DISPOZIII INTRODUCTIVE N DREPTUL

DISPOZIII INTRODUCTIVE N DREPTUL

COMERULUI INTERNAIONAL

1. Conceptul comerului internaional

Literatura de specialitate definete dreptul comerului internaional ca fiind un domeniu aflat la confluena dreptului internaional public cu sistemele de drept naionale, cuprinznd reglementri de natur variat (de drept civil, drept internaioanl privat, drept comercial, financiar, bancar etc.). n sens restrns, dreptul comerului internaional este definit ca fiind totalitatea normelor juridice aplicabile raporturilor patrimoniale izvorte din activitatea de comer internaional.

2. Elemente de specificitate ale raportului juridic de comer internaioanl (comercialitatea i internaionalitatea)

De principiu nu orice raport juridic care are n componena sa un element de extraneitate este n mod automat un raport de comer internaional. Acesta este considerentul pentru care se recurge, n vederea identificrii raportului de comer internaional, la dou criterii: comercialitate i internaionalitate.

a. Comercialitatea. Calificarea noiunii de comercial aparine dreptului naional al fiecrui stat i se face dup criterii proprii. n vederea determinrii comercialitii n sistemele de drept naional, exist dou concepii: obiective i subiective.

Conform concepiei obiective (acceptat de Codul comercial romn, n prezent abrogat), caracterul civil sau comercial al actului juridic rezult din natura sa intrinsec indiferent de calitatea prii din acel raport juridic (concepie aplicabil n sistemul de drept francez).

Conform concepiei subiective, caracterul unui act juridic ca fiind de drept civil sau comercial depinde de calitatea autorului, respectiv dac el este considerat sau nu comerciant. (ex. n sistemul de drept german i sistemele influenate de acesta).

b. Internaionalitatea. Cel de-al doilea criteriu pentru identificarea unui raport juridic ca fiind de drept comercial internaional este dat de internaionalitatea acestuia. n concret, raportul de comer internaional are, fa de raportul de comer intern, un element de internaionalitate.

Precizm c nu orice element de extraneitate prezent n raportul juridic este de natur s confere acestuia atribut internaional. n concret, s-a stabilit att n practica internaional, ct i prin norme de drept uniform, c cetenia prilor contractante este irelevant ca element de internaionalitate. n schimb, sediul sau domiciliul ori reedina prilor sunt luate n considerare, ca elemente de internaionalitate, dac se afl pe teritorii statale diferite (art. 1 pct. 3 Legea uniform asupra vnzrii de bunuri mobile corporale Haga 1994, care prevede c aplicarea acestei legi nu depinde de cetenia prilor). Aceeai tez este susinut i de Convenia de la Viena privind vnzarea de mrfuri care reine drept criteriu de internaionalitate sediul ori domiciliul prilor contractante (art. 1 parag. (1) sediile/domiciliile trebuie s se afle pe teritorii statale distincte).

Normele uniforme aduc o serie de alte criterii secundare ce confer raportului juridic caracter internaional: locul ncheierii contractului (altul dect teritoriile statale 3. Participanii la raportul juridic de comer internaional

Avnd n vedere particularitile raportului de comer internaional, participanii pot fi clasificai n funcie de ordinea juridic de apartenen, n dou grupe distincte:

a. subiecte de drept ce aparin ordinii juridice naionale ale diferitelor state

b. subiecte de drept ce aparin ordinii juridice internaionale.

n ceea ce privete primul grup menionm urmtoarele tipuri de participani:

profesionistul comerciant persoana fizic (OUG 44/2008 modificat prin OG 46/2011)

profesionistul comerciant persoan juridic (grup de interes economic, societi comerciale)

n ceea ce privete al doilea grup, acesta este format din subiectele specifice comerului internaional, dintre care: grupuri de societi comerciale (grupuri de tip holding, grupuri de trust, grupuri europene de interese economice, concernele), societi transnaionale.

3.1. Grupurile de tip holding

Reprezint un grup de societi n cadrul crora societatea dominant poart denumirea de holding, iar celelalte societi se numesc societi subsidiaris.

Holdingul se caracterizeaz prin aceea c asigur conducerea economic i controlul asupra subsidiaris. Sunt considerate subsidiaris acele societi n care societatea holding este fie acionar majoritar, fie controleaz componena consiliului de administraie.3.2. Grupurile de tip trust

Este o entitate caracteristic zonei de comer nord american. Aceast structur se nate prin integrarea total a mai multor societi comerciale care, astfel, i pierd autonomia funcional, fiind subordonate unei conduceri centralizate.

3.3. Grupurile europene de interes economic (G.E.I.E)

Sunt specifice dreptului francez, preluate de legislaia UE i se regsesc inclusiv n legislaia romn. Acestea constituie o mbinare ntre societile concernate, pe de-o parte, i asociaii acestora, pe de alt parte. n concret, G.E.I.E. nu au un patrimoniu propriu, astfel c i realizeaz obiectivele economice cu capitalurile sociale care o constituie.3.4. Concernul

Reprezint un grup de societi n care o entitate economic aflat pe o poziie dominant reunete sub o condiie unic societi dependete de aceasta. Concernul se constituie fie printr-un contract de dominare, fie printr-un contract de ncorporare.

n cazul contractului de dominare, conducerea societii dependente este preluat de societatea dominant, n timp ce n cazul ncorporrii, societtatea dominant devine singurul acionar al societii pe care o ncorporeaz.

3.5. Societile transnaionale

Sunt acele societi comerciale, caracterizate prin faptul c nc de la momentul constituirii se fundamenteaz pe elemente care nu au un caracter naional. n concret, capitalul social este constituit n cazul acestor societi din fraciuni care provin de la asociai din ri diferite.

De asemenea, asupra acestei societi nu este incident, n mod concret, nici o lege naional, iar litigiile izvorte din interpretarea i aplicarea actelor constitutive sunt scoase total sau parial de sub competena instanei naionale, jurisdicia revenind unor instane superioare (instane arbitrale internaionale).4. Coninutul raportului juridic de comer internaional

Este format din drepturile dobndite de subiectul activ, respectiv obligaiile asumate de subiectul pasiv.

Operaiunile de comer internaional se caracterizeaz prin reciprocitatea i interdependena drepturilor i obligaiilor corelative, n sensul c fiecare dintre subiectele raportului juridic de comer internaional cumuleaz n persoana dubla calitate de creditor, respectiv de debitor.

Caracteristica raportului de comer internaional const n faptul c unele dintre acestea au un coninut complex, n sensul c regsim raporturi juridice complexe care, privite n mod unitar, reprezint un contract specific comerului (de ex. contractul de leasing).

6. Obiectul raportului juridic de comer internaional

Este un raport obligaional, constnd n prestaia la care se ndatoreaz debitorul fa de creditorul su.

Cuvntul prestaie desemneaz n mod generic conduita, comportamentul pe care debitorul trebuie s-l aibe fa de creditor, respectiv conduita la care este ndreptit a pretinde creditorul n vederea satisfacerii intereselor sale legitime.

n concret, obiect al raportului juridic de comer internaional l reprezint numai prestaiile de natur patrimonial, spre deosebire de raporturile obligaionale din perimetrul dreptului civil, care pot avea ca obiect i prestaii de natur nepatrimonial.

Un alt element de specificitate const n aceea c obiectul se concretizeaz fie ntr-o prestaie de a da, fie de a face. Obligaiile generate de raportul juridic de comer internaional sunt n totalitatea lor obligaii de rezultat.

5. Izvoarele dreptului comerului internaional

Normele juridice care, n totalitatea lor, alctuiesc dreptul comerului internaional, aparin, pe de-o parte, ordinii internaionale iar, pe de alt parte, ordinii juridice naionale a diferitelor state.

