Colegiul Noua Europă Sărăcie ªi aSiStenţă Socială în Spaţiul ...

Colegiul Noua Europã

Sãrãcie ªi aSiStenþã Socialã în Spaþiul româneSc

(Sec. XViii-XX)

Masã rotundã (iunie 1998)

Cuvânt înainte de Paul H. Stahl

Coordonator: Ligia Livada-Cadeschi

Sãrãcie ºi asistenþã socialã în spaþiul românesc(sec. XVIII-XX)

Copyright © 2002 – Colegiul Noua Europã

ISBN 973-85697-1-0

SERIA DE PUBLICAÞII RELINK

Redactor: Irina Vainovski-Mihai

11

Sãracii din Þãrile Române la începuturile

timpurilor moderne

LIGIA LIVADÃ-CADESCHI

Intervenþia noastrã îºi propune o scurtã prezentare dinperspectivã istoricã a unor aspecte legate de prezenþa sãracilorîn lumea româneascã ºi de modalitãþile în care societatea aînþeles sã se raporteze la aceastã prezenþã. Din punct de vederecronologic, ne vom axa în principal pe prezentarea unor faptede secol XVIII ºi început de secol XIX (pânã la promulgareaRegulamentelor Organice), punctând, mai cu seamã în cazulaspectelor juridic-instituþionale, ºi principalele momente aleevoluþiei acestora de la Regulamentele Organice (1831 – 1832),pânã la 1920 (crearea Ministerului Muncii, Sãnãtãþii ºiOcrotirilor Sociale) – 1930 (Legea de organizare sanitarã – dr.Ion Cantacuzino). În ceea ce priveºte termenul „asistenþã”,pentru perioada de timp la care noi ne-am oprit, el acoperãtotalitatea gesturilor caritabile ºi a iniþiativelor instituþionalesau legislative care se orientau spre ajutorarea celor sãraci,neavând evident sensul de ansamblu coerent de legi, instituþiiºi acþiuni pe care i-l acordãm astãzi.

Înainte de a ne referi la subiectul propriu-zis al studiuluinostru, vom încerca sã justificãm decupajul cronologic cãruiaacesta i se supune. Dincolo de universalitatea, în timp ºi spaþiu,a sentimentelor ºi gesturilor de compasiune ºi miluire a unuisãrac, secolul al XVIII-lea românesc vede apãrând primeleiniþiative relativ coerente de organizare instituþionalã a asistãrii

12

Sãrãcie ºi asistenþã socialã în spaþiul românesc (sec. XVIII-XX)

sãrãciei. Înfiinþarea primelor aºezãminte de asistenþã (spitalelepentru sãraci bolnavi, Cutia Milelor, Orfanotrofia) estecontemporanã cu primele tentative de interzicere ale cerºetorieiºi vagabondajului, în numele principiului modern alobligativitãþii muncii pentru orice persoanã validã din sânulunei comunitãþi. Momentul apariþiei acestora nu ni se pareîntâmplãtor ºi vom încerca sã-l explicãm.

Pe parcursul secolului al XVIII-lea ºi la începutul celuiurmãtor, lumea româneascã pare asediatã din toate pãrþile.Cataclismelor naturale, a cãror neagrã spectaculozitate îifrapeazã necontenit pe contemporani, li se adaugã dezordinipolitice ºi economice (rezultate în primul rând din statutulpolitic al Þãrilor Române) cu grave consecinþe asupra vieþiicotidiene. Secolul al XVIII-lea este un timp traumatizant prinacumularea unei infinitãþi, aproape, de conjuncturi defavorabilecare, dacã nu produc încã schimbãri de srtucturã fundamentaleºi vizibile, sunt responsabile, în schimb, pentru o incontestabilãalterare a evoluþiei tuturor palierelor vieþii sociale.

„Timpul natural a fost, fãrã nici o îndoialã, marele contratimpal civilizaþiei tradiþionale româneºti, un fel de memento mori

al sensibilitãþii colective.”1

Recolte proaste, urmate de lipsuri alimentare sau de foametegravã, epidemii (de regulã de ciumã), prezenþa armatelor strãineºi rigorile impuse de ocupaþiile militare sau de transformareateritoriilor Principatelor în teatru de operaþiuni militare sesuprapun, se determinã ºi îºi împletesc consecinþele, creîndlanþuri de conjuncturi nefavorabile susceptibile sã producãfenomene de sãrãcire masivã sau sã arunce pe drumuri mii deoameni în cãutare de hranã sau doar de adãpost. Dacã între1600-1700, documentele înregistreazã 16 intervale de timpnefavorabile, cuprinse între unul (cel mai frecvent) ºi ºase ani

13

Sãracii din Þãrile Române la începuturile timpurilor moderne

(un singur exemplu, 1658-1664) ºi care afecteazã, aproape înegalã mãsurã Moldova ºi Þara Româneascã (8 din cele 16intervale afecteazã ambele þãri, în timp ce separat fiecare þarãcunoaºte câte patru intervale dificile), între 1700-1800 numãrulintervalelor se dubleazã (32), ele devin mai întinse în timp(numai în zece cazuri e vorba de un singur an, în restconjuncturile nefavorabile extinzându-se pe doi-trei sau chiarmai mulþi ani) ºi afecteazã mai grav Þara Româneascã (ÞaraRomâneascã 13, Moldova ºase, ambele þãri 13). Sfârºitulsecolului al XVIII-lea apare cu adevãrat dramatic. Dupã patruani de liniºte relativã (1775-1779) recoltele slabe, foametea,rãzboaiele ºi ciuma se succed aproape anual pânã la sfârºitulsecolului.2 Primele trei decenii ale secolului al XIX-lea sunt, larândul lor, departe de imaginea unui rãstimp de acalmie.Rãzboaiele ºi ocupaþiile strãine (1806-1812; 1821-1822;1828-1834) însoþesc accidente climatice, invazii de lãcuste,recolte slabe ºi perioade de foamete (1804; 1805-1806; 1808;1810-1812; 1814-1815; 1816; 1822-1823; 1827; 1829-1831)sau epidemii de ciumã (1812-1814; 1815; 1823-1824; 1826;1829). E de la sine înþeles cã în aceste condiþii criminalitateaprolifereazã, jaful la drumul mare, brigandajul, haiducia iau oamploare cu totul ieºitã din comun ºi contribuie, într-o mãsurãdeloc neglijabilã, la accentuarea insecuritãþii traiului cotidian.La sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul secolului al XIX-lea,existã câteva momente când furturile, brigandajul ºi haiduciadepãºesc limita de toleranþã ºi ajung sã fie semnalate îndocumentele contemporane; este vorba despre anii 1788;1789; 1791; 1796; 1822; 1823; 1824; 1825-1828.3

Putem deci considera cã, în secolul al XVIII-lea ºi laînceputul secolului al XIX-lea, o datã la doi-trei ani, în medie,locuitorii Þãrilor Române erau confruntaþi cu fenomeneanormale în timpul cãrora posibila dezvoltare a Principatelorera întreruptã de cãderi bruºte ºi pronunþate, frizând uneori

14


dezastrul, fãrã însã ca perioadele de crizã sau stagnare saîmbrace un aspect ciclic (caracteristica esenþialã a crizelor destructurã).4

In aceste condiþii, cel puþin o concluzie ne pare evidentã:în lumea româneascã sãrãcia este endemicã ºi aproape voluntarasumatã. Rãspânditã în întreaga societate, afiºatã ostentativ înpãturile populare sau tãinuitã cu grijã în cele avute, sãrãciaacestei perioade nu pare totuºi sã frizeze pauperismul. Ea trimitemai curând la mizeria cotidianã a unei lumi care, deºi aflatã înpragul schimbãrilor de structurã, nu s-a hotãrât încã sã-lpãºeascã. Lenea, dezinteresul, lipsa de iniþiativã sunt locuricomune ale acuzaþiilor aduse întregii societãþi, nu numaiclaselor populare. Încercãrile de a gãsi diverse remedii sãrãciei,în funcþie de nivelul social la care aceasta se manifestã, nulipsesc, dar ele sunt timide ºi nu pot produce rezultatespectaculoase. În plus, asistarea relativ organizatã a sãrãcieieste în mod esenþial un fapt de viaþã urbanã ºi prin urmare,lipsit de un impact social eficace într-o lume prin excelenþãruralã, cum este lumea româneascã la vremea de care neocupãm aici. La þarã sãrãcia e generalizatã; mai mult, ea parecãutatã ºi afiºatã dacã nu cu ostentaþie, cel puþin cu obstinaþie.Ea poate funcþiona aproape protector. Este o constatare careapare la mai toþi observatorii realitãþilor româneºti, de laDimitrie Cantemir sau de la strãinii care încearcã sã se apropiede spaþiul românesc, precum contele d’Hauterive sau austrieciidin Oltenia, pânã la doctorul Constantin Caracaº ale cãruidescrieri depãºesc deja semnificativ limita dintre secolul alXVIII-lea ºi al XIX-lea.

Generalizatã ºi aproape asumatã, sãrãcia din aceastãperioadã nu devine vizibilã, în documente, decât probabil, însituaþiile limitã. Sãracul, cã e vorba de cel de pe stradã sau decel cãzut în lipsuri materiale, originar fiind dintr-un strat social

15


avut sau chiar bogat, e o prezenþã în general discretã în ÞãrileRomâne. La nivelul vocabularului social el se individualizeazãtreptat, trecând de la personajul colectiv definit numai prinraportare la alte grupuri sociale, la individul marcat de propriasãrãcie, boalã, invaliditate. În general, termenii folosiþi nu suntpeiorativi. Adesea, ei apar însoþiþi de atribute care trimit cãtrecompasiune sau sugereazã marea fragilitate a vieþii sãracilor.Conotaþiile negative ale limbajului despre sãraci apar laînceputul secolului al XIX-lea ºi privesc, în general, numaitipurile de sãraci al cãror fel de viaþã frizeazã delincvenþa. Înspaþiul românesc ºi în perioada de timp abordatã aici, sãracule o prezenþã ºtearsã poate, dar nu lipsitã de locul ºi rolul sãu înlume (ataºate simbolisticii creºtine soterice a gestului miluirii);cu alte cuvinte, el nu e un marginal sau mai rãu, un exclus; ceicare aspirã la acest statut sunt tâlharul ºi vagabondul.

Un ultim aspect al acestei prelungite, dar nu inutile,introduceri se referã la motivele ºi implicit, la segmentul socialrãspunzãtoare pentru practicarea ºi organizarea caritãþii. Astãzichiar, dupa aproape douã sute de ani de politici sociale înadevãratul înþeles al cuvântului, gestul individual al acordãriiunui sprijin oarecare cuiva aflat în suferinþã sau în lipsurimateriale ca ºi sentimentul de compasiune pe care prezenþaunei astfel de persoane ni-l inspirã, nu sunt total lipsite deconotaþii religioase. Ceea ce azi sunt reminiscenþe doar aleunei civilizaþii cândva creºtine prin excelenþã, constituiauodinioarã esenþa oricãrui gest în ordinea asistãrii bolii, sãrãciei,neputiinþelor sau incapacitãþilor de orice fel ar fi fost ele. Înmod explicit Dumnezeul biblic este un Dumnezeu al umililorºi al nãpãstuiþilor. El

„a rãsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie ºia înãþat pe cei smeriþi. Pe cei flamânzi i-a sãturat de bunãtãþiºi pe cei bogaþi i-a scos afarã fãrã nimic.”5

16


Creºtinismul valorizeazã milostenia ca practicã spiritualã.Vechiul Testament face referire clarã la drepturile orfanului,vãduvei, strãinului ºi sãracului, interzicând asuprirea tuturoracestora (Exodul XXII, 21-27 ºi XXIII 6; 9; Deuteronomul XXIV,12-22). Caritatea este sotericã ºi eschatologicã. Iisus le-a zisucenicilor sãi:

„vindeþi tot ce aveþi ºi daþi milostenie. Faceþi-vã rost de pungicare nu se învechesc, o comoarã nesecatã în ceruri, unde nuse apropie hoþul ºi unde nu roade molia; cãci unde estecomoara voastrã acolo va fi ºi inima voastrã.”6

Evanghelia dupã Matei spune, la rândul ei, cã fericirea eternãa mântuirii e promisã tuturor celor milostivi. În ziua JudecãþiiUltime

„Împãratul va zice celor de la dreapta Lui: «veniþibinecuvântaþii Tatãlui Meu, de moºteniþi împãrãþia care v-afost pregãtitã de la întemeierea lumii. Cãci am fost flãmândºi Mi-aþi dat de mâncat; Mi-a fost sete ºi Mi-aþi dat de bãut;am fost strãin ºi M-aþi primit, am fost gol ºi M-aþi îmbrãcat,am fost bolnav ºi aþi venit sã Mã vedeþi; am fost în închisoareºi aþi venit pe la Mine». Atunci cei drepþi Îi vor rãspunde:«Doamne când Te-am vãzut noi flamând ºi þi-am dat sãmãnânci? Sau fiindu-þi sete ºi þi-am dat de ai bãut? Când te-amvãzut noi strãin ºi Te-am primit sau gol, ºi Te-am îmbrãcat?Când Te-am vãzut noi bolnav sau în închisoare ºi am venitpe la Tine?» ªi rãspunzând Împãratul le va zice: «Adevãratvã spun cã ori de câte ori aþi fãcut aceste lucruri unuia dintreaceºti foarte neînsemnaþi fraþi ai Mei, Mie Mi le-aþi fãcut».”7

