1.Spatiul mioritic S-a afirmat de numeroase ori ca muzica este o arta a succesiunii si, fiind redusa doar la sunete si tonuri, nu ar avea puncte de contact cu lumea spatiului. Blaga infirma aceasta ide, aratand ca dincolo de orice muzica transpareun anumit orizont spatial. Spre deosebire de muzica, pictura si arhitectura nu reusesc sa dea glas acelui vast orizont spatial, la fel de convingator ca muzica. Paradoxal e faptul ca purtam in inconstientul nostru anumite orizonturi ce tind atat de mult sa se exprime, incat se exprima si cu mijloace ce par cu totul improprii scopului. Orizonturile spatiale ce se rostesc prin intermediul muzicii sunt foarte variate: - cantecul popular rusesc din el rasuna ceva din deznadejdea sfasietoare a denecuprinsului; planul infinit al stepei e fundalul acestuia; - un cantec alpin e plin de ecouri suprapuse, strigate ca din guri de vagauni, galgaituri ca din cascade; in spatele lui se citeste orizontul spatial propriu: muntele; - din dansul argentinian razbate tensiunea pampelor sud-americane. Doina romaneasca: din dosul ei se ghiceste un orizont cu totul particular: plaiul, definit ca plan inalt, deschis, pe coama verde de munte, scurs mulcom la vale. Doina evoca orizontul inalt, ritmic si indefinit alcatuit din deal si vale. Un anume spatiu vibreaza intr-un cantec, fiindca acel spatiu exista in substraturile sufletesti ale cantecului. FROBENIUS si SPENGLER (studii de morfologia culturii) au incercat sa descopere rolul pe care il joaca in injghebarea unei culturi sau in crearea unui stil de arta sentimental spatiului propriu oamenilor dintrun anumit loc. FROBENIUS a aratat in domeniul etnologic, legatura dintre o anumita cultura si un anumit sentiment al spatiului; - Face o diferentiere a culturilor africane in 2 blocuri: hamit si etiop: culturii hamite ii atribuie sentimental spatial simbolizat prin imaginea pesterii-bolta; culturii etiope ii atribuie sentimental spatial al infinitului. - Vede culturile ca plante ce cresc in atmosfer de sera a unui anumit sentiment spatial. SPENGLER in lucrarea sa de filosofia culturii aplica acelasi punct de vedere (al lui Frobenius) la marile culturi istorice. Considera ca latura cea mai caracteristica fiecarei culturi este tocmai sentimentul spatiului: cultura greaca antica este apolinica, masurata, luminoasa, implica spatiul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat; cultura araba, magica, de un fatalism apasator, are ca substrat sentimentul spatiului-bolta; vechea cultura egipteana implica sentimentul spatial al drumului labirintic ce duce spre moarte. BLAGA nu este de acord cu argumentele celor 2; arata ca acel factor interpretat ca sentiment al spatiului nu e propriu-zis un sentiment, cu atat mai mult unul constient, ci este un factor mai profund, ce nu tine de sensibilitatea noastra crescuta intr-un anumit peisaj. Este de fapt orizontul spatial al inconstientului, autentic si nediluat, care persista in identitatea individului indiferent de variatiunea peisajelor dinafara. Inconstientul este unit cu orizontul spatial, in care s-a fixat ca intr-o cochilie; cei 2 termeni se gasesc intr-o legatura mult mai adanca decat cea dintre constiinta si peisaj. Orizontul spatial al inconstientului poate fi un factor determinant pentru structura stilistica a unei culturi sau spiritualitati (individuale sau collective); tinand cont de acest lucru, Blaga denumeste acest orizont spatiumatrice. Uneori poate exista o contradictie intre structura orizontului spatial al inconstientului si structura configurativa a peisajului in care traim. De asemenea, intr-un peisaj pot coexista culturi cu orizonturi spatiale fundamental diferite. Cantecul reveleaza cel mai bine orizontul spatial al inconstientului. La o analiza a doinei romanesti, in dorul ei se ghiceste existenta unui spatiu-matrice. Orizontul spatial al inconstientului cuprinde accente sufletesti ce lipsesc peisajului ca atare. Doina exprima melancolia unui suflet ce suie si coboara iarasi si iarasi, sau dorul unui suflet ce vrea sa treaca dealul ca obstacol al sortii. Acest spatiu-matrice, inalt si indefinit ondulat, din care razbate un anumit sentiment al destinului este SPATIUL MIORITIC. Aici destinul nu este simtit nici ca o bolta apasatoare pana la disperare, dar nici nu e infruntat cu incredere in puterile proprii. Sufletul se lasa in grija unui destin cu suisuri si coborasuri, care, simbolic vorbind, descinde din plai, culmineaza pe plai si sfarseste pe plai.

Romanul traieste inconstient pe plai, in spatiul mioritic; acesta face parte integranta din fiinta lui; romanul este solidar cu acest spatiu, cum e cu el insusi; de aceea, moartea pe plai e asimilata in tragica-I frumusete cu extazul nuntii: Soarele si luna/Mi-au tinu cununa/Brazi si paltinasi/I-am avut nuntasi/Preoti, muntii mari/Pasari, lautari/pasarele mii/Si stele faclii! Modul de asezare a caselor la romani are ceva din ritmul deal-vale; chiar si in zonele de ses, casele sunt distantate, fie prin simple goluri, fie prin verdele gradinilor, pise ca niste silabe neaccentuate intre case. Desi nu s-a conturat un stil arhitectonic romanesc, putem vorbi de duhul arhitecturii la o simpla casa taraneasca sau la o bisericuta ingropata sub iarba. Orizonturile spatiale specifice oamenilor si locurilor isi pun amprenta si asupra arhitecturii: - casa ruseasca face risipa de spatiu; orizontul plan o invita sa se intinda; bisericile rusesti au o singura dimensiune sigura:orizontala; - arhitectura nordica are o evidenta tendinta de expansiune in inalt - in arhitectura romaneasca surprindem o pozitie intermediara, care pastreaza in echilibru cele 2 tendinte opuse mentionate anterior. Metrica poeziei populare constituie un alt argument in favoarea ideii despre orizontul specific. Poezia populara are versurile constituite din silabe accentuate si neaccentuate una cate una, sugerand ritmul deal-vale. Blaga considera ca limba romana si-a creat un ritm interior concomitent cu constituirea ritmica a spatiului nostru, si acest ritm a facut-o mai apta pentru metrica in troheu si iamb. Optarea pentru aceasta metrica este un fenomen explicabil prin perspectiva orizontului specific. Un anumit spatiu-matrice se poate naste si cristaliza din aproape orice fel de peisaj; peisajul joaca doar un rol periferal in constituirea spatiului-matrice. Intr-un peisaj pot coexista suflete cu spatii-matrice total diferite. De exemplu, in Ardeal coexista saxonul (transplantat cu sute de ani in urma de pe malurile Rinului) cu ciobanul valah; sunt 2 feluri de oameni ce traiesc in acelasi peisaj, dar in spatii-matrice diferite; desi asa apropiati, aceste spatii-matrice ii distanteaza. Nu exista o data precisa de nastere a poporului roman; la fel, limba romana a evoluat necontenit, in etape infinitezimale; Blaga considera ca poporul roman s-a nascut in momentul in care spatiul-matrice a prins forme in sufletul sau. Spatiul-matrice este ceea ce s-a pastrat dincolo de evolutia graiului si a peisajului. 2.Perspectiva sofianica -reprezinta cea mai importanta determinanta stilistica a ortodoxiei; termen derivat sin Sofia, zeita intelepciunii la greci. FLORENSKI, BULGAKOV si BERDIAEV au pus bazele unei teorii a gandirii sofianice. FLORENSKI unul dintre ganditorii contemporani ai ortodoxiei (inginer, matematician, poet si teolog) emite ipoteza unei existente intermediare intre Dumnezeu si lume; existenta nu este dualista, ci trialista; intre Dumnezeu si lume s-ar intercala o realitate mijlocie, cu atribute mixte dar care nu are nici avantajul eteric al eternitatii, dar nici calitatea carnala a vremelniciei; aceasta existenta este Sofia. Sofia este vazuta ca o a patra ipostaza a substantei divine, dar nu egala cu cele trinitare (Tatal, Fiul si Sfantul Duh), ci de ordin diminuat. GNOSTICII au incercat sa transpuna gandirea antichitatii grecesti in termenii religiei; Sistemele gnostice inchipuie o cascada de existente intercalate intre puterea divina si lumea vremelniciei, numite eoni; printre acestia figureaza si un eon numit Sofia; acest fapt a fost luat ca reper pt explicarea atitudinii sofianice la ortodocsi, slavi, etc. - considera eonii o emanatie din substanta divina. Florenski nu este de aceeasi parere ( nu se considera Gnostic); pentru el Sofia este o cvasi-ipostaza a divinitatii. BULGAKOV- considera Sofia ca fiind un demiurg crestin; devine un spirit al lumii ce plasmuieste lumea fenomenala dupa modelul ideilor create de divinitatea trinitara; Sofia e un fel de natura naturans. Cu privire la pozitia intermediara a Sofiei, subliniaza ca Sofia nu trebuie conceputa drept vesnica pt ca ar deveni echivalenta ipostazelor trinitare, ceea ce nu are justificare; totusi, Sofia este deasupra vremelniciei, fiind temeiul nemijlocit al vremelniciei; nu este spatiala, dar e temei al spatialitatii. Ganditorii rusi inteleg sofianicul nu ca o singura existenta sau ca entitate hotarat separabila, ci ca o intreaga regiune existentiala; nebuloasa in gandire. Speculatiile sofianice ofera un teren de intalnire, un loc neutru, intre teologia si filosofia ortodoxa cu filosofia laica; astfel, se poate spune ca gandirea ortodoxa isi poate asimila o seama de doctrine filosofice apusene fara a parasi in fond dogmatica traditionala. Un exemplu in aceasta directie il ofera , intr-una dintre lucrarile sale, BERDIAEV; acesta face speculatii pe marginea genezei biblice; considera ca mitul biblic al creatiei se refera la geneza creaturilor in plan divin, si nu la evolutia naturala a lumii; dupa aceasta interpretare,

