ȘCOALA GIMNAZIALĂ

“NICOLAE TITULESCU” PLOIEȘTI

JURNAL 12, ANUL 2014-2015

Adio, Scoala mea !

Teea Ionescu( cls. a VIII-a)

Acum privesc spre cer,

Dar în curând vor pica lacrimi din el

Căci voi pierde ce mi-e mai drag

Prietenii, colegii...

Voi păşi pe un drum,

Al maturizării,

Căutând ce vreau cu adevarat,

Neştiind ce, momentan.

Ştiu doar că,

Cheia marilor noastre succese

Au fost prieteniile alese.

Şi-acum că am terminat

Cât am vrea aici să mai rămânem

Şi-unele şi-alte să ne spunem.

Ultimul clopoțel a sunat!

Adio, școala mea...

Clasa a VIII-a s-a-ncheiat!

la clasa a VIII a

Carmina Burana este o opera scenică compusă de Carl Orff in1935, bazată pe 24 de poeme din colecția medievală Carmina Burana. Titlul complet în limba latină este Cantiones profanæ cantoribus et choris cantandæ comitantibus instrumentis atque imaginibus magicis. Prima parte cuprinde piesa. "Fortuna Imperatrix Mundi" (Soarta, Imparateasa lumii).

O, Fortuna (O, soartă, asemenea lunii,)

velut luna (asemenea lunii,)

statu variabilis (eşti atât de schimbătoare la înfăţişare,)

semper crescis (mereu creşti)

aut decrescis; (şi descreşti,)

vita detestabilis (într-o viaţă jalnică.)

nunc obdurat (Este când nepăsătoare)

et tunc curat (când plină de grijă,)

ludo mentis aciem, (în joacă, faţă de agerimea minţii;)

egestatem, (sărăcia,)

potestatem (puterea,)

dissolvit ut glaciem. (le topeşte precum gheaţa.)

Sors immanis (Soartă crudă)

et inanis, (şi deşartă,)

rota tu volubilis, (tu roată nestatornică,)

status malus, (situaţie rea,)

vana salus (sănătate amăgitoare)

semper dissolubilis, (pururea trecătoare,)

obumbrata (întunecată)

et velata (şi acoperită de văluri,)

mihi quoque niteris; (te încordezi chiar şi împotriva mea; )

nunc per ludum (în joacă îndur acum)

dorsum nudum (cu spatele gol,)

fero tui sceleris. (ticăloşia ta.)

Sors salutis (Norocul mântuirii)

et virtutis (şi al virtuţii)

michi nunc contraria, (îmi este acum potrivnic,)

est affectus (dorinţa)

et defectus (şi neîmplinirea)

semper in angaria. (veşnic se află la strâmtoare. )

Hac in hora (În această oră,)

sine mora (fără întârziere,)

corde pulsum tangite; (înstrunaţi coardele lăutei! )

quod per sortem (Căci prin lovitura soartei)

sternit fortem, (este doborât cel puternic,)

mecum omnes plangite! (plângeţi toţi cu mine!)

Prof. Modoian Andreea

Am citit și vă recomand:

Matilda-Roald Dahl

Recreația mare- Mircea Sântimbreanu

Un urs pe nume Paddington-Michael Bond

Darul lui Jonas- Lois Lowry

Micul prinț- Antoine de Saint-Exupery

Eu, haios?O poveste din generală- James Patterson

Piramida Roșie-Cronicile familiei Kane-Rick Riordan

Jim Năsturel și mecanicul de locomotivă- Michael Ende

Coraline-Neil GaimanJurnalul unui puști. Arest la domiciliu-Jeff Kinney

Vlad Modoian, clasa a V-a

Am See (Lacul)

Auf dem blauen See im Walde Ruhen gelbe Wasserrosen;

Leise kräuseln sich die Wasser, Wo sie eine Barke kosen.

Wartend wandl' ich an dem Ufer,

Hab's so oft mir vorgestellt, Daß sie hold dem Schiff entsteiget

Und in meine Arme fällt.

Daß wir in den Nachen springen, Hingelockt vom Wellenklang,

Daß das Steuer mir entfiele, Und das Ruder mir entsank.