Rezult deci, necesitatea unei diferenieri ntre izvoarele internaionale i izvoarele naionale, corespondentul ordinii juridice naionale.

a. Izvoare interne. Fac parte din aceast categorie:

a1) normele conflictuale (NCC i normele de drept unional);

a2) dreptul substanial (NCC, legile comerciale speciale, norme de drept bancar, norme de drept financiar etc.)

b. Izvoare internaionale. n ceea ce privete izvoarele ordinii juridice internaionale menionm:

b1) conveniile internaionale (norme uniforme: convenii, tratate internaionale de comer - Convenia privind vnzarea internaional de mrfuri din 1880 de la Viena, Convenia privind arbitrajul internaional din 1961 de la Geneva);

b2) uzane comerciale codificate: sunt norme care condific instituiile juridice, raporturile juridice. Cele mai importante uzane codificate au fost standardizate sub egida Camerei de Comer Internaional de la Paris prin denumirile de:

- I.C.O.T.E.R.M.S. varianta 2000 (se aplic contractului de vnzare cumprare pentru zona european;

- R.A.P.T.D. varianta 1941 (sunt grupate uzane comerciale ce reprezint coresondentul regulilor I.N.C.O.T.E.R.M.S., dar utilizate pe teritoriul nord amercian.

b3) uzane codificate uniform aplicate incasso ului documentar RU322, respectiv reguli uniforme codificate aplicabile acreditivului documentar RU400

CONTRACTUL DE COMER INTERNAIONAL

1. Noiuni i caractere juridice

1.1. NoiunePrin contract de comer internaional se nelege acordul de voin realizat ntre doi sau mai muli participani la comerul internaional (subiecte ce aparin ordiniii juridice internaionale sau naionale) din state diferite, n scopul de a creea, modifica ori stinge raporturi juridice de comer internaional.

Contractul de comer internaiona are drept specific elementul de internaionalitate (sediul ori domiciliul prilor) care, alturi de cel de comercialitate (sistemul de drept romn accept teza subiectiv), l definesc i delimiteaz de celelalte contracte civile, respectiv comerciale.

Comercialitatea i internaionalitatea ca elemente specifice trebuie s existe cumulativ, n sens contrar acel contract se situeaz fie n domeniul contractelor civile, fie n domeniul contractelor comerciale, supuse incidenei exclusive a dreptului naional.

1.2. Caractere juridice

a. Contract cu titlu onerosAcesta nseamn c ambele pri intenioneaz s obin foloase patrimoniale, cu alte cuvinte fiecare parte urmrete s i procure un avantaj n schimbul obligaiilor asumate. nc din faza formrii contractului, ambele pri urmresc s obin un echivalent material n schimbul angajamentului propriu. b. Contract sinalagmaticEste un contract sinalagmatic (bilatera), deoarece d natere la obligaii reciproce, n sarcina ambelor pri contractante. Astfel, obligaiile nscute sunt reciproce i interdependente. Caracterul sinalagmatic presupune, deci, interdependena obligaiilor, n sensul c prestaia uneia dintre pri reprezint cauza obligaiilor asumate de cealalt parte. Acest lucru se traduce prin aceea c fiecare parte are n mod concomitent att calitatea de debitor, ct i de creditor n raport cu cealalt parte.

c. Contract comutativAdic prile cunosc de la momentul ncheierii contractului existena i ntinderea obligaiilor asumate. La momentul ncheierii acestuia, existena drepturilor i obliaiilor prilor este cert, iar ntinderea acestora este determinat sau determinabil.d. Contract consensual.

Contractul se ncheie n mod valabil prin simplul acord de voin al prilor contractante. Forma scris cerut contractului de comer internaional se datoreaz caracteristicilor comerului, respectiv celeritatea tranzaciilor comerciale, astfel este cerut ad probationem i nu ad validitatem.

2. Clasificarea contractelor de comer internaional

Se face dup mai multe criterii:

a. n raport de obiectul i finalitatea acestora, se clasific n:

- contracte de import;

- contracte de export;

- contracte de speculaiuni valutare.

b. Din punct de vedere al duratei:

- contracte de comer internaional ncheiate pe termen scurt (sub 5 ani);

- contracte de comer internaional ncheiate pe termen lung (peste 5 ani).

c. Dup tipul lor:- contracte de comer internaional tradiionale (ca de ex. contractul de vnzare cumprare, contractul de depozit, contractul de mandat);

- contracte de comer internaional moderne (ca de ex. contractul de leasing, contractul de lease-back, contractul de franciz, contractul de factoring etc.)

d. Dup subiectele care intervin ntr-un raport de comer internaional:- contracte de comer internaional obinuite (n care prile sunt persoane fizica sau persoane juridice);

- contracte de comer internaional mixte (una dintre pri este statul reprezentat de Ministerul Finanelor).

3. Coninutul contractului de comer internaional

Datorit specificului contractului de comer internaional, acesta conine, pe lng clauzele obinuite, ntlnite i n coninutului contractului de comer intern (modaliti de plat, calitatea mrfii etc.), i clauze specifice, dup cum urmeaz:

3.1. Pactum de lege utenda

Este acea clauz care stabilete legea care se aplic unui contract, altfel spus, nelegerea prilor contractante privind alegerea dreptului aplicabil (prile pot opta asupra unei norma conflictuale principale, altfel spus fcnd aplicabilitatea lui lex voluntatis se determin lex contractus.

3.2. Clauze de meninere a valorii contractului

Prin aceste clauze, prile contractante se preocup de meninerea echilibrului contractului, avut n vedere la ncheierea acestuia, din punct de vedere al prestaiilor.

3.3. Clauze de adaptare a contractului

Aceste clauze tind la asigurarea unui echilibru globar al contractului prin diferite metode. Astfel de metode sunt:

a) Clauza ofertei concurente.

Prin aceast caluz, promitentul (vnztorul) se oblig s acorde cocontractantului condiii mai avantajoase oferite acestuia de ctre un ter, n cadrul unei operaiuni similare.

Aceast clauz deschide promitentului opiunea de a accepta sau de a refuza condiiile dintr-o ofert primit de beneficiarul clauzei de la un ter.

n caz de acceptare, contractul dintre pri este modificat i se execut n noile condiii. n caz contrar, contractul dintre pri nceteaz, iar beneficiarul poate ncheia un alt contract n condiiile mai avantajoase oferite de ter.

b) Clauza clientului cel mai favorizat.

i aceast clauz ndeplinete rolul de adaptare a contractilui la noile condiii. Deosebirea fa de clauze ofertei concurente const n aceea c procedura nu este declanat de oferta unui ter, ci de nsi oferta promitentului, care propune unui alt client, ntr-o operaiune similar, condiii mai bune pe care, printr-o clauz convenit, s-a obligat s le acorde i cocontractantului.

c) Clauza de impreviziune (clauza de hardship).

n literatura de specialitate, clauza de impreviziune a fost definit ca fiind acea cluaz care confer participanilor, la un contract de lung durat, dreptul de a cere revizuirea i readaptarea acestuia n cazul n care se schimb circumstanele avute n vedere la momentul ncheierii contractului.

Condiiile de aplicabilitate a clauzei sunt urmtoarele:

- s intervin un eveniment imprevizbil i extern voinei prilor;

- evenimentul s intervin dup ncheierea contractului;

- mprejurarea intervenit s afecteze n mod radical echilibrul contractului, astfel nct pentru cel puin una dintre pri prestaia s devin excesiv de oneroas (nu se are n vedere gravitatea evenimentului, ci efectul pe care-l are asupra raporturilor contractuale).

4. Clauzele de extindere a relaiilor comerciale

4.1. Pactul de preferin

Promisiunea unilateral de a contracta conine obligaia uneia dintre pri (promitentul) de a vinde unei alte persoane (beneficiar) un anumit bun, la data la care acesta va declara c dorete s intre n posesia lui sau ntr-o anumit perioad.

Promisiunea este unilateral, deoarece numai una dintre pri se oblig, cealalt avnd beneficiul opiunii.

O varietate a acestei promisiuni o constituie pactul de preferin (convenia de preemiune), n temeiul cruia promitentul se oblig, n cazul n care va vinde o marf, s-l prefere la pre egal pe beneficiarul promisiunii.

4.2. Clauza primului refuz

Promitentul se oblig s i propun beneficiarului s ncheie o anumit operaiune comercial nainte de a o realiza un ter, conferindu-i-se acestuia un drept determinat fa de posibilii clieni.

5. Clauza compromisorie (convenia de arbitraj)

n literatura de specialitate, convenia de arbitraj a fost definit ca reprezentnd nelegerea prilor de a soluiona un litigiu de comer prin intermediul arbitrajului ocazional ori permanent.

Convenia se poate prezenta sub dou forme:

- Compromisul (clauza de compromis).

Reprezint o convenie intervenit ntre prile litigante asupra unui litigiu deja nscut, pentru soluionarea lui pe cale arbitral. n aces sens, prile precizeaz n coninutul compromisului, sub sanciunea nulitii, obiectul litigiului, numele judectorilor arbitrii sau modalitatea de numire a acestora.

- Clauza compromisorie (clauza de arbitraj).

