Povestea Vorbii 21INTOL PRESS Anul VI(XXV), nr. 3(21) - septembrie 2017

ISSN 2285 – 6919 ISSN-L 2285 – 6919

Publicaţie de cultură scrisăeditată conf. Legii 186/2013 Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă - ECOSTAR 21

www.culturaarsmundi.ro

17009

CUPRINS:CENTENAR TITU MAIORESCUDumitru VLĂDUŢ....................................................pag.1

ÎNFIORĂRI ÎN TRECEREA POETULUIMihai SPORIŞ...........................................................pag.2

MIHAI SPORIŞ - poeme.........................................pag.3

ION MICUŢ - epigrame...........................................pag.4

MIHAIL ROGOJINARU - poeme............................pag.4

ZERO ABSOLUT CU SCĂPĂRIN.TOŞU.....................................................................pag.5

DE LA IAR 99 - ŞOIMUL - LA BRÂNCUŞI 2017. CRAIOVA, MUZEUL DE ARTĂS-P C.........................................................................pag.5

TRANSALPINA - O MARE ATRACŢIE TURISTICĂGheorghe PANTELIMON..........................................pag.6

Secretul făuririi personalităţiiConstantin MĂNESCU-HUREZI.................................pag.7

IZVOARELE MINERALE DIN ORAŞUL CĂLIMĂNEŞTIGheorghe MĂMULARU............................................pag.7

CENACLUL „INTERFERENŢA ARTELOR 21” AL LICEULUI DIN HOREZU-AUGUST 2017pcickirdan................................................................pag.8

ADINA DUMITRESCU - poeme............................pag.10

POMENIRE DE NEUITAT LA ARHIEPISCOPIA RÂMNICULUI: MIHAI EMINESCU Gheorghe PANTELIMON........................................pag.10

APRECIERI ŞI RECOMPENSEArhim. Veniamin MICLE.........................................pag.11

LIGIA NICOLESCU - poeme şi proză.......................pag.12

CAVALERUL BUNEI SPERANŢEConstantin GEANTĂ...............................................pag.13

CONSTANTIN GEANTĂ - poeme..........................pag.13

ELENA EŞANU ŞERBĂNESCU - poeme...................pag.14

OVIDIU CRISTIAN DINICĂ - poeme.......................pag.14

NICOLAE VĂLĂREANU SÂRBU - poeme.............pag.14

LUNGUL DRUM AL ZILEI... M. SPORIŞ..............................................................pag.15

CENTENAR TITU MAIORESCU

La iniţiativa Uniunii Scriitorilor dinRomânia, a unor organisme şti-

inţifice şi academice, comunitatea in-telectuală românească a impus 2017 ca"Anul Maiorescu", prilejuit de trecereaunui veac de la moartea celebrului criticliterar, om politic, orator, avocat, profe-sor, creator de direcţie care a dominat

prin acţiunea sa practică viaţa culturală românească dinultimele patru decenii ale secolului al XIX-lea şi primuldeceniu şi jumătate din cel următor. O seamă de revisteliterare şi culturale, în primul rând ale Uniunii Scriitorilor,i-au consacrat de la începutul anului până acum studii şiarticole serioase, iar unele instituţii îi dedică simpozioaneştiinţifice interesante.

Cu studii primare la Craiova, oraşul naşterii sale, şigimnaziale la Braşov, Maiorescu a continuat instruireaşcolară la Academia Theresiană din Viena, unde printr-odeterminare interioară uluitoare a absolvit primul dinpromoţia sa, urmând apoi studii la Facultatea de Filozofiedin Berlin, încununate în 1859 cu obţinerea doctoratuluiîn filozofie la Universitatea din Giessen. Palmaresul săuformativ intelectual include şi licenţa în litere şi apoi îndrept la Universitatea Sorbona din Paris. Deşi avea posi-bilitatea unei cariere în străinătate unde îşi dobândise unbun renume, a preferat să vină în ţară unde erau multede făcut într-o cultură tânără precum cea românească.

Ascensiunea profesională i-a fost fulminantă: de lapostul de supleant şi procuror la Tribunalul Ilfov, undeera numit la propunerea lui Al.I.Cuza, ajunge la 22 de aniprofesor de filozofie la Universitatea dinIaşi, la 23 de ani decan al Facultăţii deFilozofie şi rector al Universităţii din cap-itala Moldovei. Cariera de profesor ex-cepţional a continuat la Universitatea dinBucureşti unde a predat logica, istoriafilozofiei până în 1909 când se pensiona,fiind şi rector al acesteia. A fost de trei oriministru al Cultelor şi Instrucţiunii Pu-blice de unde demisiona de fiecare datăîn urma respingerii proiectului său de re-formă în învăţământ. În 1871 începea olungă activitate politică în ParlamentulRomâniei ca deputat şi apoi senator,manifestându-se cu o vivacitate de-osebită ca reprezentant al Partidului Con-servator. Personalitatea lui publică s-aconfirmat şi în alte demnităţi precum agent diplomaticla Berlin (1876), ministru de Justiţie (1900-1901,1912),ministru de Externe (1910-1912), prim-ministru (28 de-cembrie 1912 - 4 ianuarie 1914).

Personalitate ştiinţifică şi culturală de prim plan, afost fondator în 1867 al Societăţii Academice Române,devenită Academia Română unde şi-a păstrat calitateade membru, având preocupări suţinute în reforma limbiişi în promovarea literaturii naţionale spre care îl obligauşi calităţile lui de vicepreşedinte al celui mai înalt for şti-inţific şi preşedinte al Secţiei literare în mai multe rân-duri.

Maiorescu a avut vocaţia indiscutabilă de animator şiîndrumător cultural, de constructor al unei direcţii degândire. A fondat în această ipostază societatea Junimea(1864), care s-a evidenţiat printre altele printr-o seamăde "prelecţiuni populare" ale membrilor ei şi dezbateriliterare unde au citit cei mai importanţi scriitori ai vremii:Eminescu, Alecsandri, Creangă, Slavici, Duiliu Zamfirescuşi mulţi alţii chiar dacă nu aparţineau direcţiei junimiste.

În 1867, la 1 martie apărea revista "Convorbiri literare"ca organ al Junimii, la întemeierea căreia Maiorescu aavut un rol esenţial. În paginile ei au fost publicate opereesenţiale ale scriitorilor noştri clasici, ca şi multe dinstudiile şi articolele maioresciene exprimând noua di-recţie. Timp de cincizeci de ani el a condus impecabil so-cietatea Junimea şi revista acesteia, imprimând o direcţiemajoră de gândire în existenţa ţării. Noua direcţie ţineasă afirme refuzul categoric al neadevărului în cercetărileistorice şi lingvistice ilustrate în special prin latinismul ex-cesiv al Şcolii Ardelene şi urmaşilor acesteia (Laurian,Bărnuţiu, Cipariu, ş.a.), în respingerea demagogiei patri-otarde din literatură mai ales în deceniul 1860-1870 cândliteratura reliefa în mare parte componenta politică, is-torică şi morală.

În egală măsură ea reclamă necesitatea criticii re-sponsabile ca factor de eliminare a nonvalorilor, falsului,mediocrităţilor şi a impunerii valorilor şi meritului. Nouadirecţie are un caracter naţional prin promovarea rea-lităţilor autohtone şi respingerea cosmopolitismului.Adept al evoluţionismului organic din prespectiva căruiaa combătut saltul brusc peste trepte necesare de par-curs, adversar al preluării necritice şi chiar nejustificatea unor forme şi instituţii occidentale, criticul a formulat,cum se ştie, celebra teorie a "formelor fără fond" caunele false şi primejdioase care ignoră specificulnaţional. Această teorie emisă îndeosebi în studiul Încontra direcţiei de azi în cultura română (1868) a fostgăsită de unele voci critice ulterioare (azi Mihai Zamfir)pe drept cuvânt ca exagerată căci formele odată createse umplu cu fond sau îl creează ca urmare a dezvoltăriisociale fireşti.

Titu Maiorescu a intrat în conştiinţa li-terară de la noi ca primul nostru critic deautoritate. Judecăţile lui critice, izbânzilesale aici au drept bază serioase principiieste-tice, exprese ca un adevărat com-pendiu în studiul Poezia română. Cercetarecritică din 1867. Este unul dintre studiile luifaimoase care a avut darul să fixeze niştenorme privind natura poeziei şi artei, săelimine confuziile şi să îndepărteze chirur-gical mediocrităţile şi nonvalorile. Identi-ficând în artă un fragment al realităţiiexprimat neutru de artist care printr-un"entuziasm impersonal" depăşeşte individ-ualul înăl-ţându-se în sfera generalului şicreează o operă universal valabilă,

Maiorescu a aflat în artă o cunoaştere dezinteresată, lip-sită de un scop de natură practică: politică, morală, şti-inţifică, istorică. Dacă într-o scriere literară sesupralicitează în mod manifest una din aceste compo-nente, ea se anulează ca artă. De mare utilitate practicăa fost separarea radicală a artei de politică, de morală,precum şi diferenţierea între artă ca formă de cunoaştereintuitivă, directă şi individuală a naturii şi ştiinţă ca formăde cunoaştere prin legi abstracte şi universale. Obiectulartei îl constituie pentru Maiorescu sentimentele şi pa-siunile care sunt etern va-labile, nu ideile sau noţiunile,ea lucrând cu imagini şi ţintind frumosul. Cititorul trebuiesă caute "lumea ficţiunilor ideale", nu scopuri de naturăpractică.

S-a spus că în estetică şi în critica lui culturalăMaiorescu nu a fost un original, răspunzându-se însă u-neori că meritul lui nu este nici aici mic, constând înaclimatizarea şi românizarea unor idei europene de alti-tudine într-o cultură tânără, încă neaşezată şi aplicarealor precisă la situaţii practice reale.

Pagina 1

Dumitru VLĂDUŢ

POVESTEA VORBII 21 REVISTĂ DE CULTURĂ

Titu Maiorescu a fost un critic de vo-caţie, chiar dacă nu s-a consacrat întâm-pinării creaţiilor zilnic ivite: a dovedit gust,a avut intuiţia valorii, principii în selecţiavalorilor, talent în a le argumenta, de-scoperindu-le şi impunându-le fie în studiiindependente mai extinse, fie în altele ge-nerale de ansamblu, fie în rapoarte acade-mice: Eminescu, Caragiale, Alecsandri,Slavici, Creangă, Ion Popovici-Bănăţeanul,Victor Vlad Delamarina, Mihail Sadoveanu,O.Goga, I.Al. Brătescu-Voineşti ş.a. Re-proşuri ulterioare precum cele privind pri-vilegierea lui Alecsandri faţă de Eminescusau mărinimii fără susţinere precum înstudiul Direcţia nouă în poezia şi prozaromână (1872) au fost şi exagerări, căciMaiorescu îl apreciază pe Alecsandri pentruansamblul creaţiei sale culturale ieşit dincivism, iar pe unii scriitori precum MatildaCugler, D. Petrino ş.a. îi remarcă pentrucorectitudinea şi firescul limbii lor literare.

Criticul a fixat idealul specificuluinaţional al literaturii prin formularea întâide toate a "romanului poporan" şi nuveleicare îşi au drept fundament realismul po-pular provenit din aplecarea scriitorilorasupra realităţilor autohtone, îndeosebi ru-rale, prin crearea de tipuri particulare aleacestei lumi, selectate din clasele de jos. Elnu a limitat acest tip de proză la etnicitate,ci a raportat-o şi la exigenţa universalităţii.

De numele lui Maiorescu se leagă şifixarea misiunii criticii literare: promovareavalorilor în virtutea unor criterii estetice,eliminarea nonvalorior şi mediocrităţilor,impunerea unei opinii corecte în rândul citi-torilor, o pedagogie activă privind în-dreptarea publicului spre valorile veritabile,formarea unei exigenţe a creatorilor faţă depropriile lor opere. Promovând autonomiaesteticului şi selecţia valorilor pe baza unorcriterii proprii artisticului, el este cap deserie al criticii noastre literare moderne.Maiorescu a avut de aceea urmaşi şi adepţideclaraţi prin aparteneţa la critica estetică:E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu,Vladimir Streinu, Şerban Cioculecu, TudorVianu, G. Călinescu, N.Manolescu ş.a.

Înfăptuirile lui în domeniul lingvisticiisunt, cel puţin unele, tot atât de însemnate.În 1866 publica lucrarea sa de debut De-spre scrierea limbei române, atent şi în-

delung gândită şi elaborată în care a oferitreguli precise şi limpezi de înlocuire a alfa-betului chirilic prin cel latin. Principalul ar-gument invocat era acela că secolul alXIX-lea este pentru Europa un secol al naţi-unilor care îşi edifică existenţa potrivit iden-tităţii lor etnice. Din această perspectivăalfabetul chirilic ar fi mai mult o mască princare s-ar ascunde latinitatea românilor. Înipostaza de lingvist el a propus un sistemfonetic raţional în locul celui etimologicpentru care pledau urmaşi ai Şcolii Arde-lene, membri ai Academiei: Laurian, Mas-sim, Cipariu. Studiul său a constituit bazaproiectului pentru o nouă ortografie expusîn Academia Română în 1880 din parteacomisiei însărcinate cu elaborarea acesteia.Aceste propuneri au fost reluate şi per-

fecţionate în proiectul definitiv de or-tografie al Academiei Române din 1903.Criticând cu mare talent exagerările la-tinizante prin etimologism, a consideratvalabil uzul general al limbii de către vor-bitori, nu principii artificiale create defilologi.

Maiorescu a vegheat la formarea uneilimbi literare corecte, analizând şi stigma-tizând erori de exprimare sau abateri de lascrierea corectă. În Limba română în jur-nalele din Austria (1868) respinge pe bazaa numeroase şi edificatoare exemplefolosirea în ziarele româneşti din Austro-Ungaria a unor "construcţii false de cu-vinte" ca rezultat al unor calcuri dupăexpresii germane care duce în cele dinurmă la o "monstruoasă germanizare în ex-presii", în fine, la un "stil greoi antiromân".

Într-un alt articol important, Neologis-mele (1881), declarându-se de acord cu îm-

prumuturile neologice, a expus o seamă dereguli privitoare la principiile acestora care,exceptând unele detalii, sunt actuale înbună măsură.

Două articole: Beţia de cuvinte în "Re-vista contimporană" şi Răspunsurile "Revis-tei contimporane" publicate în 1873evidenţiază patologii ale utilizării limbii,precum şi de argumentare sub raportuladevărului ştiinţific.

Prin instrucţia esenţială urmată (facul-tate şi doctorat în Germania), Maiorescu aavut o formaţie filozofică extrem de solidă,dovedind şi aptitudini speciale pentruaceastă disciplină. A predat de altfel cumult succes istoria filozofiei şi logica în uni-versităţile româneşti din Iaşi şi Bucureşti şia publicat un tratat de logică foarte apreciat

care a cunoscut mai multeediţii. A avut de altfel urmaşi şiadmiratori devotaţi (Ion Petro-vici, de exemplu), contribuindprin înfăptuirile lui la creareaterminologiei filozofice mod-erne. Au fost puse în evidenţăliniile filozofice europene pecare Maiorescu le-a agreat şiutilizat: concepţiile lui J.Fr.Herbart, pozitivismul francezal lui Auguste Conte, empiris-mul englez al lui H.Spencer şiBuckle, pesimismul etic al lui

Schopenhauer, criticismul lui Kant. Adept alevoluţionismului şi pozitivismului din per-spectiva căruia a cercetat viaţa spirituală,agnostic şi raţionalist moderat, el a crezutîn puterea ştiinţelor pozitive de a oferi legiîn investigarea realităţii. Maiorescu a avutsensibilitate pentru sistemul etic al luiSchopenhauer din care a tradus Aforismeasupra înţelepciunii în viaţă (1890), el însuşifiind un pasionat de aforisme din care i s-aalcătuit după moarte un volum, Cugetări şiaforisme (1986).

Om politic înzestrat, cu rol important înedificarea României moderne, el a fost şiun strălucit orator, rostind un mare numărde discursuri în parlamentul ţării şi în alteîmprejurări pe care le-a reunit în cinci vo-lume apărute între 1897 şi 1915. Caracte-risticile lor sunt îndeosebi logica şicoerenţa întregului, rigoarea demon-straţiei. Oratorul a privilegiat latura argu-

mentării, precizia, adecvarea la subiect, re-fuzând ornarea, pateticul şi revărsărilegrandi-locvente ale oratorilor generaţieipaşoptiste, dar şi ale unor vorbitori în pub-lic ai timpului său. Ele sunt şi modele delimbă literară elegantă, precisă, de marelimpe-zime. Maiorescu a avut şi o conşti-inţă teoretică asupra oratoriei politice,căreia i-a precizat statutul, rolul şi evoluţiadupă 1866 până în 1902 în importantulstudiu Oratori, retori şi limbuţi (1902). Pelângă acestea a delimitat valorile din pe-rioada amintită şi a respins nonvalorile pecare le-a tratat aproape caricatural, caprezenţe patologice în viaţa publică. Arămas memorabilă formularea trăsăturilordistinctive ale celor trei ipostaze ale vor-bitorilor în public: "Atât oratorul, cât şi re-torul şi limbutul au darul vorbirii; daroratorul vorbeşte pentru a spune ceva, re-torul pentru a se auzi vorbind, limbutulpentru a vorbi. Motivul oratorului este pre-cizarea unei situaţii pu-blice, afirmarea saucombaterea unei idei, convingerea unui au-ditor; mobilul retorului este dorinţa de atrece de orator sau îngâmfarea erudiţieisau încântarea de sonoritatea proprielorcuvinte; pornirea limbutului este de a seamesteca şi el în vorbă oriunde şi oricum.Pe orator îl stăpâneşte scopul, pe retor –deşertăciunea, pe guraliv – mâncărimea delimbă. De aceea oratorul poate avea o val-oare permanentă, retorul – numai unatrecătoare, limbutul - niciuna".

Maiorescu a creat în cultura românăceea ce s-a numit "stilul intelectual",con-stând într-un lexic de mare exactitate, pro-prietate şi accesibilitate, într-o sintaxăperfectă integrată unor texte elaborate, demare coerenţă prin argumentarea fărăfisuri care nu gustă oralitatea.

Personalitatea maioresciană apolinică şigoetheană aşa cum a vrut-o autorul Cri-ticelor este una autoconstruită cu tenaci-tate aşa cum se vede şi în Jurnal publicatulterior şi care constituie un document su-fletesc şi intelectual de primă însemnătate.La un veac de la moarte această personali-tate impresionează prin grandoarea ei, lu-minând încă direcţii ale spiritualităţiiromâneşti.

„Inima ta bătând în ini-ma mea”

Florian Copcea -„Flăcări”

Poetul Florian Cop-cea trece înfiorat

de frumosul din lume și îșimărturisește „Fior”(ul) editurii Grafix dinCraiova, în 2017. Ne-am întâlnit și mi-adăruit cartea lui cu ocazia unui evenimentspecial. Curtea de (la) Argeș ocaziona o săr-bătoare care se încadra între cele foarterare : Biserica ridicată de Meșterul Manole– enigmatic și baladesc!- ctitorie a voievo-dului Neagoe Basarab (1512-1521) număra500 de ani de la sfinţire. O jumătate demileniu de „Suferinţe și Biruinţe” în spusaierarhului Calinic Argeșeanul, păstorul deazi al acestei frumoase eparhii. Sărbătoareadin 15 August 2017, de Sfânta Maria Mare,punea bornă unei jumătăţi de mileniu de lasfinţirea locașului, acum și cu valoarea

adăugată a canonizării

voievodului. M-am aflat în preajma poetu-lui la locul și momentul în care inspiraţiaoamenilor dăruia orașului un reper deaducere aminte. Timpului curgător, ates-tând fără tăgadă pantha rei-ul antic, i s-apus însemnul materiei din cea mai trainicăvibraţie și simţire românească : Mihai Emi-nescu, într-un bronz dat ofrandă. Academi-cieni (autentici!), înalţi ierarhi ai bisericiinoastre creștine, scriitori, editori, oficiali aiputerilor înscăunate pe diverse etaje dereprezentare, chiar și o „caravană cultu-rală” au fost martori la evenimentul acestade ivire pe cale a unui nou Eminescu, prin„orașul” regal (după depășirea inerenteibirocraţii!). Credem că sculptorului Curteani s-ar cuveni un titlu de cetăţean de onoare,pentru darul făcut, nu doar orașului, ci și is-toriei cu răbojul milenar. Aici Ana plânge decinci veacuri, românește, poveţele sfântuluictitor pentru toţi fiii lui, Teodosie – noi cutoţii!- să avem hrană minţilor noastre, atâtde încercate de potrivnicii.

Ne-am aflat lângă, unul de celălalt, darși de Vorba Noastră (o revistă frumoasă șide mare utilitate!) și o... Povestea Vorbii

(21) s-a înfiripat ... firesc. Am continuat apoidialogul cu poetul din poemelor sale înfio-rate. În tihna unor înserări cu luna, se-cerând lanul stelelor aprinse pefirmamentul de deasupra pinilor și al uneivăi cu susur de întuneric argintat, lângăPicuiul din satul acasei mele de liniști, ampus inima să ghicească tactul secret al po-emelor. Taifas îndelung. Mirări și minunări.Apoi o stare a sincronismului rezonant. Da,inimile băteau la fel și răcoarea reconfort-

antă, după zilele fierbinţi, ispiteau gândulcu provocările cunoașterii.