Conform Evangheliilor, între creºtinism (ºi reprezentantul sãuinstituþional, biserica) ºi sãracii acestei lumi raporturile suntorganice:

17


„cãci cunoaºteþi harul Domnului nostru Iisus Hristos. El mãcarcã era bogat, S-a facut sãrac pentru voi, pentru ca, prin sãrãciaLui, voi sã vã îmbogãþiþi”.8

Indiferent dacã limbajul religios e metaforic ºi se referã de faptla sãrãcirea pe care Iisus a suferit-o trecând din condiþia divinãîn cea umanã, sãracul pãmântean atrage bunãvoinþa, datã fiindasemãnarea condiþiei lui materiale cu cea cristicã.9 Biblia, catext sacru ºi tratatã ca atare de toþi cei care, de acum încolo, sevor referi la ea, este consideratã ca fiind în afara istoriei,permanent contemporanã, dar, în egalã mãsurã, posibil departajat, compilat ºi utilizat la infinit, cãci orice element al unuitext sacru este un adevãr în sine.10 Atâta timp cât sãraculbeneficiazã în mod explicit de protecþia divinã, iar simpla saprezenþã perpetueazã imaginea Fiului Omului pe pãmântîntr-un timp mitic ºi, prin urmare, niciodatã încheiat, „datoriade a i se face dreptate < în sensul justiþiar al termenului> esteîn mod virtual, nelimitatã”.11

Sãracul este un intermediar, întrucât „Cine are mila de sãrac,împrumutã pe Domnul ºi El îi va rãsplãti binefacerea”. (ProverbeXIX, 17). Aceastã temã e prezentã pânã târziu în literaturareligioasã care circulã în spaþiul românesc.12 În condiþiile încare Pãrinþii Bisericii, preluând aspecte ale gândirii antice,postulaserã comunitatea naturalã a bunurilor terestre,întemeiatã pe principiul dreptului sãracului la supranecesarulbogatului, poziþia sãracului e cea de aºteptare a îndepliniriifaþã de el a unei îndatoriri, care îi deschide un drept asuprasemenului sãu, pentru care el trebuie, la rândul sãu, sãîndeplineascã funcþia de rugãciune.

În Occidentul creºtin ideea despre pomanã ca schimb ºicontract (cerºetorul care primeºte un ajutor sub formã de bunurimateriale este obligat sã se roage pentru binefãcãtorul sãu) nueste formulatã expres înainte de secolul al XII-lea, deºi ea

18


constituie însãºi baza motivaþiei psihologice a actuluicaritabil.13 Dupã aceastã datã, ea reprezintã însã o constantãexplicitã a gândirii despre milostenie. În spaþiul românesc, oregãsim într-o cerere de fonduri a administratorilor CutieiMilelor, la 1792 în Valahia, fãrã a putea spune exact când ºicum a pãtruns aceastã temã în gândirea religioasã ºi politicãromâneascã.

„Ticãloºii sãraci lipsiþi de hrana vieþii /.../ cu toþii de la micpânã la mare, ziua ºi noaptea, cu un grai cãtre milostivulDumnezeu strigã ºi se roagã pentru îndelungarea cu fericirea luminaþilor anii Înãlþimii Tale, ca sã fie mulþi ºi fericiþi întrunesãvârºitã oblãduire.”14

Totuºi contractul mântuire contra milostenie, prin intermediulrugãciunilor, oferã mai multã credibilitate atunci când implicãinstituþia specializatã în relaþia cu divinul. Deºi un manuscrisslavon din Tara Româneascã din secolul al XVI-lea consideracã

„e mai bine sã împarþi averea sãracilor decât sã o dãruieºtibisericilor ºi sã le îmbogãþeºti”,15

atitudinea curentã în spaþiul românesc pare sã fi fost cu totulalta. Douã sute de ani mai târziu domnul Þãrii RomâneºtiAlexandru Ipsilanti scria cã

„sunt multe închipuirile facerii de bine ºi ale milosteniei, ºiunele sunt cele ce se fac la rudenii ºi la prieteni ºi alte la ceisãraci ºi lipsiþi, ºi iaraºi altele ce se fac la biserici ºi mãnãstiriºi mai mult aleasã ºi mai cinstitã este aceastã a treia facerede bine, adecã carele sã face la casele lui Dumnezeu ºi laînfrumuseþatele mãnãstiri, de vreme ce întru dânsele nu numaiDumnezeu se laudã se cinsteºte ºi se slãveºte ºi întru dânsele

19


ºi cei sãraci ºi lipsiþi se chivernisesc, drept aceasta aceastãfacere de bine, carele se face cãtre sfintele monãstiri, precummai sus s-au zis, mai cinstitã ºi mai de folos este decât toatecelelalte”. (20 martie 1775)16 .

Pe de o parte, avem a face cu perpetuarea modelului bizantinal intermediarului monastic. Pe de alta parte însã, într-ocivilizaþie a gestului, elitele româneºti (domnul ºi mareaboierime) par sã opteze pentru varianta cea mai vizibilã amiluirii care este, în egalã mãsurã, o investiþie de prestigiu ºiun garant al dreptei lor credinþe, pentru cã

„sfintele mãnãstiri /.../ sunt cea mai de cinste parte a politieiºi semnul cel prea arãtat al pravoslaviei.” (act din ÞaraRomâneascã, 14 iulie 1793)17

În aceastã situaþie, intercesorul privilegiat devine cãlugãrul care,în plus, reproduce prin modul sãu de viaþã condiþia sãracului:

„Din toate cele mai alese ºi lãudate lucruri la cei ce de laDumnezeu li s-au dat a stãpâni, fapta cea bunã a milostiviriieste mai aleasã ºi mai lãudatã, mai încã când va fi cãtresfintele ºi dumnezeeºtile mãnãstiri, unde se sãvârºescdumnezeeºtile slujbe ºi unde cei ce au pãrãsit lumea trãiesco viaþã îngereascã ºi mai presus de lume, rugându-se luiDumnezeu ziua ºi noaptea pentru Împãraþi ºi pentru Domniºi pentru tot pravoslavnicul creºtinesc norod, la aceleacuviincios este facerea de bine, a ajutora pre cei lãcuitoriîntr-însele cu cele de trebuinþã, fiindcã ºi ei se aflã slujind lorîntru cele sufleteºti, rugându-se lui Dumnezeu pentru spãºaniasufletelor” (act din Þara Româneasca, 14 iunie 1793).18

Mãnãstirile, la rândul lor, sunt datoare a practica milostenia.Hrisovul de orânduiala mãnãstirilor din 10 septembrie 1798

20


din Þara Româneascã, aratã cã acestea au fost înzestrate dectitori cu averi, iar de domni cu orânduieli ºi canoane

„ca dupã acelea iconomisindu-se ºi chivernisindu-se sã fie ºisã stee în veci la starea lor, pentru faceri de bine de-a purureaºi ajutorul celor sãraci întru politiceasca unire ºi pentruvecinicã pomenirea lor”.19

Sintagma politiceasca unire confirmã interpretarea conformcãreia

„mila este un element care consolideazã solidaritatea socialã,evidenþiind grija faþã de supuºi a celui puternic /.../ <fãrã aavea> aici prefigurarea unui gen de contract social: acordulse realizeazã în faþa divinitãþii ºi nu prin consensul voinþeipopulare cu cea a dominanþilor. Avem de-a face cu obligaþiade a cimenta solidaritãþile, prin protecþie socialã, am spunenoi, ºi prin cunoaºterea realitãþilor”.20

Milostenia este aºadar un gest, o atitudine, cu valoareesenþialmente religiasã. Aceasta rãmâne intactã indiferent dacãpomana pleacã direct din mâna bunului creºtin cãtre celnevoiaº sau dacã ea se redistribuie prin intermediul bisericiica instituþie. În egalã mãsurã însã, valenþele sociale ale gestuluicaritabil îl recomandã ca susceptibil de a contribui la realizareaºi menþinerea solidaritãþii corpului social la cele mai diferiteniveluri ale acestuia. Astfel încât ceea ce pentru noi astãzi paresã se înscrie într-o ordine politicã sau socialã clarã, era cândvarefexul religios al unei lumi în care laicitatea era doar unveºtmânt, nu o stare de spirit.

Pomenile princiare, versiune laicã a celor ecleziastice,tradiþionale ca ºi acestea, sunt una din primele forme deinstituþionalizare a asistenþei laice, într-o vreme când laic ºi

21


clerical, spiritual ºi temporal se disociau foarte puþin, iar înceea ce-l priveºte pe prinþ chiar se împleteau într-o complicatãideologie legitimizantã. De la mijlocul secolului al XVIII-leamiºcarea de idei iluministã insistã asupra obligaþiei pe care oare autoritatea publicã de a se ocupa de asistenþã. În fapt,realitatea precedase ideologia, fenomenul fiind de altminteriineluctabil de vreme ce mijloacele private ºi ecleziastice erauinsuficiente, iar spitalele apãreau înainte de toate ca instrumenteale menþinerii ordinii. Încã de la începutul secolului statulfrancez, de exemplu, finanþa instituþiile ºi organismele deasistenþã a sãracilor. Acest principiu al datoriei statului faþã decei mai sãraci dintre membrii sãi, a avut drept consecinþãdefinirea asistenþei ca o sarcinã publicã.21 Revoluþia francezãl-a adoptat, independent, dincolo ºi mai presus, de oriceconcepþie precisã despre asistenþã, condamnând-o astfel laetatizare.22 Alãturi, ºi uneori înãuntrul noilor modalitãþi de aconcepe asistenþa sãracilor, vechile principii creºtine continuausã existe. Câteodatã, graþie diverselor similitudini la care sepreteazã, ele au contribuit chiar la difuzarea noilor idei ºimodele.

Gândirea iluministã occidentalã a redescoperit, evident, ºivechea filantropie anticã ºi medievalã. Pentru iluminiºtifilantropie ºi binefacere (philantropie; bienfaisance) fac figurãde neologisme. Pentru a doua generaþie de iluminiºti, între1755-1765, dragostea de oameni va înceta sã fie rezultatulgratiei divine, pentru a deveni o înclinaþie naturalã a fiinþeiumane. Pentru enciclopediºti, binefacerea e însãºi filosofia înacþiune:

„Quel est l’objet de la philosophie? C’est de lier les hommespar un commerce d’idées et par l’exercice d’une bienfaisancepérpetuelle”.23

22


În concluzie, filantropia Luminilor, e o filantropie a progresului,a înmulþirii bogãþiei, a binelui social ca izvor al fericirii sociale.Prin ea se face simþitã o dublã rupturã faþã de gestul caritabil.Întâi utilitatea socialã; filantropia recunoaºte superioritateaactului eficace în timp ce caritatea, în însuºi principiul sãuconstitutiv, nu e lucrare asupra lumii, ci mãrturie a iubirii deDumnezeu. Apoi valoarea gestului caritabil este inerentãmotivaþiei sale: manifestarea iubirii de Dumnezeu, îndeplinireadatoriei de a face milostenie, solicitarea graþiei divine. Nimicdin toate acestea la filantrop; el nu aºteaptã nimic de laDumnezeu, nici mãcar de la cei cãrora le face bine, pentru ela face bine este în sine o fericire.24 Odata cu filosoful filantrop,referirea la recompensa spiritualã nu se mai impune, iarasistenþa trece din domeniul religios în cel civic.

Chiar dacã domnii din Principate vor fi fost serios influenþaþide ideile ilumunismului occidental,25 fapt cu care suntem întrutotul de acord, nu putem sã nu observãm totuºi cã, uneori, elesunt difuze, marcate chiar de o anume ambiguitate. Paralel cunoile idei, a cãror pãtrundere e, sã recunoaºtem, foarte timidã,motivaþiile tradiþionale persistã ºi sunt încã puternice. Pe totparcursul secolului al XVIII-lea ºi la începutul celui urmãtor,grija pentru sarac (din perspectiva domniei) nu înseamnã încãgrija pentru sãracul popular. Spre deosebire de apusul Europeiunde agravarea permanentã a sãrãciei populare a favorizatcãutarea unor soluþii mult mai cuprinzãtoare, în Þãrile Românegestul de asistenþã ordonat ºi organizat nu priveºte sãrãcia înansamblul ei. El urmeazã întocmai ierarhia socialã.Fundamentul teoretic al acestei atitudini îl aflãm într-un hrisovdin martie 1734:

„Socoteºte cã fãcând bine lui Dumnezeu te asemini. Ce darãtuturor stãpânitorilor se cade sã alerge dupã aceastã materie,adecã a facerei de bine, ºi cât va fi în putinþã sârguind cãtre

23


toþi supuºii, asemene sã verse bunãtatea sa, însã nu cãtre toþitoate cum zice Sfânta Evanghelie, ce fieºtecãruia dupã mãsurastãrii sale; pentru cã darul cu bunã socotealã fãcându-se senumeºte dar”.26

În aceºti termeni, marele favorit în cursa pentru obþinerea unuiajutor material e reprezentantul sãrãcit al unor categorii socialede regulã avute, care nu-ºi etaleazã public sãrãcia.

