COLEGIUL DE REDACȚIEansp.md/wp-content/uploads/2014/06/Cronica-sanatatii-publice-nr-3-… ·...

Cronica Sănătăţii Publice Nr.3(44), Octombrie 2017 1

C E N T R U L N A Ţ I O N A L D E S Ă N Ă T A T E P U B L I C Ă D I N R E P U B L I C A M O L D O V A

COLEGIUL DE REDACȚIE

CONSILIUL DE REDACȚIE

Revista Servic iului de Supraveghere de Stat a Sănătăț i i Publ ice

Fondată în Februarie 2009

F O N D A T O R

Valeriu GONCEAR Valentina VOROJBIT Constantin GRECU Olga VOLCOVSCHIOleg LOZAN Ion TULGARA Iurie OSOIANU Raisa SCURTUAdrian COTELEA Viorica PRISACARI Elena BALAN Antonița FONARIOvidiu TAFUNI Varfolomei CALMÎC Galina OBREJA

Redactor-șef: Iurie PÎNZARU

Ion ȘALARUadjuncți: Constantin RÎMIȘ

Secretari de redacție: Olesea CROITOR Ion NISTOR

Stilizator: Viorica CHIRILOV

Membri: Nicolae FURTUNĂ, Eudochia TCACI, Vasile GUȘTIUC, Grigore FRIPTULEAC, Stela GHEORGHIȚA,Valeriu PANTEA, Silvia PLAMADEALA

Apare bimestrialAdresa noastră:

RM, Chișinău,str. Gh. Asachi, 67-a

e-mail: [email protected]

cal public authority, business, teachers of comprehensive schools as well as for ordinary people. It provides information on public health situation and promotes the healthy way of life.

Revista este destinată specialiștilor din domeniul sănătății publice, medicinei de familie și spitalicești, peda-gogilor, autorităților publice locale, agenților economici, precum și populației. Ea informează cititorii despre starea sănătății publice și promovează principiile modului de viață sănătos.

Издание предназначено специалистам в области общественного здоровья, семейной и клинической медицины, учителям общеобразовательных школ, местной публичной администрации, экономическим агентам и населению. Оно информирует читателей о состоянии общественного здоровья и пропагандирует принципы здорового образа жизни.

Nr. 3(44), Octombrie 2017



Antraxul – o boală potenţial fatală .......................................................................................... 3

Screeningul tulburărilor de spectru autist .......................................................................... 6

Bolile netransmisibile: realități și perspective de supraveghere .................................. 8

Rezistența la antifungice – o problemă de sănătate publică ........................................ 11

Prevenirea accidentelor la copii – o prioritate a sănătății publice ............................. 14

Dermatoscopia – o metodă modernă de diagnostic ............................................................. 16

Gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală ........................................... 18

Zece pași spre o inimă sănătoasă ........................................................................................... 20

Leptospiroza: simptome şi măsuri de prevenţie ............................................................... 23

Mișcarea fi zică aplicată corect este benefi că sănătăţii ................................................... 25

CSPT Ștefan Vodă: un organ consultativ necesar pentru sănătatea publică ........... 27

Tratamentul alternativ al maladiilor degenerative la vârstnici ..................................... 31

Procesele tehnologice alimentare: aspecte igienice ....................................................... 34

Savantul Vasile Iachim la 80 de ani ......................................................................................... 37

Fortifi carea făinii de grâu cu fi er și acid folic ........................................................................ 39



Ce este antraxul?Antraxul (boala cărbunoasă sau dalacul) reprezintă o zooantroponoză transmisibilă, răspândită în mediul animalelor, care acci-dental poate afecta și organismul uman. La om, sub formă de antrax extern (cutanat) și intern (digestiv, pulmonar, meningeal), această boală se înregistrează mai frec-vent în țările unde este dezvoltat vităritul și unde există condiții prielnice pentru per-sistența îndelungată a agentului cauzal în mediul ambiant.

Antraxul are răspândire endemică în unele teritorii din Africa și Asia, iar în regiunea eu-ropeană se înregistrează sporadic.

În ultimii ani, numărul cazurilor de antrax în mediul populaţiei umane și al celei ani-maliere a început să crească. Populaţia ru-rală se molipsește mai frecvent de antrax vara și toamna, perioade în care, de regulă, animalele se îmbolnăvesc.

Antraxul este considerat o boală profesi-onală a omului, întrucât se întâlnește mai ales la crescătorii de vite, la ciobani, veteri-nari, precum și la persoanele ce prelucrează

ANTRAXUL – O BOALĂ POTENŢIAL FATALĂ

Victoria SLIVINSCHI,medic epidemiolog, Secția Epidemiologiabolilor extrem de conta-gioase, diareice acute și zooantroponozelor, CNSP

materiile prime animaliere (blănari, scărmă-nători de lână, tăbăcari etc.)

În Republica Moldova, în perioada 2001-2016 (16 ani) au fost înregistrate 35 de cazuri de antrax printre animale. În rândurile popu-laţiei umane în această perioadă au fost înregistrate 25 de cazuri de îmbolnăviri în raioanele Hîncești, Cimișlia, Nisporeni, Criuleni, Cahul și Soroca. În anul 2002 au fost depistați 3 bolnavi cu această diagno-ză; în a. 2004 – 5; în a. 2008 – 1; în a. 2013 – 4, în anii 2014 și 2015 - 10 și, respectiv, 2, la toți manifestându-se forma clinică cuta-nată. Toate persoanele s-au molipsit în tim-pul sacrifi cării animalelor bolnave, cauza fi ind neasigurarea examinării anticipate a acestora de către specialiștii medicinei ve-terinare.

Diagnosticul a fost stabilit în baza rezulta-telor anchetei epidemiologice, manifestă-rilor clinice și datelor de laborator (izolarea tulpinilor agentului cauzal, detectarea ge-nomului prin tehnici de biologie molecula-ră – PCR).

Agentul cauzal al antraxului și caracte-ristica lui



Bacillus anthracis sau agentul cauzal al an-traxului este o bacterie mobilă, gram pozi-tivă, aerobă, care formează capsulă și spori. Capsula și exotoxina determină virulența acestui microb și sunt caracteristice tulpi-nilor patogene. Capsula se depistează în materialele biologice colectate atât de la persoanele și animalele bolnave, cât și de la cadavrele nedescompuse. Exotoxina se produce la debutul bolii, posedă proprie-tăți imunodepresive și joacă rolul de bază în patogeneza procesului infecțios și în for-marea imunității specifi ce.

Bacilul antraxului există în formă vegetati-vă și sporulată, cu parametri de rezistență diferită la acțiunea factorilor de mediu și a antisepticelor.

Forma vegetativă este slab rezistentă la de-sicație, acțiunea luminii solare, înghețuri și dezghețuri succesive. La temperatura de 56oC se inactivează în 60 de minute, de ase-menea, e sensibilă la acțiunea substanțelor dezinfectante antiseptice în concentrații uzuale. În cadavrele nedescompuse se păs-trează 4-5 zile.

Forma sporulată manifestă rezistență ex-cepțională la acțiunea factorilor de mediu și a unor substanțe dezinfectante. Astfel, sporii de Bacillus anthracis rezistă zeci de ani în sol, 2-3 ani – în apă, supravieţuiesc ani la rând pe blănuri, lână și piei provenite de la animalele bolnave/pierite de antrax. Sporii se inactivează sub acțiunea soluțiilor de formalină de 5%, cloramină de 10%, li-zol de 5%, sodă caustică de 10%, de aseme-nea, la temperatura de 60-70oC.

Surse de infecțieDrept surse naturale de infecţie în antrax servesc diferite specii de animale erbivore (bovine, ovine, caprine, cabaline, porcine, cerbi, cămile etc.). Antraxul la animale er-bivore are caracter sezonier și corespunde, în mare măsură, perioadei de întreținere a animalelor pe pășuni.

Animalele se molipsesc prin ingestia spo-rilor ce contaminează vegetația (iarba, frunzele) și apa din aria focarelor telurice. Procesul infecțios la animale se dezvoltă acut, cu generalizarea infecției și moartea animalului bolnav. În stadiul fi nal al bo-lii animalele elimină într-o cantitate mare

formele vegetative ale agentului patogen cu exsudatele hemoragice și sângele care contaminează solul. După moartea anima-lului, toate organele, țesuturile și sângele, de asemenea, pielea, copitele, coarnele, sunt contaminate cu bacilul de antrax și sunt periculoase.

Cum are loc transmiterea antraxului la om?Omul contractează antraxul în mod direct sau indirect de la animalul bolnav. Modul de transmitere a infecției depinde de acti-vitatea (ocupația) persoanei și poate avea loc în procesul de îngrijire a animalelor bolnave, de sacrifi care, de tranșare a cărnii și de folosire a acesteia în alimentaţie, de jupuire și de prelucrare a pieilor, lânii, de înhumare a cadavrelor, de asemenea, în procesul diferitor lucrări agrotehnice în te-ritoriul focarelor telurice de antrax etc.

Contaminarea solului cu spori şi formarea

focarelor telurice persistente

Molipsirea animalelor

Molipsirea accidentală în mediul

populaţiei umane

Contaminarea solului cu forme

vegetative

Sporulația în rezultatul acţiunii

oxigenului din aer

Pătrunderea agentului cauzal în organism are loc prin microleziunile tegumentelor, în timpul consumării cărnii provenite de la animalele bolnave și prelucrate termic insufi cient, cât și în timpul inhalării aero-solului cu spori în procesul de prelucrare a pieilor, lânii, produselor din oase etc.

Perioada de incubațiePerioada de incubație a antraxului durează de la câteva ore până la 14 zile, mai frec-vent, 2-3 zile.

Manifestarea clinică a boliiManifestarea clinică a bolii depinde de tipul de expunere.

Expunerea pielii: antraxul cutanat este cel mai frecvent întâlnit (98% din toate cazuri-



le de boală) și se caracterizează, de regulă, prin afectarea tegumentelor descoperite. Boala decurge mai grav, dacă procesul se localizează în regiunea pielii capului, feței, gâtului. Primele simptome sunt intoxicația, mialgia (dureri musculare), cefaleea, febra. Pe locul pătrunderii microbului apare o pată roșie, care se transformă în papulă, apoi în veziculă hemoragică. După spargerea aces-teia se formează o suprafață ulceroasă, aco-perită cu o crustă de culoare întunecată, care în 24 de ore capătă culoarea neagră (carbuncul), asemănătoare cu cărbunele. Crusta are o depresiune în centru și este în-conjurată de o mulțime de vezicule-fi ice în formă de coroane. Veziculele-fi ice se sparg și fac să crească dimensiunile carbunculului, care variază de la 2-3 milimetri până la 8-10 centimetri în diametru. Această formațiune este amplasată pe fondul unui edem nedu-reros de consistență gelatinoasă. Lipsa du-rerii în regiunea carbunculului este un semn caracteristic antraxului. Odată cu apariția carbunculului starea generală a bolnavului se înrăutățește, are loc infl amarea ganglio-nilor limfatici, apare febra (39-40oC), dispare defi nitiv pofta de mâncare. Dacă boala are un caracter benign, perioada acută durează o săptămână, iar crusta cade peste 2-3 săp-tămâni. Numai după căderea crustei cărbu-noase bolnavul poate părăsi spitalul de boli infecțioase.

