6

Clasa pregătitoare

6

21 3

i i i

a a a

m m m

5

4

6

cla

sa p

reg

ăti

toa

re

77

1 2

3

4

5

6

cla

sa p

reg

ăti

toa

re

88

1

2

3

cla

sa p

reg

ăti

toa

re

45

6

9

cla

sa p

reg

ăti

toa

re

Abţibildurile rămase după completarea imaginilor pentru clasa pregătitoare pot fi subiectul jocului:

Cine completează mai repede, corect şi frumos, tabloul de mai jos?

A

AB

C

B

B

C

C

A

B

C

A

B

C

CA

B

BA

A

C

B A

C

11

1. Unde se află moşul din imagine?  A) în parc B) în poiană  C) în fața casei D) pe malul râului  E) la grădina zoologică

2. Trăsura este trasă de ... . A) doi iepuri  B) două veverițe            C) trei roți D) un moș  E) o zână

3. Când se petrece acțiunea? A) într-o dimineață de mai    B) într-o seară de iunie     C) într-o seară de mai D) într-o dimineață de aprilie   E) într-o seară de iulie

A fost odată un moşneag şi o bătrânică. Într-o seară de mai, moşneagul a întâlnit o zână într-o poiană din pădure.

Vrei să-ți repar trăsurica? Da, moșule. 

Îți mulțumesc.

Clasa I

Trei dorinþeadaptare după Benedek Elek

cla

sa I

12

4. Cum o ajută moșul pe zână?  A) Îi repară trăsurica. B) Îi dă apă.                C) O duce acasă. D) Îi dă de mâncare. E) Îi oferă pălăria lui.

5. Moşul s-a dovedit a fi: A) fricos  B) curajos      C) curios     D) puternic  E) săritor

6. Zâna vrea să-i îndeplinească trei dorințe ... . A) moşului  B) babei                 C) veverițelor D) copacului   E) iepurașilor

Mulțumesc! Îți voi îndeplini trei dorinţe!

Să fie dorințele băbuței mele, te rog.

cla

sa I

13

7. Cu ce se ocupă băbuța din imagine? A) Udă florile.               B) Hrănește animalele.  C) Repară gardul.           D) Mătură în ogradă.       E) Aduce apă.

8. Ce animale domestice se văd în curte? A) un câine și o pisică       B) doi câini și o pisică      C) doi câini și o păsărică  D) doi câini și o găină        E) mai multe pisici

9. Ce îi aduce moșul babei? A) o pălărie               B) o veste                C) un braț de lemne D) o pisică                E) o zână

Bine ai venit, moșule!

O zână îţi va îndeplini  trei dorinţe!

cla

sa I

14

10. Băbuța nu crede ... . A) în zâne   B) vestea adusă de moș   C) că există vrăjitoare D) că moșul a reparat trăsurica  E) în minuni 

11. Cine ascultă pe ascuns discuția moșului cu băbuța? A) veverițele  B) pisica     C) câinele D) zâna E) pisica și câinele

12. Ce îi propune moșul băbuței? A) să spună o dorință  B) să se întâlnească cu zâna  C) să meargă la masă  D) să găzduiască zâna E) să măture curtea

Moşul, foarte bucuros, îi povesti babei păţania cu zâna şi ce i-a pro mis ea.

Nu te cred!Fă o probă! 

Spune o dorință!

Oare ce dorințe  va avea băbuța?

cla

sa I

15

Băbuța și moșul au intrat în casă unde, pe foc, fierbea o oală cu apă. Nu era nimic în oală. Băbuța și-a dorit...

13. Băbuța și moșul au haine ... . A) noi B) murdare C) cârpite D) rupte E) prea mici

14. Ce și-a dorit băbuța? A) să aibă ce fierbe în oală B) haine frumoase C) lemne pentru foc D) mălai pentru mămăligă E) o carafă cu vin

15. Câte scaune se văd în imagine? A) una B) două          C) trei D) patru E) cinci

...să apară un cârnat în oală!

Vezi, am avut  dreptate!

cla

sa I

16

16. Ce poznă a făcut moşul? A) A mâncat cârnatul.        B) A răsturnat ceaunul.  C) A gonit șoricelul. D) A stins focul.              E) A spart o farfurie.

17. A câta dorinţă a rostit baba acum? A) a cincea B) prima     C) a doua    D) a patra E) a treia

18. Cu ce este îmbrăcată baba? A) basma, cămaşă, rochie, pelerină  B) basma, tricou, vestă, fustă  C) pălărie, haină, ilic, fustă, şorţ  D) basma, cămaşă, ilic, pantaloni, şorţ E) basma, cămaşă, ilic, fustă, şorţ

Vai de mine! Am răsturnat ceaunul!

Ți-ai băgat nasul unde nu-ți fierbe oala. Să ți se lipească 

cârnatul de nas!

cla

sa I

17

19. Privește imaginea. Cine ar mai vrea să mănânce din cârnatul lipit de nas? A) șoricelul și cățelul          B) câinele și pisica        C) pisica și șoricelul D) moșul și câinele            E) pisica și moşul

20. Ce voia să facă baba? A) Să hrănească pisica.      B) Să taie nasul moşului.  C) Să facă mămăligă. D) Să-și îndeplinească mai multe dorințe.               E) Să discute cu zâna.

21. Cum s-a gândit moșul să scape de cârnat? A) Să-l dea la animale. B) Să-l taie cu nas cu tot. C) Băbuța să ceară zânei să îl dezlipească. D) Să-l ajute zâna.  E) Să-l mănânce.

Să tăiem cârnatul cu tot cu nas.

Aoleu! Cere să se dezlipească cârnatul!

Şi cum a scăpat baba această vorbă, cârnatul se lipi de nasul moşului.

cla

sa I

18

22. Care a fost a treia dorinţă pe care a rostit-o baba? A) Să primească încă un cârnat.              B) Să fie sănătoasă.  C) Să se dezlipească de nas cârnatul.        D) Să fie bogată.  E) Să fie tânără.

23. Ce și-ar fi dorit baba? A) o casă mare, bani și haine noi B) haine noi, bani și vite, capre, oi C) o casă mare, bani și vite, capre, oi D) o casă mare, haine noi și vite, capre E) o casă mare, bani și doi copii

24. Personajele poveştii sunt: A) baba, fetele, câinele B) baba, moşul, porcul  C) moşul, pisica, cocoşul D) moşul, baba, zâna       E) moşul, baba, peştişorul

Baba și-ar fi dorit o casă mare, bani și vite, capre, oi, dar i-a făcut pe plac moșului.

– Să se dezlipească de nas cârnatul, zise baba. 

cla

sa I

19

1. Figaro a ajuns să fie leneș pentru că ... . A) nu se juca B) nu se spăla C) era prea alintat D) nu făcea curățenie E) nu mânca

2. Ce nu-i plăcea lui Figaro? A) apa B) rățușca C) să fie alintat D) să doarmă E) să fie iubit

3. Ce jucării se văd în sala de baie? A) periuța și pasta de dinți B) rățușca și bărcuța C) tabloul și mașinuța D) rățușca și mașinuța E) mașinuța și bărcuța

4. Alege cuvântul cu înțeles asemănător termenului „alintat“. A) curios B) amabil C) isteț D) răsfățat E) cuminte

Clasa a II-a

Planeta Pisicilor Leneşede Petronela-Vali Slavu

Figaro, pisoiul pe care Emilia l-a primit în dar de ziua ei, era iubit și alintat. Pentru că era prea alintat, Figaro a devenit leneş şi neascultător. Nu-şi spăla blăniţa, aşa cum fac alte pisicuţe, și nici nu-i plăcea să fie spălat de stăpâna lui.

Stai să facem băiță!

Miau! Mi-ai udat blăniţa! cl

asa

a I

I-a

20

5. Câte jucării se văd în camera în care doarme Figaro? A) una B) două C) trei D) patru E) cinci

6. În cameră se află ... . A) un ursuleț, o oglindă, o veioză B) o minge, o oglindă, o veioză C) un hipopotam, o oglindă, o veioză D) un calculator, o oglindă, un șobolan E) cărți, un coș de gunoi, o mașinuță

7. Năravul din fire se referă la comportamentele ... . A) învățate B) înnăscute C) necunoscute D) originale E) uitate

8. Care dintre următoarele comportamente ale unei pisici sunt înnăscute? A) să vină când e chemată B) să doarmă într-un coș C) să alerge D) să citească E) să stea în două picioare

Voi ştiţi, copii, că dintotdeauna, pisicile prind şoricei. Odată, când Figaro se uita pe fereastră, a văzut în curte cum o pisică voinică a prins un șoricel. Vi-l imaginaţi pe Figaro vânând un şoricel iar, înainte de a-l mânca, jucându-se cu el, cum fac alte pisici? Nici vorbă! De ce să nu stea degeaba pe canapea, dacă i se pune mâncare în farfurie, lângă botic?

Ce credeţi voi, copii? Figaro s-a născut cu năravul leneviei sau chiar Emilia l-a făcut să fie leneş? Ştim că „năravul din fire nu are lecuire“, dar „învățul are și dezvăț“.

Miaaaau, Miaaaau!

Ham, ham!

cla

sa a

II-

a

21

9. Cine stătea pe tron? A) un motan bătrân B) regina Planetei Pisicilor C) regele tuturor pisicilor D) regina șoarecilor E) contesa castelului

10. Ce purtau pe cap motanii care păzeau sala tronului? A) căciulă B) pălărie C) bască D) coif E) coroană

11. Figaro minte că ... . A) este Prietenul Șobolanilor B) se spală singur C) este Șeful Șoarecilor D) este Spaima Șoarecilor E) este Salvatorul Pisicilor

12. Figaro a mințit pentru că ... . A) era o pisică blândă B) s-a speriat de regina pisicilor C) intenționa să vâneze șoareci D) era harnic E) voia să doarmă

Într-o zi, după ce, cu chiu cu vai, Emilia a reuşit să-i spele blăniţa, Figaro stătea bosumflat pe canapea, cu ochii închiși. Deodată nişte miorlăieli ciudate l-au făcut să tresară. Figaro a rămas surprins, văzând că se afla în sala unui castel. Pe un tron imens, ținut de patru șoricei, stătea o pisică bătrână, înconjurată de motani. Era clar că se bucura de mult respect.

Pisica de pe tron l-a văzut pe Figaro și l-a întrebat dacă se spală și dacă prinde șoareci. Intimidat, Figaro a spus că...

Te voi pune la încercare.

Miaaaau! Eu sunt Spaima Șoarecilor.

cla

sa a

II-

a

22

13. Cum a verificat Regina dacă Figaro spune adevărul? A) L-a pus să prindă șoareci. B) L-a pus să se spele. C) I-a dat un șoricel. D) L-a chemat pe Marele Șobolan. E) L-a invitat pe tron.

14. Câți șoareci și șobolani apar în imagine? A) 9 B) 10 C) 11 D) 12 E) 13

15. Pe Figaro, apariția Marelui Șobolan cu ceata lui l-au ... . A) înspăimântat B) bucurat C) amuzat D) pus pe gânduri E) pus pe fugă

16. Ce animal este reprezentat în tabloul care înfrumusețează Sala Tronului? A) o pisică B) un șoarece C) un câine D) un șobolan E) niște cercuri

La un semn al Reginei, în sală a intrat un convoi de şoareci, condus de Marele Șobolan. Aceştia, deloc prietenoşi, îl încercuiră pe bietul motănel. Figaro era mirat și înspăimântat.

Iertare, eu nu am speriat niciun șoarece!

Tu ești Spaima Şoarecilor?! Ai curaj

să ne înfrunți?

cla

sa a

II-

a

23

— Daaaa, am văzut cât de viteaz ești! spuse, glumind, regina de pe tron. Nu ești nici harnic și nici nu te speli singur. Eşti o ruşine pentru neamul pisicesc! Șoriceii vor hotărî pedeapsa care ţi se cuvine.

Șoarecii s-au adunat în cerc şi au început să chiţăie în şoaptă. După puțin timp, multe rozătoare s-au năpustit asupra lui, încercând să-i smulgă blăniţa.

— Opriţi-vă! Nu voi mai spune minciuni! țipa cu disperare motanul.Dar cine să-l mai creadă? Şoriceii continuau să-l pedepsească, iar Figaro miorlăia ca din

gură de şarpe. Sau mai bine zis… ca din gheare de şoareci.

Ajutor! Mi-aaaau smuls o mustaţă!

17. Regina Pisicilor a spus că Figaro este o rușine pentru neamul pisicesc pentru că ... . A) îi este frică de șoareci și de șobolani B) se spală toată ziua C) este curat și prinde șoareci D) este nespălat și nu prinde șoareci E) este leneș și nu se spală singur

18. Figaro a înțeles că a greșit când ... . A) a prins șoareci B) a mințit C) s-a spălat singur D) nu s-a spălat E) nu a prins șoareci

19. Cum l-au pedepsit șoarecii pe Figaro? A) l-au zgâriat cu ghearele B) l-au mușcat de coadă C) l-au tras de urechi și coadă D) l-au tras de labe și urechi E) l-au tras de coadă și de mustăți

20. În afară de șoareci, din familia rozătoarelor mai fac parte ... . A) câinii B) pisicile C) iepurii D) vulpile E) porcii

cla

sa a

II-

a

24

Când se afla în culmea disperării, Figaro a simțit că cineva îl ia în brațe și îl trage din mijlocul șoarecilor. Era Emilia. Castelul, pisicile şi şoarecii au dispărut ca prin vrajă.

După acel coșmar, Figaro a devenit de nerecunoscut. Din motanul leneş, plictisit, fără dorinţe, s-a făcut viteaz, harnic şi curat. Odată, Figaro chiar a prins un șoricel.

Uite-aşa, dragi copii, chiar și din vise urâte aveți ceva de învățat! Și nu uitați că obiceiurile rele se învață, dar se mai și dezvață!

Bravo, Figaro!

Ce mândru mă simt!

21. Un cuvânt care are trei silabe este ... . A) disperare B) coșmar C) motan D) dorință E) copii

22. Unde se afla castelul Reginei pisicilor? A) în Țara pisicilor B) pe Planeta pisicilor C) în visul lui Figaro D) în curtea Emiliei E) în camera lui Figaro

23. Când Figaro a prins un șoricel, Emilia ... . A) l-a certat B) l-a lăudat C) i-a dat o bucățică de zahăr D) l-a mângâiat pe cap E) l-a luat în brațe

24. Figaro a învățat să ... . Vouă, copii, vi se întâmplă să visați și să învățați ceva din visele voastre? A) fie harnic și curat B) prindă șoricei C) nu mintă Regina pisicilor D) nu se laude E) nu fie mofturos

cla

sa a

II-

a

25

Clasele III-IV

Ursuleţul norocosde Petronela-Vali Slavu

1. Din text, aflăm faptul că părinții lui Morică iubeau mult ... . A) toți oamenii B) toți ursuleții C) pe Morică D) toate ființele pe care le întâlneau E) animalele din pădure

2. Cu ce îl servește ursoaica pe Morică? A) zmeură B) fragi C) mure D) miere E) pește

3. Ce-i cere lui Morică tatăl său? A) Să mănânce fragi. B) Să fie harnic. C) Să fie cuminte. D) Să fie recunoscător. E) Să nu mormăie.

4. Ursulețul era morocănos, ceea ce înseamnă că era ... . A) mulțumit B) plângăcios C) somnoros D) speriat E) ursuz

Ursulețul Morică locuia, împreună cu părinții săi, într-o grotă din pădurea de fagi. În pădure izvoarele susurau, păsărelele cântau, iar zmeura era mai parfumată ca oriunde. Părinţii lui Morică erau cei mai iubitori părinţi de pe pământ, aceștia îl iubeau mult pe Morică. Dar, oricât s-ar fi străduit ei, nu reuşeau să-i intre în voie ursuleţului. Orice îi ofereau, Morică era mereu morocănos, iar cuvântul „mulțumesc“ lipsea din vocabularul său. Ursulețul primea de la părinți tot ceea ce dorea și ceea ce nu dorea, dar „mulțumesc“ tot nu spunea.

Mor, mor, mor!

Zmeură proaspătă, dragul meu!

Spune „Mulțumesc!“, ursuzule!

cla

sele

III

-IV

26

5. Unde pescuia ursulețul? A) într-un râu B) într-o apă stătătoare C) la mare D) într-un ocean E) într-o fântână

6. Pleoapele au devenit grele pentru că ursulețului i s-a făcut ... . A) foame B) somn C) sete D) poftă de zmeură E) dor de casă

7. Expresia „a rămâne cu gura căscată“ se referă la cineva care este ... . A) supărat B) uimit C) vesel D) trist E) curios

8. Formula magică pe care trebuia s-o rostească ursulețul era: A) „Nu-s ursuz!“ B) „Nu-s urs ursuz!“ C) „Nu-s deloc ursuz!“ D) „Sunt ursuz!“ E) „Nu-s prea ursuz!“

Într-o poiană din pădure, era un lac în care soarele îşi scălda razele şi luna îşi oglindea chipul în nopţile senine. Uneori, ursuleţul stătea pe mal să pescuiască cu o undiţă făcută dintr-o nuia de alun.

Într-una din zile, când peștișorii clipoceau, broaștele orăcăiau, păsărelele ciripeau, razele soarelui se jucau cu undele lacului și pleoapele-i deveneau tot mai grele, ursuleţul a prins în undița sa un peștișor ce avea culorile curcubeului. Morică a rămas cu gura căscată când peștișorul i-a spus:

— Dacă-mi dai drumul, îţi voi îndeplini șase dorinţe! — Ei, lasă, că nu mă păcăleşti tu! Peştişorul care îndeplineşte dorinţe este auriu. Tu ai solzii

coloraţi precum curcubeul.— Încearcă-mă! Spune formula magică și o dorinţă în versuri. După ce dorința ți se va

îndeplini, trebuie să spui din suflet „Mulțumesc!“ dacă vrei și altă dată să mai primești ceva.

Formula magică este: „Nu-s ursuz!“

cla

sele

III

-IV

27

Nu termină bine de rostit versurile, că în lăbuţă avea un cornet mare cu îngheţată. De bucurie, îi dădu drumul peştelui și rosti, cam cu jumătate de gură „Mulțumesc!“.

Ursulețul a verificat dacă formula magică mai funcţionează; a rostit „Nu-s ursuz“ și a cerut:„Eu o minge aș vreaSă mă joc acum cu ea!“

Imediat, la picioarele sale, apăru o frumuseţe de minge, întocmai cum ceruse. Bineînțeles, ursulețul a spus „Mulțumesc!“.

N-avea nimic de pierdut, la versuri, el era destul de priceput! Ştia că „pădure“ rimează cu „mure“. Veţi spune că rima aceasta o ştiu şi ursuleţii care nu merg la școală. Dar el ştia mult mai multe. Ştia că „ursuleţ“ rimează cu „isteţ“ și cu „nătăfleţ“. Bineînțeles că el nu era un nătăfleț.

Se gândi că i-ar plăcea să savureze o îngheţată şi spuse, într-un suflet, „Nu-s ursuz!“, apoi potrivi, repede, două versuri.

Doresc o îngheţatăMare și aromată!

9. Cuvântul „ursuleț“ rimează și cu ... . A) urs B) glumeț C) drăguț D) micuț E) morocănos

10. Care a fost prima dorință a lui Morică? A) un peștișor de aur B) o înghețată mică C) o minge D) o farfurie cu zmeură E) o înghețată aromată

11. Ursulețul a primit înghețată, deși nu a îndeplinit o cerință. Care este aceasta? A) nu și-a exprimat dorința în versuri B) nu a spus formula magică C) nu a mulțumit D) nu a spus „Mulțumesc“ din toată inima E) nu a vrut să elibereze peștișorul

12. Câți nuferi se văd pe lac? A) 15 B) 17 C) 12 D) 14 E) 16

cla

sele

III

-IV

28

13. Când i s-a făcut foame, ursulețul a cerut ... . A) o fripturică B) sărmăluțe C) zmeură D) ciorbă E) mure

14. Lângă hamac se află ... . A) o broască B) un stejar C) o pasăre D) o tufă de zmeură E) un șarpe

15. În afară de friptură, ursulețul a primit și o plăcintă cu ... . A) brânză B) mere C) dovleac D) coacăze E) mure

16. După ce a primit friptura, Morică a spus „Mulțumesc“ pentru că ... . A) vroia să primească și altă dată ce-și dorește B) s-a bucurat de mâncarea primită C) i-a spus peștișorul D) era obișnuit să mulțumească E) așa a învățat de la tata-urs

17. Hamacul era țesut din: A) cânepă B) bumbac C) in D) pânză de păianjen E) lână

Morică se jucă cu mingea până când i se făcu foame. „Nu-s ursuz!“, zise el şi continuă:„Mi s-a cam făcut fomică, Aş păpa o fripturică!“

Atunci, a apărut din iarba verde, un platou cu carne friptă şi, în plus, cu o plăcintă cu mure. De bucurie, ursuleţul a spus „Mulţumesc!“. De abia după ce a mulțumit din toată inima, Morică și-a amintit că trebuia să mulțumească mereu dacă dorea să mai primească ceva.

După o masă copioasă, nu strică puţină odihnă. Ursulețul se gândi să se odihnească într-un hamac. Spuse „Nu-s ursuz!“, apoi, dorinţa în versuri:

„Acum, aş vrea, sub un copac,Să stau la umbră, în hamac!“

Iată, a apărut ca prin minune o frumuseţe de hamac. De îndată ursulețul a spus: „Mulțumesc!“. Ursulețul a ezitat să se aşeze, văzând firul subțire din care era împletit hamacul, dar şi-a amintit că, într-un cântec, „Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen“. Dacă pânza de păianjen a rezistat la greutatea unui elefant, nici hamacul din cânepă nu se va rupe cu el. Și hamacul a rezistat.

cla

sele

III

-IV

29

Morică s-a legănat în hamac până când a spus iar „Nu-s ursuz!“ şi a recitat încă două versuri: „Încep să mă cam plictisesc,Aș vrea o carte să citesc!“

Dorinţa i se îndeplini şi de această dată. A primit cartea despre Fram, ursul polar, scrisă de Cezar Petrescu. Nu a uitat și de această dată să spună: „Mulțumesc!“.

A citit mai întâi opt pagini, apoi încă șapte, și încă șase pagini. A obosit să citească și i-a trecut prin cap că ar mânca ceva bun. A spus „Nu-s ursuz!“ şi, desigur, dorința în versuri:

„Mi-e foame iar și aș mai cere,Acum, un fagure cu miere!“.

Pe dată, i-a aterizat în labă un fagure de miere. A spus „Mulțumesc!“. Cum putea el, oare, să țină fagurele într-o labă și, în același timp, să dea paginile cărții, stând în hamac?

18. Câte animale se văd în imagine? A) 5 B) 6 C) 7 D) 8 E) 919. Ce culoare avea ursul Fram? A) albă B) maro C) neagră D) galbenă E) brună

20. Câte pagini a apucat ursulețul să citească în hamac? A) 8 B) 7 C) 6 D) 15 E) 21

21. Ce greșeală a făcut ursulețul când era întins în hamac? A) nu a citit toată cartea B) nu a vorbit cu iepurașii C) nu a zis formula magică D) nu a mulțumit pentru carte E) citește și manâncă din fagure în același timp

cla

sele

III

-IV

30

Imediat i s-a făcut sete ursulețului. Zise pentru a nu ştiu a câta oară „Nu-s ursuz!“. Acum, când dăduse norocul peste el, cum să mai fie ursuz? Potrivi repede nişte versuri:

„Acum mi-e sete şi mai vreau Un suc de zmeură să beau!“

Într-o mână avea cartea, în cealaltă fagurele de miere, și când s-a răsucit în hamac ca să vadă dacă i-a venit sucul cerut, s-a dezechilibrat și a căzut. Dar… vai!, a nimerit cu lăbuța în spinii din tufa cu zmeură. De durere, s-a trezit și a început să suspine: „Mor, mor!“. Ştie oricine că aşa spun urşii, dar acum chiar murea de durere. Fagurele de miere, hamacul, mingea, cartea au dispărut ca prin minune. Cum, de ce au dispărut!? Pentru că ursulețul a fost prea lacom și a cerut prea multe lucruri, ori pentru că o fi uitat să spună „Mulțumesc!“?

22. Câte dorințe a promis peștișorul că-i va îndeplini lui Morică? A) 5 B) 6 C) 7 D) 8 E) peștișorul nu a precizat un număr

23. Câte dorințe a exprimat Morică? A) 5 B) 6 C) 7 D) 8 E) 924. Morică nu a primit sucul cerut pentru că ... . A) nu a spus „Mulțumesc!“ când a primit mierea B) peștișorul nu și-a îndeplinit promisunea C) s-a trezit din somn D) a căzut din hamac E) s-a rănit la lăbuță

25. Hamacul, cartea și sucul au dispărut pentru că ... . A) Morică nu a mulțumit B) Morică a scăpat pe jos fagurele C) existau numai în vis D) Morică nu și-a exprimat dorința în versuri E) ursulețul nu a spus formula „Nu-s ursuz!“

Vai, cât mă doare! Mor! Mor! Mor!

cla

sele

III

-IV

31

Vă mulțumesc! Sunt norocos că am așa părinți buni!

Ce chin pe bietul ursuleț! Mai rosti o dată „Nu-s ursuz!“, dar de durere n-a mai găsit alte versuri. Ursulețul a plecat șchiopătând spre casă. Spunea la fiecare pas „Nu-s ursuz!“, doar-doar i-o trece. Dar lăbuţa tot îl mai durea!

Suferința parcă l-a părăsit când și-a văzut părinții. Ursulețul a sărit în braţele mamei și deodată s-a simțit bine.

— Mulțumesc, mamă! Mulțumesc, tată! Ce bine-i acasă! Ce norocos sunt că aveți grijă de mine. Să știți că nu mai sunt ursuz.

26. „Nu-s ursuz!“ este o propoziție: A) afirmativă B) negativă C) interogativă D) dezvoltată E) greşită

27. Pentru că-l durea piciorul, ursulețul ... . A) și-a chemat părinții B) și-a băgat piciorul în lac C) a plecat spre casă, șchiopătând D) a așteptat să-i vină cineva în ajutor E) și-a bandajat lăbuța

28. În brațele mamei, puiul a simțit că ... . A) i se face foame B) i-a dispărut durerea C) că piciorul tot îl mai doare D) a fost păcălit de peștișorul colorat E) are nevoie de mulți prieteni

29. Din povestea ursulețului, copiii nu pot învăța ... . A) să pescuiască B) să nu fie lacomi C) să mulțumească D) să nu fie ursuzi E) să se bazeze pe dragostea părintească

30. Ce trebuie să rostească cineva când este ajutat sau primește ceva bun? A) Poftim! B) Iată! C) Dă-mi! D) Îmi trebuie! E) Mulțumesc!

cla

sele

III

-IV

5

Poveștile Cangurului – clasele V-V

I

Făt-Frumos cu părul de aur- fragmente -

de Petre Ispirescu

Nivelul creativii (clasele v-vi)

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. A fost odată, într-o pustietate mare, un pustnic. Vecinii săi erau fiarele pădurilor și era atât de bun la suflet încât toate animalele sălbatice i se închinau când se întâlneau cu el. Într-o zi, s-a dus la marginea unui râu care curgea aproape de coliba lui și a văzut venind pe apă un coș negru din care se auzea un plâns. Nu știa ce să facă și, după ce a spus câteva vorbe de rugăciune, a intrat în apă și, cu o prăjină, a tras coșulețul la margine. L-a deschis și a văzut în el un copilaș cam de vreo două luni. L-a scos din coș și, cum l-a luat în brațe, copilul a tăcut.

Pustnicul voia din toată inima să crească pruncul, dar s-a gân-dit că nu ar avea cu ce să-l hrănească și a început să-i curgă lacrimi pe obraz. Deodată a răsărit într-un colț al chiliei sale o viță-de-vie și într-o clipită s-a înălțat până la streașină. Pustnicul privea uimit și lua din strugurii copți și hrănea copilul, bucurându-se foarte tare, când îl vedea că mănâncă. Cu must de viță a crescut copilul până când a început să mănânce și altceva. Pustnicul l-a învățat să citească, să adune rădăcini pentru a se hrăni, dar și să vâneze.

Într-o zi, pustnicul l-a chemat pe copil și i-a spus:— Dragul meu, simt că îmi slăbesc din ce în ce mai mult

puterile, sunt bătrân și să știi că peste trei zile mă duc pe lumea cealaltă. Eu nu sunt tatăl tău adevărat, te-am prins pe apă când erai mic. Dacă voi adormi somnul cel veșnic, pe care o să-l recunoști după răceala trupului meu, să fii atent pentru că atunci va veni un leu. Să nu te sperii, dragul meu. Leul îmi va face groapa și tu vei trage pământ peste mine. Drept moștenire n-am să-ți las decât un ham de cal. După ce vei rămâne singur, să te urci în pod, să iei ha-mul, să-l scuturi și îndată va veni un cal care te va învăța ce să faci.