Dacã gândirea politicã a secolului al XVIII-lea europeanºi-a fãcut o adevãratã pasiune din dezbaterea pe teme sociale,nu aceleºi lucru se poate spune ºi despre programele deguvernare fanariotã care, confruntate cu grave problemefinanciare, militare ºi de politicã externã, abia dacã-ºi maiputeau aminti cã socialul (în accepþia restrânsã a termenului)existã. La nivelul retoricii actelor domneºti, milostenia, iubireade oameni ºi de obºte sunt categoric prezente. La nivelulrealitãþilor sociale rezultatele sunt cu siguranþã modeste.27

Dincolo de toate acestea rãmâne însã aspectul, foarte important,al asumãrii (fie ºi parþiale) a sãracului de cãtre domnie ca stat.Chiar atunci când statul sau domnul nu acorda ºi banii necesariajutorãrii sãracilor, se prescria în termeni adesea imperativicomportamentul pe care alte sectoare ale societãþii (biserica)trebuiau sã-l adopte faþã de ei. Domnia, ca formã dereprezentare a statului, intervine târziu în organizarea asistenþeisãracilor. Prezenþa ei în acest domeniu se face simþitã prineforturile de laicizare ºi centralizare (pe fondul dominãrii laturiirepresive faþã de cerºetorii valizi) a sprijinului acordat sãracului.Intervenþia domniei în opera de asistenþã poate trimite laproblema dimensiunilor sãrãciei în lumea româneascã. Dar,în egalã mãsurã, ea e semnul tendintelor de constituire ºiconsolidare ale statului modern, preocupat de luarea înstapânire a tuturor palierelor vietii sociale. În agitatul ºitraumatizantul rãstimp care vede conturându-se primele gesturi

24


relativ coerente în ordinea asistãrii sãracului, generozitateaprincipilor fanarioþi nu reprezintã probabil numai adoptareaunei mode, deºi cosmopolitismul acestora poate da seamãpentru o realã permeabilitate la ideile unui secol cu adevãratpasionat de discursul filantropic. Ca justificare, atenþia acordatãsãracului rãmâne preponderent în sfera sentimentului religios.Numai cã religiozitatea domnului (ctitor real sau asociat altuturor aºezãmintelor caritabile ºi iniþiator al tuturor instituþiilorde binefacere amintite în aceastã lucrare) are importante valenþepolitice. Referindu-se la mila pe care orice creºtin trebuie sã osimtã ºi la pomana pe care acesta este dator sã o facã, ctitorulprinciar al spitalului de la Dudeºti considera cã

„de vreme darã ce nu pot toþi aceastã creºtineascã datorie são sãvârºeascã fieºcare în parte, tovãrãºia cea politiceascã prinmijlocul spitalurilor împlinesce în obºte aceastã lipsã”.28

Cãci în situaþii excepþionale (în vreme de ciumã, de exemplu)

„ºi filosofia se biruesce de învãþãtura evangheliceascã, cãcifilosofia învaþã a protimisi nescine mai mult apãrarea sa decâtaproapelui sãu”.

Între laic ºi religios, între civic ºi creºtinesc, între modernitateºi tradiþie mila, care nu circumscrie numai sentimentul caritabil,ci ºi gestul miluirii (al participãrii efective), poartã o deosebitãîncãrcãturã politicã. La nivel princiar,

„mila este un element care consolideazã solidaritatea socialã,evidenþiind grija pentru supuºi a celui puternic”.29

Stabilitatea domniei ºi implicit a societãþii este asiguratã depermanenta comunicare între pietatea prinþului, care-l

25


pãstreazã curat în faþa lui Dumnezeu ºi mila sa faþã de supuºi(relaþia semanticã dintre piété ºi pitié, derivate din piestas).30

Raportarea permanentã la domnie, pe care am practicat-ope parcursul întregului nostru studiu, nu se datoreazã numaitipului de document folosit predilect (actul de cancelarie), ci ºilocului însuºi pe care aceasta îl ocupã în societatea româneascã.Documentul scris rãmâne multã vreme apanajul cancelarieidomneºti, iar atunci când împrejurãrile o impun, validitateaacestuia este marcatã prin confirmare domneascã, prinîntãritura domnului. În cazul ctitoriilor, biserica acordã calitateade ctitor, dar domnul autorizeazã funcþionarea însãºi a ctitoriei,prin întãrirea actului fondator sau prin confirmãri succesive, laschimbarea domnilor. Aceastã practicã se subsumeazãtermenului generic de milã, îl include pe domn în rândulctitorilor ºi anuleazã caracterul privat al ctitoriei. Chiar atuncicând este afirmat ºi recunoscut primatul competenþei bisericiiîn materie de asistenþã, domnul nu se sfieºte sã recomande,uneori în termeni de o duritate aproape ireverenþioasã,comportamentul pe care aceasta trebuie sã-l adopte faþã desãraci. Nu în ultimul rând, domnul ctitoreºte efectiv aºezãmintede binefacere ºi pune în fiinþã instituþii destinate sãracilor. Deasemenea, el este izvorul actului legislativ, al normei în general,care prescrie comportamentul societãþii faþã de sãrac ºi alsãracului faþã de societate. Gestul individual al ajutãriiaproapelui, a cãrui existenþã nu am pus-o nicicum la îndoialã,este dublat, este acoperit de competenþa atotcuprinzãtoare adomniei.

Familiarizaþi oarecum cu ideile epocii premoderne despresãraci ºi sãrãcie, vom încerca acum sã identificãm mai întâiexistenþa sãracilor în spaþiul românesc, pentru ca apoi sã nereferim la cele cãteva instituþii în sarcina cãrora ei au cãzut:spitalele pentru sãraci bolnavi, Cutia Milelor ºi Orfanotrofia.

26


Aglomerãrile de sãraci cerºetori, calici în limba vremii, aparîn documente începând cu secolul al XVII-lea. Acestea suntatestate pentru oraºele moldoveneºti Iaºi ºi Roman ºi pentruCâmpulung-Muscel, în Þara Româneascã.

Prima dovadã sigurã a existenþei breslei calicilor din Iaºidateazã din 1667. Documentele care au ajuns pânã la noi suntcuprinse într-un catastih de breaslã refãcut la 22 februarie 1722prin îngrijirea mitropolitului Moldovei, Gheorghe.31 Catastihulcuprinde la început douã documente false care ar coborî întimp data existenþei breslei pânã la 1480, respectiv 1546.Numãrul membrilor breslei variase în timp, cel mai ridicat, 29,fiind înregistrat în timpul domniei lui Alexandru Lãpuºneanu.Veniturile lor proveneau din mila domneascã (locul din Iaºi ºidiferite sume de bani) ºi din cerºit; ele erau contabilizate de ocutie e breslei care stabilea ºi modalitãþile de cheltuire a banilor.Conform catastihului toþi calicii erau estropiaþi sau bolnavi. Înfruntea lor se afla un staroste ales pe viaþã de breslaºi ºi confirmatde mitropolit. Majoritatea documentelor din catastih sunt întãririºi confirmãri, fie la schimbarea staroºtilor, fie la aceea amitropoliþilor. Cartea de întãrire din 23 iulie 1791 aarhiepiscopului rus Ambrozie (însãrcinat provizoriu ºi cuconducerea bisericii moldo-valahe, în vremea rãzboiuluiruso-turc din 1787-1792) are valoarea unui adevãrat cod debreaslã, ceea ce justificã citarea pasajelor urmãtoare:

„milosârdia cea arãtatã cãtre sãraci o socoteºte Dumnezãuca însuºi pentru sine <…> pentru aceaia dar miluind pe sãracubine faceþi, pentru cã îndatoriþi pe Dumnezãu, iar sãracilorºi la toatã breasla lor <…> poruncim ca toate milosteniile cese va strânge nu într-alt chip sã o cheltuiascã, ce dupã scopuldãtãtorilor, adicã pentru hrana sa dar nu la beþie sau altenelegiuite fapte”.

27


Sãracii nu trebuiau sã cerºeascã decât pentru o zi, douã,maximum o sãptãmânã, „dar sã nu sã obrãzniceascã umblândde dimineaþã pânã în searã”, pentru cã altminteri devin „iubitoride argintu” (avari).

„ªi când ar umbla sã nu facã nicãiri gâlceavã, sfezi, bãtai,mai ales în pridvoarele bisãricilor, sã nu sã facã bolnavinefiindu sã nu-ºi zãdãrascã rãnile sale ca sã plece spre milã<…> cãci aceasta iaste înºãlãciune; sã sã ostenescã cari vorputea cu lucrul mânulor, cãci mare pãcat iaste aceluia a ceremilostenie, care poate însuºi sã sã hrãneascã.”

O breslã a calicilor exista ºi la Roman. O condicã a documen-telor sale, alãturi de cele ale cioclilor din acelaºi oraº, se aflãla Biblioteca Academiei Române, fondul „ManuscriseRomâneºti”, sub cota 965. Din tot ceea ce existã în aceastãcondicã un singur document priveºte efectiv breasla miºeilor.32

El dateazã de la începutul secolului al XVIII-lea ºi pare a fi unhrisov de înfiinþare a breslei, alcãtuitã din orbi, ºchiopi ºi ciungipãstoriþi de un staroste ales dintre ei ºi cãruia îi datorau ascultaredeplinã. Documente ale acestei bresle întâlnim în timp pânãla 1738, când Grigore Ghica împuterniceºte din nou pestarostele de calici sã strângã la breasla sa pe toþi orbii, ºchiopiiºi ologii de acolo, punându-i sub ascultarea sa, spre a fi apãraþide toate angheriile din partea pârcãlabilor ºi a târgoveþilor dinoraº.33

În Þara Româneascã, un hrisov din 1639, al lui MateiBasarab, scuteºte satul Mãþãul de Jos, la sud de Muscel, dediversele obligaþii faþã de domnie, pentru cã acest sat

„n-a fost în rândul þãrii, ci a fost de treaba ºi hrana sãracilor,gârbovilor ºi a ºchiopilor din oraºul Câmpulung”.34

28


Documentul coboarã antecedentele acestei scutiri, motivatãprin cãrþile de milã ale altor domni vãzute de însuºi emitentulcelei de faþã, pânã la cartea „rãposatului Negru Vodã”!Documentar, statutul deosebit al acestui sat poate fi doveditnumai din 1621.35 Formulãrile confuze din document nupermit concluzii certe. Sigur este cã statutul special al satuluiMãþãul avea deja o anumitã vechime la data emiteriidocumentului ºi cã acesta era în legãturã cu prezenþa leproºilorîn oraº sau în împrejurimile lui. Alte informaþii despre existenþaºi statutul special al Mãþãului (legat de opera de asistenþãacordatã sãracilor (iniþial poate leproºilor) provin dinaºa-numitul „Codex al miºeilor din Câmpulung”, ieºit dincanceleria lui Constantin Mavrocordat la 20 octombrie 1761.36

Documentul reproduce zece cãrþi de milã anterioare (inclusivcea a lui Matei Basarab) ºi stabileºte statutul satului la dataemiterii sale. Þãranii din Mãþãu datorau visteriei domneºtinumai birul sau dajdia. De aici mitropolitul primea 300 taleri/lunã în contul asisitãrii sãracilor. O notã marginalã spune cãpractica utilizãrii pentru sãraci a unei sume de bani dinveniturile visteriei exista din domnia lui Scarlat Vodã Ghica(august 1758 - iunie 1761). Când banii dajdiilor întârziau, serecomanda mitropolitului sã se foloseascã de banii din dãrilepopilor aflate pe seama bisericii. Toate documentele Codexuluiatestã prezenþa miºeilor (sãraci invalizi) în Câmpulung în jurulunei biserici, unele dintre ultimele documente amintind ºichiliile în care aceºtia locuiau, ceea ce ne sugereazã cã avema face cu o comunitate a sãracilor bine individualizatã, fie ºinumai prin delimitare spaþialã.

