Cuprins:

1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea cheltuielilor

Cheltuieli ale activităţii operaţionale:

(a) costul vânzărilor;(b) cheltuielile comerciale;(c)cheltuielile generale şi administrative;(d) alte cheltuieli operationare.

Cheltuieli ale activităţii neoperaţionale:

(a) cheltuielile activităţii de investiţii;(b) cheltuielile activităţii financiare;(c) pierderile excepţionale.

Cheltuieli privind impozitul pe venit

2. Evaluarea şi constatarea consumurilor şi cheltuielilor

Principii:

specializarea exerciţiilor; prudenţa; concordanţa; necompensarea.

1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea cheltuielilor

Componenţa cheltuielilor, modul de evaluare şi de constatare a acestora sunt

determinate de prevederile Bazelor conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor

financiare şi S.N.C. 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”.

În S.N.C. 3 componenţa cheltuielilor – pe felurile de activităţi ale unei

întreprinderi aparte (operaţională, de investiţii, financiară) şi pe evenimente excepţionale.

Cheltuielile reprezintă diminuările de avantaje economice care apar în procesul

desfăşurării activităţii economico-financiare a întreprinderii. Spre deosebire de

consumuri, cheltuielile nu se includ în costul produselor fabricate (serviciilor prestate), ci

se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare şi se scad din venituri la

determinarea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.

Cheltuielile se efectuează la întreprinderile care desfăşoară toate tipurile de

activităţi. În funcţie de direcţiile efectuării, acestea se subdivizează în trei grupe:

1. Cheltuieli ale activităţii operaţionale.

2. Cheltuieli ale activităţii neoperaţionale.

3. Cheltuieli privind impozitul pe venit.

Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind cheltuielile ocazionate de

desfăşurarea activităţii de bază a întreprinderii. Acestea cuprind:

a) costul vânzărilor;

b) cheltuielile comerciale;

c) cheltuielile generale şi administrative;

d) alte cheltuieli operaţionale.

Costul vânzărilor reprezintă o parte din consumurile aferente produselor,

mărfurilor vândute şi serviciilor prestate. Acesta cuprinde:

a) la întreprinderile de producţie – consumurile materiale directe, consumurile

directe privind retribuirea muncii, inclusiv contribuţiile pentru asigurările sociale,

consumurile indirecte de producţie aferente produselor vândute;

b) la întreprinderile de comerţ – valoarea de bilanţ a mărfurilor vândute (suma cea

mai mică dintre valoarea de intrare a mărfurilor procurate şi valoarea realizabilă

netă);

c) la întreprinderile de prestări servicii – consumurile de materiale, consumurile

privind retribuirea muncii, precum şi consumurile indirecte de producţie aferente

serviciilor prestate.

Cheltuielile comerciale sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor

şi prestărilor de servicii, şi anume: cheltuielile privind operaţiunile de marketing;

cheltuielile privind ambalajele şi ambalarea produselor şi mărfurilor; cheltuielile de

transport privind desfacerea; cheltuielile de reclamă; cheltuielile privind reparaţiile şi

deservirea cu termen de garanţie a produselor şi mărfurilor vândute; cheltuielile aferente

creării rezervelor pentru datorii dubioase; cheltuielile privind returnarea şi reducerea

preţurilor la mărfurile vândute; cheltuielile privind retribuirea muncii salariaţilor de la

întreprinderile de comerţ care cuprind salariile de bază şi suplimentare, diverse adaosuri,

sporuri, prime plătite vânzătorilor, casierilor, hamalilor, precum şi bucătarilor, ospătarilor

la întreprinderile de alimentaţie publică şi altui personal care participă nemijlocit la

vânzarea mărfurilor; comisioanele plătite organizaţiilor de desfacere, de intermediere, de

comerţ exterior, cheltuielile privind procurarea licenţelor pentru exportul produselor şi

mărfurilor; cheltuielile privind întocmirea declaraţiilor vamale pentru vânzarea

produselor peste hotarele republicii etc.