A treia zi, pustnicul și-a luat rămas bun de la fiul său cel de suflet și a adormit somnul cel lung. Apoi veni un leu fioros și cum îl văzu pe bătrân mort îi săpă groapa cu ghearele; iar fiul îl îngropă și rămase acolo trei zile și trei nopți, plângând la mormânt. A treia zi, foamea îi aduse aminte că era dator să trăiască; se ridică de pe mormânt cu inima zdrobită de durere, se duse la vița-de-vie și văzu că se uscase. Atunci, și-a adus aminte de vorbele bătrânului, s-a urcat în pod, unde a găsit hamul, l-a scuturat și a venit un cal cu aripi, zicându-i:

— Ce poruncești, stăpâne?Copilul i-a povestit toată întâmplarea cu moartea bătrânului

și i-a spus: — Am rămas singur. Tatăl care mi-a fost dat nu mai este.

1. Expresia, ,,A fost odată ca niciodată“, precizea-ză că întâmplarea se petrece...A) în viitor. B) cândva. C) în prezent.D) uneori. E) deseori.

2. Cuvântul „coliba“ poate fi înlocuit, în text, cu...A) cort. B) apartament. C) vilă.D) coteț. E) căsuță.

3. În propoziția, ,,Pustnicul voia din toată inima“, este exprimată...A) teama puternică. B) dorința mare. C) boala de inimă. D) ușoara incertitudine. E) afecțiunea gravă.

4. Expresiile, ,,somnul cel veșnic“ și „somnul cel lung“, pot fi înlocuite, în text, cu...A) cosmos. B) moarte. C) naștere. D) nemurire. E) căsătorie.

5. La câte zile după sfatul pustnicului, băiatului i se face foame?A) 3 B) 7 C) 9 D) 1 E) 6

6

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

V-V

I

Rămâi aici cu mine și să mergem în altă parte, unde să ne facem o colibă. Iar calul i-a răspuns:

— Stăpâne, eu propun să mergem să locuim acolo unde sunt mulți oameni ca dumneata.

— Cum? Se miră băiatul. Există mulți oameni ca mine și ca tata? Și o să trăim în mijlocul lor?

— Negreșit, i-a răspuns calul.— Atunci, a întrebat copilul, de ce nu vin și ei pe la noi?— Ei nu vin, îi zise calul, pentru că nu pot trăi aici. Trebuie

să mergem noi la ei.— Să mergem, răspunse copilul cu bucurie.

Calul i-a spus că trebuie să fie îmbrăcat, fiindcă ceilalți oa-meni nu umblă așa goi. I-a zis să caute în urechea lui stângă, iar copilul scoase niște haine pe care nu știa cum să le îmbrace. Calul îl învăță cum să se îmbrace, apoi copilul încălecă pe el și porniră la drum. După ce au ajuns în orașul cel mai apropiat, copilul s-a speriat văzându-se în mulțimea de oameni și de zgomotul din oraș. Îi plăcea mult cum arătau casele, mirându-se de frumusețea lor, observând că totul este bine organizat.

— Vezi, stăpâne? Aici toate sunt cu rânduiala lor! De aceea trebuie să încerci să-ți faci și tu o situație printre ei.

După ce a stat pe acolo câteva zile, vorbind cu oamenii și obișnuindu-se cu zgomotul orașului, a plecat însoțit de cal. Și merse, merse până ce ajunse pe tărâmul unor zâne. După ce au ajuns la zâne, care erau în număr de trei, le-a rugat să le fie slujitor, așa cum l-a sfătuit calul să facă. Zânele au acceptat și l-au primit. Calul venea foarte des în vizită la stăpânul său și, într-o zi, îi spuse să fie atent pentru că, în una dintre case, zânele aveau o baie în care la câțiva ani, într-o anumită zi, curge aur și cine se scaldă primul, aceluia i se face părul de aur. I-a mai spus că, într-unul din tronurile casei, zânele aveau o legătură cu trei rânduri de haine pe care le păstrau cu grijă. Băiatul asculta cu atenție și ori de câte ori avea câte ceva greu de făcut, chema calul să-i dea ajutor. Zânele i-au dat voie baiatului să scuture și să curețe prin toate casele. Era un băiat foarte muncitor. Într-o zi, zânele au plecat la o petrecere, la alte zâne și l-au sfătuit ca, în momentul în care va auzi vreun zgomot în camera cu baia, să intre și să facă baie în acea cadă. Fiul pustnicului pândea, și când a văzut apa de aur și-a chemat calul și a făcut așa cum zânele l-au sfătuit. Calul i-a spus să se scalde, iar acesta i-a ascultat sfatul. Ieșind din baie, el a luat și legătura cu haine, însă calul îi spuse că pentru a le avea, trebuie să aibă

6. Cine îl sfătuiește pe băiat să locuiască printre oameni?A) pustnicul B) leul C) calul D) hamul E) natura

7. Întrebarea băiatului, ,,Există mulți oameni ca mine și ca tata?“, sugerează...A) curiozitatea. B) bucuria. C) nerăbdarea. D) disperarea. E) iubirea.

8. Imaginea reprezintă momentul în care...A) calul îl duce pe copil în pustietate.B) calul nu-l acceptă pe copil drept stăpân.C) copilul îi spune calului prin ceea ce a trecut.D) calul îl învaţă pe copil să zboare.E) calul îl înmormântează pe bătrân.

12. Calitățile băiatului sunt...A) neascultător, neștiutor, harnic.B) neștiutor, harnic, mândru.C) inteligent, ascultător, leneș.D) ascultător, iubitor, harnic.E) neascultător, inteligent, harnic.

10. Sfătuitorii băiatului sunt, în ordine...A) calul, oamenii, zânele.B) pustnicul, leul, calul.C) leul, calul, zânele.D) pustnicul, calul, zânele.E) pustnicul, calul, oamenii.

9. Din text reiese faptul că au puteri nebănuite...A) merele.B) coliba.C) hainele.D) hamul.E) rădăcinile.

11. Care este ordinea din text a sfaturilor pe care băiatul le primește?1. Să fie îmbrăcat, asemenea oamenilor.2. Să meargă în mijlocul oamenilor.3. Să se scalde primul, când curge aur.4. Să ceară ajutorul zânelor.5. Să găsească legătura cu trei rânduri de haine.A) 2, 1, 4, 3, 5 B) 1, 2, 3, 4, 5 C) 1,3, 2, 4, 5 D) 1, 2, 3, 5, 4 E) 3, 2, 1, 4, 5

7

Poveștile Cangurului – clasele V-V

I

permisiunea zânelor. Când zânele s-au întors, băiatul a primit de la acestea hainele mult dorite, ca răsplată pentru faptul că le-a slujit cu dăruire și cinste. Băiatul a pornit în lume pe calul înaripat ce zbura ca vântul și ca gândul. Atunci zânele i-au spus:

— Ah! Făt-Frumos, arată-te, să-ți vedem părul!Atunci el își răsfira părul de aur pe spinare, iar ele se uitau

cu bucurie la el și-i ziseră:— Așa păr frumos n-am văzut niciodată! Fii sănătos, iar

hainele să-ți fie de folos oriunde vei merge!De aici, a plecat într-un oraș mare, acoperindu-și capul cu o

pălărie și s-a dus la grădinarul împăratului ca să-l primească argat la grădina împărătească. Grădinarul nu voia să-l asculte, dar după multe rugăminți, l-a primit, l-a pus să lucreze pământul, să care apa și să ude florile. L-a învățat cum să curețe pomii și brazdele de buruieni. Făt-Frumos ținea minte tot ce-l învăța grădinarul, stăpânul său.

Împăratul avea trei fete și așa multă grijă avea cu treburile împărăției, încât uitase de fete și că trebuie să le căsătorească. Într-una din zile, fata cea mai mare vorbi cu surorile ei pentru a duce fiecare câte un pepene ales de ele, la masa împăratului. După ce împăratul s-a așezat la masă, fetele au adus câte un pepene pe câte o tavă de aur și l-au pus înaintea împăratului. Acesta s-a mirat de această faptă și a chemat Sfatul1 împărăției să-i explice ce însemnă aceasta. După ce s-a adunat Sfatul, au tăiat pepenii și, după ce au văzut că unul s-a cam trecut, al doilea era tocmai bun de mâncare și al treilea a dat în copt, zise:

— Împărate, să trăiești mulți ani, pilda asta înseamnă vârsta fetelor măriei-tale, și că a sosit timpul ca ele să se căsătorească.

Atunci împăratul a hotărât să le căsătorească. A dat de veste în țară de această hotărâre și chiar de a doua zi au început să sosească la palat, în număr foarte mare, feciori de împărați.

Fata cea mare și-a ales mire un fiu de împărat frumos, iar împăratul le-a făcut o mare nuntă împărătească. După ce s-a terminat petrecerea, împăratul a plecat cu toată curtea pentru a o conduce pe fiica sa până la hotarele noii sale împărății. Doar fiica cea mică a împăratului a rămas acasă. Făt-Fumos, argatul de la grădină, văzând că și grădinarul a plecat cu nuntașii, a chemat calul, a încălecat, s-a îmbrăcat cu un rând de haine, zis ,,câmpul cu florile“, din cele dăruite de zâne și, după ce și-a lăsat părul lui de aur pe spate, a început să alerge prin grădini în toate părțile, fără să observe că fiica împăratului îl vede pe fereastră. Calul și Făt-Frumos au stricat toată grădina și, când a văzut aceasta, Făt-Frumos a descălecat, s-a îmbrăcat cu hainele sale de argat și a început să repare ceea ce a stricat. Când grădinarul s-a reîntors la curtea împărăției și a văzut grădina stricată, a început să-l certe pe argat pentru că nu a îngrijit-o așa cum trebuia. Însă, fiica îm-păratului, care privea de la fereastră toate acestea, a bătut în geam cerând grădinarului să-i trimită câteva flori. Grădinarul a adunat de prin colțurile grădinii câteva floricele, le-a legat și le-a trimis

1 Sfat-adunaredeoameni,careiauhotărârișiajutălaconducereațării.

13. Băiatul devine Făt-Frumos, pentru că...A) așa l-a botezat pustnicul.B) are părul de aur.C) așa l-a botezat grădinarul.D) are haine noi.E) așa l-a numit calul.

14. Acțiunea se petrece, în ordine... A) într-un oraș mare, la oraș, pe tărâmul zânelor, într-o pustietate.B) la oraș, pe tărâmul zânelor, într-un oraș mare, într-o pustietate.C) într-o pustietate, la oraș, pe tărâmul zânelor, într-un oraș mare.D) la oraș, într-o pustietate, pe tărâmul zânelor, într-un oraș mare.E) într-un oraș mare, într-o pustietate, la oraș, pe tărâmul zânelor.

15. Cuvântul „argat“ înseamnă... A) grădinar. B) ucenic. C) paznic. D) bucătar. E) slugă.

16. Care afirmație este adevărată?A) Calul, rămas acasă, a păzit grădina cu flori.B) Toată lumea a plecat din împărăție.C) Fiica cea mare a împăratului și grădinarul au rămas acasă.D) Fiica cea mică a împăratului și Făt-Frumos au rămas acasă.E) Făt-Frumos, singur în grădină, a rupt toate florile.

8

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

V-V

I

împărătesei celei mici. Când a primit florile, aceasta i-a dat un pumn de galbeni și i-a trimis răspuns să nu-l certe pe bietul argat. Grădinarul a fost foarte bucuros când a văzut că a primit un dar așa de frumos și s-a străduit foarte mult, încât, în trei săptămâni a făcut grădina așa cum era, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Nu a trecut mult timp și fata cea mijlocie a împăratului s-a căsătorit și ea cu un fiu de împărat. Petrecerea a durat la fel de mult ca la sora ei mai mare, iar la sfârșitul acesteia a fost și ea condusă până la hotarele împărăției sale. Dar fata cea mică a împăratului a rămas și de această dată acasă, prefăcându-se bolnavă. Argatul grădinii, fiind iar singur, voia să petreacă și el la fel ca toți sluji-torii curții, dar fiindcă el nu putea, și-a chemat calul, s-a îmbrăcat cu alte haine, numite ,,cerul cu stele“, și-a lăsat părul pe spate, a încălecat și a călcat toată grădina. Când și-a dat seama că a stricat iar totul, a început să plângă și să repare ceea ce stricase. La fel ca prima dată, grădinarul, dorind să-l certe, a fost oprit de fata cea mică a împăratului. Aceasta i-a cerut flori și i-a trimis doi pumni de bani. Bucuros, grădinarul a început iar să lucreze în grădină terminând toată treabă în patru săptămâni.

Împăratul a organizat o vânătoare foarte mare și fiindcă a scăpat de un mare pericol, a ridicat un adăpost în pădurea aceea, i-a chemat pe toți boierii și slujitorii curții la o masă mare, pregă-tită acolo, pentru a sărbători. Toți curtenii s-au dus la chemarea împăratului, numai fiica sa a rămas acasă. Făt-Frumos, văzându-se iar singur, a chemat calul și, voind să petreacă și el, a îmbrăcat hainele numite ,,cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi pe umeri“, și-a lăsat părul de aur pe spate, a încălecat calul și a început să alerge calul prin toată grădina. Când a văzut grădina distrusă, a îmbrăcat repede hainele de argat și nu știa de unde să înceapă să repare stricăciunile. Când grădinarul a venit și a văzut grădina, acesta a vrut să-l pedepsească pentru neatenția lui, însă fiica împăratului a bătut iar în geam și a cerut flori. Grădinarul nu știa ce să facă, dar în cele din urmă a căutat mult prin grădină și a mai găsit câteva floricele care abia scăpaseră de copitele calului cu aripi și i le-a trimis fiicei împăratului. Aceasta i-a poruncit să-l ierte pe bietul argat și îi dădu trei pumni de galbeni. Grădinarul a lucrat timp de patru săptămâni grădina pe care cu greu a făcut-o să arate ca înainte și i-a spus argatului că e ultima dată când îi mai poate îngădui o astfel de greșeală, iar dacă va mai strica vreodată grădina, va fi alungat din împărăție.

Împăratul nu știa de ce fiica lui e mereu tristă. Ea nu mai voia să iasă afară nici din casă. Astfel, împăratul a hotărât s-o căsăto-rească și a început să-i vorbească despre fiii de împărați pe care-i cunoștea. Dar ea nu voia să audă de niciunul. Văzând aceasta, împăratul a chemat Sfatul și boierii, întrebându-i ce să facă.

— Trebuie să construim un foișor cu poartă pe dedesubt, îi răspunseră ei. Pe acolo vor trece toți fiii de împărat și de boieri, iar cel pe care-l va alege fata, o să-l lovească cu un măr de aur pe care-l va ține în mână.

S-a dat veste în țară că este hotărârea împăratului să se adune și mic și mare și să treacă pe sub poartă. Toți au trecut, dar fata

18. Făt-Frumos a îmbrăcat hainele de la zâne, numite, în ordine...A) cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi pe umeri; câmpul cu florile; cerul cu stele.B) cerul cu stele; câmpul cu florile; cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi pe umeri.C) câmpul cu florile; cerul cu stele; cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi pe umeri.D) cîmpul cu stele; cerul cu florile; cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi pe umeri.E) cîmpul cu florile; cerul cu soarele; cu stele în piept, luna în spate și doi luceferi pe umeri.

17. Ce îi cere fata cea mică grădinarului, de fiecare dată când grădina este stricată?A) galbeni B) flori C) un dar D) socoteală E) pe vinovat

19. A treia oară, grădina a fost stricată de...A) grădinar și calul său.B) participanții la vânătoare.C) împărat și ginerii săi.D) Făt-Frumos și calul său.E) pețitorii fetei mijlocii.

21. Structura „să se adune și mic și mare“ se referă la...A) nobilii din împărăție și copiii lor.B) persoanele înalte și cele scunde.C) oamenii bătrâni și copii.D) cei cu funcții înalte și cei umili.E) boierii înalți și la persoanele tinere.

20. Împăratul hotărăște să o căsătorească pe fiica cea mică, deoarece...A) devenise tristă. B) a ajuns săracă.C) nu era îndeajuns de bogată.D) era deja bătrână. E) a aflat că e bolnavă.

9

Poveștile Cangurului – clasele V-V

I

n-a lovit pe niciunul. Mulți credeau că fata n-are voie să se căsă-torească, însă un boier bătrân zise să treacă și oamenii curții. A trecut și grădinarul, și bucătarul cel mare și slugile, dar în zadar, fata nu l-a lovit pe niciunul. Toți s-au întrebat atunci dacă n-a mai rămas cineva netrecut, și s-a aflat că a mai rămas un argat de la grădină, unul chel.

— Să treacă și acesta, spuse împăratul.Atunci au chemat și pe argatul cel chel și i-au spus să treacă

și el, dar acesta s-a împotrivit; iar când a fost silit să treacă, fata l-a lovit cu mărul. Argatul a început să țipe și să fugă, spunând că i s-a spart capul. Văzând aceasta, împăratul spuse:

— Nu se poate asta! Este o greșeală! Nu cred că fata mea l-a ales tocmai pe chelul acesta.

Deși fata îl lovise pe argat cu mărul, împăratul nu voia să i-o dea pe fiica sa acestuia. Împăratul a dat ordin ca toată lumea să mai treacă o dată, însă și de această dată fata îl lovi cu mărul în cap tot pe chel, care iar fugi, ținându-se cu mâinile de cap, pentru a se convinge că fata îl iubește. Împăratul, plin de mâhnire, porunci pentru a treia oară să treacă lumea. Văzând împăratul că și a treia oară tot chelul a fost lovit, a ascultat de Sfatul împărăției și i-a dat-o lui pe fiica sa. Nunta s-a făcut în tăcere, apoi i-a alungat pe amândoi din împărăție, dar după un timp, fiindu-i milă de aceștia, i-a primit să locuiască în curtea palatului. Aceștia locuiau într-un bordei dintr-un colț al curții, iar argatul se făcu cărătorul de apă de băut al curții și toate slugile împăratului râdeau de acesta. În interiorul bordeiului, calul cu aripi le adusese frumusețile lumii. Nu era în palatul împăratului ceea ce era în bordeiul lor.

Fiii de împărat care veniseră la fiica cea mică s-au supărat și, rușinați fiindcă împăratul îl alesese pe chel, au hotărât să pornească cu oastea împotriva lui. Împăratul s-a supărat foarte tare auzind hotărârea vecinilor săi și, neavând încotro, s-a pregătit de război. Ceilalți doi gineri ai împăratului i-au venit în ajutor cu oaste mare. Făt-Frumos a trimis și el pe soția sa pentru a-l ruga pe împărat să-i dea voie să meargă la bătălie. Însă, împăratul o alungă, zicându-i:

— Pleacă din fața mea, fiindcă din pricina ta mi se tulbură liniștea împărăției!

Dar după mai multe rugăminți, acesta a poruncit să-l lase să care și el măcar apa pentru oaste. Făt-Frumos, cu hainele lui de slugă și călare pe o mârțoagă șchiopă, a plecat înainte. Oastea l-a ajuns din urmă într-o mlaștină, unde îi rămăsese iapa, chinuindu-se s-o scoată și trăgând cu toate puterile când de coadă, când de cap, când de picioare. Au râs de el, oastea, împăratul și ginerii săi cei

24. Ce expresie se potrivește bordeiului în care locuiesc cei doi tineri?A) Pe afară-i vopsit gardul, înauntru-i leopardul.B) Cine are carte are patru ochi.C) Cine sapă groapa altuia cade singur în ea.D) Nu judeca o carte după copertă. E) Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul.

23. Adevăratul motiv pentru care argatul chel a protestat când a fost atins de mărul prințesei este că...A) a vrut să o jignească pe prințesă.B) l-au durut loviturile primite.C) a vrut să încerce sentimentele fetei.D) s-a simțit umilit în fața împăratului.E) a vrut să-i umilească pe ceilalți pețitori.

22. Replica: ,,Este o greșeală! Nu cred că fata mea l-a ales tocmai pe chelul acesta“ arată că împăratul nu știa că...A) fiica împăratului se săturase de traiul îmbelșu-gat din casa părintească.B) argatul și prințesa se logodiseră deja, în secret.C) prințesei îi plăcea să ajute oamenii sărmani.D) tânărul îi promisese fetei un buchet de flori.E) prințesa cunoștea adevărata identitate a arga-tului.

26. Pețitorii fetei mici a împăratului erau supărați pentru că...A) Făt-Frumos era chel.B) împăratul a ales ca ginere pe chel.C) fata cea mică a împăratului era tristă.D) ginerele căra apa.E) Făt-Frumos și soția lui nu locuiau la palat.

25. În imagine, fata vine la tatăl ei pentru...A) a i se plânge de condițiile din bordei.B) a cere permisiunea ca soţul ei să participe la luptă.C) a solicita multe flori din partea grădinaruluiD) a-l scuti pe soţul ei de căratul apei. E) a-i cere să nu-l ia la luptă pe soţul ei.

10

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

V-V

I

mai mari, lăsându-l în urmă. După ce au trecut cu toții, Făt-Frumos și-a scos iapa din noroi, și-a chemat calul, s-a îmbrăcat cu hainele ,,câmpul cu florile“ și a pornit spre câmpul de bătălie. Ajungând acolo, s-a urcat pe un munte apropiat pentru a vedea care oaste este mai puternică. Văzând Făt-Frumos că oastea inamică este mai mare la număr și mai puternică, a pornit din vârful muntelui asupra ei și ca un vârtej se întorcea prin mijlocul ei cu paloșul în mână. Oastea inamică s-a îngrozit de viteza, strălucirea hainelor sale și zborul calului său [...]. Împăratul s-a întors foarte vesel acasă. Pe drum, s-a întâlnit din nou cu Făt-Frumos deghizat în argat, care se chinuia să-și scoată iapa din noroi. Împăratului i s-a făcut milă de acesta și spuse unor ostași:

— Duceți-vă să-l scoateți și pe sărmanul acela din noroi!După câteva zile, împăratul a primit vestea că dușmanii au ve-

nit asupra lui cu oaste și mai mare. S-a pregătit de război și a plecat s-o întâlnească. Făt-Frumos s-a rugat din nou să-l ia și pe el la luptă și, obținând acordul împăratului, a pornit iar cu iapa sa. A fost și de această dată bătaie de joc când l-a văzut oastea că iar s-a înnămolit și nu putea să-și scoată iapa din noroi. L-au lăsat în urmă, dar el a ajuns și de acestă dată la locul de luptă, deghizat în Făt-Frumos, călare pe calul cu aripi și îmbrăcat cu hainele ,,cerul cu stele“.

Oștile s-au lovit, iar Făt-Frumos, văzând că dușmanii sunt mai puternici, a plecat din munte și i-a alungat pe toți. Împăratul se întoarse iar vesel, și iar porunci ostașilor să scoată din noroi pe bietul argat.

Împăratul s-a întristat tare când a aflat că dușmanii au venit a treia oară cu oaste și mai mare [...]. A plâns până când a simţit că-i slăbește vederea. Şi-a strâns oastea și a pornit la bătălie.

Făt-Frumos a venit și el, tot pe iapa lui. Și după ce a trecut toată oastea, făcând haz de el cum se chinuia să-și scoată iapa din noroi, s-a îmbrăcat cu hainele ,,cele cu soare în piept, luna în spate și doi luceferi pe umeri“, şi-a lăsat părul de aur pe spate, a încălecat calul și într-un minut a ajuns din nou pe munte, unde aștepta să vadă ce se va întâmpla. Oștile s-au întâlnit și s-au lovit de trei ori, iar seara, când a văzut că oastea inamică era gata să învingă oastea împăra-tului, Făt-Frumos a plecat din munte ca un fulger în mijlocul lor, înspăimântându-i de nu mai știau ce să facă, împrăștiindu-se ca puii de potârniche și fugind în toate părțile.

Împăratul, văzându-l rănit la braț, i-a dat batista sa ca să se lege, apoi s-au întors acasă.

28. După luptă, împăratul era vesel pentru că...A) Făt-Frumos purta haine frumoase.B) ginerele lui, chel, nu avea un cal frumos.C) a învins dușmanii ajutat de Făt-Frumos.D) reușise să scoată din noroi iapa ginerelui său.E) dușmanii aveau o armată numeroasă.

29. Costumele purtate de Făt-Frumos semnifică faptul că el...A) are un simț artistic deosebit de dezvoltat.B) este stăpânul naturii, întregului univers.C) dorește să facă o bună impresie pe câmpul de luptă.D) știe să se impună prin bogăția și frumusețea hainelor.E) ia în stăpânire câmpul de luptă și pe toți războinicii.

30. Expresia „împrăștiind-se ca puii de potârniche“ are sens opus structurii...A) alergând în toate părțile.B) încercând să zboare ca păsările.C) strângându-se în jurul împăratului.D) adunându-se din toate părțile.E) ascunzându-se, țipând de frică.

27. Ordinea cronologică a întâmplărilor referi-toare la căsătoria prințesei este...a. Un boier bătrân a avut o propunere acceptată

de împărat.b. Argatul chel a fost lovit de trei ori cu mărul de aur.c. Pețitorii au trecut pe sub pod, dar prințesa nu

a aruncat mărul.d. Împăratul a acceptat cu greu alegerea fiicei sale.A) b, a, d, c B) c, a, d, b C) a, b, d, c D) c, b, a, d E) c, a, b, d

31. Enunțul care nu se reflectă în imagine este...A) Făt-Frumos se luptă cu dușmanii împăratului.B) Făt-Frumos poartă hainele „cerul cu stele“.C) Dușmanii sunt îngroziți.D) Bătălia are loc la poalele muntelui.E) Făt-Frumos a încălecat calul înaripat.

11

Poveștile Cangurului – clasele V-V

I

Pe drumul de întoarcere l-au găsit, ca de obicei, pe Făt-Frumos în noroi cu iapa și l-au scos din nou. Când au sosit acasă, împăratul s-a îmbolnăvit la ochi și a orbit. Au fost chemați toți vindecătorii și filosofii care citeau în stele, dar nimeni n-a putut să-i dea niciun ajutor. Într-una din zile, împăratul se trezi din somn și spuse că a văzut în vis un bătrân, care i-a zis că își va redobândi vederea dacă se va spăla la ochi și dacă va bea lapte de capră roșie sălbatică. Auzind aceasta, cei doi gineri mari ai împăratului au pornit în căutarea caprelor roșii sălbatice, lăsându-l pe cel mai mic acasă, interzicându-i să meargă cu ei. Dar Făt-Frumos și-a chemat calul și a mers cu el spre mlaștini, iar după lungi căutări a găsit capre roșii sălbatice, le-a muls și, când s-a întors, s-a îmbrăcat în haine de cioban şi a ieşit înaintea cumnaților săi cu o sticlă plină cu lapte de oaie.

— Lapte ai acolo? îl întrebară ei.— Da! răspunse ciobanul, prefăcându-se că nu-i cunoaște. El

le-a spus că îl va duce împăratului, care visase că-și va recăpăta vederea dacă se va da cu acel lapte la ochi. Ei au încercat să-i dea bani în schimbul laptelui, dar ciobanul le-a răspuns că laptele nu-l dă pe bani, și că, dacă vor să aibă lapte de capră roșie, să spună că sunt slugile lui și să le pună pecetea lui pe spinarea lor. Cei doi gineri s-au gândit că, fiind împărați și gineri de împărat, n-o să-i afecteze acest fapt. Au acceptat, deci, să li se pună pecetea lui în spinare și apoi au luat laptele, zicând pe drum:

— Dacă va încerca prostovanul să ne zică ceva, îl facem nebun, și tot noi vom fi mai crezuți decât el, nu el.

S-au întors la împărat, i-au dat laptele, acesta s-a uns la ochi și a băut, dar nu i-a fost de folos. Apoi a venit fiica cea mică la împărat și i-a spus:

— Tată, ia acest lapte! El este adus de soțul meu și te rog să te ungi cu el.

Împăratul îi răspunse:— Ce lucru bun a făcut soțul tău, ca să facă și acum ceva

bun? N-au putut face nimic ceilalți gineri, care m-au ajutat așa de mult în lupte, și tocmai el o să mă poată ajuta? Nu v-am zis că nu aveți voie să vă mai arătați înaintea mea? Cum ai îndrăznit să încalci porunca mea?

— Mă supun oricărei pedeapse îmi vei da, tată, numai un-ge-te, te rog, și cu acest lapte ce ți-l aduce umilitul slujitor.

Văzând împăratul multele rugăminți ale fiicei sale, a primit laptele adus de ea. S-a uns cu el la ochi o zi, s-a uns și a doua zi și, spre marea sa mirare, a simțit că parcă începe să zărească ca prin sită. Și după ce s-a mai uns și a treia zi, a văzut cât se poate de bine. După ce se însănătoși, dete o masă și chemă toți boierii și sfătuitorii împărăției și, după spusele lor, îl primiră și pe Făt-Frumos să stea în coada mesei. În timp ce mesenii se bucurau și petreceau, se ridică Făt-Frumos și, cerându-le iertare, întrebă:

— Mărite împărate, slujitorii pot sta cu stăpânii lor la masă?— Nu, nicidecum, răspunse împăratul.— Pentru că lumea te știe om drept, fă-mi și mie dreptate și

ridică-i pe cei doi oaspeți care stau în dreapta și în stânga măriei

34. Din replica subliniată rezultă că cei doi gineri dau dovadă de...A) lașitate, egoism, răutate.B) egoism, colegialitate, răutate.C) admirație, lașitate, egoism. D) lașitate, recunoștință, răutate.E) răutate, onestitate, egoism.