O mahala, un puþ ºi un pod (stradã) zise „ale calicilor” suntmenþionate ºi pentru oraºul Bucureºti.37

Din a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea, mulþimea dince în ce mai impresionantã de cerºetori, dacã ar fi sã credem

29


documentelor epocii,38 intereseazã domnia aproape exclusivdin punct de vedere al asanãrii spaþiului public. Inclusiv peplan general european, atunci când puterea începe sã se ocupede cerºetori, este prin a-i pune la muncã ºi a-i îndepãrta dinspaþiul public, unde apar ca inutili.39 In Þara Româneascã ºiMoldova, prezenþa lor pare sã devinã supãrãtoare la sfârºitulsecolului al XVIII-lea ºi la începutul celui urmãtor, cândcontemporanii, inclusiv domnia, încep sã se îndoiascã deveridicitatea infirmitãþilor lor, singurele în stare sã le asiguredreptul de a trãi din mila colectivitãþii:

„oare mulþimea ceia de cerºetori cari miºunã în strãzile ºirãspântiile oraºului (Bucureºti, n.n.), ale târgurilor ºi alesatelor, adeseori sãnãtoºi ºi sdraveni, mulþi chiar foartesãnãtoºi, nu vine tot din cauza lenei?”.40

Ei formeazã obiectul unui capitol din proiectul de cod redactatîn limba greacã în 1766 în Þara Româneascã de juristul MihailFotino. Cele douã paragrafe care îi intereseazã sunt preluatedin Basilicale ºi vehiculeazã idei cu care Europa vremii era demult obiºnuitã: obligativitatea muncii pentru persoanele valide,fondatã pe criteriul utilitãþii sociale ºi admiterea cerºitului publicnumai în cazul bãtrânilor ºi al infirmilor.41 Încercãrile de acontrola proporþiile cerºetoriei au un precedent în Îndreptarealegii (1652):

„sãracii cari se roagã, trebuindu-le ajutoriu, adecã carii suntsãraci, acelora sã li sã dea sã îmble cu cãrþi de pace <…>cartea de pace este care se dã aceluia ce vine de o ceare fãrãnici o scandalã, carea mãrturiseºte celui ce o poartã credinþaºi viaþa lui cea nevinovatã, adecã sãracii sunt cu cãrþi depace ale episcopilor sã îmble cerºind ajutoriu de milã, desprecarele se miluiesc de cei mari, într-u ajutoriul lor”.42

30


Nu ºtim în ce mãsurã aceastã prevedere va fi avut un impactreal asupra lumii româneºti sau dacã ea nu reprezintã numai opreluare a unei legiuiri bizantine asemãnãtoare. În orice caz,începând din 1780, pitacele domneºti care interzic cerºetorilorvalizi sã cearã de pomanã în locurile publice se succed cu ofrecvenþã care ne îndeamnã sã bãnuim cã aceste practici eraudin plin prezente în traiul cotidian al bucureºtenilor, cel puþin.Domnul credea cã mulþi cerºetori din Bucureºti ar putea munci,pentru cã se gãseºte de lucru atât în Bucureºti, cât ºi prinîmprejurimi, dar aceºtia preferã sã cerºeascã

„pe la biserici ºi pe la toate uliþele, aducând ºi noroduluiatâta supãrare cu obrãznicia lor ºi înºiºi pierzând agonisealace mai mult ar avea-o într-alt chip, cu munca. Deci sã-istrângã pe toþi de prin toate mahalalele, de prin târg ºi deprin tot Bucureºtiul ºi însuºi aga sã-i cerceteze pe rând, pefiecare în parte ºi cãþi vor fi cu adevãrat nevrednici de muncã,nici de alt fel de slujbã ºi posluºanie la nimic aceia sã rãmâieîn ceea ce s-au aflat a sã þinea cu milã de pã la norod, însãnumai cei care sunt de tot nevrednici, orbi, ºchiopi, ciungi”.43

Cei cu puþintel „sacatlâc” erau îndemnaþi sã se angajeze lamunci uºoare ca pãzitori, stupari, pândari, iar celor totalmentevalizi li se poruncea sã-ºi schimbe felul de viaþã sub ameninþareapedepsei cu bãtaia. Reluarea repetatã a acestor mãsuri pare sãsugereze lipsa lor de eficacitate. Un an mai târziu, domnulconstata totala ineficienþã a mãsurilor pe care le propusesecãci,

„dupã darea aceºtii porunci am luat înºtiinþare cã atuncideodatã s-au fãcut nevãzuþi în puþinã vremenemaiarãtându-se, iar apoi dupã aceea în urmã iarãºiasemenea ca în toiu toþi au început la cerºetorie, fãcândsupãrare norodului”.44

31


Pitacul reînnoieºte poruncile anterior date marelui agã, astfelîncât sã nu mai existe cerºetori

„pân biserici ºi pân alte locuri, fãcând obrãznicie ºi cerºindmilostenie”.

Locuitorilor Bucureºtilor le era interzis sã le mai dea de pomanã,

„ºi nicidecum sã nu-i îngãduiascã ci pe care-i va vedeacerºând milostenie sã-l arate la dumneata. ªi unuia ca aceluiasã-i faci pedepsã cu bãtae spre a se pãrãsi”.

Porunca urma sã

„se sãvârºascã în toatã vremea <…> ca nicidecum unii caaceia cerºetori sã mai fie, iar pentru cei ce cu adevãrat vor finevolnici ºi cu totul neputincioºi <…> ºi cu alt mijloc nu potsã-ºi hrãneascã viaþa fãrã numai cu milostenie sã faci catastihde câþi sunt ºi sã ni-l arãþi ca sã rãmâie tot la aceia ce s-auaflat”.

În ciuda tuturor acestor mãsuri, în 1794, Alexandru ConstantinMoruzi scria mitropolitului Ungro-Vlahiei despre aceiaºicerºetori infirmi cã

„neavând nici o orânduialã întocmitã <...> pururea se aflãpe uliþele Bucureºtiului, în calea trecãtorilor musafiri strãiniºi a tuturora de obºte <...> cât ºi prin biserici <...> încât nupoate norodul a-ºi face închinãciunea ºi a asculta sfinteleslujbe”.45

Pentru a le asigura traiul ºi a-i îndepãrta de locurile publice,domnul alocã 50 taleri pe lunã din venitul ocnelor (al cãmãrii

32


domneºti) ºi sugereazã mitropolotului înfiinþarea de cutii demilostenie la toate bisericile ºi mãnãstirile din oraº, unde buniicreºtini sã dea o contribuþie voluntarã, pentru mântuireasufletelor lor, în zilele de sãrbãtoare. Toþi aceºti bani urmau sãse strângã la mitropolie ºi sã fie împãrþiþi conform indicaþiilorepistatului agiei. Era interzis cerºitul public, iar cerºetorii valizinu intrau în calculele mitropoliei decât pentru a fi sfãtuiþi sãrenunþe la acest mod de viaþã. Nu e lipsit de interes faptul cã,dacã mitropolitului îi revenea administrarea fondurilor pentrucerºetorii invalizi, cei însãrcinaþi cu punerea în faptã a mãsurilorreferitoare la ei erau vel spãtarul ºi vel aga (epistatul agieiînsãrcinat personal cu alcãtuirea listelor de cerºetori).Implicarea poliþiei vremii în ceea ce pare la prima vedere operãde asistenþã purã, se explicã prin modul în care era perceputãprezenþa cerºetorilor în spaþiul public. Alãturi de mai vechiulºi piosul motiv al asigurãrii liniºtii în biserici, apare cel multmai pragmatic al grijii pentru menþinerea legalitãþii în spaþiulpublic ºi politic. Cãci domnul spune: „cum ºi pe uliþe sãlipseascã acest catahrisis”, ori semnificaþia acestui termengrecesc e cea de „abuz, ieºire din legalitate”.46 Aºadar, simplalor prezenþã înseamnã o încãlcare a legii, cu atât mai gravã cucât ea se referã la centrul politic al Þãrii Româneºti, ceea cedomnul nu uitã sã scoatã în evidenþã („într-aceastã politiecreºtineascã a scaunului domniei”).

În timpul epidemiilor de ciumã de la sfârºitul secolului alXVIII-lea ele erau dublate de transferarea ceºetorilor dinBucureºti pe la mãnãstirile din împrejurimi unde erau întretinuþidin bani proveniþi de la domnie, de la mitropolie ºi din mileleadunate în cutiile milei din bisericile bucureºtene.47 Paralelcu interzicerea cerºetoriei în mediul urban, era interzis ºivagabondajul, mult mai vizibil ºi mai periculos (prin asocierecu brigandajul) în mediul rural.

33


În ciuda frecvenþei cu care se manifestã, preocupãriledomniei faþã de cerºetori sunt sortite aceleiaºi lipse de urmãri.În 1797, domnul scria din nou marelui agã despre cerºetoriidin Bucureºti cã „unii dintre dânºii fiind oameni sãnãtoºi <...>ar putea sã munceascã ºi sã-ºi câºtige hrana <...> iar ei dinlenevire ºi obicinuire rea” trãiesc din pomeni.48 Mãsurilepropuse le reiau de fapt pe cele evocate în paginile anterioare.Meritã amintitã remarca domnului, nici ea întru totul originalã,cum cã toþi aceºtia ar putea munci sã-ºi câºtige hrana „maivârtos aici în Bucureºti cã este atâta lucru cum ºi pe afarã”. Sãexiste oare ºi în capitala valahã o legãturã între piaþa mâinii delucru ºi prezenþa unui numãr îngrijorãtor (pentru autoritãþi) deoameni fãrã ocupaþie? Sã fie mai atractiv, în ciuda afirmaþiilorpitacului domnesc, cerºitul decât o muncã plãtitã? Cel puþinpentru cei mai sãraci ºi mai lipsiþi de abilitãþi profesionale,rãspunsul ar putea fi afirmativ. Încercãrile de reglare a pieþeimuncii prin narturi, justificate adesea prin salariile excesivecerute de lucrãtori (cum de altminteri se întâmplase peste totîn Europa în situaþii similare), pot face ca salariul real al unuilucrãtor mãrunt ºi cel mai adesea ocazional sã nu merite, înochii acestuia, efortul ºi disciplina pe care o muncã remuneratãle presupune. În septembrie 1803, Constantin Ipsilanti scriavel agãi ºi vel vornicului politiei:

„fiindcã la facerea podurilor este trebuinþã de o sumã desalahori pentru lucrul ºanþurilor <…> ºi fiindcã în Bucureºtimulþi sunt cei ce se înconjurã în politie fãr’de treabã, fãr’demeºteºug ºi fãr’de nici o slujbã, poruncim dumneavoastrã cadin unii ca aceia ca sã aveþi a strânge cu voia ºi fãrã voia lorcâþi vor fi trebuincioºi, cari cu zapcii de ai dumneavoastrãsã-i daþi la lucrul ºanþurilor plãtindu-le pe zi cãte parale 30de om, fiindu-le cu îndestulare a nu putea pricinui nimic,cari platã sã li sã dea de la Cutia Podurilor”.49

34


În toate documentele aduse în discuþie distincþia cerºetor valid- cerºetor invalid e foarte clarã, iar interzicerea cerºitului public,în cazul primei categorii, se face în numele principiului modernal obligativitãþii muncii (care merge în paralel cu condamnarealenei ºi a trândãviei).

O foarte micã parte din aceºti sãraci ai strãzilor ajungbeneficiari ai unor instituþii specializate în asistarea lor. Primelede acest gen în ordine cronologicã, sunt spitalele pentru sãracibolnavi. Denumirea de spital nu trebuie sã ne înºele, la vremearespectivã acestea fiind de fapt aziluri pentru sãracii infirmi,bolnavi deci în sensul foarte larg al termenului, singuri solicitanþiai milei publice care aveau dreptul la aceasta ºi, prin urmare,la formele ei instituþionalizate de manifestare. Ca fapt de viaþãurbanã, spitalul apare în spaþiul extracarpatic cel mai devremeîn prima jumãtate a secolului al XVII-lea; pânã târziu, laînceputul epocii moderne, el va fi perceput de o manierãnegativã ºi destinat numai celui aflat în afara comunitãþiitradiþionale, familia. Obligaþia familiei de a se îngriji de membriiei bolnavi e codificatã ºi în scris în Cartea româneascã deînvãþãturã ºi în Îndreptarea legii. Ambele legiuiri prevãddecãderea pãrintelui din drepturile pãrinteºti dacã-ºi va trimitefiul bolnav la spital,50 „la casa unde zac calicii ºi oameniibolnavi”.51 În situaþia inversã (fiu ce-ºi trimite tatãl la spital),fiul va fi pedepsit ca un „ucigãtoriu ce face ucidere grabnicã”.52

Spitalul e locul marilor mutilaþi lipsiþi de familie, iar mai târziual contagioºilor ºi, prin excelenþã, locul unde se stã pânã lasfârºitul vieþii sau locul unde se moare lipsit de mângâiereafamiliei, într-o societate în care familia va mai fi multã vremeuna din principalele forme de solidaritate umanã. Înainte de ane ocupa efectiv de spitalele româneºti pentru sãraci, reamintimtotuºi cã, în epocã, sensurile cuvântului spital erau destul dediferite de cele de astãzi. Ambiguitatea pe care noi o resimþimîn faþa folosirii acestui termen într-un alt context decât cel care

35


ne vine automat în minte, þine de medicalizarea gestuluivindecãtor ºi de transferul lui dinspre familie, spre instituþia deacum specializatã, nu numai în adãpostirea, ci ºi în tãmãduireabolnavilor, spitalul. Pentru oamenii vremurilor de care neocupãm, el avea însã semnificaþii destul de diferite.

Primul spital din Þãrile Române extacarpatice dateazã din1619-1620 (spitalul din Suceava fondat de mitropolitulAnastasie Crimca), dar cele mai semnificative aºezãminte deacest fel aparþin secolului al XVIII-lea: 1695-1714 (cuaproximaþie) Colþea, ctitorie a spãtarului Mihail Cantacuzino,1735 Pantelimonul, ctitorie a lui Grigore al II-lea Ghica, 1757Sf. Spiridon din Iaºi, ctitorie a lui Constantin Mihai Racoviþã,iar în 1814-1815, Filantropia, spitalul sãracilor bolnavi,construit prin subscripþie publicã.53 Cu excepþia Filantropiei,care se apropie cel mai mult de ceea ce numim azi spital,celelalte trei aºezãminte au o serie de caracteristici comune.În primul rând ele sunt mari complexuri monastice, în careasistarea sãracului îºi pãstreazã valoarea spiritualã de formãde devoþiune, alãturi de post, de înfrânare ºi de rugãciune; eanu este un scop în sine, iar practicarea ei nu trimite la nevoiade asigurare a traiului mimin fiecãrei fiinþe umane, ci la virtutilesoterice ale gestului miluirii ºi ale iubirii aproapelui. Acestfapt e demonstrat ºi de locul pe care îl ocupã spitalele în actelefondatoare, unde nu apar niciodatã în prim plan ºi de numãrulredus de paturi, care trimite mai mult la valoarea simbolicã agestului, decât la rezultatele sale practice. Pe lângã adãpostireaºi hrãnirea bolnavilor sãraci, Colþea, Pantelimonul ºi Spiridoniaîntreþineau mici ºcoli pentru copiii sãraci, dãdeau pomeni unorindivizi scãpãtaþi din boierimea micã ºi mijlocie sau chiar unorurmaºi sãrãciþi ai ctitorilor, ajutau în fiecare an un anumit numãrde fete sãrace sã se mãrite, contribuiau la rãscumparareaprizonierilor sau plãteau taxa de hirotonisire a câtorva preoþisãraci.

