CLASA SPOROZOARE

Sporozoarele sunt protozoare care nu au organe de locomotie, sunt parazite intracelulare cel putin o parte din viata lor, se inmultesc prin generatii asexuate( schizogonice) si sexuate(sporogonice).

Doua mari grupe au importanta pentru parazitologia umana. Ordinul Coccidii se caracterizeaza prin aleternarea generatiilor sexuate si asexuate la

aceeasi gazda. La om s-au descris coccidii din genul Eimeria si Isospora.Ordinul Hemosporidii are generatiile sexuate si asexuate alternativ la doua gazde,

dintre care una este considerata gazda definitiva si cealalta vectorul. Hemosporidiile sunt adaptate la viata parazitara intracelulara in celulele tesuturilor fixe si in globulele rosii ale sangelui. Toate speciile parazite ale omului apartin familiei Plasmodide, genul Plasmodium: P vivax, P malariae, P falciparum si P ovale.

In timp ce parazitii din ordinul Coccidii sunt rareori intalniti la om, nu acelasi lucru se intampla cu cei din ordinul Hemosporidii. Malaria, boala in etiologia caruia intra speciile genului Plasmodium, reprezinta un capitol de prima importanta in patologie si epidemiologie.

COCCIDIOZA

Coccidioza este o boala rara la om, cu manifestari digestive si evolutie benigna.

Isospora belli

Diagnostic de laborator. Examenul microscopic direct al materiilor fecale intre lama si lamela pune in evidenta oochistii. Examenul dupa colorare cu solutie Lugol este mai indicat, in materiile proaspete, cu obiectivul 3, oochistii apar sub forma unor mici formatiuni, in care se disting membrana si masa germinativa centrala. Cu obiectivul 7 se observa dublul contur al oochistului si detalii asupra blocului central. In acest stadiu este greu de diferentiat in functie de dimensiune sau forma oochistii de isospore ca si cei de eimerii. Numai evolutia ulterioara ne duce pe calea identificarii precise. Astfel, dupa 24-48 ore, oochistii de Isospora belli prezinta clar in interior cei doi sporoblasti sau sporochisti. Ulterior se observa cei 4 sporozoiti in fiecare sporochist. In general, oochistii sunt rari. De aceea examenul microscopic trebuie efectuat cu multa atentie si este bine sa se foloseasca obiectivul 7. uneori oochistii sunt atat de transparenti incat pot sa treaca usor neobservati.

Coloratii permanente ale oochistilor nu se pot obtine.Examenul dupa concentrare. Se folosesc metode indicate pentru chisturi de protozoare.Culturi de coccidii me medii artificiale la laborator nu se pot obtine. In scop diagnostic

se urmareste totusi maturarea oochistilor de I belli, in fecale amestecate cu carbune.Inocularile la animale de laborator nu au dat rezultate.Erori de diagnostic microscopic pot sa aiba loc atunci cand in scaun apar oochisti de

coccidii nespecifice omului, asa-numitele coccidii de trecere patrunse in tubul digestiv odat cu alimentele. Diferenta se remarca prin faptul ca oochistii de Isospora belli nu sunt segmentati. De asemenea, o dieta alimentara potrivita elimina oochistii de trecere din scaun.

Isospora hominis

Oochistii sunt asemanatori sau mai mici decat cei de I belli.Diferenta neta intre cele doua specii consta in faptul ca oochistii de I hominis sunt tipic

maturati la eliminarea din organism, prezentand sporochisti formati. Ciclul evolutiv este in parte asemanator cu cel al I belli. Se pare ca segmentarea oochistilor in scaun ar fi datorita unei dezvoltari a acestora in subepiteliu, de unde ulterior ajung in lumenul intestinal.

Rolul patogen si diagnosticul de laborator acelasi ca ale I belli.

Eimeria gubleri

Diagnosticul de laborator este aelasi ca al coccidiozei intestinale.Erori de diagnostic pot sa intervina cand coccidii in trecere prin tubul digestiv se

identifica in scaun. Oochistii acestora, ingerat iodata cu alimentele, sunt insa maturi, avand 4 sporochisti in interior, fiecare continand cate 2 sporozoiti falciformi. Printre cocidiile d etrecere sunt E stiedae de la iepure si E clupearum si E sardinae de la pesti. Examenul microscopic coprologic dupa o dieta alimentara corespunzatoare rezolva diagnosticul.

MALARIA

Plasmodium vivax, Plasmoodium falciparum,Plasmodium malariae, Plasmodium ovale

Diagnosticul de laborator al malariei consta practic in identificarea parazitului in sangele periferic. Metodele de diagnostic prezumptiv si serologic au importanta mai mult teoretic.

Diagnosticul de certitudine consta in identificarea parazitului in sange proaspat, frotiu si picatura groasa, colorate in sange dupa concentrare, sau in identificarea parazitului in produsele recoltate prin punctii din organism.