Dacă pacientul cu astfel de tablou clinic nu se adresează imediat la medic și se ocupă de autotratament, antraxul cutanat se poa-te transforma în antrax septicemic (forma generalizată), care deseori are consecinţe fatale.

Expunerea respiratorie: antraxul pulmo-nar afectează plămânii și creierul. Simpto-mele apar în circa 7 zile de la expunere.

Aceste simptome se pot asemăna cu cele ale unei răceli banale și pot progresa către o respiraţie severă și chiar deces.

Expunerea intestinală: forma intestinală se manifestă prin grețuri, vome, dureri acute în abdomen, scaun lichid sangvinolent, febră înaltă, frisoane, meteorism, atonie intestina-lă. Această formă evoluează destul de grav, are o durată de 2-3 zile și sfârșit letal, dar, din fericire, ea se întâlnește foarte rar.

Cum poate fi prevenit antraxul?

Profi laxia antraxului la animale prevede vaccinarea, care se efectuează în fi ecare an gratis de către Serviciul Sanitar Veteri-nar de Stat.

În cazul îmbolnăvirii animalului, este ne-cesar ca stăpânul să se adreseze urgent la specialistul veterinar.

Este categoric interzisă sacrifi carea ani-malelor bolnave de antrax și utilizarea cărnii acestora.

Cadavrele animalelor, precum și resturile de nutreţ infectate, trebuie arse în mod obligatoriu, iar locurile unde s-au afl at ele – dezinfectate.

În scopul profi laxiei la oameni a antra-xului și a altor boli comune pentru om și animale se recomandă procurarea cărnii și a produselor din carne doar din pieţele autorizate, unde carnea trece un control respectiv.

În cazul în care o persoană e suspectată de antrax, ea trebuie imediat internată în secţia de boli infecţioase, unde se va stabili diagnosticul exact și se va acorda tratamentul cuvenit.

În locuinţa în care s-a afl at bolnavul se va efectua dezinfecția focarului și se vor lua la evidenţă medicală persoanele care au contactat cu bolnavul. Ulterior, acestora li se vor administra remedii speciale în scop de prevenţie a bolii.

Măsurile de prevenire a antraxului trebu-ie să fi e bazate pe principii de complexi-tate și însoţite de participarea specialiș-tilor medicinei umane, veterinare, admi-nistraţiilor publice locale.

Comportamentul adecvat al populaţiei la contactul cu animalele, îndeosebi cu cele bolnave, asigură prevenirea molipsi-rii de boli comune pentru om și animale.

ATENȚIE! Antraxul este o boală extrem

de periculoasă, dar prevenibilă.



SCREENINGUL TULBURĂRILOR DE SPECTRU AUTIST

Aurelia EȘANU, manager la CMF nr.1, IMSP AMT Botanica

Statisticile internaționale arată că tulbu-rarea de spectru autist (TSA) este o formă prevalentă a dereglărilor de dezvoltare, aceasta crescând în ultimele 4-5 decenii de 10-15 ori. Potrivit unor autori, prevalenţa TSA este de 1%, dar în unele ţări ea ajunge chiar la 2%.

În anul 2012, Centrul de Control și Preve-nire a Afecțiunilor/Bolilor și Rețeaua de monitorizare a autismului și tulburărilor de dezvoltare (Centers for Disease Control and Prevention, Autism and Developmental Disabilities Monitoring Network) din SUA au estimat că din 88-110 copii unul este

identifi cat cu TSA. În Republica Moldova, în ultimii 4 ani, conform datelor raportate de Ministerul Sănătății (MS), numărul cazurilor de TSA este în creștere de la 220 de cazuri în anul 2013 la 366 în 2016.

TSA se manifestă, de regulă, la 18-24 de luni și se caracterizează prin dereglări ale funcției sociale, comunicative (verbale și non-verbale) și prin prezența unor intere-se și comportamente atipice. Copilul cu autism, diagnosticat precoce și integrat în-tr-un program de intervenţie terapeutică, are șanse mari de a însuși abilităţi de co-municare și relaţionare, care să-i permită o viaţa fi rească alături de ceilalţi. În lipsa unor marcheri biologici pentru TSA, screeningul joacă un rol decisiv în determinarea riscului pentru această tulburare.

Medicii de familie, împreună cu alți lucră-tori medicali din asistența medicală prima-ră, au un rol semnifi cativ în recunoașterea timpurie a tulburării de spectru autist, de-oarece, deseori, ei sunt primele persoane la care se adresează părinții îngrijorați de dezvoltarea sau comportamentul neobiș-nuit al copilului. Prin Ordinul Ministerului

Datele MS privind cazurile de autism în perioada 2013-2016



Sănătății nr.1000 din 08.10.2012 Cu privire la aprobarea Standardelor de supraveghere a copiilor în condiţii de ambulatoriu și a Car-netului de dezvoltare a copilului, a fost apro-bată implementarea screeningului TSA la nivel național. Astfel, medicul de familie este obligat să aplice testul de screening CHAT (Checklist for Autism in Toddlers) fi -ecărui copil din lista sa la vârsta de 18-24 de luni. Responsabilitatea pentru organiza-rea și implementarea screeningului revine conducătorilor instituțiilor medico-sanita-re publice și private din țară, care acordă asistență medicală primară.

Testul de screening CHAT a fost inclus în Carnetul de dezvoltare a copilului și conține două secțiuni: Secțiunea A, care constă dintr-un set de întrebări pentru părinți, și Secțiunea B, care este comple-tată de către medicul de familie în baza observațiilor sale. La fi nal se face evalu-area riscului și, în funcţie de rezultat, se stabilește riscul.

În cazul unui risc înalt, bolnavul este trimis la medicul psihiatru sau la un centru/instituţie abilitată cu diagnosticul și tratamentul au-tismului; în cazul unui risc mediu sau scăzut, starea copilului este reevaluată în decurs de o lună pentru a se lua decizia fi nală - fi e de a-l trimite la un specialist, fi e de a exclu-de riscul bolii. Medicii de familie trebuie să cunoască resursele locale care-i pot ajuta în stabilirea defi nitivă a diagnozei și în mana-gementul tulburării de spectru autist. Ei vor încuraja părinții să apeleze cât mai urgent la un specialist pentru diagnosticare și pentru inițierea unui tratament timpuriu.

Persoanele cele mai interesate – părinţii și membrii familiei – trebuie să joace un rol indispensabil în evaluare la toate etapele procesului de abilitare (părinţii știu cel mai bine copilul și pot oferi informaţii autenti-ce, care nu pot fi obţinute în alt mod sau cu ajutorul altor persoane; este necesar să depășiţi obstacolele - diferenţe culturale și de nivel educaţional, bariere lingvistice, psihologice, intimidări din cauza jargonu-lui profesional etc.).

În a. 2014 UNICEF a realizat un studiu pre-liminar în municipiul Chișinău asupra gra-dului de implementare a screeningului

TSA de către medicii de familie, rezultatele fi ind nesatisfăcătoare (sub 25%). În calitate de suport informațional pentru medicii de familie și pentru alţi lucrători din asistența medicală primară în efectuarea diagnosti-cului timpuriu al tulburărilor din spectrul autist, UNICEF, în colaborare cu Ministerul Sănătății din Republica Moldova, a elabo-rat, în conformitate cu Standardele de su-praveghere a copiilor în condiții de ambu-latoriu actualizate (implementate la nivel național din 1.01.2013), Ghidul pentru de-tectare timpurie a TSA.

Prin Ordinul comun al MS din RM și CNAM nr. 247/125 A din 28.03.2017, în asistența primară a fost introdus în premieră, ca in-dicator de calitate al activității medicului de familie, screeningul pentru autism la co-pilul de 18-24 de luni (Indicatorul 19), care este reprezentat prin rata copiilor de 18-24 de luni la care s-a efectuat screeningul au-tismului.

Existența cadrului legal, a metodelor sim-ple de screening, incidența sporită a TSA impun îmbunătățirea detectării timpurii a TSA în Republica Moldova.

O barieră în aplicarea screeningului pentru risc de TSA sunt cunoștințele insufi ciente în domeniu ale lucrătorilor medicali. Pe de altă parte, lipsa unui Protocol Clinic Națio-nal și a unui mecanism de evidență și ra-portare a rezultatelor screeningului este și ea un impediment sever în implementarea acestuia. În consecinţă, informarea și ghi-darea familiilor spre resursele de diagnos-ticare și serviciile de intervenție sunt nesa-tisfăcătoare, fapt ce duce la diagnosticarea întârziată și reduce șansele copilului cu TSA pentru intervenții efi ciente.



BOLILE NETRANSMISIBILE: REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE DE SUPRAVEGH ERE

Iurie MALANCIUC, dr. șt. med., șeful Centrului Supraveghere a bolilor netransmisibile, CNSP

Pentru fi ecare stat, chiar și pentru cele a că-ror bunăstare este înaltă, bolile netransmi-sibile (BNT) prezintă o povară economică. Acestea au cauzat 87% din numărul total al deceselor înregistrate în Republica Mol-dova în anul 2016, constituind o problemă majoră pentru sistemul sănătăţii și pentru economie. Pentru tratamentul bolnavilor care suferă de BNT anual se cheltuiesc cca 2/3 din Fondul de Asigurări Obligatorii în Medicină (FAOM), inclusiv 30,1% - pentru bolile cardiovasculare, 1% - pentru cancer, 12,6% - pentru bolile digestive, 17,7% - pen-tru cele respiratorii și 2,3% - pentru diabetul zaharat. Totodată, un șir de studii denotă că populația acoperă cca 35% din bugetul să-nătății din cont propriu, inclusiv 23% pen-tru investigații și tratamente generale, și 12% - pentru servicii stomatologice. În total, pentru toate serviciile de sănătate, în Repu-blica Moldova în anul 2017 se preconizează a cheltui din toate sursele peste 13 miliarde de lei. Reducerea cu numai 20% a acestor cheltuieli ar rezolva practic toate probleme-le fi nanciare ale sistemului de sănătate.