Este o convenie accesorie, inserat ntr-un contract, prin care se convine ca un eventual litigiu care ar interveni ntre pri, n legtur cu ncheierea, executarea sau ncetarea acelui contract, s-l supun soluionrii pe care arbitral.

n concluzie, diferena dintre compromis i clauza compromisorie const n faptul c, n timp ce clauza compromisorie se refer la litigii eventuale i viitoare, convenia de compromis se refer la un litigiu deja nscut.

a) Natura juridic.

n literatura de specialitate s-a exprimat opinia asupra naturii juridice duble a conveniei de arbitraj, care are certe aplicaoo procedurale, avnd la baz o structur contractual.

b. Natura contractual.

Aceasta rezult din manifestarea de voin a prilor, astfel c n ambele forme de convenie, prile se oblig s supun un eventual litigiu, respectiv unul deja nscut, judecii arbitrilor, respectiv s execute de bunvoie hotrrea arbitral.

c. Natura procedural.

Aceasta este determinat de finalitatea urmrit de pri n sensul c, prin convenie nu se determin drepturi i obligaii reciproce ale prilor, ci se reglementeaz modalitatea de soluionare a litigiilor dintre ele.

d. Efectele juridice generate.

Convenia de arbitraj produce efecte de natur contractual i de natur procedural.

d1. efecte de natur contractual. Prin ncheierea conveniei de arbitraj, prile i asum obligaii specifice, n sensul c se angajeaz ca un eventual diferend juridic s se soluioneze n faa arbitrilor. Efectele juridice generate se produc numai ntre prile n cauz, astfel c n baza principiului relativitii, convenia este inopozabil terelor persoane.

n concluzie, intervenia terilor n interes propriu, ntr-un litigiu arbitral, este condiionat de consimmntul prilor. De asemenea, admiterea chemrii n garanie va depinde de acordul terelor persoane. n ceea ce privete succesorii prilor, convenia de arbitraj produce efecte i fa de acetia (succesorii universali, succesorii cu titlu universal, succesorii cu titlu particular i creditorii chirografari).

d2. efecte de natur procedural. S-a opinat n literatura de specialitate c sub aspectul finalitii sale, convenia de arbitraj este un act procedural care d natere unui efect principal i negativ, respectiv unui efect complementar i pozitiv.

efectul principal i negativ rezult din excluderea competenei instanei judectoreti de drept comun, de a rezolva un eventual litigiu. Excluderea intervenie instanei judectoreti comport unele precizri. n concret, prin ncheierea unei convenii de arbitraj, necompetena instanei de drept comun va fi absolut sau relativ.

n situaia n care necompetena este absolut, poate fi invocat n orice faz a procesului, de oricare dintre prile litigante i chiar de instan din oficiu.

n situaia n care necompetena este relativ, poate fi invocat numai de partea interesat i numai pn la nceperea dezbaterilor pe fond. Prile pot renuna la invocarea conveniei de arbitraj.

n principiu, necompetena instanei judectoreti, generat de o convenie de arbitraj, este relativ.

Codul de procedur civil dispune c, dac una dintre pri invoc excepia de arbitraj, instana de drept comun reine litigiul spre soluionare dac:

prtul i-a formulat aprrile n fond, fr nici o rezerv ntemeiat pe convenia de arbitraj;

convenia este lovit de nulitatea ori este inoperant;

tribunalul arbiral nu poate fi constituit din cauza vdit imputabile prtului.

n toate celelalte situaii, instana de judecat, la cererea uneia dintre pri, se va declara necompetent dac va constata existena unei convenii arbitrale. efectul complementar i pozitiv se materializeaz n dreptul arbitrilor de a decide asupra propriilor competene.

6. Clauze de confidenialitate

Angajamentul de confidenialitate intervine pentru asigurarea proteciei unor informaii transmise n cadrul contractelor de asisten tehnic, publicitate etc.

De principiu, angajamentele au un caracter unilateral, fiind stipulate n favoarea prii care a comunicat oferta, documentul tehnic ori financiar, fr a exclude posibilitatea ca ambele pri s fie interesate n pstrarea informaiilor confideniale.

Durata clauzelor de confidenialitate. Prin aceste clauze se stabilete, n cadrul contractului, durata obligaiilor impuse prilor contractuale, timpul curgnd de la momentul ncheierii contractului. Se poate prevedea ca aceast durat s se prelungeasc i dup executarea obligaiilor principale contractuale.

7. Clauza de exclusivitate

Se regsete n contractul de agent, contractul de concesiune exclusiv i n contractul de franciz.

7.1. Clauza de exclusivitate n contractul de agent.

Prin contractul de agent o parte numit agent se oblig, cu titlu permanent, s negocieze i, eventual, s perfecteze afaceri n numele i pe seama reprezentatului, contra unei remuneraii.

n concret, activitatea agentului nu este determinat, limitat la o afacere ocazional astfel, agentul trateaz pe o pia stabilit n contract toate afacerile reprezentatului sau o categorie a acestora.

Exclusivitatea n cadrul acestui contract poate fi absolut sau relativ.

a. exclusivitate absolut. n cazul acestei forme de exclusivitate, agentul se bucur de monopol complet ntr-un domeniu de activitate sau un teritoriu determinat sau asupra unei categorii determinate de clieni.

Este de obicei nsoit de obligaia agentului de a realiza o cifr minim de afaceri i, implicit, n caz contrar, pierderea exclusivitii ori rezilierea contractului.

b. exclusivitatea relativ. Reprezentatul i rezerv unul din urmtoarele drepturi:

- s vnd produsele sale unor clieni individualizai

- s vnd produsele sale unei clientele distincte de cea atras de agent.7.2. Clauza de exclusivitate n contractul de concesiune exclusiv.Contractul de concesiune exclusiv este acel contract de comer internaional prin care o parte, numit concedent, vinde unei alte persoane, numite concesionar, mrfuri pe care acesta le revinde propriilor si clieni.

Concedentul se oblig s acorde concesionarului exclusiv vnztorului de mrfuri, n domeniul respectiv, eventual pe un teritoriu convenional delimitat, iar concesionarul se oblig la unele prestaii.Gradul de exclusivitate n acest contract. n raporturile internaionale, concesiunea exclusiv poate s asigure concesionarului, n funcie de clauzele convenite, niveluri diferite de protecie teritorial, fa de concurena terilor.a. Contractul cadrul de exclusivitate deschis se caracterizeaz prin faptul c recunoate un drept unic de distribuitori concesionarului, n limitele teritoriale ale rii de desfacere convenite.b. Contractul cadru de exclusivitate nchis cuprinde, n plus, o stipulaie prin care concesionarul se oblig s nu reexporteze n alt stat marfa procurat de la concedent, acesta angajndu-se la rndul su s insereze n toate contractele pe care le ncheie n reeaua de distrubuie o astfel de clauz.c. Contractul cadru de exclusivitate absolut include, pe lng clauza amintit, i o stipulaie conform creia concesionarul se oblig s interzic clienilor si s reexporteze mrfurile n statul de desfacere al altui concesionar. O astfel de clauz limiteaz complet circulaia mrfurilorr doar pe teritoriul statal n care concesionarul deine drept de distribuie unic.

7.3. Clauza de exclusivitate n contractul de franciz.Prin contractul de franciz o parte, productor de bunuri sau prestator de servicii, denumit francizor, concesioneaz unei alte persoane, denumit beneficiar, n schimbul unei remuneraii, marca sa de fabric sau de servicii, mpreun cu asistena tehnic, respectiv ansamblul de metode i mijloace de comercializare.

De principiu, contractul de franciz conine o clauz de exclusivitate n favoarea beneficiarului. Aceast exclusivitate cuprinde garania c niciun alt contract de franciz nu va fi ncheiat pe un teritoriu determinat i, n plus, reinem angajamentul franchizor-ului de a se abine el nsui de la orice activitate concurent.

7.4. Clauza penal

Reprezint convenia prin care prile determin anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutrii, executrii cu ntrziere ori executrii necorespunztoare a obligaiilor contractuale de ctre debitor.