Examenul sangelui proaspat intre lama si lamela pune in evidenta agentul bolii prin prezenta pigmentului malariei pe fondul galben-palid al hematiei si prin miscarile parazitului

in faza de amiba. Precizarea speciei de parazit se bazeaza pentru P vivax pe hipertrofierea hematiei parazitate, mobilitatea pseudopodelor si structura in bastonase a pigmentului, pentru P malariae pe dimenisunile normale ale hematiei parazitate, mobilitatea mai redusa si pigmentul ingrunji de culoare mai inchisa spre brun, iar pentru P falciparum pe identificarea gametocitilor cu forma caracteristica si pigmentului situat central. Rareori in sangele periferic examinat proaspat se vad leucocite melanifere. Erorile se datoresc interpretarii drept paraziti a unor vacuole sau structuri atipice ale hematiei, sau a unor hematii indoite sau privite piezis si prezentand un aspect falciform.

Examenul sangelui in frotiu subtire colorat prin metoda May-Grunwald-Giemsa ne ofera posibilitatea studierii amanuntite a parazitilor malariei. Caracteristic pentru P vivax sunt hipertrofierea si colorarea palida a hematiilor parazitate, prezenta granulatiilor Schuffner, forma neregulata, uneori aspect zdrentuit al protoplasmei din stadiul de amiba si rozeta prin numarul si dispozitia merozoitilor. Identificarea P malariae se bazeaza pe dimensiuneile si colorabilitatea normala a hematiei parazitate, dispozitie in banda ecuatoriala a amibei, pigmentul malaric inchis la culoare dispus in general liniar si marginal, si numarul si orientarea merozoitilor in rozeta. Pentru P falciparum, in sangele periferic se intalnesc numai inele si gametociti caracteristici. In formele grave de malarie cu P falciparum pot sa apara in sangele periferic si alte elemente apartinand ciclului schizogonic. Se apreciaza ca un examen corect al frotiului comporta examinarea a cel putin 200 campuri microscopice.

Examenul frotiului in strat subtire da posibilitatea sa se aprecieze numeirc densitatea parazitara, calculand procentual hematiile parazitate fata de cele neparazitate si raportand cifra gasita la numarul de hematii dintr-un mm³ de sange. Odata cu identificarea parazitului, examinarea frotiului de sange ne permite sa stabilim formula leucocitara si sa surprindem alteratii ale hematiilor neparazitate si eventual leucocite melanifere sau hematii cu punctatii bazofile.

Examenul sangelui in picatura groasa colorata Giemsa da posibilitatea identificarii mai rapide a parazitilor in cazul unei densitati reduse a acestora. Picatura trebuie sa fie suficient de groasa. In acest sens este indicat ca majoritatea campurilor microscopice, folosind obiectivul cu imersie, sa aiba cel putin 20 leucocite. In aceste conditii, stratul de sange este de aproximativ de 50 ori mai gros ca frotiul subtire. Pentru infirmarea diagnosticului de malarie se examineaza cel putin 100 campuri microscopice. Durata totala de examinare nu depaseste astfel 4-5 minute. Nu trebuie sa fie neglijate marginile picaturii groase, pentru ca in aceasta zona se gasesc deseori gametociti de P falciparum si P vivax. In cazul suprinderii unui element suspect se examineaza cele 2 picaturi groase recoltate pe lama, de la un capat la altul, netinand seama de zonele mai slab colorate sau mai subtiri. Drept sursa luminoasa este indicata lumina artificiala electrica sau de la o lampa de petrol cu presiune, sau eventual lumina solara reflectata pe un fond alb. Se evita lumina naturala a cerului, deoarece culoarea albastra este atat de puternica, incat anuleaza in mare masura valoarea coloratiei.

In picatura groasa, P vivax se identifica prin marimea parazitului, multitudinea si forma neregulata a amibelor, coroana de granulatii Schuffner ramasa dupa hemoliza hematiei si prin caracteristicile rozetei; P malariae prin dimensiunea si eventual intensitatea colorarii parazitului, culoarea inchisa a pigmentului si prin aspectul rozetei. In general, in cazul malariei cu P malariae, numarul rozetelor in sange este deosebit de ridicat, P falciparum se identifica prin prezenta exclusiva a inelelor ca reprezentanti al serei schizogonice sau a gametocitilor. Uneori in picatura groasa pot sa apara paraziti distrusi in parte. Astfel din parazit pot sa fie intalnite resturi de protoplasma, granulatii nucleare sau numai pigmentul malaric. Culoarea, dispozitia si dimensiunile blocului sau coroanei de pigment pot sa constituie elementul unic, dar suficient in diagnosticul paludismului.

