Cmv Ac Ig g Si Ig m
2
CMV Ac IgG si Ig M Descriere Virusul citomegalic face parte din aceeasi familie cu virusul herpes simplex si virusul varicelo-zoster langa virusul uman exista si virusuri citomegalice ale animalelor, complet distincte de cel uman. Virus citomegalic a fost izolat in 1956 si denumit astfel datorita efectului citopatic caracteristic: celulel virus se hipertrofiaza si contin incluzii intranucleare eozinofilice voluminoase, cu aspect de ochi de #nfectia cu virusul citomegalic este extrem de raspandita, in timp ce !oala clinica constituie o consec rara a acestei infectii comune $%&-1&& ' din populatia adulta prezinta anticorpi specifici, ca rezultat predominant al infectiilor asimptomatice(. #n prezent, infectia citomegalica este considerata o pro!lem importanta de sanatate pu!lica, din urmatoarele motive: frecventa crescuta a infectiilor congenitale, caracterul de infectie virala persistenta, cu posi!ilitati de reactivare mai ales la persoanele imunode si la cele cu transplant de organe si implicarea virusului in patologia postransfuzionala $sindromul posttransfuzional, hepatita citomegalica posttransfuzionala(. )mul este singurul rezervor natural de vi citomegalic uman $virusurile citomegalice ale animalelor nu sunt infectante pentru om(. *odul de transm a infectiei este variat. Virusul se gaseste in urina si saliva persoanelor infectate ca si in secretia sperma si lapte matern. +atul poate fi infectat in utero mai frecvent insa infectia se produce perinata contactul nou-nascutului cu secretiile cervicale pline de mucus, sau postnatal prin contactul infectant produse de la mama $saliva, lapte, etc.(. ) alta modalitate frecventa $peste 5& ' din infectii( se real prin sarut si contact sexual. unt posi!ile si caile de transmitere iatrogena, prin transfuzii de sange fiind prezent in leucocite( sau prin grefe de organ $ex: rinichi( de la persoane aparent sanatoase . Vi persista in organism in stare latenta o perioada indelungata. #nfectia nu confera o imunitate solida, v continuand sa fie eliminat din organism si in prezenta anticorpilor specifici. tunci cand apare o scad rezistentei organismului $terapie imunosupresiva prelungita, !oli casectizante, inclusiv #/ ( infectia poate deveni clinic manifesta $hepatita, pneumonie, encefalita(, uneori avand consecinte letale. Perioa contagiozitate dureaza $cu intermitente( luni, ani, sau toata viata, virusul fiind eliminat prin urina de 5 ' din copii, 1-0 ' din adulti si 1& ' din gravide. #nfectia primara la adult este in ma oritatea ca asimptomatica atunci cand devine manifesta, ta!lourile clinice sunt variate: stare fe!rila de etiologie neprecizata, ta!lou de mononucleoza infectioasa cu anticorpi heterofili negat 2iteste mai mult Recomandari Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti CMV tip IgM si IgG: Determinarea anticorpilor de tip IgM constituie un instrument important in diagnosticul infectiei citomegalice acute. 3otusi, este dificil sa se faca distinctia intre infectia primara si cea secundara, deoarece rea poate induce sinteza varia!ila de #g* la persoanele imunodeprimate. Determinarea anticorpilor de tip IgG este utila in screening-ul statusului imun, permitand identificarea indivizilor seronegativi, la care pot fi aplicate masuri profilactice. Pregatire pacient 3estele nu necesita o pregatire preala!ila. Metoda e foloseste metoda imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta pentru anticorpii #g4 imunochimica prin tehnica 7+ $enz8me-lin ed immunofluorescence assa8( pentru anticorpii #g*. Pentru cadre medicale Specimen recoltat - sange venos. Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu fara gel separator. Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
description
science
Transcript of Cmv Ac Ig g Si Ig m
CMV
CMV Ac IgG si Ig MDescriere
Virusul citomegalic face parte din aceeasi familie cu virusul herpes simplex si virusul varicelo-zosterian. Pe langa virusul uman exista si virusuri citomegalice ale animalelor, complet distincte de cel uman. Virusul citomegalic a fost izolat in 1956 si denumit astfel datorita efectului citopatic caracteristic: celulele infectate cu virus se hipertrofiaza si contin incluzii intranucleare eozinofilice voluminoase, cu aspect de ochi de bufnita. Infectia cu virusul citomegalic este extrem de raspandita, in timp ce boala clinica constituie o consecinta mai rara a acestei infectii comune (80-100 % din populatia adulta prezinta anticorpi specifici, ca rezultat predominant al infectiilor asimptomatice). In prezent, infectia citomegalica este considerata o problema importanta de sanatate publica, din urmatoarele motive: frecventa