Clauza penal poate fi prevzut n mod expres n cuprinsul contractului din care se nate raportul obligaional principal sau ntr-o convenie ulterioar, dar ncheiat nainte de neexecuarea obligaiilor de ctre debitor.

n practic, n concret, obiectul clauzei penale l formeaz o sum de bani determinat fie global, fie procentual n raport cu valoarea obiectului contractului.

a. Caractere clauzei penale

- este o convenie accesorie

- stabilete anticipat valoarea prejudiciului cauzat creditorului pentru neexecutare

- ine loc de despgubiri

- trebuie s fie exigibil (trebuie ndeplinite trei condiii: existena unui prejudiciu pentru creditor, culpa debitorului i un raport de cauzalitate ntre primele dou).

b. Probleme de drept al comerului internaional privind clauza penal.

n dreptul francez, problemele legate de clauza penal sunt asemntoare dreptului romn, cunoscut prin faptul c dreptul nostru este de inspiraie francez.

n ceea ce privete definiia noiunii de clauz penal, dreptul francez definete clauza penal ca fiind acea clauz prin care o persoan, pentru a asigura executarea unei convenii, se angajeaz la o anumit prestaie n caz de neexecutare (art. 1226 din Codul civil francez).

Avnd n vedere articolul de mai sus, literatura francez definete clauza penal ca fiind o convenie prin care prile unui act juridic obligaional prevd aplicarea unei sanciuni civile pecuniare, determinate anticipat ca urmare a neexecutrii obligaiei principale.

n ceea ce privete regimul juridic al clauzei penale, se reine c, asemenea dreptului nostru, clauza penal are un caracter compensatoriu. Aceast trstur rezult din coninutul art. 1229 Cod civil francez, conform cruia clauza penal reprezint compensarea prejudiciului suferit de debitor, ca urmare a neexecutrii obligaiei principale (exist doctrinari n literatura francez care definesc suma fixat anticipat cu titlu de daune interese, ca pedeaps).

Instana de judecat poate modifica cuantumul stabilit de prile contractante, att n sensul majorrii, ct i al micorrii, cu precizarea c intervenia instanei are un rol facultativ, iar penalitatea poate fi modificat de ctre judector, atunci cnd obligaia principal a fost executat n parte.

n drept englez, parte integrat a sistemului de drept common law, noiunea de clauz penal este ntlnit n dou accepiuni:

daune interese lichidatorii: dreptul englez clasific ca daune interese lichidatorii, acea sum de bani determinat n mod anticipat prin voina prilor, care are menirea de a compensa prejudiciul produs creditorului, avnd un evident caracter compensator.

Esena daunelor lichidatorii const n evaluarea anticipat a pagubei.

penaliti: clauza penal n accepiunea de penalitate presupune acea clauz contractual prin care se urmrete constrngerea debitorului la executarea contractului sub sanciunea plii unei sume de bani mult mai mare dect prejudiciul efectiv suferit de creditor.

Pentru cea de-a doua accepiune, esena penalitii const n plata unei sume de bani cu titlu de sanciune.

Literatura englez stabilete pentru penalitate, avnd n vedere criteriul jurisprudenei engleze, urmtoarele condiii:

suma prevzut n clauz este vdit mai mare, chiar abuziv n comparaie cu paguba efectiv suferit de creditor;

obiectul prestaiei principale const ntr-o sum de bani i dac prile au stabilit ca n caz de neplat s se datoreze o sump mult mai mare.

MODALITI DE PLAT INTERBANCARE

Dreptul comerului internaional cunoate dou tipuri de modaliti de plat interbancare utilizate n comerul internaional, respectiv:

1. Incasso-ul documentar

2. Acreditivul documentar

1. Incasso-ul documentar

1.1. Noiune

Incasso-ul documentar, ca modalitate de plat, este reglementat prin uzane interbancare internaionale, codificare sub egida Camerei Internaionale de Comer de la Paris, sub titulatura Reguli uniforme privind incasso-urile (RU322).

Uzanele codificate RU322 definesc incasso-ul documentar ca fiind angajamentul asumat de banca exportatorului, din ordinul acestuia, de a-i deconta valoarea pe care importatorul dintr-un alt stat urmrete, n condiii prestabilite, s o deburseze sau s o accepte la plat.

1.2. Prile implicate n derularea operaiunii de incasso documentar

Indiferent de forma incasso-ului, respectiv simplu sau documentar, prile care particip la derularea procedeului sunt:

ordonatorului (vnztorul din contractul principal) sau emitent al ordinului (exportator);

banca remitent (banca exportatorului);

banca ncasatoare (prezentatoare, banca cumprtorului din contractul principal sau al importatorului);

trasul (cumprtor sau importator).

Calitatea de ordonator o are vnztorul exportator care remite documentele aferente contractului comercial de baz ctre banca sa (banca unde are cont deschis) i emite ordinul de ncasare (din punct de vedere juridic reprezint un mandat, materializndu-se n intruciuni date bncii sale ce sunt conforme cu clauzele din contractul comercial de baz).

Banca remitent este, de obicei, banca din ara exportatorului, care procedeaz din dispoziia ordonatorului la ndeplinirea formalitilor, n scopul de a obine de la importator (tras), prin intermediul bncii din ara acestuia unde are cont deschis (banca ncasatoare), o plat efectiv sau acceptarea cambiilor trase asupra sa, urmnd ca valoarea s revin ordonatorului.

Banca ncasatoare procedeaz ea nsi la procedarea incasso-ului, conformndu-se instrucunilor primite de la banca remitent.

Calitatea de tras, n cadrul procedurii incasso-ului, revine importatorului cumprtor din contractul comercial de baz.

1.3. MecanismulI. ncheierea contractului de vnzare cumprare internaional (contract comercial de baz), n care se prevede ca modalitate de plat incasso-ul documentar.

II. Exportatorul expediaz mrfurile conform dispoziiilor contractuale.

III. Exportatorul ordonator remite bncii sale documentele care fac dovada expedierii mrfurilor (scrisoarea de trsur, conosamentul) nsoite de ordinul de ncasarea (acest ordin cuprinde date privind importatorul cumprtor sau tras, banca ncasatoare, numrul documentelor trimise la ncasare i eventualele comisioane) prin care exportatorul d instruciuni bncii remitente.

IV. Banca remitent trnasmite documentele nsoite de ordinul de ncasarrea bncii importatorului (trasului).

V. Banca ncasatoare avizeaz trasul de primirea documentelor la plat i le elibereaz (le pred cumprtorului tras importator, conform instruciunilor din ordinul de ncasare) contra plat sau acceptare cambii.

VI. Importatorul face plata sau accept cambia i primete documentele care atest proprietatea asupra mrfurilor.

VII. Banca prezentatoare crediteaz contul bncii remitente, aviznd-o c a efectuat plata.

VIII. Banca remitent crediteaz, la rndul su, contul ordonatorului (al clientului su).

1.4. Categorii de incasso

I. Avnd n vedere documentele ce sunt naintate de banca remitent ctre banca ncasatoare, cu ocazia derulrii incasso-ului, respectiv documentele financiare (cambii, bilete la ordin, CEC etc.) i documentele comerciale (facturi, documente de transport, scrisoare de trsur, conosament, titluri de proprietate etc.) distingem:

a. incasso documentar (dac actele justificative fac parte din categoria documentelor comerciale utilizate n mod singular sau mpreun cu cele financiare);

b. incasso simplu (dac are la baz doar documente financiare).

II. n situaia n care avem n vedere condiiile de plat, deosebim dou categorii de incasso:

a. Incasso cu acceptare prealabil a cumprtorului

Referitor la aceast categorie, practica reine, ncadrndu-se acestui criteriu:

a1. Incasso reglementat cu clauz documente contra plat (D/P)Aceast categorie de incasso se caracterizeaz prin aceea c banca ordonatoare ntocmete o scrisoare de remitere adresat bncii prezentatoare, prin care i expediaz documentele, ct i cambia cu plata la vedere, pe care a girat-o n favoarea destinatarului.

Aceste documente, odat primite de banca prezentatoare, sunt puse la dispoziia importatorului care, dup ce le verific, dac le accept, contul su (al importatorului) va fi debitat cu suma ce reprezint preul datorat, creditnd n acelai timp contul bncii ordonatoare. La rndul su, banca ordonatoare va credita n contul propriu al clientului su. n concluzie, plata a fost fcut de ctre tras cumprtor importator numai dup ce a acceptat documentele trimise de ctre ordonator exportator.

a2. Incasso reglementat cu clauz documente contra accceptare (D/A)

Aceast situaie juridic se caracterizeaz prin aceea c procedura are ca rezultat nu ncasarea preului de la cumprtor, ci acceptarea cambiei trase (termenele scadente prevzute n coninutul lor sunte termene succesive, de regul la un anumit timp de la vedere) mpotriva sa de ordonator, la ordinul bncii remitente.