36


În ceea ce priveºte spitalele, accentul cãdea pe pãstrareaigienei bolnavilor (evident în limitele timpului) ºi pe izolareaacestora, dacã exista riscul ca ei sã fie contagioºi. Dincolo delãudabilele bune intenþii, clamate de hrisoavele tuturor acestoraºezãminte, realitatea lor rãmâne modestã. AlexadruGãleºescu54 dã urmãtoarea statisticã a numãrului de paturi înspitalele Þãrii Româneºti:

Anul Numãrul de paturi

1698 24

1750 36

1796 60

1815 80

1832 91

În afara acestor spitale, a cãror tradiþie s-a pãstrat pânã înzilele noastre, sãracii bolnavi sau infirmi mai puteau fi gãzduiþiîn mici aºezãminte (numite tot spitale) apãrute ca urmare ainiþiativei caritabile a unor suflete pioase. Putem enumera astfelspitalul fundat în Craiova de biv vel paharnicul ConstantinObedeanu,55 cel înfiinþat prin diata pãhãrnicesei MariaMãnãilesca, pe moºia sa din judeþul Buzãu,56 spitalul bolnavilorde la Sf. Vineri din Bucureºti57 sau mai vechiul spital de pemoºia de la Goleºti al biv vel vornicului Radu Golescu.58

Adesea bisericile aveau în preajma lor chilii pentru adãpostireabolnavilor sau vãduvelor sãrace.

Tot cãtre sfârºitul secolului al XVIII-lea devin manifestepreocupãrile domniei faþã de sãnãtatea publicã. În ultimuldeceniu al acestui secol, Al. Ctin. Moruzi, domnul ÞãriiRomâneºti, poruncea vel spãtarului ºi epistatului agiei sãsupravegheze, prin vãtãºeii mahalalelor, starea sãnãtãþii

37


populaþiei; mitropolitul era îndemnat sã porunceascã preoþilordin târg ºi din mahalale sã raporteze sãptãmânal starea sãnãtãþiipopulatiei ºi, eventual, cauzele morþii oamenilor.59 Tot cãtresfârºitul secolului sunt atestaþi medicii publici. În 1778 Ctin.Dimitrie Moruzi, domnul Moldovei, hotãra veniturile ºi chipulalegerii octorului de obºte din Iaºi.60 La 1786 doctorulConstantin Caracaº era orânduit „dohtor al politiei” cu platade la Cutia Milei,61 pentru ca în 1793 atribuþiile sale sã fie maiclar definite de cãtre domnie:

„cu socoteala de obºte s-au gãsit trebuincios ºi cu cale a sãorândui doftor al epitropiei, pentru cãutatul obrazelor celorscãpãtate ºi alþi sãraci de obºte, unde va fi trimis de cãtreepitropie, cu leafã orânduitã pe lunã din veniturile Cutiei”.62

În 1816 numãrul doctorilor sãracilor ajunsese la 8 (plus ungherah, chirurug), ei fiind „datori a cãta la boale pe cei sãraciºi scãpãtaþi fãrã de nici o platã”.63 Doctorii erau îndrumaþicãtre bolnavii sãraci de Casa de Priveghere (poliþia) pe bazarapoartelor întocmite de vãtãºeii mahalalelor. Atunci cândsãracii (sau scãpãtaþii) devin beneficiari ai unor astfel deaºezãminte caritabile (unele mai mari, altele mai mici, unelemai mult, altele mai puþin organizate, dar toate aflate în legãturãcu biserici sau mãnãstiri) domnia, prin implicaþiile dreptuluictitoricesc românesc, devine parte constitutivã ºi activã însistemul asistãrii acestora. Chiar atunci când ele nu sunt ctitoriidomneºti, domnul, prin hrisoave de confirmare a organizãrii ºiveniturilor, prin alocarea unor venituri ale Cãmãrii domneºti(ocne, vãmi, vinãrici) sau ale vistieriei (cote din vânzareaslujbelor administrative, din taxele pe circulaþia mãrfurilor saupe dughenele negustorilor), prin acordarea de scutiri în zonasistemului fiscal (scutelnicii) devine, formal ºi real, pãrtaº lactitoriile respective. Acestea îºi pierd caracterul de fundaþii

38


private, devenind aºezãminte publice, atât prin beneficiari, câtºi prin modul de finanþare.

Primele preocupãri de sãnãtate publicã, la fel ca primeleîncercãri de îndepãrtare a sãracilor din spaþiul public au dreptunul dintre principalii protagoniºti poliþia timpului. Înainte dea vindeca gestul medical a trebuit sã izoleze, sã identificepotenþialii duºmani ai sãnãtãþii unei comunitãþi. Or, la începutultimpurilor moderne, toate acestea erau practic imposibil derealizat altminteri decât prin constrângere. În aproape toateþãrile europene, poliþia sanitarã, asigurarea îngrijirii gratuite apopulaþiei sãrmane (doctorul oraºului sau al sãracilor),interzicerea cerºitului ºi conceperea unor instituþii în care sãraciisã fie cel puþin „stocaþi”, dacã nu ºi catehizaþi ºi dotaþi cu omaserie, sunt contemporane.

Ceea ce ni se pare a fi specific pentru Þãrile Române, dinperspectiva care ne intereseazã, este originea domneascã (destat, deci) a majoritãþii covârºitoare a acestor iniþiative. Ele sejustificã preponderent prin comandamentul religios al iubiriiaproapelui sau prin grija pe care domnul, de Dumnezeu pusîn scaunul þãrii, o datoreazã supuºilor sãi.

In ultimul sfert al secolului al XVIII-lea este organizatã, înÞara Româneascã ºi în Moldova, instituþia numitã Cutia Milelor.Dacã în Moldova istoria timpurie a Cutiei este incertã, în ÞaraRomâneascã ea a fost înfiinþatã de Alexandru Ipsilanti în timpulprimei sale domnii (probabil în 1775) ºi reorganizatã de acelaºidomnitor în a doua domnie, la 1797.64 Având în seamã„facerile de bine cãtre cei scãpãtaþi de obºte” ºi „îngrijirea,urmarea ºi sãvârºirea celor de obºte ale politiei ºi ale buneiorânduieli”, Epitropia Obºtirii era alcãtuitã din 4 epitropi, boieride la vel clucer pânã la vel stolnic, care conduceau cele 4mari secþiuni ale noului departament: podurile ºi ciºmelele,ºcolile, Cutia Milelor ºi Orfanotrofia. În sarcina aceleiaºi

39


instituþii mai cãdeau supravegherea spitalelor sãracilor bolnaviºi a lazareturilor, a organizãrii ºi funcþionãrii breslelor demeserii, precum ºi rezolvarea problemelor legate deaprovizionarea cu alimente ºi îndestularea publicã aBucureºtiului.

In 1798, noul domn, Constantin Hangherli, reorganizeazãdepartamentul Epitropiei ºi implicit Cutia Milelor. Scopul,veniturile ºi modul de funcþionare al acesteia din urmã suntprezentate în hrisovul sãu din ianuarie 1798.65 Alãturi deobligaþia de a pãzi legea ºi aplicarea ei ori de a administracorect ºi eficient þara („þinerea bunei orânduieli”), printreîndatoririle domnului apar ºi preocupãrile acestuia

„pentru mângâierea ºi ajutorul celor ce curgere vremii, oridin naºtere sau dupã naºtere, i-au gonit ºi i-au dus în stareaunei mari sãrãcii <…> cã toþi cei ce au hotãrât a lãcui înpolitie ºi mai ales cei mari ºi sprijinitori norodului, trebuie asocoti aceasta ca o lege din fire nepovãþuitã de la altul ºi cao datorie obºteascã ºi fãrã tãgãduire”.

Veniturile instituþiei erau foarte variate, implicând, cel puþinteoretic, societatea în ansamblul sãu: bani de la vistierie (bugetulpublic al þãrii) sau din caseta domnului: taxe pe arendareaoieritului, dijmãritului, vinãriciului, vãmilor ºi ocnelor, de lapreoþi, episcopi ºi mitropolit, taxe pe cãftãniri ºi pe cumpãrarreaisprãvniciilor, impuneri pe lefurile boierilor judecãtori (laBucureºti ºi Craiova), impuneri asupra negustorilor, asuprabreslelor lemnarilor ºi zidarilor, asupra tranzacþiilor devânzare-cumpãrare, asupra vânzãrii tutunului. Alte categoriidevenituri, nemenþionate în acest hrisov, dar întâlnite în multealte acte proveneau din averea celor morþi fãrã moºtenitori,pãrþi (o treime) din averea celor morþi fãrã copii, amenzi pentrufapte ce contraveneau moralei publice a timpului (desfrâu,

40


divorþuri, rãpiri de fete), taxe pe cununii, amenzi pentru vitelede pripas.

Revenind la hrisovul lui Hangherli, puteau solicita ajutorulCutiei

„sãraci vrednici de milã lipsiþi ºi ori vreun obraz deosebit orimai proºti necunoscuþi ori vreo fatã sãrmanã de mãritat”.

Orice ajutor era aprobat prin anafora domneascã. Impresia pecare o dã parcurgerea unui mare numãr de astfel de anaforalee aceea cã beneficiarii Cutiei erau în primul rând foºtii slujbaºidomneºti bãtrâni sau bolnavi, vãduvele ºi copii lor, urmeazãapoi oameni sãraci, vãduve sau orfani de prin mahalelebucureºtene sau, uneori, chiar din þarã, miluiþi cu sume variabile(5-20 taleri), în funcþie probabil de starea lor socialã, fie lunar,fie cu anumite prilejuri, dintre care cel mai frecvent e mãritiºulunei fete. Atunci când mila nu e justificatã de ani de muncã înslujba domniei sau a þãrii, ea poate fi justificatã de apartenenþasocialã: un anume Vasile Pârâianu, postelnicel din sud Gorj,

„este vrednic de ajutor, fiind fecior de boier pãmântean, el ºisoþia sa foarte scãpãtaþi cu casã grea ºi cu fete de vârstã”,

primind 150 taleri pentru cãsãtoria unei fiice a lui.66 În afarãde aceste mili, Cutia îºi plãtea funcþionarii propri ºi doctoriipolitiei. Deficitul bugetar permanent al Cutiei se rãsfrângeaîntotdeauna mai întâi asupra pensionarilor sãi, primii sacrificaþiatunci când instituþia nu avea banii necesari acoperirii tuturorcheltuielilor. În astfel de cazuri, întâi se plãteu lefurile celor„care slujesc în adevãr” (doctori, dascãli, ciºmegii etc.), cãci

„leafa ce se dã sãracilor nu are asemãnare cu leafa inginerului,findcã aceea este milã, iar a inginerului este simbrie”.67

41


Un model despre ceea ce ar fi trebuit sã fie susþinerea socialãpracticatã de Cutie este bugetul de venituri si cheltuieli pe1815.68 Lefurile sãracilor reprezintã de douã ori suma lefurilorangajaþilor Epitropiei ºi de douã ori ºi jumãtate suma lefurilordoctorilor ºi chirurgilor politiei. Cei 164 de beneficiari sunt înmare majoritate vãduve, din care 53% rude ale unor slujbaºidomneºti (soþii, fiice, surori). Nouã beneficiari sunt indicaþi cainfirmi. Procentual din totalul sumelor alocate, milele între 5-25taleri reprezintã 78,9%, iar cele între 30-45 aproape 11%. Fiindîntocmitã pe un an, lista nu mai putea primi alþi lefaºi pânã lasfârºitul acestuia. Era interzis sã se împartã lefi sãracilor

„prin orice alte deosebite mâni, nici de cãtre sfânta Mitropolie,precum obicinuia de oprea din banii sferturilor ºi împãrþia laosebiþi lefaºi, nici de cãtre mumbaºirii ce sã orãnduiesc cuîmplinirea iraturilor, sã nu sã împrãºtie de cãtre nimeni banii,ci toatã suma iraturilor sã se adune la epitropie sã seîmpãrþeascã lefi dupã îndreptarea catastihului ce s-a fãcut”.

În plus, boierii epitropi arãtau domnului cã

„neajungându-se iraturile s-au scos din catastih ºi unelecucoane ce aveau leafã de la Cutia Milosteniei pentru carerãmâne la Înãlþimea Ta ca sã hotãrascã de unde sã li se deaceea ce se va socoti pentru mângâierea stãrii dumnealor”.