Daß wir wie verzaubert gleiten In des Mondes milder Helle -

Leise seufzt der Wind im Schilfe, Und es murmelt sanft die Welle. -

Doch sie kommt nicht, und vergebens

Muß ich seufzen hier und bangen, An dem Teich, wo Wasserrosen

Gelb in schönster Blüthe prangen! (S. 180) übersetzt von Mite Kremnitz (1852-1916)

Der Abendstern (Luceafarul-fragmente)

Es war einmal, was Märchen melden,

Es war, was nie gewesen: Vom Stamme kaiserlicher Helden

Ein Mädchen auserlesen.

Der Eltern einzig' Kind sie war Und herrlich, wie die hehre

Maria in der Heil'gen Schaar,

Der Mond im Sternenmeere.

Sie schritt hervor aus hohem Bogen, Wo dunkle Schatten harrten,

Zum Erker ward sie hingezogen, Des Abendsterns zu warten;

Und schaut, wie an dem Meergestade

Er aufgeht, schimmernd gleitet,

Und auf bewegtem Wellenpfade

Die schwarzen Schiffe leitet.

Sie sieht ihn heut und morgen wieder, So wächst ihr Wunsch und Wähnen;

Seit Wochen schaut er auf sie nieder Mit ungestilltem Sehnen,

Wie sie, gestützt auf ihre Hand

Die schwermuthsvolle Braue,

Nach ihm der Sehnsucht Leid empfand

Und träumend schaut in's Blaue.

Allabendlich hat er entsandt Sein Licht so hell an Keinen,

Wie an dies Schloß am Meeresstrand,

Wo sie ihm sollt' erscheinen.

Auf ihren Spuren Schritt für Schritt,

So gleitet er in's Zimmer, Sein kalter Strahl webt, wo er

glitt,

Ein Netz aus lauter Flimmer.

Wenn sie, die Hände auf der Brust, Der Ruhe nun will pflegen,

Schließt er das Aug' ihr unbewußt, Küßt ihre Hand verwegen.(…)

Von oben Hyperion sieht, Die Augen hold verlangen,

Und wie er vor ihr nieder kniet, Da hält sie ihn umfangen.

Ein Regen, duftiges Geflock,

Wie von den Silberweiden, Fällt auf der Scheitel blond Gelock

Den jungen Kindern beiden.

Von Lieb' berauscht, empor sie schickt

Aus thränenfeuchter Lider Zum Abendstern, den sie erblickt,

Des Sehnens Fülle wieder:

"O gleit' herab, mein Abendstern, Auf deines Strahles Weben,

Erfüll' den Wald, mein Denken fern, Erleucht' mein glücklich Leben."

Er zittert wohl, wie einmal schon,

Hin über Wald und Wogen,

Doch einsam ist der Meeressohn Als Leuchtstern fortgezogen.

Und nie verläßt er sein Gefild,

Er bleibt der Sphären Wandrer: "Was macht es dir, du Lehmgebild,

Ob ich's bin, ob ein Andrer?

In eures Kreises engem Saum Ist Glück und Tod euch erblich,

Ich bleib' in meinem Himmelsraum So kalt, wie ich unsterblich." (S. 181-196) übersetzt von Mite Kremnitz (1852-1916)

Der Stern (La Steaua)

So unermeßlich ist die Ferne,

Aus der dies Sternbild aufgetaucht, Daß, um den Erdball zu erreichen,

Sein Licht Jahrtausende gebraucht.

Vielleicht ist es seitdem erloschen In jenem weiten Himmelsblau,

Wiewohl ich heut erst seine Strahlen

Auf unsrer Erde klar erschau'.

Denn langsam durch des Himmels Räume

Schickt uns das Sternbild her sein Licht: Es war, als wir es nicht erblickten,

Nun wir es sehen, ist es nicht!

So auch, wenn unser Glück erstorben Im Dunkel der Vergangenheit,

Dringt noch das Licht der todten Liebe Durch alle Weiten, alle Zeit. (S. 148)

übersetzt von Mite Kremnitz (1852-1916)

Gute Nacht (Somnoroase pasarele)

Tagesmüde Vögel fliegen Schläfrig ihren Nestern zu,

Die versteckt im Laube liegen - Gute Ruh!

Nur die Quellen seufzen bange,

Schweigend steht der dunkle Hain, Auch der Garten schläft schon lange -

Schlummre ein!

Schwäne ziehen durch die Wellen, Wo ihr Bett im Rohr gemacht -

Englein sich zu dir gesellen,

Gute Nacht!

