COLECTAREA DEŞEURILOR

Principalele obiective ale gestiunii deşeurilor solide sunt: - protejarea sănătăţii publicului;- protejarea mediului; - menţinerea curăţeniei publice pentru ca aceste locuri să fie acceptabile din punct de vedere

estetic;- conservarea resurselor naturale prin intermediul politicilor de reducere a deşeurilor şi prin

reciclare.Toate aceste obiective se realizează prin intermediul unei colectări şi tratări în condiţii de

siguranţă, unei eliminări şi depozitări corespunzătoare. Reamintim că gospodărirea integrată a deşeurilor este vitală pentru comunitate, din următoarele motive:

- Capacitatea depozitelor scade continuu. Amplasarea şi construirea de noi depozite este un proces dificil şi scump.

- Multe materiale din deşeuri sunt surse naturale rare, ceea ce impune recuperarea lor, micşorându-se impactul asupra mediului şi crescând calitatea vieţii.

- Materialele care se găsesc în volumul de deşeuri pot fi o oportunitate de a începe o activitate de afaceri.

- Un sistem care nu se bazează pe o singură alternativă este mai flexibil la schimbările economice, tehnologice şi legislative.

-Investitorii sau creditorii favorizează capitalul unor proiecte care sunt părţi ale unei strategii elaborate cu grijă.

-- Autorităţile locale sunt într-o poziţie avantajoasă în evaluarea meritelor unor propuneri pentru o noua facilitate, când au şansa examinării atente a întregului sistem.

Elementele componente ale sistemului de Gospodărire Integrată a Deşeurilor (GID) sunt: minimalizare deşeuri - reciclare - compostare - incinerare (energie şi reducere de volum) - depozitare controlată.

Procesul de proiectare a sistemului GID permite identificarea oportunităţilor şi selectarea de opţiuni care deservesc cel mai corespunzător interesele şi nevoile pe termen lung ale comunităţilor.

Punctul de plecare al acestei politici este minimalizarea deşeurilor, iar scopul acestei acţiuni este:

- scăderea costurilor de colectare, transport, depozitare;

- conservarea şi recuperarea resurselor naturale;- eliminarea materialelor periculoase din volumul de

deşeuri.Dintre principalele căi de minimalizare pot fi amintite:a. reducerea resurselor folosite la producerea

fiecărui produs finit. Tehnologiile îmbunătăţite au permis ca unele produse să fie de mărimi reduse, în timp ce capabilitatea şi performanţele lor au rămas la fel sau au crescut. Exemple ar fi echipamentele electronice, materiale noi de construcţii, noi tipuri de textile, automobile mici din materiale uşoare.

b. reducerea ambalajelor (în SUA 1/3 din volumul deşeurilor sunt ambalaje) şi prelungirea vieţii produsului. Reproiectarea produselor şi schimbări în obiceiurile de cumpărare, reducând astfel volumul de deşeuri produse.

c. refolosirea şi repararea produselor;d. diversificarea consumului (selectarea şi folosirea

cu grijă a produselor);e. compostare în grădini (se elimină costuri

semnificative de colectare, procesare şi depozitare).

3.1. Tehnici şi metode de colectareÎn cazul deşeurilor solide, sistemul de evacuare cel mai des utilizat este cel cuprinzând folosirea mijloacelor

de transport, sistem aproape unic folosit în ţara noastră. Cel mai mare dezavantaj al sistemului prin transport îl constituie faptul că operaţiile de lucru care urmează a fi efectuate la acest procedeu necesită mai multe faze bine separate între ele şi care fiecare se deosebeşte de cealaltă, precum şi faptul că în multe cazuri necesită soluţionarea unor probleme igienice şi tehnice foarte costisitoare. Deşeurile, pe timp mai scurt sau mai îndelungat, trebuie să fie stocate provizoriu la locul de producere. Deşeurile stocate trebuie încărcate în vehicule de transport. Etanşeitatea totală a stocării şi transportului nu se poate asigura. Colectarea reziduurilor în interiorul clădirilor, încărcarea lor în vehicule de transport sunt însoţite, în general, de poluarea mediului înconjurător (miros urât, înmulţirea muştelor, praf etc.). Continuitatea evacuării poate fi perturbată de starea căilor de acces, a căilor de circulaţie, creşterea intensităţii circulaţiei, lipsei forţei de muncă, lipsa mijloacelor de transport ca urmare a defecţiunilor sau a altor cauze ce pot apărea, fenomene ce pot conduce inevitabil la creşterea costurilor transportului. Ca urmare, paralel cu dezvoltarea tehnicii, prin mecanizarea unor operaţii, trebuie căutate metodele de îmbunătăţire şi modernizare a procedeelor de evacuare a deşeurilor solide. Acest sistem are diferite variante de soluţionare a diferitelor faze componente. De exemplu, receptarea primară a gunoaielor se poate face în: recipienţi - pubele, care sunt periodic golite, containere de schimb cu preluare fără golire; saci de plastic. În mod similar şi pentru celelalte faze există diferite moduri de soluţionare. În unele ţări, însuşi sistemul de evacuare prin transport cu diferite mijloace auto este înlocuit cu sisteme care încă nu au căpătat o largă utilizare. Dintre acestea amintim:

- evacuarea gunoaielor prin reţeaua de canalizare comunală prin spălare cu apă; impune o prealabilă sfărâmare, concasare, mărunţire; se utilizează în Franţa, ltalia, Marea Britanie;

- evacuarea prin sistem pneumatic, printr-o reţea proprie; s-a utilizat la satul olimpic din Munchen (1972);- arderea gunoaielor la locul de producere, prezintă inconvenient ecologic, dar se foloseşte la instituţiile

sanitare şi unele întreprinderi speciale.

3.2. Colectarea şi stocarea provizorie a deşeurilor•Prima fază a procesului de evacuare a gunoaielor,

şi anume colectarea şi stocarea la locul de producere, realizată în funcţie de sistemul de transport, este în general o parte foarte neglijată, insuficient dezvoltată şi neunitară din punct de vedere tehnic al întregului sistem de evacuare. Aceasta situaţie se datorează în primul rând sistemului deschis sau sistemului denumit semiînchis (încărcare deschisă, transport închis) de transportare a gunoaielor, inacceptabilă în zilele noastre, având un nivel tehnic foarte scăzut. Aceste procedee şi în special cel semiînchis se întâlnesc şi în prezent în cartierele periferice ale marilor oraşe cât şi în oraşele mici. Se impune eliminarea cât mai rapidă a acestor procedee şi introducerea pe scară largă a sistemului de evacuare închis.

•Esenţa sistemului închis de evacuare constă în faptul că în zonele de colectare gunoaiele sunt colectate la locul de producere şi depuse în recipienţi de construcţii unitare, adecvate dispozitivului de încărcare a autovehiculelor de transport (în multe cazuri standardizate). Recipienţii umpluţi treptat în zonele de colectare dinainte proiectate sunt goliţi cu o periodicitate bine determinată în vehicule de transport speciale, în sistem închis, după care gunoaiele sunt transportate. Prima parte a procedeului (colectarea şi stocarea în interiorul imobilelor) este în general o problemă de administrare a imobilelor şi numai a doua parte (golirea recipienţilor şi transportul) aparţine unităţii (întreprinderii) de salubritate publică.

Recipienţii de colectare - stocare pot fi consideraţi ca accesorii strâns legate de vehiculele de transport, datorită cărui fapt este mai corect dacă aceştia sunt în aproprierea organului de transport şi dacă întreţinerea lor sistematică (reparaţie, completare) este asigurată de unitatea (întreprinderea) de salubritate publică. Menţinerea în stare curată a recipienţilor poate fi considerată ca o sarcină a administrării imobilelor. Problemele principale în aceste condiţii sunt:

- recipienţi de gunoaie; - spaţiul de stocare.Recipienţii de gunoaie - pot fi consideraţi

ca anexe ale autovehiculelor de transport şi, ca urmare, sunt fabricaţi după prescripţii unitare (standarde). În funcţie de mărimea stocării gunoaielor şi de caracterul zonei de colectare (gradul de construcţie, densitatea locuinţelor) sunt fabricaţi recipienţi cu diferite volume.

Tipurile de recipienţi de gunoaie utilizaţi în practică sunt: recipienţi mici, cu volume de 35-50-60 l; recipienţi mijlocii, cu volume de 90-110 l şi recipienţi mari (containere cu rostogolire, cu descărcare sau de schimb) cu volume de 1100-1500 l.

