1

Comportamente de cooperare in grup

Psihologia socială clasică a pus accentul pe interacţiunea de grup, dar a făcut foarte puţine

lucruri concrete pentru amenajarea grupului ca mediu de învăţare, mulţumindu-se să studieze

interacţiunea elevilor în afara lecţiei propriu-zise şi să proclame influenţa decisivă a climatului

afectiv din clasă asupra performanţelor individuale.

Educarea elevilor în spiritul cooperării presupune formarea conştiinţei şi a conduitei cooperant-

participative. Cultivarea conştiinţei cooperante presupune cunoaşterea şi înţelegerea de către

elevi a diverselor reguli şi cerinţe pe care le impune viaţa în comun, concomitent cu declanşarea

unor trăiri afective, expresie a adeziunii şi acceptării interioare a acestora. Astfel, elevii urmează

săcunoască şi să înţeleagă ce înseamnă dependenţa individului faţă de colectiv, a unui colectiv

mai mic faţă de unul mai mare, care sunt obligaţiile pe care ei le au faţă de colectiv, în ce sens şi

cum urmărirea unor secţiuni colective este şi în interesul lor etc. Declanşarea unor trăiri

afective faţă de toate acestea este posibilă numai pe fondul multiplelor relaţii interpersonale

ocazionale de acţiuni şi activităţi desfăşurate în colectiv.

Principiile învăţării în condiţii de cooperare presupune o largă varietate de forme de

interacţiune, de la ajutarea episodică a colegului de bancă de către elevul mai avansat, până la

grupurile cooperative de învăţare organizate de profesor după o anume tehnologie

educaţională.

Cooperarea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii între elevi, generând

sentimente de acceptare şi simpatie. Ea instaurează buna întelegere, armonia şi stimulează

comportamentale de facilitare a succesului celorlalti. Cooperarea determină creşterea stimei de

sine, încrederea în forţele proprii, diminuarea anxietăţii pe care mulţi copii o resimt la contactul

cu instituţia educativă şi contribuie la intensificarea atitudinilorpozitive faţă de profesori.

Strategia educării cooperante a elevilor implică iniţierea şi desfăşurarea unor activităţi concrete.

Condiţiile pedagogice ale strategiei educaţionale cooperante se referă la:

Formularea unor cerinţe clare şi a unor perspective care să mobilizeze energia colectivului.

Asemenea cerinţe şi perspective reprezintă sarcini comune pe care colectivul urmează să le

înfăptuiască, scopuri pe care să le atingă. Dintre acestea am putea menţiona angajarea

colectivului în obţinerea unor rezultate bune la învăşătură, câştigarea unor concursuri etc.

2

Aceste perspective au un efect pedagogic în măsura în care sunt realizabile, sunt stimulative şi

atrăgătoare, exprimă năzuinţele elevilor şi îi antrenează.

Existenţa unui colectiv pedagogice inchegat. Este condiţia care asigură deprinderea de a

inchega uşor relaţii în interiorul colectivului, schimbarea de relaţii etc.

Tradiţiile. Închegarea colectivului presupune cultivarea unor tradiţii legate ale anumite

evenimente mai importante din viaţa şcolii şi a elevilor.

1.Clasacagrup social

Definiţie

, , U n g r u p r e p r e z i n t ă o f o r m a ţ i u n e d e m a i m u l t e p e r s o a n e , c a r e s e

a f l ă î n r e l a ţ i i interpersonale, de interacţiuneşidependenţăreciprocă, mediate

de implicareaîntr-o activitatecomunăşidezvoltănormeşivalori care regleazăconduita”. (I.

Radu, 1994)

,,Ungrup social reprezintă un ansamblu de indiviziîntre care existărelaţii bine definite şiî n c a r e

f i e c a r e i n d i v i d a r e c o n ş t i i n ţ a a p a r t e n e n ţ e i l a g r u p . M e m b r i i u n u i g r u p a u o

a n u m i t ă structură, funcţionează dupăunele reguliprestabilite,

au interese comuneşi urmăresc realizareaunorscopurispecifice bine determinate”.(A.

Neculau, 1996).

Douăcapeteînvaţămai bine.Aceastăvariaţie a uneivechizicale se aplicăşielevilordintr-o

clasă.Lucrulîngrupprincooperareconstituie o parte importantă a uneiclaseeficiente.Totuşi, a

„grupa” activităţileprocesului de învăţareînseamnămaimultdecâta lecereelevilor

„sălucrezeîmpreună”.Obiectivul principal al lucruluiîngrupeste de a-i

implicapeeleviactivînprocesul de învăţareatuncicândexistă un scopcomunacceptat de

toatălumea. Gruparea le permiteelevilorsălucrezeîmpreunăpentru a

maximizaînvăţareaproprieşipecea a altora.