Regretabil, însă situația în domeniul profi -laxiei maladiilor netransmisibile în republi-că încă lasă de dorit. De mai bine de 20 de ani, chiar și după implementarea sistemu-lui de asistență medicală primară (AMP), axată preponderent pe profi laxie, medicii de familie sunt suprasolicitaţi cu tratamen-tul maladiilor cronice. Astfel, în pofi da ve-hiculării permanente a ideii, precum că în asistența medicală primară profi laxia este la ea acasă, realitatea este cu totul alta.

Tranziția la economia de piață a deviat semnifi cativ responsabilitățile față de să-nătatea comunității în ansamblu și a cetă-țeanului în particular. Autoritățile adminis-trației publice centrale și locale (AAPC și AAPL) nu acordă atenția cuvenită asanării mediului ambiant (apă, sol, aer etc.) și me-diului de trai, siguranței alimentelor, lăsând cetăţeanul să se îngrijească singur de sănă-tatea sa, pe care acesta nu știe să o prețu-iască la justa valoare, pentru care nu doreș-te să depună niciun efort și pentru care nici bani nu are.

Potrivit psihologiei umane, numai 15% din cetățenii adulţi sănătoși conștientizează că



este nevoie să-și păstreze sănătatea și doar 5% din ei depun eforturi reale pentru a o menține și fortifi ca.

Centrul Național Științifi co-Practic de Me-dicină Preventivă, în anul 2010, conform Legii nr.10-XVI din 03.02.2009 privind supra-vegherea de stat a sănătății publice, a fost transformat în Centrul Naţional de Sănătate Publică (CNSP), fi indu-i atribuite și funcţiile de supraveghere fermă și durabilă a BNT și a determinanţilor acestora. În cadrul CNSP, tot în anul 2010, a fost instituit Centrul de supraveghere a BNT, abilitat cu funcția de supraveghere și suport metodic pentru în-treg sistemul de sănătate publică din repu-blică, la nivel teritorial sarcinile pe acest do-meniu fi ind atribuite centrelor de sănătate publică raionale și municipale (CSP terito-riale). Spre regret, până în prezent funcțiile și atribuțiile de supraveghere și profi laxie a bolilor netransmisibile sunt exercitate într-o măsură modestă. Din cauza situației economice precare, îndeosebi în teritorii, supravegherea și monitorizarea BNT nu au fost instituţionalizate în sistemul de sănă-tate, cu specifi carea funcţiilor și atribuţiilor instituţiilor medico-sanitare de diferit nivel (CSP, AMP, spitalele raionale și cele republi-cane, CNSP etc.). Actualmente, Centrul Na-țional de Management în Sănătate (CNMS) asigură colectarea datelor privind BNT și factorii de risc ai acestora (cotele populaţi-ei supuse examenului medical din lista pa-cienţilor înscriși la medicul de familie). Un factor primordial ce infl uențează calitatea datelor acumulate, tot din lipsa fi nanțelor și a deciziei politice, este neimplementa-rea sistemului de fi șe electronice. În acest context, la Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale continuă defi nitivarea fi -șei electronice, care va elimina defi ciențele persistente în evidența și raportarea cazu-rilor de BNT.

Cu suportul unor proiecte internaționale, a fost elaborat și prezentat spre aprobare sis-temul republican de supraveghere a BNT, care prevede dotarea tehnică respectivă și asigurarea cu specialiști pregătiţi în dome-niu.

Începând cu anul 2010, în curricula IP USMF Nicolae Testemițanu sunt prevăzute ore pri-vind supravegherea BNT pentru studenți și cursanții cursurilor de perfecționare postu-niversitară și de masterat. În scopul acordă-rii suportului metodic necesar specialiștilor din CSP teritoriale, de a căror competenţă ține controlul BNT, în anul 2017 a fost ela-borat și remis pentru implementare Chesti-onarul pentru evaluarea situației privind BNT în fi ecare teritoriu.

Evaluarea determinanților sănătăţii per-mite gruparea lor în două categorii mari: sociali – care, în mare parte, stau în sarcina administrației publice și individuali – când cetățeanul e lăsat să se ghideze de propria conștiință și răspundere. Urmează și alţi de-terminanți, care pot fi modifi cați (ex., cali-tatea nutriției) și care nu pot fi infl uențați (ex., maladiile ereditare). Fiecare determi-nant are, la rândul său, factori proprii, care îl pot infl uența spre eliminarea sau diminu-area efectelor nedorite. În funcţie de acești factori, determinanții și infl uența lor asupra grupurilor de maladii se pot agrega într-un plan de măsuri comun clasei acestor mala-dii. Există un șir de riscuri pentru sănătate, comune pentru toate maladiile netransmi-sibile, cum ar fi consumul abuziv de alcool, de tutun, alimentația incorectă, activitatea fi zică insufi cientă etc.

Starea sănătăţii populaţiei este un indice integrat al dezvoltării sociale a ţării, o re-fl ectare a bunăstării social-economice și morale, un factor decisiv de infl uenţă asu-pra potenţialului economic, cultural și a forţei de muncă a societăţii. Potrivit Mari-anei Gulian, specialist la CNAM în drept în domeniul sănătății, menţinerea și fortifi ca-rea sănătăţii constituie sarcina primordială a statului, care poate fi soluţionată numai



prin eforturile comune ale instituțiilor și organizaţiilor de stat și publice, organelor și instituţiilor medicale, prin colaborarea reciprocă, sporirea responsabilităţii fi ecărei părţi și cointeresarea reală a fi ecărui cetă-ţean în păstrarea și fortifi carea propriei să-nătăţi și a sănătăţii publice.

Un reprezentant de vază al doctrinei juridi-ce ruse, F. N. Fatkulin, opinează că respon-sabilitatea juridică reprezintă conștientiza-rea atributelor juridice ale propriului com-portament, raportarea acestuia din urmă la reglementările în vigoare și eventualitatea răspunderii pentru acest comportament în fața societății și a statului.

Așadar, cel mai important component este omul, cu sănătatea lui individuală, care trebuie să fi e primul și cel mai ardent pro-tector și promotor al sănătății proprii prin adoptarea unui comportament sănătos. Despre aceste responsabilități se stipulea-ză clar și în Legea nr. 263-XVI din 27 octom-brie 2005 cu privire la drepturile și responsa-bilităţile pacientului.

Articolul 7. Responsabilităţile pacientului

(1) Pacientul are următoarele responsabili-tăţi: a) să aibă grijă de propria sănătate și să

ducă un mod de viaţă sănătos, exclu-zând acţiunile premeditate ce dăunează sănătăţii lui și a altor persoane;

b) să respecte măsurile de precauţie în contactele cu alte persoane, inclusiv cu lucrătorii medicali, în cazul în care știe că el suferă de o boală ce prezintă peri-col social;

c) să întreprindă, în lipsa contraindicaţiilor medicale, măsuri profi lactice obligato-rii, inclusiv prin imunizări, a căror neîn-deplinire ameninţă propria sănătate și creează pericol social.

(2) În cazul încălcării de către pacient a re-gulilor de tratament și de comportament

în instituţia medico-sanitară, încălcare ce are drept consecinţă daune materiale și morale, acesta poartă răspundere în con-formitate cu legislaţia.

Practica mondială, în acest context, este mai pragmatică. Dacă modul de viață și comportamental al cetățeanului este vădit degradant sănătății lui, în conformitate cu prevederile legislației țării date, faţă de el se aplică diverse sancțiuni, precum: taxe pe vicii la asigurări de sănătate (abuz de alcool, fumat); lipsirea de bunuri corporati-ve, bonusuri, diverse cadouri sau adaosuri salariale pentru lipsa cazurilor de boală de-pendente de angajat. Companiile de asigu-rări aplică bonifi cări de tichete SPA, servicii stomatologice suplimentare, bilete sana-toriale gratuite etc. Eforturile cetățeanu-lui, îndreptate spre păstrarea și fortifi carea sănătății sale, trebuie susţinute și moral, și material, iar indiferența sau neglijența lui față de propria sănătate trebuie sancţio-nată. Aceste principii obligatorii necesită a fi aplicate și administrațiilor publice, con-ducătorilor întreprinderilor de orice formă de proprietate sau ai altor organizații care încalcă legislația ce garantează sănătatea cetățeanului și a habitatului lui.

Un exemplu relevant este sistemul medici-nei primare din Marea Britanie, unde sala-riul medicului este direct proporțional cu indicatorii de sănătate ai populației din sec-torul lui și cu cheltuielile suportate de pa-cienți. Sistemul de sănătate din Republica Moldova nu aplică o astfel de corelare între salarizare și profi laxie, care ar ridica indicele de sănătate a populației. Medicina primară cu sistemul propriu, sistemul de sănătate publică, secțiile consultative și alte struc-turi nu conlucrează destul de sufi cient în-tru promovarea modului de viață sănătos. Prin instituirea consiliilor de sănătate publi-că teritoriale, sperăm că aceste lacune vor fi depășite, iar sistemul de supraveghere și control al BNT va fi dezvoltat la nivelul op-tim contemporan.



Infecțiile fungice sunt boli neglijate la nivel mondial. Studiile estimează că, anual, pes-te 300 mil. din populaţia de pe glob suferă de o infecție fungică gravă, iar 1,66 mil. de persoane decedează.

Ce reprezintă fungii și ce boli cauzează ei?

Datele obţinute recent în SUA și Europa denotă o incidenţă crescândă a infecţiilor fungice nosocomiale, cu o rată îngrijoră-toare a mortalităţii de 40-70%. Fungemiile cauzate de diverse specii ale genului Can-dida se plasează pe locul IV ca incidenţă în topul infecţiilor nosocomiale sistemice, fi ind surclasate de stafi lococii coagula-zo-negativi Enterococcus spp. și Staphylo-coccus aureus.

Actualmente, fungii patogeni reprezintă o provocare a sistemului sănătății atât sub aspect epidemiologic, cât și sub aspectul diagnosticului de laborator sau al terapiei.

În literatura de specialitate au fost descri-se cca 2 mil. de specii de fungi, dintre care sunt patogene și au importanţă medicală aproximativ 300.

REZISTENȚA LA ANTIFUNGICE –O PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Olga BURDUNIUC,dr. șt. med., conf. cercet., șef al Laboratorului Boliextrem de contagioase, diareice acute și zooantroponoze, CNSP

Fungii pot fi saprofi ţi, comensali sau para-ziţi și pot determina infecţii pe cale exoge-nă sau endogenă. Au distribuţie ubicuitară în natură, se găsesc în sol, în apă, în restu-rile organice etc. În cadrul metabolismului fungilor, unii produc o serie de substanţe - unele folositoare (antibioticele), altele dău-nătoare (toxinele), enzime litice cu proprie-tăţi necrozante. Toxinele pot fi secretate de ciupercă (exotoxinele) sau puse în libertate după liza celulelor (endotoxinele).