Am înconjurat poemele de trei ori cuprivirea, când foarte atentă la hora cu-vintelor, când pierdută, mijind subpleoapele lăsate, să le aud murmurul se-cret, lucrător precum o cheie a celor as-cunse cu bună știinţă. Întregul avea oaltfel de poveste, decât clipele poemelorπ/curate. Prin cerurile poemelor sezbenguiau, nu doar muze iraţionale, ci șisfinţii păzitori de oameni, dogme, con-cepte și alte înlănţuiri raţionale. Laprimul ocol gândul îmi plănuia străful-gerarea, de dincolo de timpul neînceput,de când veacurile voiau doar să vre-muiască vremurile și pentru aceasta sezoreau să înfinţeze cerurile, pornind tot

de la punct, mișcare: să se ivească traiecto-ria . Apoi pe aceasta, cu mult înainte, ovedeam închisă, să se facă cercuri de ceruri,ca niște îmbrăţișări dumne/zeiești și în elesă se așeze cele de trebuinţă. Când mi-ampornit gândul intrasem demult, nu știucum, în vibraţia ascunsă de poet. Punctulcrescuse cer, vibraţie și vremea pășea, apoiîi creșteau aripe. Apoi în cerurile tot maisferice – ca și ochii mei!- aripile s-au făcutpăsări-duhuri, heruvimi, serafimi și s-au lăr-

Mihai SPORIŞ

Pagina 2

ÎNFIORĂRI ÎN TRECEREA POETULUI

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

git să se facă tot mai nevăzute în nemăr-ginirea lor. M-am revărsat în cele cărora leputeam mângâia contururile, dar le-amprivit cu ochii nopţii și pe cele ascunse. Obucurie le măsura creșterea și cu toateorologiile le luam pulsul, punându-l încronici, marcându-l cu borne, constatându-l tot mai încet cu creșterea depărtărilor.

M-am dat trecerii împreună cu duhulpoetului prin lumea aceasta minunată cre-ată de el stihial și oglindită cu o dragostepartizană de orice aproape/apropiere. Amvâslit apele toate, chiar și norii. Am zburatpeste nemărginirea de forme, culori. M-amcufundat în adâncuri și am erupt, am clo-cotit în vâlvele și în furtuna sentimentelor.Am balansat între lăuntru și afară. Cuvin-tele lui, ale poetului, mi-au fost înfiorare in-dusă. M-am mai oprit prin cerurile, preaînalte la un moment dat, să mă lămuresc.Nădăjduiesc că până spre primăvară („acunoaște înseamnă iarnă” ne atenţioneazăun mare poet!) se va isca buna vestire, ceîmi dă târcoale, cu încifrările, poate ambi-guităţile voite.

Am intrat călăuzit în timpul și spaţiulcreat de poet, în amintita seară înstelată.„Oprește doamne ceasornicul!” Am rostitîn gând o rugă.Singur așezat în text, mi-amoprit timpul personal și am intrat în duratapoemelor, ca într-un templu și am începutcontemplaţia. Am observat prin preajmă șialţi călători care au făcut mărturisirea de-spre cartea cu poeme : Mihai Cimpoi, Lu-

cian Gruia, Paul Aretzu, Elena M Câmpan,Valeriu Stancu, Adrian Dinu Rachieru. Con-statările acestora ne luminează despre per-soana creatoare a poemelor, despre stilulsău și efectul terapeutic al poeziei sale. Cu-vintele cheie - fiecare poem un singur cu-vânt de titlu!- ele ne-au luat la primatrecere-petrecere de mână, sunt din mareafamilie a timpului și a instrumentaruluimetrologiei duratei ( clipa, zi, noapte, an,anotimp, orologiu, ceas, clepsidră, pendul),apoi cele deconspirând stihiile. Focul erabine reprezentat : flacără, soare, stea, ful-ger, vâlvă; apa? izvora, curgea râuri spremarea cu valuri, se așeza rouă, ori plutea înnouri, alteori se făcea sânge clocotitor;aerul? se învolbura de aripele care îlvâsleau și făceau posibil zborul; pământul?grădină a raiului, pustiu, ţărm de mare,nisipuri pentru clepsidre, pietre de toateculorile, câmpii cu flori. Din fortexul lornăscător de trupuri cuvintele au rânduitmădularele cu numele lor : buze să în-fioreze săruturile; inimi să clocotească sân-gele și să bată tactul trecerii; braţele săîmbrăţișeze; ochii să lăcrimeze durerile și săse umple de lumina creaţiei; urechea săaudă muzica sferelor și a lăutei, flautului,cornului, a clopotelor scriind istoria pedealuri; tălpile să traseze potecile,pipăindu-le cu vremea mersului pe cale șitoate celelalte să joace împreună hora per-soanei în trecere prin viaţa ca un joc. Înprimul ocol prin cartea poetului vom fi ob-servat și alte cuvinte, slujind starea derepaus și a permanentei treceri cu creștere,

ardere incandescentă și topire dincolo depraguri, culmi.

Am dialogat cu versul care mi-a mărtu-risit în multe locuri titlul ales pentru carte,dar și iubirea specială pentru filosoful și po-etul din Lancrăm. Trecerea, mare trecerepentru fiecare, ne este o provocare și unghes să dăm răspunsuri la atâtea întrebăriperene ( Trecere, Trecătoare, Geneză,Veșnicie, Moarte, Crez). Sămânţa este cuadevărat mirabilă, satul etern, porţile neamintesc dorurile, visul laudă somnul priel-nic și toate poemele strălucesc de luminilede deasupra, ori de flăcările heraclitiene,izvorând în vâlvătăi venite din inimi înfio-rate.

Da, poete! Mere de aur în poeme ţi-aucrescut. Le-am cules să fim părtași treceriitale cu rod. Ne împărtășim cu cele pusenouă în potir, cântăm alături de tine psalmiși ne rugăm, cântăm balada să ademenimstările de bine și ne dedăm tuturor fiorilorcu incandescenţa chemărilor. După toatedesfătările, nu puţine în risipirea ta de har,te-am înţeles într-o mărturie de vers : „-nemărturisit un timp îmi dă fiori”. Trebuiesă mărturisim ceea ce timpul, ca un joc dejucat, a lăsat urme. Să scriem cronica unuitimp, să facem posibile nașterile de dincolode nopţile uituce.

Am fost cu tine, de fapt cu versul tăucorăbier, tu precum Isis ascuns de vele. Amhoinărit ciudat pe drumul presărat cu stele,

înmulţite de adâncimea văii și pinii de lângăPicuiul... casei mele. Am închis cartea cândliniștea era tulburată de-un greier străjer șide susurul izvorului neîntrerupt curgător. Sămă dau somnului, să visez frumos? Nu esteposibil! Cineva îmi cere o concluzie asupraîntregului, ca o judecată de apoi la ocumpănă a trecereii spre alt tărâm. Ce arputea fi această carte frumoasă a lui Flo-rian Copcea? Tu încerci să ne dai sugestiaunui pom cu mere de aur, dar acesta ţinede ipoteticul Eden. Pe pământul de lângănoi pot cuibări Feniși, păsări de foc, dar șimiliarde de păsări. Văd în carte ta un cuibspecial de pasăre rară, așa cum fiecare om-persoană este unic în univers. Un cuib, încare o pasăre duh, desigur Măiastră, a pusouăle de aur. Toate încondeiate cu noile cu-vinte, ca într-un epitaf cu vorbe despre tim-pul jucăuș ce pleacă la culcuș, ori niștetestamentele mărturisite să ne moștenimfrumosul. De ce cuib? Pentru că în cuibouăle încondeiate pe dinafară înlăuntru auviaţă ca un prinos al trecerii cu folos și deacolo, la un nou impuls, nașterile cele noivor lua în stăpânire lumea nouă. M-a înfio-rat întreit cuibul tău cu ouă de aur, in-scripţionate fericit, și ele luminează înmine, încă sporind luna ivită pe cer și um-brele prelungi ale pinilor. Pleoapele refuzăsomnul. Clopotul miezului de noapteanunţă un nou carusel și gândul îmi pleacăhai-hui să dezlege taine și provocări, pecare le simt puse special și pentru mine încuibul măiastrei duhului tău.

După Nichifor Crainic, comprimăm patru catrene

Elegia împlinirii ... devine:

Struguri anii îi aduni la soroc În coșuri, zdrobiţi, lacrimi sub teascÎn potire împărtășanii se-ntorcPrin poloboace de crame renasc...

Hohot de lumină... devine:

S-a vărsat o ciuturăSoare raze scuturăLe culeg stamineleHarnice albinele

Mai sus... devine:

Lumea să o văd mică, strâmt oceanVeghez în vis precum visez în veghe.Zbor! Cutez a spune, haosului suveranDin cer: „pe pământ, înţeles să se lege!”

Șoim peste Prăpastie... devine:

Iar șoimul din slavă, umbrindu-se-n undePrăpăstii negre cu nesfârșiri afundeVăzu, și în groaz-adâncă pe însuși Lucifer,Că din umbrirea deasă se săgetă în cer.

*În vizită... muza (li se întâmplă poeţilor cu... probleme de vecinătate!)

A venit asear` o muzăCa vestala din altarTiptil, tainic, fără bluză...Vrea să împrumute jar?Ce-o fi vrând? care-i pricina?Strig spre poarta cu zăvor...Taci odată! Sunt vecina!De nu te văd, simt că mor!

Fatalitate(amintind de-o păţanie biblică, cu... arginţii înmulţiţi, mai iuteca talanţii!)

În păduri de sicomoriIuda caută comoriLa preţ vechi are tocmiţiCopac nou: treizeci de- arginţi

Negustori? Frunză și iarbă!Vor pădurea să ne-o piardă!

Roată-s spiţele-n obadă,la vreme chioară și neroadă,Iude! Acum popoare

Cu drujbe și cu topoare.

Averea de la moși, părinţiDa-vor pe câţiva arginţi!O duc ei la tocător... Blestemaţi de neamul lor!

(Se potrivește și administratorilor,pe furiș, ai Obștii Moșnenilor din Robești, care nu dau socoteală, pe faţă, ci doar într-o clică restrânsă și nelegitimă!)

MIHAI SPORIŞPoeme inspirate din poeţi autentici

Apărută la EdituraTiparg, din Pite-

şti, în 2017, cartea luiGheorghe Piele revolu-ţionarul scriitor din Cur-tea de Argeş, cunoscutnouă din mai vechiledomniei sale cărţi nu aşa

de bine primite de elitiştii cu miros fin dinoraşul capitală a Ţării Româneşti din vre-mea măreaţă a lui Basarab I, primul ctitorde ţară românească, carte (cărţi!) care seamuză (ne amuză) despre realitatea post-decembristă, care, dacă a adus ceva nou, aadus această libertate de a râde cu gurapănă la urechi, şi, nu punând mâna la gurăpentru râs camuflat (ca la bancurile

ceauşiste inventate de KGB) a adus liber-tatea de a vorbi răspicat despre o lumereală pe care noi românii am înzestrat-o cudouă vocabulare!...moştenire tot de la co-munişti, anul 1949, când am inventat pen-tru vecie celebrele Uniuni de creaţie, cugetşi simţiri, dimpreună cu Miliţia şi Securi-tatea tot de natură sovietică!... Vă amintiţifilmul marelui Gopo, Harap Alb, unde în pă-durea Împăratului Roşu curtenii se ascun-deau după copaci, şi minţeau de rupeaupământul, iscodeau, râdeau de soarta ne-norociţilor...Da, aşa este şi cartea, antologiea propriului umor, a lui Gheorghe Piele, celcare a inventat, în locul bancurilor, dejacunoscutele „pielisme”, “ haikuuri” (ducândînspre partea ascunsă a femeii) româneşti,mai ceva ca „pulerezele” (prin care se in-

vocă, cumva, bărbăţia capului de familie,care trebuie să aibă în grijă văduva vecină!).Şi cât de mult l-a ajutat în acest demersprofesorul Traian Duţă care a imprimatcărţii o alură plastică demnă de toată lauda,scriitor şi grafician, realizând simbiozaspecifică secolului XXI, aceea de a militacreator pentru interferenţa artelor laasemenea scară... Cu asemenea artişti, şimulţi încă alţii, ai Argeşului, care sunt maiiuţi la râs şi glumit decât chiar oltenii dintreOlt şi Jiu, era normal ca Basarab I din cen-trul oraşului Curtea de Argeş să semenemai mult cu ÎPS Calinic decât cu cel dintabloul votiv din Biserica Domnească! maiales că acum zece ani când am văzut statuiaprima dată am crezut că este vorba de un... balerin! O carte la care

Pagina 3

Ave numelor!(celor ce i-au dat aripi zborului)

Din aurEl făureaVlăicueaRostuiaMinunea

Să ne înaripezeCele grele

TraianNăzdrăvanPrin vânturiAvânturiViuVuia!

Petre CICHIRDAN

GHEORGHE PIELE: „ROMÂNII CĂLARE PE SITUAŢIE”

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

şi-a adus contribuţia şi tehnoredactorulPaul Adrian Costescu, o carte plăcută şi lapipăit, uşoară, hârtie volumetrică, şi careaproape se citeşte singură, deşi are 496 depagini, rapid!

Volumul începe cu „Cartea întâia: Înpleasnă” prefaţată de George Gibescu ocarte de pamflete şi madrigale satiriceînchinate urbei sale, Curtea de Argeş, fa-bule şi patrusprezece parodii după opereleunor autori însemnaţi: Vasile Alecsandri,Mihai Eminescu, George Coşbuc: „Nu vreausă-mi daţi ce n-am avut;/ Că nu primesc, ce-poţi să-mi faci?/ Şi vă trimit la mii de draci,/În caz că n-aţi ştiut!/ Că am cu minelegământ,/ Să nu mă umblu pe pământ,/ Şinici să fac cu voi vreun troc,/ Cu chestii de-astea nu mă joc;// Nu vreau pământ!” („Nuvreau pământ” - parodie de Gh Piele, după„Noi Vrem pământ” de George Coşbuc);Octavian Goga, Ion Minulescu, GeorgeTopârceanu, Tudor Arghezi, George Ba-covia, Lucian Blaga, Ion Barbu, RomulusVulpescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu,Adrian Păunescu.

Cum spuneam, Gh Piele este poateprimul scriitor român care nu se ascundede limba şi simţirea propriului popor, ci seexprimă chiar prin ea, sau nu se ascundedupă limba literară, unică, fără pielisme şialte cele, ca şi cum noi am avea ca italieniio limbă literară pentru toată lumea,cetăţeni ai Italiei, ţară în care se vorbescvreo treizeci de dialecte! Se exprimă chiarprin această limbă, a poporului, arătându-i

valenţele ei minunate şi care a rezistat atâtde mult, simplă, şi, venind ca noutate cu cu-vinte clare şi întregi şi nu cu litere lipsă su-gerând conţinutul prin trei punte, devenindun campion incontestabil al acestui gen li-terar. Gen literar de nişă, intelectual-popu-lar, până acum numai oral cu mici excepţiiîn perioada interbelică! Recent, intrând încontact cu volumul Editurii Rotipo Iaşi,2010, „Jurnalul vâlcean 1944-1948” deLeca Morariu, bucovinean evacuat în 1944la Râmnicu Vâlcea-fost profesor universitarde limba română şi folclor la Universitateadin Cernăuţi (din 22 martie 1944 „refugiat”la Râmnicu Vâlcea) desoperim că mari in-telectuali au folosit acelaşi limbaj fără nicio precauţie, unul dintre aceştia fiind acestprofesor de mare faimă şi din jurnalulcăruia ne face plăcere să cităm un fragmentîn care ni se descrie o călătorie pe ValeaLotrului, lângă Brezoi, împreună fiind cu pri-etenul său, Radu Gyr!: „Luni 24/Iulie-1944....În vagonaşul deschis stau lângă Radu Gyr,cu care (ca şi aseară la cină) sunt de acordîn estimarea unor pezevenchi culturali ca:Şerban Cioculescu, Octav Neamţu, D. Cara-costea, Al.Rosetti, etc, pe urmă o dăm pecoarda folclorului...Radu Gyr recită: U-iu-iupe dealul roşu/ N-are baba ce-are moşu/ N-are moşu ce-are baba/ Se-mprumută şi-şifac treaba. ... (Ajungând la o nuntă audchiuituri de-ale locului, care ar trezi intere-sul şi unui Gh Piele, de la Argeş, autor destrigături cu pulereze n.n) ... Vai săracul bie-tul tata/ Dintr-o pulă m-a dat gata ...şiHaida duru duru duru/ S-a certat pizda cucuru/ Că de ce e puturos/ Şi-i aduce ei

miros. Până se amestecă şi domnulNapoleon Creţu în vorbă, cu (lăutărismulde care domnia sa e încântat): Când îţi vădgâtul spălat/ Şi mărgeanul revărsat/ M-aşbăga la tine-argat/ Dar ce fel argat să-ţifiu?/ Doar în braţe să te ţiu/ Ziua să-ţi spălvasele, / Noaptea să-ţi moi oasele.” (PetreCichirdan, fragment din articolul „Jurnalullui Leca Morariu. 1944-1948” (I), Culturavâlceană, nr. 139, 2017)

Volumul continuă cu „Plesne, Ţâfne şisictiruri” care are o prefaţă semnată de Du-mitru M. Ion intitulată: „Gheorghe Piele sauŢâfna şi sictirul pamfletului scăpărător” dincare aflăm că: „Pamfletele domnului Ghe-orghe Piele sunt, de cele mai multe ori, înciuda unor supradimensionări ale ţâfneijocului metric, epigramatic şi tematic,scăpărătoare.” Titlurile capitolelor sunt ge-nial scăpărate şi intuiesc tematica: „Necăjiţişi-ai dracu΄ ”, „Buni de luat în pleasnă”,„Argeşeni emblematici”, „Ţâfne”, „Păcă-tuind sub patrafir”, „Sictiruri”...

„Râsu΄ - plânsu΄ la români” a treiacarte din volumul respectiv, al lui Gh Piele,şi, care de sine stătător a apărut în 2013, şi,încă de atunci, a intuit, a luat în pleasnă,prăpădul organizatoric şi economic de origi-ne KGB-istă, destabilizator, care a începutfără precedent în ţara românească!...fratecu soră nemaiînţelegându-se, darămitejudecător cu procuror! Prefaţa iscălită desubsemnatul, şi în care am surprins nou-tatea limbajului pielesc, decenii ascuns destupiditatea dublului limbaj diferit la oraşfaţă de sat. Iată titlurile capitolelor, reale

premoniţii: „Ţăranii de altădată şi urmaşiilor” compus din „De Neam Piele(sc)/ Ori-gini” şi „Strigături, măscări, pulereze”, apoi„Eu şi ceilalţi” (cap II), „Picanterii”...

Români „d’ai noştri” a patra carte avolumului cu un motto „Prefaţă” de Baude-laire... „Greşelile, păcatul, zgârcenia, pros-tia/ Ne-aruncă-n suflet zbucium şi-n trupurifrământări”. Înţelegem că urmează ironii-pielisme care să zugrăvească asemenea în-suşiri baudleriene în capitole precum:„Distracţii de pensionar becher”... pe bule-vard, prin cârciumi, cofetării şi cafenele,prin cenacluri şi simpozioane artistico-lite-rare, tratând cele beteşuguri, sărbători-agape în familie, aniversări, comemorări şiparastase ... „Cu politica în gard” ( „În haită,tineri scurţi la minte/ La ordin s-au mobi-lizat/ Şi-ncurajaţi de Preşedinte/ GuvernulPonta jos l-au dat./ / Văzându-se-n Ţarăstăpână,/ Haita-n protestul ei tembel,/ CuPreşedintele pe mână/ Ne-a pus guvern dela Bruxelles...” („Pamfletul tehnocraţilor”).„Românii ca o turmă” (Cap. III), „Panseuriconcluzive-finale” (Cap.IV), „În pixul citito-rilor” (Cap. V).

Nu ne rămâne să spunem că volumulantologic al lui Gheorghe Piele „Românicălare pe situaţie” reprezintă un excelentprilej pentru literatura de pe malul stâng şidrept al Oltului de a se declara mulţumităcă marile condeie dublate de spirit, nu audispărut, din contră, ele proliferează maiales când societatea umană este condimen-tată de însuşirile negative ale speciei noas-tre aşa cum le-a definit încă de la mijloculsecolului XIX marele Charles-Pierre Baude-laire.

Uraganele poartă nume feminineÎn ștrandul nou amenajat,O doamnă-n apă a plonjatȘi valurile din bazin,Au inundat un magazin.

StupinaÎn Anglia de griji nu-ţi pasă,Găsești de lucru când te duci,Că-s mulţi bogaţi dar și uituci,Că uită să-și încuie casa.

RevigoranteConsum spanac și rostopastă

Ori ierburi dulci și ardeioase,Amare, acre, uleioase,Ce au efecte la nevastă.

Comoara de pe ArgeșZidi Manole o splendoare,Cum alta n-a mai fost sub soare,Din piatră, var și cu nisip,Să fie-n veacuri prototip!

Evitaţi consumul de pâine!Ţărani, cu grâul pe ogoare,Ce îl irigă cu sudoare,Plătind și taxe funciare,Mănâncă iarna mămăligă.