intre mitul biblic si filosofia naturalista nu exista suprapuneri, nu-si fac concurenta pentru ca se refera la realitati cu totul diferite. Astfel, perspectiva sofianica da filosofiei ortodoxe putinta de a adopta unele conceptii de filosofie naturalista fara a face concesii dogmatice propriu-zise. Cea mai concreta interpretare a perspectivei sofianice o reprezinta spatiul de comunicare, spatiul deschis. La PLESU, in lucrarea sa Limba pasarilor , acest lucru este simbolizat de comunicarea dintre oameni si pasari. Spatiul sofianic exprima vocatia tripartita a gandirii ortodoxe; creatia poate fi singura posibilitate de mantuire umana, de reabilitare. BLAGA considera ca pacatul originar a fost necesar, o provocare pusa de transcendenta omenirii pentru a avea sansa mantuirii; creatorul, prin opera sa, prin framantarile interioare si sacrificiile artistice ce preced opera, exprima eul sau personal, reface gestul facerii lumii. Spatiile bisericesti bizantine, reprezentate de Agia Sofia, sunt privite ca receptacol in care coboara transcendenta si se face vizibila. Sfanta Sofia: spatiu urias, are in centru cupola, ajurata pe contur; lumina patrunde foarte puternic in centru, dand senzatia ca Dumnezeu coboara in receptacolul facut pentru a-l primi; la nivelul pietei, spatiile de primire sunt aduse la scara umana: mici, intunecate, intrari joase ce induc starea de umilinta ( e o vocatie a spatiului ortodox). Spre deosebire de arhitectura ortodoxa, cea gotica exprima mai mult inaltarea omului spre transcendenta, iar arhitectura basilicii romane exprima o viata paralela dar cu totul exterioara transcendentei. Definitie: SOFIANICUL este in esenta sentimentul difuz dar fundamental al omului ortodox ca transcendentul coboara, ravelandu-se din proprie initiativa, iar omul si spatiul acestei lumi pot deveni receptacol al transcendentei. In inteles larg, sofianicul coincide cu viziunea unei miscari de sus in jos a transcendentei. Sofianicul nu este totusi exclusiv ortodox: astfel de trasaturi regasim si la gnosticismul alexandrin si la neoplatonismul pagan. ICONOGRAFIA ORTODOXA este orientata sofianic. Este caracterizata de rigori rigide ce au mentinut sacralitatea mai puternica ,ca simbol. In timp ce lumea occidentala a devenit prea realista, arta orientala a ramas tributara unei simbolistici si unei dogme. Figurile sfintilor nu se schiteaza pe linia propriei individualitati, ci sunt purtatoare ale unei transcendente; sunt patrunse de un calm sever, de dincolo de lume, de un har divin. Frontalitatea imaginilor le confera rigiditate; idealizare, tipizare a sfintilor; se reprezinta mai mult ideea si mai putin reprezentarea naturista. Imaginile sacre sunt alungite; aceasta elongatie presupune o asceza si o ascendenta spre transcendent. Sprancenele arcuite exprima bonomia oamenilor cu anumite calitati; dau o nota stihiala. Exista o anumita tipologizate de tip ascetic si spiritualizant a iconografiei. Sofianicul lipseste in cadrul gotic, fiind inlocuit cu chinul omului de a se inalta el insusi la transcendenta; figurile sunt crispate de vointa de a cuceri cerul si de suferinta tragica a departarii; lipseste certitudinea sofianica. PROBLEMA SALVARII- protestantii cultiva ideea ca omul trebuie sa creada pentru a fi salvat; catolicii, considera ca omul trebuie sa faptuiasca pentru a fi salvat; sunt atitudini ce incurajeaza omul sa creada ca este in posesia unei tehnici ce asigura salvarea in mod automat. In gandirea ortodoxa, insul e locul unei adanci rasturnari psihologice; in viata sufleteasca ortodoxa credinta si afectiunea nu sunt un fapt primar; faptul primar e chiar certitudinea salvarii; salvarea reprezinta existenta in sine. ACTUL RITUAL- la ortodocsi, este un prilej de transfigurare pentru individ; preotul este u mijloc (de natura impersonala) de realizare a ordinii sofianice. La catolici, ritualul are in centru preotul care devine centrul existentei, locotenent al cerului; ritualul nu este sofianic, adica un prilej de transfigurare a vietii intru transcendenta. LITERATURA POPULARA ofera un bogat material documentar in acest sens. MIORITA numerosi critici literari au identificat in aceasta motive pagane stravechi iranice, trace sau scitice, semnificatii runice (sensuri arhaice pierdute) care se cer redescoperite. Cel mai important este de sesizat existenta unor numeroase elemente ortodoxe: moartea e echivalata cu nunta, element crestin; astfel, moartea inceteaza a mai fi un fapt biologic, un epilog; ea e transfigurata si devine prolog; este o unire sacramentala cu o stihie cosmica. Natura e vazuta ca biserica: Soarele si luna/Mi-au tinut cununa/ Am avut nuntasi/ Brazi si paltinasi/ Pasari lautari/ Pasarele mii/ Si stele faclii

BALADA MESTERULUI MANOLE- apare motivul jertfei umane pentru o cladire; este un motiv existent din cele mai vechi timpuri, ce s-a pastrat la aproape toate popoarele din sud-estul Europei, in baladele populare; doar la poporul roman jertfa tine cumpana unei fapte ceresti (Mesterul Manole isi jertfeste sotia pentru o biserica); este o sublimare sofianica a motivului sacrificiului uman. MITOLOGIA POPULARA ofera numeroase viziuni interpretabile sofianic: pamantul transparent - initial legenda spune ca pamantul era straveziu ca apa, pana cand Cain l-a ucis pe fratele sau Abel; dupa omor, trupul ingropat se vedea prin pamat si a tunci Dumnezeu a intunecat pamantul. graul cristoforic - credinta populara ca pe fiecare boaba de grau este intiparita fata lui Hristos; cerul megies - legenda spune ca la inceput cerul era foarte aproape de pamant, ca putea fi atins cu o aruncatura de piatra; dar rautatea oamenilor a murdarit cerul si atunci Dumnezeu l-a inaltat; slujba vantului - legenda paianjenilor (intrupare a principiului raului) care au tesut panze pentru a acoperi lumina soarelui; Dumnezeu a scornit vantul si l-a trimis pentru a rupe paienjenisul. CONCLUZII: Sofianica este orice creatie sau existenta imaginara sau reala care marturiseste un torent de transfigurare transcendenta de sus in jos; sofianica poate fi o opera de arta, o traire religioas, o imagine despre natura, etc. 3.Viziunea metaforica la Lucian Blaga Geneza metaforei Stilul unei opere de arta sau al unei creatii de cultura, manifesta multiple aspecte, dintre care unele cel putin poseda desigur o profunzime si un sens categorial. Aceste aspecte categoriale sunt de natura orizontica, de atmosfera axiologica, de orientare de forma. Cert, Aspectele stilistice nu istovesc creatia. Metafora (Greaca) meta-fero = a duce dincolo, a duce incolo si incoace. Autorii latini il traduceau = translatie, transport, transfer. -exista 2 tipuri de metafore: 1. Metafore plasticizante 2. Metafore revelatorii -metaforele plasticizante se produc in cadrul limbajului prin apropierea unui fapt de altul, mai mult sau mai putin asemanator, ambele fapte fiind de domeniul lumii, date inchipuite, traite sau gandite. Apropierea intre fapte sau transferul de termeni de la unul asupra celuilalt se face exclusiv in vederea plasticizarii unuia. -metatforele plasticizante sunt destinate sa redea cat mai mult carnatia concreta a unui fapt, pe care cuvintele pur descriptive, totdeauna mai mult sau mai putin abstracte, nu-l pot cuprinde in intregime. Metafora plasticizanta vrea sa ne comunice ceea ce nu este in stare notiunea abstracta, generica a faptului, ea este o tehnica compensatorie ce completeaza neputinta expresiei directe. -s-a afirmat ca metafora, in semnificatia ei de expresie indirecta, ar fi conditionata de aparitia constiintei magice, care pune sub interdictie anumite obiecte (tabu) anumite cuvinte, expresii vor fi supuse astfel unei sacre oprelisti ex. diavol Uciga-l toaca, Cel de pe comoara - ursul din padure Mos Martin -taranul nostru este ingrijorat ca simpla rostire a acelor cuvinte tabu ar putea sa starneasca numaidecat aparitia reala a acestor fiinte -pentru mentalitatea magica, metafora nu mai este asadar o simpla metafora, ci o arma de aparare si un reflex preventiv -mentalitatea tabuizanta nu conditioneaza nasterea metaforei, ci mentalitatea tabuizanta presupune existenta prealabila a modului metaforic pentru ca aceste obiecte sau fiinte nu ar fi devenit niciodata tabu daca omul nu ar fi fost investit cu posibilitatea de a le numi indirect, metaforic -metaforele plasticizante nu sporesc semnificatia faptelor la care se refera, ci intregesc expresia lor directa, cuvantul ca atare, metaforele revelatorii sporesc semnificatia faptelor la car se refera -metaforele revelatorii incearca intr-un fel revelarea unui mister prin mijloace pe care ni le pune la indemana lumea concreta, experienta sensibila si lumea imaginara ex. Miorita ciobanul numeste moartea a lumii mireasa si pieirea sa o nunta, el relveaza, punand in imaginar, o latura ascunsa a faptului moarte