Stolzer Mond aus Himmelsräumen Strahlt auf's Zauberbild hienieden,

Einklang überall und Träumen - Schlaf' in Frieden! (S. 146) übersetzt von Mite Kremnitz (1852-1916) Prof. Arsene Roxana

CULORILE ȘI COPILĂRIA

Culoarea este partea luminoasă a copilăriei. Copiii iubesc toate culorile

și sunt încântați de ele. Prin desen şi pictură copilul îşi exprimă sentimentele,

trăirile, nevoile, se exprimă pe sine, descoperindu-şi astfel identitatea.

Desenul rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu

poate fi spusă în cuvinte. Culorile, hârtia, calculatorul îl pot stimula pe copil să

povestească diferite întâmplări, să scoată la iveală scene din viaţa sa, pe care nu

le poate exprima altfel.

Povestea desenată de copil relevă foarte clar trăirile şi sentimentele

copilului. Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între copil şi adult, este un

mijloc de comunicare.

În ziua de azi arta și calculatorul sunt prietene, de la cel mai simplu

program de desenare, Paint și până la cele mai sofisticate programe cum ar fi

Photoshop, Corel, Gimp, Paint. Net, se pot crea adevărate opere de artă.

Așa este, deci ce ne trebuie?

Elevi talentați, calculatoare și multă inspirație!

DIANA VELICU, cls a III-a

DIANA LUCA, cls a V-a

IOANA GRITU, cls a VII-a

VLAD MODOIAN, cls a V-a

DIANA LUCA, cls a V-a

IVONA IONICĂ, clsa a III-a

TEODORA VASILE,cls a VII-a

COSMIN TUDOR, cls a v-a

ALEXANDRU ȘTEFAN, cls a v-a

TUDOR COSMIN, cls a v-a

Parfum și culoare de toamnă – Proiectul Educațional În slujba naturii –

Anotimpuri și Viețuitoare

Au fost admise și premiate două lucrări realizate de

Alexandru Ștefan – cls a V-a Premiul I

Ioana Rupa – cls a VI-a

Premiul al III-lea

Lumea culorilor, Mara Cireșnea, cls a VI-a.

Lumea Culorilor

Ciresnea Mara AndreeaScoala:Nicolae TitulescuClasa:a VI a

AlbastruEste culoarea intelectului.

Galben

Este numita culoarea geloziei

RosuSe spune ca este culoarea iubirii.

VioletEste culoarea suferintei.

Prof. Doina Sandu

25 de ani de Photoshop

19 februarie 2015

Unde am fi fără Photoshop?

Printre programele care s-au dezvoltat împreuna cu calculatorul în ultimul sfert de secol, Photoshop-ul dezvoltat de Adobe este cel mai influent și cel care a reușit să transforme lumea cel mai mult. Este cel mai bun program de transformare a imaginilor creat vreodată, și la fel cum s-a întâmplat și cu Google, numele a ajuns să fie folosit pentru a spune actiunile programului. Retușările în Photoshop sunt o parte extrem de importanta în reviste, deosebite sunt imaginile din revistele de știință și

călătorie pe care le admirăm și le privim cu uimere( sursa Internet).

Instantanee geografice din Asia de Est:

MARELE ZID CHINEZESC

Marele Zid Chinez se desfășoară în zig-zag în partea central-estică a Asiei, după cum bine știți!

Are o structură incredibilă: construcția lui a durat peste 1000 de ani iar lungimea zidului este de 1500

de mile; este considerat proiectul cel mai extins, cel mai vechi și cu durata cea mai lungă din istoria

umanității; se spune că poate fi văzut de pe Lună deși sunt discuții cu privire la acest aspect, Marele Zid

poate fi observat numai dacă se folosește aparatură de vizibilitate specială.

Marele Zid a fost construit cu scop defensiv, în special să stopeze atacurile din nordul Chinei, și

aceasta deoarece împărații chinezi se temeau că țara lor va fi cucerită din nord. A început să fie construit în

timpul dinastiei Qin 221-206 î.e.n și a continuat până în timpul dinastiei Jin 1115-1234 e.n.

Zidul se întinde de-a lungul deșerturilor și peste culmi muntoase de la vest la est traversând pasul

Jiayu din provincia Gansu, pasurile Yumen și Yang, străbate deșertul Ningxia, mărginește la vest râul

Galben în dreptul orașului Yinchuan, intră în deșertul Ordos, trece prin pasul Pianton din orașul Xinzhou în

provincia Shanxi. În acest punct, zidul se separă în Marele Zid Exterior de-a lungul Mongoliei la granița cu

Shanxi în provincia Hebei și Marele Zid Interior prin pasul Pingxing și Yanmen, înainte de a se uni cu

Marele Zid Exterior la Sihaiye în apropiere de Beijing.