32. „Filosofii care citeau în stele“ sunt niște...A) bibliotecari, librari.B) astronomi, matematicieni.C) scriitori, farmaciști.D) astrologi, magi.E) doctori, farmaciști.

33. Construcția din text „să le pună pecetea lui pe spinarea lor“ înseamnă...A) să le scrie numele fiecăruia pe spinare.B) să le pună după gât o eșarfă albă.C) să îi marcheze pe spate cu un semn distinctiv.D) să le atârne pe spinare o sticlă cu lapte de capră.E) să îi murdărească pe haine cu lapte roșu.

36. Forma literară a verbului „dete“ din text este...A) dă. B) dădea. C) dăduse. D) va da. E) dădu.

37. Plasarea lui Făt-Frumos „în coada mesei“ sugerează atitudini de...A) dispreț din partea socrului și compasiune din partea ginerelui.B) admirație din partea împăratului și revoltă din partea tânărului.C) supunere din partea tânărului și simpatie din partea socrului său.D) dispreț din partea împăratului și supunere din partea tânărului.E) compasiune din partea socrului și dispreț din partea ginerelui.

35. Indică ordinea cronologică a întâmplărilor din fragmentul „Pe drumul [...] la împărat și i-a spus“...1. Eroul reușește să obțină laptele vindecător.2. Cumnații îi intezic lui Făt-Frumos să meargă cu ei.3. Laptele primit de la cei doi gineri nu l-a vindecat

pe împărat.4. Cumnații sunt luați robi de către Făt-FrumosA) 1, 2, 3, 4 B) 2, 1, 4, 3 C) 3, 2, 4, 1D) 4, 3, 2, 1 E) 2, 4, 3, 1

12

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

V-V

I

tale, pentru că ei sunt slujitorii mei. Ca să mă crezi, caută-i și vei vedea că sunt însemnați cu pecetea mea în spinare.

Cum au auzit asta, ginerii împăratului nu au avut încotro și au mărturisit că așa este. Îndată au fost nevoiți să se ridice de la masă și să stea în picioare. Iar către sfârșitul mesei, Făt-Frumos a scos batista care i-a fost dată de împărat la bătălie.

— Cum a ajuns batista mea în mâinile tale? întrebă împăratul. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la război.

— Ba nu, mărite împărate, mie mi-ai dat-o.— Atunci tu ești cel care ne-ai ajutat?— Eu, mărite împărate.— Nu te cred, adăugă împăratul, decât dacă nu te vei arăta

așa cum era atunci cel căruia i-am dat batista.Atunci Făt-Frumos s-a ridicat de la masă, s-a dus și s-a îm-

brăcat cu hainele cele mai frumoase, și-a lăsat părul pe spate și s-a arătat împăratului. De îndată ce l-au văzut mesenii, s-au ridicat si s-au minunat: Făt-Frumos era atât de strălucitor, încât la soare te puteai uita, dar la el ba.

Împăratul, după ce și-a lăudat fiica pentru alegerea cea bună, s-a dat jos din scaunul împărăției și l-a încoronat pe ginerele său, Făt-Frumos. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i elibereze pe cumnații săi și în toată împărăția a fost o bucurie mare.

SFÂRȘIT TEST

38. De-a lungul întâmplărilor prin care a trecut, Făt-Frumos a dat dovadă de...A) curaj; istețime; răbdare; lașitate.B) curaj; agerime; mărinimie; perfidie.C) istețime; vitejie; invidie; mărinimie.D) istețime; curaj; perseverență; compasiune.E) istețime; curaj; hărnicie; falsitate.

39. Ultimul alineat al textului poate fi exprimat prin proverbul...A) Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești.B) Nu zice hop! până nu ai sărit pârleazul.C) Totul e bine când se termină cu bine.D) Cine sapă groapa altuia cade el în ea.E) Decât un car de minte, mai bine un dram de noroc.40. Textul Făt-Frumoscupăruldeaur are drept caracteristici...A) lupta dintre bine și rău; personajele negative ies victorioase.B) îmbinarea realului cu fabulosul; lupta dintre bine și rău.C) repetarea frecventă a cifrei șapte; îmbinarea realului cu fabulosul.D) repetare cifrei trei; personajele negative ies victorioase. E) Făt-Frumos pierde scaunul împărăției; lupta dintre bine și rău.

13

Poveștile Cangurului – clasele V

II-VIII

Boierul Iorgu Buhtea- fragmente -

de Emil Gârleanu

Nivelul cercetaªii (clasele vii-viii)

Boierul Iorgu Buhtea și Toader Buhtea, nepotul lui, făceau parte din cel mai renumit neam al boierimii moldovenești. Neamul Buhteștilor, nu prea numeros, fusese alcătuit din oameni isteți și voinici; unii dintre aceștia încheiaseră cu bine suta de ani. Mihai Buhtea, tatăl boierului Iorgu, murise la vârsta de o sută cinci ani.

Pe un molitvenic1, rămas din moși strămoși în neamul Buhteștilor, boierul Iorgu a găsit însemnat, de mâna tatălui său, postelnicul2 Mihai, următoarele: „Astăzi, în 23 decembrie, în anul de la Hristos 1821, am trecut patru ani peste sută.“ În decembrie 1822, postelnicul a murit. Boierul Iorgu își amintea bine chipul frumos, cu părul alb ca zăpada, al tatălui său. [...]

Dintre toți Buhteștii, numai Gavril, fratele boierului, a murit în floarea vârstei; călăreț vestit, jocul soartei a făcut să fie omorât tocmai de un cal. Târât, cu piciorul prins în scară, pe câmp, până în grajdurile curții, a murit în brațele celor care i-au sărit în ajutor. Gavril Buhtea a murit la patruzeci și trei de ani, lăsând un băiat, pe Toader, în vârstă de treisprezece ani.

La moartea fratelui său, boierul a știut să-și ascundă durerea. Și-a chemat nepotul din colțul unde a încremenit de spaimă și l-a adus lângă sicriu. [...] Copilul izbucni în plâns; dar boierul îi luă mâna de la ochi:

— Băiete, să știi că nefericirile, ca și fericirile, de la Dumnezeu vin și trebuie să fii puternic. Fii bărbat cum a fost tatăl tău și să-i porți numele cu cinste. Eu am să fiu lângă tine ca să te sprijin. Sărută-i mâna. Copilul lipi buzele de mâna rece a tatălui său și își simți sufletul mai puternic...

Boierul s-a străduit să-i ofere o educație bună nepotului său. Cu atât mai mult s-a străduit pentru acest scop, cu cât vedea că tinerii care veneau pe urmele bătrânilor nu mai erau capabili să ducă înainte renumele neamului. S-a gândit mult până când s-a hotărât să-și trimită nepotul în străinătate. L-a pus la diferite încercări pentru a-l cunoaște mai bine: „Din încercări sufletul iese mai tare sau piere“, spunea el. Când a văzut că băiatul e strâns legat de locurile natale, l-a trimis la Paris.

1 molitvenic - carte cu ritual ortodox, care cuprinde o serie de rugăciuni.2 postelnic - ministru al afacerilor externe (în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea.)

1. Postelnicul Mihai Buhtea s-a născut în anul...A) 1821.B) 1721.C) 1720.D) 1718.E) 1717.

2. Portretul fizic al lui Mihai Buhtea se conturează în text prin structura...A) „chipul frumos, cu părul alb ca zăpada“.B) „oameni isteți și voinici.C) „moartea fratelui său“.D) „vârsta de o sută cinci ani“.E) „a murit în floare vârstei“.

3. Toader este fiul...A) lui Gavril Buhtea.B) boierului Iorgu.C) lui Mihai Buhtea.D) unui țăran.E) unui boier din Paris.

4. Despre tânăra generație, boierul crede că...A) are un viitor strălucit.B) va realiza idealurile generațiilor trecute. C) nu se ridică la nivelul așteptărilor sale.D) va înfăptui Marea Unire.E) nu trebuie stimulată spre învă-țătură.

14

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

VII

-VII

I

În cei patru ani, timp în care băiatul a fost printre străini, boierul Iorgu l-a vizitat de patru ori; l-a găsit mereu același: serios și cu sufletul bun. După patru ani, Toader Buhtea s-a întors în țară doctor în drept. Boierul și-a văzut visul cu ochii.

La întoarcere, Toader Buhtea s-a odihnit o iarnă întreagă. În primăvară, boierul l-a luat alături de el în viața grea, dar sănătoasă și bogată, a plugarilor. Mai târziu, boierul l-a plimbat pe la toate moșiile și l-a întrebat:

— Pe care ți-o alegi, băiete, să-i porți singur de grijă?— Pe toate, tată, e timpul să te odihnești și dumneata.— Hai, fie, dacă vrei tu!Și boierul a deschis brațele să-l strângă la piept pe acela în care își simțea

tresărind neamul cu atâta putere. Ce-l mai neliniștea pe boier era însurătoarea nepotului. Degeaba, oricât căuta, nu mai întâlnea chipurile cele pline și sănătoa-se, fețele cu privirea limpede ale fetelor harnice și gospodine foc, de altădată. [...] Putea el să permită ca urmașul său să amestece sângele Buhteștilor tare ca vinul cel vechi cu cel apos al domnișoarelor înzorzonate de astăzi? Dar mai bine îi pierea neamul, decât să se fi întâmplat una ca aceasta! [...]

Într-o zi, ducându-se pentru niște afaceri la boierul Furtună, i-a apărut în prag chipul îmbujorat al unei fete. Cum nu se aștepta s-o vadă, a rămas pe loc, privind-o.

— Fata mea, boierule! strigă mulțumit Furtună, care ieși în întâmpinarea deosebitului musafir.

— Să-ți trăiască, frate. Nu știam că ai o fată așa de frumoasă!— Fetele cresc repede, boierule.Boierul Buhtea a avut de ce să se mire, pentru că boierul Furtună,

om aspru și hotărât în faptele lui, nu-și scosese fata în lume. Acum câțiva ani, coana Măndița, soția boierului Furtună și fata, au vrut să plece pentru băiatul unui om bogat, dar fără să fie de neam; boierul le-a alungat atunci la țară. Acolo gândurile i s-au limpezit. Au gospodărit la țară trei ani de zile, și iarnă și vară, iar anul acesta, boierul Furtună a decis să le aducă înapoi în târg. S-a dovedit că întoarcerea a fost într-un ceas bun.

Când a vrut să plece, boierul Iorgu a chemat-o pe fată și a sărutat-o pe frunte:

— Sunt tare mulțumit, draga mea, că mi-a fost dat să mai văd o fată ca cele de demult!

Nunta s-a organizat repede. Într-o seară frumoasă de iunie, lume multă cobora spre biserica Domnească, unde urma să aibă loc cununia nepotului boierului Buhtea cu fata boierului Furtună. A fost o nuntă cum nu s-a mai văzut.[...] A venit toată boierimea din Moldova să ia parte la o sărbătoare ce le mai amintea de vremurile de altădată.

Luminat de fericire, boierul Iorgu Buhtea stătea în fața altarului cu privirea țintită spre icoana Maicii Domnului. Și nimănui nu i se mai păruse mai frumos și mai falnic bătrânul. Rar om să fi fost mai cunoscut în cuprinsul Moldovei ca boierul Iorgu Buhtea. Boierul, cum i se zicea adesea. [...] Pe câți n-a ajutat el! [...] Pentru mulți s-a urcat în trăsură și a pornit cu rugăminți la Vodă.

— Bine, mă Iorgule, i-a spus odată Vodă-Cuza, mulți mai ai de luat sub ocrotirea ta?

— Măria ta, să dea Dumnezeu să am cât mai mulți, răspunse apăsat boierul.— Ai dreptate; știu că-ți dai cuvântul numai pentru cei cu sufletul bun...

Și-s puțini, boierule, puțini! adăugă Vodă cu tristețe, uitându-se la cei de prin apropiere. [...]

5. Toader a absolvit... A) Facultatea de Filosofie.B) Facultatea de Litere.C) Facultatea de Agronomie.D) Facultatea de Istorie.E) Facultatea de Drept.

6. Boierul Iorgu voia să îşi însoare nepotul cu...A) o fată de la Paris. B) o domnişoară „înzorzonată“ din zilele acelea.C) o fată harnică şi gospodină.D) coana Măndiţa.E) o fată din sat.

7. Fata boierului Furtună a stat trei ani la țară pentru...A) a merge la șezători. B) a-i învăța carte pe copiii țăranilor.C) pentru a cunoaște viața țăranilor.D) a uita de tânărul iubit.E) a-și îngriji mama bolnavă.

15

Poveștile Cangurului – clasele V

II-VIII

Vânător vestit, Boierul a petrecut un sfert de viață prin munți; îndrăzneț și țintaș bun cum era, inventa povești de necrezut din viața lui de vânător. Când le auzea, Buhtea se mira foarte tare:

— Măi, măi, măi! grozavă-i lumea.Odată, întorcându-se de la Iași, s-a întâlnit într-un han cu un alt

drumeț, care sosise în zori. Discutând, străinul, căruia nu i-a tăcut gura, a adus vorba și despre Vodă-Cuza:

— Îndrăzneț om, spunea el. Ia închipuie-ți dumneata ce am aflat de la un om care a văzut minunea cu ochii lui. Cică Vodă și cu Buhtea Boierul, vrând să arate, zilele trecute, cât de buni țintași sunt, și-au pus câte un măr pe cap, apoi au tras cu pistoalele amândoi deodată și au luat merele cu gloanțele fără să-și atingă măcar un fir de păr.

Boierul, plictisit, răspunse:— Vezi că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Astăzi au vrut să

facă tot astfel, dar au pățit-o. Buhtea a murit lovit drept în frunte, iar Vodă e pe moarte. Eu vin de la Curte, i-am văzut pe amândoi. Străinul a rămas cu gura căscată, apoi a plecat din han, a încălecat pe cal și a pornit ca o furtună înapoi la Iași. Până seara, vestea s-a răspândit în toate părțile, iar Vodă a râs cu lacrimi de gluma boierului.

Acum, deși în plină putere, boierul nu mai vâna. Entuziasmul de altădată era acum înlocuit de milă. De câte ori nu se gândea cu părere de rău la jertfele ce le făcuse ca vânător!

Dar ce a pus boierul mai presus de orice în viață, a fost cinstea: „Cinstea e ca sângele; dacă-ți lipsește, mori“. Astfel de învățături i-a dat acesta nepotului său. Pe cel necinstit nu-l mai ajuta. El nu promitea niciodată ceva de care nu era sigur, iar când spunea că o să facă un lucru, era ca și făcut. [...]

Vremurile se schimbaseră. [...] Sfătuitorii de altădată începuseră sa fie părăsiți. Sfaturile bătrânilor nu mai plăceau tinerilor; erau ca albinele care puteau da miere, dar și acul lor usturător. Tinerii voiau să șteargă până și urmele muncii cinstite ale bătrânilor; neîndrăznind să-i atace direct, îi loveau în munca lor de ani întregi. Boierii ajun-seră să nu-și mai cunoască târgurile în care s-au născut, copilărit și îmbătrânit. [...]

— Educația, striga Furtună, educația! De ce nu este așa băiatul lui Pană, al lui Trufanda? Pentru că au fost educați. Boierii care lă-saseră averea pe mâna copiilor, îl ascultau și își dădeau seama că au greșit în educația pe care le-au oferit-o. În mijlocul acestor discuții, niciunul nu părea mai liniștit ca boierul Iorgu Buhtea.

Era cert că lucrurile nu se mai puteau schimba, dar îi era de ajuns că cel puțin sângele lui a rămas curat, ca al strămoșilor care au lup-tat sub Ștefan Vodă [...]. Dar liniștea plină de dispreț a boierului i-a înfuriat pe tineri [...]. Știau că boierii nu făceau un pas fără sfatul lui Buhtea, cel mai înțelept dintre ei. Într-adevăr, boierul, de ceva timp, nu se mai amesteca în certurile zilnice: acestea îl dezgustau și încerca să le evite învățându-i pe ceilalți același lucru... Clipele acestea erau grele pentru el; doar cei doi copii ai nepotului său, băiatul și fata, îl făceau fericit.

8. Boierul consideră că tinerii educați erau cei care...A) primeau averea pe mână.B) erau cinstiți și ascultau sfaturile bă-trânilor.C) vânau.D) numai recunoșteau locurile natale.E) erau liniștiți și evitau discuțiile.

9. În context, prin proverbul „ulciorul nu merge de multe ori la apă“, se înțelege...A) ulciorul este mereu plin cu apă.B) drumeţul este naiv și însetat.C) ulciorul se poate sparge uşor.D) să nu te bazezi pe noroc întotdeauna.E) orice început are şi un sfârşit.

11. Figura de stil din secvenţa „Sfaturile bătrânilor nu mai plăceau tinerilor; erau ca albinele care puteau da miere“ este...A) personificare.B) enumerație.C) hiperbolă.D) comparaţie.E) repetiţie.

10. Ce valori umane preţuieşte boierul?A) adevărul și ajutorarea celor bogați.B) dreptatea și respectul față de animale.C) corectitudinea și respectarea cuvân-tului dat.D) onoarea și respectul față de tradiții.E) eroismul și asumarea riscurilor.

16

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

VII

-VII

I

De aceea, când Toader Buhtea, dezgustat, ca și boierul, de cele ce se întâmplau, a hotărât să se mute cu totul la țară, boierului i-a părut bine:

— Mută-te, Toadere! o să merg și eu cu tine.În dimineața zilei în care boierul Iorgu și Toader Buhtea trebuiau să

plece la țară, a murit pe neașteptate conul Gheorghieș Pară; prin moartea lui se deschidea un loc de deputat în Sfatul Țării. Boierii nu puteau să rămână neimplicați, fără să-l înlocuiască pe boierul Pară cu unul dintre ei; era o datorie chiar, să existe oameni înțelepți printre cei ce aveau grijă de nevoile ținutului. Într-un astfel de moment, era nevoie de cuvântul lui Buhtea; au mers cu toții la el și l-au rugat să mai râmână câteva zile. În cele din urmă, boierul acceptă să mai stea până după alegeri. Toader Buhtea a plecat la țară numai cu soția și copiii. Aveau dreptate boierii să se ocupe de urmările morții lui Pară. Tinerii, bucuroși că scăpau de un boier precum Pară, au găsit motivul de a se ocupa de grijile țării. [...]

În acest timp, Buhtea îi îndemna pe boieri să tragă la sorți care dintre aceștia îl vor înlocui pe Gheorghe Pară. A ieșit boierul Neagu, om bătrân, cinstit și înțelept, dar nefericit din pricina fiului său care-i făcuse viață amară, cheltuindu-i fără măsură averea. Când tinerii au aflat, au hotărât să aleagă cu orice preț pe Gheorghe Neagu, fiul bătrânului. Prin aceasta erau convinși că-i vor despărți pe boieri. Gheorghe Neagu era unul dintre puținii care a trecut de la boieri, în rândul tinerilor. Au mers la el. Tânărul Neagu nu s-a gândit niciodată la o ase-menea onoare; acum, dacă i se oferea ocazia, de ce n-ar fi acceptat? Om fără niciun rost, nu degeaba și-a petrecut mai tot timpul prin străinătate, de unde s-a întors cu o diplomă cumpărată; în viața lui petrecută până acum, mai mult prin cafenele, prin duele și aventuri, de ce n-ar fi încercat și această faptă nouă? A fost de acord fără nicio îndoială. Nici prietenii lui nu s-au așteptat ca Neagu să accepte atât de repede. Seara, Gheorghe Neagu îi spuse tatălui său:

— Știi, bătrânule, că suntem dușmani?Bătrânul nu-i răspunse; știa el demult aceasta: erau dușmani de la

avere, gândire, de la tot.— Mi-am depus candidatura ca deputat.Într-adevăr, la asta nu se așteptase tatăl său. Nu-i venea să creadă

că băiatul lui o să ajungă să-i fie dușman. Însă așa era. Conul Mihalache s-a convins că băiatul său nu glumea. Bătrânul s-a supărat foarte tare, s-a ridicat de la masă, a ordonat să-i vină trăsura și a pornit către boierul Furtună, să-i ceară sfatul. În timpul în care boierul Neagu i-a povestit întâmplarea, boierul Furtună cu greu și-a stăpânit furia.

— Ei, și nu l-ai croit? Halal să-ți fie, Mihalache!Bătrânul a început să plângă:— E prea târziu, prea târziu, spunea el. La ce mi-a folosit cinstea

dintr-o viață-ntreagă? Mi-a cheltuit tot ce aveam; acum câteva zile, dacă nu era Boierul să-mi dea o mie de galbeni, mi-aș fi pierdut și moșia.

— Coane Mihalache, strigă Furtună, coane Mihalache, du-te acasă, și spune-i să-și recunoască greșeala și dacă nu vrea, ia-ți bățul, dă-i vreo două și dă-l pe ușă afară ca pe un ticălos. Lasă de la tine și fă cum îți spun eu. Bietul bătrân a plecat mai necăjit față de cum a venit.

17. Verbul ,,a croi“ din structura „Ei, şi nu l-ai croit?“ este sinonim cu...A) a îmbrăca.B) a îmbrăţişa.C) a speria.D) a bate.E) a certa.

13. Moartea lui Gheorghieș Pară are drept consecinţă...A) eliberarea unui loc în Sfatul Țării.B) formarea unei noi clase de boieri.C) apariţia unui erou naţional.D) dispariţia unui reper patern.E) rezolvarea problemelor sociale.

15. Ce atitudine se desprinde din sec-venţa: „−Ştii, bătrânule, că suntem dușmani?“...A) ignoranţă și compasiune.B) trufie și colegialitate.C) superioritate intelectuală și socială.D) discordie și trufie.E) prietenie și armonie.

14. Boierul Neagu este ales succe-sorul lui Gheorghe Pară... A) în urma unei discuţii îndelungate între boieri.B) la sfatului boierului Buhtea.C) prin tragere la sorţi. D) în urma alegerii fiului său. E) de către tinerime.

16. Aflând că fiul său concurează împotriva lui, bătrânul tată... A) vorbeşte cu boierul Iorgu.B) se sfătuieşte cu boierul Mihalache.C) îi cere sfatul boierului Furtună D) aleargă la boierul Gheorghe. E) îi cere ajutorul lui Toader Buhtea.

12. Toader Buhtea se hotărăşte să se mute la ţară, deoarece...A) urmase studii de agricultură.B) este dezamăgit de atitudinea tinerilor.C) vrea să-şi revadă familia.D) are de gând să îşi construiască o casă.E) intenționează să îşi petreacă bă-trâneţea în singurătate.

17

Poveștile Cangurului – clasele V

II-VIII

Seara, când i-a vorbit băiatului, acesta a început să râdă în hohote; bătrânul își găsi puterea să-i spună totul, verde-n față:

— Mi-ai făcut numele de râs, mi-ai mâncat zilele; să pleci din fața mea!Băiatul s-a ridicat furios, s-a apropiat de tatăl său și i-a dat o palmă:— Na, hodorogule!Bătrânul a crezut că o să cadă, apoi s-a repezit și a luat bastonul din

colț și a început să dea în fiul său. Acesta, zăpăcit de repeziciunea lovitu-rilor, abia și-a nimerit pălăria și a fugit afară. Boierul Neagu, fără puteri, a căzut, plângând, pe divan3.

A doua zi s-a dus din nou la boierul Furtună, i-a spus cum i-a urmat sfatul pe care i l-a dat și s-a rugat cu lacrimi în ochi ca el să rămână ne-implicat în alegeri. Furtună îi va vorbi despre aceasta Boierului, căruia conul Mihalache nu îndrăznea să i se arate. În fața acestei noi și neauzite întâmplări, lumea vorbea despre numele unuia dintre cei mai cunoscuți boieri; Buhtea a hotărât nu numai să nu-l implice pe boierul Neagu, dar și să nu mai pună pe nimeni în locul lui la alegeri; să rămână tinerii singuri, dar și ținutul în grija lor.

— Vor vedea ei cât de folositori sunt bătrânii, zise el.Tinerilor le-a părut rău când au aflat că boierii s-au retras de bunăvoie.

A fost o ocazie bună să le dea o ultimă lovitură!— Nu vedeți voi că le este frică? țipa Gheorghe Neagu.— Da, da, au înțeles singuri care le este valoarea, strigau ceilalți...

Gheorghe Neagu se alese deputat.Sărbătorind victoria, tinerii au dat o mare petrecere la cafenea, așa

cum se obișnuia. Seara au adunat oamenii, le-au împărțit torțe și cu un taraf de lăutari în față, au pornit acasă la Gheorghe Neagu. Acolo, luminile erau stinse.

Lumea a început să strige:— Trăiască deputatul Gheorghe Neagu!Strigătele au străbătut până în odaia boierului Neagu, care era bolnav

în pat; când le-a auzit, bătrânul a căzut cu fața în perne, plângând. Cineva a răspândit vestea că sărbătoritul e la cafenea. Mulțimea s-a întors. În fața cafenelei, urările răsunau ca niște pocnete de pistoale. Deputatul a fost ridicat pe brațe și silit să vorbească. Ca om politic ce era acum, Gheorghe Neagu a blestemat bătrânii, arătând cum, pentru fericirea neamului, a jertfit iubirea pe care i-o purta părintelui său și a încheiat strigând, cât îl ținea glasul: „Trăiască tinerii învingători!“ Strigătele au început din nou, iar taraful a început să cânte Deșteaptă-te, române!. În vreme ce alegătorii petreceau, câțiva tineri au pornit cu torțele prin mahalaua boierească.

— Ce-o fi, Măndițo, întrebă boierul Furtună, care nu se pricepea de unde veneau strigătele și lumina cea mare.

— O fi vreun foc, Vasile.Boierul Furtună ieși pe terasă. Mulțimea ajunsese tocmai la poarta lui:

„Trăiască deputatul Gheorghe Neagu, deputatul tinerilor!“— A! asta-i, lingușitorilor? Grigore, dezleagă câinii de pază și asmută-i

la poartă, strigă boierul Furtună.Alegerea avusese loc sâmbătă; duminică, boierii, ca de obicei, au venit

după prânz să mai stea de vorbă, la cafeneaua din mijlocul târgului, cafe-neaua boierească, unde se sărbătorise cu o seară mai înainte, dar în care,

3 divan - canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi.

18. Expresia ,,a spune verde-n faţă“ este antonimă cu...A) a vorbi pe șleau.B) a spune mereu adevărul.C) a respecta realitatea.D) a vorbi pe ocolite.E) a vorbi calm.

20. Scopul pentru care tinerii au sărbătorit „cum nu s-a mai văzut“ ale-gerea lui Gheorghe Neagu nu este... A) marcarea unei victorii greu ob-ţinute. B) ca să le facă în ciudă bătrânilor. C) respectarea obiceiului locului. D) pentru a acoperi lătratul câinilor. E) pentru a da o mai mare importan-ţă victoriei.

21. Cafeneaua la care se întâlnesc boierii duminica este... A) proprietatea boierului Buhtea, administrată de Ghiţă Evghenistul.B) diferită de cea la care au sărbăto-rit tinerii alegerea lui Neagu. C) lângă cafeneaua la care au sărbă-torit tinerii alegerea lui Neagu.D) situată la ieşirea din târg, lângă divanul boieresc. E) aceeaşi cu cea la care au sărbăto-rit tinerii alegerea lui Neagu.

19. Întâmplările generate de cearta dintre tată și fiu sunt în ordine...1. Buhtea decide să nu aibă candidați la alegeri.2. Bătrânul îl lovește pe fecior cu bastonul.3. Băiatul își lovește tatăl.4. Boierul Neagu se sfătuiește cu boierul Furtună.A) 4, 1, 3, 2B) 1, 2, 3, 4C) 3, 2, 4, 1D) 2, 1, 4, 3E) 4, 3, 2, 1

18

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

VII

-VII

I

nu de multă vreme, începuseră să intre și tinerii. Boierii și-au păstrat în cafenea colțul lor, cu covor așternut pe jos, cu divan lângă perete și cu mese de marmură în fața lui. Proprietarul, Ghiță Evghenistul, cum îi zicea lumea, nu ar fi lăsat pe nimeni să se așeze în colțul boieresc.

— Nu te amesteca unde nu-ți fierbe oala, zicea râzând celui ce încerca să încalce obiceiul.

Slujindu-i mult timp pe boieri, ajunsese să se creadă și el de neam boieresc; cu greu s-a hotărât să deschidă ușile și altora, mai tineri. În cele din urmă, având atât de multe probleme din cauza aceasta, a alergat într-una din zile, cu lacrimi în ochi, la boierul Buhtea:

— Ce e de făcut, Măria-ta, că nu mă mai lasă tinerii aceștia să trăiesc.— Da, măi Ghiță, alte vremuri, alți oameni! Primește-i, ce poți

să faci? Păstrează-ne nouă locul din stânga și primește-i pe toți, căci mâine-poimâine, când vom pleca de pe lumea asta, copiii tăi cu ei vor rămâ-ne... Ghiță avea fața întunecată; îi primi pe boieri oftând, uitându-se cu ură în colțul din dreapta, unde tinerii, aranjați ca de nuntă, se adunau unul câte unul. Gheorghe Neagu s-a lăsat așteptat; în cele din urmă, a sosit și el; a fost primit cu mare veselie. Boierii vorbeau încet, sorbindu-și în liniște cafelele; nici nu ascultau glumele ce se făceau pe seama lor. Noroc că boierul Furtună plecase de dimineață la o vie; dacă ar fi fost aici, poate că lucrurile n-ar fi rămas așa: cum e el furios, i-ar fi pus la punct.