-deci metafora 1. este chemata sa compenseze insuficientele expresiei directe pentru un obiect, sau 2. Releveze laturi si semnificatii ascunse, reale sau imaginare ale unui obiect -tabuizarea intelectuala cimiliturile, metaforele lui Mallarme si Paul Valery tabuizarea obiectului este fie magica, fie estetica, fie intelectuala Din Orizont si Stil (stilul si metafora) Metaforicul si stilul sunt de fapt componente polar-solidare ale unui act revelator, aspecte diferite ale creatiei. Metafora nu este propriu-zis unul din mijloacele cu care se creaza stilul pentru ca metaforele poseda cand un stil cand altul -omul traieste pe de-o parte intr-o lume concreta, pe care cu mijloacele structural disponibile nu o poate exprima si pe de alta parte traieste in orizontul misterului, pe care insa nu-l poate releva (situatie de 2 ori precara). Metafora se declara ca un moment ontologic, complementar, prin care se incearca corectura acestei situatii -aceasta comparatie intre stilul unei perioade si metafora se poate aplica si intre stil si orice alt fel de creatie artistica. -concluzia este ca fiecarui stil ii corespunde un tip de creatie si nu orice tip de creatie are un stil corespondent ci el se inscrie impreuna cu alte tipuri de creatie intr-un anume stil. 4. Stilul la Blaga, Spengler,Frobenius -problema stilului este relativ noua -tarziu in Baroc apare termenul de stil al epocii-cuprinde toata manifestarea umana creatoare da si stiintifica -stil=clasa -ineputul sec xx stilul=vointa de forma, intelegerea tacita de a crea forme asemanatoare -dar este mai curand act inconstient-stilul a devenit s-a instalat si a fost intotdeauna recunoscut retroactiv,prin distantare in timp-el valideaza valoric; dar si distantare de natura spatiala in cunoastere trebuie sa te situezi deasupra, sa compari sa cunosti diverse spatii culturaledetasare de natura abisala -Niestche-prima notiune se refera la stilul epocii lipsita de stil model de antichitate greaca=epoca de aur -primii cercetatori in morfologia culturii: Riegl,Workinger,Keyserling,Dvorak,Spengler,Frobenius care au incercat sa faca o clasificare -e mai usor sa clasezi,sa gasesti o regula pt a intelege fenomenul cultural deosebit de complex -consens al morfologilor psihicul si inconstientul sunt extraordinar de importante in studierea stilurilor -lucruri care tin de nepalpabil,metafizicstiluri -romantismul german-stil-emotional si inconstient -inconstientul=constientul ca valoare -la nivel colectiv-inconstientul este plin de memoriile experimentale ancestrale -inconstientul devanseaza personalitatea constienta -3 teorii preluate de la Blaga-el ridica la mansarda conditia inconstientului-are o importanta mai mare a lui in producerea stilului -inconstientul are independenta traieste in paralel si are tipuri de limbaj si comunicare propri pe care nu le cunoastem -psihicul si spiritul se contureaza dpdv al inconstientului-atitudine -gandire alcatuiri propri care nu coincid cu cele din lumea constienta -inconstientul poseda semnificatii si cadre care debordeaza si devanseaza cadrele constiente-poate s-o ia inaintea constientului-imaginea ca mod de creatie-lansare in viitor -pensonanta=uneori inspiratie-stari ciudate-latenta,neclaritate,vag,neliniste care preced gestul creator-stare de rodnic dezechilibru-scanteie -raport cultura spatiu-sentiment dominant al stilui,viziunea asupra spatiuluite prezenta in orice stil Oswald Spengler abordarea spatiului in fiecare cultura-viziune si sentiment al spaiului -la egipteni spatiul labirintic tip pestera -spatiu inchis opresiv in care te strecori(piramide sali hipostile)

-sfiala de spatiu -in opera sa filozofia culturii aplica acelasi punct de vedere ca si Frobenius asupra culturilor mari,istorice,deosebindu-le dupa acelasi criteriu spatial si punand o membrana impermeabila si monadica intre ele. -latura cea mai caracteristica a fiecarei culturi e tocmai specificul ei sentiment al spatiului-ex: -cultura faustiana a apusului,o cultura a zbuciumului sufletului,a setei de exp[ansiune,a perspectivelor ce implica sentimentul simbolizat de spatiul infinit tridimensional(ca etiopicul la Frobenius) -corolarul culturii ce a urmat celei antice -infinit tridimensional-axa verticala,abisala(gotic) -Faust-spirit curajos occidental,luciferic,sondeaza dimensiunile neingaduite pt a cunoaste mai mult cu riscul pierderii unor lucruri valoroase -spiritul occidental-curajos si progresist -cultura greaca antica,apolinica,masurata luminoasa implica spatiul limitat rotunjit,simbolizat prin imaginea corpului izolat -dimensiunea perfecta a spatiului,bine limitata ca si contur-admira si accepta concretul,spatiu euridician ,finit -perfectiunea si frumusetea corpului uman -cultura araba magica,de un apasator fatalism,de acarei descoperire in toata amploarea ei Spengler e mandru ar avea substrat sentimentul spatiului bolta(hamiticul la Frobenius) -pestera-presupune o anumita cupola,sapare in stanca,enclava -cultura egipteana este spatiul drumului labirintic spre moarte(sfiala de spatiu-Riegl) Johannes Frobenius parintele morfologiei-studiaza arta africana(entolog,geolog,filolog,filozof,istoric de arta)-abordare complexa de tip cultural -cultura este un organism care are anumite reguli de dezvoltare-este sensibila precum un organism viu Frobenius imparte cultura africana in hamita(cuvant luat de la Riegl spatiu sfielnic) -etiopa (centrul si V Africii-spatiu infinit cu orizonturi largi,ici colo un arbust,oameni liberi,neingraditi,acoperisuri de crengi,locol inchis este exclus; simbol al nomadismului) -fiecaruia din cele 2 culturi ii atribuie un sentiment specific al spatiului,adica culturii hamite sentimentul simbolizat prin imaginea pesterii boltite,iar culturii etiope sentimentul spatial al infinitului -Frobenius priveste culturile ca pe niste plante, care cresc in atmosfera de sera a unui sistem spatial morfologia culturii si istoria artelor in lucrari care , fara deosebire inseamna tot atatea momente de patrundere si intuitie, s-au straduit sa elucideze rolul ce pare a-l juca in injghebarea unei culturi sau in crearea unui stil de arta sentimentul spatiului propriu oamenilor dintr-un anumit loc Lucian Blaga - morfologia culturii sau istoria artelor inrpreteaza acest factor ca sentiment al spatiului,dar acesta nu este un sentiment propriu-zis cu atat mai putin constient, si ca factorul nu tine de sensibilitatea noastra crescuta intr-un anume peisaj ci de un factor mult mai profund Se transpune o data problematica spatiala de pe taramul morfologiei culturii,pe planul neologiei abisale,adica intr-o perspectiva in care inconstientul este vazut nu a un simplu doferential de constiinta,ci ca o realitate foarte complexa.Ceea ce morfologii inerpreteaza ca sentiment spatial in functie de un anumit peisaj,devine noua teorie orizont spatial,autentic,nediluat,al constientului -orizontul spatial al inconstientului trebuie considerat ca un cadru necesar si neschimbator al spiritului nostru inconstient,persista in identitatea sa indiferent de variatiunea peisajelor de afara -pt a explica unitatea stilistica a unei culturi , fenomen atat de impresionant,credem ca nu putem recurge numai la peisaj nici la sentimente in legatura fatisa cu peisajul.Adancimea fenomenului necesita o explicatie prin realitati ascunse,de alta greutate. -orizontul spatial al inconstientului poate dobandi cu adevarat rolul de factor determinant pt structura stilistica a unei culturi sau a unei spiritualitati fie individuale fie colective. Stilul unei opere de arta sau al unei creatii de cultura manifesta multiple aspecte,dintre care unele cel putin poseda desigur o profunzime si un sens categorial.Aceste aspecte categoriale sunt de o natura orizontica,de atmosfera axiologica,de orientare ,de forma -cert aspectele stilistce nu istovesc creatia -metafora si stilul sunt de fapt componente solidare ale unui act revelator,aspecte diferite ale creatiei.Metafora nu este propriu-zis unul din mijloacele cu care se creaza stilul pt ca mijloacele poseda cand un stil cand

altul.Fiecarui stil ii corespunde un tip de creatie si nu orice tip de creatie are un stil corespondent ci el se inscre intr-un anumit stil. -stilul este privit ca un fel de exprimare in orizonturi, accente -orizontul spatial-sub forma unei matrice stilistice,conotatia inconstienta a spatiului mai profund decat imanenta spatiului teoria culturii=teoria mediului) -creezi propriu locului de unde ai plecat-diaspora-distinctie clara -dislocat dintr-un mediu-se produce accentuarea culturi la nivel inconstient -factorul inconstient are orizonturi propri imaginative,fondeaza orizonturi spatiale receptionate sensibil de-a lungul generatiilor -argument teoriile fiecarei culturi sunt asemanatoare cu arhitectura -arta reala-est incarcatura emotionala si imaginativa a spatiului-transformarea spatiului real 5. Orizontul temporal Lucian Blaga -exixta 3 tipuri de orizont o. spatial, o. temporal, o. axiologic -atitudine a culturii fata de trecerea timpului -orizontul temporal de tip: 1. havuz - acceptie progresista a viitorului 2. cascada progres cumulativ, timpul de jos in sus, in sens pozitiv, valorizant (ex. ebraica - mesianica) 3. fluviu sacrificiul prezentului in numele unui viitor mai bun 1. havuz -evolutionismul stiintific Drawin madalitati de a explica aparitia printr-o pemanenta cumulare de calitati ale unor regnuri animale -conceptie metafizica europeana presupune o dialectica cu un sens ascendent (spirala evolutiva) timp cu sens ireversibil 2. cascada -presupune ca toata existenta este foarte veche o fost o existenta paradisiaca, totul era idealizat (mituri, legende) teoria paradisului pierdut de unde totul a inceput sa se degradeze, stare originara beatica, care devine degradata, corupta -Platon lumea ideilor = lumea fara pata de acolo totul scade -gnosticii elementele cosmice, impersonale, certe, care sun impartite in ierarhii inferioare, care sunt intr-o cascada de sus in jos, cu D-zeu la partea superioara, intangibil si de neinteles ; distanta foarte mare intre D-zeu si oameni, iar apoi o suita de categorii cosmogonice (planete, oameni, etc.) subordonate ideii principale -teorii care incearca o recuperare a acestor pierderi permenete pierderile acumulate pot fi stopate prin practici religioase magie forme nestiintifice de inlaturare a raului lumi primitive momente expiatorii -orgii colective expierae publica a raului -practici chiar crestine exorcism 3. fluviu -pesupune o gandire care spune ca totul este ciclic, tinde spre infinit -totul se repeta (situatii, date) -ciclu constant si permanent -teorie ce presupune acceptarea prezentului ca maxima valorica a vietii prezentul trebuie valorificat, exploatat -desfasurare a timpului in ritm constant exista fapte egale in istorie, dar care au o anumita unicitate TIPURI COMBINATE 4. timpul ciclic teoria lui Cuvier ? -cicluri cu final catastrofic a inceput de la zero catastrofe -indivizii sunt mai mult sau mai putin sustinuti de cineva ex. arca lui Noe -explica disparitia unor specii ruperea lanturilor evolutive (Atlantida, era glaciara) 5. timpul ciclic +timpul fluviu Nietsche

