Compunere de 10-13 randuri in care sa va imaginati un dialog intre vara si toamna. Veti folosi doua

pronume personale, cel putin 3 adjective, si cel putin 5 verbe.

Toamna s-a apropiat incet de vara si i-a soptit suav: ‘Ai grija, vin imediat dupa tine! Nu mai ai mult

timp la dispozitie.’

Vara zambeste amuzata si-I raspunde: ‘Stiu asta, insa in momentul acesta sunt inca in putere.

Soarele imi lumineaza zilele, vantul sufla lin, caldura este aproape la fel de puternica ca si in mijlocul

verii. Fii fara grija! Sunt aici inca si nu plec! Insa tu, toamna, esti doar o amintire din trecut si poate o

speranta pentru viitor.’

- Deci recunosti ca sunt o speranta! Am crezut ca te simti atat de importanta incat nu intelegi de ce

tu trebuie sa pleci. Trebuie sa-mi dai voie sa apar!

- Iti recunosc importanta, draga mea, dar nu te pot lasa! Esti atat de rece, de friguroasa, vantul tau

bate neincetat. Nu pot! Nu pot pleca!

- Draga mea vara, eu sunt rece dar vantul meu aduce roade. Pomii vestejesc dar fructele, legumele

ajung la maturitate. Oamenii strang recoltele si se pregatesc pentru iarna grea.

- Stiu, stiu asta dar… gandeste-te si la mine! Voi disparea acum pentru urmatoarele 9 luni. Imi este

atat de frica. Unde voi merge? Ce voi face?