Lehaci Jaqueline .Născută la 5 iulie 1969 ,locuiesc în cetatea Timișoara ,Economist Finanțe Bănci și Absolventă a Școlii de Artă Tmișoara ,secția Coregrafie-Dans Clasic .Am studiat vioara și pianul ,iar sunetul muzicii mi-a dat zbor în ascuns ,spre tainele acestei țări ,Balada lui Ciprian Porumbescu mi-a transmis dorul de țară de aceea n-am avut niciodată intenția de a o părăsi .Sufletul meu este aici și aici va rămâne ,pe meleagurile tainelor din legendele și istoria străbună.Ciocârlia mi-a insuflat curajul de a cânta în vers primordialitatea acestui popor , și mi-a mai dat voința de a cerceta esența lucrurilor,purtând în inima mea stindardul dreptății ,armonia și dragul de neamul meu genial,de tradițiile sale sfinte, ce poartă într-însele Dumnezeul adevărat ,împreună cu graiul său creator ,pe care ni l-a lăsat moștenire peste veacuri ,cu nădejdea de a-l conduce în eternitate,după cum îi este meritul.Raiul meu este acum ,aici și niciun soi de criză a lumii ,nu mă va face să pot preschimba cuvântul în vânt ,rămân în țara mea ,ca o mioriță bălaie , cântând grădina edenică ,dragul de ea și de slava sa ,slăvită fie în veci dulcea mea Românie .

Apariție în 2015,în Antologia poetică de dragoste,Fiori de Taină,alcătuită de D-nul Puiu Răducan.

1.Nu mai plânge codrule ,

Cum să nu fii supărat

Codrule,că te-au tăiat

Trupul tău, i-a legănat

Au crescut și au uitat.

Nu plânge codrule drag

Strânge frunzele de fag

Și crengile ce ți-au rămas

Să le facem parastas.

Ce-ai fost codrule odată

De se mira lumea toată

N-am crezut că vreodată

Ai s-ajungi natură moartă.

Mă uit codrule la tine

Cum ajungi în țări străine

Și urlu la cer cât pot

De pădurea ta, de tot.

Afle , inimile bune

Și să facă o minune.

Codrule,te-au răstignit

Omul gol,omul de lut

Omul orb și omul mut

Oamenii cu suflet slut.

O să-mi fie dor de tine

Codrule, frate cu mine

Să nu plângi, de te îngroapă

Sângele, nu se face apă.

Am să cânt din fluier o dată

Și te vei scula din groapă

Am să cânt de două ori

Vei face frunze si flori .

În grădina raiului

Ca feciorul Craiului.

Și vei crește înzecit

Vor afla ,că n-ai murit .

Iar în zorii dimineții

Vei fi iarăși Pomul Vieții.

.......................................................

2.Rugă cu vânt,

Am rugat vântul pentru o vreme

Să se oprească din adierea sa.

Să lase iarba verde ,mai devreme

Să elibereze câmpul, pentru țara mea.

Și vântul se oprise, dintr-o dată

Mă străbătuse un veșnic gând

Desprins ușor din crestele de piatră

Am intuit un zeu,reverberând.

Îmi așezase note , la urechi

Feciori, în horă bătrânească

Un soi de ritual străvechi

Cercând ei neamul să trezească.

Din foc, văpăi la cer se suie

Chemând tăriile, să le scoboare

Strigând la zeul lor,ce încă nu e

Aducă neamului din nou,onoare.

Au tâmpla ninsă ,chipurile demne

Strigând la cer, cu ruga de pe urmă

Brațe de fier și par coborâți din stele

Să îi audă zeii ,să-i învie pe columnă.

...........................................................

3.Vremuri efemere

Nu vrem epoci de balauri,

Cu nebuni ce mâncă grauri,

Tot ce mișcă ,le e hrană,

Pântece de buruiană.

Vrem războaie de țesut,

Nu războaie ce ucid,

Vrem iubire de aproape,

Nu tancuri ce merg pe ape.

Vrem cerul, să ne fie cer,

Nu străini, ca grănicer,

Vrem izvorul limpede,

Nu otrăvuri râncede.

Vrem poienile de meri,

Raiuri pentru trecători,

Nu sălaș gunoiului,

Și nici lemne, focului.

Ne vrem munții sănătoși,

Nu să ascundă păcătoși,

Vrem legea,să ne fie lege,

Nu vrăjmașii să ne lege.

Veșnic vrem trăi în pace,

Nu în război cu dobitoace.