-teoria Zaratustra critica la adresa religiei piatra de temelie a istoriei este ca religia este opium pentru popor -clipa prezenta a mai existat inca o data revelatia de pe insula acelasi peisaj, acelasi vultur teoria vesnicei reintoarceri 6. viziunea lui Goethe asupra culturii spirala ascendenta -evolutia stilistica ascendenta toata reluarea stiluirilor artistice -intoarcere cu adaugiri Alte teorii le gate de: a) havuz ebraicii, catolicii, protestantii acceptiune progresista a trecerii timpului -ortodocsii diferiti in accentele axiologiei, mai organici, mai aproape de prezent -liberalismul democratic stimularea progresului si evolutiei spirituale, propriul destin b) cascada -Dacque oamenii primitivi vizionari, vindecatori educatia vointei, energizare, concentrare azi, calitati pierdute -in trecut dialog nemijlocit cu mediul -azi suntem rupti de mediu traim intr-un mediu artificial raportul cu mediul dispare -Evola teorii legate de nordici Richard Inima de Leu, vikingii -oameni cu calitati supranaturale, spirit de stapanire a mediului -evolutia omenirii suita de crime, incesturi, caderi din starea arhaica, solara -Klages expieri orgiastice a lumilor vechi -orgiile sporeau vitalitatea si energiile -teorii despre timpul fluviu istoria artelor anumite stiluri au exploata valentele maxime ale unui timp (goticul nu se putea naste decat atunci) au valorificat un anumit prezent la maxim, valoare a sa care astazi nu mai poate fi atinsa, dar, poate fi gasit un alt stil care sa ne reprezinte, sa ne valorifice la maxim pe noi si timpul nostru 6. Limbajul mut al artei Limbajul este zborul gandului creator asupra oglindirii sale create : duh plutind peste ape sau coborand sub chipul columbei, asupra celui dispus sa-l primeasca Ca orice arta arhitectura are un limbaj mut, vorbeste fara cuvinte, cu cat mesajul este mai puternic mai direct cu atat reuseste sa transmita mai mult -apanajul unor facultati speciale, apanajul artistului dar si al receptorului, nu tin doar de cunoasterea unor proceduri concrete, tin de intuitie, revelatie, capacitatea de detectare, inconstient, mistic limbajul mut al picturii Venetia Venetia republica infloritoare,imag acvatica,opulenta,carnavaluri Veduta=ceea ce se vede(termen in care se simte ambiguitatea) -ceea ce se vede poate insemna doar ceea ce se vede sau ceea ce nu face decat sa se vada-aparenta,vizualitate pura-presupune o oarecare tehnica iluzionista -exactitatea iluziei iluzia exactitatiiexista veduta-fotografie(descriptivism nordic) si vedutascenografie(tetralitate baroca) -privirea vedutistului conserva realul,il fixeaza pana la imobilitate-ofera densitate lumii si improbabilitatea ei,defieste actualul ca inactualitate -veduta ideata(fantasia)-mai artistica nu foloseste realul decat ca alfabet al imaginarului si in locul exactitatii,vrea efectul,emotia(=barocul insusi) semnificatia artei lui Francesco Guardi ar fi de cautat in capacitatea sa de a cuprinde unicitatea fiecarui tablou-2 Venetii in loc de una-o Venetie a preaplinului somptuar laolalta cu Venetia pustiului istoric

-Venetia-un cearcan de absenta, o intetita panda a vidului -tristetea subiacenta a picturii guardiene -Guardi este un ilustrator al exuberantei de a fi pictor-rapiditate de executie pofta de expresie -Venetiametafora universala adecadentei -revolutia stilistica a lui Guardi consta in abolirea claritatii stereotipice a predecesorilor, in favoarea unei intuitivitati pline de infinite nuante -vidul- atenuarea claritatii luminii,misterul inserarii,cerul atarna greu,ape vascoase,penumbre,lumina condensata,siluete,nedeterminare -Canaletto- pictura mai elaborata,consistenta,Venetia solara activa -Guardi- dialog intre vidul aerului si vidul apei,racoare crepusculara,liniste fluida,imobilitate,pasivitate,departare fara adancime,vastitate si amploare prin lipsa animatiei,stigmatele mortii,miasma funebra -Guardi ca limbaj foloseste retete simbolice: -lait-motivul barcii- gondola vehicol salutar de trecere al apelor -universalitatea simbolistica -transportul sufletelor,expulzarea demonilor(corabia nebunilor)-tema concentrarii pe o corabie a anomaliilor si ciudatilor societatii in scopul epurarii sociale,in Egiptul antic cu barca trecea defunctul pe Stix spre viata vesnica -canalele venetiene se transforma din decor in ursita la Guardi,apa este volum adancime,mediu privilegiat al mortii apa este izvor a oricarei invieri -lait-motivul apei ca semn al destinului originea planetei este apa,simbolul cel mai raspandit -tema apei corelata cu cea a mortii cand moare sufletul se face apa Heraclith -o traversare de ape-gondolierul este un Charon profan -labirintul canalelor-evoca o dantesca ratacire de duhuri in nelumescul mortii -motivul: Moarte la Venetia-Thomas Mann -apa=viata -apa vie;sfintita;izvor datator de viata -motivul limbajului care trece dincolo de cuvinte, de ceea ce majoritatea au putut releva, te indeamna sa vezi dincolo de aparente, lucrurile profunde si tragice 7. Viziunea metafizica la Blaga -ingradirea omului este o sursa de creatie -abordeaza constiinta caderii omului frica de Domnul- aceasta face intelepciunea -constiinta caderii in toate filozifiile: -Hegel -spiritul este deasupra materiei -Marx -ordinea e data de relatiile de productie -Kant -existenta omenirii e bazata pe greseli din care se trag invataminte -Blaga -destinul omului este de a fi ingradit si a fi creator -omul este asemanator cu D-zeu doar prin creatie, astfel el este nobil -preia sofianismul ortodox cu ce are mai bun :omul este aparat de primejdii dar si provocat sa micsoreze distanta dintre el si D-zeu -Blaga rediscuta ideea metafizicii fricii, indreptand-o d.p.d.v. al crestinismului. Subliniaza cele trei etape discutate de Heidegger : -imediat cunoscut -necunoscut (stres) -viitor(ingrijorare) -cele trei trepte def de blaga in abordarea crestinismului : -frica de cadere - frica de D-zeu actele vietii in stransa legatura cu pacatul originar, izgonirea din rai, inaltarea zeilor pe axa verticala (inaltarea lui Isus) -frica drept cauza in progresul lumii