Erori de diagnostic pot sa aiba loc cand artefacte sau fragmente celulare sunt interpretate drept paraziti. De asemenea elemente supraadaugate(coci, micete etc) pot sa

prezinte unele asemanari cu parazitii bmalarici, dar o cercetare a structurii lor(absenta indeosebi a pigmentului malaric) si a dispozitiei pe lama ( in general sunt grupate in serie, mai multe la un loc) rezolva diagnosticul.

Metodele de concentrare a parazitilor prin centrifugari si spalari succesive ale sangelui heparinat sau metoda mobilizarii parazitilor prin contractia splinei cu adrenalina administrata parenteral nu au intrat in practica curenta a diagnosticului malariei.

Examenul maduvei oaselor, recoltata prin punctie sternala, nu da rezultate superioare examinarii sangelui periferic pentru decelarea parazitilor.

Au fost incercate reactia de fixare a complementului si intradermoreactia folsind ca antigen plasmodii aviare.

Culturile de paraziti in sange au numai interes teoretic.Cu metodele de orientare in diagnosticul malariei au fost indicate reactia de floculatie

serica cu melanina coridiana sau diverse saruri ferice. De asemenea, a fost studiata hidro-serofloculatia. Reactiile nu au specificitate, fiind pozitive si-n alte afectiuni febrile.

Tabloul sanguin se caracterizeaza printr-o diminuare accentuata a numarului de hematii. Apar alteratii de forma, dimensiuni si colrabilitate sau hematii cu punctatii bazofile si elemente imature ale seriei rosii.

In perioadele acute, mai ales dupa accesul malaric, se inregistreaza o leucocitoza mergand pana la 15000-20000 elemente /mm³, cu monocitoza uneori marcata. In formele cronice se instaleaza leucopenia.

In maduva oaselor se observa o reactie normoblastica sau megaloblastica, alterari ale megacaricitelor, si hematii parazitate. Pigmentul malaric este abundent, ata intracelular, in macrofage melanifere, cat si intracelular.

TOXOPLASMOZAToxoplasma gondii

Toxoplasmoza este o boala din ce in ce mai frecventa, cu manifestari clinice variate si o epidemilogie foarte cunoscuta.

Diagnostic de laborator. Punerea in evidenta a parazitului se poate face din sange, urina, sputa, LCR. Din lichide se examineaza microscopic sedimentul intre lama si lamela. In frotiurile de sange parazitii se intalnesc foarte rar. Parazitii pot sa fie identificati in probe recoltate prin biopsie din organe( ficat, ganglioni limfatici, piele etc).

Reactiile serologice sunt un sprijin pretios in diagnostic.Reactia Sabin-Feldman este un test clorimetric de neutralizare pe lama. In tara noastra,

reactia a fost incercata si pusa la punct de Radacovici in 1954. principiul reactiei consta in

proprietatea protoplasmei toxoplasmelor sa se coloreze intens cu albastru de metilen in mediu alcalin. In contact cu ser de bolnav in dilutii diferite, toxoplasmele isi pierd aceasta proprietate. Toxoplasmele vii se obtin din exudatul peritoneal de soarece, in ziua a 4-a de la inoculare. Produsul diluat 1/5 cu ser uman heparinat 1/4000 se amesteca cu dilutii in serie din serul suspectului de toxoplasmoza. Se pastreaza o ora la 37º. Pe lame se pun 0,02 ml amestec si 0,01 ml solutie albastru de metilen 0,25% tamponat la pH 11 si se acopera cu lamele. Se numara la microscop elementele libere colorate si necolorate, dupa 10 minute. Reactia se considera pozitiva cand 50% din toxoplasme raman necolorate in dilutii de ser peste 1/16-1/24.

Reactia de fixare a complementului, desi da uneori rezultate multumitoare, este considerata de Radacovici si Atanasiu drept inferioara testului colorimetric.

Reactia intradermica cu toxoplasmin, desi nu este legata de metodele de laborator trebuie mentionata pentru valoarea ei diagnostica.

Inocularile la animalele de laborator( soarece, cobai, hamster auriu) sunt deosebit de valoroase. Produsul de cercetat se inoculeaza pe cale intrarectala sau intraperitoneala.

Pneumocistis cariniP carini este un parazit cu loc neprecizat in sistematica. Se considera a face parte din

sporozoare. Stadiile tinere au 2-4 µ marime si prezinta un nucleu central. Formele sporogonice sunt sferice, au 5-7 µ, o membrana subtire si un numar de 2-4-8 nuclei. Dupa diviziunea nucleului are loc diviziunea protoplasmei. Parazitii au fost observati in alveolele pulmonare. Boala pe care o determina este o pmeumonie grava. Infectia isi are locul probabil printre animale, rozatoarele jucand rolul principal. Calea de transmitere a bolii este aerogena.