Peste ceva timp s-a coborât din trăsură și boierul Buhtea; când l-a văzut pe Neagu, a întors capul și s-a dus direct la masa boierilor, și s-a așezat cu spatele la el. La intrarea lui, tinerii au tăcut.

— Ce dracu bre, parcă ne-ar fi frică de el; de ce ați amuțit?— Știi ceva, Neagule? Eu cred că ar fi timpul să-l pui la punct pe grozavul

acesta, șopti un tânăr.Gheorghe Neagu, mândru, a cerut șampanie și a turnat în pahare.— Să bem, băieți, în sănătatea celor de acum.Costache Negură, nașul lui Gheorghe Neagu, a dat supărat din cap: — El bea vinuri scumpe și bietul său tată se descurcă foarte greu. Neagu

a mai cerut șampanie; sângele tinerilor începu a clocoti, glasurile s-au ridicat din nou.

— Ar fi bine să ieșim de aici, au început să se obrăznicească, spuse Boierul. Când au vrut să plece boierii, Neagu i-a observat și s-a grăbit către ei să le vor-bească:

— Aveți dreptate voi: obiceiurile învechite trebuie călcate în picioare la fel ca interesele personale. Ruginiții, cu orice preț, să fie înlăturați.

Boierii au îngălbenit de mânie. Buhtea s-a întors către Costache Negură, zicând liniștit, dar cu voce tare:

— Să-i spui lui Mihalache, din partea mea, că rău a făcut că nu și-a urecheat la vreme fiul obraznic.

Apoi a ieșit cu capul sus din cafenea, urmat de ceilalți... Tinerii au amuțit; imediat după ce au plecat boierii, și-au dat seama de spusele boierului. Neagu a început să strige în gura mare că-i va arăta el cine-i obraznicul. După părerea tuturor, duelul era sigur: „Auzi dumneata, să se insulte un deputat, reprezentantul oamenilor culți, alesul tinerilor, oameni de viitor ai țării!“

— Cu ce s-a simțit insultat? strigă unul. Neagu nu i-a spus-o personal. Dacă a luat-o personal, înseamnă că se cunoaște singur mai bine față de cum îl știm noi.

— S-au dus vremurile lui; astăzi nu ne mai sperie cu bătrânețea.

24. Neagu îl provoacă la duel pe Buhtea din cauză că...A) Buhtea i-a luat apărarea lui Mi-halache. B) Buhtea i-a spus lui Ghiţă Evghe-nistul să nu îi primească în cafenea.C) Boierul l-a umilit pe Neagu. D) Boierul s-a uitat cu ură la ei. E) Ghiţă Evghenistul il servea numai pe Mihalache.

22. Găsește enunțul care nu reflectă adevărul din imagine... A) Tinerii petrec în dreapta cafenelei.B) Pe jos este așternut un covor. C) Boierii stau în colțul stâng al cafenelei.D) Cafeneaua este pardosită cu marmură. E) Lângă perete este un divan.

23. Gheorghe Neagu consideră că...A) Bătrânii sunt un model pentru tânăra generație. B) Tinerii au multe de învățat de la înaintași.C) Interesul personal să fie apărat cu orice preț.D) Tradițiile merită să fie duse mai departe. E) Trebuie lăsate grijile țării în sea-ma tinerilor.

19

Poveștile Cangurului – clasele V

II-VIII

— Bătrân sau nebătrân, cum știe să arunce vorbele, trebuie să știe să și răspundă de ele, strigă Neagu.

Firește, după ce s-au calmat puțin, s-a pus la cale duelul. Au ales pe doi tineri mai vorbăreți să se ducă la boier ca martori ai lui Neagu; acesta hotărî condițiile: urma să se bată cu pistoalele: trei focuri, unul la treizeci de pași și două la douăzeci si cinci de pași; rănile ușoare să nu se ia în considerare.

Un tânăr îi spuse lui Neagu:— Dar tu știi că pe vremuri boierul a fost un trăgător vestit?— O fi fost pe timpul lui Moruz, răspunse Neagu; azi nu-l vezi că

tremură?Toți au început să râdă de vorbele lui Neagu. Nu era primul duel al

lui; prin străinătate a avut foarte multe; le-a câștigat pe toate. La lucruri de acest fel era un cel mai norocos. Au stabilit ca într-o oră să se întâlnească la unul dintre ei, să analizeze răspunsul boierului, care putea să nu accepte duelul; apoi s-au împrăștiat. Dintre toți, cel mai convins că boierul Buhtea, cu toată bătrânețea lui, o să accepte duelul era Gheorghe Neagu. Acesta se gândea cu bucurie la faima ce avea să i-o aducă acest duel, chiar dacă doar l-ar fi rănit pe boier. Era cel mai frumos moment din viața lui, mai frumos chiar decât alegerea sa ca deputat. Se ducea mai încrezător ca niciodată în norocul lui; ce spusese mai devreme, că boierul o fi fost trăgător vestit pe timpul lui Moruz, o spusese, nu din glumă, cum crezuseră ceilalți, ci convins că așa e; iar ochiul lui era tot la fel de iute ca acum doi-trei ani în urmă...

Boierul își citea gazeta, când cei doi martori au sunat din clopoțel. Buhtea le-a ieșit înainte și i-a primit. Au început să vorbească foarte încurcați:

— Vă rugăm să ne iertați... O afacere... O afacere de onoare ne aduce... Suntem foarte triști...

Boierul zâmbi.— Înțeleg tristețea dumneavoastră, și e păcat, pentru că sunteți tineri; în

schimb, o să vă trimit doi bătrâni mai veseli.Tot timpul cât a vorbit, i-a ținut în picioare, în sală. Martorii au stabilit

locul de întâlnire cu boierii, apoi au mai spus două-trei cuvinte și au plecat foarte bucuroși că au scăpat de cei doi ochi ce le-au pătruns într-o clipă toate gândurile. Când s-au văzut în trăsură, au răsuflat din greu:

— Uf! afurisit boier! Parcă l-ar fi chemat la petrecere; ce Dumnezeu, nici n-a tresărit. Cum i s-o fi părut lui Neagu că tremură? E cât un brad, omule!

La vestea că boierul acceptase să se dueleze, Neagu și cu prietenul lui au sărit în sus de bucurie.

— Tot timpul ne-a ținut în sală ca pe niște câini. Tinerii s-au enervat:— Să nu-l ierți, Neagule, țipa unul mai tare ca altul.— Să nu vă fie frică, le răspunse el, vă curăț eu pădurea de toate uscăturile,

în scurtă vreme.*

Buhtea a trimis trăsura la conul Sandu Dragoș, cu o scrisoare prin care-l ruga să vină imediat, împreună cu boierul Anghel Iurașcu. Într-un sfert de oră, cei doi boieri urcau scările: conul Sandu Dragoș, scund și gras; conul Anghel Iurașcu, de aceeași statură, dar mai slab.

— Ne-ai adus pe sus, boierule, ce s-a întâmplat? Bietul Sandu a amețit, urcând în fugă scările.

— Bine ați făcut că v-ați grăbit, le-a spus boierul. Iată cum stau lucrurile.

27. Sensul secvenței „Ne-ai dus pe sus, boierule“ este: A) ne-ai păcălit, boierule B) ne-ai grăbit, boierule C) ne-ai îmbrățișat, boieruleD) ne-ai speriat, boieruleE) ne-ai umilit, boierule

26. În privința aspectului fizic, conul Anghel Iuraşcu este: A) scund şi grasB) scund şi foarte slab C) înalt şi mai gras decât Conul Sandu D) asemenea conului Sandu E) scund şi mai slab decât conul Sandu

25. În conversația tinerilor despre duel, Neagu dă dovadă de:A) mândrie, rușine B) siguranță de sine, mândrie C) lașitate, mândrie D) frică și indiferențăE) mândrie și compasiune

20

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

VII

-VII

I

Ajunși în încăpere, boierul le-a povestit în câteva cuvinte despre ce era vorba și de ce-i chemase. Conului Anghel i-a dispărut zâmbetul, iar conul Sandu a rămas cu mâna în buzunarul unde își căuta batista, să se șteargă pe frunte.

— Boierule, a început conul Anghel, să-mi permiți să-ți spun câteva cuvinte; cred că ar fi o jignire pentru tine să accepți să te duelezi cu un om ca Gheorghe Neagu, pe care l-ai ajutat de atâtea ori și care, în schimb, ne bârfește pe toți.

— Și eu cred la fel, boierule, zise conul Sandu.— Eu nu cred astfel, dragii mei, și voi trebuie să faceți ce vă rog eu, răs-

punse boierul. Gheorghe Neagu o fi el un om fără valoare, dar astăzi are un loc în Sfatul Țării; locul acesta l-am avut și eu, și tu, Sandule, și bietul Pară. Dacă nu respectăm omul, să-i respectăm locul pe care-l are el. Mâine-poimâine ne ducem boierilor; mai avem câțiva ani de viață, nu vreau ca tocmai la sfârșit să lăsăm o amintire jignitoare, să se vorbească pe urma noastră ca pe urma unui neam de iepuri. Lumea te judecă după ce aude...; dar nu mă duc cu gândul să-l împușc; uite, îmi este martor Dumnezeu. Boierul s-a întors spre icoană și și-a făcut cruce.

— Tocmai asta mă neliniștește, boierule, răspunse conul Anghel. Știam eu, fără să-mi spui, că nu te duci cu gândul să-l omori, dar ține cont de faptul că el vine cu gândul să te ucidă. Boierule, omul acesta n-are suflet. N-o să te ierte, Doamne ferește. Fii atent că el nu iartă nici pe cel care i-a dat viață.

— Nu, coane Anghele, nu-l crede atât de hain. Neagu face asta din orgoliu. — Boierule, o face ca să te omoare. Iartă-mă că mi-am dat și eu cu părerea,

te apreciem și ținem mult la tine.— Să acceptați condițiile propuse și să fixați duelul mâine cât mai de

dimineață.Boierii s-au salutat de plecare; Buhtea i-a condus până la ieșire. Pe scara

de jos, conul Sandu se întoarse:— Te găsim mai târziu acasă, să-ți aducem răspunsul?— Nu-i nevoie să vă deranjați, dragii mei; mâine, la șase dimineață, vă

aștept să bem împreună cafeaua; îmi veți spune atunci cum ați hotărât.După ce au plecat, Buhtea s-a plimbat puțin pe terasă; gândurile l-au ţinut

câteva clipe legat de întâmplarea de după prânz, apoi liniștea i s-a coborât în suflet. [...] După ce a gustat din mâncare, a poruncit să i se aducă un fotoliu, s-a așezat în el și și-a aprins o țigară.

*Vestea că Buhtea se va bate în duel s-a răspândit repede în tot târgul.

Nimeni nu s-a aşteptat ca lucrurile să ajungă până aici. [...] Boierul Furtună a aflat tocmai seara, târziu, când s-a întoars de la vie, vestea duelului. Coana Măndița nu știa cum să-i dea vestea:

— Știi, Vasile, că Gheorghe Neagu v-a făcut ruginiți în cafenea? Boierul s-a înfuriat:

— Măndițo, astfel de lucruri să nu-mi spui mie. Eu nu vreau să știu ce se vorbește pe la spatele meu.

— Cuscrul l-a făcut obraznic.— Ei și? foarte bine i-a făcut.— Mâine se bat cu pistoalele, Vasile dragă.Boierul sări în sus și plecă înapoi spre cafenea. Fire neiertătoare, boierul

Furtună nu a putut sa-și păstreze calmul.Vestea aceasta l-a supărat mai mult ca niciodată. A intrat în cafenea, s-a

oprit lângă ușă și l-a strigat pe Ghiță de s-au cutremurat geamurile:

29. Gheorghe Neagu intenționa, în opinia lui Anghel Iuraşcu, ca în urma duelului să...A) îl rănească uşor pe Buhtea. B) îl umilească pe Buhtea. C) îl omoare pe boier.D) se dea o petrecere foarte mare.E) îl cruţe pe boier.

31. Aflând de întâlnirea de la cafe-nea, Boierul Furtună doreşte...A) să i se povestească tot ce s-a discutat acolo. B) să ştie tot ce s-a spus despre el. C) să nu i se spună ce s-a vorbit despre el. D) să audă ce răspuns le-a dat tine-rilor boierul Buhtea. E) să vadă în ce stare este cafeneaua.

28. Identifică vorbele aparținând boierului Anghel...A) „dacă nu respectăm omul“. B) „îmi este martor Dumnezeu“. C) „l-ai ajutat de atâtea ori“. D) „și eu cred la fel“.E) „are un loc în Sfatul Țării“.

30. Găsește enunțul fals:A) Boierul își invită prietenii la ca-feaua de dimineață.B) Prietenii boierului discută cu el despre duel. C) Buhtea își aprinde o țigară. D) Boierul Buhtea nu este de acord cu condițiile duelului.E) Boierului Buhtea îi este adus un fotoliu.

21

Poveștile Cangurului – clasele V

II-VIII

— Aici e deputatul? Aici e nemernicul acela? Să-l învăț eu cum se bate la duel.

Toți au încremenit. Neagu, spre norocul lui, lipsea; altfel, ar fi făcut cunoștință cu mâna de fier a boierului Furtună. Câțiva tineri s-au strecurat, care pe unde a putut.

— Să-i spui, te rog, Ghiță, că de mine nu scapă nici în gaură de șarpe.

Apoi s-a întors către cei din jur:— Ați ajuns să vă ducă copiii de nas! De ei

s-aveți parte! Boierul Furtună izbi ușa și ieși. Cum a ajuns acasă, a început să se plimbe prin cameră.

N-a putut să doarmă toată noaptea. În zorii zilei, a poruncit să înhame caii și a pornit spre boierul Iorgu.

Trăsura boierului Furtună a intrat după trăsura în care veneau boierii Iurașcu și Dragoș.

Buhtea le-a ieșit în întâmpinare.— Ce te aduce pe la noi, Vasile, l-a întrebat, râzând, pe boierul Furtună.— Același motiv care i-a adus și pe ei, a răspuns el, arătând spre ceilalți doi.Apoi, fără să se mai oprească:— Boierule, bine ai făcut că ai acceptat să te duelezi, să nu creadă ei

că nu mai putem de frică, dar oricum, dacă eram ieri ziua aici, îl lipseam eu pe el oricum de cinstea de a se duela cu dumneata. Îi dădeam o învățătură care să facă cel puțin cât jumătate din cele ce n-a știut tatăl său să-i dea. Furtună a spus toate acestea repede, fără să răsufle; se îmbujorase.

— Liniștește-te, Vasile, o să treacă și asta.— Ei! boierule, oricât de repede vor trece, urmările acestor fapte vor fi grave!

Au intrat în casă. Feciorul i-a poftit în sufragerie, unde-i aștepta cafeaua cu lapte. S-au aşezat liniștiți în jurul mesei. Dragoș l-a apucat pe boierul Furtună de braț:

— Închipuie-ți, Vasile, boierul crede că Neagu face lucrul acesta nu-mai din orgoliu, în timp ce țipa aseară pe toate drumurile că o să-i arate el. Boierul Furtună s-a înroșit în obraji, s-a apropiat de boierul Buhtea și i-a vorbit, privindu-l fix în ochi:

— Așa! Iartă-mă, boierule, dacă ți-oi spune un cuvânt nepotrivit. Uite, jur pe Toader și pe copiii lui, dacă te vei duce să te bați cu gânduri de aces-tea; să-l pui la pământ, boierule. Așa vei scăpa ținutul și pe tatăl său de el.

Buhtea și-a dus mâna pe frunte și a rămas câteva clipe gânditor.— Da, într-adevăr, mare vorbă ai spus, Vasile; ce vrei, mie tot nu-mi

vine să cred că-i atât de răutăcios... Dar mai știi! adăugă gânditor boierul.— Să ne mulțumim, Vasile, că nu vor să ne omoare mișelește, noaptea,

într-un colț de uliță, zise Iurașcu.Cu toții au tăcut și au sorbit cafeaua. După ce au sfârșit, boierul Dragoș

le-a spus condițiile și locul. Urma să se dueleze la ora opt, în pădurea de la Cotul-Luncii, într-o poiană de lângă iaz. Boierul Furtună s-a ridicat de la masă și a început să se plimbe furios:

— Și mai crezi că nu vrea să te omoare când îți pune astfel de condiții! Ori e nebun, ori crede că nu mai ești în stare să ții pistolul. Din două una.

Buhtea s-a ridicat apoi și-a luat pălăria.

34. Din discuția boierilor rezultă că duelul pornește de la...A) averea lui Neagu. B) lipsa de onestitate a boierilor.C) o minciună spusă de Neagu.D) un fapt lipsit de importanţă. E) mândria exagerată a lui Neagu.

32. Imaginea reprezintă momentul în care... A) Boierul Furtună intră în cafenea, supărat pe Dragoș. B) Neagu intră în cafenea să-l pro-voace la duel pe Ghiță. C) Boierul Furtună intră în cafenea supărat pe Gheorghe. D) Boierul Furtună vrea să afle de la Ghiță, condițiile duelului. E) În cafenea, Furtună e provocat la duel de către deputatul Neagu.33. Martorii lui Buhtea pentru duel sunt... A) Furtună și Anghel. B) Iurașcu și Furtună. C) Anghel și Dragoș. D) Iurașcu și Dragoș. E) Furtună și Dragoș.

35. În secvenţa „Urmau să se dueleze la ora opt, în pădurea de la Cotul -Luncii, într-o poiană de lângă iaz“ există...A) două repere temporale.B) două repere spaţiale și unul temporal.C) două repere spaţio-temporale.D) doar un reper spaţial şi doar un reper temporal.E) niciun reper temporal.

22

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

VII

-VII

I

— Să ne grăbim, o să ajungem la timp acolo. Boierii au ieșit în sală. Buhtea a rămas în urmă; s-a dus în fața icoanei,

și-a făcut de trei ori cruce, apoi a ieșit liniștit după ceilalți. În prag, i-a șoptit lui Furtună:

— Dacă se va întâmpla ceva, să-l chemi pe Toader. Furtună s-a gândit puțin:— Boierule, merg și eu.— Nu se poate.— Merg și rămân în trăsură, de-o parte.Peste câteva clipe cele două trăsuri au ieșit una după alta pe poarta târgului.

*O dimineață înecată în lumină. Cerul curat și ca suflat cu aur în bătaia

soarelui s-a înălțat parcă mai sus, doar va încăpea între el și pământ mai multă frumusețe. [...] Din marginea iazului se ridica pădurea; copacii parcă răsăreau din apă, împrăștiindu-se ca sub o vrajă, pe câmpia din jur.

— Ce dimineață frumoasă, boierule! zise Dragoș.Buhtea nu l-a auzit. Frumusețea aceasta îl cucerise. Niciun gând nu-i cutre-

iera mintea, niciodată nu se simțise mai fericit, căci nu s-a simțit niciodată mai liniștit. Cât de departe era de cele ce urmau să se întâmple! Boierului Buhtea i se părea la început că merge la moșie, după dealuri, unde Toader cu soția și copiii îl așteptau. Apoi și gândul acesta i se așeză liniștit în minte, iar privirile i-au fost răpite de câmpul cu lanurile și zarea aurită.

În schimb, boierul Furtună privea toate acestea cu niște ochi din care țâșnea mânia, ca apa dintr-un izvor nou. Răutatea omenească îl înfuria până la nebunie. Se gândea dacă n-ar fi mai bine să oprească trăsura, să-i aștepte pe ceilalți, căci credea că le-o luase înainte, să ia deputatul pe sus și, în fuga cailor, să-i facă o baie în iaz, ca să-l potolească.

La boierul Furtună, hotărârile, oricare ar fi fost ele, nu aveau întârziere; a oprit trăsura și i-a întrebat pe niște țărani care treceau spre târg:

— Ați mai întâlnit vreo trăsură înaintea voastră?— Sărutăm mâna, coane Vasile, una cu vreo patru-cinci tineri, pe la Cotul-

Luncii, intra în pădure.Furtună a mormăit supărat și i-a poruncit vizitiului să se grăbească.După ceva timp, trăsurile intrau în pădure. Buhtea cu cei doi martori ai săi

s-au coborât și au pornit încet spre locul de întâlnire. Era și trăsura lui Neagu. Când au ajuns în poiană, martorii s-au salutat. Neagu parcă nici nu-i văzuse; și-a aprins o țigară și se plimba cu mâna în buzunar. La vederea lui, boierul şi-a amintit mai bine motivul pentru care venea aici, simțind un dezgust și, fără îndoială, i se citea pe față asta deoarece tinerii, luându-l drept un semn de frică, s-au dus imediat să-i șoptească ceva lui Neagu, care a început să râdă cu poftă. Lipsea numai domnul Franț. Peste câteva clipe însă, zgomotul unor roți aducea vestea că doctorul venea și el. Bietul om a sărit de departe din trăsură și a alergat către boier, rugându-l să-l ierte pentru întârziere. Era galben la față, căci n-a mai luat până acum parte la niciun duel; pentru el, aceste fapte erau adevărate nebunii; n-avea ce să facă acum, căci era doctorul boierului. S-au adunat toți cei patru martori și au ales partea cea mai largă a poienii; unul dintre martorii lui Neagu și boierul Iurașcu au măsurat pe rând treizeci de pași. Boierul s-a așezat liniștit într-un capăt, iar în celălalt Neagu, zâmbind ironic. Au tras la sorți pistoalele și au căzut ale lui Neagu; Dragoș le-a încărcat în fața tuturor, apoi a citit cu glas tare condițiile. Nimeni nu se gândea să-i împace; din partea boierului, acest pas ar fi fost o slăbiciune de care Neagu și-ar fi bătut joc. Totul fiind gata, martorii s-au retras pe margine; doctorul Franț îngălbeni, iar tinerii

39. Doctorul Franţ era „galben la faţă“ pentru că...A) era bolnav de două zile.B) era panicat, fiindcă nu mai par-ticipase la niciun duel.C) era bucuros, îi plăceau duelurile.D) întârziase foarte mult.E) nu dormise deloc cu o seară înainte.

37. Starea liniștită a boierului, asemenea dimineții luminoase, se datorează faptului că... A) Boierul era încrezător că va câștiga. B) Boierul se detașase de întâmpla-rile actuale. C) Boierul uitase de familie. D) Boierul nu luase în serios duelul. E) Boierul își adusese aminte de copilărie.

36. În descrierea dimineții sunt folo-site următoarele figuri de stil: A) personificarea, enumerația. B) comparația, personificarea. C) repetiția, comparația. D) antiteza, repetiția. E) comparația, antiteza.

38. Pregătirile pentru duel s-au des-fășurat, în ordine... 1. Buhtea merge în pădure însoțit de martorii săi. 2. Dragoş admiră frumuseţea naturii.3. Boierul Furtună îl însoţeşte pe Boierul Buhtea.4. Boierul Furtună află că o trăsură a intrat în pădure pe la Cotul-Luncii.5. În poiană ajunge doctorul Franț.A) 2, 1, 4, 3, 5B) 1, 2, 3, 4, 5C) 5, 4, 3, 2, 1D) 3, 2, 4, 1, 5E) 4, 1, 3, 5, 2

23

Poveștile Cangurului – clasele V

II-VIII

parcă nu mai erau așa de entuziasmați; Neagu, mândru de sine, aștepta. Numai Buhtea, liniștit, se uita departe. Iurașcu le strigă:

— Fiți gata!Apoi, după ce a numărat de trei ori, a poruncit scurt și apăsat:— Foc! Împușcăturile s-au auzit deodată; pădurea a clocotit ca într-o

clipă de vijelie. Boierul Buhtea ținuse pistolul în sus, glonțul a trecut prin frunzișul copacului din față; câteva frunze rupte au fluturat prin aer. Fiecare a rămas la locul lui. Neagu, care era convins că boierului într-adevăr îi tremura mâna, părea foarte mirat că și el a tras rău. Nu înțelegea cum de nu l-a lovit pe boier. În acest timp, Iurașcu se pregătea să măsoare cei cinci pași ce trebuiau scăzuți la al doilea foc, când domnul Franț a strigat că boierul e rănit. Toți au privit mirați; însuși boierul nu înțelegea cum de nu a simțit nicio durere [...]

Domnul Franț a venit și i-a ridicat mâna; un fir de sânge i se cobora de sub mânecă printre degete. Doctorul l-a ajutat să-și scoată redingota și i-a ridicat ușor mâneca cămășii udată de sânge. Glonțul îi zgâriase puțin brațul. Doctorul lui Neagu l-a examinat pe rănit.

— O simplă zgârietură, zise el. Dar domnul Franț era pentru încetarea duelului.— Dumneata ești aici numai ca doctor, îi zise unul dintre tineri. Boierul se uita la Iurașcu; acesta l-a înțeles.— La loc, strigă el. Boierul își puse haina; se măsurară câte doi pași și jumătate de la fiecare luptător, apoi, după

ce aceștia și-au ocupat locurile, Dragoș încărcă din nou pistoalele. Buhtea l-a privit pe Neagu; ochii acestuia sticleau. Boierul a înțeles că al doilea glonț al lui Neagu urma să vină mai drept ca cel dintâi, și-a adus aminte de cuvintele lui Furtună, apoi a tresărit și și-a încruntat sprâncenele. Glasul lui Iurașcu s-a auzit iarăși, scurt și apăsat:

— Foc! Pădurea clocoti din nou. Boierul a scăpat pistolul din mână; glonțul l-a lovit de aceată dată în braț. Neagu a rămas puțin cu pistolul ridicat, apoi l-a scăpat, a aruncat o privire spre boier, s-a clătinat și a căzut în genunchi, rosto-golindu-se pe o coastă. Sângele i-a ieșit pe gură, a scos un sunet de câteva ori și a rămas nemișcat. Doctorii au alergat spre el; domnul Franț, tremurând, s-a aplecat peste rănit, apoi, după câteva clipe abia, a îngânat:

— Este mort. Tinerii au împietrit, galbeni ca moartea. Pe boierul Buhtea l-a apucat un tremur ușor, ochii i s-au umezit și un șir de lacrimi i-a curs pe obraz.

— Haide, boierule! Furtună, îngrijorat, a sărit din trăsură la cel dintâi foc și a ajuns pe locul de luptă în clipa când Neagu cădea lovit drept în inimă; acum l-a apucat pe boier de mână, ca să-l ducă spre trăsură. Parcă și lui i se înmuiase sufletul. Dar când i-a văzut mâneca udă de sânge, s-a înfuriat.

— Iată pe cine ai fi cruțat. Sprijinit de Furtună, boierul a plecat, de-abia mergând, din poiană... Când s-a coborât din trăsură acasă și a vrut să intre, boierul Buhtea a căzut în fața ușii, ca lovit de trăsnet. Furtună și cu slugile l-au ridicat și l-au dus pe un pat, l-au desfăcut la piept și l-au stropit cu apă, dar boierul nu dădea niciun semn de viață; tremuratul ușor, ce-i mișcase fața la început, se stinsese, și acum părea că moartea pusese stăpânire peste întreg trupul. După câteva clipe, a venit și domnul Franț; Furtună l-a dus lângă boier. Doctorul s-a așezat pe pat și a examinat bolnavul cu mare băgare de seamă. Când a ridicat capul, ochii boierului Furtună păreau că vor să-i smulgă răspunsul: întâmplarea ce avusese loc zdrobise sufletul boierului Buhtea; mâhnit peste măsură, i-a ajuns mult sânge la creier; de scăpat, doar o minune cerească dacă și-ar fi trimis puterea. Inima cea de piatră a boierului Furtună s-a topit de această dată ca un bulgăre de ceară într-o grămadă de jar, și a început să plângă ca un copil. Un slujitor a încălecat și a pornit spre moșie, ca să-l cheme pe Toader. Toți doctorii din târg au vegheat pe rând, patul bolnavului. În trei zile, Toader a ajuns ca o umbră; boierii au uitat de toate, nici nu mâncau, nici nu dormeau, stăteau toată ziua lângă doctori, așteptând vreo veste îmbucurătoare: dar aceștia dădeau fără speranță din cap. Boala boierului a întristat întreg ținutul; dacă moartea lui Neagu era privită ca o răsplată, apropiatul sfârșit al boierului era ca o nefericire pentru toți. Acum de-abia începeau să simtă lipsa sufletului nobil cum nu mai era altul. [...]

SFÂRȘIT TEST

SFÂRȘIT

40. Fragmentul de text din opera Bo-ierul Iorgu Buhtea, aduce în atenția cititorului ideea că...A) Boierii care fac parte din vechea generație sunt siguri că țara rămâne pe mâini bune. B) Deși are loc un duel, tinerii îi res-pectă și îi apreciază pe cei în vârstă. C) Generațiile tinere nu mai au respect față de valorile morale ale înaintașilor. D) Tânăra generație merge pe dru-mul deschis de părinții lor. E) Generațiile tinere nu mai vor să rămână fără sprijinul vârstnicilor.