Astfel, exportatorul ordonator consimte pe riscul su sau n schimbul unor garanii bancare s crediteze pe cumprtor importator, pe durata stabilit n conttractul comercial de baz.

n cazul D/A, banca prezentatoarea este obligat s vegheze ca forma de acceptare a cambiei s fie complet i exact, fr s rspund de autenticitatea semnturii.

b. Incasso cu acceptare ulterioar a cumprtorului

2. Acreditivul documentar

2.1. Noiune, concept

Acreditivul documentar reprezint modalitatea de plat iniiat de importator i const n angajamentul asumat de banca acestuia (banca emitent), prin care se oblig, potrivit instruciunilor primite de la clientul su ordonator, s emit un titlu pe baza cruia banca din ara exportatorului (banca notificatoarea, confirmatoare, corespondent) s satisfac drepturile acestuia fie prin plat, fie prin acceptare sau negociere de cambii, sub condiia prezentrii documentelor prestabilite care atest obligaiile asumate prin contractul comercial de baz.

Sediul materiei l reprezint regulile uniforme privind acreditivul documentar, codificate de Camera de Comer Internaional de la Paris (RU400).

I.Partile

ordonatorul emitent importatorul-cumparator

banca importatorului (banca emitenta)

banca exportatorului (banca confirmatoare su notificatoare

beneficiarul acreditivului (exportatorul)

II.Mecanismul derularii acreditivului documentar:

1. Incheierea contr de V-C si includerea modalitatii de plata acreditiv

2. Importatorul ordonator da ordin bancii sale in vederea deschiderii acreditivului pe baza disponibilului pe care il are deja in contul sau, sau pe baza unui credit pe care banca il acorda in acest scop

3. Deschiderea acreditivului si incunostiintarea bancii exportatorului

4. Avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului

5. Confirmarea de catre exportator a concordantei dintre clauzele inserate in contr. initial si datele din acreditiv

6. Livrarea marfurilor conform conditiilor contr. de V-C intervenit intre vanzator-exportator si cumparator-importator

7. Remiterea de catre exportator catre banca sa a documentelor care dovedesc expedierea marfurilor (docum. Indicate expres in acreditiv)

8. Banca exportatoare remite documentele bancii importatorului ordonator

9. Banca importatorului ordonoator pe baza documentelor primite efectueaza plata in banca exportatorului (banca care la randul ei crediteaza contul propriu al exportatorului)

10. Banca emitenta va transmite documentele catre importator pe baza carora va intra in posesia marfurilor

III.Raporturile juridice intre partile Acreditivului Documentar:

1. Raporturile dintre banca emitenta si ordonator

In ceea ce priveste raporturile, acestea echivaleaza cu o deschidere de credit. Privind continutul acreditivului mentionam ca acesta trebuie sa corespunda intocmai instructiunilor primite de banca emitenta de la ordonator.

Obligatiile pe care si le asuma banca emitenta difera dupa cum acreditivul este revocabil sau irevocabil.

In cazul unui acreditiv revocabil, banca emitenta nu isi asuma nicio obligatie de plata fata de exportator in calitate de beneficiar, limitandu-si responsabilitatea la a instiinta despre creditul care poate fi incasat in schimbul documentelor.

In cazul unui acreditiv irevocabil, banca emitenta isi asuma angajamentul ferm si personal de a plati beneficiarului contra documente prin intermediul bancii confirmatoare

2. Raporturile dintre banca emitenta si banca corespondent

Difera in functie de obligatiile pe care si le asuma banca corespodent. Astfel, banca corespondent isi poate limita obligatiile comportandu-se ca o banca notificatoare, respectiv ca un mandatar al bancii emitente, limitandu-se doar la a notifica pe beneficiar despre acreditiv.

In cazul in care banca corespondent se comporta ca o banca notificatoare implicit suntem in situatia unui acreditiv irevocabil, situatie in care beneficiarul platii dobandeste drepturi autonome si impotriva bancii corespondent (putand solicita plata direct de la aceasta banca).

3. Raporturile dintre banca platitoare si beneficiar

Au drept rezultat efectuarea platii de banca corespondent catre beneficiar dupa ce in prealabil au fost verificate documentele prezentate la plata. Distingem urmatoarele situatii:

daca documentele sunt conforme dispozitiilor din acreditiv, banca il satisface pe beneficiar prin urm. modalitati:

plata in numerar

plata prin decontare

acceptarea cambiei trase de beneficiar impotriva bancii

daca exista neconcordanta intre dispozitiile inserate in acreditiv si documentele prezentate spre plata, banca va refuza plata

daca se constata neconcordante, dar sunt considerate minore, banca va dezinteresa pe beneficiar cu clauza sub rezerva si acceptate de acesta pt a-si conserva dreptul de regres eventual impotriva bancii emitente.

Contractul de leasing international

Notiune: In literatura de specialitate leasingul este definit ca o operatiune triunghiulara stabilita intre utilizator, finantator (intreprinderea de leasing) si vanzator-producator, operatiune juridica prin care creditorul finantator dupa ce a cumparat un bun il inchiriaza unei intreprinderi utilizatoare care la finalul locatiunii poate dobandi proprietatea bunului in schimbul platii chiriei si eventual a uneui pret rezidual.

Altfel spus, leasingul reprezinta o cumparare in scop de inchiriere urmata de o inchiriere facuta in scop de vanzare.

Categorii de leasing:

Literatura de specialitate clasifica leasingul avand drept criteriu ob. material concret dat in locatie:

leasing mobiliar (industrial)

leasing imobiliar

La randul sau in functie de raportul dintre chirie si pretul de export al bunului inchiriat leasingul mobiliar poate fi:

leasing financiar

leasing functional

Leasingul financiar are in vedere recuperarea in perioada de locatie a intregului pret de export al obiectului inclusiv costurile auxiliare. Contractul se incheie pt perioade fixe apropiate ca intindere de durata de folosinta a bunului inchiriat, perioada in care nu se poate proceda la revocarea unilaterala. La finalul acestei operatiuni, utilizatorul are posibilitatea de a cumpara echipamentul sau bunul inchiriat de la finantator.

Leasingul functional se caracterizeaza prin aceea ca in perioada de locatie se recupereaza numai o parte din pretul de export al bunului industrial neexistand o relatie directa intre pretul platit vanzatorului si chiria perceputa de la utilizator. Durata contractului de leasing functional este mai scurta decat viata economica a bunului inchiriat, care in consecinta poate fi dat in locatii succesive catre doi sai mai multi locatari, chiria fiind calculata la valorea de folosinta a bunului.

La finalul perioadei de inchiriere, utilizatorul are posibilitatea fie de a reinnoi locatia fie de a restitui bunul finantatorului care de data aceasta este si producatorul acestuia.

Specificitatea contr. de leasing:

Cont. de leasing reprezinta o opertiune jur complexa care cuprinde 4 rap juridice marcate de interdependenta dintre ele. Astfel, literatura de specialitate s-a exprimat in sensul ca leasingul reprezinta un tot unitar cu specificul ca fiecare contract din continutul sau a suportat serioase mutatii fata de contractul clasic de drept comun.

Tehnica de leasing reprezinta o relatie trilaterala stabilita intre vanzator-finantator-utilizator. Se stabilesc urmatoarele rap juridice:

1.Contractul de vanz-cumparare, are loc intre vanzatorul-producator al bunul si cumparatorul-finantator (societatea de leasing) avand ca obiect bunul ales de utilizator care trateaza cu vanzatorul toate elementele vanzarii. Finantatorul ratifica alegerea utilizatorului privind calitatea bunului, specificatiile tehnice, pretul etc. Spre deosebir de contractul clasic de V-C, vanzatarea din continutul leasingului suporta unele derogari; vanzatorul are obligatia de a livra si instala bunul fata de utilizator, acesta din urma fiind tert in raport de contr. V-C. De asemenea, obligatia de asigurare a conformitatii bunului este executata tot de vanzator si catre utilizator, acesta din urma avand actiunea directa impotriva vanzatorului pentru viciile ascunse ale bunului ori pt neconcordanta privind specificatiile tehnice stabilite anterior (sunt situatii in care vanzatorul isi asuma obligatia suplimentari de garantare a calitatii bunului, inclusiv inlocuirea lui la cererea utilizatorului).

In ceea ce il priveste pe cumparatorul finantator, acesta are obligatia de a plati pretul bunului ce formeaza obiectul leasingului.