crescuta a infectiilor congenitale, caracterul de infectie virala persistenta, cu posibilitati de reactivare mai ales la persoanele imunodeprimate si la cele cu transplant de organe si implicarea virusului in patologia postransfuzionala (sindromul posttransfuzional, hepatita citomegalica posttransfuzionala). Omul este singurul rezervor natural de virus citomegalic uman (virusurile citomegalice ale animalelor nu sunt infectante pentru om). Modul de transmitere a infectiei este variat. Virusul se gaseste in urina si saliva persoanelor infectate ca si in secretia vaginala, sperma si lapte matern. Fatul poate fi infectat in utero; mai frecvent insa infectia se produce perinatal, prin contactul nou-nascutului cu secretiile cervicale pline de mucus, sau postnatal prin contactul infectant cu produse de la mama (saliva, lapte, etc.). O alta modalitate frecventa (peste 50 % din infectii) se realizeaza prin sarut si contact sexual. Sunt posibile si caile de transmitere iatrogena, prin transfuzii de sange (virusul fiind prezent in leucocite) sau prin grefe de organ (ex: rinichi) de la persoane aparent sanatoase . Virusul persista in organism in stare latenta o perioada indelungata. Infectia nu confera o imunitate solida, virusul continuand sa fie eliminat din organism si in prezenta anticorpilor specifici. Atunci cand apare o scadere a rezistentei organismului (terapie imunosupresiva prelungita, boli casectizante, inclusiv SIDA) infectia latenta poate deveni clinic manifesta (hepatita, pneumonie, encefalita), uneori avand consecinte letale. Perioada de contagiozitate dureaza (cu intermitente) luni, ani, sau toata viata, virusul fiind eliminat prin urina sau saliva de 5 % din copii, 1-2 % din adulti si 10 % din gravide. Infectia primara la adult este in majoritatea cazurilor asimptomatica; atunci cand devine manifesta, tablourile clinice sunt variate: stare febrila de etiologie neprecizata, tablou de mononucleoza infectioasa cu anticorpi heterofili negat Citeste mai mult
Recomandari
Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti CMV tip IgM si IgG:
Determinarea anticorpilor de tip IgM constituie un instrument important in diagnosticul infectiei citomegalice acute. Totusi, este dificil sa se faca distinctia intre infectia primara si cea secundara, deoarece reactivarea poate induce sinteza variabila de IgM la persoanele imunodeprimate.
Determinarea anticorpilor de tip IgG este utila in screening-ul statusului imun, permitand identificarea indivizilor seronegativi, la care pot fi aplicate masuri profilactice.
Pregatire pacient
Testele nu necesita o pregatire prealabila.
Metoda
Se foloseste metoda imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta pentru anticorpii IgG/imunochimica prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay) pentru anticorpii IgM.
Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
Volum proba - minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi- IgM si IgG).
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba - serul separat este stabil 3 zile la 2-8o C ; 6 luni la 20o C ; evitati congelarea/decongelarea repetata.
Limite si interferente
In stadiile precoce ale infectiei acute cu virusul citomegalic se poate obtine un rezultat negativ pentru anticorpii IgG.La pacientii imunodeprimati rezultatele obtinute trebuie interpretate cu prudenta. Pentru diagnosticul infectiei reactivate la imunodeprimati sunt utile tehnicile moleculare (PCR). Probele care contin anticorpi antinucleari sau alte tipuri de anticorpi anti-tisulari pot da rezultate pozitive nespecifice, iar anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele kit-ului si da rezultate neconcludente la determinarea prin chemiluminiscenta .O crestere a nivelului de anticorpi anti-Citomegalovirus IgG siIgM a fost constatata si la pacientii infectati cu virusul rujeolic, herpetic sau varicelo-zosterian, datorita unei reactivitati incrucisate in cadrul familiei herpesvirusurilor. De asemenea pacientii avand infectie acuta cu virusul Epstein-Barr sunt susceptibili de a prezenta o reactie incrucisata cu virusul citomegalic. Serologia materna nu are valoare predictiva in ceea ce priveste probabilitatea infectiei in utero. Folosirea tehnicii PCR de detectare a genomului viral in lichidul amniotic poate fi utila pentru diagnosticul infectiei fetale dupa saptamana 21 de sarcina.Absenta anticorpilor IgM nu exclude posibilitatea unei infectii congenitale (10-30 % din nou-nascutii infectati nu dezvolta anticorpi IgM specifici), de aceea izolarea virusului din urina in cursul primei saptamani de viata ramane cea mai buna modalitate de diagnostic al infectiei congenitale.