24

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

IX-X

Trăsura urcă drumul gării, coti pe bulevard și se opri în fața celor doi tei bătrâni, straje de o parte și de alta a porții. Mirel sări sprinten și se îndreptă iute spre intrarea împodobită cu geamuri colorate. În drum, zărind la fântână pe Catinca, arsă de soare, îi țipă: „Câți copii mai ai, Catinco?“Servitoarea întoarse capul și râse semeț: „Patru, domnișorule, și la anul o să am cinci.“

Lui Mirel nu-i plăcu glasul prea prietenos. N-avea decât 19 ani, dar credea că boierii trebuie să fie respectați la orice vârstă. […] În ușa bucătăriei, la vorba de afară, apărură unul după altul, ca de obicei, Ghiță Prostul și, îndemnându-l pe la spate, Chiva, legănându-se pe picioare ca o rață. După o viață zbuciumată, cu copii mulți și iubiți feluriți, Chiva își orânduise bătrânețea și urâțenia lângă argatul curții. Perechea era minunată. Totuși, cu toată moliciunea lui Ghiță și încăpățânarea femeii, prostul nu putuse fi hotărât s-o ia de nevastă. Boierul Ion trebuise să-i suporte, astfel, din lipsă de servitoare.

Mirel îi văzu stângaci, neștiind să dea bună ziua, și le strigă: „Chivo, am auzit c-o să ai un copil.“ Ghiță râse prostește, dar o mână îl trase pe la spate, repede, înapoi în casă. Și apoi apăru Sultana, bucătăreasa bătrână și mititică, repede la toate, nedespărțită din tinerețe de casa boierească. Spuse bucuroasă: „A venit domnișorul nostru!“ Și se grăbi să-i iasă în întâmpinare. Băiatul își uită răutățile și fața i se însenină. Își aduse aminte de plăcinta făcută în mod special pentru el pe ascuns, de prezicerile bune asupra viitorului lui - bătrâna știa vrăjitorii - de povețele frumoase și de poveștile cu zâne binefăcătoare. Îi strânse mâna și apoi, ca să-și ascundă emoția, se îndreptă spre câine: „Marcule, ce faci acolo?“ Marcu nu-l re-cunoscu: „Ah, tot prost ai rămas.“ Și-l lovi în cap cu piciorul. I se părea că printr-o răutate nouă putea uita gestul bun de odinioară. Totuși, emoția rămânea. Chiar dacă nu se mai gândea, voit, înapoi, mângâia acum o pi-sică mare, neagră, cu vorbe bune. În sfârșit, se îndreptă încet spre ușa de sticlă. Pe lângă dânsul trecu în fugă Ioana, voinică și înaltă, frumoasă în rochia albastră și cămașa de zăpadă, cu cozile negre, lungi până la brâu, cu picioarele goale. Strigă: „Bine-ai venit, domnișorule!“ și-și arătă dinții albi.

Mirel privi prin ușa de sticlă, în sufragerie, la lumea toată din jurul mesei. Își pregăti apariția și se gândi cu ce cuvinte să surprindă mai mult.

Bunicul - boierul Ion, căruia Mirel i se adresa cu Tata - stătea ne-mișcat, cu mâinile întinse de-a lungul brațelor scaunului înalt. O frunte mare, fără crețuri, ochi liniștiți, trăsăturile regulate, barba albă și îngrijită, împărțită în două, îi dădeau o înfățișare calmă. Alături, bunica, căreia Mirel îi spunea Mama - rotundă pe cât era boierul de drept, veșnic în mișcare, râdea în toate părțile. Cu fața spre ușă, Mary surâdea grațios, ca și cum ar fi știut de existența băiatului acolo. Lângă ea, mititică și vioaie, tușa Lina vorbea tare. Apoi venea Ortansa, calmă, cu gândul departe, și-apoi mica Lilli. Scena familială îl emoționă pe Mirel. Reflectă: „Ce frumoasă e Mary!“ Se uită la fața tristă a Ortansei și la Mama, tot binedispusă.

1. Eroul narațiunii este...A) un tânăr dintr-o familie de intelectuali, care pleacă de-acasă.B) un licean care și-a încheiat studiile și se-ntoarce acasă.C) un tânăr dintr-o familie de aristocrați care se întoarce acasă. D) un licean care și-a încheiat studiile și-și vizitează rudele.E) un tânăr dintr-o familie de intelectuali, care își vizitează rudele.

2. În enunțul „Mirel sări [...] geamuri colo-rate.“, cuvintele „sprinten“ şi „iute“ exprimă în legătură cu personajul...A) tinereţea şi lipsa de educaţie.B) nerăbdarea şi agresivitatea acestuia.C) graba şi teama în acţiuni.D) nerăbdarea şi tinereţea personajului. E) apartenenţa socială şi vârsta.

3. Mirel este înduioșat la vederea Sultanei, bucătăreasa casei, pentru că, în copilărie...A) fusese nedespărțită de casa boierească.B) îi făcea plăcintă, îi prezicea viitorul, îi dădea povețe și-i spunea povești.C) era cea mai pricepută servitoare din casă.D) mâncărurile pregătite de ea erau gustoase.E) era cunoscută prin vrăjitoriile ei.

4. Chiva este...A) argatul de la curte.B) sora lui Ghiţă Prostul.C) batrână şi urâtă.D) femeia fără copii.E) nevasta lui Ghiţă.

5. La masă sunt aşezate mai multe personaje, dintre care fac parte și...A) Boierul Ion, Mama, Mary, Ioana.B) Ortansa, Sultana, Boierul Ion, Tata.C) Ortansa, boierul Ion, Mama, Mary.D) Sultana, boierul Ion, Mama, Mary.E) Boierul Ion, Ioana, Mary, Tata.

Romanul lui Mirel-fragmente-

de Anton Holban

Nivelul cutezÃtorii (clasele iX-X)

25

Poveștile Cangurului – clasele IX

-X

Nu-i văzuse de multă vreme pe toți împreună, și totuși izbucni: „Pentru Dumnezeu, Tololoi, lasă strugurele în pace.“ […]

Mama primi pe băiat cu gesturi multe, cu vorbe amestecate, cu o gamă întreagă de a. Singur, Tata rămase ca împietrit pe scaun, ca și cum o mișcare de a lui ar fi stricat armonia celorlalți. În sfârșit, cu un gest domol, netezi părul lui Mirel, care se apropiase de el. La Mama, băiatul întârzie mai mult. Bătrânica îl săruta mereu pe frunte, pe ochi, pe obraji, pe părul roșcat, vorbind în același timp, întrebând și răspunzând singură, întor-cându-l ca să-l privească din toate părțile. Cu greu i-a dat drumul. Mirel înconjură masa și se duse întins la Mary. Ea îl sărută neîndemânatec și-i șopti: „Du-te la Ortansa. Uite cum se uită la tine, săraca!“ […]

Întrebările Mamei, mai cu seamă, nu se mai terminau. Mirel se întor-cea dintr-o călătorie lungă în Orient, făcută împreună cu mai mulți tovarăși, și avea ce povesti. Întotdeauna îi plăcuseră călătoriile și nu lua seama la frica Ortansei, a mamei sale, care tremura de grijă. Plecase odată, demult, până la un oraș vecin, și dispariția lui înspăimântase pe toată lumea. Apoi, cu toată cearta, pornise din nou. De atunci se obișnuiseră cu el. Rămânea doar Ortansa să tremure, în urmă. Acum se dusese departe de tot, fără să-i pese de noua împotrivire, primejdia fiind și mai mare din cauza depărtării. Găsise tovarăși mai mari, excursia fusese organizată foarte bine și nu putuse lipsi tocmai el. Povestea acum, la întâmplare, după întrebările deslușite din învălmășeala vorbelor. Mama cerea informații despre mormântul lui Cristos, tușa Lina despre piramide. „Ierusalimul, niște popi care se ceartă, apoi mese la evrei, la englezi și la patriarhi, cu rahat și cafea neagră. Și piramidele: trei mormane scurte și groase de bolovani, la capătul unei mahalale a Cairului. Impresie detestabilă. Alături, Sfinxul cârn.“

Tololoi era curios dacă femeile din Palestina erau blânde pe cât sunt de frumoase. Și, priceput în toate, făcu câteva considerații asupra rasei. Mirel ar fi voit să inventeze o aventură, pe nisipurile Tel-Avivului. Tinerețea lui și prezența familiei nu-l sfiau. Siguranța cu care vorbea Tololoi despre femeile de acolo îl făcu însă, cu toată părerea de rău, să-l dezaprobe cu însuflețire: „Nu-i adevărat, numai niște slute.“ Își dete imediat seama că putea, totuși, să nu renunțe la prima lui intenție de a se face erou de roman. „În schimb, Egiptul...“ Se opri, tăcând cu înțelesuri, ca să impresioneze și mai mult. Știa că n-au să-l lase la începutul istorisirii. Într-adevăr, tușa Lina adăugă imediat: „Egiptul?“ Ortansa, fricoasă de îndrăznelile lui Mirel, îl rugă cu o privire să tacă, dar el se făcu că nu vede. Toată lumea îl privea, aștep-tând. Însuși Tata, printr-o privire mai atentă, își arăta aprobarea. Ortansa mai îndrăzni să spună: „E și Lilli de față.“ Mirel îi răspunse cu siguranță: „Parcă ea pricepe ceva!“ ceea ce făcu pe biata fată tăcută și sfioasă să se facă și mai mică la colțul mesei. Ceilalți credeau că băiatul avea dreptate. Dar Mirel făcea observații acum în altă parte. Cu toate că vorbea de obicei repede, vorbi și mai repede, ca să nu fie timp să se schimbe ceva: „Uitați-vă la Tololoi.“ Într-adevăr, Tololoi, mare admirator de cucoane, cum pretindea Mirel, asculta nemișcat, cu ochii lucioși sub ochelarii rotunzi, cu cravata într-o parte și cu fălcile, de așteptare, părând că mestecă ceva.

Imaginea nu era lipsită de interes. Ceilalți tăcură și-și întoarseră, cu bunăvoință, ochii în altă parte. Numai Mama protestă, ca de obicei, la ast-fel de ocazii: „E doar băiatul meu.“ Tușa Lina surâse răutăcios. Tololoi a vrut să spună ceva răstit, se încurcă și tăcu. Apărarea Mamei durea și mai mult. Numai Mary avea zâmbetul ei minunat ca întotdeauna, ca și cum

7. Portretul bunicului exprimă...A) încremenirea vârstei.B) neliniştea bătrâneții.C) maiestatea bătrâneţii.D) grija faţă de cei din jur.E) nemulţumirea faţă de bunică.

8. Unde a călătorit Mirel?A) La Alexandria și la moşie.B) La moşie și în Orient.C) La Cairo și la moşie.D) La Ierusalim și în satul vecin.E) În Orient și mai demult, în oraşul vecin.

9. Piramidele și Sfinxul pe care le-a văzut Mirel în călătoria lui se află în...A) Palestina.B) Israel.C) Egipt. D) Ierusalim.E) Iran.

10. Cum caracterizezi relaţia dintre Ortansa şi Mirel?A) marcată de grijă excesivă din partea mameiB) ambiguăC) de prietenie D) de înstrăinareE) de grijă din partea lui Mirel

6. Mirel este primit cu căldură și alintat de...A) Tata. B) Mama. C) Ortansa.D) Mary. E) Tușa Lina.

26

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

IX-X

nu s-ar fi întâmplat nimic. „Extraordinar oraș Cairo. Modern și vechi totodată. Străzi mari și drepte, case cu etaje multe și nivelate sus, teatre, cafenele și restaurante elegante, toate pline de oameni îmbrăcați cu straie europene. Nici nu crezi că ești într-un oraș oriental. Și apoi, alături, Cairo vechi, cu străzile strâmte și înghesuite, cu prăvăliile pitice unde se găsesc de toate: mâncare, mărgele și muște. Cu măgarii totdeauna în vervă… și, mai departe, vestigiile prețioase, geamuri enorme, mormintele mamelucilor1. La mijloc, Nilul verde, cu palmierii pe margine...“ Nu asta așteptau ceilalți de la Mirel. Erau convinși că, deoarece văzuseră Parisul, restul lumii nu-i mai putea învăța nimic de preț. Tololoi, curios după aventuri, nu se amuza nici el. Băiatul însă nu se grăbi. Priceput, știa să-și pregătească efectele pe îndelete. Așteptarea putea da mai multă importanță și crezare mai sigură închipuirilor lui. Nerăbdarea tușei Lina îl hotărî însă să înceapă:

„Dar vreo aventură n-ai avut?“ Răspunse scurt: „Trei.“ „Bravo!“ izbucni Tololoi și aplaudă. Îndrăzneala Iui Mirel era cunoscută de toți, astfel că nimeni nu-i punea la îndoială vorbele. Totuși, cu toată fantezia lui promptă, se gândi să amâne povestirea, pe când Tata, a cărui nemișcare îl încurca puțin, nu va mai fi de față. Avea trei succese de imaginat pentru altă dată.

Ioana, subțire, se strecură printre scaune cu o mâncare nouă. Bătrânul își tăie friptura în bucăți geometrice, cu grija să nu facă vreun gest inutil. Mama și-o tăiase de la început toată, în bucățele mici, ca pentru un copil. [...] Mirel, [...] readuse conversația la început: „Este un cartier celebru în Cairo…“

Și începu povestirea, fără să mintă cu totul. Unul dintre tovarăși, „docto-rul“ mic și vorbăreț, cu ochii scânteietori, descoperise cartierul; străzi strâmte de doi metri, nenumărate și, pe ambele părți, pe la uși și pe la ferestre, la toate etajele, pe balcoanele mici, femei de toate vârstele, vopsite, în costume sticloase, ademeneau pe trecători.

Lume multă, vorbă, miros greoi și câte un piano dezacordat. Uneori, câte o lampă se stingea ca să se reaprindă curând. Mirel avea impresia că se află în culisele unui varieteu2, înainte de a se începe spectacolul, unde urmau să danse-ze mii de baletiste. Oamenii circulau printre ziduri, încet, interesați și totodată fricoși, oprindu-se ca la bâlci în fața vreunei uși mai luminoase, hotărându-se cu greu să intre înăuntru. [...]

Doctorul, deși cartierul nu-i inspira nicio încredere, nimerise singur aici și întârziase multă vreme, făcuse cercetări amănunțite. Lucru curios, cu toată slăbiciunea corporală, după atâtea nopți nedormite, cu toată lipsa de bani, explicabilă la sfârșitul unei excursii lungi prin țări scumpe, reușise să se facă cunoscut într-o singură seară. În noaptea următoare, cunoscător mare, luase cu el pe Mirel, curios de cele auzite, pe Cer, îmbrăcat după ultima modă și veșnic cu grija dungii pantalonilor, pe Grosu, într-adevăr enorm, cu nevastă și copii mulți acasă, oftând după ei, pe Ticu, mititelul, codița celor mari, cu bastonul mai mare decât el.

Le arătă de toate și îi duse într-o casă cu muzică și fete multe care dansau, unde fusese primit cu țipete de bucurie și, după ce sili pe Mirel să cânte la piano, încercă chiar un dans. Apoi, în capul grupului, plecă mai departe. [...]

Priceperea doctorului de a se descurca oriunde cu ușurință plăcuse mult lui Mirel. Astfel, cu termosul întotdeauna prins la șold, se dădea jos la fiecare gară de acolo, sub căldura cotropitoare, și se ruga să i se dea gheață, întrebuințând

1 mameluc-soldatdecavaleriedingardapersonalăasultanilordinEgipt.2 varieteu-spectacolteatralînrepertoriulcăruiaintrăpiesesimple,dansuri,acrobațiietc.

11. Descrierea orașului Cairo include următoarele imagini...A) străzi mari și drepte, case cu multe etaje, teatre, restaurante, un aeroport, străzi strâmte și înghesuite, prăvălii pitice, Nilul.B) străzi mari și drepte, case cu mul-te etaje, teatre, restaurante, străzi strâmte și înghesuite, prăvălii pitice, vestigii, Nilul.C) străzi mari și drepte, case cu mul-te etaje, teatre, restaurante, piramide, străzi strâmte și înghesuite, prăvălii pitice, Nilul.D) străzi mari și drepte, case cu mul-te etaje, teatre, restaurante, Sfinxul, străzi strâmte și înghesuite, prăvălii pitice, Nilul.E) străzi mari și drepte, case cu multe etaje, teatre, restaurante, un muzeu în aer liber, străzi strâmte și înghesuite, prăvălii pitice, Nilul.

12. Mirel vrea să-i impresioneze pe ceilalți...A) vorbindu-le despre ținuturile pe care le-a văzut.B) descriindu-le obiceiurile stranii întâlnite.C) încercând să inventeze aventuri al căror erou dorea să fie.D) povestindu-le cum a fost în călă-toria lui la Paris.E) istorisind o întâmplare stranie petrecută la Cairo.

13. Trăind experienţe interesante, doctorul îi duce pe excursionişti...A) într-o gară centrală pentru a lua apă.B) la Piramide, pe cămile.C) într-o casă pentru a asculta muzică şi a dansa.D) într-un oraş nou construit.E) într-o croazieră pe Nil.

27

Poveștile Cangurului – clasele IX

-X

toate semnele posibile ca să se facă înțeles. La Ierusalim, unde negustorii evrei cereau zece prețuri pe fiecare obiect, știa să negocieze minunat. Cerceta de aproape marfa, o compara în gând cu altele văzute în altă parte, făcea glume, se împrietenea și reușea să obțină lucruri cu prețul cel mai ieftin posibil. Mirel, timid cu cei străini, găsea în exemplul doctorului un ideal la care ar fi dorit să ajungă. Încercase o dată și el să facă la fel și izbucnise într-o explozie de vorbe ca să sperie pe un negustor, dar nu reușise nimic. Își auzi vocea falsă și renunță, amărât, la vreo nouă încercare. Acum se mulțumea numai să-și atribuie câteva din îndrăznelile doctorului. Întors acasă, voia chiar să le povestească pe îndelete ca și cum ar fi fost ale lui, pe un ton indiferent, netemându-se din partea nimănui de vreo dezmințire. Cartierul femeilor din Cairo îl impresionase cel mai mult. Neluând în seamă prezența Tatei, se gândea să facă povestirea imediat. Fața rugătoare a Ortansei nu-l supăra deloc. De altfel, surâsul tușei Lina, ochii rotunzi ai Mamei și întrebările zgomotoase ale lui Tololoi îl încurajau. Și începu mai întâi cu multe înțelesuri, apoi vorbind pe față. Tololoi câteodată îl întrerupea cerând lămuriri. Dar deodată vocea Ortansei se auzi mai puternică decât de obicei: „Pentru Dumnezeu, e și Lilli de față!“ Lilli se făcu iar mică. Tușa Lina, nedeprinsă să audă la Ortansa vorbe hotărâte, începu un: „Lasă-l să spună.“ dar, ridicând întâmplător ochii spre dânsa, îi văzu, ca niciodată, fruntea încruntată.

Se opri atunci. Se auzi zgomotul furculițelor. Mama, cu îndemânare, începu să spună cât l-au dorit, atât ea, cât și Tata: „Nu-i așa, Ion?“ Însă Ion nu făcea niciun semn. Numai Tololoi, stângaci, încercă peste vorbele Mamei: „Și mai departe?“ Când Mirel fu sigur că nu mai poate continua, iar de ar face-o, impresia n-ar mai fi așa de mare, își reîncepu răutățile obișnuite. Cum discuția nu fusese hotărât schimbată, căci Ortansa nu avea atâta curaj ca să înceapă, iar ceilalți nu voiau sau nu puteau s-o schimbe, tot el întrerupse o situație plicticoasă, care se prelungea prea mult, și întrebă ascuțit: „Ce mai faci, Lilli?“

Întrebarea era ironică, și Ortansa nu putea fi mai mulțumită. Orfana crescuse singuratică în mijlocul familiei, și acum, destul de mare - avea 17 ani - părea nesigură în viață și fricoasă de orice gest sau vorbă care i se aruncau în față. Tăcută și plăpândă, n-o cunoștea nimeni; nu se știa dacă avea și care-i erau gusturile, dacă suferea sau dacă era fericită. Bunicul o crescuse fără să se ocupe de ea. Mama, vorbăreață și binedispusă totdeauna, nu-i iubea ochii triști și fața potolită. Cu câteva vorbe bune, se simțea scăpată de obligațiile ei față de Riria, fata ei cea mai mare și mama lui Lilli, tristă și ea, și pe care n-o răsfățase odinioară din cauza tristeții sale. Fără să fie întrebată, Riria fusese măritată cu primul venit. De altfel, nici nu protestase. De a doua zi chiar, nu se înțelesese cu soțul său, ea, care se înțelegea cu toată lumea. Jean era greoi în vorbe și în fapte, neînțelegător la încercările Ririei de a se apropia de el. Se îmbăta adeseori, și scenele erau atunci penibile.

Muri curând după nuntă, pe neașteptate, și Riria rămase cu totul dezori-entată asupra vieții pe care urma s-o ducă mai departe. Bătrânii îi oferiseră o ospitalitate nu tocmai binevoitoare, dar soarta fusese îndurătoare. Muri, născând pe Lilli, înainte de a-și fi putut vedea copilul și de a regreta, astfel, ceva în viață. Străină și neîngrijită crescuse copila la casa bătrânească. O slugă o păzea și bunicii primeau doar sărutarea de dimineață și de culcare. Prin ungherele casei fata se juca tot timpul cu o păpușă, liniștită, neștiută de nimeni. Toată nevoia de dragoste și-o revărsa asupra bucății de petecă3, și toate cuvintele mângâietoare

3 petecă-bucatădețesăturăveche.

14. Comparându-se cu doctorul pe care-l admira, Mirel constată că el nu este...A) rezistent la căldură și sociabil.B) vorbăreț și viclean.C) temerar și rezistent la căldură.D) sociabil și viclean.E) îndrăzneț și sociabil.

15. Pentru Mirel, doctorul este un ideal pentru...A) modul în care obţinea apa în gară.B) cunoaşterea locurilor din oraşul Cairo.C) capacitatea de a negocia uşor cu negustorii.D) cunoaşterea istoriei oraşului.E) energia lui neobişnuită.

16. Personajele sunt atrase de istori-sirea lui Mirel, cu excepția...A) lui Lilli.B) Tatei.C) Ortansei.D) lui Tololoi.E) tușei Lina.

17. Ideea din enunţul „Bunicul o crescuse fără să se ocupe de ea“ explică...A) dificultatea batrâneţii.B) absenţa unui prieten apropiat. C) singurătatea şi timiditatea lui Lilli.D) indiferența voită a bunicului.E) drama tatălui fetei.

28

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

IX-X

le inventa singură. O dată doar ieși din umbra obișnuită. Își prinsese un deget în ușă și încercă un țipăt; privirea surprinsă a Mamei, care nu-și închipuia că fetița poate să plângă, o încremenise și o făcuse să-și uite durerea. Își ridică păpușa, care căzuse jos, și fugi în fundul grădinii. Tremura toată, iar noaptea se zbătu în somn. Sluga care o îngrijea o descântă a doua zi.

De atunci nu mai arătase niciun semn de viață. În vremea școlii, Mama află mai târziu că Lilli învață foarte bine. O sărută și-și aduse aminte că și Riria învățase la fel. Chemă pe Tata, care puse, ca niciodată, mâna pe fruntea fetiței. Apoi timpul trecu iarăși la fel ca înainte. Doar Tata, la vreo întrebare străină, spunea cu laude: „Învață foarte bine.“ ceea ce o făcea pe Lilli să se roșească și să fie bucuroasă toată ziua.

Divorțul Ortansei schimbă multe lucruri în viața ei. Ortansa semăna cu Riria: aceeași tristețe veșnică, aceeași bunătate, aceeași putință de a se face în mijlocul tuturor inexistentă și de a nu încurca pe nimeni. Avusese o viață la fel de chinuită. Bărbatul ei fusese, tot așa, ales la întâmplare. Dacă nu bea, avea în schimb defecte și mai mari. Era spaima tuturor, îi certa pe toți, bătea slugile, se înțelegea rău cu toată lumea. Ortansa suferi toate, știind că la Tata și la Mama ar fi fost de prisos. Apoi nu voia să lase pe Mirel fără tată. Băiatul era deștept, dar avea un caracter nesigur. Părea că s-au întâlnit în el calitățile și defectele părintești: ca tatăl său, era sclipitor, repede la toate și, în același timp, egoist și răutăcios; iar alteori, ca mama sa, era timid, fricos și cu atenții care minunau. Atâtea trăsături, unele contrare altora, se amestecau la el în măsuri inegale și foarte capricioase. Nu putea fi cuprins într-o formulă, și neașteptat veneau de la el răutățile, ca și cuvintele bune. Ortansa trăia într-o veșnică frică asupra celor ce urma să spună sau să facă.

Cu toată bunăvoința ei, Ortansa n-o putuse duce la capăt cu Georges. Slăbise și se temea să nu moară și să rămână Mirel singur.

În urma unei slăbiciuni mai accentuate, doctorii chemați în grabă fuseseră lămuriți: viața cu Georges nu se mai putea. Mama și Tata trebuiseră să accepte întoarcerea fiicei lor în casă. Mama se arătase chiar drăgăstoasă și se învinuia că nu veghease destul altădată.

Apoi totul se liniști. Mirel, cititor neobosit, nu arunca decât rareori câte o răutate. De altfel, amator mare de excursii, pleca de câte ori putea. Școala îi lua restul timpului. Lilli însă nu se mai simțea atât de singură. Avea cine să-i poarte de grijă: Ortansa veghea ca o mamă asupra ei. Nu vorbeau mult împreună, totuși se înțelegeau de minune. Această înțelegere pricinuia deseori răutățile abile ale tușei Lina, dar cum dânsa venea rareori în provincie, nu supărau prea mult... Apoi sensibilitatea Ortansei, lovită deseori de grosolăniile lui Georges, era oarecum zdruncinată. În ceea ce privește pe Lilli însă, Ortansa se arătă hotărâtă cum nu fusese niciodată. Nu suporta multă vreme gluma pe socoteala fetei. Pe Mama însăși o ruga să-i ia apărarea. Repede influențabilă, Mama era în stare de păreri de rău în urma rugăminții, după cum ironia tușei Lina o făcuse odinioară răutăcioasă. Obținuse astfel Ortansa, cu timpul, ca Lilli să fie lăsată în pace. Uneori chiar avea curajul să-i laude știința, inima bună și cumințenia față de toți. Mai târziu riscă și comparații. Ceilalți primeau toate fără să dezaprobe, dar fără nicio grabă de aprobare. Odată chiar, Ortansa adăugă: „Și ce frumoasă e!“ Aceasta, desigur, era prea mult, și stârni protestări. Niciodată nu se uitase nimeni la Lilli și părea o imposibilitate frumusețea ei, neobservată până atunci. Tușa Lina izbucni energic: „E o slută.“

18. Alege varianta care precizează ordinea corectă a faptelor de la începutul narațiunii până la această pagină...1. Mirel ajunge acasă cu o trăsură.2. Le povestește celor apropiați aventura trăită în cartierul femeilor din Cairo.3. Intră în sufragerie unde se aflau Tata, Mama și alte rude.4. Ortansa îl întrerupe, sugerându-i să nu mai povestească, pentru că e și Lilli de față.5. Se întâlnește cu câțiva servitori, înainte de a intra în casă.A) 4, 2, 1,3, 5B) 1, 2, 3, 4, 5C) 4, 3, 1, 2, 5D) 1, 5, 3, 2, 4E) 2, 1, 3, 4, 5

19. Ideea centrală a portretului reali-zat de narator eroului este sintetizată în structura...A) „egoist și răutăcios“.B) „era timid, fricos“.C) „cuvintele bune“.D) „era sclipitor“.E) „caracter nesigur“.

29

Poveștile Cangurului – clasele IX

-X

Mama găsi potrivit un cuvânt bun: „Gândește-te că e fata Ririei.“ apărare stângace, care supără și mai mult pe Ortansa. Tăcu și se duse să mângâie pe Lilli în camera de alături; fără să fi auzit nimic, fata începu să plângă în brațele ei.