Cheltuielile generale şi administrative cuprind cheltuielile privind deservirea şi

gestiunea întreprinderii în ansamblu: cheltuielile privind uzura, reparaţia şi întreţinerea

mijloacelor fixe, cheltuielile privind amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie

generală gospodărească; cheltuielile de întreţinere a personalului administrativ şi de

conducere; impozitele, taxele şi plăţile virate în buget potrivit legislaţiei în vigoare (cu

excepţia impozitului pe venit), precum şi taxa pe valoarea adăugată nerecuperată,

accizele; cheltuielile în scopuri de binefacere şi sponsorizare; cheltuielile pentru

protecţia muncii; cheltuielile de reprezentare; cheltuielile pentru deplasările de serviciu

ale personalului de conducere; cheltuielile pentru acţiunile de ocrotire a sănătăţii, de

organizare a timpului liber şi odihnei salariaţilor întreprinderii; cheltuielile de

organizare aferente desfăşurării adunărilor acţionarilor, întocmirii actelor; cheltuielile

pentru lucrările de cercetări ştiinţifice, inovaţii şi raţionalizări cu caracter de producţie;

cheltuielile pentru pregătirea şi reciclarea cadrelor, achitarea diverselor servicii prestate

întreprinderii, în conformitate cu contractele încheiate; cheltuielile aferente angajării

forţei de muncă; cheltuielile pentru întreţinerea unităţilor de producţie şi economice de

deservire etc.

Alte cheltuieli operaţionale cuprind cheltuielile privind vânzarea altor active

curente; cheltuielile privind arenda operaţională; cheltuielile sub formă de amenzi,

penalităţi, despăgubiri; cheltuielile din modificarea metodelor de evaluare a activelor

curente; cheltuielile aferente dobânzilor pentru credite şi împrumuturi; consumurile

indirecte de producţie nerepartizate; lipsurile şi pierderile din deteriorarea valorilor;

cheltuielile aferente produselor rebutate, precum şi cheltuielile aferente anulării

comenzilor de producţie, încetării activităţii unităţii de producţie care nu a fabricat

produse şi cheltuielile anticipate care s-au dovedit a fi inutile.

Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind cheltuielile suportate de

întreprindere la desfăşurarea altor feluri de activităţi. Acestea cuprind:

a) cheltuielile activităţii de investiţii;

b) cheltuielile activităţii financiare;

c) pierderile excepţionale.

Cheltuielile activităţii de investiţii rezultă din ieşirea activelor pe termen lung şi

cuprind cheltuielile şi pierderile aferente ieşirii activelor nemateriale, activelor materiale

în curs de execuţie, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale, activelor financiare

pe termen lung, sumele reducerii valorii activelor pe termen lung ieşite; pierderile din

participaţiile în alte întreprinderi şi operaţiunile cu părţile legate.

Cheltuielile activităţii financiare rezultă din modificarea mărimii şi structurii

capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Acestea cuprind

Cheltuielile întreprinderii

Cheltuieli ale activităţii operaţionale

Cheltuieli ale activităţii

neoperaţionale

Cheltuieli privind impozitul

pe venit

Costul vânzărilor

Cheltuieli comer-ciale

Cheltuieli generale şi

admi-nistrative

Alte cheltuieli operaţio-

nale

Cheltuieli ale activi-

tăţii de investiţii

Cheltuieli ale

activităţii financiare

Pierderi excepţio-

nale

cheltuielile privind operaţiunile aferente plăţii redevenţelor, arendei finanţate a activelor

materiale pe termen lung, diferenţele nefavorabile de curs valutar etc.

Pierderile excepţionale rezultă din evenimentele sau operaţiunile rare şi netipice

care nu sunt legate de activitatea economico-financiară (ordinară) a întreprinderii.

Acestea cuprind daunele provocate de calamităţile naturale, pierderile din perturbările

politice, modificarea legislaţiei ţării.

Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totală a cheltuielilor privind

impozitul pe venit luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei

de gestiune.