Marele Zid a fost parte din strategia chineză de a preveni marile invazii. La inceput, zidul a fost

construit din pământ dar peste sute de ani metodele de construcție au devenit mai sofisticate folosindu-se

piatră, cărămidă și mortar. S-a estimat că peste 1 milion de oameni au contribuit la construcția mărețului

zid.

În imagini se pot admira de la stînga la dreapta pe primul rând, Marele Zid Chinezesc la Jinshanling,

la Badaling și pe rândul doi, Marele Zid la Dandong. Schița de hartă indică poziția Marelui Zid pe teritoriul

Chinei.

Adunate de pe mapamond de prof. Mihaela

Albulescu

David Hilbert vorbind despre un elev al sau spunea: "El a devenit poet. Pentru matematica avea

putina imaginatie".

Lui Albert Einstein îi plăceau foarte mult filmele lui Charles Chaplin, nutrind o simpatie deosebită

faţă de personajele create de acest cineast.

Într-o scrisoare adresată lui Charles Chaplin citim: “Filmul dumneavoastră “Goana după aur” e pe

înţelesul tuturor. Veţi ajunge numaidecât om mare. Einstein”.Răspunsul a fost dat cu promptitudine: “M-aţi

cucerit şi mai mult. “Teoria relativităţii”, pe care aţi elaborat-o, nu o înţelege nimeni, dar dumneavoastră aţi

devenit, totuşi, om mare. Chaplin

Într-o noapte Blaise Pascal avea o groaznica durere de dinti. A întrebuintat totul pentru potolirea

durerilor, dar în zadar. Atunci s-a ocupat de studiul cicloidei, descoperindu-i o serie de proprietati, ca sa

constate în final, ca durerea de dinti a disparut.

David Hilbet

În timpul uneia dintre prelegerile sale, David Hilbet spunea:

– Fiecare om poseda un anumit orizont. Când se îngusteaza si devine infinit de mic, el se transforma în

punct si atunci omul zice: "Acesta este punctul meu de vedere".

Odata Hilbert, împreuna cu sotia sa, a organizat un dineu. Dupa sosirea unui oaspete, doamna

Hilbert si-a chemat sotul într-o parte si i-a spus:

– David, du-te, te rog, si-ti schimba cravata.

Hilbert disparuse. Se scursera o ora, dar el tot nu-si facea aparitia. Stapâna casei, îngrijorata, se porni

în cautarea sotului. Privind si în dormitor, descoperi, spre mirarea ei ca Hilbert dormea în pat.

Trezindu-se, el si-a amintit ca dupa ce si-a scos cravata, continua, dupa inertie, sa se dezbrace mai

departe si, dupa ce s-a îmbracat în pijama, s-a culcat în pat.

Newton (1642 – 1727)

Iată niste anecdote care îl privesc pe Newton si care arată cât era de distrat acest geniu:

Mergând o dată călare, preocupat de probleme de matematici, la poalele unui deal a descălecat; a luat

apoi calul de căpăstru ca un automat, gândindu-se mereu la problemă. A urcat dealul pe jos, tinând de

căpăstrul calului. Dar care nu i-a fost surpriza când, ajuns în vârful dealului, a constatat că tinea în mână

căpăstrul si calul nu era nicăieri!

Altă dată Newton, care era celibatar, a vrut să-si fiarbă un ou fără să-si întrerupă lucrul. Isi luă si

ceasul său de precizie ca să se uite la el si să vadă când au trecut cele 3 minute pentru fierbere. Era însă

preocupat mult de tema pe care o trata. Când îsi aduse aminte de fierberea oului, nu mică îi fu surpriza lui

Newton când a constat că a pus ceasul la fiert, iar în mână tinea oul ca să citească minutele.

Newton era timid în public. Ii venea greu să se exprime în fata multimii. Ca membrul al

parlamentului nu a luat decât o singură dată cuvântul. Membrii parlamentului se asteptau la gânduri

superioare tâsnite din mintea lui Newton. El însă a cerut … “să se închidă o fereastră că-i curent si îl

trage”! Apoi s-a asezat jos pe scaun. Poti fi deci genial matematician si inexistent ca orator.