Totuși întâmplarea îi aduse noroc. Lulu, o vară depărtată, vestită pentru o frumusețe rară, [...] trecu prin oraș. Nimeni nu se îndoia de gusturile ei și, cu toate că familia o vorbea pe la spate de rău, erau încântați cu toții să-și arate rudenia. Lulu își vizită neamurile, minunată în rochia ei elegantă, cu glasul zglobiu și nestânjenit. Cu toții erau adunați în jurul ei. Erau și Tololoi cu Mary, veniți tot atunci. De cum venise, decretase definitiv: „Lilli e o minune!“ Mary surâse și adăugă: „Întotdeauna am spus asta bărbatului meu.“ Mama privi pe Lilli cu un zâmbet prietenos, ca și cum lucrul ar fi fost recunoscut de toată lumea demult. Tata îi puse mâna pe cap. Întâmplător, Tololoi, care-și dădea întotdeauna cu părerea, tăcu, ocupat cu un ziar, și astfel impresia nu fu pierdută. De altfel, Lulu nu se opri numai la o singură laudă. Mângâie pletele blonde și era interesant de văzut mâna roză a femeii pe fruntea roză a fetei. Lilli, de emoție, nu putea spune un cuvânt. Tușa Lina își permise iarăși ironia: „S-a rușinat minunea.“ Lulu însă era convinsă: „Extraordinar de fină. Mărturisesc că n-am văzut niciodată așa ceva. Un chip de înger, cu fața albă, cu ochii mari și limpezi, cu sprâncenele subțiri și arcuite, cu fruntea largă și puțin bombată. Apoi părul de aur. Ce frumos îi vine cu cărarea la mijloc!“ Totuși, tușa Lina adăugă: „Dar e așa de proastă.“

„Nu știu dacă e proastă, dar în orice caz e o minune. Ai crede că e un înger pictat de Botticelli. 17 ani. Nu pare. Abia o copilă.“

Exemplul lui Boticelli atârna greu pentru tușa Lina. Avea oarecare lec-tură, învățase câteva nume artistice sau literare și i se părea că are oarecare superioritate față de ceilalți. De s-ar fi făcut că nu observă numele ilustru, și-ar fi negat însăși această superioritate. Nu putea nici să contrazică comparația lui Lulu, cunoștințele ei fiind prea vagi ca să găsească argumente contrarii. Cu toată contrarietatea, fu nevoită să aprobe chiar mai mult decât ceilalți. Mama era acum de partea lui Lulu. De altfel, i se părea că niciodată nu crezuse altce-va. Tata închise definitiv discuția: „Fata învață bine.“ Ortansa nu spusese nicio vorbă de apărare și, totuși, era cât mai mulțumită.

De atunci nu mai deschisese nimeni discuția și nu se mai știa părerea celorlalți despre fată. Și acum Mirel venise să aprindă iarăși focul abia potolit. Răutatea lui obișnuită nu putuse să se arate stânjenită de rugămintea umilă a Ortansei. Tușa Lina era bucuroasă și urma să reînceapă micile ei răutăți de fe-cioară bătrână. Tata avea să spună doar: „Fata învață bine.“ și Mama, din când în când, avea să înceapă o protestare vagă sub influența Ortansei: „Gândiți-vă, e fata Ririei.“ Mary, atât de drăguță întotdeauna, nu lua niciodată hotărâri care s-o depărteze din mijlocul simpatiei generale. Cu toată vorba lui zgomotoasă, Tololoi nu conta. De la prima vorbă, Mirel se arătă primejdios pentru blândețea lui Lilli. Fata se făcuse mică și aplecase capul în semn de umilință.

Dar Mirel se mulțumi numai cu o întrebare. Victoria i se părea prea mică ca să-l rețină prea mult. Și se întoarse înspre Tololoi, un dușman mai interesant, ce-l preocupase întotdeauna. Spuse fără nicio nuanță ironică (de altfel, Tololoi nu era în stare să observe nuanțele): „Și, Tololoi? Ți-ai luat doctoratul?“

„Nu încă… la toamnă.“De ani de zile, de când își luase licența, de multe ori fără să-l întrebe cineva,

nu spunea decât același lucru. Citea, dar era nehotărât și dezordonat în lectura lui. Mic, negru, slab, păros, veșnic făcând impresia de nebărbierit, Tololoi nu avea o înfățișare prea gingașă. Obrazul era neregulat și aspru, și ochii, care se

20. Identifică afirmaţia inexactă din-tre enunţurile de mai jos...A) Ortansa o apără pe Lilli.B) Mătuşa Lina o ironizează.C) Mama spune că Lilli e frumoasă.D) Mama dezvăluie că Lilli e fata Rirei.E) Lulu își vizitează rudele.

21. Alege informația falsă referitoare la personaje...A) Lulu vorbește despre frumusețea lui Lilli.B) Lilli este tulburată de ce spune Lulu despre ea.C) Rudele lui Lilli credeau, la fel ca Lulu, că Lilli este frumoasă.D) Tușa Lina spune despre Lilli că e proastă.E) Tata afirmă că Lilli învață bine.

22. Caracterizarea lui Lilli, făcută de verişoara abia sosită: „Un chip de înger [...] cărare la mijloc!“ con-turează un portret...A) angelic cu note idilice.B) cu elemente antitetice.C) banal, lipsit de relief.D) care exprimă singurătatea.E) din lumini și umbre.

23. Atitudinea majorității personaje-lor față de Lilli dezvăluie...A) firea lor prietenoasă.B) indiferență și neglijență.C) relațiile de rudenie.D) compasiunea pentru singurătatea fetei.E) atenția cu care o înconjoară.

30

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

IX-X

opreau multă vreme asupra unui vorbitor, cu ochelarii enormi și rotunzi, speriau. Era încântat de mâinile lui mici și nu observa pielea neagră prin care se observau venele umflate. Apariția lui alături de Mary, elegantă și grațioasă, părea foarte ciudată. Fusese totdeauna bolnav. Acum, la fiecare început de masă, amesteca tot felul de doctorii. Boala îl împiedicase să-și continue studiile, dar prea harnic nu fusese niciodată. Învățase numai din îndemnul guraliv al Mamei și de frica Tatălui, care însă nu-și arătase niciodată mânia. Nu putuse pricepe decât studiile istorice, prinzând cu ușurință datele și înlănțuirea faptelor, cauzele politice și economice. [...] Vorbea tare și gângăvit. Totuși, nu-l asculta nimeni; ceilalți, obișnuiți cu vorba lui, nu-și întrerupeau firul gândurilor. Fără să observe neatenția generală, Tololoi continua.

Era inofensiv. Nu făcea nimănui rău, fiindcă era incapabil de a face ceva pozitiv sau să ia o hotărâre într-un fel. Unii îl dădeau ca model de bunătate. Ortansa era printre aceștia, și Mama se credea obligată să re-pete lauda. Străinii erau la început surprinși de familiaritatea lui Tololoi care, incapabil să spună un „nu“, primea orice invitații, rămânea prin vecini uitând de casă, prindea brațul și spunea pe nume cu ușurință, se împrietenea repede cu oricine. Pleca deseori la vizite, deși Mary, tot bolnavă, nu-l însoțea. [...] Mary nu se interesa deloc de întârzierile bărbatului său; pretextând tot felul de boli, ea era rareori vizibilă. Nu ieșea decât ca să se ducă la vizite sau la cumpărături, gătită, grațioasă, minunată întotdeauna. Nehotărât, veșnic în voia ultimului venit, Tololoi nu putea să lucreze la doctorat cu precizia și cu sistemul cu care ar fi trebuit. Își propunea muncă multă, dar în fiecare zi o vizită, o treabă sau indispoziția îl făceau să-și uite promisiunea. Durerile de cap îl împiedicau mult, mai ales că el n-avea curajul să treacă peste ele. Imediat ce găsea un motiv, nu-l mai nemulțumea lenevia lui; de fapt, chiar sănătos, găsea tot felul de pretexte și găsea întotdeauna argumente convingătoare. Când începea, în sfârșit, lectura, citea o pagină, apoi răspundea unei întrebări auzită în camera alăturată, deschidea fereastra și cumpăra fructe de la olteni, recitea un fragment dintr-un ziar vechi din preajmă, pe care i se oprise fără voie ochii lucioși, începea din nou studiul, dar închidea din nou cartea și pleca la farmacie după noi doctorii. Seara, fără să-l întrebe nimeni, spunea mulțumit: „Azi am citit 6 ceasuri.“

Mirel îi observase obiceiul și-și bătea joc de el. Îl întreba zilnic: „Azi ai făcut vreo 10 ore de studiu?“ Și Tololoi, stingherit că trebuie să găsească un pretext, pe care îl găsea vag și pentru el și care spus tare nu mai era posibil, încerca totuși să gângăvească: „Nu știi că m-a durut capul? N-am dormit azi-noapte și sunt obosit.“

Într-o zi avu imprudența să se laude cu o noapte bine dormită și cu sănătatea excelentă (îi plăcea să vorbească mult despre el). Mirel profită de ocazie și, pentru că-l știuse toată ziua pe drum, făcu observația la masă: „Azi trebuie să fi citit foarte mult, ți-a fost foarte bine.“ Tololoi găsi și de data asta un răspuns: „Azi am avut chef de plimbare. Era timpul să am și eu odată dreptul ăsta.“

A trecut mult timp până ca Tololoi să-și dea seama că Mirel își bătea joc de el. Trebuise intervenția specială a tușei Lina, cu ocazia întâlnirii lor la Tata. Într-adevăr, tușa Lina îi spuse cu intenții rele: „Ce bun ești… cum suporți răutățile lui Mirel.“

Lui Tololoi, cu toate că deprins să i se spună că e bun, vorba tușei

24. Enunțul subliniat dezvăluie despre Tololoi faptul că...A) Nu răspundea la provocările răutăcioase ale lui Mirel.B) Nu râdea de Lilli.C) Nu le cerea prea mult celorlalți.D) Nu-și terminase doctoratul.E) Nu făcea rău, fiind indecis mereu.

25. O caracteristică a personajului Tololoi este familiaritatea cu ceilalţi. Ea se exprimă prin...A) incapacitatea de a primi invitaţi acasă.B) incapacitatea de refuza orice invitaţii.C) adresarea către ceilalţi cu „Domnul“ şi „Doamna“.D) tăcerea îndelungată în timpul vizitelor.E) vizitarea rară a rudelor.

26. Mary era gătită și grațioasă când...A) vorbea cu Tololoi.B) mergea în vizite sau la cumpărături.C) studia pentru doctorat.D) avea dureri de cap.E) dormea bine noaptea.

27. Tololoi nu reușește să-și scrie lucrarea de doctorat, pentru că...A) este incapabil să muncească mult și disciplinat.B) se lasă doborât de boală.C) este trimis de familie în alte țări.D) treburile domestice îl copleșesc.E) primește prea multe invitații de la vecini.

31

Poveștile Cangurului – clasele IX

-X

Lina îi făcu și de data asta plăcere, fără să bănuiască gânduri ascunse. Primise ideea răutății lui Mirel față de el ca ceva ce știa de mult. Nefiind în stare de nicio hotărâre precisă, nici nu i-ar fi trecut prin minte să fie mai sever față de imprudența băiatului.

Dar tușa Lina, văzând că nu-i reușește numai aluzia, adăugă apăsat: „Cum permiți piciului aceluia să-și bată joc de tine?“

În fața unei întrebări așa de precise, Tololoi rămase stupefiat. Răspunse pe neașteptate: „Lasă, c-o să-l învăț eu minte.“ Tocmai atunci intră Mirel și Tololoi îi țipă: „Să te duci la dracu!“ Mirel, neștiind despre ce era vorba, rămase mirat, întrebător. Tușa Lina surâse de nepriceperea lui Tololoi și de izbucnirea lui nepotrivită. Dânsul, luând surâsul ca o protestare împotriva unei ocări prea mici, se încreți și adăugă gângăvind: „Nu vreau să fac rău Ortansei.“ Apoi ieși vijelios. La câțiva pași în odaia vecină găsi un ziar vechi. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, îl luă și, așezându-se pe canapea, picior peste picior, cu zia-rul deschis întreg, ținându-l numai în câteva degete cum numai el putea face, începu lectura.

După ce încercase povestirea aventurilor din Egipt, după ce neliniștise pe Lilli, Mirel îl întrebase pe Tololoi cu aceeași răutate ca și altădată: „Când dai doctoratul?“ Și Tololoi, nepriceput în nuanțe, răspunse cu aceeași bună-credință: „La toamnă.“ Mirel începu să râdă. Mama, curioasă, cercetă imediat motivul. Ortansa întrerupse: „Pentru că e răutăcios.“ Mirel protestă: „Nici nu știu despre ce e vorba. Mă gândesc la o scenă de la Sanatoriul Carol.“

Tușa Lina întrebă: „Ce legătură are?“Băiatul ripostă: „Așa-i spiritul meu, mobil.“Tușa Lina glumi: „Țopăitor.“Dar Mirel găsea totdeauna ultimul cuvânt: „Cred că cei pricepuți pot găsi

și în această țopăire o logică.“ Apoi, ca să convingă, începu repede povestirea.„Un prieten de-al meu, bolnav, era internat la Sanatoriul Carol. M-am dus

într-o zi să-l văd. În sanatoriu erau în căutarea doctorului o serie de nebuni de diferite grade. Unii, liberi, se plimbau prin grădină, alții apăreau curioși printre gratii. Mi-aduc aminte că un avocat urla, nevăzut, după o fereastră cu geamurile sparte. În celula alăturată, o femeie slăbănoagă se agita și vorbea neîntrerupt. Sunetul vocii ei ascuțite se auzea până departe. La apariția noastră, ne învinui de nu știu ce crimă. Mai departe, o fată tânără de tot, cu bucle negre, spunea în șoaptă versuri franțuzești.

Prin curte umblau cei cuminți. Madam Rapaport, dispusă mereu, se supăra numai când i se vorbea de scumpirea caselor. Dacă prietenul meu vorbea cu ea, aceasta îi surâdea gingaș: «Măi nebunule, măi, tu ai înnebunit de-a binelea.»-Madam Drăgușanu părea la prima vedere tot așa de sănătoasă. Nu se iubeau și, vorbind cu noi, se făceau una pe alta nebună. Și Garabet, răspunzând invariabil de nouă ani, când era întrebat dacă va părăsi sanatoriul: «Plec luni.».

În ziua aceea Garabet făcu senzație. Apăru în capul scărilor zâmbitor, la braț cu „prințesa Ghica“, îmbrăcată toată în roșu, cu o mătură în mână. În fața urărilor noastre, la care se asociase și madam Rapaport și Drăgușanu, cavalerul Garabet avu un moment de ezitare. I-a fost de ajuns prințesei să cadă. Se propti în mâini, apoi în 4 labe își continuă plimbarea pe scări.“

Urmară câteva clipe tăcute. „Asta-i tot?“ făcu tușa Lina.„Prietenul meu a părăsit sanatoriul curând. După câteva luni, mă plimbam

seara cu el pe stradă, prin fața clădirii sanatoriului. În grădină, printre pomi, sub lună, Garabet stătea gânditor. L-am strigat să vină la gard. Era foarte mă-gulit de vizita noastră. Ne-am amintit împreună de timpurile de odinioară.

28. Asociază personajele cu acţiunile sau comportamentul lor...1. Mirel2. Tata3. Tușa Lina4. Marya. Frumoasă și elegantă, era retrasă, pretextând tot felul de boli.b. Deși nu scoate nicio vorbă, se bu-cură de respectul și de admirația lor.c. Ironizează adesea defectele ce-lorlalți.d. Nu-i plac răutățile lui Mirel și-l îndeamnă pe Tololoi să riposteze.A) 1b, 2a, 4c, 3dB) 1a, 2b, 3d, 4cC) 1b, 2d, 3c, 4aD) 1c, 2b, 3d, 4aE) 1a, 2b, 3c, 4d

29. „Așa-i spiritul meu, mobil“, afirmația lui Mirel, sugerează că personajul...A) abandonează repede un subiect.B) nu e atent decât la ce-l intere-sează.C) trece repede de la un subiect la altul.D) face cu ușurință asocieri surprin-zătoare.E) descoperă tot timpul defectele celorlalți.

32

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

IX-X

Garabet ne ținu la curent cu ce se mai întâmplase de atunci. Aproape toată lumea se vindecase. Poeta se măritase chiar, și era fericită acum. În locul lor nu mai venise nimeni. Era pustiu și Garabet se plângea de urât. Mă gândeam la judecata lui perfectă; mă întrebam de ce nu-i dăduseră și lui încă drumul. Nu se observa nicio urmă de rătăcire. Însă prietenul care îl cunoștea mai bine îl întrebă: «Când pleci, Garabet?», iar el răspunse «Luni.».“

Povestea interesase. Mirel nu-și mai amintea cu ce gând o spusese. Dar tușa Lina, răutăcioasă, readuse conversația la început.

Și băiatul spuse răutăcios, fără nicio finețe: „Același lucru. Garabet spunea de 9 ani c-o să plece luni. Tololoi, de când îl știu, o să-și ia doctoratul la toamnă.“

Tata se sculă cu zgomot de la masă și întrerupse, astfel, conversația. Curând se risipiră cu toții prin camerele lor.

Tata se ridica asupra tuturor și e greu de știut motivul acestei puteri asupra celorlalți. Nu era violent și nu-și arătase niciodată vreo dorință hotărâtă. Făcuse orice lucru bine gândit, fără zgomot și gesturi inutile, și niciun fapt extraordinar nu adusese o schimbare în viața lui. Personalitatea lui se caracteriza prin a nu face niciun gest care să nu se vadă. Totuși, prosperitatea rodea în fiecare an.

Moșiile se înmulțeau la fel ca oamenii la lucru. Devenise necesar în politică și era chemat ori de câte ori era nevoie de o persoană re-prezentativă. Trăsăturile feței regulate, fruntea enormă și calmă, barba mare și îngrijită, despărțită în două, mișcările măsurate, toate la un loc impresionau. Nu ținea discursuri, nu vorbea mult la mesele mari și, totuși, la el se simțea centrul mulțimii, spre el se îndreptau ochii celor-lalți, pentru plăcerea lui se încerca o părere nouă. O vorbă fără multă însemnătate, spusă de boierul Ion, era interpretată în diferite feluri și întotdeauna lăudată.

În vreo ceartă politică din județ, prezența lui era suficientă pentru a împăca pe toată lumea. O singură dată, o acțiune de a Tatălui uimise pe ceilalți; se însurase și noua-venită nu-i semănase întru nimic. Mama era rotundă și zâmbitoare, repede în mișcări și în vorbă. Discuta despre orice cu ușurință, curioasă totdeauna, gata la mici răutăți și la amintiri sentimentale. Mama râdea încontinuu, pe când Tata abia încerca un surâs. Mama nu-și mai găsea locul, pe când Tata, în jelțul4 înalt, părea de piatră. Și totuși, Tata și Mama se împăcaseră foarte bine. Prestigiul Tatei crescu chiar și mai mult. Mama, ușuratecă, nu făcea însă nimic care ar fi clintit trăinicia bărbatului său. Dimpotrivă, în poveștile ei fără sfârșit, amesteca cuvinte bune pentru el. Prin ea, Tata devenise și mai impunător. Dar și copiii, sub desele asigurări de tot felul ale Mamei, nu încercau să isco-dească puterile bătrânului. Tușa Lina, sora Tatei cea mică, romanțioasă și guralivă, nu găsea de data asta niciun prilej de vorbă. Numai Mirel, cu mintea lui ascuțită, se îndoise de calitățile Tatei. Aceste calități nu se prezentau prea bine conturate, pentru ca băiatul să și le poată preciza. Totuși, slăbiciunile erau tot așa de vagi. Nu se putea găsi vorba care să lovească drept, după cum putea fi nimerit Tololoi. Dar Mirel nici nu se gândea să lovească. El nu căuta câștiguri personale și nu urmărea scopuri ascunse. Răutatea lui era dezinteresată. Lovea deodată și contra oricui,

4 jelț-scaunînaltcuspeteazășibrațe.

30. Mirel înțelege că nebunul Garabet și Tololoi seamănă prin...A) lenea și blândețea lor.B) negarea unor aspecte ale realității.C) sociabilitatea și indiferența lor.D) negarea fanteziei.E) traiul lor comod și egoist.

31. Povestirea relatată de Mirel despre vizita la Sanatoriu e făcută cu scopul de a...A) exprima o aluzie cu privire la doctoratul lui Tololoi.B) explica ironiile la adresa bunicii.C) evidenţia replica lui Garabet, „Luni“.D) dezvălui câte ceva din lumea nebunilor.E) stabili analogii între Sanatoriu şi propria familie.32. Motivul autorităţii Tatălui asupra între-gii familii îl constituie...A) dorinţele clar exprimate întotdeauna.B) izbucnirile violente.C) absenţa agitației şi a gesturilor inutile.D) faptele extraordinare din tinereţe.E) discreta lui personalitate.

33. Substantivele Mama, Tata sunt scrise cu majuscule, pentru că...A) cele două personaje sunt părinţii lui Mirel.B) cei doi sunt fraţii părinţilor lui Mirel.C) mama şi Tata sunt bunicii lui Mirel.D) scrierea cu majuscule exprimă o relaţie afectivă.E) cei doi sunt părinţi vitregi.

34. „Răutatea lui era dezinteresată“, spune naratorul despre Mirel. Afirmația sugerează că personajului îi place...A) să-i jignească pe ceilalți, arătându-și superioritatea.B) să-i pună la-ncercare ca să vadă cât de buni sunt.C) să observe reacțiile celorlalți, fasci-nat de spectacolul lor.D) să se răzbune pe ei pentru că moște-nise caracterul dificil al tatălui. E) să le dovedească cât de inteligent și puternic este.

33

Poveștile Cangurului – clasele IX

-X

fără antipatii și simpatii anume. Nu-și îndrepta, desigur, săgețile contra tuturor cu aceeași putere. N-ar fi intrigat pe seama unui absent. Îi plăcea ca efectul să aibă o anumită formă, îl interesa să vadă rezultatul pe fața dușmanului, râsetul înfundat sau tăcerea semnificativă a celorlalți. Tololoi, cu înfățișarea ridicolă, cu stângăciile, cu vorba puțin gângavă, se potrivea admirabil gusturilor lui răutăcioase. Și astfel, lăsase la o parte pe Tata, care, nefăcând niciun gest, nu avea de ce să fie imitat. Respectat de toți, o pornire contra lui ar fi putut părea deplasată. Cum toată activitatea îi fusese încununată de succese, se bănuia că sub o frunte calmă se ascund gânduri foarte chibzuite. Și Mirel se mulțumea numai să chinuiască pe Ortansa cu aceeași glumă: „Tata nu e omul marilor pasiuni.“

Apoi, când avea de spus cuvinte îndrăznețe și când Ortansa îi șoptea cu spaimă: „E Tata de față.“ dânsul continua de obicei fără să se simtă deloc stânjenit.

Boierul Ion avusese trei copii, dar de niciunul nu era prea mulțumit. Fetele, Riria și Ortansa, amândouă la fel, blânde și inexistente, umile în rochiile lor de bal când Mama încerca să le scoată în lume, nu putuseră să aducă niciun prestigiu nou familiei. Fuseseră căsătorite la întâmplare. Riria murise curând. Ortansa, după lungi ezitări, trebuise să se despartă. Omul datoriilor, atât timp cât ele erau vizibile, Tata primise la dânsul pe cei rămași, pe Ortansa și pe Lilli, fata Ririei, blânde amândouă, și pe Mirel, acel caracter ciudat, amestecat din obrăznicia lui Iorgu și din timiditatea Ortansei.

Tololoi, la rândul său, nu avea o înfățișare prea distinsă. Era urât, încur-cat la vorbă, îmbrăcat neîngrijit, stângaci și deseori caraghios. Avea însă mari aptitudini pentru studiile istorice. Lumea îi hotărâse soarta: „E un om bun.“ Mama se simțea datoare să pară mulțumită.

Și se însurase cu Mary. Nimeni nu putea explica împerecherea aceasta ne-potrivită. Mary, minunată, elegantă și zâmbitoare, întotdeauna de partea tuturor, cu cei slabi și cu cei tari, fără să-și arate vreo dorință hotărâtă, era prețuită de toți. Astfel, zgomotoși sau tăcuți, mai mari sau mai mici, familia boierului Ion Dinu ducea o viață potolită. Fapte mici, care pentru unii din ei, mai plăpânzi, păreau grandioase și amenințătoare.

Deși obosit, Mirel nu dormi în după-amiaza sosirii sale. Își aducea aminte de chinurile de odinioară: când era mic, îl obligau să doarmă și el se zvârcolea zadarnic în pat. Acum se răzbuna. Stătea în grădină sub pomi, cu o carte în mână, capul strâmb pe speteaza scaunului, un picior răsucit sub el, altul pe trunchiul unui măr. Din când în când, Ortansa ridica storul de la fereastra camerei ei și întreba rugător: „De ce nu vrei să dormi, Mirel? Nu vezi ce slab ești?“ Băiatul se făcea că nu aude. Ortansa mai spunea oftând: „Cum mă chinuiești!“ și dis-părea după perdele.

Soarele, împânzit de nori, abia pâlpâia. În orășelul de munte nu era nici-odată prea cald. Mirosul bradului plutea în unde. Mirel se plictisea, cu ochii pe același rând din carte, sub tăcerea prea cuminte pentru sufletul lui învrăjbit. În prag se ivi Lilli, ușurel, cu părul blond, împărțit la mijloc, apariție suavă. Mirel o credea proastă și credea că e inutil să te ocupi de proști și să le bănuiești virtuți ascunse. Plictisindu-l singurătatea, încercă totuși o conversație. Îi vorbi cu băgare de seamă ca să n-o alunge:

— Ce mai faci, Lilli?Lilli răspunse stângaci:— Bine.Obișnuită cu glumele rele ale băiatului, era speriată de orice gest care ar

fi venit din partea lui.

36. Enunţul „[...]sub tăcerea prea cu-minte pentru sufletului lui învrăjbit“ cu privire la Mirel, exprimă...A) indecizia personajului.B) revoltele specifice tânărului.C) autoritatea excesivă a mamei.D) drama trăit în Orient.E) ezitarea în relaţiile cu Lilli.

35. Pentru Mirel, personajele enu-merate mai jos sunt...1. Mama2. Tata3. Ortansa4. Lilli5. tușa Linaa. mamăb. bunicăc. mătușăd. varăe. bunicA) 1c, 2b, 3d, 4a, 5eB) 1a, 2e, 3b, 4d, 5cC) 1b, 2e, 3c, 4a, 5dD) 1b, 2e, 3a, 4d, 5cE) 1a, 2b, 3c, 4d, 5e

34

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

IX-X

Pentru Mirel, răspunsul nu era prea deștept. Întotdeauna îl supărau acele vorbe care nu spun nimic hotărât. Însă de data aceasta continuă:

— Nu vrei să vii lângă mine să stăm de vorbă? Și iarăși o șoaptă:— Ba vin…Și încet se apropie de el. Rămase rezemată de un pom, una cu tulpina

lui, subțirică, capul puțin aplecat. Mirel nu știa ce să o întrebe. Își adusese aminte o vorbă de-a Tatei: „Fata învață bine.“ și începu la întâmplare:

— În ce clasă ești tu?— Am trecut în clasa VI-a.— Ce repede! Parcă acum te văd în școala primară; câți ani ai?— Împlinesc în curând șaptesprezece.— Domnișoară desăvârșită. O să încep să-ți fac curte. Știi tu ce e

aia?Apoi, văzând neliniștea fetei, gata să fugă, se întoarse la început:— Și îți place școala?— Desigur, îmi dă o ocupație. [...]Lilli răspundea rar, precis, cu fraze întregi. Mirel, care se grăbea la

vorbă, sărea repede de la un subiect la altul, făcea fraze cu tot felul de întorsături, găsea școlăresc felul fetei de a vorbi. Apoi nici conținutul vorbelor nu-i plăcea prea mult. Fata era mulțumită cu toate și el era veșnic nemulțumit.

— Și care obiect îți place mai mult?— Toate.Mirel credea că un om inteligent trebuie să aibă o preferință hotărâtă.— Cum? Ce preferi? Literatura sau științele?— Nu m-am întrebat niciodată.În fața răspunsului naiv, băiatul se uită îndeaproape la ea. După o

lungă ezitare, Lilli spuse încet, ca și cum i-ar fi trebuit curaj mult:— Îmi place muzica.— Muzica? Ce părere ai despre Debussy? Îți place, nu-i așa?

Un revoluționar. Ce finețe prinsă pe clape, pe care Beethoven nici nu le bănuia. Poetul celor mai gingașe stări sufletești. Pe care îl preferi dintre muzicienii moderni? Roussel, Darius Milhaud, Ravel, Schreker, Honegger, Stravinski? Desigur pe Stravinski.

Spirit iscoditor, lui Mirel nu-i scăpa nicio noutate în literatură, muzică sau artă. Îi ajungeau câteva caracterizări ca să claseze autorul și ca să aibe o părere despre dânsul. Cei moderni îl interesau îndeosebi. Urmărea numele noi, ținea minte toate anecdotele în legătură cu ele, pe care le spunea apoi altora, ca să-și arate cunoștințele.

Lilli mărturisi, sinceră ca de obicei, dar cu o dezvinovățire în glas:— Profesoara mea nu-mi permite ca să cânt din aceștia…— De care? Voia să vadă dacă fata putea să repete vorbele lui.— De care spui tu…— De care spun eu! Ha! [...] Ascultă-mă pe mine! Apucă-te de

Stravinski!Urmă o pauză.— Și ce cânți mai mult din muzica clasică?— Mozart!— Mozart! Înțeleg Wagner! Să vorbim și de Mozart, dacă vrei,

numaidecât. Ce crezi despre Mozart?— Cum ce cred?

37. La nivel tematic, în prim-plan se află relația dintre...A) Tata și Mama, bunicii lui Mirel.B) Tololoi și soția lui, Mary.C) Mirel și verișoara lui, Lilli.D) Mirel și familia lui.E) dintre bunici și nepoții lor.

38. Dialogul dintre Mirel şi Lilli subliniează...A) plictiseala lui Mirel, interesul lui Lilli pentru el.B) dorinţa lui Mirel de a vorbi, plictiseala lui Lilli.C) dorinţa lui Mirel de a epata, cuminţenia lui Lilli.D) simpatia lui pentru Lilli, răceala fetei.E) pasiunea lui Mirel pentru muzică, ta-lentul lui Lilli.