La 1823,69 Cutia avea deja 557 de beneficiari, în cea mai maremajoritate vãduve ale unor slujbaºi sau dregãtori domneºti (cudiferite ranguri). Catagrafia de lefile ce se dau de la Cutie laobraze scãpãtate, întocmitã la 1 iulie 1823, este un buget lunarîn care sunt menþionate toate cheltuielile departamentului dincare Cutia fãcea parte: 7835 de taleri la milaºi lefaºi, 2750 detaleri mile ºi lefaºi cei dupã osebitã foaie (nu apar în catagrafie),

42


1080 de taleri dohtorii politiei, 3077 de taleri tagma epitropiei,442 de taleri ciºmelile ºi 700 de taleri orfanotrofia. Mileleîmpãrþite celor 557 de lefaºi cuprinºi în document au valori decinci taleri (41,29%), zece taleri (24,95%), 15 taleri (62 cazuri),20 de taleri (63), 25 de taleri (10), 30 de taleri (19), 40 de taleri(zece), 50 de taleri (ºapte), 70 de taleri (trei), 80 de taleri (douã),100 de taleri (ºapte), 150 ºi 250 de taleri (câte un caz dinfiecare). În întreaga listã a beneficiarilor Cutiei existã numai 35de bãrbaþi, 12 bolnavi ºi bãtrâni sãraci (bãrbaþi ºi femei), iar decâteva ori (aprox. 12) sunt menþionaþi copii sau fete.

O Cutie a Milelor, similarã celei muntene, funcþiona ºi înMoldova. În 1794, Mihai Suþu îi hotãra veniturile,70 iar în ultimiiani ai secolului al XVIII-lea, Alexandru Ipsilanti o reorganizadupã exemplul celei muntene. Cutia Milelor, devenitã CasaMilelor, va continua sã funcþioneze dupã 1831 în cadrelestabilite de Regulamentele Organice.

Despre cum era privitã aceastã instituþie, cel puþin de cãtrebucureºtenii, chemaþi de domn ºi de mitropolit sã contribuie,prin intermediul cutiilor de milostenie instalate în biserici, laadunarea sumelor de bani pentru cei scãpãtaþi, stã mãrturieScrisoarea Mitropolitului cãtre toþi creºtinii din Bucureºti, sãdea milostenie,71 din 7 iulie 1793. Aºezate prin biserici încãdin anul precedent, cutiile nu numai cã se dovediserãineficiente, dar stârniserã ºi cuvinte împotrivã,

„din care vãzut iaste cã nici o cãldurã de dragoste spre ceide o credinþã lipsiþi creºtini nu aratã lãcuitorii pãmântuluinostru. ªi sãracii creºtini pe care Hristos îi numeºte fraþi sãpiarã de foame ºi de frig înaintea ochilor lor ºi sã nu-i ajute.ªi nu socotesc cã Dumnezeu pentru aceasta au lãsat sãraciiºi bogaþii în lume <…>. ªi bogaþii prin facerea de bine cãtredânºii sã câºtige împãrãþia ceriurilor”.

43


Epistola mitropolitanã se constituie într-o apologie a gestuluicaritabil adresat scãpãtatului, nu cerºetorului din stradã :

„dar va zice cinevaºi cã-ºi face milostenia sa cãtre cerºãtoriice umblã pe uliþã ºi prin biserici. Bunã iaste ºi aceasta, darnu iaste primitã ca aceia ce sã dã la obraze ce au avutchivernisealã ºi mai pe urmã au scãpãtat. Cã cerºãtorii fãrãsfialã umblã ºi cer ºi de nu ia de la unul, ia de la altul ºi numoare de foame ºi unii dintr-înºii ce au nãravuri rele mai defolos iaste când nu-i miluieºte cinevaºi. Iar aceia fiind obrazede cinste ºi femei ºi fete mari ºi cu alte întâmplãtoare pricinicare nu pot a umbla sã cearã de faþã ºi pentru unii ca aceºtiaºi alþii ce au cãzut din întâmplarea vremii în nãprãsnicie ºi înrobie ºi în stingere desãvârºit din starea lor cea dintâi, însutitiaste mai primit milostenia”.

Cu siguranþã cã nu

„din tembelie ºi din rãu nãrav, mulþi se lasã pre sine lapericiune ºi la un halu de milostenie, care numai în ajutorulCutiei nãdãjduiesc hrana ºi chiverniseala lor”.72

Într-o perioadã atât de agitatã cum a fost secolul al XVIII-lea,societatea româneascã era probabil scena unei destul deimportante redistribuiri a averilor, dublatã de consecinþe înordinea ierarhiilor sociale.

Preocupãrile domniei pentru salvarea, atunci când încã semai poate sau pentru ameliorarea mãcar, a stãrii financiare adeþinãtorilor de ranguri boiereºti, este evidentã. De bunãvoinþadomneascã au putut beneficia, în egalã mãsurã, indiviziscãpãtaþi din categoriile negustorilor, soldaþilor sau micilorslujbaºi domneºti. În aceste din urmã cazuri, cele mai afectatede sãrãcie par sã fi fost vãduvele, care nu se pot întreþine singuredupã dispariþia soþului. Ceea ce pare comun tuturor acestor

44


oameni, este imposibilitatea de a-ºi clama în public sãrãcia. Înplus, susþinerea lor este susceptibilã, teoretic cel puþin, sã asigurestabilitate domniei, pentru cã în mediul urban, acolo unde seafla scaunul domniei ºi unde liniºtea socialã era vitalã, eireprezentau supusul prin excelenþã. În ceea ce-i priveºte pereprezentanþii sãrãciþi ai boierimii de rang superior, acolosolidaritatea de clasã ºi de castã este indiscutabilã. Care va fifost eficienþa politicii domneºti, rãmâne de vãzut. Studiiaprofundate asupra componenþei nobilimii ºi burghezieiromâne ar putea stabili proporþia de oameni noi în sânul fiecãreicategorii. Copierea modelului nobiliar face însã extrem dedificilã aceastã întreprindere.

În ceea ce ne priveºte, scopul pe care ni l-am propus estede a identifica modurile în care domnia, în primul rând,reacþioneazã în faþa diferitelor tipuri de sãrãcie. Construireaacestui studiu preponderent pe documente ale cancelarieidomneºti, nu permite decât sugestii despre eficacitatea acestora.Ca o supoziþie doar, putem bãnui cã, supusã presiuniipermanente a deficitului financiar ºi a surplusului de solicitanþi,Cutia Milelor, ca ºi celelalte aºezãminte de binefacere dinperioada abordatã, nu a putut produce decât ajutoare punctualelipsite de urmãri spectaculoase la nivel global.

Un alt beneficiar prin excelenþã al operei caritabile ºi deasistenþã este copilul sãrac abandonat sau orfan. Instituþiaspecaializatã în acordarea acestui gen de asistenþã dateazã totde la sfârºitul secolului al XVIII-lea. Gestionarea averii copiilorproveniþi din medii mai înstãrite ºi continuând sã aibã rudeapropiate se fãcea sub supravegherea boierilor epitropi ai Cutieisau a Mitropolitului ºi cu respectarea dispoziþiilor legalereferitoare la tutelã; copii abandonaþi cãdeau în sarcinaOrfanotrofiei. Anaforaua mitropolitului cãtre Al. Ipsilanti, din1 noiembrie 1796 amintea cã

45


„în domnia Mãrii Tale dintâi s-au orãnduit a fi orfanotrofie<m-rea Tuturor Sfinþilor din Bucureºti, ctitoria mitropolituluiAntim Ivireanul> ºi aceasta iarãºi s-au urmat numai cãt aistat domnia ta în domnie, iar dupã aceea din schimbareaadesea a egumenilor pãmânteni, au ajuns nu numai la datoriede nu se putea plãti ci ºi la dãrãpãnare”.73

Aceasta este, cel puþin pânã în prezent, singura ºtire de careavem cunoºtinþã despre o posibilã funcþionare a Orfanotrofieiîn prima domnie a lui Al. Ipsilanti. Primul act clar ºi detaliatrãmâne însã hrisovul Orfanotrofiei din oraºul Bucureºti, din29 mai 1798, de la Constantin Hangherli.74 Justificareaeforturilor domnului rãmâne precumpãnitor religioasã, fãrã alipsi însã aluziile la dreapta ºi buna guvernare. Noua instituþieurma sã fie finanþatã din banii mãnãstirilor, din venituri produsede prãvãliile ce urmau sã se construiascã pe niºte terenuri alemãnãstirii Mihai Vodã ºi dintr-o micã taxã anualã pe prãvãliilevãnzãtorilor de bragã. Instituþia era conceputã pentruadãpostirea a 80 de copii (de preferinþã 40 de fete, 40 de bãieþi),primea numai copii pânã la ºase-ºapte ani ºi numai

„din cei ce sunt sãrmani cu adevãrat fãrã de nici o moºtenirede la tatãl lor ºi desãvârºit sãraci fãrã nici o rudenie vrednicãºi putiincioasã a-i ocroti ºi a-i tutori dupe datorie ºi dupãfireºtile legi”.

Copii sub un an erau încredinþaþi la doici, în afaraaºezãmântului, dar aflate sub supravegherea iconomuluiacestuia, iar mai mari de ºapte ani erau plasaþi în ucenicie ladiferite meºteºuguri. Copii cãpãtau o instrucþie sumarã, iar dupã10-12 ani erau daþi la meºteºuguri, la Curtea domneascã sauoricui dorea sã ia un copil de suflet. Fetele erau mãritate de laCutie sau din veniturile Orfanotrofiei. Ce se va fi întâmplat

46


efectiv cu orfanotrofia din Bucureºti, nu putem spune. Probabilînsã cã, într-o formã sau alta, ea a funcþionat, de vreme ce, la1808, Divanul slobozea „de sub închinãciune ºi de subsupunerea orfanotrofiei” mãnãstirea Strehaia,75 pentru ca, în1813, Ioan Gheorghe Caragea sã revinã la preluarea veniturilorei pe seama Cutiei Obºtirilor, pentru Orfanotrofie.76 O instituþiesimilarã intenþiona sã înfiinþeze în Moldova , în anul 1804,Alexandru Constantin Moruzi .77

Între milã, filantropie sau pur ºi simplu, eficacitateaguvernãrii, preocupãrile domnilor pentru copiii orfani ºi sãracipar a se înscrie în aceeaºi strategie a menþinerii echilibruluisocial ºi a prezervãrii liniºtii publice, care guverneazãfuncþionarea Cutiei Milelor, a epitropiei evgheniþilor ºiîndepãrtarea, brutalã chiar, a cerºetorului din spaþiul public.Instrucþia ºcolarã apare ca mijloc de a scãpa de sãrãcie. Dar eaîi priveºte, în primul rând, pe reprezentanþii sãrãciþi ai grupurilorprivilegiate ºi, eventual, pe reprezentanþii tipici ai populaþieiorãºeneºti (meºteºugari ºi negustori). Alãturi de acordarea demici privilegii ºi subvenþii bãneºti sau de instituirea tuteleiasupra fiilor de boieri risipitori, ea poate deveni o armã înarsenalul necesar menþinerii stablitãþii sociale. Mai puþini sãraci,mai mult echilibru. Lecþia este veche ºi constituie fundamentuloricãrui tip de asistenþã acordatã sãracilor în timpurile moderne.În aceeaºi logicã se înscriu ºi preocupãrile pentru apãrareaaverilor minorilor orfani. Þesãtura de interdicþii care loveºteîntrãinarea averilor „nemiºcãtoare” apãrã, în egalã mãsurã,apartenenþa la un grup social. Pãmântul, casa, þiganii au osemnificaþie economicã ºi una socialã. A le administra substricta supraveghere a domniei înseamnã a prezerva ºansaorfanului de a atinge maturitatea în interiorul grupului socialde origine; înseamnã, în acelaºi timp, a pãstra societatea întipare deja validate de timp, a o scuti de convulsii ºi reaºezãrisociale ºi, inevitabil, politice. Nu putem sã nu remarcãm cã ºi

47


în acest caz, ca ºi în acela al cerºetorilor ºi scãpãtaþilor,instituþiile relativ eficiente, mãcar, sunt cele care se referã lasãrãciþii din grupuri sociale cu un rol altminteri bine stabilit îneconomia funcþionãrii statului (Cutia Milelor ºi tutela orfanilorcu moºtenire sau cu origine socialã cel puþin onorabilã). Eisunt utili societãþii. Cerºetorul, nu.

Primul act legislativ care va încerca sã organizeze de omanierã unitarã ºi pe baze legale asistenþa acordatã sãracilorprecum ºi normele de pãzire a sãnãtãþii publice va fiRegulamentul Organic (1831-1832). Spitalele, ºcolile publiceºi casele fãcãtoare de bine ºi de folos obºtesc cãdeau, conformRegulamentului Organic al Valahiei, în sarcina MinistruluiTrebilor din Lãuntru, dar încã din 1831 ele au fost transferateLogofeþii Trebilor Bisericeºti.78 In Moldova, în schimb, elealcãtuiesc subiectul anexei D1, Despre casãle obºteºti.79 Celeopt case de faciri de bine sau de folosinþã obºteascã, CasaMilelor, a copiilor aflaþi, a spitalului Sfântul Spiridon, adoctorilor, a ºcolii publice de la Trei Ierarhi ºi a seminarului dela Socola, a apelor ºi a podurilor din Iaºi erau puse subsupravegherea unui Comitet Central, alcãtuit din epitropiiledeja în fiinþã, care vor continua sã administreze fiecare casãdeosebit, dar în acord cu toate celelalte. Bugetele caselor erausupuse aprobãrii Obºteºtii Obicinuite Adunãri, iar veniturileacestora proveneau din administrarea (scoasã la licitaþie) aaverilor lor nemiºcãtoare ºi din bani de la bugetul statului. CasaMilelor era destinatã ajutorului familiilor scãpãtate, pensiile(sau milele, legea foloseºte ambii termeni) aveau valori cuprinseîntre 15 ºi 40 de lei lunar ºi se acordau

„dupã starea trebuinþilor jãluitoriului, luând însã în bãgarede seamã starea ce au putut avea în soþietate mai înnainte”,80

48


iar venitul casei era hotãrât la 100000 lei pe an. Obþinereaunei mile era condiþionatã de producerea unei dovezi desprestarea de lipsire a solicitantului, dovadã eliberatã de preotulparoh ºi semnatã de unul dintre enoriaºii mai însemnaþi.