- deosebeste intelectul de ratiune, facand din cunoastere, arta, magie, religie, o modalitate de strapungere a interdictiei - cunoasterea de 2 tipuri :-luciferica(naste pacatul) -pozitiva(spirituala) 8. Imagini si simboluri Symbollum (gr)- a intregi, a analiza Simb centrului orice microcosmos are un centru. In lumea veche, spatiul= cer+ pamant+iad, centrul la int celor trei. Pt egipteni, Babilonul era cladit pe poarta iadului. Evrei, centrul Ierusalimul(templul). In China centrul- arborele miraculos. La casele europene- vatra, cuptorul. In decursul istoriei s-a considerat ca lumea are un centru si un axis mundi. In sec XVIII(harta geogr) centrul baz M Mediter era Roma, al M Rosii Ierusalimul- Muntele Sfant Iurta mongola- in centru o gaura spre cer si un stalp central ce leaga pamantul de cer Simb nodurilor- la indieni si la greci, lumea repr ca o struct de noduri intrepatrunse- succ de evenimente Simb femeii- mama a pamantului, cea care da viata, zeita nascatoare ; in lumea moderna- calm, dragoste vesnica. 9. Orizontul temporal la Blaga In afara orizontului spatial, constiinta poseda si un orizont temporal. In constient, timpul este omogen, iar in inconstient el se desfasoara inegal. Blaga vede timpul ca pe o agoniseala de evenimente.. Exista trei tipologii temporale: timpul havuz, timpul cascada si timpul fluviu. Timpul havuz este un timp care urca, luand prezentul ca o treapta pentru timpul mai bun care urmeaza. Prezentul are deci valoare mai mica decit viitorul. Acest timp havuz este preluat ca orizont inconstient de religia ebraica. Atitudinea aceasta este una progresista, acceptind chiar si sacrificii pentru un viitor mai bun. Sensul acestui timp este obligatoriu de jos in sus. Timpul cascada aici, maxima valorica este in trecut. Multe legende si religii accepta existenta unei lumi initiale, ideale (paradisul), o lume pierduta, cu sanse de recuperare venind doar dintr-o recuperare morala, spirituala si valorica. Timpul fluviu prezentul este aici valoarea suprema. Clipa trebuie traita cu intensitate maxima. Momentele sunt toate la fel de importante si irecuperabile. Aceste timpuri apar de obicei cite doua sau toate 3 combinate sau suprapuse. Teoria dubletelor la Blaga explica nevoia dublurii care consta in abordarea in acelasi timp a constientului si inconstientului. Constientul este mai variabil, intuitiv, iar inconstientul este mai bine determinat. 10. Conceptia lui Eliade despre timp si spatiu Ptr omul relig nici spatiul si timpul nu sunt nici omogene, nici continue Timpul istoric si timpul anistoric exista intervalle de Timp Sacru (timpul sarbatorilor) ; exista si Timpul Profan in care se inscriu actele obisnuite, lipsite de semnif. relig. Prin intermediul riturilor, omul relig poate trece din durata temp obisnuita in timpul sacru Timpul sacru este reversibil (este un timp mitic primordial devenit prezent) orice sarb relig, orice rit liturgic repr o reactualizare a unui eveniment sacru ce a avut loc intr-un timp mitic ; a participa la o sarbatoare= a iesi din din timpul obisnuit ptr a te reintegra in timpul mitic Timpul sacru nu curge, este recuperabil la nesfarsit, este mereu egal cu sine, nu se schimba si nu se sfarseste. Omul religios refuza sa traiasca doar in prezentul istoric, el se straduie sa regaseasca un timp sacru (ce poate fi omologat cu eternitatea)- timp circular, reversibil, recuperabil 11. Hermeneutica sacrului (Eliade, B. Neagra) Eliade prezinta sacrul consacrind lumea; lupt pentru recuperarea simbolisticii si a sacralitatii, oferind multe posibilitati, un model cultural al timpului.

Este impartial in diferite analize ale mai multor credinte, chiar daca el este crestin. El gaseste drumul catre sacru in fiecare dintre traditii, tratindu-le cu aceeasi importanta Restituie functia simbolului, care a avut la baza un precedent sacral. Sacrul este vazut ca o insanatosire, lumea insemnind cunoastere dar si recunoastere (fata de civilizatii, valori spirituale). Omul trebuie sa innobileze lumea prin creatie. Este primul care considera simbolul ca un purtator al unui sens sacru si c intelegerea sa ne-ar dezvalui originile, misterele. Astfel, se poate ajunge la o lume aproape paradisiaca. Cel mai important este ca Eliade a pus pe prim plan in studiul religiilor descoperirea punctului lor comun: SACRUL si punerea sa in valoare printr-un SIMBOL. Barba Neagra Preia ideile lui Eliade asupra dualitatii sacru-simbol, aplicindu-le in arhitectura, luind ca exemplu constructia oraselor. 12. Arta indica si cea europeana In Trilogia Culturii, Blaga arata ca europ au o apetenta ptr vol. simple, forme albe, joc de lum si umbre. Ind oroare de gol, peretii- statuete, des cu inflorituri, simboluri eterne ; arh monumentala, abundenta, incarcata, amesteca colosalul cu miniaturalul (europ lipsa de stil) Mistica brahmanica - unitatea- suprema ta sansa iluzia- locul in care ascetu l nu trebuie sa se lase atras orizontul nu e anulat, persista ca o infinita imagine Doctrina Samkya - dualism initial, materia reala, omul trebuie sa se sustraga prin asceza Teoria Jainista - orice fiinta este sup ; viata- val f mare, nu ai voie sa omori nici macar o musca ; nu sunt dispusi la o noua reincarnare Budistii cauta sa traiasca viata ca pe o finalitate, cu respect fata de ea si fata de tot ce misca ;nu sunt dornici sa se reincarn ;nu se solid cu idealul artistic ;asceza expect nu colab cu viata Indianul :- infinitul(artistic) e trait prin toti porii, apropierea de la colosal la infinitul mic -oriz infinit al vietii apa a mortilor care e vesnica; comp de noncolaborare cu viata, ascetic,expectativ -accepta reincarn dar fac tot ce pot ca sa nu Europ persp infinita, ramificata, expansiva 13. Limbaj cultura si tehnica. Evolutie distantare. Limbajul= sistem de articulare al semnelor suport al gandirii. - prin oralitate: continutul trece de la individ la memoria colectiva. Comportamentele mashinale invatate la nivelul familiei. Pater familias detinea normele morale si juridice, normele de pastrare a riturilor preluate de la initiati, preoti, barzi, -> transmiteau procedeele felmice pe cale ezoterica. - primul pas al migratiei : trecerea gandirii in cuvant. - pasul urmator: imprimarea gandirii pe un suport stabil, cu ajutorul scrierii inventate de culturile antice, sedentare, generatoare de urbanizare, in aceste culturi a aparut necesiatea ca memoria colectivitatii sa fie pastrata pe un suport material. - majoritatea scrierilor din aceasta perioada = listari insiruiri de date, posesiuni titluri onoruri, dinastie -> preocuparea a dus la formarea sistemului nervos al colectivitatii. Urmeaza ca scrierea sa preia o serie de procese mai mult sau mai putin elaborate. O etapa importanta marcanta de nasterea galaxiei Gutemberg care ofera posibilitatea imprimarii mecanizate a scrierii. Cartea= principalul instrument al memoriei colective. Enciclopediile= automate mecanice care inglobeaza tot stiutul omenesc cultura printr-o parcelare a memoriei - pentru orientarea cititorului apare titlul de capitol (rezumarea continutului in cateva fraze), apoi acesta trece in tabla de materii, - proces de migrare a ideiilor intr-un concentrat ce nu tine seama de regulile sintactice . - continutul unei idei este dirijat catre fisa (tip de structurare a informatiei) care se va perfectiona prin inventarea fiselor perforate, a memoriei electronice cu posibilitate de autocontrol+ tendinta de a deveni exhaustiva. Fluxul de informatie constituit din 2 elemente inrudite: tehnica si limbajul, care mijlocesc preocesul de distantare => exportul de inteligenta in exosomatic. Homo Sapiens aflat la incheierea evolutiei sale trece in Homo Ambientalin menit a reforma problemele existentiale.

Paralel cu evolutia istorica a rasei se observa ca functiunea locuirii a parcurs un proces de izolare de mediu, pierderea contactului cu natura printr-o permanenta distantare, flux artificializant preluat si de creatia de arhitectura. - sesizabila o miscare de flux, manifestata in procesul de interiorizare a gandirii reflectata in arta contemporana. - in gandire se consolideaza epistemologia : se desparte de filozofie intr-o lume aparte lumea ideilor industria face productia de serie raportata la un prototip abstract care nu exista in viata noastra, in timp ce in arta : fenomen de inoglindare (deplasarea ponderii de la producere, tema fiind insusi actul producerii - premisa picturii abstracte, aparuta nu intamplator paralela cu procesul de industrializare. Concluzie. fluxul, migratiei inteligentei catre ext, i se opune astazi un reflux la curentul ambiental si artistic intr-un efort de redescoperire a identitatii SIMBOL= SYN- punerea la un loc, colocare; BALLO-a arunca, a distanta, a indeparta - antichitate( obiectul rupt in doua)- media un fior afectiv de la distanta; - astazi- simbol= acel datum prin care cunoastem un altum; - fenomenul de distantare( de natura)- specific evolutiei umanitatii Componenta endosomatic- de natura biologica( firul vietii);- masinal( laturi, componenta cu character interactive);- lucid( adaptari la sisteme noi cu refacerea unui lant rupt). - paleolitic- mana, apoi apar uneltele manuale, incepe migratia in ecosomatic; - utilizarea energiei- animale, apa, vant - antichitate- masini cu abur - exportarea proceselor de gandire- Jacquard- cartelele perforate la masinile de tesut- memoria programata; - omul a reusit sa doteze omul cu un corp cerebral;- sinteza, descrierea procesului de exp. a instrumentuluifortei, gandirii- in tehnica; FORMA CONFORMA, CORESPONDENTA, CONSONANTA daca semnificatul este o transmitere la origine, forta de semnificant, este necesara analiza celui de-al treilea termen al ecuatiei semiotice- Puntea Analogica; ea trebuie insotita de descrierea tipurilor de semnificatie cu care lucreaza arhitectul APV = AUR (1) (3) (2) I situatia analizata- mana curenta - semnificantul= mana curenta - semnificatul = gestul de apucare, rezemare- puntea analogical exprima o relatie de CONFORMITATE; astfel de relatii: in domeniul creatiei vestimentare, la proiectarea usilor, ferestrelor, pardoselilor, mobilierului, acolo unde este implicata direct corporalitatea umana. II- holul unui hotel- arhitectul ipostaziaza viata unui calator in holul unui hotel din infinitatea variabilelor, esentializand ipostazele de baza pe care le leaga intre ele principiul circulatiilor. - puntea analogical nu ma lucreaza la fel de strans ca in primul caz- holul nu se proiecteaza conform schemei;- este un izomorfism in care semnificatul si semnificantul sunt o conformitate de alt tip intrucat implica un transfer relational, nu figural. III- situatia in care sunt sugerate, prin plastica edificiului, elemente repetabile in bisericile bucovinene sau la casele cu intrari pe sub arcade. -tip special de legatura, nici conformitate, nici corespondenta, semnificatul devine caleidoscop mental;- puntea analogical lucreaza printr-un tip laxlabil, de relatie care se naste intr-un regim de consonanta; - semnificatul- intr-o mare varietate de forme -actul de proiectare =o cascada de decizii in care cele trei tipuri de relatii formeaza osatura de baza. Consonanta dezvaluie artisticul la cele mai inalte cote ale sale, care trebuie transpus in relatii de corespondenta si conformitate; este controlata suprarational si suprasensibil, fata de celelalte doua tipuri care sunt de tip relational. - sensul de abordare a unei teme de arhitectura care duce la creatie: consonanta- corespondenta- conformitate 14. Noica contribuia lui Eliade la nelegerea lumii (toate citatele sunt din Noica) Omul acesta, care n-a trit sub nici un privilegiu i care n-a avut parte de nici un ndemn mai deosebit, a fcut un lucru care e la ndemna oricui: a privit n jurul su, la propriu; s-a uitat mai atent la scaiei, la viermi, la civa colegi, i a nceput astfel s citeasc n Cartea cea mare a Lumii. Apoi, ca s-o neleag mai bine pe aceasta, a rtcit prin cri care nici ele nu-i erau gata date, ci pe care le descoperea singur prin gndurile,