Confesiunea uneiaGardienilor le-a spus

Că-n arest e mulţumită,E cazarea gratuităȘi cu mic dejun inclus.

Huzurul alimentar românescTrăim în lux și bunăstareȘ-avem pe masă fiecare,Franzele, cornuri aromate,Ce sunt în China fabricate.

Dineu oficial la BruxellesLa UE-i protocol solemn,La masa mare stau boierii,Iar premierul nostru demn,Servește cina cu șoferii.

Mierea indigestăAre soaţa mea o gură,Pare ca un uragan,I-a dat tatăl ei cultură,

Cam un sfert de Bărăgan.

Mama SisifCum mama lui să nu fim răi,C-avea atâta bunătate,L-a dus pe fiul ei în spateȘi-n cârca lui, copiii săi.

MagiaPe litoral, aprins de vrajă,Prin cluburi noaptea ori pe plajă,Toţi barmanii m-au răsfăţatȘ-apoi factura m-a-ngheţat.

AvalanșaDe când românii s-au tot dusÎn occident să-și afle traiul,Pădurile coboară plaiulȘi îi urmează în apus.

EPIGRAME

ION MICUŢ

Aşteptare

Vino, dimineaţă, cu promosiuni deviaţă,cu drumuri lungi spreceruri,

urcuş fără „de ce-uri”,umblet făr’ de-obosealăce-alungă-a mea povarăşi mângâie dor greu ce merge sus, la Dumnezeu.Iar El să spună inimii poveţeşi ea cuminte să le-nveţe,sub cer albastru eu să fiu,din piept s-aud – „acum ştiu...”.

Confesiuni

Mi-e tot mai clar – eu şi oraşul ne-nţelegem cel mai bine noaptea,când puţini îi străbat încercatele artere;atunci stăm de vorbă ca doi prietenibătrâni,fără cuvinte;el mi se plânge că oameni mici îl calcă zi de zi fără folos, iar eu îi spun ceea ce ştie deja, toate marginile mele de lume,toate nădejdile, toate renunţările,în sunetul linistitor al paşilor pe asfaltşi uneori acompaniaţi de susurul râuluicare ne şopteşte cum se naşte el

printre stâncişi cum vine aici să moară, la noi, cu noi.

Final de zi

Tot ce-aş fi vrut să spun de-a lungul zilei se plimbă sub luminile gălbuiale nopţii, iar eu însoţesc aceste relicve ce se vor pierdeîn susurul râului.

Odihnă

Prin preajma miezului de noaptemă-ntâlnesc mereu cu cel ce-am fost

pe tot parcursul zilei;şi câteodată-mi spune zâmbind:„era să nu mai ajung”;zâmbesc şi eu,mulţumindu-i, în timp ce înaintăm spre mâinele plin de flori,sârmă ghimpată şi tăceri.

Întreruperi

Sunt clipe când şi visurile obosesc – se aşază pe o bancă, la marginea amintirii, şi te privesc zâmbindprintre ramuri de îndoieli,neputinţe şi regrete;apoi pornesc din nou,hotărâte să urce

MIHAIL ROGOJINARU

Pagina 4

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

pe vârful înfăptuirii sau să moară frumos pe traseul încercat atâta vremefără succes.

Somn

E linişte, iar vieţile noastre au adormit şi elesub plapuma de stele,visând ceea ce noi nu putem înţelege.

Şi noi...Noi în fiece dimineaţă suntem condamnaţi la un nou răsărit,dar cei mai buni strălucesc sub binecuvântarea lui.

Poate

„Opreşte-te, clipă!” ar fi trebuit să strig, poate-aş fi reuşit,

poate soarele ar fi zâmbit,poate râurile ar fi amuţit,poate dealuri şi munţi ar fi lăcrimat,poate de atât e nevoie uneori – de un strigăt care să cuprindă bucuria şi disperarea ce zguduie lumeade veacuri.

Goană prin septembrie

Privesc doar siluete înalte şi întunecate, dar mi-e de-ajunspentru a simţi începutul de toamnăaşternându-se pe toate cărările voastre, laolaltă cu sute de visuri sfârşitesau cu cele aflate abia la răsărit -întregi şi pregătite pentru înfăptuire.

(3 septembrie 2017, Valea Oltului - miez de noapte)

Bălămel Goglează aavut dintodeauna

o acută înclinaţie de aface minuni. Bunăoară,săptămâna trecută, cânda întreprins o vizită ono-rabililor lui părinţi, ţăranineaoşi, acesta s-a urcat

frumuşel în Trabant, şi-a pus de-a dreaptape Tarzana, nevastă-sa, şi au pornit voioşispre locurile de unde, cu ani în urmă, îşi luazborul băieţaşul isteţ şi chipeş al lui Miţu şiEucheria Goglează…

Până să hotărască plecarea, deşi nuaveau niciun motiv de grabă şi fără să fiecareva prin împrejur cum să le facă impre-sie, aceştia, ba dădeau fuga până în aparta-ment şi numai ce ajungeau că se şiîntorceau, ba loveau cu vârfurile pantofilorîn pneuri, apreciindu-le presiunea, trăgeaucapota motorului, meşterea domnulBălămel Goglează ceva cu şurubelniţa, des-chideau portbagajul, îl închideau imediat,prefăcându-se dimpreună că uită să arunce

în el oarece din câte bunătăţi zac princhioşcurile şi magazinele oraşului şi dincare tata Miţu şi mama Eucheria să gustemulţumiţi că au copii, nu fleac, că pentruei îşi chinuiesc zilele, adunând fărâmăturălângă fărâmătură, să aibă drăguţii de undelua din când în când câte un colac... Nici demâncat nu şi-au adus aminte. În adânculnecurat al lor, hotărârea era luată: mâncămcând vom ajunge la mama Eucheria!

Pâr-pâr, poc-poc! Scoate cheia din con-tact. Tii-tii, tii-tii!...Nu-i întâmpină nimeni.Sunt la câmp. Sigur că sunt la muncă. Dacă-i aşa, ne descurcăm şi singuri. O luăm sprepoarta curţii, o deschidem cu gesturi largi,ne facem că glumim pe seama nu ştiu cui,tragem poarta după noi… Ne e foame! „D-apoi ce/ ţăran e/ acela care/ n-are/ oala cumâncare/ pusă la re-ce?”. Bălămel şiTarzana Goglează o caută. Domnul BălămelGoglează nu o găseşte pe unde o ştia altă-dată. Doamna Tarzana exclamă: Am găsit-o! Am găsit-o!

Amândoi uită că sunt funcţionari într-o„instituţie de forţă şi siguranţă” şi au o situ-aţie care nu le-ar permite vehicularea unor

obiceiuri retro. Glasul străbunilor e puter-nic însă! Fac pe copii înfometaţi şi seservesc direct din oală! Foamea a fostabolită. S-au şters la gură cu batistele (to-tuşi…). Intervine mulţumirea de sine.Urmează reflexul! Unul neobişnuit pentruei. Domnul Bălămel Goglează râgâie.Doamna Tarzana Goglează îl urmează.Scuzele sunt reciproce. Doamnei Tarzana îivine să vomite. Îi vine şi domnului Bălămel.Beau apă. Se calmează. Ies în curte camabătuţi. Domnul B.G. e gata să dea laboboci. Îi pare rău. Înghite cu noduri. Sestabileşte o oarecare linişte. Iată-i în uliţă.Se urcă în maşină. Uliţa se umple cu praf.Aleargă spre câmp. Pâr-pâr, poc-poc! Tii-tii,tii-tii!

- Sunteţi p-aici, bă?!- Aici, aici, răspunde mama Eucheria.

Veniţi încoa’...Doamna Tarzana rămâne în maşină.

Domnul Bălămel porneşte spre ei. Prinlanul de porumb, domnul BălămelGoglează îşi face loc cu grijă, să nu-i despicecumva obrazul ascuţişul vreunei frunze. Îigăseşte uşor. Le dă „bună ziua” şi, fără sămai facă vreun pas, îi întreabă camboiereşte „cum merge treaba”. Deodatădomnului Bălămel Goglează i se schimbară

privirea şi culoarea feţei. Mintenaş are să-ifacă un reproş mamei Eucheria! I-l face încuvinte colţoase. Mama Eucheria îirăspunde:

- Ce ai, mamă Bălămele, cum să nu maiştiu eu să fac demâncare?

- Bine, răspunse el nervos. Nu mai ştii!Şi că..., hă!, ar fi cazul să-şi ia ochelari şi săîncălzească mai bine apa când se-apucă despălatul vaselor, c-a observat el / pe / une-le/ jegul gros de-un deşti!

Mama Eucheria, la doi paşi, gata să seprăbuşească. Proptită în coada sapei, îşiprivi cu lehamite soţul care râcâia impasibilglodul de buruieni, oftă sacadat, de s-arplânge, n-are cui, îşi făcu semnul crucii şizicere să se ţină minte:

- Doamne, ia-mă şi nu mă mai lăsa!Pecheurs! Mâncarăţi „la nourriture pour leporc”. În oala aia erau „la nourriture pourle porc”. Haram, mamă Bălămele, de capulvostru!

Domnul Bălămel Goglează face un gestdisperat şi vomită până la ultima picătură.În Trabant, doamna Tarzana se găsea şi eauşurată. Pâr-pâr, poc-poc! Într-un ceas, fa-milia Bălămel şi Tarzana Goglează se găseaula ghişeul unei farmacii. Li s-a recomandatun ceai de sunătoare.

N. TOŞU

ZERO ABSOLUT CU SCĂPĂRI

19 03 17, Craiova, 29 de zile de la săr-bătorirea în 2017 a zilei de naştere a luiBrâncuşi, aproape sărbătoare naţională,Brâncuşi fiind în secolul XX, cel puţin pentruarta sculpturii, cea mai importantă perso-nalitate a secolului... Cristian Ciomu, arhi-tect, a deschis spectacolul experimental dela Muzeul de Artă, unul al interferenţei din-tre arte, aşa cum este şi figura deja legen-dară a sculptorului român-una în carefilosofia şi sculptura, şi arhitectura, şi-audat mâna, cu sintagma cunoscutului afo-rism brâncuşian: „Am văzut pentru primadată lumina zilei la Peştişani, dar la Craiovam-am născut a doua oară”...Chiar aşa, însensul acestei interferenţe şi-a intitulat şiCristian Ciomu spectacolul: „Brâncuşi - arhi-tect - filosof” fiind ajutat în acest demersde Asociaţia „Podul lui Apollodor”, Filar-monica „Oltenia” Craiova şi Muzeul de ArtăCraiova, spectacolul fiind susţinut de Petre

Cichirdan, Pavel Floresco, Mircea LiviuGoga, Ion Creţeanu, Cornel Popescu,Mircea Suchici, Cristian Ciomu şi, nu în ul-timul rând, Ilinca Zamfir, soprană de marecoloratură şi sensibilitate şi, care, nu seteme de nici o scenă!... Credem că aseme-nea întâlniri, spectacole, în care artele semanifrestă împreună, reuşesc să conturezemai bine personalitatea evocată, de ce, nu,mediul chiar, european, de la început desecol în care ştim că artele şi artiştii s-aurupt de tradiţie şi au dialogat frenetic înmrejele continuei schimbări...Să amintimcă în urmă cu o zi, 18 martie, ora 11, înholul mare al Filarmonicii a avut loc expoz-iţia „Craiova mon amour” a Cenaclului„Constantin Brâncuşi” cu lucrări executateîn Tabăra internaţională de Artă Plastică „Il-inca Butucea”; la ora 19, în Sala mare a avutloc concertul recital „Aforismele brân-cuşiene o metafizică sonoră” susţinut de

Orchestra de cameră a Filarmonicii, com-pozitor şi dirijor Mircea Suchici, actorulConstantin Cicort, Formaţia Etno-jazz OPUS1,61 cu Cristian Ciomu la pian, claviaturi;Cornel Popescu-frunză, caval, fluier.

Trecând de Aeroport, înspre Craiova,emoţia m-a cuprins de-abinelea căci gândulmi s-a deplasat spre dreapta, la Fabrica deAvioane Craiova numită, atunci, codificat„444” în care am lucrat până în1980 şi în care am programatfrezele cu comandă numericăsă lucreze piese de avion IAR93. Uzină de prestigiu mondialîn care am programat aceleaşifreze să lucreze-sculpteze „ga-baritele” pentru IAR 99-Şo-imul! În acea perioadă toateprogramele mele purtau nu-mele CICH 1, 2, 3, 4...nume

principale şi, cum se procedează în infor-matică, numele secundare: „Cum vă place”,„Sfera”, „C’ e una meravigliosa sistema”,„Sculptura cibernetică”...Tot atunci, în acelcomunism de dreapta, am realizat minipro-cesoarele-postprocesoare executate înideea unui Brâncuşi asumat, rude, lucrările,cu „Prometeu” şi „Pasărea măiastră”...-Atunci, în 1977, priveam cerul Craioveiimens, în orice punct te aflai, brăzdat ade-seori de avioanele cu reaţie la baza cărorastăteau mintea şi zâmbetul emblematic, deMona Lisă, al lui Henry Coandă, care, faţăde Brâncuşi, reuşise să revină în ţară şi, dela INCREST Bucureşti, să transforme Craiovaîn oraşul românesc cel mai curtat de British

Air şi Focker!...şi Ci-troen. Da, la fel caBrâncuşi, consider şieu, că la Craiova, m-am născut a douaoară: sculptor ingi-ner!...

La Muzeul de Artă,Cristian Ciomu a de-schis spectacolul ex-perimental chiar cu olectură din articoleles u b s e m n a t u l u i :„Brâncuşi, mai multfilosof decât sculp-tor”, publicat în InfoPuls, 2003 şi reluat în

„Spiritul 21 şi Aforismele luiBrâncuşi”, Ed. Intol Press 2013şi „Ansamblul monumentalbrâncuşian, de la Tg Jiu, operăcolectivă,

DE LA IAR 99 - ŞOIMUL - LA BRÂNCUŞI 2017.CRAIOVA, MUZEUL DE ARTĂ

Pagina 5

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

filosofică şi de arhitectură” trimis la Centrul„Brâncuşi” Tg Jiu cu ocazia colocviilor orga-nizate şi reluat în Cultura valceană nr. 132;un fragment din cartea „Spiritul 21 şiAforismele lui Brâncuşi”. A urmat Dan Lu-pescu prezentându-l pe Brâncuşi mai alesîn perioada craioveană, dar nu numai, pen-tru ca mai apoi să citească poezie din volu-mul său „Brâncuşi ezotericul” una dintrecele mai bune cărţi închinate lui Brâncuşi,proză şi poezie, elaborată în decursul tim-pului şi tipărită în 2013, Ed. „Alma”,Craiova. Am fost impresionaţi de poetica luiDan Lupescu şi redăm în continuare douăfragmente din recitalul său...Primul ca să-ifacă intrarea lui Ion Creţeanu cu a sa baladă„Brâncovene Constantine” şi al doilea carăspuns pentru Pavel Floresco, care în cu-vântul său a ornamentat lucrările de la Tg

Jiu, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului, şiMadam Pogany, în emblematicele “fibre alelui Fibonacci”... „Brâncovene Constantine,/După tine Brâncuşi vine-/ Martir lamurei di-vine/ Şi Esenţei carpatine.” „ XIII ...Printroiţa de pe grui/ mumele noastre dintâi/altoiesc zei în gutui/ .../ 1, 1, 3, 3, ...8/ Fi-

bonacci-n stele copt,/ 13, 21 -/ doar Dum-nezeu este unul/ în Treime întrupat,/ 34,55-/ colb de clipe în opinci,/ 89 şi apoi/ re-gula de ultimi doi.../ Iepurii-şi făcură turn/cu vârful chiar în Saturn/ că loc nu mai aude stele/ şi de cosmice inele,/ găuri negre,găuri grele-/ porţi în timp şi-n paralele/humi coclite în ispite/ şi-n genezeledospite/ în vulcani, în dinamite...” ...MirceaSuchici a cântat îngereşte la violoncel înspiritul lui Brâncuşi, compoziţie proprie.Apoi Cornel Popescu, la caval a pregătit in-trarea Irinei Zamfir prin variaţiuni libere pecântecul „Cine iubeşte şi lasă”, după care aacompaniat-o pe soprană în aceleaşi vari-aţiuni...Asistenţa a fost însă pur şi simplucaptată de extraordinara interpretare a so-pranei şi cavalului, dar şi de interpretareaClapelor mânuite cu sensibilitate şi imagi-

naţie de Cristian Ciomu. Irina Zamfir, înaceastă ultimă secvenţă a spectacolului ex-perimental, pe fondul imaginilor unui Brân-cuşi dezlănţuit în coordonarea ridicăriiColoanei de la Tg Jiu, 1938, imagini de laCentrul „George Pompindou”, a părut a fipe rând Pasăre a morţii (vezi dictatura re-gală defilând pe ecran, dar şi păsările răuvestitoare ale sculptorului), Pasăre măias-tră-de aur, Coloană infinită-sonoră, Poartăa Sărutului şi Masă a Tăcerii...

Pe www.culturaarsmundi.ro, umăriţi peVideo Arhiva secvenţe din spectacolul ex-perimental semnat, în regie, de CristianCiomu şi invitaţii săi. La aceste filme sepoate ajunge şi prin You Tube apelând ti-tlurile filmelor: „Brâncuşi arhitect şi filosof- nume solist, Craiova, 2017”

S-P C

TRANSALPINA - O MARE ATRACŢIE TURISTICĂ

De aceea, pentru mine muntele-munte se zice.De aceea, pentru mine iarba-iarbă se spune.De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte.De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte.

Nichita Stănescu (1933-1983)

În urmă cu 10 ani, pe 23 octombrie 2007, la sediul Fo-rumului Cultural al Râmnicului, 22 de intelectuali din

municipiu, marea majoritate cadre didactice care şi-auîncheiat cariera profesională au semnat Actul de consti-tuire a Asociaţiei Seniorilor din Educaţie, Ştiinţă şi Culturădin Judeţul Vâlcea. Pe parcursul unui deceniu de existenţăasociaţia a iniţiat activităţi dintre cele mai diverse, care aurăspuns opţiunilor şi preferinţelor membrilor săi, afir-mându-se ca un factor activ în viaţa comunităţii. Cele maiîndrăgite au rămas călătoriile în grup, cu scop distractiv şieducativ, în cei 10 ani fiind organizate peste 30 de excursiijudeţene, interjudeţene şi una în Republica Moldova.

Pe 27 iunie 2017 am pornit la drum pe un itinerar tu-ristic de mare frumuseţe şi atracţie, care a inclus, pentru atreia oară şi Transalpina: Râmnicu Vâlcea- Călimăneşti-Bre-zoi- Sibiu- Sălişte- Poiana Sibiului- Jina- Şugag- Dobra-Obârşia Lotrului-Rânca-Novaci- Vaideeni-Horezu-RâmnicuVâlcea. Deplasarea celor 40 de excursionişti s-a efectuat cudouă microbuze ale firmei argeşene MatDan Service SRLachiziţionate de domnul Iulian Comănescu. Am stăbătutcirca 400 de kilometri, prin judeţele Vâlcea, Sibiu, Alba,Hunedoara şi Gorj. Sub îndrumarea celor doi ghizi, Gheo-rghe Ploaie, un foarte bun cunoscător al zonei şi GheorghePantelimon s-au efectuat observaţii complexe şi s-au vizitatmai multe obiective din: Subcarpaţii Getici, Defileul Oltu-lui-Turnu Roşu-Cozia, Munţii Căpăţânii, Cozia, Făgăraş,Lotrului, Cândrelelui, Şureanu, Parâng, depresiunileLoviştei, Sibiului, Horezu, localităţi urbane şi rurale, râuri,lacuri etc. Am trecut prin locuri cu peisaje mirifice, cu ovegetaţie bogată, cu aer curat, cu ape de munte învolbu-rate şi lacuri de acumulare hidroenergetică, prin aşezăriomeneşti renumite pentru creşterea ovinelor şi practicareaunor meşteşuguri srăvechi etc. Deşi meteorologiianunţaseră ploi şi averse în zonă, ne-am strecurat printrenori ameninţători, prin ceaţă densă, fără probleme. Ampornit pe Calea lui Traian, astăzi E81, pe unde şi-a purtatpaşii împăratul roman (98-117 e.n.), spre inima Daciei,Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac. Am traversatoraşul Călimăneşti, renumită staţiune balneoclimaterică,pe lângă castrul roman Arutela şi Mănăstirea Cozia, mon-ument de artă feudală, ctitorie a domnitorului Mircea celBătrân. Oraşul este atestat documentar la aceeaşi dată cuRâmnicul-20 mai 1388. La vărsarea Lotrului în Olt, am tre-cut prin oraşul Brezoi. Pe Lotru, la Ciunget s-a construit ceamai mare hidrocentrală de pe râurile interioare ale ţării, cuo putere instalată de 510 MW. O zonă de mare interes esteParcul Naţional Cozia, înfiinţat în anul 1990, care se întinde

pe o suprafaţă de 180 km2. În masivul calcaros Buila-Vânturariţa din Munţii

Căpăţânii, în 2004 a fost declarat parcul naţional omonim,care este cel mai mic ca suprafaţă din cele 13 din România.