Afecțiunile fungice întrunesc maladiile pro-vocate de diverse specii de microorganis-me: fungi, mucegaiuri, levuri sau ciuperci microscopice. În mod normal, aceste mi-croorganisme saprofi te se găsesc pe pielea și mucoasele omului - în gură, nas, urechi, intestin, organele genitale, urină etc. În condiții prielnice (boli acute și cronice, tra-tamente îndelungate cu preparate anti-microbiene), aceste ciuperci se înmulțesc, provocând infecții ale pielii și mucoaselor.

Oricine dintre noi se poate infecta cu fungi, însă sesizarea precoce a simptomelor aces-tei boli este foarte importantă pentru di-agnosticul timpuriu și pentru prevenirea complicațiilor severe.

În ultimi ani se atestă creșterea alarmantă a incidenţei infecţiilor fungice invazive, atât comunitare (la pacienţii cu infecţie HIV), cât și asociate asistenței medicale (predo-minant la pacienţii imunocompromiși), legate, probabil, de utilizarea frecventă a



tratamentelor imunosupresive sau a chimi-oterapiei agresive, dar și a folosirii nejustifi -cate și în exces a antibioterapiei cu spectru larg.

Care sunt agenții cauzali ai infecţiilor fun-gice?

Infecţiile fungice pot fi cauzate de două categorii distincte morfologic: levurile (yeasts), prototip pentru levuri - Candida spp., și hife sau fi lamente (moulds). Toto-dată, ele pot fi provocate de unele spe-cii dimorfe (în funcţie de mediu, trec din forma de levură în fi lament – Histoplasma capsulatum, Coccidioides immitis, Blastomi-cesdermatidis), levuri in vivo, hife in vitro.

Care fungi se întâlnesc mai frecvent in Eu-ropa?

În tractul gastrointestinal al unei jumătăţi din populaţie poate persista Candida albi-cans, iar dacă sistemul imunitar este slăbit, prin extindere, ciupercile afectează cavita-tea bucală, zonele genitale etc., care capătă un aspect albicios.

În alimentele alterate fungii de tipul Asper-gillus formează toxine (Afl atoxine), care, de asemenea, pot provoca probleme majore de sănătate, inclusiv intoxicații și septice-mii fungice.

Care sunt factorii de risc ai infecţiilor fun-gice sistemice?

Vârsta foarte tânără sau înaintată: can-didozele cutanate și sistemice în unităţile de terapie intensivă neonatală;

Administrarea medicamentelor care scad răspunsul imun - chimioterapicele, anti-neoplazicele, imunosupresoarele, corti-costeroizii;

Afecțiunile oncologice: leucemia (can-didoza bucală și a tractului gastrointesti-nal) legată de defecte celulare și umorale secundare bolii;

Diabetul: bolnavii sunt potențiali purtă-tori de specii de fungi (mai frecvent per-

sistă Candida – în salivă și pe mucoasa bucală);

Afecţiuni endocrine: bolnavii cu anomalii timice și paratiroidiene, boala Addison, boala Cushing (relatări privind coexisten-ța cu o afecțiune fungică);

Imunodepresia este un teren propice pentru dezvoltarea afecțiunii fungice, inclusiv a granulomului candidozic. La persoanele cu defi cienţe ale funcţiilor limfocitelor T (SIDA) persistă infecțiile fungice cutanate și ale mucoasei, mai rar, sistemice;

Utilizarea antibioticelor – medicamente care distrug fl ora microbiană normală (prin supresarea competitorilor bacteri-eni, antibioticele cu spectru larg măresc colonizarea cu specii Candida);

Transplanturile (de măduvă hematogenă sau de organe solide);

Pacienţii critici sau cu intervenţii chirurgi-cale laborioase, nou-născuţii din secţiile de terapie intensivă;

Altele: tratamente ce induc depresii imu-nologice, cure de radioterapie, catete-rism prelungit etc.

Cum sunt diagnosticate infecțiile fungice?

Prezența infecţiilor fungice este stabilită de microbiologi prin izolarea în culturi de fungi prelevaţi din sânge sau din secreţii și determinarea sensibilității la antifungi-ce. În stadiile avansate, ecografi ile, tomo-grafi ile computerizate, radiografi ile pot stabili în ce măsură un țesut a suferit mo-difi cări.

Ce reprezintă rezistența antifungică?

Rezistenţa la antifungice este foarte actu-ală și acută, în special prin sporirea semni-fi cativă a frecvenţei tulpinilor levurice re-zistente, care provoacă infecţii sistemice. Pe lângă rezistenţa genetică faţă de unii agenţi antifungici (C. lusitaniae la amfote-ricină B, C. krusei la fl uconazol), se consta-



tă o emergenţă a tulpinilor cu rezistenţă dobândită faţă de agenţii antifungici în general și faţă de derivaţii azolici în spe-cial. Această rezistenţă este importantă în cazul speciilor non-albicans ale genului Candida (C. glabrata, C. krusei, C. tropicalis) și aproape nesemnifi cativă în cazul C. al-bicans.

Fungii patogeni posedă mecanisme intrin-seci și dobândite de asigurare a rezistenţei faţă de acţiunea celor mai efi ciente pre-parate antifungice, facilitată de utilizarea pe scară largă a antifungicelor. Rezistenţa dobândită la speciile prevalente de fungi patogeni reduce posibilităţile unui trata-ment efi cace, implică sporirea morbidităţii și mortalităţii, costuri pentru îngrijire și tra-tament.

Din aceste considerente, sunt binevenite și foarte importante studiul mecanismelor de rezistenţă antifungică, perfecţionarea metodelor de detectare a ei, elaborarea de noi antifungice pentru tratamentul infecţi-ilor cauzate de microorganisme rezistente, aplicarea metodelor de prevenire a apa-riţiei și răspândirii formelor rezistente de fungi patogeni.

Formarea rezistenţei dobândite poate avea loc în cazul:

aplicării tratamentelor antifungice per-soanelor cu statut imun compromis;

aplicarea cateterelor, valvelor artifi ciale și altor dispozitive chirurgicale favorizează aderarea fungilor patogeni și dezvoltarea formelor rezistente;

administrarea dozelor improprii, cu acți-une antifungică insufi cientă.

Mecanismele moleculare ale rezistenţei primare sunt extrem de diverse și specifi ce fi ecărui agent antifungic.

Infecţiile fungice constituie o provocare prin utilizarea nejustifi cată a antimico-ticelor – unul din factorii primordiali în dezvoltarea rezistenței antifungice ce duce la compromiterea unui tratament efi cace.

Atenție! În cazul în care suspectaţi că aveţi o infecţie fungică, specialiștii recomandă:

inițierea terapiei antifungice după efec-tuarea examenului micologic de labora-tor, care va determina tipul de fungi ce a cauzat infecţia și sensibilitatea la antifun-gice;

administrarea unui tratament adecvat sufi cient după durată, care să asigure vindecarea completă;

prevenirea recidivelor prin înlăturarea și tratarea factorilor favorizanţi ai infec-ţiei.



PREVENIREA ACCIDENTELOR LA COPII – O PRIORITATE A SĂNĂTĂȚII PUBLICE

Natalia SILITRARI, șef al Centrului Promovarea sănătății și comunicare, CNSP

Copilăria este, cu siguranță, cea mai preți-oasă perioadă a vieții, o lume aparte. Pen-tru noi, adulții, copilăria este o lume ciuda-tă, fantastică, ireală, pentru cei mici, dim-potrivă, este una reală și plină de armonie. Iată de ce e foarte dureros atunci când co-pilăria e zguduită de suferințe cauzate de traume și accidente, care puteau fi evitate cu ușurinţă.

Se știe că una din principalele cauze ale morbidității, invalidității și letalității copii-lor și adolescenților sunt accidentele, care constituie circa 22% din totalitatea trauma-tismelor și accidentelor.

În ţările cu un nivel înalt de dezvoltare, 1/3 din numărul deceselor printre copiii de 1-4 ani au loc din cauza accidentelor, inclusiv la domiciliu.

Cu siguranță, prevenirea accidentelor la copii este o prioritate a sănătății publi-ce, deoarece accidentele sunt a treia cauză de mortalitate la copiii până la 5 ani. Impor-tant este că multe din aceste accidente pot fi prevenite prin informarea amplă și sis-tematică a părinților/îngrijitorilor de copii mici despre cauza accidentelor la domiciliu și despre masurile de securizare a locuinței. În anul 2016, în urma traumelor și intoxica-ţiilor în Republica Moldova au decedat 49 de copii de 0-5 ani.

Accidentele la copiii mici se produc, în ma-joritatea cazurilor, acasă. Deși mulți părinți consideră că aceste accidente sunt inevi-tabile și imprevizibile, acum se știe cu cer-titudine: accidentele la copii nu sunt o întâmplare. Copiii ajung în stare gravă la spital arși, opăriți, intoxicați, sufocați, elec-trocutați, deoarece adulții care îngrijesc de ei – părinții, bunicii, dădacele – nu au luat măsurile necesare pentru a preveni acci-dentele casnice.

Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viața. Horațiu Mălăele



Măsurile de prevenire a accidentelor casni-ce sunt efi ciente și simple și includ 3 reguli de aur:1. Supravegherea constantă a copilului;

2. Securizarea casei (identifi carea și înlătu-rarea pericolelor din locuință, curte);

3. Renunțarea la unele comportamente periculoase pentru copil.

Cum să supravegheați mai bine copilul?

A supraveghea bine copilul înseamnă a-l vedea și a-l auzi tot timpul. Copilul mic nu trebuie să dispară din câmpul dvs. de vedere nici pentru un minut, deoarece micuțul este mai curios și mai activ decât credeți. Este sufi cient un minut pentru ca el să facă un lucru periculos.

Nu delegați sarcina de supraveghere că-tre alți copii, chiar dacă sunt mai măricei. Și ei sunt copii și nu au capacitatea unui adult de a-și da seama că un obiect sau o situație prezintă pericol pentru cel mic.

Când plecați de acasă (până la magazin sau până la o vecină), să zicem, cât copi-lul doarme, nu-l lăsați fără supraveghe-re nici chiar pentru un timp foarte scurt. Multe accidente se întâmplă anume atunci când copiii rămân singuri, nesu-pravegheaţi.