„Persoanile necãsãtorite ºi fãrã numeroasã familie, iarãº avândtoate puterile morale ºi fiziceºti, nu vor avea drit nici la omilã de vor avea ºi dovezi de a lor lipsã, osãbit de persoanileacele care dupã starea lor nu le e cu putinþã a se micºurapânã la giosime aceia de a cere din casã în casã milã ºi pecare comitetul le va socoti vrednice de osebire”.81

Orice schimbare a stãrii materiale sau civile (cãsãtoria, în cazulfetelor sau al vãduvelor) atrãgea pierderea milei respective.Veniturile Casei Mililor erau considerate cheltuieli ale statuluiºi înscrise ca atare în bugetul acestuia; capitolul destinatcheltuielilor statului prevede acel buget de 100000 lei anualpentru

„agiutorul familiilor sãrace, a cerºãtorilor ºi neputincioºilorce nu sã vor mai îngãdui pe uliþã”.82

Interdicþia privind cerºetoria ºi vagabondajul reapare însecþiunea referitoare la orãºãneasca poliþie,

„aceºtie (sãracii ºi cerºetorii, n.n.) nu se vor mai îngãdui peuliþã, iar acei nesupuºi dovedindu-se de vagabonzi, se vorîndatora de cãtre agie a se supune la o breaslã folositoare ceº’ar alege”.83

Aceleaºi cheltuieli sociale apar ºi în bugetul Valahiei:seminariile din Bucureºti ºi Craiova, ºcolile publice dinBucureºti ºi din celelalte oraºe, pensii pentru vãduvele ale cãrorbãrbaþi avuseserã un rang oarecare sau pentru vãduve ºi alte

49


obraze, cum se obiºnuise ºi în trecut, mili ce se împart la sãraciîn zile mari ale anului, dupã un obicei întotdeauna pãzit,cheltuiala tuturor cerºãtorilor carii sã vor aºãza la un loc,Orfanotrofia din Bucureºti, bani pentru trei spitale (unul înBucureºti, unul în Craiova ºi altul într-un al treilea oraº ce seva hotãrâ ulterior).84 Ediþia din 1847, menþine o anumitãcontribuþie a statului la aceste cheltuieli, dar precizeazã cãrestul banilor necesari se vor plãti din Casa Centralã aMitropoliei.85 Încercarea de a asocia biserica finanþãrii opereide binefacere nu fusese strãinã nici ediþiei din 1831 aRegulamentului Valahiei, care prevedea cã

„Mitropolia, episcopiile, toate mãnãstirile închinate la celestrãine sau neînchinate, vor contribui la cheltuielile statuluipentru aºãzãri publice ºi pentru faceri de bine <…> precumse va hotãrâ”

(cu excepþia Colþei ºi a Pantelimonului ale cãror veniturifuseserã deja destinate de ctitori pentru întreþinerearespectivelor spitale).86

Prevederile Regulamentului Organic al Moldovei privindcopiii abandonaþi, Spitalul Sfântul Spiridon ºi ºcolile publicese referã în principal la modul de organizare al acestor instituþii.Important de reþinut ni s-a pãrut faptul cã epitropia orfanilor seîngrijea de aceºtia pânã la vârsta de 10 ani,

„unde vor putea fi în stare de a-ºi câºtiga mijloacele vieþuirii”,

dupã care epitropia

„se va îngriji a aºãza pe fieºtecare cu chipul cuviincios feliuluisãu, în casã unde sã poatã dobândi o stare sigurã ºi spre aputea trãi cu cinste”.87

50


Spitalul Sfântul Spiridon, finanþat din venituri proprii, începesã se apropie, ca destinaþie ºi organizare, de instituþia medicalãomonimã modernã,88 iar învãþãmântul public, supus unorviitoare reglementãri speciale, era orientat cãtre întrebuinþareaºtiinþelor „la mãestriile ºi meseriile cele mai folositoare înþarã”.89 Ambele legiuri înfiinþau, de asemenea, ºcoli pentrufetele sãrace ºi orfane.90

Regulamentele Organice dãdeau statut legal scutirilorfiscale de care, cutumiar sau prin acte domneºti cu relevanþãindividualã, se bucuraserã vãduvele sãrace, infirmii, bãtrânii91

ºi hotãrau înfiinþarea unor rezerve publice de hranã, pentruajutorarea populaþiei în caz de calamitate.92 Pentru cei careslujiserã un mare numãr de ani statul ºi pentru cei ce seîmbolnãviserã sau pentru vãduvele ºi copiii celor care muriserãîn slujba þãrii, Regulamentele instituiau sistemul de pensii.93

În ceea ce priveºte cele trei spitale bucureºtene, Colþea,Pantelimonul ºi Filantropia, tutelate (din 2 aprilie 1832) de EforiaSpitalelor, dar administrate separat conform actelor lorfondatoare, ele au funcþionat astfel pânã la 1847. În acest an,Gheorghe Bibescu desfiinþa administraþiile separate ale primelortrei fundaþii, punea sub controlul Eforiei toate spitalele din þarãºi îi dãdea acesteia o organizare cu caracter de instituþie destat, în care domnul aproba bugetul, iar cheltuielile erau supuseaceluiaºi control ca ºi cheltuielile statului. Abia prin legea din16 octombrie 1864, Eforia (devenitã Eforia Spitalelor Civile) seconstituie cu un patrimoniu distinct de patrimoniul statului, cucaracter de instituþie de utilitate publicã. Bugetul sãu era supusvotului Adunãrii Deputaþilor, ca ºi bugetul statului, iaradministrarea bunurilor sale se fãcea dupã normele deadministrare ale bunurilor statului, cu aplicarea legiicontabilitãþii publice sub controlul Curþii de Conturi.94

51


Primele legi specifice privind aistenþa socialã ºi sãnãtateapublicã dateazã din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.Legea sanitarã din 1874 se caracterizeazã prin consacrareatuturor principiilor stabilite de Regulamentul Organic,Ministerul de Interne continuând sã fie autoritatea superioarãa întregii organizãri sanitare a þãrii95 . Legea de reorganizare acomunelor urbane din 1894 fixa obligaþia comunelor ºijudeþelor de a se ocupa de copiii gãsiþi, de infirmi, de alienaþi,de a înfiinþa azile de noapte ºi ospãtãrii comunale pentru ceifãrã lucru.96 Organizarea coerentã ºi ºtiinþificã a asistenþeiîncepe însã din 1920, odatã cu crearea Ministerului Muncii,Sãnãtãþii ºi Ocrotirilor Sociale, care va prelua din 1930 ºiactivitãtile legate de asigurarea sãnãtãþii publice.

În afara instituþiilor pregnant legate de stat (ºi de domnie)pe care le-am prezentat pânã aici, pe parcursul secolului alXIX-lea au apãrut ºi au funcþionat aºezãminte de binefacererezultate din iniþiativa privatã. Cele mai importante, în aceastãordine, ni se par aºezãmintele brâncoveneºti. Nu putem sã nuamintim aici, fie ºi în treacãt, Azilul Elena Doamna, nãscut dininiþiativa doctorului Carol Davilla, plasat sub înaltul protectoratal Doamnei Elena ºi administrat de Eforia Spitalelor Civile, iardin 1881 de Ministerul Instrucþiunii. Trebuie, de asemenea, sãspunem cã ºi biserica ºi-a continuat, evident, opera debinefacere care, o datã cu laicizarea instituþiilor statului, ºi-aconturat ºi urmat propriul drum.

52


Résumé

Notre intervention se propose une courte présentation,d’une perspective historique, de quelques aspects concernantla présence des pauvres dans la société roumaine au XVIIIe

siècle et au début du XIXe siècle (jusqu’a la promulgation desRèglements Organiques).

Ce découpage chronologique a été suggéré par le fait quele XVIIIe siècle roumain voit apparaître les premières initiatives,relativement cohérentes d’organisation institutionnelled’assistance de la pauvreté. La création des premiersétablissements d’assistance (les hôpitaux pour les maladespauvres, la Cassette des Aumônes, l’orphelinat) estcontemporaine avec les tentatives d’interdire la mendicité etle vagabondage, au nom du principe moderne de l’obligationdu travail pour toute personne apte de l’intérieur d’unecommunauté.

Tout au long du XVIIIe siècle et au début du suivant, lasociété roumaine semble assiégée. Au cataclysmes naturelss’ajoutent les désordres politiques et économiques (résultatssurtout du statut politique des Pays Roumains) et tout cela a degraves conséquences sur la vie quotidienne. La chaîne deconjonctures défavorables produit des phénomènesd’appauvrissement massif.

Dans ces conditions, la pauvreté est endémique et presquevolontairement assumée. Les tentatives d’y trouver de diversremèdes, en fonction du niveau social ou se manifeste lapauvreté, ne manquent pas, mais elles sont timides et sansrésultats spectaculaires. En plus, l’assistance relativementorganisée de la pauvreté est essentiellement un fait de vieurbaine, qui n’a pas un impact social efficace dans une sociétépar excellence rurale, comme l’était à l’époque la sociétéroumaine. A la campagne la pauvreté semble affichée avec

53


obstination, comme une barrière de protection, fait qui estremarqué par tous les observateurs des réalités roumaines, qu’ilssoient autochtones ou étrangers.

Dans les Pays Roumains le pauvre est aidé par l’aumône,en vertu de la symbolique chrétienne sotérique du gestecharitable. Mais le contrat salut et miséricorde, conclu par lamédiation des prières, offre plus de crédibilité dans l’espaceroumain, lorsqu’il implique l’institution spécialisée dans larelation avec la divinité. Ainsi l’Eglise devient l’intercesseurprivilégié.

Les aumônes princières, étant la version laïque des aumônesecclésiastiques, traditionnelles comme celles-ci, représententl’une des premières formes d’institutionnalisation de l’assistancelaïque. Dès le milieu du XVIIIe siècle, les Lumières insistent surl’obligativité de l’autorité publique de s’occuper de l’assistance.Meme si les princes régnants des Pays Roumains ont étéinfluencés par les Lumières occidentales, les motivationstraditionnelles du geste charitable-philantropique perdurent etsont encore puissantes. Tout au long du XVIIIe siècle et au débutdu siècle suivant, le souci pour le pauvre (du point de vue desprinces) ne signifie pas le souci pour le pauvre populaire. Legeste d’assistance ordonné et organisé ne concerne pas lapauvreté dans son ensemble. Il suit de près la hiérarchie sociale,le grand favori dans la course pour obtenir une aide matérielleétant le représentant appauvri de certaines catégories,d’habitude aisées, qui n’étale pas publiquement sa pauvreté.Comme justification, l’attention accordée au pauvre reste, avecprépondérance, dans la sphère du sentiment religieux. Saufque la religiosité du prince (fondateur réel ou associé de tousles établissements charitables et initiateur de toutes lesinstitutions de bienfaisance inventoriées dans notre essai) a desvalences politiques importantes. L’aumône qui ne circonscrit

54


pas seulement le sentiment charitable, mais aussi le geste del’aumône (de la participation effective), a un contenu politiqueremarquable. Au niveau princier, « l’aumône est un élémentqui renforce la solidarité sociale, mettant en évidence le soucienvers les sujets de la part de celui qui détient le pouvoir » (Al.Duþu).

Les agglomérations de mendiants pauvres, calici, dans lelangage de l’époque, qui sont organisés ou non en corporations,apparaissent dans les documents à partir du XVIIe siècle. Ilssont attestés à Jassy, à Roman, à Câmpulung Muscel, à Bucarest.

Depuis la seconde moitié du XVIIIe siècle la foule de plusen plus impressionnante de mendiants, si l’on croit les sources,intéresse le pouvoir presque exclusivement du point de vue del’assainissement de l’espace public. A partir de 1780, nombreux(parce que, probablement, assez inefficace) arrêts princiersinterdisent aux mendiants valides de demander l’aumône dansdes lieux publics. La police (agia) est chargée de rassemblertous les mendiants de Bucarest et de les enquêter tour a tour;ceux qui étaient vraiment incapables de travailler avaient lapermission de continuer de mendier, les autres étaient conseillésd’essayer de faire quelques travaux convenant a leur handicap,et ceux qui simulaient l’invalidité étaient menacés avec laraclée.

A coté de la raison plus ancienne et pieuse d’assurer latranquillité de l’Eglise, s’ajoute, de façon de plus en pluspragmatique, la raison concernant le souci du maintien de lalégalité dans l’espace public et politique, ou la simple présencedes mendiants commence a être traitée comme une catahrisis(transgression de la loi).