Structura cheltuielilor întreprinderii este prezentată în schema 11.1.

Schema: Structura cheltuielilor întreprinderii

2. Evaluarea şi constatarea consumurilor şi cheltuielilor

La contabilizarea consumurilor şi cheltuielilor apar două probleme principale:

1) evaluarea (măsurarea) consumurilor şi cheltuielilor, adică calcularea sumelor

acestora, care trebuie să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare;

2) constatarea consumurilor şi cheltuielilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în

care acestea trebuie să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare.

În conformitate cu cerinţele Standardelor Naţionale de Contabilitate, consumurile

şi cheltuielile se evaluează la valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung şi curente

ieşite, a sumelor calculate la retribuirea muncii şi ale contribuţiilor pentru asigurările

sociale, uzurii mijloacelor fixe şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, amortizării

activelor nemateriale, rezervelor create, cheltuielilor şi plăţilor preliminate, corecţiilor la

datoriile dubioase etc.

Consumurile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate în baza

respectării următoarelor principii:

specializarea exerciţiilor;

prudenţa;

concordanţa;

necompensarea.

Principiul specializării exerciţiilor prevede că cheltuielile se constată şi se

reflectă în contabilitate în perioada de gestiune în care au avut loc, indiferent de

momentul plăţii efective a mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare. De

exemplu, energia electrică consumată, furnizată de către terţi se trece la consumuri sau

cheltuieli în perioada de gestiune în care a fost consumată, dar nu în momentul achitării

acesteia; chiria plătită în avans se trece la consumuri sau cheltuieli în perioadele în care

obiectul arendat a fost utilizat etc.

Principiul prudenţei prevede că cheltuielile se constată şi se reflectă în

contabilitate în momentul efectuării acestora. De exemplu, lipsurile constatate cu ocazia

inventarierii valorilor în mărfuri şi materiale, precum şi pierderile din deteriorarea

acestora; valoarea produselor rebutate definitiv; cheltuielile privind remedierea

rebuturilor etc. se înregistrează în contabilitate ca cheltuieli la data depistării acestora,

indiferent de motive şi vinovaţi. Suma de recuperare a acestora (veniturile) se constată

numai în cazul când întreprinderea are o certitudine întemeiată, adică o confirmare

documentară (acordul în scris al salariatului privind recuperarea daunei materiale, decizia

judecătorească etc.).

Principiul prudenţei oferă întreprinderilor, după caz, dreptul să creeze rezervele

corespunzătoare pe seama cheltuielilor perioadei privind recuperarea pierderilor

probabile aferente datoriilor dubioase, returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile

vândute, reparaţia cu termen de garanţie şi deservirea produselor şi mărfurilor vândute

etc. Totodată, principiul prudenţei nu justifică crearea rezervelor latente, ceea ce poate să

genereze supraevaluarea neîntemeiată a cheltuielilor şi diminuarea rezultatului financiar.

Principiul concordanţei prevede reflectarea simultană în contabilitate şi

rapoartele financiare a cheltuielilor şi veniturilor ocazionate de unele şi aceleaşi

operaţiuni economice. De exemplu, costul vânzărilor (valoarea de bilanţ a produselor,

mărfurilor vândute, serviciilor prestate) se constată şi se reflectă în conturile contabile şi

rapoartele financiare concomitent cu veniturile din vânzări, adică în cursul unei perioade

de gestiune.

Principiul necompensării nu permite modificarea sumelor veniturilor şi

cheltuielilor constatate şi reflectate anterior în rapoartele financiare şi casarea reciprocă a

acestora în cursul perioadei de gestiune. În cazul când apar îndoieli referitor la primirea

sumei cuvenite incluse anterior în venit, o asemenea sumă se trece la majorarea

cheltuielilor, dar nu la diminuarea sumei veniturilor constatată iniţial. Aceasta prevedere

se referă, în special, la veniturile şi cheltuielile reflectate în Raportul anual privind

rezultatele financiare.