Ambele parcuri naţionale sunt parte integrantă aReţelei Natura 2000. Pe traseu s-a aflat municipiul Sibiu,care din punct de vedere al numărului locuitorilor faceparte din categoria oraşelor mari, cu o importanţă semni-ficativă la nivel regional. Situat în Depresiunea Sibiului, perâul Cibin, a fost atestat documentar în anul 1191, cu nu-mele Cibinum. În Evul Mediu a funcţionat ca un importantcentru comercial, iar în secolul al XVIII lea a fost reşedinţaguvernatorilor şi capitala voievodatuluiTransilvania. Arenumeroase monumente. În anul 2007, la decizia ConsiliuluiMiniştrilor Culturii din Uniunea Europeană a fost desemnatCapitală Culturală Europeană.

În comuna Şugag din judeţul Alba, ne-am rugat laMănăstirea Oaşa cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Pante-limon” (27 iulie) şi „Adormirea Maicii Domnului” (15 au-gust). Biserica de lemn a fost ctitorită în 1943 de Ionel Popşi prietenul său scriitorul Mihail Sadoveanu (1880-1961),un mare iubitor al naturii, al drumeţiilor, considerat de uniicritici cel mai mare prozator român.

În urma amenajării lacului de acumulare de la Fetiţa,biserica a fost strămutată în anul 1983. De asemenea a fostmutată şi casa de vacanţă, construită din lemn, a luiSadoveanu, care acum este neîngrijită, cu lacătul pe uşă.De la Dobra ne-am continuat deplasarea, am trecut prinpasul Tărtărău şi am ajuns la Obârşia Lotrului. Complexulturistic aflat la 1350- 1400 m este cea mai veche amenajareturistică montană din judeţul Vâlcea, din 1936. Aici se in-tersectează Drumul Naţional 7A care leagă Valea Oltului-Voineasa de Valea Jiului - Petroşani, cu cel mai înalt drumdin România, 67C, considerat de unii şi cel mai frumos -Transalpina, care trece pe la 2145 m şi traversează munţiiîntre Novaci, judeţul Gorj şi Sebeş, judeţul Alba, pe o dis-tanţă de 135 km. După aproape şapte ore de la plecareadin Râmnic, am dejunat la Pensiunea Bradul, unde gazdele,cunoştinţe ale d-lui ing. Cernătescu ne-au întâmpinat cu

ospitalitate. Un punct de atracţie l-a constituit şi Pasul Ur-dele aflat la 2141 m unde comercianţii oferă turiştilorromâni şi străini, o gamă variată de produse. Am găsit staţi-unea montană gorjană Rânca, situată la 1600m - 1800m,pregătită pentru sezonul estival. A fost înfiinţată în inimaMunţilor Parâng, în 1930. Aici se află vile, hoteluri de treişi patru stele, cabane pierdute printre brazi, oferindcondiţii mai ales pentru petrecerea vacanţei de iarnă. Deaici pornesc zeci de trasee turistice, cu frumuseţi nebănu-ite, dintre care şi spre vârful Păpuşa, cu o înălţime de 2240m.

Am coborât spre Novaci, oraş situat în Subcarpaţii Olte-niei, pe râul Gilort, renumit pentru creşterea ovinelor şi ne-am îndreptat spre Horezu. Pe teritoriul comunei Baia deFier se află Peştera Muierii, una din cele mai renumite şimai frumoase din ţară, cu numeroase urme de cultură ma-terială din paleoliticul mijlociu. Din anul 1955 este rezer-vaţie speologică. În comuna Polovragi, în sudul MunţilorCăpăţânii, la ieşirea râului Olteţ din chei, la 670 m altitu-dine se află Peştera Polovragi, Peştera lui Zamolxe, zeulsuprem în religia geto-dacilor, cu o lungime de 10 km, arienaturală protejată. Prin Vaideeni, localitate renumită pen-tru creşterea ovinelor, cu importanţă turistică în prezentam ajuns la Horezu, un centru etnografic vestit în toatălumea pentru ceramica tradiţională populară, care a intratîn Patrimoniul Cultural Mondial. Aici se organizează anualTârgul Ceramicii Populare Româneşti „Cocoşul deHurezi”ajuns la a 48-a ediţie. La ieşirea din staţiunea turis-tică doritorii au cumpărat din magazine, diverse obiecteceramice. La Romanii de Jos se află Mănăstirea Hurezi, ceamai valoroasă ctitorie a domnitorului martir ConstantinBrâncoveanu, care ilustreză, în mod admirabil, caracteris-ticele stilului brâncovenesc. Face parte din Patrimoniul Cul-tural Mondial.

A fost o zi minunată de Cireşar, de care ne vom aminticu multă plăcere. Ne-am întărit convingerea că Româniadispune de un potenţial turistic uriaş şi valoros, care tre-buie să fie mai bine pus în valoare.

Gheorghe PANTELIMON

Pagina 6

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

Dacă deschidemcartea sfântă a

Vechiului Testament, încăde la primele ei paginifacem cunoștinţă cuhotărârea lui Dumnezeucel în Treime slăvit: ”Săfacem om după chipul șiasemănarea Noastră, ca

să stăpânească peștii mării, păsările cerului,animalele domestice, toate vietăţile ce setârăsc pe pământ și tot pământul!” (Fa-cerea1,26). Iată-l așadar pe om ca făcândparte din planul creaţiei divine, conceput cafiinţă raţională, capabilă de comuniune, deiubire și de unirea tot mai deplină și totalăcu Dumnezeu. Și continuă referatul biblicconsemnat de Moise prin revelaţie divină:”Și a făcut Dumnezeu pe om după chipulSău; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; afăcut bărbat și femeie”(Facerea 1,27). Dupălecturarea acestor cuvinte, observăm dejadistincţia între chip și asemănare. Chipuldumnezeiesc din om este elanul dinamic alîntregii noastre fiinţe spre arhetipul ei divin(după cum spune Origen ), este aspiraţiairezistibilă a spiritului nostru spre Dumnezeuca persoană infinită (după Sfântul Vasile celMare), este erosul uman întins spre erosuldivin (după Sfântul Grigorie Palama) care îivine în întâmpinare cu infinitatea Sa,susţinând și în spiritul uman tensiunea spreinfinit. Chipul lui Dumnezeu îl arată pe omînsă ca fiind destinat îndumnezeirii, adică ur-cușului duhovnicesc la capătul căruia acestaajunge la asemănarea cu Dumnezeu, la im-primarea fiinţei lui de plinătatea lui Dum-nezeu, dar aceasta însemnând că nu secontopește cu El. Asemănarea cu Dumnezeueste realizată de om prin voinţa lui proprie,stimulată și ajutată de harul divin. Eaînseamnă de fapt înmulţirea darurilor cucare am fost înzestraţi de Dumnezeu încă dela zămislirea fiecăruia dintre noi.

Este adevărat că după căderea în păcat,

chipul lui Dumnezeu din om a fost redus lapasivitatea activării potenţelor sale pe caleacea dreaptă. Raţiunea s-a întunecat, voinţaa slăbit, sentimentul s-a pervertit. Individuluman, adică fiinţa omenească consideratăun tot unitar în totalitatea însușirilor sale fi-zice și psihice, devine, de-a lungul existenţeisociale, ceea ce latinii numeau ”persona”,adică o mască de actor, diferită – după rolulpersonajului reprezentat. Aceasta înseamnăîndepărtarea oamenilor de Dumnezeu și descopul pentru care ei au fost creaţi, unii din-tre ei rămânând doar simpli actori pe mareascenă a vieţii și încercând să ascundă, înspatele unei măști, adevărata faţă a sufletu-lui lor. Aceștia sunt, și rămân și după ple-carea lor din această viaţă, simple persoane.

Alţii, însă, urmăresc dezvoltarea deplinăși valorificarea însușirilor spirituale pe carele au ca persoană, dând naștere unei noi fi-inţe, care este denumită personalitate. In-trând în universul pasionant al personalităţiiumane, vom descoperi că aceasta este unprodus al impactului sau al interacţiunii com-plexe dintre individ și mediul social și că ease formează și se autoformează în procesulactivităţii creatoare, a practicii și a educaţiei,așa cum o definesc dicţionarele de speciali-tate. Interesat de secretul făuririi persona-lităţii, ca orice tânăr care bate la porţile vieţiispirituale, în urmă cu peste douăzeci de ani,descopeream un autor și o carte: AlexandruPopescu –Mihăiești, ”Probleme fundamen-tale ale instruirii și educării”, Editura Fun-daţiei România de Mâine, București, 1995.Lecturând-o, am descoperit cunoștinţe teo-logice , exprimate însă cu alte cuvinte, șianume cu acelea ale psihopedagogului, aleunui educator care se ocupă cu formarea decaractere, de personalităţi umane încă de laprimii pași ai unui copil. Cred că nu i-a fostgreu autorului să scrie această carte, domniasa fiind o personalitate a urbei noastre, carea descris parcă formarea propriei persona-lităţi. Pedagog desăvârșit, stăpânind binearta educaţiei, profesorul Alexandru Popescu–Mihăiești a fost înzestrat de Dumnezeu cu

mai multe daruri pentruîndeplinirea acestei mi-siuni: inteligenţă, abili-tate, tact, ușurinţă în atransmite cunoștinţeunui auditoriu. În carteamai sus amintită, amaflat că există patru categorii de factori careîși aduc aportul lor concomitent în formareași dezvoltarea personalităţii umane, autorulstabilind o strânsă legătură între educaţie șidezvoltarea ontogenică a omului. Secretulfăuririi personalităţii constă așadar în eredi-tate, mediu, educaţie și autoeducaţie, factoricare se întrepătrund, pornind de la dispo-ziţiile naturale cu care se naște copilul (ere-ditatea sau datul ontologic), la care seadaugă importanţa mediului familial sau șco-lar în evoluţia comportamentului copilului,ca să nu mai vorbim de faptul că marile per-sonalităţi sunt mai ales produsul autoedu-caţiei.

Distinsul nostru prieten a străbătut cufolos toate aceste etape sau, mai bine zis, petemelia unei bune moșteniri genetice familiași școala au reprezentat două etaje solide,peste care s-a pus acoperișul prin cunoș-tinţele și caracterul dobândite prin autoe-ducaţie. Și cum lumina nu se pune subobroc, ci în sfeșnic, ca să lumineze tuturor,așa și profesorul Alexandru a luminat, în ca-litate de dascăl, sute de elevi și studenţi, priniradierea fosforescentei sale energii cre-atoare, încărcată acum, la vârsta senectuţii,cu aureola realizării sociale, a autorealizării,și mai luminează încă pe cei cu care vine încontact în orice împrejurare a vieţii cotidi-ene.

Anii au trecut și nu-mi imaginam că voi ficândva în apropierea acestei personalităţicare a dobândit însemnele valorii, ca om deexcepţie în domeniul educaţiei, dar care arămas în același timp modest, zâmbitor, des-chis sufletește tuturor și mai presus de toate,un om înzestrat cu un extraordinar simţ alumorului. Această apropiere s-a realizat încadrul întâlnirilor de la Forumul Cultural al

Râmnicului, al cărui președinte este dom-nul profesor, precum și la toate întâlnirileculturale la care l-am audiat, vorbind cucuvinte alese: lansări de carte, sim-pozioane, comemorări sau aniversări aleunor persoane sau momente importanteale istoriei și ţării noastre.

În viaţa unei personalităţi, creaţiadevine un destin asumat, reflectat în sutede articole de specialitate scrise, în zecide cărţi, izvorâte dintr-un suflet sincer,

din dorinţa de a oferi celor din jur un în-drumător, o cale spre descoperirea binelui.În fond, personalitatea creatoare de valorieste o chestiune de energetică psihică. Cealtceva caracterizează personalitatea, dacănu veșnicul neastâmpăr, permanenta efer-vescenţă, permanenta luptă cu sine, cu pro-pria sa condiţie umană?

Fiecare personalitate are unicitatea sa. Încazul personalităţii autentice, nu există unconflict între Mască și Rol, între interiorul su-fletului și imaginea din afară. De aceeaînţelepciunea populară spune că sufletulomului se citește pe chipul său. Așa l-amcunoscut, și neschimbat a rămas domnulprofesor Alexandru: senin la faţă, neprefă-cut, cu zâmbetul pe buze chiar când estesupărat. Un adevărat om urmărește să aibăo liniște interioară pe care s-o transmită șicelor din jur, si aceasta implică pacea cuDumnezeu, cu tine însuţi sau cu propriaconștiinţă și pacea cu semenii din jurul tău.

Cu ocazia zilei onomastice, pe care o săr-bătorește la 30 august (Sfântul Ierarh Alexan-dru), consider aceste rânduri un mic daroferit domnului profesor Alexandru Popescu–Mihăiești, convins fiind că personalităţilegenerează personalităţi, că ele sunt puter-nice focare de energie umană în stare să po-larizeze în jurul lor alte energii noi, devenindmodele pentru generaţia care se înalţă.Toate acestea se potrivesc și domniei sale, acărui prezenţă respiră farmec, are un miste-rios magnetism cu o mare putere de atracţieși iradiază, în ciuda vârstei, pe care o are,prospeţime și tinereţe. Eu îi doresc sănătate,putere de muncă, noi împliniri pe tărâm cul-tural, rugând pe Bunul Dumnezeu să-locrotească de rele și să-l mai ţină încă mulţiani printre noi, pentru a ne lumina cucunoștinţele sale.

Constantin MĂNESCU - HUREZI

Secretul făuririi personalităţii

În localitatea noastrăexistă mai multe

izvoare, grupate în celepatru zone: Călimăneşti,Căciulata, Cozia şi Păuşa.O parte din aceste resurseau fost descoperite prinforaje executate la diferiteadâncimi.

În parcul din Călimăneşti există urmă-toarele izvoare: 4,5,6,7,8 şi 14; în parcul Caseide Cultură există sonda 1005 (geotermală).Pe versantul Dealului Gloduri, care se află înpartea de sud vest a parcului, există 12izvoare nefolosite. La Căciulata există patruresurse: Izvorul Căciulata 1 se află pe maluldrept al Oltului, la circa 100m şi la 2-300mnord de Valea Căciulata; Izvorul Căciulata nr.2şi sonda 1004 se află pe malul stâng al Văii Că-ciulata. În Parcul Căciulata se află sonda 1006(geotermală).

Izvorul Căciulata nr.1 este cunoscut în ţarăşi peste hotare de peste 200 de ani. Cu apaacestui izvor s-au tratat pentru suferinţele lorrenale ing. Alexandru C. Golescu Albul, unuldintre revoluţionarii de la 1848, omul politicMihail Kogălniceanu, Napoleon al III-lea, Emil

Lubé preşedintele Franţei etc.La Expoziţia Internaţională de la Bruxelles

din 1893, Izvorul Căciulata a primit MarelePremiu şi Medalia de Aur. Apa acestui izvor afost îmbuteliată la sticle în perioada 1850-1990. După 1990 staţia de îmbuteliere a fostdemolată şi în locul ei s-a construit un bufet.

La Cozia avem următoarele resurse, carese află în partea de nord a Complexului Baln-ear: izvoarele Cozia 1,2,3,4 şi 5 şi Sonda 1008,(geotermală). La Păuşa, în zona de nord, e-xistă izvoarele Păuşa 1 şi 2.

Aceste izvoare se clasifică în mai multecategorii, după următoarele criterii: concen-traţia sărurilor la litru, temperatură şi com-poziţie chimică. După concentraţia sărurilorla litru sunt de mai multe feluri: izvoareoligominerale, a căror concentraţie este de0,5-1g ‰, ( izvoarele 7 şi 14 din Călimăneşti),izvoare hipotone, cu concentraţia de 1-8 ‰(majoritatea izvoarelor), izvoare izotole cu 8-9 g ‰ (izvorul 8 din Călimăneşti), izvoarehipertone, care au peste 10g ‰ (izvorul 6 dinCălimăneşti).

După temperatură: izvoare reci, cu tem-peratura sub 200 C (majoritatea izvoarelor),izvoare calde, cu temperatura 350C-450C(sonda 1004 din Căciulata şi izvoarele Cozia 1şi 5); izvoare hipertermale sau geotermale

(sonda 1005 Călimăneşti, sonda 1006 din Că-ciulata şi sonda 1008 de la Cozia).

După compoziţia chimică: în generalizvoarele noastre sunt sulfuroase, dar maiconţin clorură de sodiu, Calciu, Magneziu, bi-carbonaţi etc.

În funcţie de predominanţa unor ele-mente chimice se dovedeşte caracterulchimic al izvorului.

Modul de administrare: în cură internă, debăut (izvoarele reci, sub 200C); în cură ex-ternă (băi) se folosesc sonda 1004 din Căciu-lata, izvoarele Cozia 1 şi 5; se mai folosesc şiapele geotermale, după o prealabilă răcire dela 850C la 360C -380C. Se mai administreazăsub formă de aerosoli şi pulverizaţii. Pe lângă

aceste izvoare există la Călimăneşti, Căciulataşi Cozia ştranduri termale şi baze de trata-ment.

Având în vedere existenţa izvoarelor şi abazelor de tratament în staţiunea noastră sepot trata următoarele grupe de boli: diges-tive, renale, respiratorii, metabolice, reuma-tice şi alergice. Este bine ca înainte de a facebăi în ştrandurile termale să fie respectatecontraindicaţiile generale şi speciale. Nu suntadmise persoanele care au infarct moicardic,cardiopatie ischemică, hipertensiune arteri-ală, tulburări vasculare cerebrare, epilepsie,cancer, tuberculoză, boli venerice, ulcer gas-tric sângerând, colici renale biliare etc. Estebine ca înainte de a intra în aceste ştranduripersoanele să consulte medicii specialişti dinstaţiune pentru a preveni anumite compli-caţii.

Gheorghe MĂMULARU

IZVOARELE MINERALE DIN ORAŞUL CĂLIMĂNEŞTI

Pagina 7

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

Pagina 8

În chiar toiul verii, vacanţa mare, 09august 2017, membrii cenaclului

liceului din Horezu au ţinut să fie prezenţila a X-a şedinţă din anul de învăţământ2016-2017 într-un număr record, deaceastă dată, elevi talentaţi la pictură şi li-teratură, în sala de dialog cu cetăţenii aPrimăriei din localitate...Andrada Badea,Vlad Talpoş, Iuliana Buruiană, Andrei Su-geac, Mădălina Bob, Maria Teodora Vulpe,Constantin Teodor Vulpe, Vlad Popa, LigiaNicolescu... Vlad Talpoş a început, în-drăzneţ, comentariul său referitor la lu-crările în acuarelă, creion, guaşă, tehnicămixtă, prezentate de Vlad Popa şi care auentuziasmat întreaga asistenţă fiindprezenţi şi câţiva invitaţi; în special „Auto-portretul” şi „Plămânii verzi”, dar şi cele-lalte lucrări care, toate, vădesc talentul de

desenator, cursivitatea liniei şi proporţia, şitehnica de acuarelă pe care Vlad Popa ostăpâneşte foarte bine!...cum spuneam,stârnind vii comentarii, majoritatea apre-ciative. Apoi, Andrei Sugeag, un sensibil şisuplu cavaler al versului, şi al matematicii(de această dată- neinterferându-le) a ex-celat în stări poetice vădind o interesantăaplecare spre romantic. Mădălina Bob şi-ademonstrat din nou, în proză scurtă, este-tica şi concizia frazării, cursivă, şi, în ciudaspaţiului foarte redus, bogată în imagini-imaginativ...Au urmat două intervenţii po-etice aparţinând Iulianei Buruiană şiAndradei Badea; prima, în deja lapidara de-scriere a stării poetice, şi filosofice, a doua,încercând şi un comentariu la poezia „Lunăsângerie” citită de Andrei Sugeac. La sfârşitConstantin Teodor Vulpe mi-a prezentat

mie, comentatorului şi moderatorului decenaclu, schiţe personale, care mi-au a-mintit de cum se învaţa odată istorie (Hen-drik van Loon), cu alte cuvinte...desenând!un fel de scriere hieroglifică.

Vlad Talpoş: - Desenele prezentate mi separ excepţionale, frumuseţea realizării cu-lorilor...Desenele exprimă bucuria trăiriiomului în spaţiul natural. Plăcerea de arespira aer curat. Probabil omul, în toatetimpurile a iubit natura, a fost influenţat deea, a influenţat-o, de aceea, cred, că acestdesen este un mesaj, dar şi o încercarereuşită de simbolism (desenul cu plămâniiverzi-pomi! n.n). (...) Figura umană, în acestdesen, vedem, care denotă realitatea deastăzi. Prin culorile părului adolescentul dinimagine este un tânăr răzvrătit...aşa este el

astăzi (autoportret blond, acuarelă prelinsăn.n).

Iuliana Buruiană: - Prin acest portretarta, se pare, că, a acaparat personajul(băiatul)...

Maria Teodora Vulpe: - În prim plansunt ochii care scot în evidenţă tot portre-tul, şi exprimă şi calmitate, şi răzvrătire cumau spus mai devreme, ceilalţi...Culorile mise par calde şi exprimă linişte. Este oplăcere a ochiului.

Andrei Sugeac: - Mi-am amintit de o lu-crare făcută mai demult, şi pe mine m-auinspirat ochii verzi...Spuneam, atunci, căniciodată nu se ştie ce vor să spună ochiiverzi, scânteia din ochii verzi!...atunci, şiacum, putem spune, că, totuşi, reprezintăun incendiu (un incendiu juvenil n.n)!