nelesurile i nelepciunea altora, ntregind Cartea Naturii, n care ncepuse a citi, prin crile culturii. A trecut astfel de la buruieni la lighioane, de la lighioane la substane chimice, de la substane la esene alchimice, de la esene la om i de la oameni la zei. Cnd a ajuns la Zei s-a oprit, pentru c vedea n ei, rsturnat, Cartea cea mare a omului, aa cum avea s-o spun singur. Aici a ajuns el cu vrednicia sa ori dac se prefer: nu fr ea - , sfrind prin a fi socotit astzi cel mai mare istoric al religiilor (adic al omului religios, respectiv al omului istoric, al omului pur i simplu) din timpul nostru. Cei apte pai ai lui Buddha un neles pentru destinul lui Mircea Eliade Totul a nceput la 11 ani, cnd, la tiine naturale, profesorul l-a pus s se uite la microscop i s deseneze ceea ce vede. Satisfacia i emoia lui erau de a nregistra o alt natur, cu alte forme i organe. Ceea ce l va fascina toat viaa va fi cealalt lume, a doua lume, aadar lumea cea adevrat, n concretul ei. Cine e nsetat de concret trebuie s fie infidel lumii imediate.[] pentru Eliade, totul avea s se traduc n setea de concret, aadar setea de fiin dup proprii lui termeni. ntr-o lucrare de tineree spunea c nu va ajunge savant niciodat, deoarece este un aventurier. Tocmai acest spirit de aventur l va face s devin savant, deoarece a umblat prin attea lumi, pe care nu le-a prsit pn cnd nu le-a stpnit total. Astfel el a dat o nou accepiune ideii de savant umanist aceea de a ncerca s fie un secretar al spiritului, la fel cum Aristotel a fost un secretar al Naturii. n setea sa de concret, un om de cultur a descoperit concretul, urcnd pe trepte, n versiunea lui ultim, i s-a strduit de-a lungul unei viei, din clipa cnd a ntlnit Spiritul, s fie secretarul lui. Excentricitatea aparent anume ce se ntmpl n veacul XX omului de cultur nsetat de concret devine regula pentru orice om de cultur: el trebuie s parcurg prin cultur treptele concretului, spre a ntlni concretul nsui ca hierofanie. Prima treapt a concretului natura (botanic i zoologie) - privit de om sub un dublu vz: - cu ochiul obinuit cu ochiul mritor (dinainte de inventarea microscopului) n acea perioad singura lui pasiune era biologia. (pasiunea care confisc) Petrecea ceasuri ntregi urmrind viaa gndacilor, oprlelor, broatelor. Se simea mai n largul su cu natura dect cu oamenii, de care l ndeprta i miopia lui. ncepe s fac lecturi, s scrie i s compun lucrri cu sentimentul concretului, dar n care nu lipsesc fantasticul i tiinificul. La 13 ani ncepe s publice n reviste. Setea de cunoatere tot mai accentuat. A doua treapt a concretului natura strevzut (chimia) Intr n joc natura dezarticulat i analizat, trecut n laborator. n perioada de liceu. Hoinrete mai departe prin natur, dar i face i un laborator. mpletete i chimia cu fantasticul i cu miraculosul, nregistrate prin cel de-al doilea vz. Setea sa de concret este total i enciclopedic. La 14 ani ia premiu pt povestirea sa literar Cum am descoperit piatra filosofal. La 15 ani concepe i scrie Memoriile unui soldat de plumb. ncearc s refac istoria lumii din perspectiva unui element chimic. (plumbul i amintete toate aventurile sale n cosmos i istorie) A treia treapt a concretului natura transfigurat din viziunea alchimiei Iese la iveal natura uman, care nu va mai lipsi de acum nainte din aventura lui Eliade n concret. Meritul alchimiei cununia dintre natur i om. Alchimia nu este o prefigurare a chimiei. Chimia poate aprea cultural o alchimie srcit. Eliade nu putea s arate semnificaia spiritual a alchimiei, deoarece nu le cunotea pe cele tradiionale (babilonian, indian, chinez). Totui studiul att de timpuriu al alchimiei l ducea pe tnrul Eliade la cunoaterea omului i la aplicarea setei de concret asupra naturii umane. Trecerea de la chimie la alchimie prin cutarea absolutului n chimie i prin romanul lui Balzac, A la recherche de labsolu. Balzac natur uman, societate i istorie. Citete tot Balzac 93 de titluri. Vrea s tie tot; este nsetat de fiin, care trebuie s fie peste tot.

A patra treapt a concretului experiena teozofiei (natura i omenescul se topesc laolalt, pt c i sudeaz divinul) Prima deschidere pt Orient. A cunoscut India prin Les grands inities Schure este un Jules Verne al spiritului. Antropozofia o versiune mai aleas i mai adncit cultural a teozofiei. Teozofia poart un sens de totalitate (nu i n filosofiile europene) - aduce o form de spirit (concretul ca spirit) Cultura european a remarcat faptul c lecia Orientului este una de potenare a realului, iar nu de anulare a lui. Experiena concretului trebuia fcut n India. A cincea treapt a concretului enciclopedismul (natura uman, manifestat prin istoria universal) nsetarea de a obine realul; contiina c realul nu e punctual, ci universal. Citete Giovanni Papini Un uomo finito nva limba italian. nc la liceu citete Balzac-Comedia uman; Voltaire; Hadeu; N. Iorga. Mai mult dect istoria propriu-zis l intereseaz pierderea i regsirea de sine a omului n religiozitate, cufundarea umanitii istorice n oceanul credinelor. Frazer i Ridgeway l atrag mai mult dect orice filosofie. n ncheierea primei etape de studii universitare n Romnia face o tez despre Renaterea italian (nu vede ca toat lumea o revenire la umanitile clasice, ci o trimitere la Orient.) A asea treapt a concretului religiozitatea indian 3 ani n India. Cltoria sa n India = cltoria lui Goethe n Italia (care s-ar fi stins fr ea ). Aici nelege toate celelalte experiene ale concretului pe care le-a fcut. Gndirea indian distaneaz sinele uman de Sine, cu majuscul. Eliade a neles c natur, om sau divin manifest, fiecare pe registrul lui, fiina; c fiina este substana concretului urmrit n attea ipostaze, dar c experiena n concret a fiinei nu se petrece n modalitatea unei singure ipostaze, ci n ntreptrunderea lor n trecerea lor din ipostaz n element al lumii care este sacrul. Dincolo chiar de religios, sacrul, cruia i se opune profanul dar pe care el, sacrul, l valideaz, este termenul ultim al setei de concret i fiin. A aptea treapt a concretului sacrul (cutarea se transform n identificare) Ultima experien a setei de concret. Sacrul consacr lumea. Toat opera ulterioar a lui Eliade este despre sacru, despre artarea sacrului, hierofanie, aa cum opera lui Hegel este despre spirit, despre artarea spiritului, noofanie (de la nous). Eliade a putut invoca universalul concret, spunnd c toate miturile particip la unul singur, mitul cosmogonic (cci toate vorbesc despre ieirea spre fiin, ele fiind astfel o ontofanie). Orice hierofanie este o prefigurare a ntruprii. Concretul nu e trupul, dar e ntruparea. Viziunea lui Eliade este o filosofie de dinaintea filosofiilor (ca despre sculptura lui Brncui art de dinaintea artelor), spunea Georges Dumezil, ca reprezentnd un efort de a ridica la sens teoretic cele mai umile religii i credine ale lumii. el danseaz n cultura timpului. Oricare dintre noi are ceva din soarta i sorii de glorie ai lui Buddha, care abia nscut a fcut apte pai i a urcat, la captul lor, pe culmea lumii." Noica asimileaz aceste trepte cu cei apte pai ai lui Eliade: natura simpl natura dezarticulat natura transfigurat natura potenat de divin natura istoric a omului natura anistoric a lumii rupte de Marele Tot natura, omul i divinul ca hierofanie Mircea Eliade a gsit spaiul sacru aci, pe un pamnt care va trece, dar unde s-au rostit cuvinte care nu vor trece. 15.Umberto Eco si Peirce Umberto Eco-orientare structuralista, Tratat de semiotica, Opera Aperta: orice lucru trebuie sa ramana deschis, lasa frau liber, lasa frau liber imaginatiei, cu cat structura devine mai improbabila, mai ambigua, imprevizibila si dezordonata, cu atat mai mult creste posibilitatea de informare, ca deschidere ramificata de ordini posibile,