35

Poveștile Cangurului – clasele IX

-X

— Cum îl înțelegi tu? Cum crezi că poate Mozart cânta mai bine?Lilli era tot mai stânjenită.— O să-ți cânt ceva și o să vezi.— Să cânți? Trebuie mai întâi să știi cum să cânți. Într-un fel se cântă

Beethoven, în altul Debussy și în alt fel Mozart. Trebuie să știi cum să-i cânți pe fiecare.

Mirel, obișnuit să se folosească de inteligență pentru orice gest, nu credea în posibilități instinctive.

— Va să zică, te apuci să cânți Mozart fără să știi cum! Să-ți explic eu atunci!… Și începu: Mozart este poate cel mai delicat dintre toți muzicienii. Din câteva note apropiate admirabil și unde n-ai putea schimba nimic fără să se tulbure tot înțelesul, reușește să scoată melodii unice, de puritate și veselie scânteietoare — de aceea niciun andante de al lui nu poate fi luat în serios… Poate uneori o ușoară melancolie… Rar de tot… De obicei, o bucurie de copil. Aceasta este definiția care-l cuprinde în întregime. Delicatețea, dar nu subtilitatea, care este opera modernilor, a lui Debussy, de exemplu, pe care tu nu-l cunoști. Acordurile complicate, unele nuanțe sufletești rare, curiozitățile intelectuale, nimic din toate acestea nu erau știute pe atunci. Totul era simplu, și totuși, ce definitiv!

Vorbea pe un ton uscat, puțin fals, pentru a minuna pe Lilli. Căuta cuvinte și era încântat de cele ce știa.

— Desigur, viața lui Mozart, blândă și scurtă, ajută mult la impresia pe care o avem despre muzica lui, dacă ne gândim la aceasta în bloc și nu o cercetăm în parte. Totuși, sfârșitul vieții lui Mozart a fost tragic de tot.

Urmă iar o pauză. Mirel rămase gânditor, cuprins parcă de cele ce spunea. Era încrezut și era destul de naiv ca să-și arate slăbiciunea și altora.

— Și să nu-ți închipui, din cauza simplității lui, că Mozart e ușor de cântat!

39. În opinia lui Mirel, muzica lui Mozart este...A) complicată, plictisitoare și demodată.B) simplă, veselă și plictisitoare.C) demodată, delicată și ușor de interpretat.D) veselă, greu de interpretat, la modă.E) valoroasă, simplă, plină de bucurie.40. Fragmentele din Romanul lui Mirel au ca temă...A) lumea călătoriilor.B) dragostea lui Mirel pentru Lilli.C) formarea unui tânăr, radiografia vieţii unei familii.D) drama Ortansei.E) omul de prisos.

Dimpotrivă. Eu cred că este unul din cei mai grei. Bineînțeles, nu mă gândesc la exhibițiile de proastă calitate ale lui Liszt. Mozart cere o exactitate a vorbirii notelor completă. Apoi o ușurință în atingerea clapelor, nuanțe la fiecare pas, imposibile fără studii îndelungate și, deci, fără o răbdare imensă. La Debussy îți sunt permise unele licențe. La Wagner, în tumult, poți scăpa chiar câteva sunete. La Mozart, cea mai mică stângăcie se observă imediat. Orice s-ar spune, după mine, Mozart e cel mai greu, tocmai pentru că trebuie să faci impresia că-l cânți cu ușurință. Ca și în literatură uneori. Fraza cea mai ușor construită a pricinuit autorilor cele mai teribile străduințe: gândește-te la Anatole France!

Urmă iar o tăcere și iarăși Mirel făcu pe gânditorul. [...]— În pavilion…Pavilionul era alăturea de casă, o cameră singură, cu geamuri colorate de jur-împrejur, cu uși de sticlă deschise

ziua, plină cu tot felul de plante.— De ce l-a pus acolo?— Ca să nu tulbur pe ceilalți când fac exerciții…În câțiva pași, Mirel fu acolo. Căută caietul cu sonate ale lui Mozart și răsfoi nervos multă vreme în el. Încercă

câteva note și îngăimă nemulțumit:— Ce prost piano!— E doar Erard!— Nu contează! Uneori fabrici necunoscute sunt mai bune!Începu în sfârșit să cânte. Dădea din cap nervos, bătea clapele inegal, aproape întotdeauna prea puternic; își dădea

seama, și asta îl făcea să-și contracteze fața. Se străduia și îi era rușine de Lilli, care se lipise de piano, fără zgomot. La urmă izbucni:

SFÂRȘIT TEST

36

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

IX-X

— Eu nu cânt Mozart niciodată! S-a învechit demult pentru mine! Și apoi nici nu e în temperamentul meu! Mozart e bun pentru blegi. Eu sunt făcut pentru Beethoven! Vijelios!

Sângele i se urcă brusc în obraji. Cu un ulcior, subțioară, zveltă și voinică, cu ochii migdalați și cu pupilele negre enorme, cu cozile lăsate până la brâu, Ioana se îndrepta spre fântână. Mirel se strădui să spună ceva și, în sfârșit, rosti pripit:

— Ioană, îmi ieși cu ulciorul gol! O să-mi meargă rău! Ioana râse și-și arătă dinții albi:— Nu-ți fie frică, conașule!Și trecu înainte. Mirel rămase cu ochii după ea. Neținând seama de Lilli, își spuse gândul tare:— Ce admirabilă fată e Ioana! Simți viața cum fierbe într-însa! Uite la mâinile ei goale. Nicio zgârietură… Parcă

n-ar munci toată ziua. Și picioarele ei, ce linii perfecte! [...] O cămașă albă albă și o fustă albastră. Și ce minune! Și sprintenă, sigură în mersul ei. Un arc în mâni, o căprioară alături, și ai crede o adevărată Artemiză!

Ioana sta acum de vorbă cu un băiețandru îmbrăcat în haine militare. El îi povestea mereu. Ea își arăta dinții albi și mișca veșnic picioarele, în tot felul de gesturi neastâmpărate. [...]

Lilli nu mai putu răbda. Porni încetișor spre casă. Dar Mirel nu observase de seamă. Acum Ioana și flăcăul se îndreptară spre poartă, el tot guraliv, ea tot necumințită. Apoi dispărură după castani. Mirel avu un tremur de ciudă:

— Păcat! O stricată!Își întoarse privirea și se văzu singur. Apoi o zări pe Lilli, care tocmai intra. Exclamă tare, ca să fie auzit:— Ah, proasta aia s-a și speriat! A șters-o! Și începu iar câteva note la piano cu violență.În ușă, eterică, cu o mână întinsă peste un tufiș de iasomie de alăturea, apăru Mary, zâmbitoare ca de obicei.Mirel rămase în mijlocul unei note ascuțite, care, bătută prea tare și ținută cu pedala, zbârnâi singură peste frunze.Se sculă apoi repede. Coborî scările neregulat, împleticindu-se în ele, și se apropie de Mary, încetinindu-și pasul

pe măsură ce înainta. Printre atâtea ființe ce-și schimbau în fiecare zi importanța, după ocazie, Mary rămânea singura necontestată de nimeni. Era bună față de toți, fără să-și arate într-un chip hotărât bunătatea. Nu făcea gesturi mari și nu spunea vorbe cu intenții ascunse. Nu se amesteca în certurile celorlalți, chiar de era vorba de bărbatul său, ca și cum n-ar fi vrut să supere pe nimeni. Zâmbind tuturor și dându-le o importanță egală prin cuvinte politicoase, nu putea fi bănuită de indiferență. Când Tololoi era luat în bătaie de joc, Ortansa, ca să pună un capăt, se folosea de Mary: „De ce voiți s-o faceți să sufere?“ Și dacă Mirel răspundea cu jumătate de gură: „Dar nu vezi că Mary nu spune nimic!“ Ortansa replica: „Ce puțin o cunoști!“

Vorbele Ortansei, pricepută în sufletele omenești, dacă nu erau de vreun folos pentru Tololoi, măreau admirația de care se bucura Mary. De fapt, Tololoi nu era rău. Lipsit complet de voință, nu era în stare să facă mici răutăți. Primind, fără împotrivire, orice rugăminte i s-ar fi făcut, mulți îl credeau chiar un bărbat desăvârșit. Amator de conversație, putea fi adus oriunde era nevoie de cineva care să țină de urât. Apoi Tololoi avea o inteligență specială, nu fără calități. Dacă era lipsit de spirit de observație, dacă părea că nu pricepe nimic din ce îl înconjoară și, vorbind, făcea impresia că se ascultă numai pe el, avea cunoștințe - mai cu seamă istorice - foarte bogate. Acesta dădea orice explicație celor ce nu erau în curent cu ele. La cinematograf, la reprezentarea vreunui film istoric, făcea toate rectificările necesare, aproba sau se indigna împotriva unor neadevăruri (de pildă, când Lucreția Borgia, pentru mai multă moralitate, devenea numai vara lui Cezar), întotdeauna cu zgomot, în timp ce ceilalți cunoscuți sau necunoscuți îl ascultau cu o oarecare ironie, dar nu și fără interes. Cititul îndelungat al ziarelor îl făcea să știe tot ce se petrecea zilnic. Putea fi întrebat, astfel, oricând despre statistica grâului sau a porumbului, planurile edilitare sau temperatura tuturor țărilor. E drept că vorbele veneau așa de încurcate, încât cu greu puteai lămuri ceva precis; totuși, dacă n-ar fi fost comparat fără voie cu Mary, ar fi putut părea un soț minunat. Dar nepotrivirea, mai ales fizică, dintre ei era așa de mare încât dădea prilej de vorbe. Tololoi era mic, slab, întors de spate, negricios, neîngrijit în îmbrăcăminte, uneori murdar, cu cravata prost făcută, cu șiretele de la ghete desfăcute. Purta niște ochelari mari, rotunzi, și sub pleoapele groase se vedeau ochii sticlind bolnăvicios, ochi făcuți parcă din fațete geometrice.

Apoi, zgomotos în vorbă, trecea de la un subiect la altul cu o egală competență, stângaci în mers, în gesturi. Și alături de el, Mary, suavă, subțire și mlădioasă, cu părul blond, cu fața albă, întotdeauna îmbrăcată minunat și liniștită, fără să-și spună gusturile și gândurile. Nimeni nu înțelegea, astfel, căsătoria dintre Tololoi și Mary.

Se bănuia la Mary tot felul de decepții care o hotărâseră odinioară și care o resemnau acum. Bolnavă, fără să se precizeze bine ce are, venea puțin printre ceilalți. De aceea aparițiile ei erau întâmpinate cu multă prietenie și cu toții i se strângeau împrejur. [...]

— Știi, Mirel, că plecăm sâmbătă dimineață?

37

Poveștile Cangurului – clasele IX

-X

— Ce repede!— Suntem doar de-o lună aici! Apoi, după o clipă de tăcere: Mult!— Poți să stai oricât de mult! La toți faci plăcere…— Ești drăguț tu…— Nu, Mary, te asigur că toți te iubesc. Mai rămâi!…— Nu, nu pot lăsa casa în voia întâmplării. Ion are treabă.— Tololoi poate pleca singur mai înainte.Tololoi era veșnic ținta răutăților lui Mirel. Dar acum, când trebuia să-i răspundă lui Mary, băiatul nu se gândea la

nimic rău. Prin vorba ei melodioasă, oamenii căpătau pentru el, cel puțin în minutul acela, un alt înțeles. Mary continuă:— Ion nu-i bun gospodar… El n-ar putea sta singur în casă. Nu-l pot lăsa să se chinuiască.— Pentru puțin timp nu se chinuiește!— Și apoi eu sunt bolnavă… Am nevoie de îngrijiri pe care nu le pot avea aici.Băiatul spuse trist:— Ești întotdeauna bolnavă! și apoi, îmi pare așa de rău! Mary îi mângâie părul roșcat:— Și o să te rog ceva, Mirel…— Da, Mary…— Am vorbit și cu Ortansa… Tu mai ai o lună până la începutul școlii; să vii și tu cu noi!Băiatul se înroși timid.— Nu pot, îți mulțumesc foarte mult…— De ce nu poți? — Am de învățat…— Și la mine ai liniște… Și o grădină mare…— Mama are nevoie de mine.— Ortansa e bucuroasă să vii.— Nu pot…— De ce nu vrei când te rog?— Nu pot! mi-e așa de greu să mă duc în casă străină…— La mine nu e casă străină.— N-am vrut să spun asta. Nu-s obișnuit să stau decât cu mama.— Azi te-ai întors de pe drumuri.Și iar o clipă de tăcere. Băiatul mărturisi:— Mi-e rușine… Nu te superi, nu-i așa? [...]— Nu trebuie să-ți fie rușine… O să ai camera ta separată, cu tot ce-ți trebuie. Poți să faci ce vrei acolo, să pleci

și să te întorci când îți place. O să mergi la teatru, la expoziții! Te rog mult, Mirel. [...]

SFÂRȘIT

38

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

XI-

XII

Cartea a Treia a Regilor

Nivelul cugetÃtorii (clasele Xi-Xii)

CAPITOLUL 1Solomon

Când regele David a ajuns să fie foarte bătrân și bolnav, cel mai mare dintre fii săi, Adonia, s-a fălit și a zis: „Eu am să fiu rege!“. Adonia, fiul Haghitei, era un bărbat foarte frumos și încrezut, poate și pentru că regele, tatăl său, nici-odată nu-l mustrase și nu-i spusese „Pentru ce faci asta?“.

Adonia era susținut de Ioab, capul armatei, și de marele preot Abiatar. Preotul Tadoc, Benaia, Simei, proorocul Natan și vitejii din gărzile lui David n-au fost de partea lui Adonia.

Adonia a pregătit care de război, călăreți și cincizeci de oameni care să-i alerge înainte. A tăiat oi, boi și viței grași și a invitat la o mare petrecere pe mulți dintre slujitorii regelui și pe toți fiii lui David, cu excepția lui Solomon.

Atunci Natan s-a dus către Batseba, mama lui Solomon, și i-a spus:

— Auzit-ai tu că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut rege, iar domnul nostru David nu știe de aceasta? Acum, iată, îți dau un sfat ca să-ți scapi viața ta și a fiului tău, Solomon. Du-te repede la regele David și spune-i: „Nu tu, oare, re-gele meu, te-ai jurat către roaba ta, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege după mine și va ședea pe tronul meu? Pentru ce dar Adonia s-a făcut rege?“ Pe când tu încă vei vorbi acolo cu regele, voi intra și eu și voi adeveri și voi întregi cuvintele tale.

Biblia, carte sfântă pentru sute de milioane de oameni, este cel mai important document care relatează istoria formării unui popor, poporul evreu. Conform Bibliei, primul evreu a fost Avraam. El a încheiat cu Dumnezeu un legământ (contract) prin care Avraam, în numele urmașilor săi, se angaja să creadă numai în Dumnezeu și să urmeze poruncile Lui. În schimb, Dumnezeu urma să asigure prosperitatea poporului evreu. Acest legământ a fost respectat timp de mii de ani, de milioane de evrei.

Avraam s-a mutat în Canaan. Urmașii lui Avraam au fost Isaac și apoi Iaacov. Iaacov a fost numit de Dumnezeu, Israel și de aceea urmașii lui Iaacov s-au numit israeliți. Israel, împreună cu cei 12 fii ai săi s-au stabilit în Egipt, unde au fondat mai multe triburi. Israeliții au ajuns să fie robi în Egipt. Din această stare s-au eliberat sub conducerea lui Moise. Israeliții au ajuns să cucerească Canaanul, pământul promis de Dumnezeu lui Avraam, Isaac, Iaacov și Moise. Timp de 400 de ani, triburile de israeliți au dus războaie de cotropire și de apărare. În tot acest timp s-au unit, s-au contopit; în nord a apărut o grupare de triburi numită Israel, iar în sud s-a format o altă grupare în jurul tribului Iuda. Pentru a rezista în confruntările cu alte regate, toate triburile de evrei s-au unit într-un stat, numit Israel, sub conducerea regelui Saul.

După moartea regelui Saul, a urmat regele David. Acesta a învins statele cu care Israelul era în conflict și a cucerit teritorii însemnate, inclusiv cetatea Ierusalim, unde a și stabilit capitala statului Israel. Regele David a reorganizat administrația și armata și a păzit legământul evreilor cu Dumnezeu, beneficiind până la moarte de ajutorul Lui.

1. Pentru a deveni rege, Adonia era susținut de...A) proorocul Natan.B) mai marele armatei, Ioab.C) gărzile regelui.D) regele David.E) toți frații săi.

2. Adonia avea mai multe argumente ca să acționeze pentru a deveni rege, dar nu și faptul că...A) David nu i-a interzis niciodată ceva.B) era fiul cel mare al regelui David.C) regele i-a promis coroana.D) David era bătrân și bolnav.E) era sprijinit de marele preot.

3. Care a fost principalul argument cu care Natan a convins-o pe Batseba să se ducă la rege?A) Regele trebuia să afle despre complotul lui Adonia.B) Ea și fiul ei urmau să fie omorâți, dacă Adonia de-venea rege.C) Să-i amintească lui David promisiunea de a-l face rege pe Solomon. D) Să-l determine pe David să-l recunoască pe Adonia ca rege.E) Adonia nu l-a invitat pe Solomon la petrecerea lui.

39

Poveștile Cangurului – clasele X

I-XII

A intrat Batseba la bătrânul rege, s-a închinat lui și el a întrebat-o: — Ce voiești? Iar ea a răspuns: — Regele meu, tu te-ai jurat pe Domnul Dumnezeul tău către roaba ta, zicând:

„Solomon, fiul tău, va fi rege după mine și va ședea pe tronul meu“. Acum iată că Adonia s-a făcut rege și tu nu știi nimic de aceasta. Adonia a înjunghiat o mulțime de viței grași și a poftit pe toți fiii regelui, pe preotul Abiatar și pe Ioab, mai-ma-rele oștirii. Pe Solomon, robul tău, nu l-a chemat. Însa tu ești rege. Ochii tuturor Israeliților la tine privesc, ca să le arăți cine va ședea pe tronul tău, după tine. Altfel, când domnul meu, regele, va răposa, voi fi învinuită eu și fiul meu Solomon.

Și iată, pe când vorbea Batseba cu regele, a fost anunțat și proorocul Natan.A intrat Natan la rege, i s-a închinat cu fața până la pământ și a zis: — Domnul meu, ai spus tu oare: „Adonia va fi rege și va ședea pe tronul meu

după mine?“ Adonia chiar astăzi a plecat, a înjunghiat o mulțime de viței grași și de oi și a poftit pe toți fiii regelui, pe mai-marii oștirii și pe Abiatar preotul. Iată, ei mănâncă și beau dinaintea lui și zic: „Trăiască regele Adonia!“. Pe mine, robul tău, pe preotul Tadoc, pe Benaia și pe Solomon, robul tău, nu ne-a chemat. Și dacă s-a făcut lucrul acesta cu voia ta, domnul meu, atunci pentru ce tu nu ai spus robului tău cine va ședea rege pe tronul domnului meu, după el?

Atunci regele s-a jurat și a zis:— Viu este Domnul, Care îmi scapă sufletul de la orice necaz! Precum m-am

jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel zicând către tine, Batseba: „Solomon, fiul tău, va fi rege după mine, și va ședea pe tronul meu, în locul meu“. Așa voi face chiar astăzi!

S-a aplecat Batseba până la pământ, s-a închinat regelui și i-a zis: — Să trăiască în veci domnul meu, regele David! Apoi a zis regele David: — Chemați la mine pe preotul Tadoc, pe proorocul Natan și pe Benaia!Ei au intrat la rege care le-a spus: — Să-l duceți pe Solomon, fiul meu, călare pe catârul meu până la Ghihon,

și acolo să-l ungă preotul Tadoc și proorocul Natan, rege peste Israel. Să sunați din trâmbiță și să strigați: „Să trăiască regele Solomon!“. Apoi să-l petreceți înapoi, ca să șadă pe tronul meu, căci el va fi rege în locul meu și lui i-am poruncit să fie conducătorul lui Israel și al lui Iuda.

Benaia, i-a zis regelui: — Amin! Să întărească Dumnezeu cuvântul acesta! Așa cum Domnul

Dumnezeu a fost cu domnul meu, regele, așa să fie și cu Solomon și să-i preamă-rească tronul lui mai mult decât a preamărit tronul regelui David!

Au plecat preotul Tadoc, proorocul Natan, Benaia însoțiți de oameni din garda regelui, au pus pe Solomon călare pe catârul regelui David și l-au dus până la Ghihon.

Preotul Tadoc a luat cornul cu untdelemn sfințit din cort și a uns rege pe Solomon. S-a sunat din trâmbițe și tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“ Apoi tot poporul l-a petrecut pe Solomon și i-a cântat din fluiere. Atât de mult se bucura poporul, încât și pământul se zguduia de strigătele lui.

Solomon s-a așezat pe tronul regatului și slugile regelui au venit să-l binecu-vânteze pe domnul nostru regele David, zicând:

— Să mărească Dumnezeul tău numele lui Solomon mai mult decât numele tău și să-i aducă lui Solomon mărire mai multă decât a adus tronului tău!

S-a închinat regele David în patul lui și a zis: — Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a făcut să fie astăzi

din sămânța mea un urmaș pe tronul meu și să văd cu ochii mei aceasta!

4. Proorocul Natan a pus la cale să intre la rege ca să confirme spusele Batsebei pentru că...A) David nu ar fi crezut-o pe Batseba.B) regele ținea mai mult la Adonia decât la Solomon.C) David trebuia determinat să acționeze foarte repede.D) Natan dorea ca Adonia să fie confirmat de David ca rege.E) proorocul Natan era supus marelui preot Abiatar care-l sprijinea pe Adonia.5. Cui a încredințat regele David înscăunarea lui Solomon?A) Proorocului Natan și preotului Tadoc.B) Marelui preot Abiatar, cel îndreptățit să ungă regii.C) Mamei lui Solomon, Batseba, și prorocului Natan.D) Poporului care s-a bucurat de înscăunarea lui Solomon.E) Lui Ioab, capul armatei.

6. De ce poporul l-a ovaționat pe Solomon?A) Solomon era erou de război.B) Solomon era foarte frumos.C) Solomon era cel mai mare dintre fiii lui David.D) Poporul ovaționează noii conducători.E) Solomon era foarte credin-cios Lui Dumnezeu.

40

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

XI-

XII

Adonia și toți cei chemați de el au auzit trâmbițe tocmai când isprăviseră de mâncat. Ioab a zis:

— Ce este acest zgomot de răsună cetatea?De îndată a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar și a zis:— Aduc o veste rea! Domnul nostru, regele David, a făcut rege pe

Solomon. Regele l-a trimis pe Solomon la Ghihon împreună cu Tadoc, Natan și Benaia, însoțiți de garda regală. Preotul Tadoc și proorocul Natan l-au uns rege pe Solomon la Ghihon și de acolo s-au întors cu bucurie și au pus în mișcare cetatea. Iată zgomotul pe care-l auziți.

Toți cei care erau cu Adonia, s-au înspăimântat și au plecat. Adonia, temându-se de Solomon, s-a dus și s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului zicând:

— Să-mi făgăduiască astăzi cu jurământ regele Solomon că nu va omorî pe robul său.

Solomon a aflat și a zis: — Dacă el va fi om cinstit, niciun păr din capul lui nu va cădea

pe pământ; iar dacă va fi om viclean, va muri.Regele Solomon a trimis oameni care l-au adus pe Adonia cu de-a

sila de la jertfelnic. Adonia s-a închinat lui Solomon, iar regele i-a zis:— Du-te la casa ta!

CAPITOLUL 2Moartea lui David

Pe patul de moarte David a lăsat fiului său, Solomon, acest legământ:

— Iată, eu mă duc pe drumul pe care toți pământenii se duc; să fii tare și să fii bărbat. Să păzești legământul Domnului Dumnezeului tău, legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și așezămintele Lui, pre-cum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca Dumnezeu să cunoască tot ce vei face, oriunde și ori încotro te vei întoarce. Domnul mi-a spus: „Dacă fiii tăi își vor păzi drumul lor, ca să-Mi poarte credință din toată inima și din tot sufletul lor, atunci nu va conteni să fie din tine bărbat pe tronul lui Israel“.

Regele David a mai spus:— Știi ce mi-a făcut Ioab, cum s-a purtat cu căpeteniile oștirii

lui Israel pe care i-a omorât; și cum a vărsat sânge în timp de pace ca în timp de război. Să faci cu el după înțelepciunea ta, ca să nu moară în pace.

Fiilor lui Barzilai Galaaditul arată-le milă; să fie cu cei care se hrănesc la masa ta, căci ei m-au ajutat când am fugit de Abesalom, fratele tău.

Iată că ai la tine și pe Simei care m-a blestemat cu greu blestem, dar m-am jurat pe Domnul către el, zicându-i: „Nu te voi ucide cu sabia“. Tu să nu-l lași nepedepsit, căci ești bărbat înțelept și știi ce să faci cu el ca să-l cobori cu sânge în locuința morților.

Regele David a plecat la părinții săi și a fost înmormântat în Ierusalim. El a domnit peste Israel patruzeci de ani: în Hebron șapte ani și în Ierusalim treizeci și trei de ani.

7. De ce Adonia s-a apucat cu mâinile de jertfelnic, când a aflat că Solomon a fost în-coronat?A) Adonia credea că în prezența obiectului de cult nu va fi ucis.B) A urmat sfatul marelui preot Abiatar.C) Ca să se roage la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor.D) Ca să fie salvat de capul armatei, Ioab.E) Pentru că era robul credincios al regelui Solomon.

8. David i-a cerut lui Solomon să respecte legământul încheiat între...A) David și Dumnezeu.B) Moise și David.C) Avraam și Dumnezeu.D) Solomon și David.E) David și Aavram.

9. David i-a spus lui Solomon să-i pedepsească cu moartea pe...A) Ioab și Abiatar.B) Ioab și Simei.C) Simei și Abiatar.D) fiii lui Barzilar.E) cei care au făcut vărsare de sânge.

41

Poveștile Cangurului – clasele X

I-XII

Adonia s-a dus la Batseba, mama lui Solomon, și i s-a închinat. — Cu pace îți este venirea? a întrebat Batseba.— Cu pace! a răspuns Adonia.Apoi Adonia a zis:— Am să-ți spun o vorbă. Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul

privea la mine ca la viitorul rege; dar domnia i s-a dat fratelui meu. Acum te rog un lucru!

— Grăiește! I-a zis Batseba.— Te rog vorbește cu regele Solomon, căci el va ține seama de vorba ta,

ca să-mi dea pe Abisag Sunamiteanca de femeie.— Bine, voi vorbi cu regele pentru tine.Batseba a intrat la regele Solomon ca să-i vorbească pentru Adonia. Regele

s-a ridicat înaintea ei, i s-a închinat și s-a așezat pe tronul lui. S-a pus și pentru mama regelui un tron; și ea a stat de-a dreapta lui.

A zis Batseba: — Am să-ți fac o mică rugăminte, să nu mi-o treci cu vederea!— Cere, mama mea! A zis regele.— Să dai pe Abisag Sunamiteanca lui Adonia, fratele tău, de femeie!Atunci a răspuns regele Solomon: — Dar de ce ceri tu pe Abisag pentru Adonia? Cere atunci pentru el și

domnia, căci el este fratele meu mai mare și cu el este preotul Abiatar și tot cu el este prieten și Ioab, mai-marele oștirii! Așa rău să-mi dea mie Dumnezeu dacă n-a grăit Adonia cuvântul acesta împotriva vieții mele. Domnul m-a socotit pe mine vrednic de cinste și m-a așezat pe tronul lui David, tatăl meu. Adonia chiar astăzi va muri.

Regele Solomon l-a trimis pe Benaia care, fără de milă, l-a omorât pe Adonia chiar în ziua aceea.

Regele i-a zis preotului Abiatar: — Să pleci la Anatot, la moșia ta; căci și tu ești vrednic de moarte; dar nu

te voi omori, căci ai purtat Chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu, și ai suferit și tu ce a suferit tatăl meu.

Când a aflat că Adonia a fost executat și Abiatar a fost gonit, Ioab, care și el se dăduse de partea lui Adonia, a fugit la cortul Domnului și s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului.

Solomon a trimis la Ioab un om să-l întrebe de ce a fugit la jertfelnic.Ioab a spus: — M-am temut de rege și am fugit la Domnul.Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia să-l omoare și să-l îngroape! S-a dus

Benaia la Ioab și i-a cerut să iasă din cortul Domnului.Ioab i-a răspuns:— Nu ies, pentru că vreau să mor aici! Benaia s-a întors la regele Solomon și i-a zis ca acesta vrea să moară în

cortul Domnului. Regele i-a spus lui Benaia:— Du-te și fă-i așa cum a zis; omoară-l și îngroapă-l. Ia de pe mine și

de pe casa tatălui meu sângele nevinovat vărsat de Ioab. Să pună Domnul pe capul lui sângele nedreptăților lui. A ucis cu sabia, fără știrea regelui David, doi bărbați nevinovați și mai buni decât el: pe Abner, mai-marele oștirii lui Israel, și pe Amasa, mai-marele oștirii lui Iuda. Regele David nu este vinovat de aceste crime, iar seminția lui David și casa lui și tronul lui să aibă în veci pace de la Domnul!