Prunci să-i creștem ,pui de lei

Nu armate, feudalei.

Soarele , ne fie soare,

Nu simboluri posesoare,

Dimineața ,dimineață,

Să ne bucurăm, în viață.

Vrem chicote de copilași,

Nu bătălii-ntre pătimași,

Și mai vrem iubind,iubire

Nu focoase ,nu înrobire.

Vrem iubire de aproape,

Împlinind sorți și agape,

Nu vrem suflete pierdute,

Lumi ajunse la senectute.

Aste vremuri efemere

Ne condamnă la durere

Doar tradiții izbăvesc

Neamul nostru românesc.

Iarba să ne fie iarbă,

Pomii sănătoși ne șadă,

Și florile pe câmpie,

Vii ne fie,vii ne fie.

.........................................................

4.Zadarnic,

Zadarnic trece vremea,

Și recunosc doar unii,

Păstori suntem ,ca mierea,

În fagurele lumii.

Zadarnic se mai luptă,

Dușmanii plini de zoi,

Păstori noi suntem încă,

Nu doar păstori de oi .

Zadarnic viermii țesură,

Cu pânza lor, minciună,

Nu trece faptă multă,

Natura-i recompună.

Zadarnic stau mișeii,

Îmblându-ne prin minți ,

Când cântă cocoșeii,

Ce vor scrâșni din dinți.

Zadarnic vor repaos,

Cu pântecul la soare,

Adus-au lumii haos,

Nu-și mai primesc iertare.

Zadarnic vin și tună,

Cosmosul nu-i forțează,

De Legea nu li-i bună,

Natura-i desființează.

Zadarnic învățară,

Că lumea se strâmtează,

Din doi, separă iară,

Doar unul guvernează.

Zadarnic ei acoperă

Vestigii vor s-ascundă

Lumina ne descoperă

Sămânța ei, fecundă

.....................................

5.Stejarul

Unde-i codrul de stejar

Am lăsat griji și amar

Iar la schimb luasem pace

Nime nu are ce-mi face.

Sub coroana ta cu rost

Mi-am găsit eu adăpost.

Tu mă umpli de iubire

Și scriu vers ca de psaltire .

Tu mă faci stejarul meu

Să-mi aduc aminte, eu

De strămoși și de trecut

De origini ,de început.

Îmi iau ia și bundița

Ce-am cusut eu cu mânuța

Și-mi tresaltă suflețelul

Împletind pământ cu cerul.

Tu mă porți în veșnicie

Dezvăluind mitologie

Pot să ascult anticul șuier

De strămoși,cântat din fluier.

Vreau să-mi compun iliada

Și îmi voi cânta balada

Într-un colț uitat de lume,

De mă-ntorc ,să am ce spune.

Umbra ta bună,mă-mbată

Că nici nu mai țin socoată

Câte-n lună ,sau în stele

Nu mai știu nimic de ele.

Împletesc dalbă cosiță

Cu duh sfânt de mioriță

Din izvoarele ce curg,

Zâmbete ,de demiurg.

.........................................................

6.Și dacă

Și dacă Dumnezeul meu este de vină

Când spune ca există grâu și este și neghină

Atunci nici eu n-am să spun altfel

Doar grâul cu neghina ,nu-s la fel.

Și n-am să stau cu mâinile în brâu

Să spun că lumea asta, e doar grâu

Învățăturii sacrului românesc

Nu am de gând să mă împotrivesc.

Si dacă zeii noștri ar fi omis

Să ne ofere căi spre Paradis

Noi să alegem snopii din grădină

Dar nu cei orbi,aceia cu lumină.

Înțelepciunea cu rostul ei purtată

Să fie sus în sfeșnic așezată

Și dacă lumea e nebună

Îmi pare rău,nu sunt neghină.

Lumina se ofera ,s-o creștem ca pe pâine

Voi amânați mereu și spuneți : Mâine !

Și dacă pâinea se face din grâu ș-a lui făină

Ce pâine face lumea ,din bobul de neghină ?

Și cum să stau cu mâinile în brâu ?

S-aud cum lumea-i zice și neghinei, grâu

Cum să priceapă omul,că lumea asta toată

Nu poate fi la fel,de asta-i separată.

Iar când voi sta cu mâinile în brâu

O fac în altă lume,unde este doar grâu

Dar până atunci ,voi să nu-mi puneți vină

C-am să aleg eu grâul, de neghină .

................................................................