„Într-o situaţie de învăţareprincooperare, interacţiuneaestecaracterizată de o

interdependenţăpozitivădintreobiectivşirăspundereaindividuală.” (Johnson & Johnson 1998)

Un element de frustrareîntâlnit la mulţiprofesori, elevişipărinţi, înlegătură cu

învăţareaprincooperare, esteacelacă de multeorieleviiceimaibuniîndeplinescceamai mare parte

a sarcinilor, întimpceceilalţidoar se ţindupăei. Pentruca o

grupareînvedereaînvăţăriiprincooperaresă fie eficientăşicatimpuldisponibil al claseisă fie

folositîn mod corespunzător, eleviitrebuiesăaibăresponsabilităţiclarepotrivitroluluifiecăruia,

obiective ale grupului definite şirăspundereindividuală.

Încontextuluneiclase, grupareaelevilor le oferăacestoraposibilităţi de aînvăţaunul de la altulşi de

3

a se învăţăunulpecelălaltîncondiţiilespecifice „lumiireale”. „Înanii 1990,

lucrulînechipădevenisedejaceamaiapreciatăcompetenţămanagerială, după cum arătaustudii ale

unororganizaţii de peste tot din lume” (Goleman 1998). Îiputempregătipeelevipentruperioadaîn

care voravea o slujbăoferindu-le acesteoportunităţi de a lucraîmpreunăpentru a

creaprodusesau a rezolvaprobleme.

Prinorganizareauneiclaseastfelîncâteleviisăînveţeprincooperare, scopul final esteacelacaeisă se

impliceactivînprocesul de învăţare.

Grupareaelevilorînperechisauîngrupurimicisporeşteşanselecaaceştiasădevinăimplicaţi.

Eleviiresimtmaipuţinăpresiuneatuncicând li se ceresărealizeze o sarcinăîmpreună cu un

colegdecâtatuncicândtrebuiesăfacăacestlucruîn mod independent.

Învăţareaprincooperaretrebuieutilizatăîn mod

strategic.Existămomenteşilocuripotrivitepentruaapela la structuri de grupuri. „Cercetările au

arătatcăstructurile de cooperaresuntmaibunedecâtcele competitive şibazatepe individualism,

atât din punct de vedere al performanţelorşcolare, câtşi social, indiferent de conţinutşi de

nivelul de învăţământ.” (Kagan 1997) Eleviivădadeseaînşcoală o organizaţiebazatăpecompetiţie,

în care încearcăsă-i depăşeascăpecolegiilor.Cercetărilearatăcăelevii au o atitudinemaibunăfaţă

de şcoală, de disciplinăşifaţă de profesoriatuncicând au posibilitatea de a lucraprincooperare

(Johnson & Johnson).

2.Comportamentul de grup

Participarea la viaţaunuigrupestedeterminată de trăsăturile de personalitate ale

fiecăruiindivid, care, la rândullor, sunt determinate de moştenireaereditară, mediul

familial, mediul cultural, apartenenţasocialăşiexperienţatrăită.Înopiniacercetătorilor

personalitateadepinde de pattern-ul temperamental dominant şicondiţioneazăcoerenţa

comportamentului.Astfel, dacădiferiţioameniîntâlnesc o piatrăîncalealoreivorreacţionadiferit:

colericulvaaruncapiatracâtcolo - enervatcăcinevaîndrăzneştesă-i barezedrumul, sangvinul o

vaocoli cu atenţie,melancolicul se vagândi la tot felul de lucrurireleînlegătură cu obstacolul

care-i stăîncale, iarflegmaticulprobabil n-o vaobserva.

Îngrup, fiecaredintreparticipanţiîşiasumă, dintr-o panopliegeneroasă, rolul care i se

potriveştecelmai bine: unuldintrerolurile legate de sarcină(iniţiator, furnizor/consumator de

informaţii, furnizor/consumator de opinii, elaborator, coordonator, orientator, evaluator,

energizator, tehnician procedural, înregistrator) sauunuldintrerolurile de menţinere(încurajator,

armonizator, facilitator de compromisuri, protector, standardizator, comentator, transmiţător).

Printrefenomenelecaracteristicevieţii de grup se numărăşiaşa-numitulefect PIP

4

(PIP - primus inter pares înlimbalatină, adicăprimulîntreegali), conform căruiaunii

dintreparticipanţi se aratămaiconformi cu normelegrupuluidecâtalţiişi se grăbescsă le

aratesuperiorilorloracestlucrupentru a fi mai bine văzuţi .

Caracteristicmembrilorgrupurilorestecomportamentulprosocial, care reprezintă

conduitapozitivă, constructivă, de ajutor social, înopoziţie cu comportamentul antisocial.

Variabilele de care depindecomportamentul de grupsunt: mărimeagrupului,

naturasarcinii, mediul, rolurileindividuale, normele, motivaţiamembrilor, gradul de

coeziuneşifelulconducerii.

Deşi concluzia este că metodele cooperative se dovedesc mai eficiente decât organiyarea

competitiva, trebuie să observăm că primele nu elimină total competiţia. Metodele cooperative

presupune o îmbinare între cooperare şi competiţie, avem de-a face atât cu atitudini şi

comportamente de cooperare cât şi cu o competiţie între grupuri. Astfel este util să ne gândim

ce pondere din activitate o gândire cooperativă şi ce pondere competiţională; mai mult, funcţie

de anumite persoane din grup, această pondere poate fi gândită în faza de proiectare a acţiunii

educaţionale poate să fie schimbată major.