Andrada Badea: - Eu văd totul în expre-sia acestui portret! ca un „alter ego”!..

pcickirdan

CENACLUL „INTERFERENŢA ARTELOR 21” AL LICEULUI DIN HOREZU-AUGUST 2017

Igrasie în amintireAndrada BADEA

Sunt amintiri care clocotesc pe focul uitării,doruri care mucegăiescde igrasia timpului,despărţiri pe care încă le apropie pasul,dar pasul e tot mai departe,dar pasul e tot mai greu,când atârnă de elşi dorul, şi focul, şi noaptea...

Lună sângerieAndrei SUGEAC

Din adâncurile ceruluiTe privesc cu nostalgieȘi-mi cânţi toate dorurile Oh, tu, lună sângerie.

Pe ramuri ai muguri de steleJos, greierii fac gălăgie Tulpina ta, visele meleOh, tu, lună sângerie.

Scânteia nopţii o ai în mâiniGlorios zneamăn din copilăriePrivită noaptea pe la stâniOh, tu, lună sângerie.

Din vina ta dansează mareaIar norii au început a lor călătorie Până şi moartea îţi acordă amânarea Oh, tu luna sângerie.

Sunt un înger ce mai bate dintr-o aripăCăzut şi scurs de energie Mi-am dat viaţa să te am o clipă Oh, tu, lună sângerie.

ConfesiuneAndrei SUGEAC

Zbor, adesea doar cu gândul. Mor, mai mereu când bate Vântul, prin surprindere Pe la spate. Doar cuvântul A speranţă adie, iar fără el E pustie o viaţă, precum cafeauaFără dimineaţă, iar cerul Fără stele; e doar cerul Gurii mele, din care cometePerfecte, ies la lumină Fără vină şi se preschimbă În morminte, cu regrete Păstrând secrete, cuvinte.

Flori de teiAndrei SUGEAC

Mi-am pierdut sensul. Adâncindu-mă în abis Am văzut un copac Și m-am prins de el. Nu avea ce căuta acolo, Nici el, nici eu

Singuri în abisul meu.M-am gândit că şi-a pierdut sensul Și când să i-l dau pe al meuAm realizat ca nu îl am.Stam la umbra lui Ciudat, nu era soareNici cald, nici frig, abstractCa din el pica o floare.Floare după floare Ploaie a-nceput Frunză după frunză În juru-mi pe pământ.M-am urcat pe prima creangă Iar sub greutatea mea Se uscau frunzele rămase,Și florile se ofileau.Mă îndreptam spre vârful luiUrcând treaptă după treaptăCreangă după creangă Până când n-am mai putut să urc Și am picat inconştient Acolo unde totul a-nceput. Între flori şi frunzePe pământ. Uitându-mă apoi spre el Copacul era parca neatins Plin de viaţă şi mai falnicDar pe ramuri era nins. Sensul lui era sub elPoate nici nu era pierdutDoar ascuns de propriul eu Ce închis s-a refăcut. Copacul şi-a găsit sensulIar eu am stat sub elNegăsindu-l pe al meu. Copacul era sensul Plin de frunze şi temeiRealizând că sensul lui Erau florile De tei.

Alt firIuliana-Maria BURUIANĂ

Sunt un fir de aţăUn fir alb, Pătat de vreme, Un fir limitat De spaţiu şi de timp. Şi nu, Nu sunt nici măcar Cel mai bun fir,Profit de noduri,

Căci dezlegat Sunt prea aproape de sfârşit. Aş vrea să fiu puternic Dar nu sunt... Ma frâng uşor Şi sunt salvat Dar până când?Tot de un nod. Şi uneori, Aş vrea să fiu de ajutor, Să ies in faţă,Dar sunt doar un fir de aţăŞi mă tem. Mă pierd subit Şi nimeni nu mă cautăCăci sunt prea ocupaţiCu acul din carul cu fân, Şi cui îi pasăDe un fir alb?Pătat de vreme,Un fir limitat De spaţiu şi de timp.

Acea durereVlad TALPOŞ

1. Durerea este plăcerea cerească în carePământul renaşte tărâmul vindecătorAl cunoaşterii acelei limite sufleteşti...Dar viaţa ne-nfruntă în faţaMinciunii propriei noastre frici?

2. Destinul ne ajută să trecemÎn lumea acelor suferinţeÎn care necunoscutul raţionalizeazăTrăirea alor noastre dorinţe.

3. - Doamne, reuşesc să fiu eu,Sau devin sclavul trecutului meu?- „Nu, Fiule! Te cureţi într-un cristal al prezentului.”O strălucire a speranţei sclipeşte a ta Putere!De a fi întruparea mea divină!

4. - Tată, nu ştiu a-mi dezlegaNecunoscuta existenţei mele.Suferinţa învie pedeapsa sau oferă o bucurie.Dolor sau eros?- Fii părtinitor existenţei tale şi vei fi erosul meu.Transformă frica în fericirea de a te teme de neştiinţă.

5. - Jertfa ta, Tată, îmi inspiră căldurăpământească evaporată în darurileSimţite prin Ruga pe care o rostesc caUn cuvânt al comunicării mele cu ,,Existenţa”.- „Fiule, Eu îţi ofer Harul meu pe Pământ,Căruia să-i culegi roadele prin faptele tale bune,Botezul Domnului să-ţi fie o permanentă spiritualitate,Iar Răstignirea înglobează în noi Lumina nestinsă a Iubirii”.

6. - „Iată, Fiule, de ce nu-nţelegi durerea?Nu te gândeşti că eu veghez mereu,Acum, cred că spunându-ti Cuvintele mele,Mă voi coborî asupra ta cu Puterea şi Blândeţea mea,-Tu, fiule, vreau să mă priveşti din fereastra sufletului tău,Ca pe o sursă neizvorâtă de miruire”.

Iuliana Buruiană,o Mona Lisa a

poeziei

Andrei Sugeac,căutându-l pe

Ion Barbuprintre Relaţiile

lui Viete

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

Printre indiciiIuliana-Maria BURUIANĂ

Ce e dragostea? Şi cum cu atâtea definiţii Eu nu am găsit raspuns? Am rafturi încărcate de romanţe Şi versuri dulci ştiute pe de rost Şi am ascultat şi am cantat Iubire in acorduri muzicale... dar de prisos

Mie-mi lipsesc datele din probleme,

Sunt un pierdut în ale sale teoreme,Să fi analizat eu “a iubi” greşit?

Feniletilamina e reactantulpotrivit?

Dacă dragostea e un condiment,Vreau să îmi devină principalul

aliment.Iubire, în ce anotimp te-ai

rătăcit?Poate sub frunza ofilită de

toamnă, Sau te-ai topit cu ultimii fulgi,Vei înmuguri pentru a mia oară?Dar stai, iubind nu-i pururi vară?Ce e dragostea

Din ochii mei, din ochii lor?Daca a iubi nu înseamnă viaţă,Vreau să rămân neştiutor.

Cum mi-am ucis gândurileOana-Mădălina BOB

Gândurile-mi sunt fortăreţe ce ascund infinitul îmbrăcat în viu. Și ard în cavitatea ce le pro-tejează de fiinţă, de propriul eu. Sinapsele-mi sunt pline de otrava simţirii, iar raţiuneacedează.

Sânge și vrajă. Infinit, neant? Se cufundă în venele ce-mi nasc fiori din gânduri, poate seamestecă într-un mister ce suflă cu fiinţa-i zefirul ignoranţei. În timp ce eu doar îl privesc.

Esenţa-mi părăsește trupul imund ca să lupte pentru Mine. Din afară. Sufletul arbitreazălupta dintre gând și fior din grădina sa de coaste, vertebre toracale, lauri, flori de liliac șiembrioni de fluturi. Sau doar dorinţe….

Scrumul ultimei bătălii dintre atomul unui gând și fiorul unei simţiri sunt eu. Sunt cuvântulce se revarsă din cerneala cu care Universul își scrie testamentul. Sunt picătura de ploaiece se pierde în viscerele unei lumi a denaturării. Cad din nor și urlu în mine. Sufletulprivește și scoate cartonașul galben. O floare de crin înflorește. Eu sunt norul, viaţa enorul. Și apoi m-am zdrobit de griul asfaltului. Griul e hoţul ce-mi fură viaţa. Mă nascmurind și simt cum gândurile despre Tot și despre Nimic dispar. Și. Simt.

Raţiunea pierde în faţa focului divin al sentimentelor. Mi-am otrăvit armura de neuroni,impulsuri, speranţe și am săgetat-o cu fiori, glasuri și esenţă.

Eu.

M-am eliberat.

PloaieOana-Mădălina BOB

Plouă.Stropii de ploaie sunt lacrimi ale bucăţilor care se rup din noi odată cu fiecaredezamăgire. Sunt dorinţele care se zbat prin porii infinitului să ajungă la om. Lasufletul care-și pierde veșnicia într-un hamac de graiuri înecate, împrejmuit deurlete ale propriilor uitări.Picătura de materie care se varsă din înaltul cerului suntem noi proiectaţi în vi-itor. Vocea unui demiurg îmi răsună în cerebral. „În ce direcţie picăm”? Nu-i undemiurg. E conștiinţa. Picăm… Sau stăm? Nimic pentru o clipă. Murim. Murimcând respirăm. Sau uităm. Sau simţim. Sau gândim. Murim cu fiecare gest. Șiapoi…. trăim. Trăim când prima picătură se izbește de trupul deja plin dejilăveală și-l curăţă de mucegaiul nepăsării. Trăim când ceara superficialităţii nise scurge prin ochii deja văduviţi de versiunile noastre anterioare. Seci. Plouă. Carnea-și desface sinapsele de simţire și de cuvânt fără să-și deschidă ochii. Ex-teriorul nu o poate atinge. Cu un tăiș de vorbe și de mister, un demiurg sfâșienervul optic; pe muchie ne stau alegerile. Același demiurg. Nu-i un demiurg. Econștiinţa. Plouă.Dar nu mă udă. Soarele nu strălucește, dar mă umple de lumină și de sânge.Vrăji, vrăji, vrăji. Muzică. Picăturile nu mai sunt apă, sunt „do” și „re” și „mi”.Lipsesc „fa” și „sol” și „la” și „si”. Nu lipsesc, sunt iarbă și asfalt și scoarţă și om.Noi. Ne completează în ciocniri violente de purpuriu și negru, de infinit și deneant, de eden și de viaţă. Omul e partitura pe care Dumnezeu a scris-o curâsete pe nisipul fin al urletului etern. Și cheia sol e prima respiraţie. Nu mai plouă. E secetă. Ne uscăm de vise și de esenţă. Ne-am pierdutdreptul la ploaie, iar demiurgul nu vrea să ni-l dea înapoi.E un demiurg? „E conștiinţa”, răspunde. Ah, de ce nuplouă? De ce nu cad peste mine tot eu, dar din trecut?Unde-i scrumul ce-a rămas din atomii unei conștiinţe? Dinconștiinţa mea? Secetă, secetă, secetă.Curcubeu: Arcadia.Încă mai avem apă. O să plouă.Plouă…

Miracolul de a scrieVlad TALPOŞ

1. Ce poate fi mai frumos în această lume?Decât puterea de a transforma cuvântul într-o

capodopera?Temele sunt rafinarea sufletului, iar mesajul sporeştemisterul trupului,Timpul încredinţează o grea experienţă în care artistul,Îşi călăuzeşte ale sale conduite morale.

2. Durerea este o floare deschisă a înţelegerii,Raţiunea înglobează curajul de a depăşi suferinţa.Este suficient pentru a fi înţelept să reuşimA defini cu adevărat ceea ce suntem?

3. Inegalabila dorinţa însumează ale noastre calităţi,Miracolul determină un cadru natural undeUnicul este cel mai luminos obiectivAl reflecţiilor interioare sufleteşti.

4. Capriciile timpului evoluează întru miracol,Onestitatea de a crea un miraj al inspiraţiei,În care demnitatea exprimării sentimentuluiGravitează în jurul personalităţii făurite şi respectului.

Pagina 9

Maria TeodoraVulpe - Un

oladenz zburător -transfigurare între

desen şi poezie

ConstantinTeodor Vulpe,Hendrik VanLoon al unei

posibile istoriiilustrate

Andrada Badea, oEuropă răpită deZeus şi dăruită

Costeştilor

Vald Popa, unBotticelli alacuarelei

Vlad Talpoş aflatpe ultima sută de

metrii ţnainte de apleca la Facultatea

de Litere dinBucureşti

Mădălina Bob, o iluministăa prozei scurte

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

Poartă închisă

Între chiciura aşezată îndimineţile primăverii şitufa de merişor, purpurăaruncată pe frunze verzi ruginii,printre coroanele pomilorpurtând tăieturile primăverii,poarta mea e pe jumătate deschisă.O deschid larg, intri cu ochiiînchişi, închis în tine, ocupândspaţiul golit dinspre inimă.Îţi faci loc pătrunzând deacolo prin fiecare capilarpână aproape să ţi se vadă prinpori, laba piciorului. O tragidupă tine-napoi, eu ştiu că trebuiesă fac ceva, da, trebuie să încuipoarta. Celule se-mpletescprintr-o osmoză ciudată.Fie răspund amândouădeodată răcorii de afară, fieuna prin alta, apoi tac.

Aici e linişte şi ecald, nu se punîntrebări, nu seaşteaptărăspunsuri, nici n-ar

aveacine pe cine întreba, sau cinede la cine să aştepte transmisenoi gânduri. Sunt aidoma întrebărişi răspunsuri. Aliajul e devenitcombinaţie veche, patinată, nebăgatăîn seamă, e scama unei singurefibre ascunse. Închidem apoi ferestre.Prea mult timp am privitunul prin celălalt, acum n-avemnevoie de oglindire. Cu ochiiînchişi, ştim, că atât şi aicine e locul.Ce linişte-n jur,câtă iubire am strâns fiecaredin virtuala alinare, că o imagine,o vorbă, un cânt şi o rugă,nu-şi mai au rostul. Să fugă!Duminică 20 martie 2016

Zborul petalei

Ieşit, zburat, risipit, gândul meunu-şi recunoştea duna,clepsidra vechilor timpuri,curgerea, aşezarea şipierderea ori risipirea.Unde odată martie îmbrăcamantie caldă, din locul acelaînsorit, simţeam răcoare, florilegheţii îmi aşteptau muguriianemonelor albe de ceară,să se-ntrupeze boltă stelară.Îmi săpau grăunţele nisipuluipământul, s-o facă palăcoborâtoare, gând, când o flacărămă întoarse, mă întrupă fir verdede iarbă, petală înflorind, veşnicind…Bună dimineaţa, jar, fruct pârguit!23 iulie 2017

Inima mi-am lăsat

inima mi-am lăsatla Podragu după

o noapte singurăîn faţa imaginiice mută tremuraodată cu mine,vise mi-am înecatîn lacrimile laculuide munte sub steiunde trei capre negre-auscurmat din copitedupă ea să mi-o dea,mă uitam cumurma-şi pierdeaînfiată zefiruluice muntele coboraîncercând să lipeascăpleoapa şi locul golce-mi tremura,dormi mi-a spusnu-ţi e de-ajuns că amluat-o să o prind la reverşi-ntorc drumul spretine pe creastăs-o aştern drept subtalpa aceleia ce-n urcuşnu te-a last şi-a aşteptat?

ADINA DUMITRESCU

Singurătatea cerbuluiNeastâmpăr de ied iese dintr-o ciută cuminte! Aici ar trebui spusecuvinte despre văi, despre pădurea molidului dn afiniş, desprevăiugi căptuşite cu cetini uscate şi primele colţuri tăioase dinroci urcătoare de munte unde-i hârjoană cu ciutele fete, buchetede glezne mişcătoare spasmodic de joc şi urcuş. Din petala anemoneinimerită-i pe frunte, iedului îi apăruse o pată ce se tot întindea, devenităcu voie sau fără de voie stea. Iedul crescuse, îl înlocuise un cerbfăr-de pereche, îşi luă locul de frunte printre ciute şi iubea. Tot ce-ipărea mai drăgălaş erau botul cu nările fremătând amuşinând alba stea,gleznele fine pe copite botine, ascunjişul din rugii de mur, iarbaochiului de silur, apa, valea. Verdele patului ferigilor de umbră i-au dat cerbuluio a doua stea, ascunsă, prinsă din mersul pârâului, din oglinda piscului înochiul apei de munte, din cunoaşterea în zbaterea vieţii. A lui se puteacomplica deseori, dar din imbolduri înfiorate făcute carte, el şi-amintea extrăgândce-i trebuia, esenţa iubirii, dar şi mândria că până şi ciocârlia înaltuluiîi dă din cântat cerbului, cel mai frumos tril. Niciodată umil, de neîntors,ţinea-n inima deschisă tot ce-i fân proaspăt cosit, tot ce-i rece izvor,înaintând, neprinzâd de veste că din haita de lupi, unii se mândreaucu ciute avute, dejghinate, mâncate, că treptat blana de lup o-nlocuipe cea de ciută sau oaie, că se taie pădurea cu luminişurile unde semângâiau unii pe alţii oamenii, vorbind. Sau iubind. Un val înegrit

de-nsingurare străbătea muntele, plângeau icoanele cu mir, se-ntindeaînsingurarea, frica, lumea se schimba. Din cer se vedea, se răspundeaprin secetă, furtună, maluri răsturnate. O nouă rană împărţea oameni,ciosvârte de căprioare, invidii, orgolii, nu avea cine pune sigilii pe noilelegi ale firii, radarul natural era în alertă, tot ce se mai putea salva veneadin lipirea mâinilor şi creşterea inimilor, strângerea rândurilor. Cerbul urcaspre ţancul lui, fredona marşul biruitor interior, îşi mai întreba mama, ciutacum e, cît de mare, de frumos şi de înţelept. Ea-i răspundea ca unui zeu,ce dorea. O singură dată, ieşită cu greu din capcana pădurii, cu dâre sângeriilăsate pe pietre, aştepta să-i fie pansată rana. Avea nările uscate, blăniţa cufire lipite şi înainte de-ai aduce lui omagiul, se sacrifică vorbind despre ea,ascultându-se. „Dacă fiul meu este un Prometeu, va scăpa împeună cu focul,de vultur. Din spatele fiecărui ţanc va ieşi un Hercules, un buchet de maci sauo harpă mânuită de-o fată. De voi fi eu centaurul Chiron vrereaîmi va fi sublimată, nici de voi fi vindecată nu-i voi mai repeta osanaua, dar cumdorinţa Domnului e bună şi mare, lumina din spatele stelei din frunte îl va lumina,îl va apropia de orice boare, suflare sau oftat. N-oi mai fi pe stei, voi fi doar gând,el va fi mai vestit, creator mai curat, dar atunci de abia va deveni, bărbat, iar rolulmeu terminat. Geme pădurea, muntele, valea, se zbate râul, se desface-n pâraie, sestrâng stropi ca de rouă, iar noaptea, pe lună nouă, cerbul nostru învaţă să sedăruiască aproapelui, înstelându-se…28 iunie 2017

POMENIRE DE NEUITAT LA ARHIEPISCOPIA RÂMNICULUI: MIHAI EMINESCU (15 ian 1850-15 iun. 1889)

15iunie 1889. La Bucureşti sestingea din viaţă „Luceafărul”

poeziei româneşti, Mihai Eminescu. 15iunie 2017 la Arhiepiscopia Râmniculuiavea loc o slujbă de pomenire, CatedralaArhiepiscopală, oficiată de ÎPS Varsanufie,apoi, continuând, la bustul poetului aflat peplatforma din incinta Arhiepiscopiei, bronzturnat, aparţinând sculptorului Paul Po-pescu şi inaugurat, sfinţit, în 2014... În SalaIosif Episcopul a Aşezământului Cultural Sf.Ierarh Calinic din cadrul aceleiaşi sfinte lo-caţii s-a desfăşurat un concert în memoria

marelui poet, oferit de Corala de băieţi aSeminarului „Sf Nicolae” din Râmnicu Vâl-cea, condusă de Codruţ Dumitru Scurtu, cuconcursul trupei de teatru „ConstantinPopian”, a sopranei Monica ValentinaScurtu, şi a pianistei Galina Nemţanu. Unconcert ale cărui ecouri ne răsună şi acumîn urechi, după aproape o lună, şi desprecare notăm acum, la superlativ! În Sala IosifEpiscopul alături de membrii coralei s-aualiniat artiştii trupei de teatru, între ei,Mihai Călugăriţoiu, dând un scurt, dar ful-minant recital din scrierile lui Mihai Emi-

nescu. Am reţinut pentru dumneavoastră,cititori stimaţi ai revistei Povestea vorbii 21şi ai Video Arhivei din cadrul revistei on lineCultura Ars Mundi, www.culturaarsmun-di.ro, şi interpretarea sopranei MonicaScurtu a liedurilor „De ce nu vii” şi „Noaptebună”, versurile lui Mihai Eminescu şi înacompaniamentul la pian a Galinei Nem-ţanu de la Filarmonica vâlceană. Au răscolitdin nou sufletele vâlcenilor Codruţ DumitruScurtu împreună cu ghitara şi corala sa debăieţi de la Seminarul „Sf Nicolae” excelândîn prelucrările corale „Pe lângă plopii fără

soţ” şi „Seara pe deal”...Fie iarnă fie vară,la Arhiepiscopie, Cultura-Arta se mişcă pecai mari, cum poate s-a mai mişcat doar întimpul Episcopului Vartolomeu Stănescu laînceput de secol XX...Atenţie, celebrul epis-cop a fost, după părerea noastră, unul din-tre cei mai talentaţi şi reuşiţi primi poeţi dingaleria vâlceană...a secolului XX (noi l-amcunoscut din paginile primului număr al re-vistei Martyria, dar şi din paginile “Memo-riilor” lui Constantin C. Popian)!