semnele sunt unitati, cuante - analiza de semne la omul primitiv: o fiinta vie ia o piatra si sparge o nuca pentru a se hrani, nu se produce cultura, cultura inseamna 3 faze: 1.daca fiinta e ganditoare ii confera pietrei o forma noua 2.ii da un nume 3.forta ganditoare e in stare sa recunoasca piatra sau o piatra cu functii asemanatoare. Despre limite: totul trebuie sa aiba o limita. 16. Axis mundi centrul lumii -Eliade si Brancusi-se poate ajunge in miezul lumii din orice margine a ei -centrul poate fi vizat din orice punct al circumferintei, iar rostul fiecarui punct al circumferintei este sa caute centrul si sa-l informeze -accesul la universalitate al oricarei valori locale se asigura printr-un bine simtit dozaj intre specificitate si adaptare -Eliade are acea umilitate a cuiva care nascut la margine de imperii stie ca exista la periferie o intuitie a centrului pe nedrept neglijata de absolutismul cunoasterii metropolitane -drumul lui Eliade intre spiritul locului si axa lumii -de la o anumita intelepciune in sus centrul e peste tot...axa lumii e expresia verticala a oricarui spirit al locului(plesu-limba pasarilor) -centrul-simboluri-arborele lumii,arborele chinezesc,altarul japonez care se schimba o data la 20 de ani,arborele culturii maghiare(Makovetz)preluat din zona precrestina a umanitatii -in toate religiile -in crestinism-scara lui Iacob-posibila comunicare intre lumi,transcendenta,facuta de mesageri,simbolul ascensiunii -vatra (locuinta=templu)-centrul familiei - vatra satului -vatra stramoseasca-sens mai larg -centrul lumii este mediul in care culturile se intrepatrund -axa lumii-sens spiritual -este infinita variabilele,simbolurile derivate sunt infinite deci imaginea este cea care conteaza este mai importanta decat simbolul(simbolul e trecator) 17. Starea de opozitie In teoria dubletelor a lui Blaga starea de opozitie este abordata prin opunerea a doua atitudini diferite fata de faptul creator, una anabazica, de invingator, caracteristica europeanului, alta catabazica, de retragere, delasare si renuntare in fata fatalitatii, caracteristica orientalului. Nazuinta formativa se regaseste la Blaga sub trei forme: individualizanta, tipizanta si stihiala. Nazuinta individualizanta, ilustrata de cultura anglo-saxona sau stiintific de metafizica lui Leibnitz, sustine existenta unei unicitati in lume. Nici un fir de iarba nu se aseamana cu celalalt, un electron nu se deplaseaza niciodata pe aceeasi orbita. Ii corespunde dictonul Fii tu insuti . Nazuinta tipizanta porneste de la Platon, primul idealist, pentru care lumea Ideilor era supremul valoric. Grecii au creat idealul de frumusete umana pe care il vor prelua multe civilizatii, ordinul devenind prototipul ce facea sigura reteta frumosului. In arhitectura, toate curentele clasiciste sunt tipizari, respecta reguli, au retete si formule de creatie. Tipizarea isi va afla zilele de glorie in special in anii 50-60. Dictonul potrivit spune Fii asa cum e maestrul. Modul stihial reprezinta o ipostaza creatoare fundamentala, esentializarea lucrurilor in plan teocentric, prin raportare la transcendent.. Presupune si un anumit accept in atitudinea subiectului fata de actul creator. Din aceasta stare stihiala se considera a fi aparut arta egipteana si cea bizantina. Arta egipteana a fost considerata simbolica, prin modul conventional de desen, ce da gravitate si importanta personajelor. Bizantinii dau personajelor un aspect hieratic, idealizat, dar un ideal transcendent, nu lumesc precum la greci. Se cauta a fi cum a fost unulsingur. Din punct de vedere al culturii, aceasta trebuie sa se exprime prin individualitati, sa ajunga la tipizare, dar si sa aiba o raportare la transcendent, un loc in universal. Teoria dubletelor evidentiaza diferentele clare intre religii, intre catolicism, protestantism si ortodoxie, referitor la reprezentarea transcendentei pe pamant.

Religia evanghelica, individualizanta, ataca catolicismul din prisma distantei mari intre transcendenta si om. Biserica este aici o asociatie de indivizi si chiar se stimuleaza libertatea individuala. Catolicismul, tipizant, considera sacrul ca fiind reprezentat de biserica, care intermediaza relatia individului cu transcendenta. Disponibilitaea ecumenica e foarte mare, biserica are ierarhie, autoritate, impune precepte. Ortodoxia, mai aproape de modul stihial, intelege sacrul raportand transcendenta la firea lucrurilor, intr-o anumita dizolvare a individului in organismul credinciosilor, individualitea nefiind importanta. Raporteaza sacrul la fire, intelegand prin fire ipostaza naturii supuse gratiei lui Dumnezeu. Biserica este reprezentata de o instanta cosmica, exisata deci o distantare puternica, dar totodata biserica isi asuma pacatele credinciosilor, absolvindu-i de ele. Referitor la natiune, catolicii accepta statul supranational, limba latina fiind ea insasi considerata supranationala. Statele feudale sunt insa protestante. In ortodoxie natiunea este un organism, majoritatea bisericilor se declara nationale. 18.Metalimbaj - Heidegger The philosophy of Martin Heidegger and his followers offers such a possibility.[9] In our context, Heidegger's concept of thing is of particular interest. Rather than the reflection of an idea (which may never be grasped as such), Heidegger understands the thing as the 'gathering of a world'.[10] The meaning of a thing, thus consists in what it 'gathers'. In order to comprehend this definition, it is necessary to take a closer look at the words 'world' and 'gathering'. For Heidegger, 'world' does not simply mean what is present, that is, the subject-matter of traditional metaphysics, but what is given together with what is 'withhold'. It is a commonplace that we can never 'have' the whole thing; when one aspect of something conies into presence, other aspects withdraw into oblivion. Therefore, any phenomenon simultaneously consists in a giving and a withholding. This basic fact was expressed by the Greeks in their concepts of lethe (concealment), and a-letheia (un-concealment) reappeared in Kant's characterisation of the ground of things as an 'abyss'. To Heidegger, however, the abyss does not imply that there are `no-things-in-themselves'. Any thing in the world in its particular way, and remains the same through its indefinite manifestations. To understand what that means, it is necessary to arrive at a more structured conception of 'world', and Heidegger has proposed the 'Fourfold' (Geviert) as an answer. The Fourfold comprises Earth, Sky, Mortals and Divinities, and on more than one occasion Heidegger defined each of the four in realistic terms.[12] It is evident that he wanted to arrive at a concrete understanding of the world, in accordance with the events of everyday life. Although events are temporal, the things 'remain', and can therefore be given a name. As examples, Heidegger 'analyses' nameable things such as the jug and the bridge, showing how each of them gathers a world. The 'saying' of the liking is possible because names form part of a language which 'contains' the Fourfold. Language, thus, is the `House of Being', and serves to reveal things as they 'are'.[13] certain sense, any revelation (aletheia) is an 'interpretation', but it is an interpretation of something, rather than an instrument to be thrown away after use. In Heidegger',s saying of jug and bridge, as well as in his discussions of poems and works of art, language is used in a new way. Heidegger does not pretend to write poetry, and certainly he does not offer scientific analyses. What he does is rather to investigate the phenomenological properties of the thing, using language not only as a means of expression, but also as a source of information. What results is a semi-poetic saying, as in his The Thinker as Poet (Aus Der Epphrung des Denkew): Forests spread/Brooks plunge/Rocks persist/Mist diffuses/Meadows wait/Springs well/Winds dwell/Blessing muses.[14] Here Heidegger's closeness to nature and life comes forth, repudiating those who interpret his thinking as another kind of nihilism.[15] At the same time the importance of the work of art is explained. To Heidegger, art is the 'setting-into-work of truth' as aletheia, that is, the disclosure of something that so far had remained 'hidden'. The word 'gathering' explains the nature of the thing. It neither denotes a 'sign' nor a 'symbol', since the function of a sign is indication, and of a symbol representation. The thing and the work) does not represent anything (that is, something sent somewhere else), but as a gathering of a world, it is an identity in its own right, at the same time as it brings the world closed to man'.[16] It may be considered an image, since it make something 'invisible', come into presence. Any work of art, therefore, is an imago mundi. Poetry speaks in images, Heidegger says, and 'the nature of the image is to let something be seen.'[17] Poetry therefore serves life. It reveals things as they are, and enables man to realise the scope of his being-in-the-world: to dwell poetically'. [18] Although poetry is the original art, it does not exhaust the disclosure of truth. In poetic language truth is brought 'to word', but it also has to be 'set-into-work'. Human life takes place between earth and sky, and architecture as an art is the means to make this condition 'visible'. In his Hebel essay Heidegger shows what that means: 'The buildings bring the inhabited landscape close to man and at the same time place the nearness of