Recipienţii trebuie să fie realizaţi astfel încât să îndeplinească următoarele condiţii:

a. Trebuie să fie confecţionaţi din materiale rezistente la intemperii, durabili în timp, rezistenţi la eforturi mecanice (lovituri, îndoiri), neutri faţă de acţiunele chimice (de coroziunea provocată de produsele în descompunere), neimflamabili (pericol de ardere, inflamabilitate).

b. Să fie echipaţi cu capace de închidere bune şi uşor manevrabile.

c. Din punct de vedere al formei, recipienţii trebuie astfel concepuţi încât golirea lor să fie uşuoară şi rapidă.

d. Trebuie soluţionate manipularea, transportul şi curăţirea lor de către un singur om. Greutatea lor proprie trebuie să fie cât mai mică.

e. Partea lor superioară să corespundă condiţiilor impuse de dispozitivele de ridicare a vehiculelor de transport (în cazul sistemelor de golire sau de containere de schimb).

În unele ţări (se fac încercări şi la noi), se caută introducerea sistemului de colectare a gunoiului în saci de hârtie sau plastic.

Avantajele sistemului în saci pot fi:1. Manipularea şi transportul sacilor închişi, bine legaţi, sunt uşoare şi simple, fără emanare de miros urât,

degajarea de praf sau zgomot. Nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem de încărcare închisă, se reduce numărul muncitorilor de manipulare şi încărcare.

2. Nu mai este necesară operaţia greoaie de curăţare şi întreţinere sistematică a recipienţilor.3. Se poate elimină suprastocarea nedorită a recipienţilor în perioadele de vârf datorită cantităţilor de

gunoaie puternie variabile zilnic.4. Realizarea spaţiilor de stocare este mai simplă.Dezavantajul cel mai mare este că procurarea sacilor

este destul de scumpă. Trebuie asigurată fabricarea continuă a unei cantităţi însemnate de saci şi posibilitatea achiziţionării lor fără perturbaţii. În acele oraşe unde deja functionează sistemul închis de evacuare (sunt la dispoziţie recipienţi de stocare şi vehicule), trecerea la acest procedeu se poate realiza mai încet, treptat. Sacii nu pot fi utilizaţi pentru transportul zgurii şi cenuşii datorită pericolului de aprindere şi, ca urmare, evacuarea acestora trebuie asigurată separat.

3.3. Spaţii de stocare a recipienţiilor

•În incinta clădirilor trebuie asigurate încăperi speciale, corespunzătoare pentru amplasarea şi depozitarea recipienţilor de gunoaie.

•Economicitatea transportului impune ca vehiculele să aibă posibilitatea apropierii cât mai mult de locurile de depozitare a recipienţilor. Pregătirea recipienţilor pentru golire, respectiv scoaterea lor din spaţiul de depozitare la marginea trotuarului, este făcută în general manual. În scopul reducerii la minim a consumului de forţă de muncă şi de timp distanţa dintre locul de depozitare a recipienţilor şi punctul de oprire a vehiculelor trebuie să fie pe cât posibil de mică. Dacă această distanţă este sub 0,5 m, nu mai este necesară nici o operaţie de pregătire separată.

•De asemenea, trebuie asigurat ca între locul de depozitare a recipienţilor şi punctul de încărcare a vehiculelor de transport să nu fie pe cât posibil nici o diferenţă de nivel întrucât existenţa unei astfel de diferenţe îngreunează foarte mult operaţiile de evacuare.

•Condiţiile de realizare a încăperilor pentru stocarea gunoaielor la noile clădiri (condiţii care trebuie să fie în atenţia personalului de întreţinere) sunt următoarele:

- trebuie să fie amplasate în apropierea intrarii în clădire: la parter (pe cât posibil, la nivelul corespunzător nivelului trotuarului) şi închise cu uşi corespunzătoare;

- dimensiunile să fie în funcţie de numărul şi tipul recipienţilor, ele trebuie determinate astfel încât recipienţii să fie uşor accesibili pe parcursul transportării lor la vehicule.