Împărțiți cu soțul/soția timpul de su-praveghere a copilului. Dacă de copil se ocupă majoritatea timpului mama, tre-

buie implicat și tata. Tata și mama sunt în egală măsură responsabili de suprave-gherea copilului și securizarea locuinței.

Securizarea locuinței și a curții presupu-ne înlăturarea tuturor obiectelor ce ar pune în pericol viața și sănătatea copilului, inclu-siv: blocarea prizelor, a ușilor, protejarea scărilor, acoperirea fântânilor, a gropilor ve-ceurilor din curte, păstrarea detergenților la înălțime, blocarea aragazului, închiderea ferestrelor, balcoanelor etc.

Nu este deloc greu să-ți transformi locuința într-un spațiu sigur pentru copilul tău, este nevoie doar de conștientizare, de voință și de responsabilitate pentru sănătatea și via-ța copilului tău.

Deci, un părinte responsabil:

NU lasă ceașca de ceai sau de cafea pe marginea mesei, noptierei;

NU lasă detergenții pe podeaua din baie;

NU lasă geamul deschis, când copilul este singur în odaie;

NU lasă copilul singur în cada de baie;NU lasă copilul să se joace singur în

curte sau în stradă.

În concluzie: oricât de multe treburi ați avea, nu treceți pe planul doi supraveghe-rea copilului. Știați că în fi ecare zi pe glob ar putea fi salvaţi de la moarte cel puțin 1000 de copii, dacă părinții i-ar supraveghea mai atent?

Copilul are dreptul la viață și la copilărie fără risc!



DERMATOSCOPIA – O METODĂ MODERNĂ DE DIAGNOSTIC

Elena URSU, medic dermatovenerolog la IMSP SpitalulDermatologie și Maladii Comunicabile din Chișinău

Melanomul malign (MM) este cel mai peri-culos tip de cancer cutanat, cu o incidență în creștere continuă în toate țările lumii, și cea mai agresivă tumoare cutanată (repre-zintă 10% din totalul de cancere cutanate și aproximativ 80% din decesele cauzate de acest tip de cancer). Ocupă locul II în structura generală a morbidității oncologi-ce la femei și locul IV – la bărbați. El poate să apară pe o aluniță preexistentă sau ca o leziune nouă. Totuși, dacă este depistat în faza inițială, poate fi vindecat.

Este extrem de importantă depistarea preco-ce a tumorilor, care, în mare măsură, condiți-onează rezultatele tratamentului și pronos-ticul pentru supraviețuire. Cauzele depistării tardive sunt diferite, dar unul din motive îl constituie lipsa tehnologiilor moderne.

Dermatoscopia (denumită și dermoscopie sau microscopie epiluminescentă) reprezin-tă o metodă rapidă și neinvazivă de dia-gnosticare a leziunilor pigmentare ale pie-lii, folosind un instrument specializat numit dermatoscop. Atunci când imaginile sunt capturate sau procesate digital, instrumen-tul poate fi denumit dermatoscop digital.

Aparatul este format dintr-un sistem optic asemănător cu o lentilă, la care este atașa-tă o sursă de lumină. Astfel, sunt evaluate culorile și microstructurile epidermului, joncțiunea dermo-epidermică și dermul superfi cial. Medicul dermatolog plasează instrumentul peste leziunea cutanată, care urmează a fi examinată, și face analiza de-taliată a acesteia (culoarea, suprafaţa, con-turul, simetria, nivelul pigmentaţiei etc.).

Dermatoscopia digitală (computerizată) permite stocarea imaginilor, procesarea acestora, cu stabilirea unui diagnostic pre-zumtiv. Este utilizată pentru monitorizarea leziunilor cutanate suspectate de mela-nom. Imaginile dermatoscopice digitale sunt stocate și comparate cu imaginile ob-ținute în timpul următoarei vizite a pacien-tului. Modifi cările susceptibile la o astfel de leziune sunt o indicație pentru excizie. Le-ziunile cutanate, care nu se schimbă, sunt considerate benigne.

Examenul clinic al unei leziuni cutanate pig-mentare identifi că un număr redus de ca-racteristici morfologice ale acesteia, în timp ce dermatoscopia permite decelarea a pes-te 100 de caracteristici (leziuni elementare), fi ecare având un grad de specifi citate și de sensibilitate pentru un anumit diagnostic.

Cu ajutorul specialiștilor instruiți în der-matoscopie este posibilă îmbunătățirea considerabilă a sensibilității (detectarea melanoamelor), precum și a specifi cității (procentul de non-melanoame corect di-agnosticate ca benigne), comparativ cu examinarea cu ochiul liber. Prin utilizarea dermatoscopiei specifi citatea este mărită,



reducându-se frecvența exciziilor chirurgi-cale inutile ale leziunilor benigne.

Implementarea dermatoscopiei, ca meto-dă de screening în cazul formaţiunilor pig-mentare cu risc de dezvoltare a unui proces potențial malign, îmbunătăţește substanţi-al calitatea detectării acesteia (melanom malign) într-un stadiu în care evoluţia ne-fastă ar putea fi radical infl uenţată.

Efi cacitatea dermatoscopiei este strâns le-gată de corectitudinea diagnosticului sta-bilit de medicul clinician, care: va face anamneza personală și familială; va stabili fototipul cutanat; va face anamneza de arsuri solare în co-

pilărie; va efectua analiza întregii suprafeţe cu-

tanate; va evalua apariţia leziunii noi sau modifi -

carea celor preexistente.

Cele mai serioase semne de alarmă sunt modifi carea dimensiunii, formei sau culorii aluniţei ori altei tumori cutanate; apariţia senzației de mâncărime, furnicături sau ar-sură la nivelul leziunii.

Pentru a ține sub control evoluția proceselor ce pot conduce la urmări nefaste, pacienții trebuie să respecte următoarele condiţii:

să autoexamineze lunar leziunile pig-mentate;

să efectueze supravegherea medicală și dermatoscopică la intervale variabile de timp, care pot fi de 3-6-12 luni, în funcţie de tipul leziunii;

să ceară consultaţia obligatorie a medi-cului specialist în cazul apariției oricăror schimbări la nivelul aluniţelor (forma, culoarea, dimensiunile, sensibilitatea sau durerea); aluniţei sângerânde; a în-chiderii culorii pielii necorelată cu expu-nerea la soare.

Examenul dermatoscopic este indicat și în diagnosticul altor tumori cutanate, pre-cum carcinomul bazocelular, carcinomul spinocelular, dermatofi broamele, angioa-mele, cheratozele seboreice și multe alte tumori ale pielii.

În ultimii ani au fost publicate multiple stu-dii cu date actualizate, care demonstrează utilitatea dermatoscopiei, ca metodă nein-vazivă, și în diagnosticul a numeroase pa-tologii în dermatologia generală (psoriazis vulgar, lichen plan, scabie, pediculoză pu-biană, veruci, precum și în bolile părului și ale pielii scalpului – alopecia areata, alope-cia androgenică, pili torti, trichotillomania etc.).

CUM VĂ PROTEJAŢI DE BOLI ÎN PERIOADA RECE A ANULUI

1. Aerisiți frecvent, în reprize de minimum 10 mi-nute, fi ecare cameră sau spațiul în care lucrați.

2. Temperatura din locuinţă și de la locul de muncă trebuie menținută între 18 și 20ºC.

3. Spălați-vă cât mai des pe mâin i: după ce v-ați coborât din mijloacele de transport în comun, când ajungeți acasă sau la birou, după ce ați strănutat și ați dus mâinile la gură, după schim-barea scutecelor la copil.

5. Renunțați la fumat. Este calea cea mai bună de protejare împotriva infecțiilor, pentru că fumul de țigară irită și fragilizează aparatul respirator.

6. Respectați cele opt ore de somn nocturn și evitați factorii de stres.

7. Faceți sport de trei ori pe săptămână timp de 30-40 de minute. Simplul mers pe jos mărește tonusul general, ajută la eliminarea toxinelor și reduce stresul.

8. Vaccinați-vă contra gripei. Dacă simptomele sunt severe, consultați imediat medicul.

9. Evitați băuturile alcoolice.

10. Consumați alimente bogate în proteine, fructe și legume.

11. Beți multe lichide, cel puțin 2-3 litri pe zi, pentru a facilita hidratarea organismului.

12. Utilizați îmbrăcăminte și încălțăminte opti-mă pentru sezonul umed și rece.

S F A T U R I S Ă N Ă T O A S ES F A T U R I S Ă N Ă T O A S E



GESTIONAREA DEȘEURILORREZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ

Elena VACARU, medic igienist în Secția Controlul infecțiilor nosocomiale, CSP din mun. Chișinău

Gestionarea deșeurilor rezultate din activi-tatea medicală este o problemă importan-tă pentru fi ecare instituție medico-sanitară (IMS), mai ales ca urmare a faptului că ele sunt unicii producători de astfel de deșeuri. Din această cauză, toate IMS sunt obligate să respecte Hotărârea MS nr. 5 din 14.12.2001 Cu privire la aprobarea și implementarea Re-gulamentului privind gestionarea deșeurilor medicale nr. 06.8.3.45, aprobat de medi-cul-șef sanitar de stat al RM la 10.12.2001, care stabilește modul de gestionare a de-șeurilor medicale și cerințele privitoare la colectarea separată pe categorii, ambalarea, stocarea temporară, transportarea în cadrul instituțiilor producătoare și eliminarea lor, urmate de elaborarea planurilor de gesti-onare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală. Pe teritoriul mun. Chișinău sunt amplasate 777 de instituții medico-sanitare – 107 pu-blice și 670 private, iar cantitatea deșeurilor produse în fi ecare instituţie medico-sanita-ră depinde de mai mulţi factori, precum nu-mărul de paturi, tipurile de servicii medicale furnizate, statutul economic, social și cultu-ral al pacienţilor. S-a constatat că instituţiile medicale generează:

- deșeuri nepericuloase: ambalaje de ma-teriale sterile, fl acoane de perfuzie și recipi-ente din sticlă, care nu au fost în contact cu sângele sau cu alte fl uide biologice, hârtie, resturi alimentare;

- deșeuri periculoase anatomo-patologi-ce: părţi anatomice, material biopsic și obs-tetrical (placente);

- deșeuri infecţioase: seringi, catetere, per-fuzoare cu tubulatură, recipiente în care s-au păstrat sângele și alte lichide biologice, mănuși, sonde, pansamente, membrane de dializă, materiale de laborator;

- deșeuri înţepătoare-tăietoare: ace, ace cu fi r, catetere, seringi cu ac, lamele, bisturie de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator;

- deșeuri chimice și farmaceutice: seruri și vaccinuri, medicamente cu termen expirat.