P. CICHIRDAN

Pagina 10

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

Ca o recunoaş-tere a vredniciei

preoţilor mobilizaţi întimpul Primul RăzboiMondial stau nume-roasele aprecieri şi re-compense de care s-auînvrednicit din parteasuperiorilor. Pentru a le

cunoaşte, vom prezenta câteva dintre ele. Astfel, conducerea Ambulanţei Diviziei

a 6-a raportează Marelui Cartier General,Serviciul Religios, următoarele: „PreaCucernice Părinte Protoiereu, împlinindu-se şase luni de campanie şi privind la activ-itatea desfăşurată de părintele iconomGheorghe Ionescu, confesorul acestei for-maţiuni, credem de a noastră datorie de aarăta Prea Cucerniciei Voastre zelul şi ab-negaţia cu care acest neobosit preot a cău-tat să-şi îndeplinească datoriile sufleteştice-i incumbă postul ce i-aţi încredinţat.Trupa a fost mărturisită şi grijită la timp. Întoate duminicile şi sărbătorile s-a săvârşitserviciul divin şi la timpuri potrivite s-aufăcut ,,Rugăciuni pentru Rege, Oaste şipopor în timp de război”. La spital, întot-deauna între suferinţă, ca un adevăratpărinte şi când nevoia a cerut, a vegheatnoaptea întreagă la căpătâiul răniţilor,ajutând la pansarea lor, îmbărbătându-i şifăcând rugăciuni pentru însănătoşirea lor.Cuvântările ţinute la toate ocaziile în faţatrupei şi ofiţerilor au fost la înălţimea unuidistins teolog şi desăvârşit predicator. Caprobă de vrednicia Cuvioşiei Sale se anex-ează şi copia după actul nr. 761 al Regimen-tului Putna Nr. 10, prin care în numeletuturor ofiţerilor şi trupei i se aduc elogii.În timpurile de grea încercare pentru Am-bulanţă întotdeauna rămânea ajutând pânăla evacuarea celor din urmă răniţi, ca laNagy-Saroş, şi a luat parte activă la trecereaAmbulanţei pe sub focul inamic la Făgăraş.Trupa, ofiţerii şi noi, comandantul acesteiformaţii, privim cu admiraţie la păstorulnostru, care prin purtarea Sfinţiei Sale acâştigat încrederea, iubirea şi stima tuturorcelor ce l-am cunoscut, făcând parte e-senţială din sufletul acestei Ambulanţe. Cao dreaptă şi prea meritată răsplată, credemde datoria noastră a vă aduce la cunoştinţăPrea Cucerniciei Voastre că preotul iconomGheorghe Ionescu, confesorul acestei am-bulanţe, merită să fie clasificat între cei din-tâi preoţi militari, conştienţi de rolul lor pecâmpul de luptă”.

Preotul Petru Pădureanu, Brigada a II-aArtilerie, Divizia a II-a, la 8 ianuarie 1917,către Protoiereul preoţilor de armată de laMarele Cartier General al Armatei Române,Eşalonul III, scrie: „Am onoarea a raportaPrea Cucerniciei Voastre că în intervalul dela 19 decembrie 1916 şi până astăzi, 8 ian-uarie anul 1917, s-au ţinut trupei Regimen-tului 9 Artilerie următoarele conferinţe: 1.Prezentul neamului românesc. 2. Cum tre-buie privită situaţia în raport cu legăturilepolitice ce avem cu aliaţii. 3. Năzuinţele cetrebuie să avem faţă de viitor. Regimentulse reorganizează cu succes. Nivelul moralse ridică şi la aceasta contribuie nu numaiconferinţele religioase cât şi dragostea cedepune d-l comandant ca să se dea ostaşu-lui pilde în toate. Regimentul acesta, ca şi

în luptele pe front, se distinge astăzi prinfelul cum munceşte – aşa fel încât la unadin sărbători (Anul Nou) d-l comandant fe-licitându-ne a exprimat preotului şi coman-danţilor de baterii mulţumiri, iarcomandantul Diviziei a II-a, foarte mişcat,în vizita ce ne-a făcut-o cu un domn maiorfrancez, a exprimat înalta sa satisfacţie. Bi-sericii i se dă o mare importanţă, iar d-l co-mandant al Diviziei a II-a, care a ascultatconferinţa ţinută, ne-a strâns mâna şi ne-a felicitat, arătându-şi mulţumirea de rolulBisericii”.

Comandantul Regimentului 7 Călăraşi,Maior Fonequier, la 20 ianuarie 1917, scriadespre preotul de armată Nicolae I. Mihail,parohul comunei Năruja-Puhia, repartizatpentru mobilizare Brigăzii a 4-a Călăraşi:„De la începutul mobilizării şi până înprezent, nu am putut să constat în sfânta sapersoană decât cele mai lăudabile şi demnede pildă, înalte sentimente morale şi su-fleteşti. Conştiincios şi demn servitor în în-deplinirea cu sfinţenie în tot şi în toate aîndatoririlor sale preoţeşti. Înzestrat cu oeducaţie aleasă, cu sentimente nobile şiblânde a fost şi este obiectul respectului,dragostei, încrederii şi recunoştinţeidesăvârşite din partea şefilor şi a trupei.Este mai presus decât curajos. În luptele dinluna decembrie în sectorul Caşin, la Clăbucşi Clăbucel, a luat parte activă, în chiarprimele rânduri, îmbărbătând cu blânda-ivorbă pe cei ce luptau cu arma, pentruapărarea pământului strămoşesc. A pansatşi îngrijit răniţii, pe chiar poziţia de luptă,sub ploaia de gloanţe şi obuze, stârnind ad-miraţia noastră a tuturor. Drept recunoş-tinţă pentru realele servicii aduse şi pentrumulţumirea noastră a tuturor, am inter-venit cu raportul de propunere nr. 948 din5 ianuarie 1917 pe lângă M. S. Regele, curugămintea a se conferi sfinţiei sale dis-tincţia decorării, pentru fapte meritorii, întimpul campaniei”.

În ziua de 10 aprilie, ora 16,35, domnulgeneral adjutant Prezan, şeful StatuluiMajor General al Armatei şi însărcinat cucomanda Armatei Române, însoţit de dom-nul maior Petrescu, aghiotantul DomnieiSale, a vizitat spre a-şi lua ,,rămas bun”, Ser-viciul Religios, M. C. G. Şeful serviciului, P.C. Sa Iconom C. Nazarie, îi prezintă raportul.Domnul general, foarte emoţionat, îl as-cultă până la sfârşit; îl impresionează închip deosebit faptul că avem preoţi morţişi prizonieri: ,,Aceasta înseamnă, P. S. Ta, căpreoţii şi-au făcut mai mult decât datoria şieste o cinste pentru clerul care, alături deostaşi, a făcut mai mult decât le-am cerutnoi pentru ţară şi neam. Desigur, aceastamulţumită şi imboldului pe care P. S. V. aţiştiut să li-l daţi în tot timpul. Eu vămulţumesc cu recunoştinţă şi vă sunt multmulţumitor pentru felul cum aţi conlucratcu mine la apărarea Patriei. De aceea cudurere mă despart de d-voastră”.

Preotul Dinescu Constantin a fost repar-tizat la Regimentul Mircea 32, ca preot mi-litar pe ziua de 1 august 1916 şi repartizatapoi la Regimentul 84 Infanterie, mobilizatde acest corp. Cu acest regiment, a luatparte la luptele titanice de la Turtucaia,dând ajutorul său sfânt la răniţi şi morţi.După dezastrul de acolo, a scăpat înot,trecând Dunărea înot până la Olteniţa, deunde a fost evacuat la spital din cauza sur-menajului spiritual şi enervării cauzate de

teribilele peripeţii de la Turtucaia. Desfi-inţându-se Regimentul 84 Infanterie, a fostrepartizat Regimentului Mircea 32 P. S., la1 octombrie 1916, unde a rămas, la acestregiment îndeplinind sfintele servicii capreot militar, a oficiat depunerea jurămân-tului recruţilor contingentelor 1917 şi 1918.A dat concursul religios la diferite înmor-mântări de soldaţi. Preotul militar DinescuConstantin are vlagă militară, preot foartecult, integru şi-mi arăt cu această ocaziepărerea de rău că acest preot militar a tre-buit să părăsească acest regiment, la 16 de-cembrie 1916, din cauză de boală,pricinuită de enervarea peste măsură, asuferinţelor cu ocazia luptelor de la Turtu-caia. Pentru serviciile aduse armatei îlpropun a fi decorat cu ordinul CoroanaRomâniei cu spade, în gradul de cavaler pecare-l merită cu prisosinţă. ComandantulRegimentului Mircea 32 P.S., ColonelDemetriade 30 august 1917 – Durneşti,Botoşani.

Despre preotul Băjenaru V., de la Regi-mentul 1 Grăniceri, se relatează că „s-aprezentat la regiment cu un patriotism pecare nu-l discută, ci îl pune în aplicareprintre soldaţi. Sfaturile sale aveau efectimediat, el ştia să apară sub impresiafaptelor, pentru că le simţea. În faţagreşelilor, era dojenitor, aspru, şi expuneagravitatea aşa de bine, că pedeapsa moralăera hotărâtoare, insuflând virtutea. Înluptele cele mai grele, trupa şi ofiţerii l-auvăzut în mijlocul lor. În momente critice adat ajutor medicilor regimentului; cu vorbalui, uşura durerile răniţilor. Dacă regimentulşi-a căpătat renume, desigur în mare partese datorează preotului Băjenaru, şi dacăceea ce el a făcut pentru trupă este comun,cred însă, că influenţa ce a avut asupraofiţerilor caracterizează cu totul superiori-tatea lui. Datorită felului nostru de viaţă,trebuie să recunoaştem că, în general,ofiţerul nu este prea mult ataşat de Bise-rică; preotul însă pe nesimţite ne-aapropiat de Biserică şi acolo prin slujbasplendidă ce oficia ne îngenunchea. Prinpredici, făcea educaţia virtuţii ofiţerilor,reuşind cu mult succes a îndrepta obi-ceiuri şi a înlocui principii care, desigur,nu datorită lor erau contrarii principi-ilor morale”. Iar maiorul Di-mitriu măr-turiseşte că „Preotul a fost lângă mineîn gloanţe, în obuze, pretutindeni. Esteun om extraordinar, adevărat apostolal tuturor frumoaselor credinţe. Nicio-dată n-am făcut mai senin o aşa prop-unere, care tinde ca preotulRegimentului 1 să fie avansat în modexcepţional.

Ca recunoaştere a virtuţilor creş-tine promovate de preoţii militar, s-aupropus şi recompense. Astfel, Raportuldin 26 februarie 1917 al AmbulanţeiDiviziei I, cu privire la activitatea preo-tului Mănescu N, precizează: „Laaceastă Ambulanţă serveşte cele reli-gioase preotul Nicolae N. Mănescu înlocul preotului Gibescu luat prizonier.Acest preot întotdeauna şi-a îndeplinitdatoria sa cu dragoste, neţinândseama de greutăţi şi de pericolele princare a trecut. În Tg. Jiu, la 1 noiembrietrecut, când inamicul era în apropiere,a fost singurul preot rămas în oraş şinu l-a părăsit decât în ultimul momentşi numai după ce a condus creştineşte

la locul de veci pe toţi decedaţii aflaţi prinspitale. În cursul retragerii şi după re-tragere, prin predici şi frumoase cuvântăriocazionale a căutat să ridice moralul tru-pelor; adesea oficiind cele religioase împre-ună cu preoţii militari ruşi pentru a înfrăţiaceste armate. Nu a pierdut nici o ocazie dea fi la înălţimea unui vrednic preot militarşi, în consecinţă, îl recomand atenţiei PreaCucerniciei Voastre spre a fi recompensatdupă cum merită. Medic-şef al AmbulanţeiDiviziei I, medic maior dr. Ciocâlteu Pentruconformitate cu originalul, Secretarul ser-viciului, N. Georgescu”.

Iconomul Stavrofor Ioan I. Bărbulescu,fost protoiereu al judeţului Muscel, parohal Bisericii Domnească şi Preot al Regimen-tului 30 Infanterie, confesorul GarnizoaneiCâmpulung, la 22 iulie 1917, raporta: „Re-gimentul 30 Infanterie, pe care-l păstoresc,a fost şi este unul din cele mai distinse re-gimente, care fac fală armatei noastre, şi aavut poziţii şi lupte foarte grele, dar şi-afăcut cu cinste datoria şi în toate împre-jurările subsemnatul am avut partea cuve-nită, astfel că nu a rămas luptă, marşuri,tranşee sau locuri înaintate şi aproape deinamic, suferinţe sau bucurii, fără a cerceta,încuraja şi îmbărbăta soldaţii şi nu am lăsatocazia sau serviciu fără a mă prezenta şispune cuvânt potrivit chemării mele.Cercetând bolnavii m-am bolnăvit de febrăşi tifos şi am fost aproape de a pieri. Custrăinii din regiment purtându-mă părin-teşte, am botezat trei heterodoxi şi sunt pecale de a mai converti patru. În genere, de-parte de mine de a face reclamă sau a mălăuda întru nevoinţele mele, precum estecunoscut cu credinţă, nădejde şi dragosteîn Dumnezeu şi în viitorul neamului româ-nesc, am căutat şi caut din toate puterile afi la înălţimea chemării mele de preot şiadevărat român. Recompense omeneşti nuam căutat, dar mi s-au adus mulţumiri prinordin de zi pentru peste 500 cărţi de rugă-ciuni şi de cuprins patriotic, pe care, din mi-cile mele surse, le-am distribuit soldaţilorşi n-am fost propus la avansare la timp, pre-cum nici la decorare din cauza rănirii şimorţii comandantului”. (Sursa: GheorgheNicolescu, Gheorghe Dobrescu, AndreiNicolescu, Preoţi în lupta pentru făurireaRomâniei Mari 1916–1919. Editat de Fun-daţia „General Ştefan Guşă”, Bucureşti,2000

APRECIERI ŞI RECOMPENSE Pentru preoţimea română din Primul Război Mondial

Arhim. Veniamin MICLE

Pagina 11

MonumentulEroilor din PrimulRăzboi Mondial

din curtea Bisericii din

Pietrarii de Suscu vultur modelat

de P Cichirdan

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

TE UITĂ, PRINŢE

Te uită, Prinţe,NoriiPlutesc pe cerul sur,AtârnăPe dantelaDe ploaie dimprejur,ClopotniţeleCuiburiDe albe cucuvele,Înoată ameţiteÎn notele rebele.

Suntem bătrâniO, Prinţe,E vremea să găsimUn drumPrin ploaia lumii

Spre liniștea Din urmă,Când ultima ZvâcnireA gândurilor turmăÎn darNe dau dovadaCă încă Mai trăim.

Mă tem, iubire,Prinţe,De ziua care vine,De noaptea ce se lasă,Ce poate să-mi anineFiori de spaime-gânduri,Că nu mai știi de mine,Că nu mai ești oglindaÎn care GalateeMă cresc din nou

Din cioburiCreștină și atee.

Coboară serafimiiDin norii vineţii,Prin crengiApune ziuaPe frunze argintii,Se lasă înserareaÎn lacrime de nor,Nu te-am gânditDe-o orăȘi mi-e Cumplit de dor.martie 2017

LĂSTUNIILui Adrian

“ Vezi, rândunelele se duc.”Cade uitarea peste vii,Îmi caut încă-n lume drum, Și mă încurc precum mă știi.

Toţi anii-n șir ne tot uitamCum vin și pleacă rândunele.Când n-ai mai fost, eu amrămas

Cu ochii goi cătând la ele.

Aici e cald, ba frig, ba ger,Acolo cred că-ţi ese bineȘi stai cu-ai noștri la cafeaDe n-ai venit în vis la mine.

Mi-e dor din ce în ce mai rar.Cumplit, mi-a fost atunci, odatăCând l-am rugat pe DumnezeuSă ne adune laolaltă.

Din toate vorbele ce-au fostÎn anii scurși, mai răi, mai bunii,

Nu știu de ce, din tot noianÎmi vin în minte doar lăstunii.

Mi-e dor din ce în ce mai rarȘi alte drumuri mi-s deschiseȘi mă găsesc gustând din plinDin bucuriile promise.

Dar, rândunelele se duc,Vine uitarea-legea morţii,Eu încă-mi caut în lume drumȘi mă încurc pe calea sorţii.

Și iată, caut din nou, ades,La drumul lung unde s-apucSpre tine, dragule pierdut,Când rândunelele se duc.

Aici e cald, ba frig, ba ger,Acolo cred că îţi e bine,Când stai cu-ai noștri la cafeaVeniţi în vis s-o beţi cu mine.

LIGIA NICOLESCU

Nici dumneata…

Era primul Paște când nu eram împreună. Adrian era la București, eu la Horezu.Nu că ar fi fost cineștie ce mare tragedie, dar era singur și din proprie experienţă

știam ce minunat e să fii singur de sărbători așa că m-am hotărât să mă duc la el. Amadus cu mine de toate ce se cădeau să fie pe masa unor creștini la masa de Paște. I-amtelefonat, prezumând o oră probabilă la care voi ajunge.

Aglomerat traficul, ora presupusă s-a prelungit ceva timp. Ajunsă în sfârșit, am sunatla ușă de câteva ori, insistent. A răspuns într-un sfârșit, a ieșit în ușă și, bătând cu dege-tul pe cadranul ceasului de la mână m-a întrebat ritos dacă “ la ora asta se vine “, apoimi-a trîntit ușa în nas. Am plecat cu toate după mine val-vârtej. Am prins, cred, ultimultroleibuz spre Drumul Taberei. Mașina era aproape goală, doi-trei călători întârziaţi camine așteptau să coboare. M-am îndreptat către scaunul din faţă unde m-am așezat,

lângă ușă, la geam și-am întors capul uitându-mă afară ca să-mi ascund șuvoaiele delacrimi pe care nu le mai puteam opri, și ca să pot plânge în voie.

Târziu,ca prin vis, am auzit un om care încerca să-mi spună ceva, să-mi ceară ceva,cu un cartonaș în mână.

-Doamnă, doamnă !-Lasă-mă, te rog, am strecurat printre suspine.-Doamnă, alo, doamnă!-Nu înţelegi ! lasă-mă, !-Doaamnă, bileetul dumneavoaaastrăă ! Sunt controlor, deci îmi veţi prezenta bile-

tul, dacă-l ... aveţi bineînţeles.M-am întors către el și i-am dat biletul de călătorie.-Păi, zise apăsat, dacă aveaţi bilet de ce nu l-aţi prezentat de prima dată ?-Am crezut că cerșești, nu arătai a controlor. Atunci, apropiindu-se încet de urechea

mea, îmi șuieră șoptit în ureche:-Da mata știi de ce ţi-am cerut eu bietul ? Nici dumneata nu arătai a avea bilet!!

DRAGOSTE PĂGÂNĂ-BUNICA MEA NOMADĂBine înfiripată de Dumnezeu, la cei

peste cincizeci de ani ai ei, ca o vi-etate din altă lume, bunica mea dansa.Aflase că eu nu știam taina aceasta și-șipusese în gând să repare umilitoarea, ruși-noasa nedreptate. Iată, așa m-am trezit înmicuţa bucătărioară cu lut pe jos, luată pesus în vîrtejul celui mai straniu curs de dansdin lume.

Întâi m-a privit lung, cercetându-mă cu-rios, ca și când mă vedea întâia oară, de-părtându-se de mine caţiva pași, apoi,luându-mă cu o mână de mijloc, cealaltămână mi s-a așezat firesc pe umăr iar ure-chea s-a îndreptat spre muzica ce coboradin difuzor. Cât a durat până când a începutsă plutească nu știu, știu doar că m-amtrezit în braţele ei aproape inconștient im-plicată în dansul acela care aducea a ritualpăgân de iniţiere. Copil de 12-13 ani, încăînmugurit pe cărările mirării trupului meufirav, căutându-mă involuntar între păpușicu volane și stranii povești de iubire auzitepe furiș de la cei mai mari, mă aban-donasem dansului acela. Mă lăsam purtatăde ea, de dans, către ceva care pe ea ochema, care cumva pe noi ne chema și decare, nu pricep cu care din simţuri, aveama ști că nu mai puteam scăpa, odată începutdansul-cântec, nici ea nici eu niciodată.