2 Contractul de mandat: intervine intre finantator (soc de leasing) in calitate de mandant si utilizator in calitate de mandatar.

Existenta acestui contract prin care utilizatorul este imputernicit sa intervina in contractul de V-C, justifica opinia conform careia desi este tert in rap de contr de V-C, i se recunoaste dreptul la actiune directa impotriva vanzatorului pt vicii.

3. Contractul de locatie: intervine intre finantator in calitate de locator si utilizator al bunului in calitatea de locatar si reprezinta esenta contractului de leasing.

DPDV juridic rap. de locatie dintre finantatorul devenit proprietar al bunului si utilizator se aseamana cu contr. de locatie de dr. comun, dar prezinta caracteristici care il diferentiaza. Astfel ca si in cazul locatiei de dr. comun, locatia din cadrul leasingului are un caracter intuitu personae, finantatorul acceptand contractul dupa ce in prealabil a verificat solvabilitate si capacitatea profesionala a utilizatorului care nu isi poate substitui un tert in executarea contractului de leasing si nici nu poate subinchiria echipamentul dat in folosinta.

De asemenea obligatia locatorului de a asigura linistita posesie a bunului inchiriat, obligatia de intretinere a bunului fiind in seama exclusiva a locatarului care suporta si primele de asigurare.

4. Promisiunea unilaterala de vanzare cade in sarcina finantatorului si intervine la finalul duratei contr. de leasing in sensul ca utilizatorul are posibilitatea fie sa restitutie bunul, fie sa ceara reinnoirea locatiei pt. o noua perioada de timp contra unei chirii diminuate, fie sa cumpere bunul la un pret rezidual rezultat din diferenta dintre pretul initial precizat in contract si chiria achitata -> opteaza pentru aceasta ultima varianta si in consecinta, creditorul-finantator in baza promisiunii de vanzare este obligat sa vanda bunul.

5. Contractul de lease-back

Este o variatiune a leasingului, o operatiune jur. complexa caracterizata prin aceea ca calitatea de vanzator si cea de utilizator sunt detinute de aceasi persoana.

Acest contract presupune relatia complexa dintre utilizator si finantator asupra unui bun din patrimoniul utilizatorului si consta in procurarea de fonduri banesti de utilizator pe care le garanteaza cu proprietatea asupra unui bun din patrimoniu.

Astfel, utilizatorul vinde finantatorului un bun din patromoniu sau cu obligatia acestuia din urma de a i-l inchiria si de a-l revinde la finalul perioadei de locatie la un pret rezidual.

Contr. presupune dpdv juridic un contr. de V-C inchiriat intre vanzator (utilizator) si cumparator (finantator); un contr. de locatie incheiat intre locator (finantator) si locatar (utilizator); promisiunea unilaterala de vanzatre asumata de finantator

Legea aplicabila contr. international de leasing !

Legea aplicabila contr. international de comert !

Indiferent daca suntem in prezenta unui contr. intern sau international, acestuia I se aplica o lege, o norma in virtutea careia contr. produce efecte juridice. In cazul contr. de comert intern nu se supune problema legii aplicabile pt. ca este firesc ca un astfel de contr. sa fie supus legii nationale a partilor.

In cazul contr. de comert international apar probleme pt. ca nu exista nicio norma juridica care sa se aplice in mod automat, motiv pt. care aceasta sarcina revine dupa caz: partilor contractante sau instantei de judecata.

Principala norma conflictuala este lex voluntatis potrivin careia conditiile de fond (minus capacitatea partilor) si efectele obligationale ale contr. sunt supuse legii desemnate de partile contractante.

Lex voluntatis este o norma conflictuala care are menirea de a determina legatura unui contract cu un sistem de drept.

Odata desemnata legea aplicabila a contractului, aceasta intra sub regimul juridic al acelui sistem de drept cu toate consecintele care decurg. Astfel, norma lex voluntatis permite partilor contractante sa aleaga ca lege a contractului (lex contractus) dreptul material al acelei tari care corespunde rap. juridic, intereselor partilor, conscuta de acestia.

Aplicarea normei lex voluntatis este limitata conform lit. de specialitate, dar si practicii arbitrale in sensul ca normele de dr. material uniform (conventiile internationale in materie de comert) inlatura in principiu conflictele de legi. In stabilirea legii aplicabile a unui contr. are prioritate dreptul material uniform si numai in masura in care acesta nu reuseste sa reglementeze intreaga problematica a contractului se aplica normele conflictuale (in primul rand lex voluntatis si apoi normele conflictuale subsidiare).

Normele conflictuale subsidiare -> Asa cum am aratat, lex voluntatis este norma conflictuala prin care permite partilor sa aleaga lex contractus. Daca partile nu stabilesc legea contractuala fie cu intentie fie din ignoranta, competenta revine instantei de jud. sau arbitrale. In concret daca partile nu au stabilit legea aplicabila, contractul va fi carmuit de legea cu care are cea mai stransa legatura.

In ceea ce priveste legea in cea mai stransa legatura cu un contract, se considera a fi legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are la data incheierii contractului dupa caz domiciliul, resedinta, sediul statutar ori fondul de comert.

Prin prestatie caracteristica se intelege prestatia partii care in temeiul unui contract translativ (V-C) instraineaza un bun ori prestatia partii care in temeiul unui contract de inchiriere pune la dispozitia unei pers. folosinta unui bun

Legea aplicabila contr. international de leasing

Operatiunea de leasing are un caracter international ori de care ori finantatorul, utilizatorul ori vanzatorul isi au sediile pe teritorii statale distincte. In aceasta situatie se pune problema legii aplicabile rap. juridic dintre parti:

1. Capacitatea partilor va fi suspusa dupa caz legii personale (pt pers fiz) si legii nationale (pt pers jur)

2. In ceea ce priveste efectele contr, contractul este supus legii alese de parti in temeiul lex voluntatis.

3. In cazul in care partile nu au ales legea aplicabila contr., atat doctrina cat si practica arbitrala au emis urm. teze:

Conform unui opinii contr. de leasing se descompune in operatii jur. componente, fiecare fiind supusa solutiei conflictuale determinate de natura contractului respectiv.

Conform celei de-a 2-a opinii distingem din cadrul operatiunilor juridice componente, operatiunea principala sau de esenta contractul de locatiune si extindem solutia conflictuala componenta pt. locatie (legea locului incheierii contr) la intregul complex juridic

O a 3-a solutie acceptata impune ca solutie conflictuala subsidiara in tacerea partilor, aplicarea legii tarii unde isi are sediul partea cu obligatia caracteristica, respectiv legea tarii finantatorului (adica cel care da in folosinta). Aceasi solutie este aplicabila si in lease-back

Contractul de factoring

Factoringul este contr. prin care o parte numita aderent, transfera in proprietatea, o anumita categorie a creantelor sale altei persoane numita factor care in schimbul unui comision se obliga sa ii achite aderentului valoarea acestora subrogandu-se in drepturile sale fata de debitorii creantelor cedate si pe care urmeaza sa le incaseze.

La operatiunea complexa de factoring participa:

aderentul care este un producator-vanzator de bunuri, prestator de servicii ori executant de lucrari;

factorul este o institutie financiar bancara;

clientii aderentului (debitorii cedati) sunt cumparatorii de marfuri ori beneficiari ai prestatiilor de servicii ori a executorilor de lucrari.

In concret aderentul care fie a vandut marfa,a prestat servicii ori a executat lucrari unor beneficiari deveniti debitori cedati, cedeaza creantele astfel rezultate si materializate in facturi unui factor contra platii valorii acestora

Prin tehnica de factoring aderentul se vede platit mai repede si in plus este pus la adapost de riscul insolvabilitatii clientilor sai sau ale intarzierii din partea acestora in ceea ce priveste plata creantelor.

In ceea ce priveste pe factor, in schimbul unui comision acesta plateste creantele acceptate de la aderent, urmand sa le incaseze la scadenta de la debitorii acestuia asumandu-si riscul insolvabilitatii acestor debitori, respectiv riscul neachitarii la termen (risc de trezorerie).

Factorul este interesat de acest tip de actiune pt ca percepe un comision de regula mai important decat o dobanda practicata asupra creditului si in plus creditul avansat aderentului este garantat cu toate garantiile pe care le avea acesta asupra clientilor sai intrucat are loc o subrogare a factorului in pozitia aderentului fata de debitorii cedati. Mai mult, factorul are posibilitatea de a verifica clientii aderentului, agreand spre plata numai o anumita categorie de creante, pe acelea in care riscul de insolvabilitate a debitorilor in cauza este redus.

