Pe teritoriul Romaniei, legea 272/2004 reglementeaza cadrul legal privind

respectarea , promovarea si garantarea drepturilor copilului.

Amendamentele aduse acestei legi sunt cuprinse in Legea 257 /2013 ,o serie de

modificari si completari pentru o mai buna si coerenta aplicare si intelegere a

legislatiei in vigoare, care sa duca la implementarea la un nivel superior al drepturilor

copilului.

Se introduc criterii noi care sa ajute la evidentierea interesului superior al

copilului,astfel, in textul introdus in corpul legii, se prevede ca, in determinarea

interesului superior al copilului se iau in vedere urmatoarele aspecte:

Nevoia de dezvoltare a copilului

Opinia copilului-raportat la varsta si la gradul de maturitate

Istoricul copilului-situatiile de abuz, violenta, exploatare

Capacitatea parintilor saau a persoanelor care se ocupa de cresterea si

educatia copilului

Mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care minorul are relatii

de atasament

Principalele institutii publici in domeniul portotectiei si promovarii drepturilor copilului

sunt Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si Serviciile

Publice de Asistenta Sociala .

Modificarile aduse legii nr 272/2004, sunt masuri grupate pentru urmatoarele

sectiuni:

o Criterii de determinare a interesului superior al copilului; se afla in

interdependenta cu nevoile acestuia de dezvoltare si protectie- psihologice , fizice si de educatie , de securitate si apartenenta la o familie

o Reglementari privind exercitarea autoritatii parintesti

o Modificari legislative care sa vizeze cresterea responsabiliattaii profesionistilor

care intra in contact cu copilul prin natura muncii .

o Masuri legislative pentru responsabilizarea parintilor.

LEGEA 257/2013 introduce modificari in capitolul 2, articolul 15, dupa cum urmeaza:

INTRODUS LEGEA 257/2013

Aliniatul 2

” g) întilniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

(3) Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).

(4) Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a oferi consiliere, acordată de specialişti atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora.

(5) În cazul în care părintele la care copilul locuieşte împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, părintele la care nu locuieşte în mod statornic poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

(6) Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă

socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit

raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu

cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a

ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre

copil şi părintele la care nu locuieşte.

(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă’’

Interesul superior al copilului primeaza in fata oricarei situatii conflictuale dintre parti.

In cazul unei separari sau divort intre parintii unuia sau mai multor copii,dupa noul

Cod Civil, Insatanta de Judecata stabileste custodie comuna, alegand domiciliie

copiilor la unul dintre parinti, celalalt parinte avand drept de vizitare , conform unei

hotarari jedecatoresti definitive si irevocabile.

Programul de vizitare a minorilor este stabilit de Instanta de Judecata competenta si

este stabilit in functie de varsta copilului, de cerintele educationale ale acestuia, de

legaturile afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de starea

comportamentala a acestuia si alte aspect care vizeaza siguranta si integritatea

minorului.

Aceste criterii se au in vedere si la stabilirea programului de relatii personale cu

ceilalti membrii ai familiei cu care copilul s-a bucurat de o viata de familie.

Parintele in grija caruia se afla copilul, are obligatia sa transmita celorlalte parti care

au dreptul legal sa mentina relatii personale cu acesta, informatii continue despre

evolutia copilului pe plan scolar si medical, inclusive fotografii recente.

La articolul 15 se introduc noi aliniate cu urmatorul cuprins:

Parintele la care copilul locuieste are obligatia de a sprijini mentinerea

relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte, prevazute la alin. (1).

(4) Pentru restabilirea si mentinerea relatiilor personale ale copilului,

serviciul public de asistenta sociala si, dupa caz, directiile generale de

asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul fiecarui sector al

municipiului Bucuresti au obligatia de a oferi consiliere, oferita de specialiti

atat copilului, cat si parintilor sai, la solicitarea acestora

In cazul in care parintele la care copilul locuieste impiedica sau afecteaza

in mod negativ legaturile personale ale copilului cu celalalt parinte, prin

nerespectarea programului stabilit de instanta sau convenit de parinti,

parintele la care nu locuieste in mod statornic poate cere serviciului public

de asistenta sociala sau, dupa caz, persoanelor cu atributii de asistenta

sociala in circumscriptia caruia se afla locuinta copilului, sa monitorizeze

relatiile personale cu copilul pentru o durata de pana la 6 luni.