Colectarea și segregarea la locul de generare reprezintă unul dintre elementele-cheie în gestionarea deșeurilor. Dacă deșeurile pe-riculoase și nepericuloase sunt amestecate, ele sunt tratate ca deșeuri periculoase.



Cantităţile de deșeuri produse în instituţiile medicale sunt în creștere, mai ales în urma utilizării tot mai intense a materialelor de unică folosinţă. În plus, sterilizarea instru-mentarului în pachete ambalate, cu utili-zarea materialului poros special, duce la creșterea semnifi cativă a cantităţilor de de-șeuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericu-loase, dacă nu sunt contaminate cu sânge.

Deșeurile rezultate din activităţi medicale constituie totalitatea deșeurilor – atât peri-culoase, cât și nepericuloase, fi ind, totodată, un potenţial real în apariţia maladiilor in-fecţioase, deoarece conţin agenţi patogeni. Colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor medicale într-un mod necorespunzător ce-rinţelor sanitaro-igienice pot cauza poluarea mediului înconjurător, dăunând sănătății.

Spre regret, nicio instituție nu deține echi-pamentul complet necesar pentru neutra-lizarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală. Iar atâta timp cât nu există un sistem efi cient de gestionare a deșeurilor la nivel național, instituțiile medicale se vor confrunta cu probleme ce țin de nimicirea curentă a deșeurilor periculoase.

În unele instituţii medico-sanitare publice neutralizarea deșeurilor periculoase se face prin metoda de autoclavare, care este cea mai avantajoasă și mai rentabilă pentru ele (un neajuns este gradul înalt de uzură a autoclavelor). Dacă nu există autoclave, se recurge la metoda de decontaminare chi-mică/dezinfectare.

Colectarea și neutralizarea deșeurilor me-dicale diferă de la o instituție la alta. În scopul implementării Strategiei de gestiona-re a deșeurilor în RM pentru anii 2013-2017,

aprobată prin HG nr. 248 din 10.04.2013, în mun. Chișinău au fost autorizate și func-ționează două sectoare de autoclavare a deșeurilor medicale periculoase, care își desfășoară activitatea în baza autorizației sanitare de funcționare – SRL UISPAC și SRL ECOSTAT, care oferă concomitent serviciile necesare (transport, recipiente, europube-le, tomberoane) pentru colectarea deșeuri-lor medicale periculoase. Deșeurile anatomo-patologice se acumu-lează până la o anumită cantitate (50-55 kg), înregistrându-se în Registrul de eviden-ță a materialului biologic, după care, în baza contractului, prin acte de predare-primire, se transmit la ÎM Combinatul Servicii Funerare pentru înhumare în Cimitirul Sfântul Lazăr, iar deșeurile menajere se neutralizează în baza contractului cu ÎM Regia Autosalubritate.Căile de soluționare și, totodată, de îmbună-tățire a sistemului de neutralizare a deșeu-rilor rezultate din activitatea medicală sunt:

Dotatea fi ecărei instituții cu ambalaje etanșe și rezistente, recipiente cu pereți rigizi, cu respectarea codurilor de culoa-re, marcarea corespunzătoare și dotarea cu depozit pentru acumularea și păsta-rea temporară a deșeurilor rezultate din activitatea medicală;

Instituţia medicală trebuie să se asigu-re că tehnologia aleasă de neutralizare a deșeurilor medicale poate într-adevăr să trateze fi ecare categorie din perspec-tiva distrugerii mecanice, a inactivării microbiene, a emisiilor, a respectării re-glementărilor sanitare în vigoare;

De asemenea, contează mult ca perso-nalul implicat în manipularea deșeurilor să conștientizeze riscul de înțepare/le-zare accidentală a tegumentelor, urmat de o posibilă infectare (HVB, HIV).

Instituţiile medico-sanitare trebuie să tin-dă spre îmbunătăţirea sistemului de ges-tionare a deșeurilor medicale (gestionarea efectivă și raţională a acestora, minimiza-rea cantităţii de deșeuri, întocmirea zilnică a documentaţiei pentru deșeurile pericu-loase) pentru a preveni consecințele prac-ticilor necorespunzătoare de gestionare a deșeurilor periculoase din punct de vedere al protecției mediului și al siguranței perso-nalului medical.



ZECE PAȘI SPRE O INIMĂ SĂNĂTOASĂ

Nelea TABUNCIC, șef al Secției Controlul bolilor netransmisibile, CNSP

Bolile cardiovasculare (BCV) constituie o cauză majoră a deceselor premature la ni-vel global. Mai mult, în ultimii ani ele iau amploare, îndeosebi în țările cu venituri medii și mici. OMS estimează că numărul deceselor cauzate de BCV va ajunge până în anul 2020 la aproximativ 25 de milioane, comparativ cu 17,6 milioane înregistrate în anul 2015 la nivel global. Astfel, la fi ecare două secunde survine un deces cauzat de BCV, la fi ecare cinci secunde – un atac de cord, la fi ecare șase secunde – un atac cere-bral. BCV afectează tot mai multe persoane de vârstă medie, reducându-le capacitatea și potențialul de muncă. Astfel, din cele 10 milioane de oameni, care supraviețuiesc anual unui accident vascular cerebral, pes-te 5 milioane rămân cu dizabilități perma-nente, devenind o povară considerabilă pentru familie și societate.

Și Republica Moldova se confruntă cu po-vara BCV, care se plasează constant pe primul loc printre cauzele de deces, cu o pondere de 57% din numărul total de de-cese, în timp ce rata mortalității depășește

aproape de două ori media înregistrată în Regiunea Europeană. În structura acestor decese, pe parcursul ultimilor 10 ani, pre-domină cardiopatia ischemică (51%), bolile cerebrovasculare (25,8%), infarctul miocar-dic acut (9,1%) și cardiopatia hipertensivă (9,6%).

Studiile științifi ce au demonstrat că 80% din decesele premature, provocate de BCV, pot fi evitate prin controlul factorilor de risc modifi cabili, precum fumatul, alimen-taţia nesănătoasă, abuzul de alcool, hiper-tensiunea arterială, nivelul colesterolului și trigliceridelor, obezitatea, sedentarismul (lipsa activității fi zice). Cea mai bună mo-dalitate de a menține inima sănătoasă este de a avea grijă de ea, de a însuși și aplica zi de zi câteva măsuri simple, specifi cate în următorii pași.

Pasul 1. Alimentaţi-vă sănătos

Alimentația are un aspect important în pre-venirea BCV, de aceea:

Respectaţi un regim alimentar echilibrat și diversifi cat, bazat pe o varietate largă de produse alimentare, o cantitate ridi-cată de fi bre, apă, vitamine și o cantitate moderată de proteine, grăsimi și bacterii benefi ce;

Consumați multe fructe și legume (cel puţin 400 g pe zi) în stare proaspătă, congelată, conservată sau uscată;

Controlați aportul de grăsimi (să nu de-pășească 30% din valoarea energetică zilnică) și alegeți grăsimi de bună cali-tate, cum ar fi cele de pește, nuci și se-



mințe, care conțin acizi grași Omega 3 și vitaminele B;

Înlocuiți carnea grasă și produsele din carne cu fasole, leguminoase, pește, pro-duse de pasăre sau carne macră (slabă);

Consumați mai puțină sare (nu mai mult de 5 g/zi) și alegeți produse cu un conţi-nut redus în sare;

Limitați consumul de alimente și băuturi bogate în zahăr;

Beți multă apă (între doi și trei litri de apă pe zi) și limitați cantitatea de cafea sau ceai (dacă beţi peste 3 cești/zi).

Pasul 2. Faceţi mișcare, stimulând activi-tatea inimii

Activitatea fi zică scade riscul cardiovascu-lar și este benefi că la orice vârstă, în funcție de limitele individuale. Practicarea activită-ţii fi zice (30 de minute de exerciţii fi zice zil-nice, cu ritm și intensitate medie) este cheia unei forme fi zice bune și stimulează în mod constant activitatea inimii. Mișcarea poate ajuta substanţial la prevenirea unui atac de cord sau accident vascular cerebral, în plus, ajută la controlul celorlalți factori de risc: obezitate, creșterea tensiunii arteriale, stres. Alegeţi orice formă de mișcare: mer-sul pe jos, cu bicicleta, urcarea și coborârea scărilor, gimnastica, alergările ușoare sau o plimbare în aer liber - astfel veți restabili echi-librul fi zic și psihic al întregului organism.

Pasul 3. Spuneţi Nu consumului de tutun

Fumatul dăunează inimii. Indiferent de pre-zenţa altor factori de risc, fumătorul are un risc de două ori mai mare de a face infarct miocardic decât o persoană nefumătoare, astfel, prima victimă a tutunului este inima. Efectele nocive ale fumatului sunt direct proporționale consumului total de țigări, depinzând de vechimea practicării fuma-tului și de numărul de ţigări fumate pe zi. În plus, riscul este cu atât mai mare, cu cât fumatul debutează mai înainte de vârsta de 15 ani. Țigările conțin multe substanțe nocive, care sunt absorbite în organism în timpul fumatului, cele mai cunoscute fi ind nicotina și monoxidul de carbon. În plus, aceste substanțe fac victime și persoanele

nefumătoare. Expuse la fumul de țigară, acestea riscă să dezvolte boli cardiovas-culare. Renunțarea la fumat este cea mai importantă măsură pentru îmbunătățirea sănătății inimii, superioară oricărei terapii medicamentoase.

Pasul 4. Insistaţi pentru un mediu fără tutun

Orice expunere la fumul de țigară este dău-nătoare. Pentru nefumătorii expuși la fum, așa-zișii fumători pasivi, riscul unui acci-dent cardiovascular este cu 30% mai mare. În unele țări europene, interzicerea fuma-tului în locurile publice s-a asociat în timp cu scăderea mortalității cardiovasculare și a numărului de infarcte miocardice. Cereţi interzicerea consumului de tutun și asigu-raţi-vă că la locul de muncă sau de odihnă nu se fumează.

Pasul 5. Menţineţi greutatea normală

Creșterea aportului caloric, combinat cu lipsa activității fi zice, contribuie la crește-rea greutății corporale. În consecinţă, apar obezitatea, diabetul și bolile de inimă. Cea mai simplă metodă de a o defi ni este mă-surarea circumferinței abdominale, care, în ultimul timp, este recomandată ca o parte componentă a evaluării cardiovasculare. Valorile circumferinței abdominale pes-te 94 cm (pentru bărbați) și peste 80 cm (pentru femei) vorbesc despre suprapon-derabilitate. Scăderea în greutate (slăbitul) conduce la menţinerea sau îmbunătăţirea sănătăţii inimii.