Tipurile de factoring

Avand in vedere criteriul momentului achitarii creantelor de catre factor, distingem:

factoring traditional

factoring la scadenta

In situatia factoringului traditional, factorul plateste creantele agreate de la aderent in momentul primirii lor, creditandu-l in fapt pe aderent pana la exigibilitatea creantelor si incasarea valorii lor de la debitorii cedati.

In situatia factoringului la scadenta, factorul plateste creantele agreate de la aderent in momentul exigibilitatii lor, data cesiunii creantelor fiind de fapt data scadentei. Spre deosebire de situatia factoringului traditional unde data cesiunii coincide cu data nasterii creantei respective.

Caracteristicile contr. de factoring

este un contr. sinalagmatic

este un contr. cu titlu oneros

un contr. incheiat intuitu personae in ceea ce il priveste pa aderent pe care factorul il accepta dupa o verificare a clientilor sai

este un contr. de adeziune deoarece pt obtinerea creditului, aderentul accepta clauzele impuse de factor in legatura cu alegerea clientilor

este un contr. afectat de o clauza de exclusivitate in prinvinta creantelor agreate de factor pe o anumita piata.

Natura juridica a contr. de factoring

Lit. de specialitate analizeaza contr. de factoring in stransa legatura cu cesiunea de creanta cat si cu subrogatia conventionala pe care le implica dar la care nu poate fi redus. Astfel, factoringul presupune vanzarea-cumpararea, prestarea de servicii din partea aderentului fata de diferiti beneficiari precum si creditul acordat de factor aderentului din momentul cedarii creantelor astfel nascute si pana la mom. incasarii valorii lor de catre factor de la debitorii cedati plus cesiunea creantelor de la aderentul cedent la factorul cesionar care se subroga in drepturile aderentului fata de debitorii cedati.

Asemenea cesiunii de creanta unde cedentul garanteaza numai existenta creantei la data cesiunii, nu si solvabilitatea debitorului ori modificarile ulterioare ale creantei si in cazul factoringului, aderentul raspunde fata de factor numai in caz de inexistenta totala sau partiala a creantei.

Spre deosebire de cesiunea de creanta care implica pt. a fi opozabila formalitatea acordului debitorului cedat in cazul factoringului transmiterea creantelor de la aderent la factor presupune formalitati simple fiind neinteresant acordul debitorilor cedati carora aderentul le notifica doar faptul ca trebuie sa plateasca valabil numai in mana factorului.

In ceea ce priveste analogia factoringului cu subrogatia prin plata mentionam ca aceasta institutie de dr civ presupune pe langa conditii de forma complicate, ca plata sa se faca in acelasi timp cu subrogarea, acordul intervenit intre debitor si solveus, in timp ce in tehnica factoringului acordul se realizeaza intre cedent si cesionar, debitorul fiind tert.

Dreptul aplicabil contr. internat.de factoring

Specificitatea factoringului internat. In operatiunile juridice de factoring international, sfera participantilor se largeste in sensul ca rap. juridic complex implica urm. parti :

1. Exportatorul (aderentul)

2. Clientii importatori (debitorii cedati)

3. Banca exportatorului (banca aderentului, cedentului) cu rol de factor de export.

4. Banca clientilor importatori (b. debitorilor cedati) cu rol de factor de import

Caracterul internat. este subliniat de faptul ca exportatorul (aderent, cedent) si factorul la export au sediile pe teritorii statale diferite in raport de importatori (debitorii cedati) si banca acestora sau factorul la import.

In concret procesul de factoring internat. presupune derularea urm. operatiuni:

factorul la export: o banca accepta sa cumpere creantele pe care unul dintre clientii sai, exportatorul le are asupra unor cumparatori si sa le cedeze ulterior contra plata corespondentului din tara importatorului (factor la import), dar numai in masura in care banca corespondent le accepta. Astfel, factorul la import preia in proprietate creantele de la factorul la export deja subrogat in pozitia exportatorului aderent.

O asemenea figura jur. extrem de complexa ridica problema dreptului aplicabil.

De principiu, partile contr. de factoring vor putea alege legea aplicabila. Problema apar atunci cand partile nu au ales legea aplicabila lipsind factorul de lege utenda. Astfel, lit. de specialitate a exprimat urm opinii:

1. Conform unei opinii contr. de factoring trebuie analizat ca un complex de mai multe operatiuni juridice si in consecinta supunerea lor legii indicate de norma conflictuala.

2. Conform unei a 2-a opinii trebuie sa se aibe in vedere carecterul unitar al operatiunii complexe, astfel ca se determina mai intai rap. juridic considerat de esenta (cesiunea de creanta de la factorul la export la factorul la import si extinderea legii aplicabile acestui rap. la celelalte contracte componente).

3. Conform unei a 3-a opinii dominanta in lit de specialitate la care a achiesat si practica arbitrala, contr. complex de factoring ar urma in tacerea partilor sa fie supus legii in vigoare la sediul partii cu obligatia carecteristica, respectiv legea factorului la import.

Reprezentare in comertul international

In general contractele se incheie personal de cei interesati in efectuarea unei operatii juridice.IN anumite cazuri si in special in activitatea comerciala cei interesati incheie contracte prin intermediul altor persoane(intermediari)

Incheierea contractelor pe abza altor persoane se realizeaza la modul generic pe baza contrctului de mandat care are fundament ideea de a reprezentare.Pana la adoptarea noului cod civil in dreptul civil si comercial nu a existat o reglementare a institutiei reprezentari ci numai reglementari ale unor aplicatii ale acestuia(contractul de mandat civil si comercial,contractul d ecomision,contractul de expeditie etc )

Ncc reglementeaza institutia reprezentarii in cartea a V titlul 2 de la art 1295-1314.Reprezentarea este un procedeu tehnico juridic prin care o persoana numita reprezentant incheie acte juridice cu terti in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat cu consecinta ca efectele actelor juridice incheiate se produc direct in persoana reprezentatului.

Contractul de manda reprezinta o aplicatie a reprezentari,NCC definind contractul la art 2009 ca fiind acea conventie prin care o parte numita mandatar se se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti numita mandant.

In ceea ce priveste caracterele juridice ale mandatului distingem

-contractul de mandat este un contract consesual si format prin simplul acord de vointa al partilor ( art.2013 prevede ca mandatul poate fi incheiat verbal dar si in forma scrisa autentica/semantura privata)

-contractul de mandat este este un contract cu titlu gratuit sau oneros(in dreptul civil mandatul este gratuit in timp ce in dreptul comercial si international mandatul este cu titlu oneros,pentru ca se prezuma ca este dat pentru acte de exercitare a unei activitatii profesionale)

-contractul d emandat este un contract unilateral sau sinalagmatic(unilateral atunci cand este dat cu titlu gratuit ,sinalagmatic atunci cand este dat cu titlu oneros)

0este un contract intuite personae ( la incheierea contractului se au in vedere calitatile mandatarului)

Tipurile de mandat

Potrivit art 2011 NCC mandatul este cu sau fara reprezentare.

Mandatul cu reprezentare este contractul prin care in temeiul unei imputerniciri date de mandant,mandatarul se obliga sa incheie acte juridice in numele si pe seama mandantului.

Amndatul fara reprezentare este contractul prin care in temeiul unei imputerniciri date de mandant,mandatarul se obliga sa incehe acte juridice in nume propriu dar pe seama mandatarului.

Contractul d emandat in conceptia legi se prezuma a fi un contract cu reprezentare.

Efectele pe care le genereaza contractuld e mandat cu reprezentare:

1.Obligatiile mandatarului

-obligatia de a executa mandatul in limitele imputerniciri si personal.

-Obligatia de a da socoteala (obligatia de a informa mandantul privind incheierea actelor juridice+remiterea catre mandant a ceea ce a primit: sume d ebani,bunuri,documente.)

2.Obligatiile mandantului

-Obligatia de a pune la dispozitia mandatarului mijloacele necesare executari mandatului.

-Obligatia de a restitui chltuielile facute de mandatar in exercitarea mandatului.

-Obligatiia de adespagubi pe mandatar daca a suferit un prejudiciu(2026 NCC mandantul este obligat la plata de daune interese)

-Dreptul de retentie pe care il are mandatarul in vederea sstisfaceri creantelor pe care le are in raport cu mandatarul.

Contractul de mandat fara reprezentare nu are valoare in sine ci aplicatiile acestuia cum sunt contractul de comision,consignatie,expeditie,etc.