Monitorizarea de catre reprezentantii directiilor sau dupa caz a persoanelor care au

atributii de asistenta sociala ‘, sa asiste la preluarea copilului de catre parintele la

care nu locuieste in mod statornic, la inapoierea acestuia, sa realizeze intervievarea

parintilor, a copilului si a persoanelor cu care copilul locuieste, precum si a altor

persoane, in vederea intocmirii raportului de monitorizare’

In urma raportului efectuat de persoanele responsabile, in urma perioadei de

monitorizare, acestea pot propune prelungirea perioadei de monitorizare, pe o

perioada de maxim 6 luni, sau pot face recomdarea unor sedinte de consiliere

psihologica individuala sau de grup, a parintilor si o serie de masuri in vederea

cresterii gradului de realationare a copilului cuparintele care nu locuieste cu el.

Acest raport, are valoare recunoscuta in instanta ca proba , este inmanat cate un

exemplar fiecareia dintre parti.

Printre competentele pe care asistentul social aflat in Serviciul Public de Asistenta Socila care se ocupa de instrumentarea unei astfel de situatii se numara :

sa respecte codul de deontologie profesionala, sa pastreze confidentialitatea informatiilor pe care le detine cu privire la cazul respectiv

sa isi desfasoare activitatea in conformitate cu cadrul legal in vigoare

sa aplice teorii de asistenta sociala :terapia de familie, lucrul cu grupurile,

perspectiva sistemelor;

sa respecte demnitatea si unicitatea persoanei, sa fie capabil sa realizeze

o evaluare comprehensive si precisa, verbal sau in scris a tuturor

problemelor ce influenteaza pozitia clientului;

Procedural, administrativ sa inregistreze si consemneze rapoarte precise

si la termen.

Sa foloseasca resursele interne si externe existente in serviciul de

asistenta sociala si in afara acestuia si sa le mobilizeze in beneficiul

clientilor.

sa aiba capacitatea sa organizeze lucrul in echipa pluridisciplinara

convocata si sa sintetizeze informatiile pe care le primeste de la celalalte

institutii ale statului cu care intra in contact.

Sa realizeze rapoarte de evaluare detaliata , pe baza informatiilor

specialistilor implicati in evaluare

Sa colaboreze cu Instantele Judecatoresti si cu celalate institutii implicate

Aptitudini comunicationale, sa asculte , asimileze si sa transmita

informatiile obtinute in programele de intalniri cu copilul si familia ,

pentru evaluarea detaliata a situatiei copilului, in cadrul echipei

pluridisciplinare convocata de managerul de caz.

abilitatea integrarii datelor obtinute astfel incat imaginea finala sa fie una de ansamblu.

sa isi asume si sa pastreze o neutralitate emotionala fata de partile

implicate in acest proces.

responsabilitate fata de propria persoana si fata de cei implicate in acest proces

Sa stapanesca bine cunostiintele despre comportamentul si schimbarea

comportamentala, teoria stresului, teoria comunicarii.

cunoasterea nevoilor copilului,calitatile ingrijirii materne necesare

dezvoltarii normale , folosirea instrumentelor si procedurilor de lucru,

metodologiilor de colaborare cu unitatile medicale,

specialisti(psihologi),cu instantele judecatoresti si cu persoanele

implicate in procesul de evaluare:familia copilului, copilul insusi, alte

persoane relevante din viata copilului.

Impreuna cu psihologul sa participe la sesiuni de consiliere a celor

implicati .

Universitatea din Bucuresti,

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala,

Asistenta sociala ,an 3 ID

Student: Tamboi Aura Silvana

Lucrarea curs ’ Coaching si mentorat in practica asistentei sociale ’

Profesor: Conf.Dr Ana Radulescu