G. Oprescu Manual de istoria artei clasicismul romantismulEditura Meridiane, Bucuresti, 1986

Pag 12.Clasicismul si Romantismul sant cei doi poli, in jurul carora se concentreaza mai intai teoriile si doctrina ce conduc pe artisti,de la finele secoluluial XVIII-lea pana catre 1850, apoi toata productia acestora, cu exceptia operelor care, timide si nesigure, raman nehotarate intre aceste doua tendinte extreme, asa de ostile una fata de alta. Clasic si romantic sunt douaepitete care pot fi aplicate cu dreptate la anume imprejurari, mai drept la un anume fel de a fi, al unui popor, al unei epoci sau chiar al unor indivizi singuratici. Clasic si romantic pot, la rigoare, desemna doua atitudini ale spiritului omenesc, vechi de cand lumea. Sant neamuri care in decursul intregii istorii se manifesta ca ``clasice``, altele ca romantice, oricare ar fi epoca in care traiesc, ori temperamental celor cu care se invecineaza.Ce este Clasicismul, ce este Romantismul?Clasicismul, este, in estetica, acea tendinta catre simplicitate, claritate, logica si echilibru in tratarea unor teme cu un continut general omenesc, adica in care orice reprezentat al umanitatii, ori de unde ar proveni el, sa se poata recunoaste. Intr-o opera clasica sant in general evitate complicatiile inutile, constrastele puternice, excesele, detaliile multiple, caracterele prea exceptionale. Totul pare sa se supuna legilor stricte ale ratiunii. Asa incat, in principiu, orice sa poata intelege cu usurinta, sa aprobe ceea ce I se prezinta, sa ajunga poate sa admire.Romantismul este contrar tuturor principiilor semnalate in classicism. Elprezinta manifestarea insusirilor celor mai particulare, deci mai contrare acelui general omenesc essential in classicism. Din aceasta pricina romantismul este, daca nu imposibil, in orice caz greu de prins in reguli. In vreme ce clasicismul se adresa tuturor oamenilor si era de toti inteles, romantismul, ca sa fie pretuit, trebuie sa gaseasca in noi afinitati cu creatorul operei. Ne putem lesne inchipui oameni care, in fata unei lucrari de pronuntat character romantic, sa se declare incapabili de a o simti.Concluzia la care ajungem in mod natural, dupa aceasta sumara caracterizare a celor doua atitudini, este ca nu exista decat un singur fel de a fi classic, Acela care raspunde logicii si ratiunii,dar exista nenumarate chipuri de a fi romantic, de vreme ce romantismul invedereaza tocmai ceea ce este particular, straniu chiar, in fiecare din noi.Clasicismul impune prin impresia de liniste, de unitate, de masura, de echilibru desavarsit intre partile constitutive. Romantismul, din contra, irrationalsi aconventional, adica contrar logicii rationale si nerespectand nici o regula, decat obtinerea expresivului cu orice pret, ne atata spiritual, ne intaclzeste imaginatia, ne transpune intr-o lume cand ireala, cand de-a dreptul monstruoasa, in care de multe ori uratul expresiv si bizarul au mai multa trecere decat insasi frumusetea.