Complexul lui Oedip

Complexul lui Oedip constituie o etapă normala în dezvoltarea copiilor iar punctul de plecare este mama. Mama este percepută in faza orală, prima fază de dezvoltare la copii, cea care îi oferă sânul copilului pentru a-l hrăni, fapt care declanșeaza prima senzație elementară de placere. Acestă pulsiune de satisfacere a plăcerii stă la baza Complexului lui Oedip și constă în două faze: faza falică și angoasa de castrare.

Stadiul falic cuprinde perioada de vârstă între 3 și 6 ani. Este de o importanță covărșitoare influentând mai departe evoluția copilului. Copilul urmărește mai întâi să afle de unde vin copiii. Curiozitatea aceasta este antrenată de etichetarea subiectului ca fiind interzis. Nu puțini părinți evită aceste întrebări spunându-le copiilor despre barză, dar el observă destul de repede la mamă sau la alte femei consecințele sarcinii. Apare și cea de-a doua întrebare. Care este diferența între băiat și fată? Și în acest caz părinții ezită și de aceea copilul încearcă să-și răspundă din cunoștințele sale personale. Din jocurile între copii care încep să apară, băiatul se convinge de faptul că fata nu este la fel ca el. Înainte de șase ani, băiatul crede că fata are „un penis mai mic”, fiind incapabil să gândeasca altfel decât în raport cu el însăși. Însă mamei atotputernice nu-i poate lipsi acest lucru. Fetelor le lipsește fiindcă mama lor le-a pedepsit.

Mama ii oferă baiatului afecțiune și siguranță iar el o consideră a lui. Acesta își dă seama ,spre patru ani și jumătate ,că are un rival în persoana tatălui peste care trebuie să treacă pentru ca mama să fie complet a lui.

Fata trăiește o perioadă asemănătoare. Este afectuoasă cu tatăl, se arată geloasă și nu are o bucurie mai mare decât să petreacă timpul singură cu el.

Angoasa de castrare este o consecință normală a declanșării complexului lui Oedip. Angoasa este o senzație apăsătoare de indispoziție profundă, determinată de impresia difuză a unui pericol vag, iminent, în fața căruia rămâi dezarmat și neputincios. Cauzele sale pot fi un conflict interior, o activitate sexuală nesatisfăcătoare sau o pierdere în sfera dragostei care reactivează un vechi sentiment de abandon iar castrare înseamnă în limbaj curent „distrugerea” glandelor genitale, suprimarea nevoilor sexuale și a comportamentului care le insoțește.

Băiatul

Obiectul afectiunii băiatului rămâne mama. Vrea să îi cucerească afecțiunea și recurge la agresivitate convins fiind de faptul că așa își demonstrează sexualitatea (care are un avantaj în fața fetei). Mama își încurajează copilul să socializeze, să se împrietenească cu copii de vârsta lui sau mai mari. Ea răspunde la reușitele lui prin mulțumire sau afectivitate. De relația cu ea depinde felul în care el se va purta cu noii lui

prieteni. De aceea va fi trist când vede că mama lui este tristă, chiar dacă nu cunoaște motivul, căci nu va înțelege valoarea afectivă a supărării.

Băiatul caută tovărășia altor băieți de vârsta lui sau mai mari și nu-i va plăcea să se joace cu fetele. El învață să treacă peste greutățile vieții fără ajutorul magic al părinților. Dacă cade sau se lovește suportă cu mândrie, se arată curajos și puternic pentru a face pe plac mamei și tatălui. Câștigă considerația celor mari in timp ce dobândește încrederea de sine. Această perioadă este considerată vârsta cavalerească. . Băiatul normal se simte gelos și nervos că nu o poate avea pe mamă și își proiectează inconștient sentimentele sale de gelozie asupra tatălui pentru ca apoi să îl pârască pentru severitatea sa. Dacă mama cade în capcană și își ceartă soțul atunci fiul „câstigă”(căci acesta se va simți vinovat de certurile apărute). Practic, ceea ce face mama dacă cade în capcană este să îi ofere copilului poziția tatălui. Dacă bărbatul este sever, dar nu exagerat, nu înseamnă că nu își iubește fiul, dimpotrivă el va fi un exemplu suport în dezvoltarea lui ulterioară. Băiatul va renunța într-un final la luptă, centrându-și iubirea asupra unei fete din exterior.

Fata

Înca din perioada falică fata descoperă că băieții au „ceva” iar ea nu are. Află înaintea băiatului și încercă să nege adevărul ,apoi va fi preocupată de acest lucru și va dori să îi crească și ei. Este frustrată și nervoasă si, bineînțeles o învinovățește pe mamă pentru favorizarea băiatului. Complexul de castrare nu se dezvoltă în paralel cu cel al băiatului ci invers căci ea trebuie doar să accepte adevărul nesimțindu-se amenințată de castrare. Dacă angoasa de castrare pune în pericol sexualitatea băiatului, pe a fetei o dezvoltă declanșând complexul lui Oedip.

Fata așteaptă, dar nu observă creșterea penisului și îi desconsideră pe băieți, simțindu-se inferioară. Trebuie să se obișnuiască cu ideea că fetele nu au avut niciodată penis, și nici mama. Mama își pierde din prestigiu odata ce fata află că nu are penis și că nu a avut vreodată. Dacă acceptă ,își îndreaptă atenția asupra feței și a corpului. De aici vine interesul pentru podoabe, haine, coronițe, flori în păr cu care se împodobește pentru a compensa cu renunțarea ei. Își recapătă încrederea în sine și nu-i mai desconsideră pe băieți încercând să le câștige atenția pentru a nu se mai simți inferioara.. Tot ce trebuie ea să recunoască este că nu este băiat și să își accepte sexul pentru a se transforma într-o femeie.

Fata este mai puțin atenta la ceea ce spune mama îndreptându-și atenția asupra tatălui pe care dorește să îl cucerească folosindu-se de frumusețea ei. Devine din ce în ce mai cochetă cu tatăl și încearcă să o pună pe mamă într-o situație neplăcută fiind mai dură cu ea in certuri. Dar complexul lui Oedip la fete nu este de lungă durată și agresiv ca la băiat din simplul motiv că fata nu este înzestrată natural cu o agresivitate prelungită. Tatăl îi

răspunde la afecțiune, dar nu cât să îi cedeze locul in favoarea mamei, lucru care o va ajuta să întrețină relații sociale viitoare cu băieții.

Copilul trebuie să treacă peste această fază, să se retragă din rivalitate cu părintele de același sex, și să se identifice cu el. De asemenea, trebuie să extragă caracteristicile care fac din băiat un bărbat și din fată o femeie.

Bibliografie

Francoise Dolto-Psihanaliza și copilul

Hirjoaba Elena 11C