neighbourly dwelling under the expanse of the sky'.[19] Again we recognise the concrete point of departure of Heidegger's thinking, as well as his understanding of architecture as a manifestation of man's being-in-theworld. Architecture, thus is not a series of arbitrary 'codes', but has an existential foundation. Man's being is temporal as well as timeless. When Heidegger characterises human beings as 'mortals', he refers to the temporal aspect, whereas his 'divinities' recall the `measure' which remains, and which we have to take our hearts'.[20] In the thinking of Heidegger, the metaphysical split between the a priori and the a posteriors is overcome, as well as nihilistic negation of any foundation. The world is recovered as the inhabited 'between' (Zwischen) of Earth and Sky, and the abstract quantification which governed man's understanding in the past gives way to a qualitative, poetical approach. Any thing in the world in its particular way, and remains the same through its indefinite manifestations. To understand what that means, it is necessary to arrive at a more structured conception of 'world', and Heidegger has proposed the 'Fourfold' (Geviert) as an answer. The Fourfold comprises Earth, Sky, Mortals and Divinities, and on more than one occasion Heidegger defined each of the four in realistic terms.[12] It is evident that he wanted to arrive at a concrete understanding of the world, in accordance with the events of everyday life. Although events are temporal, the things 'remain', and can therefore be given a name. As examples, Heidegger 'analyses' nameable things such as the jug and the bridge, showing how each of them gathers a world. The 'saying' of the liking is possible because names form part of a language which 'contains' the Fourfold. Language, thus, is the `House of Being', and serves to reveal things as they 'are'.[13] certain sense, any revelation (aletheia) is an 'interpretation', but it is an interpretation of something, rather than an instrument to be thrown away after use Metalimbajul la Heidegger si Schulz Heidegger: - arhitectura are un mesaj adanc, mai mare decat ceea ce poti tu observa (atitudine, istorie, limbaj, trairi...) - cuvantul e acasa a fiintei, cu ajutorul limbajului poti sa te dezvalui - arhitectii au sansa sa ramana in lume un semnificat 19.Imaginarul la Durand Clasic al antropologiei religioase, Durand este unul din acei autori care influenteaza gandirea contemporana. In viziunea lui, Occidentul modern a distrus gandirea simbolica a societatii traditionale inlocuindu-le cu realismul perceptiei, naturalismul ateu, antropocentrismul si dictatura semnului profan. La fel de sever se dovedeste diagnosticul referitor la actualele stiinte ale omului (psihanaliza - care reduce simbolul la o functie disimulata legata de realitatea unei sexualitati imature si nesatisfacute, sociologia - care transforma semnul intr-un sistem arbitrar menit sa fixeze conventiile comunicarii, antropologia limiteaza simbolul la o combinatorie formala dependenta de structurile inconstientului si de o sintaxa mitica aleatorie). Ingerii reprezinta criteriul unei functii simbolice care mediaza transcedenta si ramane manifestarea semnelor concrete, transformandu-le in simboluri. Primavara romanica avea sa permita inflorire unei iconografii simbolice mostenita din orient, dar aceasta primavara a fost scurta in raport cu cele trei secole de "arta occidentala", de arta asa-zis gotica care produce o alunecare spre lumea realismului perceptiv, in care expresionismul inlocuieste evocarea simbolica. Arta romanica este o arta indirecta bazata pe evocarea simbolica in timp ce arta gotica e una directa. In vreme ce stilul romanic pastreaza o arta a icoanei bazata pe principiul teofanic al unei angelologii, evolutia artei gotice apare ca un exemplu tipic de iconoclast prin exces, ea accentueaza atat de mult semnificantul incat transforma icoana intr-o imagine foarte naturalista, care isi pierde sensul sacru, devenind un oarecare ornament realist, un simplu obiect de arta, imaginea lumii se desfigureaza si inlocuieste sensul frumusetii si evocarea fiintei prin manierismul dragalaseniei sau expresionbismul unei uratenii chinuite. Intreaga arta si imaginatie se pun in slujba unei crestinatati cuceritoare si faustice. In acest timp, in bisericile rasaritene, icoana este pictata dupa norme canonice fixate. Biserica ortodoxa confera pe deplin imaginii acel rost sacramental al "dublei slujiri" care face ca prin imagine raporturile intre semnificat si constiinta religioasa sa fie intime. Imaginarul la Durand. Proprietatile imaginii dupa gilbert Durand sunt: 1 ocularitatea. Ea consta in capacitatea omului de a transforma orice fel de senzatie in imagine. Prin sinestezie este posibila relatia inversa cum ar fi de exemplu vizualizarea muzicii 2 profunzimea imaginii. Este reperabila in modul de maifestare, in trairea ei intr-o relatie puternic conditionata de realitate. Profunzimea conduce la necunoscut, genereaza stari de presiuni interne. 3 ubicuitate. se poate gandi cva, acel ceva intr-un context, apoi totul in ceva mult mai cuprinzator. Se poate poate vorbi si de o ubicuitate spirituala: Dumnezeu este peste tot.

20.Angelologia Teoria proximitatii (A. Plesu) mediaza intervale (trepte de la un pol la cel opus) cel mai mult se insista pe raportul imanent-transcendent (om D-zeu, abstract, nepalpabil) Istoric al celor ce s-au ocupat de T. proximitatii: -primii ce au pus problema unor termeni graduali (pornesc de la un lucru la cel opus) sunt grecii (Platon): exista trepte de transcendenta -ionii- primele elemente asemanatoare cu ingerii -> teoria ingerilor exprimata prin aceste personaje imaginare incepand cu sf. Augustin. A. Plesu Problematic ANGELOLOGIEI discuta acea personalizare a ingerilor pornind de la cei 2 poli: exista ingeri ai omului (constiinta incurajatoare, iti vrea binele- inger pazitor- inseamna si o modalitate de comunicare cu transcendenta. exista ingeri din proximitatea lui D-zeu- existenta in toate religiile (incepand cu cea iudaica) mesager mediaza relatia om-transcendenta exista numeroase teorii agnostice- exista D-zeu dar nu poate fi atins opusi lor sunt teoriile antropomorfe (religia crestina: D-zeu e asemuit unui om batran, cu barba, cu care se poate comunica) exista si teoria unor ingeri ce nu pot fi vazuti. Nu se ofera decat in mom. mortii; exista tendinta de a crede in comunicarea prin intermediar, mediatizata mult pana in sec. 17-18. Dionisie Arcopagitul printre primii teoreticieni Clement din Alexandria, Origen Augustin Grigore Palama Descartes prima data discuta parcurgerea treptelor de cunoastere pe orizontala, compatibila conditiei umane, care ii da constiinta cunoasterii stiintifice -> negarea transcendentei, a infinitului vertical; Angelologia apare ca o teorie a imaginarului; In plan existential, trecerea de la lumea transcendentala la cea palpabila se facea prin experiente, suferinte de-a lungul timpului, ce innobileaza din punct de vedere al existentei trupesti; Dpdv al ideii crestine, pana in epoca epistolelor pauline exista o gandire trihotomica (corp-suflet-spirit) (1869conciliul de la Constantinopol)- ulterior gandirea crestina devine bipolara (sufletul=spiritul) -> dualism de tip occidental. -> angelologia e o teorie a proximitatilor; nu poate fi imaginata in afara unei lumi pe care omul si-o creeaza in abstract; Imaginatia ca tema creatoare artistica Platon pune problema imaginatiei ca opusa bunului simt; momentul creatiei e un moment de pierdere a ratiunii, controlului; e de natura divina; stare necontrolata e discutata si de Yung incearca sa aduca inconstientul la nivel uman- are o tratare sentimentala si emotiva duhul artei -> Psihologie si alchimie considera acest duh inspirator al artelor un fel de corp subtil al sufletului de inzestrare cereasca; a sondat f mult starile sufletesti , emotionale, a facut numeroase exercitii de scufundare in inconstient -> periculoase (poti sa nu te mai intorci); Imaginatia- coresp. O facultate speciala Platon- o coresp. Irationala Diderot- regina facultatilor umane Baudelaire- fantasmagorii sau capricii Grigore Palama- umana si divina G. Bruno- orice demers speculativ ce sta la baza logicii filozofice are la baza imaginatia; Incercarea de a motiva preocupare pentru teoria proximitatii Plesu exista o intreaga literatura bazata pe imaginatie, imaginar sau pe sondarea acestora; exista o suita de opere bazate pe simbolistica, hermeneutica (basme- succesiune de legende: Cantecul nibelungilor, eroi legendari, fapte); este lumea ingerilor obiectiva? Nu, daca e localizata, daca presupune obiectivitatea autonoma; e la hotarul interior-exterior; nu e un fenomen ce ar putea exista in afara omului; este subiectiva? Nu, daca subiectiv inseamna inchipuit, in sens de delir; nu, daca e considerat un accident patologic; este subiectiv doar daca e modalitate de cunoastere imaginativa, instrument de creatie in arta;

viziunea imaginala- daca exista un mundis imaginalis, apartine mai multor locuri si nu apartine unui singur loc, saman; comunicarea presupune existenta a 2 elemente -> telepatia= forma de comunicare posibila- nu poate fi apanajul unei singure persoane; Henri Corbert face deosebirea clara intre lumea imaginarului si imaginar (procedeul artistic bazat pe imaginatie, in lumea artei) Leibniz teoria monadologiei monada= acea particula independenta, inchisa, introvertita, a lumii acesteia; pot fi asemuite cu subiecti oameni; = bilute fara ferestre, nu comunica; -aceasta teorie e infirmata insa astazi; memoria colectiva, experienta traita; Psihanaliza teoriei recenta bazata pe explicarea unor gesturi irationale din perspectiva unor frustrari (de natura erotica) refulate in lumea reala (Freud); Sociologii- reduc simbolistica la semne/ conventii de comunicare (semnele de circulatie, etc.); simbolurile= un mijloc de comunicare a unei functiuni= modalitatatile grafice de limbaj; nu au investitura sacra; Antropologia- etnostiinta- evolutia stiintei bazata pe evenimentele istorice reale, traite si mai putin pe cele abstracte, pe teorii exhaltologice (a finalitaii- exemplu: credinta ajungerii in rai); Grupul ERANOS oameni de stiinta, cultura, condus de Yung (advers. Lui Freud); matematicieni (Einstein), artisti, celebritati ale lumii mondene; misticii, laici, personalitati opuse si contradictorii; -sediul la Ascona, pe un munte- cu un anumit magnetism, creaza stari energetice, emulative) -Durand si Eliade frecventau grupul- incercau sa sondeze inconstientul; preocuparea pentru teoria androginului (pers. ideal, fara sex , ce presupune o ipostaza arhetipala a eului) -Corbert si Durand- preocupare pentru simbol, ulterior Eliade considera ca imaginea unui simbol e imaginea forte, iar semnele sunt forme de expresie (semnificant, continut) -Eliade foloseste procedeele amneziei (de vizualizare prin sugestie= procedeu tipic imaginativ) (migreaza in diferite timpuri) -Angelologia exprimata si sub forma unor eoni ce formau pleroma (=instanta suprema complexa); Arta romanica si gotica exceleaza in vizualizarea ingerilor; Dupa 1869- disp. Misterului in discursul teologic; misterul presupune multe lucruri ascunse; e asociat acum cu sacrul (lipsit de conotatiile ascunse)-> laicizarea termenului -> toata simbolistica devine informala -> orientul pastreaza misticismul, ociidentul mai laic