M-am trezit într-o altă lume, o lume încare fără vorbe, eu știam ce vrea ea, ea știacă eu știu, era o îngemănare stranie desimţuri între noi două ca un dialog mut încare se învâlvorau ritmuri, muzicănedefinită, mișcări unduite de dansaproape neîncepute și poate nesfarșite vre-

odată de vreun trup hămesit de iubire șisătul de dorinţă și de așteptare. Nici ovorbă nu mai putea să încapă. În acesttransfer, dincolo de înţelegere, vorbeamtăcând cu ochii. Ochii ei ţintuind ochii mei,tandru înţelegător și a milă, îmi vorbeaublând despre ceea ce știa că voi căpătaatunci ca binecuvântare și ca blestem. Dan-sul acela era un legământ-jurământ aldragostei nomade era așteptat, pândit săse nască de tot ceea ce eram eu atunci, iareu, nu eu ci trupul meu, Eul meu, așteptamtransferul acesta, doream asta cu ardoareași setea unei așteptări lungi, de sute de ani.

Am purtat cu mine adormit, ani de zile,viforul acela ascuns între coaste, înfipt înminte, fără să știu ce este, cărat cu sfinţenieși grijă, alimentat cu dorinţi nemărturisite,nestinse.Uneori, când simţeam că mădoboară, mă urcam pe munţi. Între pămantși cer doar eu. Pe ploaie, pe vifor, pe arșiţă,într-o bucurie fără margini, prin stihiilevremii învinse de mine (credeam eu), fărăa răbda pe nimeni mai slab langă mine,căutînd acolo în înălţimi o entitate egală înputeri și simţuri cu furtunile mele, cău-tandu-mi o pereche asemenea-mi, îmi în-fruntam singurătatea, căutand orbeștedureroasa împlinire a dragostei nomade, adragostei sălbatice și păgane.

Toate acestea mi le-a zidit în carnestrangandu-mă în braţe, bunica meatătăroaică sau cazahă, sau nomadă, știindcă ea nu le mai poate afla rosturile lor, dacăle găsise vreodată, pentrucă pentru ea tim-pul trecuse în căutări sterpe, dar intuind căle poate ascunde în alt trup, în alte dorinţi,

pe alte aripi pentru zămislirea zborului-căutare, ca și când ar fi trebuit să așeze unpui de vietate în cuib străin, dornic de iu-bire, dar fără altă viaţă în el.

Știa, fără să știe, că zbuciumul său nupoate avea sfarșit cu pace. Cîntecul-dansulîn care și ea la rândul ei fusese aruncată și-n care se aruncase nu putea avea capăt iarcăutarea sa nu putea avea moarte și, maiales știa că nemurirea asta mocnește desute de ani în femeile sălbatice cu ochii tă-iaţi pieziș, croite de Dumnezeu cu foc în su-flet.

Învăţandu-mă să dansez, ca un șaman,ţinandu-mă în braţe strâns, învartindu-măși învartindu-ne, pluteam în mica bucătăriede vară cu miros de fum și lut pe jos în-deplinind amandouă un ritual inconștientde transfer a unei puteri ucigătoare îngingășia sa aparentă,chemare a dragostei,a dragostei păgâne ce nu poate fi povestită,nu poate fi împărtășită fiind prea mare saupoate da, dar fatal, nimeni din cei obișnuiţinesupravieţuindu-i.

Mai târziu, acasă la ţară, când era lunănouă dar ploua mărunt, ieșeam noaptea îngrădină, mă dezbrăcam și dansam goală înploaie în același ritm ca în transă. Mâinilese unduiau către cer încolăcindu-se ca doișerpi într-o spirală pulsandă. Picioarele fră-mantau pămantul îndesand în tină

frunzele și florile ce se nimereau subele. Dansam rotindu-mă ușor, închinandu-mi braţele cerului, apoi pămantului,rotindu-mi capul cu pletele ude cătrefiecare umăr pe care îi sărutam cu pioșenie.

O beţie stranie de nedefinit punea stă-

panire pe mine, pe grădină, pe ploaie, eramun tot care îndeplineam un ritual. La fel cucocorii, dansam pentru viaţă, pentrumoarte, pentru dragoste.

Începeam să trăiesc dansul, să respirdansul, să cânt dansul, eu însă-mi statuievie, Salomee, dansam în același ritm straniuca al bunicii mele nomada cu sânge clocoti-tor și ochi tăiaţi pieziș. Simţeam cum pică-turile de apă alunecau de-a lungul meu,scurgandu-se de pe cap pe gât, adunandu-se pe zmeura mugurelui de san, de pe care,ca un izvor săreau pe burtă, adăstand puţinîn scoica centrului meu omfalic. Se uneaucu micuţele dâre de apă care scăpaserăprintre sâni, se adunau, câte două, câte treiizvoare într-un mic șuvoi care nimerea sprecoapse. Curios, șuvoiul inspecta șoldurile,apoi se strecura în valea dintre coapse deunde ieșea fierbinte și năuc. La fel cu șerpiilui Laocoon, șuvoaiele de apă coborau în-vârtindu-se nebune la vale pe picioare, în-curcând pulpele lungi prin iarba grădinii. Pepielea de catifea se târau dâre subţiri deapă, broboane mărunte ca perlele vegheaupe burta cafenie, ploaia mă săruta peste totiubindu-mă.

Surprinzător, nu-mi era frig, ba chiar dinpiele ieșeau aburi. Ca și ploaia, nebuniaasta nu cred că ţinea mai mult de o oră,apoi, ca și când m-aș fi trezit sau aș fi fostalta, mă prindea râsul, mă duceam udă încasă și odată cu trecerea pragului, treceamîn altă viaţă, în altă lume, nu a mea, su-perbă, sălbatecă și năucă, ci într-una nor-mală, domoală, previzibilă, potolită, darstrăină mie.

Pagina 12 L. NICOLESCU

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

I

De multe ori pri-vesc prin ochea-

nul amintirilor. Din trecutîmi apar imagini ale unorpersonaje de mult apuse.Astfel în secolul..., dinmileniul..., a trăit un om.

Era un om bun, evlavios cu frică de Dum-nezeu și dragoste faţă de semeni. Acesta arămas în amintirea celor mulţi cu denu-mirea de Cavalerul Bunei Speranţe.

Castelul său se afla pe o stâncă abruptă,iar pentru a ajunge la el trebuia să treci peun pod care se întindea peste o prăpastie.Acest pod mobil făcea legătura între acelloc solitar și lumea din jur.

Cavalerul, care trăia izolat de ceilalţi,umblase mult prin lume și participase lamulte bătălii. După ce se săturase să co-linde prin ţări străine într-un târziu se hotărîsă se reîntoarcă pe meleagurile natale,unde avea un castel pe care l-a moștenit dela unchiul său .

Era viteaz, generos și ajuta pe oricine îicerea sprijinul. Astfel a rămas în memoriacolectivă, acest individ înalt, bine făcut, șicare era foarte iubit pe moșia sa și nunumai. Cum în vremuri de restriște ceinăpăstuiţi au nevoie de ajutor, foarte mulţiîși doreau să apară un salvator.

Nu se știau prea multe despre el. Nu-mele i s-a pierdut în negura timpului, înschimb a rămas în memoria tuturor cu de-numirea de Cavalerul Bunei Speranţe. Le-genda care îl învăluia i-a făcut pe mulţi săcreadă că este un duh rătăcitor prin veacuricare își caută liniștea eternă.

IIDintre multele faptele de vitejie, care au

rămas în conștiinţa posterităţii, amintimnumai câteva.

Astfel prin acele locuri bântuia un ba-laur, care omora oameni și animale. Oi,capre , vaci sau oameni care treceau pelângă pădurea unde se afla dihania erau de-voraţi.

De multe ori au încercat sătenii de lângăpădure să prindă și să ucidă dihania, dar nuau reușit.

Cei care se aventurau în pădure în

nopţile cu luna plină, ziceau că acest balaur,care este înfiorător, scoate flăcări pe gură șică nimeni nu-i poate sta în cale.

Au pierit foarte mulţi oameni și ani-male. Dihania ieșea și ataca gospodăriileoamenilor la început noaptea, iar mai apoiși în plină zi. Era foarte rapid, iar in urma luirămâneau urme din cadavrele devorate.

Într-o zi acei săteni, au aflat de la unperegrin, de acest cavaler, care se cam la odistanţă de două zile de mers călare. Tot dela acel peregrin, au aflat că la castelul săunu se putea ajunge, iar dacă doreau să îilase un mesaj trebuia să o facă prin legareaacestuia de o piatră care era aruncatăprintr-o catapultă la castel.

Ajungând la preotul satului din zona încare se afla castelul cavalerului, un grup deoameni din zona în care se afla balaurul, lacererea lor, preotul a scris mesajul cătrecavaler și acesta a fost catapultat.

Timpul trecea, dar nu se ivea nici unmesaj de la acel cavaler. Când nimeni nu semai aștepta într-o zi apare un cavaler îm-brăcat în zale, cu o lance impunătoare, peun cal alb, însoţit de un scutier.

- Unde este starostele acestui sat, seadresă unui bărbat între două vârste?

Acesta își scoate căciula face o plecăci-une, apoi întreabă:

- Să îmi fie cu iertare, mărite oștean,cine îl caută?

- Sunt cavalerul pe care l-aţi chemat sărăpună balaurul.

- Mărite oștean, eu sunt fiul său celmare, și vă voi conduce spre casa sa.

Condus la bătrânul care se apropia de80 de ani, a fost primit în casa sa, ospătatîmpreună cu scutierul său. Caii celor doi aufost îngrijiţi de doi nepoţi ai starostelui.După ce a discutat cu el seara au fost con-vocaţi toţi fruntașii obștii.

- Uite cum stau lucrurile, zise cavalerul,am nevoie de vreo zece bărbaţi viteji pen-tru a omorî acel balaur.

Zis și făcut, împreună cu zece ţărani înputere, au construit o capcana în care aupus ţepușe înfipte în pământ și pe care auacoperit-o cu o rogojină peste care aupresărat un strat de frunze. Împrejurulacestei gropi erau niște pomi tăiaţi care seprăbușeau la prima atingere.

- Acum ne trebuie o oaie care va fi mo-meală. Întrucât deseară este lună plină, separe că jivina va ataca.

Au adus o oaie care era legată pe rogo-jină de pomii care abia se mai ţineau în pi-cioare.

Întradevăr în seara aceea a apărut di-hania. Aceasta a căzut în capcană, iarţepușele i-au sfârtecat abdomenul, copaciiau căzut peste dihanie, iar gâtul i s-a prinsîn laţ.

Gemea dihania de se auzea de la câtevapoște depărtare. Cavalerul i-a retezat capulși astfel au scăpat acei oameni de belea.

IIIAltă dată într-un alt sat prădau hoţii.

Fruntașii acelui sat au delegat un reprezen-tant care a ajuns la domeniul cavalerului.

După ce a fost înștiinţat, acesta apărutîn armură, călare pe un cal alb în spume, culancea, paloșul și scutul . Era însoţit de doiscutieri.

Împreună cu oamenii locului a pregătito capcană în care au fost prinși hoţii înfrunte cu căpetenia lor Miu.

Astfel acei oameni, sfătuiţi de cavaler,au răspândit vestea că în noaptea deSânziene, pe la Puntea Dracului, va treceprin sat o căruţă a unui negustor bogat,care se află în drum spre graniţă.

Au pus mână de la mână li au strânsbani și lucruri de preţ. Cavalerul i-a ajutatși el cu mai multe pungi cu galbeni. La dataanunţată o trăsură trecea prin sat. Cândalfa la Puntea Dracului, hoţii în frunte cușeful lor Miu, au atacat trăsura, dar marele-a fost mirarea când au fost înconjuraţi devreo douăzeci de oameni în frunte cu Ca-valerul Bunei Speranţe.

Au fost prinși, iar după judecata obști ,au fost trimiși la judecata stăpânirii. Bătuţila tălpi cu nuielele și spânzuraţi cu capul înjos deasupra unor focuri în care se aflaardei iute, tâlharii și-au mărturisit faptele.Au fost trimiși la ocnă pentru mulţi ani . LuiMiu, căpetenia lor, i s-a tăiat măna dreaptăși a fost însemnat cu fierul roșu pe frunte.A fost eliberat lăsat în viaţă, pentru a fipildă și pentru alţii. Dar nu peste mult timpa fost găsit mort la o răscruce de drum.

IVAltădată un sat era prădat de câţiva sol-

daţi rătăciţi în timpul retragerii unei armateturcești.

Și acei locuitori au apelat la CavalerulBenei Speranţe. Acesta atrăgând în cursăpe acei mercenari. Li s-a tăiat capul și au

fost aruncaţi într-o prăpastie de pe unmunte. Atunci Cavalerul ar fi rostit:

- Astfel vor păţi toţi prădătorii și hoţii!Curând s-a dus vestea dispariţiei mai

multor soldaţi. Fiind învinși de oștile leșeștisi urmăriţi de oamenii lui Vodă oștileturcești se retrăgeau în debandadă pesteDunăre.

Multă vreme a dăinuit amintirea Ca-valerului Bunei Speranţe. Acesta era bun șimilostiv. Atunci când i-a scăpat de hoţii luiMiu, oamenilor din acel sat le-a lăsat maimulte pungi cu galbeni, la fel cum a lăsat șioamenilor din satul prădat de oștenii turci.Nu primea niciodată recompensă pentrufaptele sale. Dacă auzea de oameni aflaţi lanecaz le sărea imediat în ajutor. Așa s-a în-tâmplat cu oamenii dintr-un sat care a fostinundat. La câteva zile de la dezastru, înacel sat au sosit oameni din partea aceluicavaler care au împărţit în numele lui maimulte pungi cu galbeni.

Ajunsese un personaj care era iubit, re-spectat și chiar venerat de mulţi oameni. Sespunea în popor că era drept evlavios și afăcut mai multe biserici din care, în prezent,se mai întâlnește o bisericuţă de lemn nu-mită Biserica Bunei Speranţe.

VAstăzi pe o stâncă semeaţă se zărește

un castel în ruine. Nimeni nu a putut săajungă la acel castel.

Mulţi au crezut că acolo se află comorifabuloase și au încercat în zadar să es-caladeze stâncă. Dintre cei care u încercataceasta mulţi au sfârșit în prăpastie, alţii aufost sfâșiaţi de animalele sălbatice, alţii aupierit de morţi misterioase. Urmașii tuturorau avut de suferit.

În popor circula zicala ,,Cavalerul BuneiSperanţe nu trebuie supărat niciodată!”.Poporul l-a iubit și respectat, iar în a-mintirea lui au numit o poiană, unde se zicecă acesta poposea adesea ,,Poiana BuneiSperanţe”.

- Aceasta este taică legenda.- Bine bunicule, dar ce s-a întâmplat cu

acest Cavaler al Bunei Speranţe?- Nepoate să nu ispitim cele sfinte! Totul

se înfăptuiește după voia Domnului, iaracest cavaler a fost poate un MesagerCeresc. Să păstrăm cu pioșenie cele trans-mise din moși strămoși. O amintire curatăne îndeamnă la lucruri bune.

Și nu uita: ,,Nu cerceta prea multe legi,că ești nebun de le-nţelegi”.

CAVALERUL BUNEI SPERANŢEConstantin GEANTĂ

ANUL CARE A TRECUT

Trei sute șaizeci și cinci de zileși tot atâtea speranţe,ucise și renăscute.Și eu,un saltimbancîntr-o piesă mediocră.Anul care a trecut,anul care va veniși eu…

ÎN SCRIS

Adun cuvinte din abisși în tăcere eu le-șirpe-un fir de vis.

Din amintirialte trăiri.Suave-s linele iubiri…

Retras în flori de mac,eu tac.

Poate - ntro ziIar voi grăi,În miez de noapte,În miez de zi…

ULTIMA ORĂ

Despicând jocul secundelorTe-am regăsit.

Pe talgerul asfinţitului,Sprijineai

Soarele la echinox.

De aş întoarce clepsidra,SocrateAr fi iar condamnat?

Nu pot credeCă totulNu esteDecât iubire!

LA ORDINA ZILEI

Ieri,A fost asasinatUn gând.

Azi,s-a înecatun sentiment.

Mâine,Oare

Ce se va întâmplaCu amintirile?

JOCUL DE-A VIAŢA

De prin unghereSperanţa ne-ndeamnă„ Înainte!”Ca-ntr-un şotronCadBuchetele de cuvinte.Norocul,Sau, poate destinulNe-nvaţă joculDe-a v-aţi ascunselea,Iar noi,Sărind în cercDe mii de oriÎnconjurăm lumea.

Copii,DesenândChipul Dragostei

Ne pierdemÎn labirint.Şi...uite aşa,Trei sute şaizeci şi cinciDe zileSe cufundăÎn veşnicia clipei.

CÂTE O LEGENDĂ

Câte o legendăApunea În catapeteasma amintirilor.Paiaţa zâmbindAlunga norii,Pe când poetulRenăştea

În Zodia Balanţei.Sub soarele nostalgic,Se curmăÎncăUn vis....

Pagina 13

CONSTANTIN GEANTĂ

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

DE TE CUNOŞTI

De te cunoşti și vezi că nu te ştii E ca şi cum n-ai fost, E ca şi cum n-ai fi!Să te cunoşti înseamnă-a cugeta,că sunt ca tine sau ca easau nici nu sunt așa,c-altfel aş vrea să fiu!să fiu aşa cum,nici chiar eu nu ştiu!E greu să ştii-E greu să fii-

UN IMN PENTRU BACHUS

Bachus, mai mustos ca niciodată,mai rumen în pocale ca nicicând,psalmodiază singur dealurile podgoriteși cântă singur dintr-o frunză.și în răstimpuri se opreşte

să respire parfum de toamnă,tămâios-și cântă mai departe, singur,pentru rodnicia de-a pururi.

ŞOSEAUA DRUMUL ŞIPOTECA

Peste un drum de ţară trecea Poteca, în susul şoselei, printre ierburi, se-ncurca.-Stai! trigă şoseaua aruncată,nu se ştie cum, peste o potecă și un drum.-Stai! Vin la tine să te cochetez!Vreau să te asfaltez! De mult timp numai la asta visez!-Nu ştiu ce să zic!Vreau să mă mai gândesc un pic.Eu sunt poteca spre izvorTrec printr-un ponor Spre muntele „Vârful cu Dor”.Izvorul e limpezimea minţii mele și niciodată n-a-ncercat să mă înşele;stă acolo şi cântă o melodie, toată noaptea şi-n chindie.Poteca se gândea că e mai bine aşa

că nici n-are cine s-o asfalteze bine;aşa că-şi păstră haina ei veche,fără pereche.Se vede că o astfel de potecă are o gândire intrinsecă.-Dragă şosea, cred că nu e timpul acum,Vezi-ţi înainte de drum!-Cine să-şi vadă de drum !Eu sunt drumul !Te aştept să-mi dai şi mie Haină ca a ta, cu pălărie ;Nu mă vezi decât când ninge şi cândplouă.Pe-aşa vreme cum să stea asfaltul deasupra mea!Lasă-mă în ploi, să mai treacă pe-aici „Carul cu boi”,să mai miroase a fân și-a veşnicie, s-o mai duc două milenii şi-o mie . Șoseaua asfaltată plecă la drum fără să fie supărată,că, dacă te gândeşti la toate, fiecare are-n felul lui dreptate.

GREIERUL ŞI GREIERUŞA

Greierul şi greieruşaCând la casă deschid ușaSe produce un curentde opinie ardent.

Ușa,zice greierușa,fiind primul opinent,se deschide foarte-atent !O deschizi puţin spre dreaptaca să nu se surpe de sus treapta,înclinată cam spre stânga-c-aşa e stânga, nătâga-Așa că, să fii atent!Se dărâmă eșafodul ,acolo se află nodul. Cam spre stânga o deschid ,că nu-s de celuloid!Spre stânga dacă deschizi bine ,mulţi se vor uita spre tineașteptând ca să le daiși ce ai și ce nu ai.Și cum tu mai ai destule ,nu ca mine, sunt pe nule,fii spre stânga, nu e greu!Greierul de sus, un leu, Te-ar propune, cine știe,să împarţi grăunţi, o mie,și atunci mi-ai da si mie,De-aia tare te-aș ruga,deschide ușa spre stânga.Eu vreau s-o deschid dreptcă așa e înţelept.Greierul și greieruşa,n-au decis cum deschide ușa,însă greierii cei mulţi umblă iarnă tot desculţi!

(Cenaclul literar „Nicolae Velea ”–Biblioteca Municipiului Curtea de

Argeș,judeţul Argeș )

Tatala mormântul tateirăsare luna din dreptul cruciipeste liniştea nopţiica un paratrăsnet vechipe care mama îl curăţă sârguincioasăcu tăcerea pliată pe margineacuvintelor

Poeziaîntr-o zi i-am spus tatei

ţi-am scris o poeziem-a privit blândaşa cum privea el răsăritul zileicuvintele îi întârziau pe buzese năştea bucuriaîn piept lacrimapoposea în inimădin blândeţe s-a născut luminaapoi ea a aprins zâmbetulmă primea în pieptul săubătătorit de griji şi timpavea loc acolo tot universulşi tot mai rămânea spaţiupentru îmbrăţişare

Portret cu tatatata nu a ştiut să râdămicile grimasefăcute cu uşurinţă îi arcuiausprâncenele într-un zâmbetîntârziatcuvintele îl locuiau cu răbdareuitîndde lacrimile ce-i colorauochii cu amurgdeseori întârzia să ridiceprivirea spre cernorii îi poposeau pe obrajiatrăgând obsesia timpuluiîn pauzele dintre tăceriridica mâinile către păduresă-şi caute drumul în luminăla capătul zilei ochii îi acopereaufaţa cu toamna îndelung aşteptatăcu buzunarele de la raniţade soldat al vieţii pline

Tablou cu tataîn partea de sus aşezăm inimaacoperită cu o umbră de tandreţesub ea ochii luminând în aerul respiratapoi buclele care nu au fost niciodatăîn dreptul gurii gura uşor crispatăîntr-un zâmbet ce alunecă în pieptul tarecălit de anotimpuriculegem cuvintele ce au acoperit îndoiala din vântul ce acoperea tot corpulculorile le alegem binecâte una pentru fiecare iubire

nemărturisită

Risipă de lumină-n amiază Lasă cuvintele să-ţi şopteascăascultă cum îţi mângâie sunetele, auzulîn cântecul inimii.