Pasul 6. Controlaţi-vă tensiunea arteria-lă și colesterolul

Tensiunea arterială ridicată, ce depășește la măsurători repetate valorile de 140/90 mmHg, vorbește despre prezența hiper-tensiunii arteriale (HTA), care afectează nu numai inima, dar și rinichii și reprezintă o posibilă cauză de dizabilitate, legată de o eventuală paralizie provocată de acciden-tul vascular cerebral (AVC). HTA, de regulă, nu se simte, depistarea acesteia e întâm-plătoare, iar debutul nu poate fi cunoscut cu siguranță, de aceea un control medical



periodic contează mult pentru prevenirea, managementul și tratamentul BCV.

Nivelul crescut al colesterolului în sânge sporește riscul apariției aterosclerozei și a cardiopatiei ischemice, astfel, cu cât crește-rea e mai mare, cu atât riscul cardiovascular este mai înalt. Colesterolul total este format din mai multe formațiuni, cele mai impor-tante fi ind HDL sau colesterolul bun și LDL sau colesterolul rău. Valorile ţintă pentru o stare de bine sunt: colesterol total sub



Leptospiroza este cea mai răspândită infec-ție zooantroponoză în republica noastră, deseori cu manifestări clinice severe și leta-litate înaltă. Tendința de agravare a situației epidemiologice la leptospiroză persistă și ca urmare a creșterii numărului de animale în sectorul privat, și asta în condițiile în care s-a renunţat (din motive întemeiate și mai puţin întemeiate) la unele pârghii de com-batere și profi laxie a zooantroponozelor.

În baza particularităților antigenice, leptos-pirele sunt divizate în 23 de serogrupuri. Treisprezece dintre ele, care provoacă îm-bolnăvirea omului și a animalelor, necesită a fi identifi cate în diagnosticul de labora-tor, inclusiv în laboratoarele sanitar-vete-rinare. Leptospirele sunt microorganisme ce supraviețuiesc mai bine în sol umed și apă caldă. Ele rezistă în apa îngheţată până la un an, în apa bazinelor deschise – timp de 10-20 de zile; în urină – câteva săptă-mâni; în produsele alimentare – câteva zile. Leptospirele nu rezistă la temperatura de +56-58oC, distrugându-se la expunere de 25-30 de minute, iar la fi erbere - imediat.

Vasile SOHOȚCHI,șef al Secției Epidemiologia bolilor extrem de contagioase,diareice acute și zooan-troponozelor, CNSP

Dezinfectanții distrug, de asemenea, ușor leptospirele.

Animalele, îndeosebi mamiferele mici, pre-cum șoarecii suri de câmp și șobolanii, sunt rezervorul infecției. Dezvoltarea epizootii-lor are loc, de regulă, în biotopurile umede, mlăștinoase din lunca râurilor și a lacurilor, iar teritoriile în care au fost depistate leptos-pirele sunt numite focare naturale, antro-purgice ori mixte de leptospiroză.

Prezența infecției în focarele naturale se manifestă la rozătoare (șoareci, șobolani), îndeosebi la șoarecele de câmp, a cărui cotă constituie peste 4%, iar în focarele an-tropurgice – în mediul animalelor domes-tice: bovine, ovine, cabaline, purtătoare de leptospire, de regulă, fără manifestări clini-ce. Transmiterea leptospirelor de la animale la om are loc prin contact direct în timpul îngrijirii, sacrifi cării animalelor; pe cale hi-drică – de la apa contaminată cu urina ro-zătoarelor și animalelor bolnave în timpul scăldatului, pescuitului; pe cale alimentară – prin consumul produselor contaminate de rozătoarele bolnave.

LEPTOSPIROZA:SIMPTOME ȘI MĂSURI DE PREVENȚIE



Omul bolnav de leptospiroză nu este mo-lipsitor. Mai des, se îmbolnăvesc locuitorii din sate: îngrijitorii de animale, oamenii antrenaţi în lucrări agricole (cosit, irigație). Serogrupurile care în 80 la sută din cazuri provoacă oamenilor îmbolnăviri sunt Lep-tospira icterohaemorrhagiae, Leptospira pomona, Leptospira grippotyphosa, Leptos-pira hebdomadies.

Tabloul clinic compatibil cu leptospiroza este caracterizat prin debut acut al bolii, frisoane, febră până la 39-40oC, cefalee, slă-biciune generală, greață, vomă, dureri de intensitate înaltă în regiunea lombară, în mușchii gambei, considerate drept cel mai caracteristic semn al leptospirozei. Afecta-rea endoteliului capilar al diferitor organe și țesuturi condiționează hemoragii multi-ple în rinichi, fi cat, plămâni etc. Se disting forme clinice icterice și atipice.

Perioada de incubație durează de la 2 până la 20 de zile.

Diagnosticul de laborator include izolarea din sânge sau din alte biosubstraturi a lep-tospirelor cu creștere specifi că a titrului de aglutinare, evidențierea anticorpilor IgM, detectarea ADN în probe clinice prin inter-mediul aplicării tehnicilor de amplifi care genică PCR.

Bolnavii suspectaţi de leptospiroză sunt spitalizați și supuși unei terapii specifi ce cu antibiotice: Penicilină sau Ampicilină, Te-traciclină, Cefalosporină.

În Republica Moldova, morbiditatea prin leptospiroză variază, fi ind înregistrate 17 cazuri în anul 2008; 6 – în 2009; 13 – în 2010; 5 – în 2011; 5 – în 2012; 4 – în 2013; 19 – în 2014; 3 – în 2015; 1 – în 2016 și 3 – în 8 luni ale anului 2017. Totuși, atunci când vorbim despre factorii provocatori ai lep-tospirozei, situația dictează ca populaţia și lucrătorii medicali să nu-și piardă vigilenţa în ce privește sursele de infecție, măsurile de protecție și manifestările clinice.

Măsurile profi lactice în focarele naturale și antropurgice se axează pe respectarea regimului sanitaro-igienic și antiepidemic

la întreținerea și îngrijirea animalelor, pre-lucrarea materiei prime, îndeosebi a cărnii, respectarea igienei personale. Depistarea precoce a animalelor bolnave, efectuarea măsurilor de restricție, carantină și antie-pizootice în gospodăriile nefavorabile sunt puse mai ales în sarcina serviciului sani-tar-veterinar de comun cu autoritățile ad-ministrației publice locale.

Printre alte măsuri se înscriu combaterea rozătoarelor și protecția obiectivelor cu semnifi cație epidemiologică, a surselor și bazinelor de apă de suprafață de contami-narea cu dejecțiile animalelor bolnave și cu apele reziduale, pescuitul și cositul în încăl-țăminte de protecție.

Activitățile de bază în supravegherea epi-demiologică a leptospirozei includ:

Analiza epidemiologică anuală și multi-anuală a morbidității prin leptospiroză, însoţită de stabilirea particularităților epidemice, condițiilor sociale și natura-le, evaluarea efi cacității măsurilor antie-pidemice întreprinse, completată, în caz de necesitate, cu propuneri de intensifi -care a acestora;

Identifi carea grupelor de populație cu risc sporit de molipsire, circulației lep-tospirelor în focarele antropurgice și naturale, informarea populaţiei referitor la pericolele legate de boală și educația sanitară privind măsurile de protecție;

Efectuarea selectivă a investigațiilor serologice și bacteriologice în mediul ambiant;

Investigarea izbucnirilor epidemice, de-terminarea epizootiilor de leptospiroză la rozătoare și animale domestice.

Atenție!În cazul apariției simptomelor de îm-bolnăvire enumerate în rândul persoa-nelor care nu au evitat scăldatul sau pescuitul în bazinele de apă neautori-zate, p recum și al îngrijitorilor de ani-male domestice bolnave etc., apelaţi cât mai urgent la medicul de familie.



MIȘCAREA FIZICĂ APLICATĂ CORECT ESTE BENEFICĂ SĂNĂTĂŢII

Elena BOLEAC, șeful Secţiei Controlul determinanţilor sănătăţii, CNSP

Toate părţile corpului au o funcţie, folosite cu moderaţie și în scopurile

în care sunt create devin sănătoase, bine dezvoltate și îmbătrânesc mai

lent; nefolosite, se îmbolnăvesc și îmbătrânesc mai repede.

Hipocrate

Mișcarea fi zică, de menaj, nu este sufi ci-entă pentru menţinerea unei bune stări de sănătate. Efectul benefi c al mișcării fi -zice asupra stării de sănătate depinde foar-te mult de intensitatea, durata și frecvenţa acesteia.

Activităţile la domiciliu (mișcarea de me-naj) ard o cantitate anumită de calorii, dar nu atât de multe ca o ședinţă de exerciţii fi -zice. Zilnic, fi ecare dintre noi face mai mul-tă sau mai puţină mișcare la domiciliu, dar nu întotdeauna sufi cient de multă, încât să poată înlocui un program de gimnastică zilnică benefi că sănătăţii.

Pentru a ne menţine în formă este ideal să facem mișcare de cel puţin cinci ori pe

săptămână, transformând-o într-un obicei asemănător spălatului pe dinţi sau dușului.

Pentru încurajarea practicării mișcării fi zice sunt binevenite următoarele sfaturi și reco-mandări speciale, referitoare la unele catego-rii de vârstă sau la persoanele care prezintă o anumită condiţie medicală ori statut special.

De exemplu: pentru copii și adolescenţi se recoman-

dă o activitate fi zică moderată timp de cel puţin 60 min. zilnic.

E bine ca părinţii: să fi e un exemplu pozitiv pentru copiii

lor, să găsească timp pentru plimbări și jocuri împreună cu ei;

să încurajeze copiii în activitatea fi zică la care participă și să-i intereseze de altele;

să organizeze activităţi fi zice distractive; să se asigure că activitatea fi zică este po-

trivită vârstei copilului; să limiteze timpul petrecut de ei la tele-

vizor/calculator.

În ce privește vârstnicii, activitatea fi zică este foarte importantă pentru a-și menţine sănătatea fi zică, psihică și calitatea vieţii.

Pentru a nu vă supune riscului, este impor-tant să alegeţi o activitate fi zică echilibrată și dozată, în corespundere cu starea dum-neavoastră de sănătate.

Specialiștii recomandă utilizarea următoare-lor forme de activitate fi zică extra menajeră:

Exerciţii de forţă musculară: ridicarea greutăţilor;



Exerciţii pentru mobilitatea articulaţiilor; Antrenarea sistemului cardio-respirator

(fi tness cardio-respirator): mers, înot, dans, urcat pe munte.