Newton, celibatarul, a invitat o dată pe un bun prieten al său la masă. Acesta vine la ora fixată si,

ca să nu-l deranjeze pe Newton de la lucru, se duce direct în sufragerie, asteptând pe ilustrul său amic să

termine lucrul si să vină la masă. Dar Newton nu mai iesea din biroul său de lucru. Atunci prietenul, răzbit

de foame, se aseză la masă, pe care era un pui fript sub un clopot, mănâncă o jumătate de pui si plecă fără

să-l avertizeze pe Newton. Mult mai târziu l-a răzbit foamea si pe Newton. Savantul uitase complet de

invitatia pe care o adresase prietenului său. Newton vine în sufragerie, vede că e lipsă o jumătate de pui si-

si spuse: “Uite ce distrat sunt; am mâncat si am uitat”. Si se întoarce la lucru.

Lagrange (1763 – 1813)

Cineva observă că Joseph-Louis Lagrange este foarte concentrat la un concert si-l întreabă pentru

ce-i place muzica? “Imi place – răspunde acesta – fiindcă mă izolează. Ascult primele 3 măsuri; la a patra

nu mai disting nimic; mă las atunci furat de gândurile mele; nimic nu mă mai întrerupe apoi; în felul acesta

am rezolvat mai mult decât o singură problemă dificilă”. Iată deci ce influentă binefăcătoare avea muzica

asupra celui care a fost numit de Napoleon “înalta piramidă a stiintelor matematice”.

Poincaré (1854-1912)

O anumită aventură a lui Henri Poincaré este mai putin cunoscută, dar asa de tipică, încât nu rezist

plăcerii de a o povesti. Unul dintre vechii săi camarazi de scoală îl întâlneste într-o seară de iunie, între

orele 10 si 11, în frac pe sub pardesiu, învârtindu-se cu melancolică ezitare în jurul centrului din piata

Trocadero.

– Ce faci aici asa de târziu, dragă prietene?

– Pe legea mea – răspunde marele om – sunt destul de nedumerit. Adineauri am lăsat pe fiicele mele la un

bal unde le condusesem, ca să mă duc eu însumi să-mi fa aparitia la o serată la care eram obligat să

particip. Sunt sigur că serata are loc pe aici, în al 6-lea arondisment (sector), dar nu-mi pot aduce aminte

nici strada nici numărul.

– Nu-i nimic – spuse optimist prietenul – renuntă la serată si du-te de-ti regăseste fiicele!

Poincaré, lăsând capul în jos si, destul de confuz:

– Numai că nu-mi mai aduc aminte nici de casa unde le-am lăsat”.

Laplace (1749 – 1827) Pierre-Simon Laplace primeste pe un guraliv care pălăvrăgeste vrute si nevrute camo jumătate de oră.

In acest timp însă Laplace medita la lucrările sale. La un moment dat palavragiul îi spune lui Laplace că-l

părăseste, ca să nu-l plictisească. Dar Laplace îi răspunde:

– Nicidecum; puteti continua. N-am auzit nimic din ceea ce ati vorbit.

Carl Gauss

Carl Gauss se distingea încă din şcoală prin agerimea minţii sale. Odată învăţătorul său îi zise:

– Carl, aşi vrea să-ţi dau două întrebări. Dacă la prima o să răspunzi corect, apoi la a doua poţi să nu mai

răspunzi. Aşadar, câte ace are bradul şcolii noastre, împodobit de Anul Nou?

– 65786 de ace, domnule învăţător, – a răspuns imediat Gauss.

– Bine, dar cum ai aflat acest lucru? – îl întrebă învăţătorul.

– Această întrebare de acum este cea de a doua, – remarcă cu promptitudine elevul.

Prof. Rotaru Elena Raluca

CRACIUNUL:In dimineața de 25 decembrie toată

lumea participă la Sfânta Liturghie de Crăciun și apoi la masa

de Crăciun asta dacă nu au făcut-o

deja de cu seara și treptat incep sa-

si faca aparitia copiii cu “Steaua”.

Aceștia vestesc faptul că Iisus S-a

născut și povestesc despre

închinarea Magilor.

BRADUL: In zilele noastre

împodobirea bradului de Crăciun a

devenit una dintre cele mai iubite

datini atât în mediul rural cât și

urban, odată cu așteptarea în seara

de Ajun a lui Moș Crăciun.