Risipă de lumină-n amiazăîn părul tău căzut şuvite pe umeri,umbre se cern printre ramuricum prin oglindă imagini în fugă.

Îmi pune-n emoţii culori fragede,dă zilei o frumuseţe căzută pe margini,coapsele tale se lasă privite de-aproape de cei ce visează rotunjimi de carne-n palme.Negri de furie plopii cu trunchiuri subţirise-nclină şi fac semne ciudate din frunze,respiră răcoarea odată cu tine

sprintenă căprioară pe malul râului

cu gleznele subţiri cu luciu metalic.

Rupe tăcerea,înfăşoară-ţi tălpile în verdele crudşi calcă apăsat prin ierburile ude.

Orfană de singurătate,vino în nopţile mele albastre şi dulcicu mireasma de apă curgătoare de muntepe care urcă lostriţe argintii.

Muşcă din mine ca dintr-un măr crocantcum o face şi timpul.

La nesfârşit Prind timpul de frânghiiîl trag după mine,

nerecunoscător mă lasă în urmă,să-mi pierd definitiv trupulîn pământdar nu-l slăbesc,trimit sufletul în steleunde are alt ritm de curgereşi alunecăm în viitor împreunăla nesfârşit.

Se plimbă tăcerea prin gânduri Umbre de fantome fâlfâie prin castel.

Trec dintr-o cameră într-alta cu voltede aer în mişcare.

Uşile se deschid singure şi se audecum prind putere.

Pereţi par a fi liniştiţi.

Simt cum noaptea se curbează, cum se stinge.

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Pagina 14

ELENA EŞANU ŞERBĂNESCU

OVIDIU CRISTIAN DINICĂ

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

Stelele îşi îngroapă-n bolta cerului colţurilefiecare-şi ocupă locul în constelaţia veche.

Se plimbă tăcerea prin gânduriluna le grăbeşte.

De lumina lor m-ar găsi împreună cu tinear fi o minune.

Noaptea a junsă pe buza rece a izvoarelor se crapă sub greutatea dimineţii, soarele dă din vâsle să soseascăde dincolo de mări.

Zi de primăvară Zău că nu mi-am urcat cuvintele pe scarăşi podul meu are sertarele goale,din când în când mai urc ceva la fumfiindcă îmi place mirosul de crâşmă.

Femeia-mi zice;bărbate e primăvară şi miroase a crud,nu mai sta-n pivniţă, ieşi în grădină,să auzi cum creşte iarba şi înfloresc merii.Îi spun;o să crească şi înflorească şi fără mine,eu vreau să nu-mi înflorească vinul pe care vreau să-l beau limpedeca pe sângele Domnului.

Vai de capul tău întomnat,o să mori cu ceaţa-n privirişi capul prea plin de băutură de n-o să am nici la pomană.

Tot mai înstrăinat În spatele lui mulţi se întreabă şi cautăcum se poate pătrunde-n sâmbure,sâmburele-l aşază-n pământul atinscu palmele mângâietoare de povestitor.

Măsoară aşa ca pentru sine orizontulşi gândeşte cum să dezmiede singurătateacu verdele crud care iese din lujeri.

Tot mai înstrăinat trupul de moarte cuprins

este în pielea sa înflorit de nuferişi frigul de teama ninsorii cu fluturise lasă dus spre dealurile văluritede unde se surpă pe văi noaptea.

Dimineţile care se nasc fermecatesunt oglinzi ale luminii din care curgzilele cu arome de liliac mov.

Mama Două silabe egale cu sufletul eiîntr-n cuvânt care încape-n inima-i iubitoareşi-o faţă luminoasă cu zâmbetu-i caldori o lacrimă ascunsă la fiecare întâlnireau lăsat în mine o cascadă de frumuseţe,o dulce dragoste ce nu se termină niciodată.

Detaliile dintre vorbele ei sunt necuvintespuse cu ochii, grija nu se observă, e o fântânădin care beau copilăria ca pe o agheasmăîn faţa icoanei şi mama surâde.Mă înseninez şi eu când mi-o amintesc, îi simt mâinile ce-mi mângâie visulşi el se înfăptuieşte.

Tăcerea plânge în oraşul răvăşit de sărăcie Aud cum fluieră oasele vântului prin somnul copacilor,fântânile singurătăţii ascultă sunetele cântecului.Tăcerea plânge în oraşul răvăşit de sărăciecu pensionari blestemnând orânduiala nedreaptă şi tinerii robiţi de bogăţie mor din imprudenţă.Totul se rupe-n contraste nefericit de insolente,iar orizontul se pierde în ceaţa lăptoasă, umedă,oamenii în putere sunt păsări mute gata de plecareîntr-un alt ţinut misterios, plin de teamă şi speranţăcu gândurile umbrite de îndepărtarea de rădăcini.În visurile lor înfloresc merii-n grădină, vin fluturii

galbeni,dimineţile-s clare, visătoare ca florile câmpului,bucuria-i ascunsă, ruginesc în suflet sunetele vioriiîntr-o alcătuire în care faţa ponosită a libertăţiialunecă-n tristeţea cu tălpile-n pământ străin.Toate dorurile se lovesc, se sparg de oglinzile strâmbe,cioburile lor sunt un scheunat de câine otrăvit,o nelinişte ce se zbate-n trupul ameninţat,

fără nicio ieşire la limanul pretins ori visatîn nopţile cu stele foşnitoare purtate pe umeri.Doamne deschide-mi fereastra de suflet a ţării,de unde am ascultat greierii cerului înstelatşi harfele lunii îi acompaniau cu dragoste parfumatăaidoma celei din inimile învăluite de mărturisiripe silabele cărora nu se desluşeşte niciun cuvânt.

În umbra ei a crescut iarba În umbra ei a crescut iarbaşi niciodată răcoarea n-a alungat dragosteaiubirile-i sunt simbioze de dulce şi amardar nimeni nu le desluşeşte plăcerea.

Voi n-aţi văzut privirea albastră de fricădin care se naşte intimitateaşi totul se răscoleşte.

Nu mă mai îndoiesc de întâmplare,ea poate fi o singurătate ucisă de verdele crud,de mîinile care privesc uimite,în căuş fac mirabile cuiburi păsărileîn care clocesc ouăle universuluişi voi nu vedeţi.

Nimic nu întrece voinţaCaligrafia scribilorridica arta scrisului de pe vechile papirusuri,o scoate la suprafaţă odată cu conţinutul legiicare-i mai presus decât pieirea omuluişi nu putrezeşte sub cenuşa şi nisipul timpului.

Scoate la lumină faptele regilorşi bunăvoinţa ori înverşunarea zeilordin deşertul extins.

Nimic nu întrece voinţade a şti de unde venim şi ce drum alegem,să îngropăm veac după veac în trecutpentru ca-n viitor alţii să repete, să dezgroape cuvântul şi obiectelelăsate-n ascunsă moştenire.

Eu sunt cel care vă las patimade a muri într-o lumecare lasă urmece trebuie cândva găsite şi descifrate.

Ziua, ca o viaţă pusă-n poeme de Mircea Vasii, sepoate lăsa cuvântului-zbor. O conștinţă de sine,

atunci când se caută, se lasă povestită în prozodie clasică,pledând în faţa veșniciei lumii, cauza persoanei. Ba chiarpersoanei - cu nume și prenume și supranume, să ilustrezeunicitatea și o anume ascundere dintre cele obișnuite - îiva fi fost hărăzit să fie, dacă ascultăm spusa moroșenească(se presupune că prin Maramureș ar fi fost obârșia neamu-lui Vasâi!!) cu „va sii!” Ziua, cu semnul ei de lumină, catoate vieţile împlinite, își are cele trei vârste. În cazul celor„povestite” de poetul nostru – cu multă argumentaţie, le-gitimată de cele trei școli înalte!- pleacă la drum din zoriiedenului. Să mă aplec – ușor – peste durere , cartea dedebut a lui Mircea Vasii, apărută în 2010, la Editura Ramuri,deconspiră faptul de pe ilustaţia copertelor, realizată deartistul plastic Cristian Sima. Părinţii noștri primordiali,Adam și Eva, comit păcatul, plătit cu dobândirea libertăţiiși apetenţa pentru cunoaștere. Grea este clipa când trebuiesă-ţi porţi singur de grijă, apoi și mai grea când trebuie săporţi de grija celor din Edenul grădinii personale. Se spunecă și proto-părinţii au părăsit Raiul, îngrijoraţi, aplecaţi de...păcatul neascultării, să moștenească pământul, să-lstăpânească, numind ceea ce le-a fost dat în ascultare. Pri-mind și vremelnicia cu înserarea și odihna veșnică, odatăcu porunca să se înmulţească, ne-au lăsat râu de urmași,și el curgător, într-un carusel al zilelor date de zestre, doaratât cât să le umplem temeinic. În volumul acesta despre...dimineaţa poetului constatasem, cu ocazia lansării de laSocietatea Culturală „Anton Pann”, în 2010, nevoia lui

Mircea Vasii de-a se mărturisii celor din preajmă despre iu-birile de început, despre experienţele dobândite în joculdus către amiază cu perechea găsită, apoi despre loviturileprimite de prea curgere și prea tulbure Oltul. Primul volumeste chiar structurat în trei părţi. Voia să clarifice stări, săle definească explicit, evident un efect al cunoașteriiraţionale, urmare a trei rânduri de studii academice, chiardacă între ele și cele teologice mai deschise către iraţio-nalul revelat. După trei ani, și multe alte poeme adăugate,apare dilema : Nes(p)aţiu, al doilea volum ditr-o pseudo-trilogie (tematica fiind o constantă, doar prilejul cu scânteialui și locul, fiind altele, clar marcate pe răbojul volumelor!),dacă adăugăm și volumul Arpegii.

Să ne imaginăm că se lăsase seara și călătorul voia săînnopteze. O putea face fără mărturia finală, ca o revedere

al celor trei pași ai zilei? Ne dovedește această intenţie,creștinul profund, prin poemele finale ale antologiei nu-mite: Spovedanie și Nerostitul (încă!). În înserarea venitădupă cei 60 de ani tereștrii (ca secundele unui minut, oriminutele unei ore!) poetul, într-un fel cronicar, s-a apropiatde sine, ceva mai mult, și atunci actualizarea spovedanieise va fi impus în antologia sugestivă prin nume : Maiaproape de mine, editura BETTA, 2017. Recapitulândpovestea zilei, cu 7 ani de cultivare a ogorului literelor(după spusa regretatului Costea Marinoiu și el încă prezentatunci în casa lui Anton Pann!), observăm , cum altfel?, totîn fotografia (realizată de Gheorghe Dican!) copertei an-tologiei, ce va să spună selecţia din cele trei volume. Finiscoronat opus! Autorul se mărturisește: cercul trebuie să seînchidă tot în grădina părăsită după zbenguiala în libertate,preţ de-o zi cât o viaţă. Parola la porţile raiului trebuie săfie perfectă. Te poţi întoarce doar dacă ai găsit în tine însuţicuvintele potrivite să poţi fi recunoscut: fiu ascultător. Amgreșit Tată, că doar Tu poţi fi fără de păcat! Dar mă căiescși uite dovada: poemele mele capătă limpezime de albas-tru. Pe unele dintre ele le-am numit chiar rugăciuni – vezi-Le numerotarea! Îţi mărturisesc scriptura dată unor aleșiai Tăi să o dea oamenilor, vezi-O și pe ea în zorul zborurilorlor, din Imnurile mele! Contemplaţia mea exclude verbulacţiunii nesăbuite, dar trage de frânghile unui clopot cusonoritate de gerunziu. Vreau să dau vorbelor mele zborulși atunci mă arăt adunării cu oameni, ca întru biserici fărăpereţi. Sunt mai aproape Doamne, dar încă mai am multpână să te găsesc întreg în min(T)e. Mă mai iau gândurilelumii mele cât planeta și mai poposesc prin cântul meu șicuvinte cu altă vibraţie. Iartă-mă Doamne și dă-mi o maibună apropiere de duhul celor crescute

Lungul drum al zilei...

Pagina 15

REVISTĂ DE CULTURĂ

NOTĂÎntreaga responsabilitate a conţinutului articolelor

revine autorilor. Articolele, grafica, fotografiile ne-semnate aparţin editorului. Revista apare sub

incidenţa Legii 186/2003.

S.C. NTX CONCEPT SRLProiectare şi Execuţie Infrastructuri Rutiere,

Construcţii Civile şi Industriale. Contact:0740.035.985

Pagina 16

POVESTEA VORBII 21

Tipografia KITCOM, 18 septembrie 2017

din aceste pământuri, numita Grădină aMaicii Tale. Iartă-Mă și tu Maică a meaAlexandrina, fică din ficele născute pe Calede Maica Mare, dacă m-am depărtat cumvade vocea sânului tău cu mierea graiului! Pă-suiește-Mă încă, Doamne! și du înserareamea adânc în noaptea cu lună plină spredeplina mea împlinire. Dă-mi luminastelelor și visele cu mai multă metaforă,decât sentinţele unor judecăţi să nu Îţi vinînainte cu propria judecată, că încă sunt de-parte de Tine, de Adevărul spre care tind.Ajută-Mă să zbor, prin Cuvântul Tău, gătitmie, Cuvânt potrivit!

Consemnăm posibila rugă a poetului înfaptul unei înserări cu înseninare înţe-leaptă!

*În faptul zilei de 11 mai 2017– chiar în

amiaza mare!- în sala mare a LiceuluiTehnologic pentru Turism din Călimănești,plină ochi, preţ de-o oră a suportabilităţiiexersată zilnic, și mult mai mult pentru in-vitaţii speciali, am fost martorii unui eveni-ment cultural, dedicat cărţilor și celor ce lefac posibile, ca o reușită uvertură a eveni-mentelor ce vor urma întru cinstirea aniver-sară a orașului Călimănești.

În orașul atestat la 20 mai, într-un hrisoval lui Mircea cel Mare (cel Bătrân), 1358-1418 din care domn al întregii ŢăriiRomânești între 1486- 1418, în liceul cu unimpresionant portret al VoievoduluiMircea, imediat la intrare, un Mircea - poet

născut pe malul Oltului, mai sus de Cozia,azi cetăţean al orașului, prin Jiblea Nouă(cea veche apărând și ea în amintitul hrisovdin 1388), tot pe malul Oltului mai în aval– înconjurat de oastea pedestrașilor școlii,dar și de mulţi cavaleri în zale, își prezentapropriul omagiu: antologia de poezie Maiaproape de mine. Sigur, trimiterea titlului,ca un raport peste timp la Socrate, voia săne sugereze propria căutare de sine, ur-mând Calea de apropiere către... Tatăl nos-tru care ești în cer. Poetul nostru, pe care îlvrem prin mai marea apropiere de Cuvânt(Domnul cel întrupat, plecat apoi la ceruri,pe care îl mărturisim, din ce în ce mai deaproape!), mai cunoscut de mulţi alţi fraţiîntru Domnul!, adusese mai demult unomagiul... Domnului Mircea, când își luasepseudonimul Mircescu, fără să trădezeceea ce primise prin botez, ori de zestre :Vasi(i)-an. Evenimentul organizat își doreatocmai o bună comunicare despre autor șicei ce l-au ajutat, să-l cunoască pe el șilocul, iar comunitatea să-l cuminece. Argu-mentele trebuiau să releve adevărul și săţină trează adunarea, cu, și mai puţini iniţi-aţi, într-ale culturii și ale istoriei locului. Cre-dem, că atât cât societatea de azi maipermite, scopul a fost atins.

Pentru încadrarea poetului în demersulpublicistic al vremii, Editura BETTA,reprezentată de N. Roșu, a făcut posibilăprintr-o prezentare intersantă cunoaștereamultor apariţii editoriale recente, între care

și antologia amintită. Cu această ocazie afost prezentat și nr.5 al revistei Arena Lite-rară, care are pe copertă , între cele șais-prezece apariţii ale Editurii BETA și copertaanlologiei lui Vasian Mircescu. Onorândevenimentul editorul Simion Petre Cichir-dan a distribuit nr. curent al revisteiPovestea Vorbii 21 în care poemul C`est lavie (de pe coperta antologiei!) este înpaginile revistei.

Între cavalerii în zale, adică demult cuaura strălucirii sriitoricești, prezenţi laeveniment amintim : George Achim, NeluBarbu, Nicolae Nistor, Felix Sima care au șiprestat acolo : au dat sfaturi, au ţinut lecţia(în sală fiind elevii!), au prezentat poetullansat. În prezidiul reuniunii, cu numele eiafirmat solid în cultura română, Eliza Rohaa strălucit prin elocinţă și știinţa captăriiatenţiei, mulţi dintre participanţi rupându-și hipnotica legătură virtuală a tabletelor.Mai mare peste toţi, deși scund la statură,a fost cel mai olimpic dintre toţi, care a îm-părţit diplome și medalii, s-a zbătut cudouă ore înainte să umple sala cupedestași, a adus televiziunea una, adicăVâlcea UNU, a înfinţat un nou club –evidentolimpic, cu soclu pentru statuia „mareluiactor de pe scenă și din filme Florin Zam-firescu”, a aruncat fugere în pedestrimeagălăgioasă, ameninţând-o cu electro-cutarea, adică evacuarea din sală. Incon-fundabilul, omniprezentul, super orga-nizatorul, publicistul polivalent Nicolae Di-

nescu, precum Zeus olimianul a fost sufle-tul și solistul manifestării, adică dirijorul șimode(r)(l)atorul evenimentului. Dacă nu arfi fost Mircea în sală, cu toate ipostasurilesale, doamna Eliza Roha, Petre Cichirdan(care a filmat și pozat, că și el este membrude drept al UZPR-ului), Georgeta Tănă-soaica, director al biblioteci „A.E. Bacon-schi” a orașului, profesorul Mihai Sandu șicâte alte nume prestigioase l-aș fi declarat,de drept, pe Domn Nae, prim solist.

După ce timpul drasticului Cronos aumput ora elevilor și a unor profesorichemaţi în altă parte, s-au auzit cuvinteledespre alte cărţi, le-am văzut și pipăit co-pertele, am luat cunoștiinţă de agendaevenimentelor următoare și am primitmulţumirile fericite ale celui lansat – astamai târziu pe când eram la agapa de laHappy, dedaţi la ambrozie și nectar, într-uncolţ din universul Călimăneștilor, aflat înfebra lui mare pentru cele de peste câtevazile. Azi a fost ziua lui Vasian MirceaMircescu, anunţând ziua zilelor lui Mirceacel Mare, iar vreo câţiva dintre noi infor-mând despre: înfiinţarea cenaclului Po-emele Oltului, altceva decât un clubolimpic. Să ne, și să vă fie toate, găzduitede ceasul cel bun!

Cronicar de serviciu: M. SPORIȘ

(în răstimpuri, membru UZPR)

MO

NU

MEN

TUL

AFD

PR -

VÂLC

EA, M

ON

TAT

LA O

CNIŢ

A,

“MA

LTRA

TAT”

A D

OU

A O

ARĂ

DE

“SPE

CIA

LIŞT

I” D

E LA

COTI

DIA

NU

L “V

IAŢA

VÂ

LCII”

. SPE

CIA

LIŞT

I CA

RETR

EBU

IE C

HEM

AŢI L

A...

PRO

CURA

TURĂ

!

REVISTĂ DE CULTURĂTRIMESTRIALĂ

produsă de ECOSTAR 21 şi EDITURA

INTOL PRESS

Editor şef: Petre CICHIRDANRedactor şef: Bogdan CICHIRDANDirector marketing: Ligia NICOLESCUSecretar de redacţie: Felix SIMATehnoredactare: SC INTOL SRL Corector: Tina CICHIRDANSeniori editori: Veniamin MICLE

Constantin ZĂRNESCUDumitru VLĂDUŢ

Publicişti (inclusiv autori foto): Mihai SPORIŞ

Marian PĂTRAŞCUSimona Maria KIS

Gheorghe PANTELIMONGheorghe MĂMULARU

Paulian BUICESCUVasian MIRCESCUGheorghe SPORIŞ

Adina DUMITRESCULigia NICOLESCU

Redacţia: Rm. Vâlcea, Calea lui Traiannr. 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Telefoane: 0250.736615

0350.4012540746.029824

E-mail: cichirdan@yahoo.comWebsite: www.cichirdan.ro

www.culturaarsmundi.ro

ISSN: 2285 – 6919ISSN-L: 2285 – 6919 Preţ: 3 lei

Felicităm PrimăriaOcnele Mari pentrumontarea mini-re-

flectoarelor în faţa şiînspatele! lucrării din

bronz