•Trebuie asigurat şi spaţiul necesar pentru aşezarea recipienţilor, curăţirii lor, cât şi accesul la restul de instalaţie. Pentru curăţarea recipienţilor se poate realiza un loc de spălare separat. În general, pentru amplasarea recipienţilor cu capacitate de 110 l, este necesară o suprafaţă de 0,3- 0,5 m2/recipient. Pereţii şi căptuşeala pardoselii trebuie să fie din materiale uşor de curăţat şi spălat (în general din beton sclivisit), trebuie asigurată ventilaţia şi iluminarea corespunzătoare a încăperii, iar în încăpere trebuie asigurată apa curentă, gură pentru deversarea apei murdare (sifon de pardoseală), robinetul trebuie să fie echipat cu supapă de ejector, iar capătul lui trebuie să asigure racordarea furtunului de spălare.

3.4. Colectarea preselectată•Deşeurile care rezultă din gospodăriile populaţiei, îndeosebi cele de uz casnic şi personal deteriorate

sau uzate, sunt aduse de către posesorii acestora sau de către colectorii specializaţi la punctele de colectare şi la centrele de recuperare.

•Pentru o cât mai bună colectare a deşeurilor de la populaţie şi unităţi comerciale, au fost luate şi alte măsuri, şi anume:

- instalarea la intrarea în blocuri a unor microcontainere pentru hârtie;- amplasarea pe cartiere, la uniţătile comerciale, a unor containere pentru depozitarea spărturilor de

sticlă etc.•S-a trecut în mod experimental şi la alte măsuri, printre care:- predarea pe familii a unor saci din material plastic pentru colectarea hârtiei;- amplasarea, la punctele de recolectare a deşeurilor menajere de la blocuri, a unor containere

inscripţionate pentru colectarea diferenţiată a materialelor refolosibile din gospodăriile populaţiei.•Cu toate aceste măsuri menite să colecteze deşeuri direct de la populaţie, un procent însemnat dintre

acestea se regăsesc în deşeuri menajere evacuate şi depozitate în afara localităţilor pe terenuri degradate fără nici un fel de valorificare. Se apreciază că în deşeurile menajere colectate de la populaţie din mediul urban există şi materiale refolosibile în cantităţi de circa 100.000 t/an maculatură, circa 30.000 t/an metal, 5.000 t/an material plastic şi altele.

•În multe ţări (Austria, Germania, Elveţia) colectarea preselectată se aplică pe scară largă şi cu bune rezultate (în special la hârtie, sticlă şi metale).

•Colectarea selectivă este determinată de două raţiuni:

a. recuperarea mai uşoară a materialelor refolosibile, (M.R.) această recuperare putându-se face fie înaintea colectării deşeurilor urbane, fie după colectarea, în aşa numitele staţii de tratare;

b. uşurează utilizarea agricolă a deşeurilor urbane, în cazul tratării industriale prin fermentare (compostare), separând elementele nefermentabile sau vătămătoare.

•Totodată, trebuie subliniat faptul că separarea materialelor refolosibile după ce au fost amestecate cu deşeuri urbane în bena autospecialei, în afara faptului că este o operaţiune grea, care necesită multă forţă de muncă şi utilaje specializate, este o separare doar parţială, pentru că materialele sunt mult deteriorate (mai ales hârtia şi textilele). Se recomandă, astfel ca, în mod eşalonat, să se treacă la aplicarea unui sistem complet de precolectare pe sortimente a tuturor materialelor refolosibile (hârtie, cartoane, spărturi de sticlă, textile, mase plastice, cauciuc, metale) şi deci să se doteze fiecare tip de locuinţă cu saci de plastic, minicontainere, containere recepţionate pe tipuri de materiale etc.

• În privinţa organizării serviciului, frecvenţa colectării va fi aleasă în funcţie de natura deşeurilor: pentru deşeurile urbane putrescibile se păstrează sistemul stabilit prin serviciul de slubritate, iar pentru MR ritmul de colectare poate fi mai rar.

•Materialele refolosibile din containerele destinate acestora sunt preluate şi transportate, prin grija municipalităţii, la puncte de selectare, unde se face trierea materialelor şi livrarea la uzinele de prelucrare.

•În privinţa organizării şi dezvoltării sistemului de colectare, preselectarea MR direct de la populaţie, fără a mai fi amestecate cu deşeurile urbane, este cea mai avantajoasă metodă, ce merită a fi organizată corespunzător.

• Avantajele acestui sistem sunt:- cheltuieli mici pentru colectare;- aprovizionarea continuă şi echilibrată a punctelor de selectare;- costul trierii MR este relativ scăzut, comparativ cu cele realizate la incinerarea deşeurilor menajere.

Mulţumiri pentru atenţia acordată!