicatiile far-macistului legate de medicamentul prescris,explicarea celor gresit intelese,explica-rea increderii in reusita tratamentului.Trebuie sa aflati despre pacient:

-numele,varsta,diagnosticul,istoricul medical,antecedentele patologice,medi-camentele utilizate anterior,alergii,alte tratamente,sarcina.Trebuie sa-i spuneti pacientului:-rolul medicamentelor recomandate de medic(principala actiune terapeu-tica);

-importanta cooperarii pacientului;

-explicarea posologiei(mod de adminidtrare exact,intervale de timp,durata totala a tratamentului,ce face daca uita sa ia o doza,se ia inainte sau dupa masa,cu apa sau lapte).Avertizarea pacientului asupra reactiilor adverse si a posibilitatii lor de solutionare,recomandari privind pastrarea medicamentelor.

Pacientul trebuie sa retina:-numele medicamentului,principalul efect al acestuia;-modul precis de adimi-nistrare,posibile efecte secundare,alimente interzise in timpul tratamentului,activi-tati ce trebuie evitate sau interzise pe perioada tratamentului(conducerea masinii, sportul).Arta de a comunica nu este un porces natural ori o abilitate cu care ne nastem.Noi invatam sa comunicam.De aceea trebuie sa studiem ce invatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient.Orice comunicare implica creatia si schimbul de intelesuri,reprezentate prin semne si coduri.Observarea si intelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se intampla cand comunicam.

Societatea (comunitatea umana)nu poate exista fara comunicare.Nici in cea de dobandire a unei experiente comune care presupene dialog,nici in cea de trans-mitere a zestrei culturale,comunicarea semnifica schimbul si raspandirea de informaii,ea creeaza si mentine societatea.