Contractul d ecomision reprezinta aplicatia traditionala a mandatului fara reprezentare si asa cum rezulta din 2039 NCC exte contractul prin care comisionarul se obliga fata de comitent sa incheie anumite acte juridice cu terti in numele comisionarului dar pe seama comitentului.

Contractul de comision este un contract de intermediere practicat in activitatea comerciala.Astfel,adaptat comertului,cotractul de comision este mandatul care ca obiect achizitionarea,vanzarea de bunuri ori prestarea unor servicii pe seama comitentului dar in numele comisionarului care actioneaza cu titlu profesional in schimbul une remunerare)comisionarul realizeaza activitatea de intermediere cu caracter profesional)

In ceea ce priveste efectele juridice pe care le genereaza contractul de comision avem

-comisionarul este obligat sa execute mandatul incredintat de comitent

-comisionarul este obligat sa dea socoteala asupra indepliniri mandatului primit.

-comisionarul este obligat sa execute personal mandatul

Obligatiile comitentului:

-sa pateasca remuneratia9comisionul0 comisionarului

-sa restituie cheltuielile facute de comisionar cu ocazia imputerniciri primite

-sa il despagubeasca pe comisionar ( daca a suferit prejudiciu are dreptul la daune interese cu acelasi drept de restitutie)

Contractul de agentie (agent,agentura) este intrumentul juridic prin care se realizeaza activitatea de intermediere cu caracter profesional.

Contractul de agentie a fost reglementat pentru prima data in dreptul roman in legea 502/2002 privind agentii comerciali permanenti lege abrogata la intrarea in vigoare a NCC.

Contractul de agentie este contractul prin care o parte numita comitent imputerniceste in mod statornic o alta parte numita agent fie sa negocieze si sa incheie acte de comert in numele si pe seama comitentului,in schimbul unei remuneratii(o clauza de exclusivitate pentru una sau mai multe regiuni determinate)

Raporturile juridice care se stabilesc intrea agent si comitent sunt raporturi de mandat dar spre deosebire de mandat,prezinta unele particularitati

-activitatea de intermediere in baza contractului d eagentie are un caracter profesional si de durata(agentul este mereu un profesionist comerciant) iar nu un caracter ocazional ca in cazul contractului de comision ori d emandat cu reprezentare.

-pe baza contractului de agentie agentul desfasoara activitatea de intermediere in calitate de intermediar,independent el neputand fi ina celasi timp prepusul comitentului(se exclud raporturile de munca intre agent si comitent)

-activitatea de intermediere bazata pe contractul de agentie se caracterizeaza prin interesul comun al agentului si comitentului in realizarea activitati de intermediere(spre deosebire de contractul de comision si de mandat cu reprezentare in cadrul caruia activitatea de intermediere se desfasoara in interesul prioritar al comitentului ,mandantului)

-caracterul special al activitati de intermediere in contractul de agentie face ca acest contract sa inceteze in cazurile prevazute express de lege spre deosebire de contractul de comision/mandat atunci cand contractul inceteaza prin revocarea comisionului sau mandatului.

Efectele contractului de agentie:

1 Obligatiile agentului:

-agentul este obligat sa indeplineasca obligatiile care decurg de la imputernicirea primita de la comitent

-agentul este obligat sa procure si sa ii comunice comitentului informatiile care l-ar putea interesa privind regiunea/regiunile stabilite in contract.

-agentul este obligat sa dispuna toate eforturile necesare pentru indeplinirea mandatului cat mai avantajos

-agentul este obligat sa tina in registrele sale evidente separate pt fiecare comitent(referitoare la contractele incheiate)

-este obligat sa depoziteze bunurile sau esantioanele astfel incat sa fie asigurata identificarea acestora.

Obligatiile comitentului:

-Este obligat sa puna la dispozitia agentului monstre,cataloage,tarife si orice alte documente necesare agentului

-comitentul este obligat sa furnizeze agentului toate informatiile necesare executari contractului

-este obligat sa il instiinteze pe agent asupra reduceri volumului contractelor(ca urmare a unor modificari intervenite pe pietele din regiunea de contractare)

-este obligat sa plateasca agentului remuneratia cuvenita( remuneratia in contractul d eagent poarta forma unui comision)

Contractul d eintermediere este acel contrac tdefinit de art.2096 NCC prin care intermediarul se obliga fata de client sa il puna in legatura cu un tert in vederea incheierii unui contract 9contrac de mijlocire)

Contractul de incheie intre intermediar si client.Intermediarul este persoana fizica sau persoana juridica interesata in gasirea unui partener de afaceri cu care sa incheie un contract de comert.

Demersurile intermediarului sunt actemateriale si nu acte juridice.Astfel contractul d eintermediere apare ca un contract de locatiune de servicii.

Efectele contractului de intermediere sunt:

1.Obligatiile intermediarului:

-obligatia sa gasesaca un partener interesat si sa il puna in legatura cu clientul.Demersurile intermediarului trebuie sa fie eficiente si sa convinga in vederea incheierii contractului ,deoarece numai prin rezultat(incheierea contractului) intermediarul are dreptul la remuneratie.

-este obligat sa informeze tertul asupra conditiilor contractului

2 Obligatiile clientului:

0 este obligat sa aduca la conustinta intermediarului incheierea contractului cu tertul.Aici clientul are obligatia sa comunice intermediarului daca sa incheiat contractul in termen de 15 zile de la incheierea acestuia( art 2101 NCC).In cazul nerespectari ,clientul este sanctionat cu dublarea remuneratiei daca prin contract nu se prevede altfel.

-este obligat sa plateasca remuneratia cuvenita intermediarului (stabilita de comun acord intrte parti si inserate in contract,daca partile nu au inserat in contract,remuneratia este in conformitate cu practicile anterioare stabilite intre aceleasi parti ori in conformitate cu uzantele stabilite intre profesionisti pentru aceleasi tipuri de contracte.

1.Intermedierea in sistemul d edr.anglo-saxon.Conceptul de intermediere este substantial diferit in raport de dreptul continental, sistemul de common law nerecunoscand institutia mandatului civil.

Caracteristic acestui concept este faptul ca in conformitate cu imputernicirea primita de la principal agentul persoana fizica sau juridica poate savarsi numai actele juridice ci si prestatii materiale.

Raportul dintre principal si agent se pot naste:

a)din aportul partilor caracteriza prin aceea ca agentul trebuie sa primeasca de la principal o imputernicire reala in baza careia actioneaza pe seama dar sub controlul principalului care este titularul afacerii comerciale la care face trimitere contractul d eintermediere

b)din prezumtia legala de reprezentare bazata pe o imputernicire aparenta a agentului care se deduce din atitudinea principalului in raport cu agentul.

Avand drept criteriu limitele contractului executat de principal asupra agentului acesta poate fi:

-agent servant cand actioneaza strict sub controlul principalului si pe baza dispozitiilor sale

-agent independent contractor atunci cand activitatea sa nu este supusa controlului.

In ceea ce priveste imputernicirea este:

-reala

-aparenta

Imputernicirea reala are in vedere realizarea de acte juridice dar si de fapte materiale si poate rezulta in mod expres de la proncipal dar si implicit din atitudinea acestuia.

Imputernicirea este aparenta cand comportamentul prncipalului interpretata rezonabil determina pe tert sa........ca principalul a acceptat ca o persoana ce pretinde ca actioneaza pentru el are cu adevarat consimtamantul acestuia.IN acesta situatie imputernicirea aparenta are in vedere realizare numai de acte juridice.

Obligatiile principalului fata de agent sunt:

-obligatia de plata a remuneratiei cuvenite agentului pentru serviciile prestate.

-obligatia de plata a cheltuielilor ocazionate cu indeplinirea intermedierii

-obligatia d eplata a daunelor interese ca urmare a pierderilor suportate in indeplinirea intermedieri

2.Legea aplicabila contractului de intermediere in comerttul international retinem:

-Atunci cand partile contractante(pentru mandat ,agentie intermedire) isi au sediile pe teritoriile statale diferite retinem caracterul international al contractului. Se pune problema legi aplicabile contractului in cauza.

Prin acordul d evointa a partilor facand aplicabilitatea lui lex voluntatis acestea determina lex contractus(prin inserarea clauzei de lege utenta)

Inca zul in car partile nu au determinat legea aplicabila contractului acesta va fi supus legi locului de executare a imputerniciri date in contractul cu intermediere

PAGE 19