Une partie très petite de ces pauvres deviennent lesbénéficiaires des institutions spécialisées pour leur assistance,les hôpitaux pour les malades pauvres (qui a l’époque en fait

55


étaient des asiles). Les plus significatifs établissements de cesgenres appartiennent au XVIIIe siècle : 1695/1714 – Colþea,1735 – Pantelimon, 1757 – Sfântul Spiridon, 1814/1815 –Filantropia. A l’exception de celui dernier, qui est plus prochede ce que nous appelons aujourd’hui un hôpital, les trois autresétablissements ont toute une série de caractéristiquescommunes. En premier lieu ils sont de grands complexesmonastiques, ou l’assistance du pauvre garde encore sa valeurspirituelle (forme de dévotion), à coté du jeune, de l’abstinenceet de la prière. En dehors de loger et de nourrir les maladespauvres, Colþea, Pantelimonul et Spiridonia entretenaient aussiles écoles pour les enfants démunis, donnaient des aumônes ades individus ruinés, provenant des rangs des petits ou moyensboyards, ou même les héritiers ruinés des fondateurs ; ils aidaientaussi chaque année, un certain nombre de filles a se marier,contribuaient au rançon des prisonniers ou payaient la taxed’ordination pour quelques prêtres pauvres.

Dans le dernier quart du XVIIIe siècle on organise enValachie et Moldavie les institutions appelées Cutia Milelor(Cassette des Aumônes) et Orfanotrofia (l’Orphelinat). Lesrevenus de la Cassette étaient très variés et impliquaient, aumoins théoriquement, la société dans son ensemble. Lesbénéficiaires étaient en premier lieu les anciens employés del’administration princière, vieux ou malades, les veuves et leursenfants ; venaient ensuite les gens pauvres, les veuves ou lesorphelins des faubourgs bucarestois, et parfois, meme du restedu pays, qui recevaient des sommes variables, probablementen fonction de leur état social, chaque mois ou pour certainesoccasions (dot la plus fréquente le mariage d’une fille).

Un autre bénéficiaire par excellence de l’œuvre charitableest l’enfant pauvre abandonné ou orphelin. La gestion de lafortune des enfants provenant des milieux plus aisés mais qui

56


avaient encore des parents proches était faite sous lasurveillance des boyards tuteurs de la Cassette des Aumônesou du Métropolite, et en respectant les dispositions légales quanta la tutelle ; les enfants abandonnés étaient dans la charge deOrfanotrofia (crée probablement vers 1796-1798). L’institutionrecevait seulement les enfants ayant moins de six ou sept ans,totalement dépourvus de parents proches et d’héritage. Lesenfants qui avaient moins d’un an étaient confiés aux nonnes,sous la surveillance de Orfanotrofia, et ceux ayant plus de septans étaient placés comme apprentis dans différents métiers.

Le Règlement Organique a été le premier acte législatif quia essayé d’organiser d’une manière unitaire et sur desfondements légaux l’assistance accordée aux pauvres toutcomme les normes de défense de la santé publique. Lespremières lois spécifiques concernant l’assistance et la santédatent de la seconde moitié du XIXe siècle, mais leurorganisation cohérente et scientifique commence seulementen 1920, avec la création du Ministère du Travail, de la Santéet de la Protection Sociale.

57


NOTES1 Daniel Barbu, Scrisoare pe nisip. Timpul ºi privirea în societatea

româneascã a secolului al XVIII-lea, Ed. Antet, Bucureºti, 1996, p. 17.2 Calculele au foat fãcute dupã datele oferite de Paul Cernovodeanu,

Paul Binder, Cavalerii Apocalipsului. Calamitãþile naturale din trecutulRomâniei (pânã la 1800), Ed. Silex, Bucureºti, 1993.

3 Mircea Popa, La circulation monétaire et l’évolution des prix enValachie (1774 – 1831), Bucureºti, 1978, pp. 21-22.

4 Ibidem, p. 25.5 Luca I, 52-53, ediþia utilizatã: Biblia sau Sfânta Scripturã, Vechiul ºi

Noul Testament, Gute Botschaft Verlag, Dillenburg, 1990.6 Luca XII, 33-34.7 Matei XXV, 34-408 A doua epistolã cãtre Corinteni VIII, 9.9 Michel Mollat, Les Pauvres au Moyen Age. Etudes sociales , Ed.

Hachette, Paris, 1978, pp. 33-34.10 Philippe Sassier, Du bon usage des pauvres. Histoire d’un thème

politique (XVI-e – XX-e siècles), Fayard, 1990, p. 27.11 Ibidem, p. 31.12 Amintim spre exemplificare mss. 3344, f. 85v.-86v. B.A.R. (miscelaneu

1778-1791), care cuprinde Pentru milostenie. Cã cel ce dã milosteniesãracilor lui Hristos dã ºi de 100 de ori va lua.

13 Bronislaw Geremek, La Potence ou la pitié. L’Europe et les pauvresdu Moyen Age à nos jours , Paris, 1987, pp. 65-66.

14 V.A.Urechia, Istoria Românilor , tom IV, Bucuresti, 1892, p. 226.15 P.P. Panaitescu, V. Costachel, A. Cazacu, Viata feudala în Þara

Româneascã ºi Moldova (sec. XV – XVIII), Bucureºti, 1957, p. 516.16 V.A.Urechia, Istoria …, tom II, Bucureºti, 1892, pp. 54-56.17 Idem, tom VI, Bucureºti, 1893, p. 201.18 Ibidem, p. 198.19 Idem, tom VII, Bucureºti, 1895, p. 377.20 Alexandru Dutu, „Mila ºi filosofia sociala”, în Dilema, anul III, nr.108,

3-9 februarie 1995, p. 6.21 Catherine Duprat, Le Temps des Philantropes, Ed. C.T.H.S., Paris,

1993, p. 309.22 Philippe Sassier, op. cit., p. 177.23 Diderot, Essai sur les règnes de Claude et de Néron (1778-1782),

apud Catherine Duprat, op. cit., p. XVIII.

58


24 Ibidem, p. XIX.25 P. Zepos, „The ‘Box of Charity’ of the Rules of the Danubian

Countries”, în Neo-Hellenica, IV, 1981, pp. 55 – 67.26 Hrisov publicat de Gheorghe Bratianu, „Douã veacuri de la reforma

lui Constantin Mavrocordat”, în Analele Academiei Române.Memoriile Secþiunii Istorice, seria III, tom XXIX, extras, pp. 43-44.

27 Despre conturarea ºi semnificaþiile unei politici sociale a principilorfanarioþi vezi Pan. J. Zepos, „La Politique sociale des princesphanariotes”, în Balkan Studies, tom 11, n°1, Thessaloniki, 1970,pp. 81-90.

28 V.A. Urechia, Istoria …, tom VI, pp. 725–735, doc. din 1 iulie 1796.29 Al. DuÞu, Milã ºi filosofie socialã, p. 6.30 Idem, „Tradiþia în gândirea politicã româneascã”, în Polis, vol. 3, nr.

3-4, 1996, p. 89.31 B.A.R., ms. rom. 128 publicat de Gheorghe Ghibãnescu, „Breasla

miºeilor ºi locul «calicilor» din Iaºi, în Ion Neculce, Buletinul MuzeuluiMunicipal Iaºi, fasc. IV, 1924, pp. 80-111.

32 B.A.R., mss. rom. 965, f. 31r-32r.33 Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Bucureºti, (în continuare A.N.I.C.

– B.) fond „Documente Istorice”, mss. 65-233, respectiv 65-232.34 Catalogul documentelor Þãrii Româneºti din Arhivele Statului, vol.

IV, 1633-1639, Bucureºti, 1981, doc. 1514 bis, p. 654-655.35 Doc. din 15 noiembrie 1621 publicat de Nicolae Vãtãmanu în De la

începuturile medicinei româneºti, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1966, p.46.

36 A.N.I.C. – B., fond „Diplomatice”, mss. 29.37 Paul Cernovodeanu, Nicolae Vãtãmanu, „Consideraþii asupra calicilor

bucureºteni în veacurila al 17-lea ºi al 18-lea. Câteva identificãritopografice legate de aºezãrile lor”, în Materiale de istorie ºimuzeografie, Muzeul de Istorie Bucureºti, 1965, nr. 8, pp. 25-43.

38 Pompei Samarian, O veche monografie sanitarã a Munteniei:„Topografia Þãrii Romãneºti”, de dr. Constantin Caracaº (1800-1828),Bucureºti, 1937, p. 125.

39 Ph. Sassier, op. cit., p. 106-107.40 Pompei Samarian, O veche monografie …, p. 125.41 Mihail Fotino, Nomikon Proheiron …., ed. Pan. I. Zepos, Atena, 1959,

p. 173.42 Îndreptarea Legii (1652), Ed. Academiei, Bucuresti, 1962, p. 443.

59


43 A.N.I.C. –B., fond „Manuscrise”, mss. 8, f.276v.44 Ibidem, f. 370r.-371v.45 V.A. Urechia, Istoria …., tom V, Bucureºti, 1893, p. 46.46 Acte judiciare din Þara Româneascã (1775-1781), ed. Gh. Cronþ, Al.

Constantinescu, A. Popescu, Th. Rãdulescu, Ctin. Þegãneanu,Bucureºti, Ed. Academiei, 1973, p. 1062.

47 A.N.I.C. – B., fond „Manuscrise” mss. 20, f. 370r.-370v.48 V.A.Urechia, Istoria …, tom VII, p. 144.49 Idem, tom XI, Bucureºti, 1900, p. 426.50 Carte româneascã de învãþãturã, Ed. Academiei, Bucureºti, 1961, p. 93.51 Îndreptarea legii, p. 239.52 Ibidem, p. 239, respectiv Carte româneascã …, p. 93.53 Pentru actele fondatoare ale Colþei ºi Pantelimonului, vezi Al.

Galeºescu, Eforia spitalelor civile din Bucureºti, Bucureºti, 1899;pentru Sf. Spiridon vezi Ghe.Ghe. Nãstase, ªt. Bârsan, Ghe. Bãileanu,Istoricul spitalului clinic orãºenesc de adulþi din Iaºi în cadrul evolutival fostelor aºezãminte Sf. Spiridon, Ed. Medicalã, Bucureºti, 1956;pentru Filantropia, vezi V.A. Urechia, Istoria Romãniloru, tom X-A,Bucureºti, 1900, pp. 1030-1035.

54 Al. Gãleºescu, op. cit., p. 834.55 A.N.I.C. – B., fond „Documente Istorice”, 91-112, doc. din februarie

1777.56 V.A. Urechia, Istoria …, tom VI, pp. 711-712., doc. din oct. 1793.57 Idem, tom XII, Bucureºti, 1903, p. 347, doc. din sept 1819 care atestã

funcþionarea spitlului încã din secolul 18.58 Idem, tom IX,Bucureºti, 1896, p. 612, referire la o hotãrâre de divan

din mai 1811.59 V.A. Urechia, Documente inedite din domnia lui Alexandru

Constantin Moruzi (1793-1796), Bucureºti, 1895, pp. 713-714, doc.din februarie 1793.

60 A.N.I.C. – B., fond „Documente Istorice”., 7-50, doc. din 7 ianuarie1778.

61 V.A.Urechia, Istoria …, tom III,Bucureºti, 1892, p. 79, doc. din iunie1786.

62 Idem, tom VI, p. 267, doc. din martie 1793.63 Idem, tom X-A, pp. 555-556, doc. din septembrie 1816.64 Idem, tom VII, pp. 59-64, doc. din octombrie 1797.65 Ibidem, pp. 473-478, doc. din ianuarie 1798.

60


66 Iden, tom VI, pp. 652-653, doc. din iunie 1793.67 Idem , tom X-A, p. 919, doc. din noiembrie 1815.68 Idem, tom X-B, pp. 271-178, doc. din ianuarie, martie, respectiv aprilie

1815.69 A.N.I.C. – B., fond „Mitropolia Bucureºti”, pachet 397, mss. 1.70 Idem, fond „Documente Istorice”, mss. 64-200, doc. din fev. 1794.71 Idem, fond „Manuscrise”, mss. 141, f. 10v.-11r.72 V.A. Urechia, Istoria …, tom V, p. 369.73 Idem, tom VII, p. 21.74 Ibidem, pp. 383-390.75 Idem, tom IX, pp. 342-343.76 Idem, tom X-A, p. 394.77 Theodor Codrescu, Uricariu cuprinzãtoriu de hrisoave, anaforale ºi

alte acte din suta a XVIII ºi XIX, vol. I,Tipografia Buciumul Român,1871, pp. 317-320.

78 Regulamentele Organice ale Valahiei ºi Moldovei, ed. Paul Negulescu,George Alexianu, Bucureºti, 1944, p. 69.

79 Ibidem, pp. 223-231.80 Ibidem, p. 225.81 Ibidem, p. 226.82 Ibidem, p. 190.83 Ibidem, p. 249.84 Ibidem, pp. 17-18.85 Ibidem, p .18, nota 3.86 Ibidem, p. 33.87 Ibidem, p. 228.88 Ibidem, p. 230.89 Ibidem, p. 231.90 Ibidem, p. 129, respectiv 340.91 Ibidem, p. 30, respectiv 194.92 Ibidem, p. 77, respectiv 275.93 Ibidem, p. 17, respectiv 219.94 Al. Gãleºescu, Eforia Spitalelor Civile din Bucureºti, Bucureºti, 1899,

p. 11 ºi urm.95 Enciclopedia Romãniei, vol. I, Imprimeria Naþionalã, Bucureºti, 1938,

p. 494.96 Ibidem, p. 522.

Colegiul Noua Europă Sărăcie ªi aSiStenţă Socială în Spaţiul ...

Documents

Transcript of Colegiul Noua Europă Sărăcie ªi aSiStenţă Socială în Spaţiul ...