COLINDUL: Se colindă la poartă, în curte sau la

fereastră. Prin unele locuri este primit în casă să colinde oricine

ar veni. Copiii din Sălaj și Hunedoara colindă la fereastra iar

tinerii si perechile căsătorite în

casă. In cele mai multe sate ale

țării necunoscuții colindă în curte

sau la fereastră iar rudele și

prietenii în casă. In Liteni Suceava

se colindă la fereastra, iar

identitatea colindătorilor este

dezvăluită după terminarea

colindului.

LEGENDA LUI MOS CRACIUN: Legenda

comercială spune că Moș Crăciun este un bătrânel voios și cu

burtică. El este îmbrăcat cu un costum roșu cu alb la manșete

și guler, are nasturi negri și la mijloc este prins cu o centură

neagră.

Moșul locuiește la Polul Nord

împreuna cu soția sa – Crăciunița,

unde are o fabrică de jucării, care

sunt făcute de ajutoarele sale-

spiridușii. In timpul anului el citește

scrisorile copiilor cuminți si le face

jucăriile dorite.

RENII: In Ajun pune toate

jucăriile în sac, le urcă în sanie și

pornește în zbor cu renii săi:

Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder

si Blitzen către casele copiilor. Intra în fiecare casă pe horn,

acolo unde există și lasă cadourile sub brad sau în cizmulița

frumos decorată.

BAICU ELENA, IOAN MADALINA, IONESCU TEODORA Clasa a VIII-a

Vestitorii primaverii

GEORGE COȘBUC

Dintr-alte țări, de soare pline,

Pe unde-ați fost și voi străine,

Veniți, dragi păsări, înapoi

Veniți cu bine!

De frunze și de cântec goi,

Plâng codrii cei lipsiți de voi.

In zarea cea de veci albastră

Nu v-a prins dragostea sihastră

De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor

De țara voastră?

N-ați plâns văzând cum trece-n zbor

Spre miazanoapte nor de nor?

Voi ați cântat cu glas fierbinte

Naturii calde imnuri sfinte,

Ori doine dragi, cand v-ați adus

De noi aminte!

Strainilor voi nu le-ati spus

Ca doine ca a noastre nu-s?

Si-acum veniți cu drag în țara!

Voi revedeți câmpia iară,

și cuiburile voastre-n crâng!

E vara, vara!

Aș vrea la suflet să vă strâng,

Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie

Și nopțile cu poezie

Și vânturi line, calde ploi

Și veselie.

Voi toate le luați cu voi

Și iar le-aduceți inapoi!

Ivona Ionică, clasa a III-a

Desen realizat de Alicia Astefanei, clasa a III-a

La Pasti

George Topârceanu

Astăzi în sufragerie

Dormitau pe-o farfurie, Necajite si mânjite,

Zece oua înroșite.

Un ou alb, abia ouat,

Cu mirare le-a-ntrebat:

- Ce vă este, frățioare,

- Ce vă doare?

Nu vă ninge, nu vă plouă,

Stați gătite-n haina nouă,

Parcă, Dumnezeu mă ierte,

N-ați fi ouă...

- Suntem fierte!

Zise-un ou rotund si fraise

Lânga pasca cu orez.

Și schimbându-și brusc alura,

Toate-au început cu gura:

- Pân'la urmă tot nu scap!

- Ne gatește de paradă.

- Ne ciocnește cap în cap

Și ne zvârle coaja-n strada...

- Ce rușine!

- Ce dezastru!

- Preferam sa fiu omleta!

- Eu, de m-ar fi dat la cloșca,

Aș fi scos un pui albastru...

- Și eu unul violet...

- Eu, mai bine-ar fi sș tac:

Așa galben sunt, că-mi vine

Să-mi închipui că pe mine

M-a ouat un cozonac!...

Mara Cireșnea, clasa a VI-a

COLECTIVUL DE REDACTIE:

DIRECTOR: NICOLETA PRUNA

COORDONATOR: ROXANA ARSENE

COLABORATORI: PROF. ANDREEA MODOIAN

PROF. MIHAELA ALBULESCU

PROF. RALUCA ROTARU

PROF. DOINA SANDU

PROF. ROXANA ARSENE

Elevi ai Școlii Gimnaziale “Nicolae Titulescu” Ploiești

CORECTURA SI REDACTAREA : ROXANA ARSENE, DOINA SANDU