Pentru un organism de vârstă medie, de 30-50 de ani, se consideră optime urmă-toarele practici de mișcare fi zică, care sunt recomandabile după consultarea medicului de familie pentru a evita supraefortul fi zic, a atinge un maxim confort fi zic și emoţional, cu stabilirea unui regim corespunzător, in-clusiv ţinând cont de combinaţiile de efort fi -zic, recomandate de specialiștii în domeniu:

I. Efortul de intensitate moderată

În total, 150 de minute de efort aerob de intensitate moderata + 2 zile de întărire a forţei musculare:

Luni: 30 min. mers pe jos;Marţi: 30 min. mers pe jos;Miercuri: exerciţii cu greutăţi;Joi: 30 min. mers pe jos;Vineri: 30 min. mers pe jos;Sâmbătă: exerciţii cu greutăţi; Duminică: 30 min. mers pe jos.

2. Efortul de intensitate mare

În total, 75 de minute de efort aerob de in-tensitate mare + 2 zile de întărire a forţei musculare:

Luni: 25 min. alergare (jogging);Marţi: exerciţii cu greutăţi;Miercuri: 25 min. alergare (jogging);Joi: zi de repaus;Vineri: exerciţii cu greutăţi; Sâmbătă: 25 min. alergare (jogging);Duminică: zi de repaus.

3.Combinaţia de efort de intensitate mo-derată și mare

În total, echivalentul a 150 de minute de efort aerob de intensitate moderată + 2 zile de întărire a forţei musculare:

Luni: 15 min. alergare (jogging);Marţi: exerciţii cu greutăţi;Miercuri: 30 min. mers pe jos;Joi: exerciţii cu greutăţi;Vineri: 15 min. alergare (jogging);Sâmbătă: 30 min. mers pe jos;Duminică: 30 min. mers pe jos.

NUCILE – SUPERALIMENTE PENTRU SĂNĂTATEPrin conținutul impunător de microele-mente, vitamine, acizi grași Omega 3, pro-teine și diverse substanțe cu efect antioxi-dant nucile se încadrează printre produsele folositoare pentru sănătate.Unele studii denotă: consumul zilnic a 6-8 miezuri de nucă reduce cu până la 30% riscul de boli cardiovasculare și procesul de îmbă-trânire, previne apariția tumorilor maligne, ameliorează memoria și consolidează imu-nitatea. Se estimează că nucile au o serie de proprietăți uimitoare pentru sănătate, mai ales prin faptul că, fi ind consumate sistema-tic, contribuie la îmbunătățirea structurii mi-crofl orei intestinale.Nucile au fost numite superalimente datorită faptului că sunt bogate în acizi grași Omega 3, acid alfa-linoleic și fi bre și pentru că dețin una dintre cele mai importante concentrații

de antioxidanți. Acţiunea benefi că, pe care nucile o exercită asupra microfl orei intestina-le, ar putea fi un avantaj suplimentar al nu-cilor, notează într-un studiu realizat recent doctorul Lauri Byerley, profesor asociat în cadrul Catedrei de Fiziologie a Facultăţii de Medicină din New Orleans, Louisiana.În urma consumului de nuci se produce o creștere semnifi cativă și diversă a numărului de bacterii bune (Lactobacillus etc.), iar di-versitatea redusă a bacteriilor din intestine a fost asociată cu obezitatea și alte afecţiuni, între care și boala infl amatorie intestinală.Nucile au contribuit la creșterea efectivelor mai multor bacterii, precum Lactobacillus, asociată în mod obișnuit cu probioticele, ceea ce sugerează faptul că nucile pot acțio-na ca un prebiotic, a afi rmat cercetătoarea.Este cunoscut faptul că prebioticele sunt ingrediente alimentare ce promovează în mod selectiv numărul și activitatea bacte-ri ilor bune din tractul intestinal.

S F A T U R I S Ă N Ă T O A S ES F A T U R I S Ă N Ă T O A S E



CSP T ȘTEFAN VODĂ: UN ORGAN CONSULTATIV NECESAR PENTRU SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Valeriu BOIAN,medic-șef al CSP,președinte al CSPT din Ștefan Vodă

Consiliul de sănătate publică teritorial (CSPT) din Ștefan Vodă a fost instituit în temeiul prevederilor Legii nr. 10-XVI din 03.02.2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, Hotărârii Guvernului nr. 384 din 12.10.2010 Cu privire la Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice, Or-dinului MS RM nr. 230 din 31.03.2016 Cu pri-vire la Consiliul de sănătate publică teritorial pe lângă autoritățile APL II în scopul coor-donării și promovării politicii unice în dome-niul ocrotirii sănătății în teritoriu, asigurării supravegherii sănătății publice, respectării măsurilor de prevenție și promovare a aces-tora, instruire etc. Necesitatea acestui Consi-liu a fost dictată de lipsa colaborării intersec-toriale, care s-a refl ectat negativ asupra pro-cesului de profi laxie a maladiilor, vaccinării, calității actului medical, monitorizării reale a situației în domeniul de sănătate.

Actualmente, ca urmare a reformelor din sis-temul de sănătate al raionului Ștefan Vodă, funcționează următoarele instituții medi-co-sanitare publice (IMSP) și private: 5 centre de sănătate autonome, 4 substații de asis-tență medicală de urgență, spitalul raional cu secție consultativă, 8 cabinete stomatolo-gice și 22 de farmacii (3 bugetare și 19 – pri-vate). Fiind persoană juridică, fi ecare IMSP își desfășoară activitatea de sine stătător, ceea

ce, în fi nal, a condus la defi ciențe serioase în implementarea și realizarea politicilor de sănătate publică. Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice (SSSSP), care este învestit cu dreptul de coordonare a activită-ților medicale din teritoriu prin Legea nr. 10-XVI din 03.02.2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, prin instituirea Consi-liului de sănătate publică teritorial a fost îm-puternicit cu competențe și mecanisme care vor contribui la schimbarea atitudinii și mo-dului de abordare a măsurilor și activităților organizatorice, orientate spre ameliorarea bunăstării sănătății publice și a populației.

Consiliul de sănătate publică teritorial din Ștefan Vodă și-a început activitatea în luna iulie 2016, imediat după aprobarea de că-tre Ministerul Sănătăţii a componenţei no-minale, cu misiunea axată pe examinarea problemelor actuale de sănătate publică, de colaborare a IMSP cu alte autorități și instituții teritoriale cu tangență la sănătate, precum: autoritățile administrației publice locale (AAPL), Direcția raională Siguranța Alimentelor (DRSA), Direcția Generală de În-vățământ (DGÎ), Inspectoratul de Poliție (IP), Serviciul Situații Excepționale (SSE), Agen-ția teritorială a CNAM și sindicatul de profi l. Chiar de la început, prin coordonare și la propunerea conducerii IMSP, DGÎ, DRSA, în planul de activitate al consiliului, care a fost aprobat de MS, au fost prevăzute pentru examinare cele mai stringente chestiuni. Șe-dințele CSPT se desfășurau lunar, conform planului aprobat, iar persoanele responsa-bile de elaborarea materialelor privind si-tuația pe diferite domenii prezentau notele informative și proiectele de hotărâre asupra subiectului examinat, cu indicarea termene-lor concrete de realizare a acestora.

ACTIVITATEA CONSILIILOR ACTIVITATEA CONSILIILOR DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TERITORIALE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TERITORIALE



Astfel, în perioada 2016 și în 8 luni ale anu-lui 2017, în cadrul a patru și, respectiv, cinci ședințe ale Consiliului de sănătate publică teritorial din Ștefan Vodă au fost examinate următoarele chestiuni: Cu privire la contro-lul executării directivelor în vigoare referi-tor la profi laxia tuberculozei și situaţia epi-demiologică prin tuberculoză în raion în a. 2015 și în 9 luni ale anului 2016; Cu privire la executarea Ordinului MS RM nr. 255 din 15.11.1996 Cu privire la organizarea obliga-torie a examenului medical al salariaţilor din întreprinderile alimentare, instituţiile medi-cale, comunale și cele pentru copii; Ordinului MS din RM nr. 132 din 17.06.1996 Cu privire la examenele medicale obligatorii la anga-jare în muncă și periodice ale lucrătorilor su-puși factorilor nocivi. Nivelul morbidităţii an-gajaţilor și măsurile de prevenire ce se impun; Controlul executării HG nr. 218 din 10.04.13 Cu privire la măsurile strategice de gestionare a deșeurilor în teritoriu; Despre executarea directivelor în vigoare referitor la promova-rea măsurilor de prevenire a narcomaniei, abuzului de alcool, consumului produselor din tutun și impactul lor asupra sănătății publice; Cu privire la măsurile de profi laxie și combatere a intoxicațiilor acute neprofe-sionale de etiologie chimică (IANEC), con-lucrarea intersectorială între IMSP, SSSSP, DRSA, AAPL I-II, agenții economici, impac-tul IANEC asupra sănătății populației, pre-judiciul economic; Cu privire la executarea Ordinului MS RM nr. 51 din 16.02.2009 Cu privire la supravegherea și controlul infecţii-lor nosocomiale, condițiile de igienă și res-pectarea regimului sanitaro-antiepidemic în IMSP din teritoriu (2016);.Morbiditatea și mortalitatea prin patologii cardiovasculare în 2016 și sarcini pentru 2017; Despre res-pectarea prevederilor Ordinului MS din RM nr. 42 din 04.02.2016 Cu privire la instituirea funcţiei de coordonare organizatorico-me-todică pentru toate instituţiile de asistenţă medicală primară din teritoriu; Cu privire la morbiditatea, mortalitatea și invaliditatea primară prin maladii endocrine în raion în anul 2016 și primul trimestru al anului 2017 și asigurarea cu preparate antidiabe-tice; Despre asistenţa medicală acordată

copiilor în anul 2016 și alimentaţia în pri-mul an de viaţă; Cu privire la situaţia epi-demiologică prin tuberculoză în anul 2016 și în primul trimestru al anului 2017 și rea-lizarea Programului teritorial de control al tuberculozei; Privind executarea Ordinului MS din RM nr. 371 din 03.06.2010 Cu pri-vire la organizarea măsurilor de profi laxie și combatere a holerei și altor BDA și privind investigarea de laborator a bolnavilor/suspecţilor; Cu privire la executarea HG nr. 934/2 din 15.08.2007 Norme sanitare pri-vind calitatea apei;

COLEGIUL DE REDACȚIEansp.md/wp-content/uploads/2014/06/Cronica-sanatatii-publice-nr-3-… ·...

Documents

Transcript of COLEGIUL DE REDACȚIEansp.md/wp-content/uploads/2014/06/Cronica-sanatatii-publice-nr-3-… ·...