10. Adonia consideră că domnia Israelului i-a fost dată lui Solomon...A) de Dumnezeu.B) împotriva așteptărilor poporului evreu.C) pentru că el, Adonia, a complotat împotriva regelui David.D) pentru că acesta era mai înțelept decât Adonia.E) pentru că regele David i-a promis coroana lui Solomon.

11. În Antichitate, noul rege prelua și haremul vechiului suveran și nimeni nu avea voie să aibă pretenții la acest harem. Cererea lui Adonia de a o lua pe Abisag i-a arătat lui Solomon că...A) Adonia este fratele cel mare al lui Solomon.B) Adonia este îndrăgostit de Abisag.C) Adonia se bizuie pe simpatia poporului.D) Adonia pretinde că are dreptul la tron.E) Adonia este sprijinit de capul armatei Ioab.

12. Solomon a ordonat executarea lui Ioab chiar în cortul Domnului pentru că...A) Ioab a spus că acolo dorește să moară.B) s-a asociat cu Adonia pentru de-tronarea regelui David.C) era comandantul armatei.D) regele David nu era răspunzător de crimele lui Ioab.E) execuția lui Ioab i-a cerut-o proorocul Natan.

42

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

XI-

XII

S-a dus Benaia și l-a omorât pe Ioab. Regele l-a chemat pe Simei și i-a zis: — Fă-ți casa în Ierusalim și de aici să nu mai ieși. Să știi că în ziua în care

vei ieși din Ierusalim, vei muri și vei fi singurul responsabil de moartea ta. Simei a răspuns regelui: — Bine, cum a poruncit domnul meu regele, așa va face robul tău. Peste trei ani, doi dintre robii lui Simei au fugit la regele Gatului. Simei

a plecat la Gat, și-a găsit robii și s-a întors cu ei la Ierusalim. Solomon a aflat că Simei a mers din Ierusalim la Gat și că s-a întors, așa că l-a chemat și i-a zis:

— Nu ți-am spus eu că în ziua în care vei ieși din Ierusalim numaidecât vei muri? De ce n-ai păzit legea pe care ți-am dat-o înaintea Domnului cu jurământ? Tu știi și știe și inima ta tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu, David. Să se întoarcă asupra capului tău răutatea ta, iar eu să fiu binecuvântat și tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!

Apoi, Regele Solomon a poruncit lui Benaia să-l omoare pe Simei.Solomon a domnit peste Israel și Iuda, în Ierusalim. Domnul a dat lui

Solomon foarte multă înţelepciune și pricepere și cunoștințe multe, ca nisipul de pe țărmul mării. Solomon a avut înțelepciune mai presus de înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și de înțelepciunea tuturor înțelepților Egiptenilor.

În șapte ani, Solomon a terminat de zidit templul Domnului. Apoi a construit zidul Ierusalimului și palatul regal. Solomon a făcut și cetățile Asur, Magdin, Gazer, Bet-Horonul de Sus și Valat.

Regele Solomon aducea de trei ori pe an jertfe de pace și săvârșea tămâ-ieri înaintea Domnului. Regele Solomon a avut șaptezeci de mii de salahori și optzeci de mii de tăietori de piatră în munte. La lucrările lui Solomon erau trei mii șapte sute de ispravnici mari care conduceau muncitorii.

CAPITOLUL 3Înțelepciunea lui Solomon

După ce regatul s-a întărit în mâinile lui Solomon, acesta s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului; a luat de soție fiica lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David.

Până a terminat de zidit templul Domnului, poporul tot mai aducea jertfe pe înălțimi. Și Solomon, care iubea pe Domnul, purtându-se după legea tatălui său, a adus și el jertfe și tămâieri pe înălțimi. Când s-a dus Solomon la Ghibeon, ca să aducă jertfe acolo, căci acolo era cel mai înalt loc, s-a arătat Domnul lui Solomon noaptea în vis și i-a zis:

— Cere ce vrei să-ți dau!Și a zis Solomon:— Tu ai arătat mare milă robului Tău David, tatăl meu, pentru că el

s-a purtat cu vrednicie, cu dreptate și inima curată înaintea Ta, și i-ai dăruit fiu pe tronul lui. Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr și nu știu să conduc. Robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, popor nesfârșit de mare, care din pricina mulțimii lui nu se poate nici socoti, nici număra. Dăruiește-i robului Tău minte pricepută, ca să asculte și să judece poporul Tău și să deosebească ce este bine și ce este rău; căci cine poate să povățu-iască pe acest popor al Tău, care este nesfârșit de mare?

13. Dumnezeu pedepsea întreg nea-mul celor care nu respectau poruncile sale. Una dintre cele 10 porunci dată de Dumnezeu prin Moise este „Să nu ucizi“. De aceea Solomon...A) se justifica și se disculpa, când or-dona execuția unui om.B) se ruga de Dumnezeu să-i fie iertate păcatele sale.C) făcea numai fapte bune.D) nu a ordonat niciodată ca cineva să fie executat.E) a respectat întocmai toate poruncile Lui Dumnezeu.

14. Cel mai puternic stat din orientul apropiat în vremea lui Solomon era Egiptul. Ca să-și asigure neagresiunea și ajutorul Egiptului, Solomon...A) a luat de soție fiica faraonului.B) a jurat credință faraonului.C) a plătit tribut Egiptului.D) a dăruit faraonului câteva cetăți.E) s-a deplasat în Egipt ca să se pună la dispoziția faraonului.

15. Ce a cerut Solomon de la Dumnezeu?A) Viață lungă cu bogății și slavă.B) Priceperea de a judeca și de a deo-sebi binele și răul.C) Să construiască un templu imens închinat lui Dumnezeu.D) Moartea tuturor dușmanilor.E) Pământuri și cetăți bogate.

43

Poveștile Cangurului – clasele X

I-XII

I-a plăcut Domnului ce i-a cerut Solomon și i-a zis:— Deoarece tu n-ai cerut viață lungă, n-ai cerut bogăție, n-ai cerut su-

fletele dușmanilor tăi, ci ai cerut înțelepciune, ca să știi să judeci, Eu voi face după cuvântul tău. Iată, Eu îți dau minte înțeleaptă și pricepută, cum niciunul n-a mai fost până la tine și cum nici nu se va mai ridica după tine. Ba îți voi da și ceea ce tu n-ai cerut: bogăție și slavă, așa încât niciunul dintre regi nu va fi asemenea ție, în toate zilele tale. Și dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzești legile Mele și poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îți voi înmulți și zilele tale.

După ce s-a trezit Solomon din somn și din vis, s-a sculat, a venit la Ierusalim și a stat înaintea jertfelnicului de dinaintea Chivotului cu legea Domnului. Solomon a adus arderi de tot, a săvârșit jertfe de împăcare și a făcut mare ospăț pentru toate slugile sale.

Odată, au venit la judecata regelui Solomon două femei. Și a zis una dintre femei:

— Rogu-mă, domnul meu, noi două trăim în aceeași casă. Eu am născut în această casă și după trei zile a născut și această femeie. Nu mai era nimeni cu noi în casă. Noaptea a murit fiul acestei femei, căci a adormit peste el. Când s-a sculat ea pe la miezul nopții, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormeam, iar pe fiul ei cel mort l-a pus la pieptul meu. Dimineața, când m-am sculat ca să-mi alăptez fiul, iată, era mort, iar când m-am uitat la el mai bine am văzut că nu era fiul meu, cel pe care-l născusem.

Cealaltă femeie a zis:— Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău e mort.Atunci regele a zis: — Aduceți o sabie! Tăiați copilul cel viu în două și dați o jumătate din el

uneia și o jumătate celeilalte!Femeia al cărui fiu era viu și i se rupea inima de mila lui a spus: — Rogu-mă, domnul meu, dați-i ei acest prunc viu și nu-l omorâți! Iar cealaltă a zis: — Ca să nu fie nici al meu, nici al ei, tăiați-l!Regele a zis:— Dați-i acesteia copilul cel viu, căci ea este mama lui!Toți oamenii din Israel au aflat de judecata regelui Solomon și au început

să se teamă de rege. Au văzut că Dumnezeu i-a dat lui Solomon înțelepciune ca să judece și să facă dreptate.

CAPITOLUL 4Dregătorii lui Solomon

Iată acum căpeteniile pe care le avea Solomon la curtea sa: Azaria, fiul preotului Tadoc; Elihoref și Ahia, fiii lui Sisa, scriitori; Ioasaf, fiul lui Ahilud, cronicar; Benaia, fiul lui Iehoiada, căpetenie peste oștire; Tadoc și Abiatar, preoți; Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste isprăvnici; Zabud, fiul lui Natan, preot și prieten al regelui; Ahisar, căpetenie peste casa regelui; Eliav, fiul lui Saf, era peste moșii și Adoniram, fiul lui Abda, era peste dări.

Și mai avea Solomon doisprezece ispravnici în tot Israelul, care aduceau alimente pentru casa regelui; fiecare pentru o lună în an. La curtea regelui, în fiecare zi, se aduceau: treizeci de cofe de făină de grâu și șaizeci cofe de alte preparate de făină; zece boi îngrășați, douăzeci de boi din cei care pășteau iarba, o sută de oi, păsări îngrășate și, în plus, vânat: cerbi, căprioare, ciute.

16. Ce a dat Dumnezeu lui Solomon, fără ca acesta să ceară?A) Bogăție, slavă și viață lungă.B) Minte înțeleaptă și pricepută.C) Viață lungă și minte înțeleaptă.D) Tronul Israelului pentru urmașii lui Solomon.E) Capacitatea de a deosebi binele și răul.

17. Este foarte cunoscut felul în care Solomon a judecat cele două femei care disputau un copil. Decizia lui Solomon s-a bazat pe...A) dovezi culese din casa celor două femei.B) atitudinea femeilor față de be-beluș.C) mărturiile femeilor.D) mărturia unor vecini.E) informații despre trecutul celor două femei.

18. Printre dregătorii (căpeteniile) regelui Solomon sunt menționați cei care ocupau funcții de...A) preot, comandantul oștilor, scri-itor, păstor, ispravnic.B) preot, comandantul oștilor, cro-nicar, profesor, ispravnic.C) preot, scriitor, cronicar, isprav-nic, vistier.D) comandantul oștilor, scriitor, cronicar, medic, vistier.E) preot, scriitor, cronicar, medic, ispravnic și vistier.

44

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

XI-

XII

Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui și douăsprezece mii de călăreți. Isprăvnicii aduceau, fiecare în luna lui, tot ce era necesar casei regelui ca să nu ducă lipsă de nimic. Și orz și paie pentru cai și pentru celelalte vite aducea fiecare, când era rândul lui.

În Iuda și Israel, cele două regiuni în care era împărțit regatul, locuitorii, mulți la număr, ca nisipul de pe țărmul mării, mâncau, beau și se veseleau.Solomon domnea peste toate regatele de la râul Eufrat până la pământul Filistenilor și până în hotarul Egiptului. Aceste regate îi aduceau daruri și au slujit lui Solomon în toate zilele vieții lui.

Regele Solomon era în pace cu toate țările de primprejur. Astfel au trăit Iuda și Israelul în liniște, fiecare sub vița sa de vie și sub smochinul său, în toate zilele lui Solomon.

A dat Dumnezeu lui Solomon înțelepciune și pricepere foarte mare și cunoștințe multe, ca nisipul de pe țărmul mării. Era înțelepciunea lui Solomon mai presus de înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și mai presus de toată înțelepciunea Egiptenilor. Numele lui Solomon era în slavă la toate popoarele dimprejur.

Solomon a spus trei mii de pilde; și o mie cinci cântări. El a vorbit despre copaci și despre animale, despre păsări, despre târătoare și despre pești.

Veneau oameni din toate popoarele ca să asculte înțelepciunea lui Solomon. Veneau și toți regii pământului care auziseră de înțelepciunea lui.

CAPITOLUL 5Pregătiri pentru zidirea templului Domnului

Solomon a trimis soli la Hiram, regele Tirului, care fusese prieten cu tatăl său, să-i spună:

— Tu știi că regele David, tatăl meu, n-a putut să înalțe casa numelui Domnului Dumnezeului său din pricina războaielor cu popoarele dimprejur. Domnul le-a supus sub talpa picioarelor lui. Acum, Domnul Dumnezeul meu mi-a dăruit odihna din toate părțile; n-am nici potrivnic, nici alte primejdii. Și iată, mă gândesc să zidesc pentru numele Domnului Dumnezeului meu un templu, după cum a grăit Domnul către tatăl meu David, zicând: „Fiul tău pe care Eu îl voi pune în locul tău pe tron, acela va zidi templu numelui Meu“. Așadar poruncește să se taie pentru mine cedri din Liban. Robii mei vor lucra împreună cu robii tăi, iar eu îți voi da plată pentru robii tăi cât vei hotărî tu. La noi nu sunt oameni care să știe să taie lemnele, așa ca Sidonienii.

Când a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, s-a bucurat mult și a zis:— Binecuvântat fie astăzi Domnul, Care a dat lui David fecior înțelept

pentru povățuirea acestui popor nesfârșit de mare!Și a trimis Hiram la Solomon să-i spună: — Am aflat intențiile tale și îți îndeplinesc toată cererea ta pentru lemnul

de cedru și lemnul de chiparos. Robii mei vor scoate lemnul din Liban la mare și eu cu plutele le voi duce pe mare la locul pe care ni-l vei hotărî; și acolo le voi descărca și tu le vei lua; însă și tu să aduci pâine pentru casa mea!

A dat Hiram lui Solomon lemn de cedru și de chiparos, toate tocmai după dorința lui.

Iar Solomon a dat lui Hiram, în fiecare an, douăzeci de mii de core de grâu pentru hrana casei lui și douăzeci de cofe de undelemn curat de măsline.

Domnul i-a dat înțelepciune lui Solomon după cum i-a făgăduit și a fost pace între Hiram și Solomon.

20. Din Biblie aflăm că, în urmă cu 3000 de ani, David și Solomon, se ocupau și cu... A) sportul și pictura.B) creațiile literare și diplomația.C) religia și pictura.D) navigația pe mare.E) sportul și diplomația.

21. Regele Hiram s-a bucurat când a auzit cererea lui Solomon pentru că...A) Dumnezeu urma să-l răsplătească pentru contribuția lui la construirea templului.B) putea să câștige din vânzarea unor produse.C) a fost prieten cu regele David. D) Solomon era un vecin puternic și trebuia să aibă relații bune cu el.E) Hiram îi era dator regelui Solomon.

22. Cum urmau să fie transportate mărfurile între Tir și Israel?A) Cu plutele pe fluviu.B) Cu plutele pe mare.C) Cu catârii.D) Cu care trase de boi.E) Purtate de mii de sclavi.

23. Ce produse a dat Solomon lui Hiram în schimbul lemnului?A) Grâu, carne, lapte.B) Carne, fructe, ulei de măsline.C) Lapte, fructe, piei de oaie.D) Grâu, ulei de măsline.E) Ulei de măsline, fructe.

19. În timpul domniei lui Solomon, locuitorii regatului său...A) mâncau, călătoreau și se veseleauB) luptau, beau și se veseleauC) călătoreau, luptau și se veseleauD) mâncau, beau și se veseleauE) mâncau, beau și se luptau

45

Poveștile Cangurului – clasele X

I-XII

A trimis regele Solomon la muncă silită în Liban treizeci de mii de oameni, câte zece mii pe lună, cu schimbul: o lună erau la muncă în Liban, iar două luni la casa lor. Adoniram a fost căpetenia lor.

Mai avea Solomon încă șaptezeci de mii de salahori și optzeci de mii de oameni tăietori de piatră în munte. În plus, au mai fost și trei mii trei sute de căpetenii puse să supravegheze toți lucrătorii aceștia.

Solomon a poruncit să fie pregătite pietre mari, pietre cu ciubuce pentru temelia tem-plului și pietre cioplite.

Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram și lucrătorii din Biblos au pregătit timp de trei ani lemnul și piatra pentru ridicarea templului.

CAPITOLUL 6Solomon zidește templul Domnului

În anul patru sute optzeci, după ieșirea fiilor lui Israel din Egipt, în al patrulea an al domniei lui Solomon peste Israel, în a doua lună a anului, s-a început zidirea la templului Domnului.

Templul era lung de șaizeci de coți, lat de douăzeci și înalt de treizeci. Sala de dinaintea templului era lungă de douăzeci de coți, răspunzând cu lățimea templului, și lată de zece coți. S-a mai făcut o clădire cu trei nivele în jurul pereților templului și în jurul Sfintei Sfintelor.

La zidirea templului s-au întrebuințat pietre cioplite, lucrate mai dinainte. Așa că nici ciocan, nici topor, nici orice altă unealtă de fier nu s-au auzit la zidirea lui.

Intrarea la parter a clădirii era pe partea dreaptă a templului. Pe scări, în spirală, se putea urca la nivelul din mijloc, și de aici la nivelul al treilea.

Odăile dimprejurul întregului templu aveau înălțime de câte cinci coți la fiecare nivel și erau legate de templu prin grinzi de cedru.

Domnul i-a zis lui Solomon:– Iată, tu-Mi zidești casa numelui meu. Dacă te vei purta după legile Mele, vei urma

hotărârile Mele și vei păzi toate poruncile Mele, atunci Îmi voi îndeplini și Eu cu tine cuvântul Meu pe care l-am grăit către David, tatăl tău. Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel și nu voi părăsi poporul Meu Israel.

Solomon a îmbrăcat pereții templului pe dinăuntru cu scânduri de cedru, iar pardoseala templului a făcut-o din scânduri de chiparos.

În partea din spate a templului era o despărțitură de douăzeci de coți lungime, lățime și înălțime, având pereții și tavanul îmbrăcați cu scânduri de cedru. Despărțitura aceasta era destinată pentru Sfânta Sfintelor care conținea Chivotul cu legea Domnului.

Pe scândurile de cedru din templu erau făcute sculpturi în formă de castraveți și flori de trandafiri îmbobociți; totul era acoperit cu lemn, piatra nu se vedea.

Despărțitura destinată Sfintei Sfintelor a îmbrăcat-o cu aur curat; asemenea a îmbrăcat și jertfelnicul cel de cedru.

Solomon a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin îmbrăcați cu aur, înalți de zece coți, cu aripi de cinci coți. Aripile heruvimilor erau întinse; aripa unuia atingea un perete, aripa celuilalt heruvim atingea celălalt perete, iar celelalte aripi ale lor se atingeau în mijlocul templului. Pe toți pereții templului de jur împrejur, pe dinăuntru și pe dinafară, a făcut chipuri săpate de heruvimi, de copaci și de flori îmbobocite. Solomon a îmbrăcat cu aur pardoseala din templu. Ușile templului, făcute din lemn de măslin, erau sculptate cu heruvimi și flori îmbobocite și îmbrăcate în aur. Curtea interioară era împrejmuită cu trei rânduri de pietre cioplite și un rând de grinzi de cedru. În anul al unsprezecelea, în luna a opta a domniei sale, Solomon a terminat templul.

24. Cât timp a durat pre-gătirea materialelor pentru ridicarea templului?A) 1 an B) 2 aniC) 4 aniD) 3 aniE) 5 ani

25. Un „cot“, termen menționat în Biblie este o unitate de lungime egală cu 45 cm. Ce suprafață în metri pătrați ocupă clădi-rea templului lui Solomon împreună cu sala de in-trare?A) 283 mpB) 630 mpC) 483 mpD) 443 mpE) 1000 mp

26. În al câtelea an după ieșirea din Egipt, Solomon a terminat templul?A) în anul al 480-leaB) în anul al 484-leaC) în anul al 485-leaD) în anul al 487-leaE) în anul al 491-lea

46

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

XI-

XII

CAPITOLUL 7Constuirea casei regale

Solomon a zidit și a terminat casa sa în treisprezece ani. Casa era făcută cu lemn din Liban. Era lungă de o sută de coți, largă de cincizeci de coți și înaltă de treizeci de coți. Stătea pe patru șiruri de stâlpi de cedru pe care erau puse grinzi de cedru. Iar peste grinzi, deasupra, era întinsă podeaua din lemn de cedru, care se rezema pe patruzeci și cinci de stâlpi, câte cincisprezece în șir.

Erau trei etaje și fiecare etaj avea ferestre așezate unele în dreptul altora. Toate ușile și ferestrele erau făcute din grinzi pătrate.

Solomon a mai făcut o sală pe stâlpi, lungă de cincizeci de coți, lată de treizeci de coți; și înaintea ei o sală mai mică, cu stâlpi și trepte în față. Și a mai făcut o sală cu tron, de pe care el judeca.

Solomon și soția sa, fiica lui Faraon, locuiau în case separate.Toate aceste clădiri au fost făcute și cu pietre alese și frumos lucrate,

cioplite după măsură, de la temelie până la streașină.Regele Solomon a angajat pe meșterul Hiram din Tir. Acesta era fiul unei

femei din seminția (tribul) lui Neftali. Tatăl lui, un tirian, era arămar. Hiram știa să facă orice lucru din aramă.

Pentru regele Solomon, Hiram a făcut: stâlpi de aramă, coroane, turnate din aramă, rețele lucrate împletit, rodii de aramă, flori de aramă.

A mai făcut un bazin mare, turnat din aramă, cu diametrul de zece coți, înalt de cinci coți. Pe margine avea sculpturi. Acest bazin era așezat pe doi-sprezece boi de aramă, care priveau câte trei spre miazănoapte, apus, miazăzi și spre răsărit. Grosimea pereților ei era de un lat de mână. Încăpeau în acest bazin două mii de vedre1.

Aceste lucruri făcute de Hiram pentru templul Domnului erau din aramă șlefuită. Toate piesele din aramă au fost turnate într-un pământ clisos din îm-prejurimile Iordanului.

A mai făcut Hiram pentru Solomon lucruri care erau în templul Domnului: jertfelnicul de aur, masa de aur a pâinilor, sfeșnice de aur curat, ligheane, cuțite, cupe, linguri și cădelnițe tot din aur curat; și țâțânile ușilor erau din aur.

Regele Solomon a adus în visteria templului Domnului și lucrurile din argint și aur dobândite de regele David, tatăl lui.

CAPITOLUL 8Sfințirea templului lui Solomon

Când s-a desăvârșit construcția și împodobirea templului, Solomon a chemat la el în Ierusalim pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile semințiilor și familiilor lui Israel, ca să aducă în templu Chivotul cu Legea Domnului.

În zilele sărbătorilor din a șaptea lună, după ce au venit toți bătrânii lui Israel, preoții și leviții au ridicat Chivotul Domnului, cortul adunării și toate lucrurile sfinte care au fost în cort.

Regele Solomon, împreună cu toată obștea fiilor lui Israel, care se adunaseră la el, mergea înaintea Chivotului, aducând ca jertfă nenumărate vite mărunte și mari.

Preoții au băgat Chivotul cu legea Domnului la locul lui, în Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor. În Chivot nu era nimic altceva, decât cele două table de piatră pe care Moise le pusese acolo, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ieșirea lor din pământul Egiptului.1 vadră - veche unitate de măsură a capacității, folosită pentru lichide, echivalentă cu circa zece

ocale (astăzi cu circa 10 litri).

28. Hiram a învățat meseria de arămar...A) de la evreii din tribul lui Neftali.B) de la tatăl său, un arămar din orașul Tir.C) de la meșterii în prelucrarea me-talelor din Sidon. D) ca ucenic într-un atelier vestit din Egipt.E) la Ierusalim, cu ocazia construc-ției templului.

27. Palatul Regal era o construc-ție mai mare decât Templul Lui Dumnezeu. Cu câți ani s-a lucrat mai mult la construirea palatului regal decât la construirea Templului Domnului?A) 7 ani și jumătateB) 5 aniC) 4 ani D) 13 aniE) 5 ani și jumătate

29. Una dintre următoarele propozi-ții, în mod sigur, nu este adevărată:A) Legământul făcut cu Dumnezeu era baza existenței poporului evreu.B) Chivotul nu conținea obiecte (aur și pietre scumpe) care să tenteze jefuitorii.C) Oamenii trebuiau să știe ce se află în acel Chivot.D) Chivotul nu trebuia să fie atins de niciun om.E) Tablele legământului au fost puse în Chivot chiar de Dumnezeu.

47

Poveștile Cangurului – clasele X

I-XII

Când preoții au ieșit din locașul sfânt, un nor a umplut templul Domnului, iar preoții n-au mai putut să țină slujba, din pricina norului. Iată că slava Domnului umpluse templul Domnului. Atunci Solomon a zis:

— Domnul a spus că binevoiește să locuiască în acest nor întunecos. Eu ți-am zidit templul pentru locuință, în care Tu să petreci în veci.

Apoi s-a întors regele cu fața spre mulțime și a binecuvântat toată adu-narea Israeliților și a zis:

— Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, ceea ce astăzi a împlinit: „Din ziua în care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, nu Mi-am ales nicio cetate unde să fie zidită casa în care să petreacă numele Meu. În sfârșit, am ales Ierusalimul pentru slăvirea numelui Meu în el și am ales pe David ca să fie peste poporul Meu, Israel“.

Regele a continuat:— David, tatăl meu, dorea din toată inima să zidească casa numelui

Dumnezeului lui Israel, însă Domnul a zis către David: „Este bine că ți-ai pus în gând să zidești casa numelui Meu, însă nu tu vei zidi templul, ci fiul tău“. Și a împlinit Domnul cuvântul Său. Eu am urmat în locul tatălui meu pe tronul lui Israel, precum Domnul a zis, și am zidit templul numelui Dumnezeului lui Israel. Am pregătit acolo loc pentru Chivotul în care se află legământul făcut de Domnul cu părinții noștri, când i-a scos din Egipt.

Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel, și și-a ridicat mâinile la cer și a zis:

— Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea ție, nici în cer, nici pe pământ. Tu păzești legământul și ai milă de robii Tăi care umblă cu toată inima lor înaintea Ta. Tu ai împlinit ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu; căci ce ai grăit cu gura Ta, astăzi ai împlinit cu mâna Ta. Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ai împlinit ceea ce ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu, zicând: „Nu-ți va lipsi niciodată un urmaș, care să șadă pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi se vor purta așa cum te-ai purtat tu față de Mine!“. Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău pe care l-ai grăit robului Tău David, tatăl meu! Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul și cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puțin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău. Ascultă rugăciunea robului Tău și cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Să fie ochii Tăi deschiși ziua și noaptea la templul acesta pentru care Tu ai zis: „Numele Meu va fi acolo“. Să asculți strigarea și rugăciunea cu care robul Tău și poporul Tău, Israel, se vor ruga în locul acesta; să asculți și să miluiești.

Când cineva va greși împotriva aproapelui său și i se va cere să jure și va veni înaintea jertfelnicului Tău la templul acesta, Tu să asculți din cer și să judeci pe robii Tăi, să osândești pe cel vinovat, întorcându-i în capul lui fapta lui, și să scapi pe cel drept, dându-i după dreptatea lui!

Când poporul Tău Israel va fi bătut de dușman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, și israeliții se vor întoarce la Tine și se vor mărturisi aducând rugăciuni și cereri în acest templu, atunci Tu să-i asculți și să ierți păcatul poporului Tău Israel și să-l întorci în țara pe care le-ai dat-o!

Când se va încuia cerul și nu va fi ploaie, pentru că ei au păcătuit înaintea Ta, și Îți vor aduce rugăciuni în locul acesta și vor mărturisi numele Tău și se vor întoarce de la păcatul lor smeriți, atunci Tu să asculți și să ierți păcatul poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, și să trimiți ploaie pământului Tău pe care l-ai dat poporului Tău de moștenire!

30. Discursul lui Solomon la inau-gurarea Templului a început prin...A) a explica de ce tatăl lui nu a con-struit templul.B) slăvirea Lui Dumnezeu.C) a aminti promisiunile pe care Dumnezeu Le-a făcut evreilor.D) a binecuvânta adunarea evreilor.E) i nvoca rea p rezen țe i Lu i Dumnezeu în norul întunecos ce a umplut templul.

31. Solomon s-a rugat de Dumnezeu să asculte de...1. poporul evreu, când se roagă în templu;2. el, regele, când se roagă în Templu;3. israeliți, când învinși de dușmani, vin să se roage la templu;4. cei care vin la templu să jure fiind implicați într-un proces; 5. străinii care, aflând că Dumnezeu este atotputernic, vin să se roage la Templu;6. evreii veniți să se roage la tem-plu pentru că sunt pedepsiți de Dumnezeu cu secetă, foamete, epidemii, furtuni, lăcuste, omizi sau invazii ale dușmanilor; 7. evreii care, duși în robie, se roagă cu fața spre Templu;8. israeliții aflați la război, dacă se roagă cu fața în direcția Templului.

Regele Solomon L-a rugat pe Dumnezeu să asculte pe cei aflați în situațiile 1-8 în următoarea ordine:A) 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8B) 2, 1, 4, 3, 6, 5, 8, 7C) 1, 2, 3, 6, 5, 4, 8, 7D) 5, 6, 7, 7, 1, 2, 3, 4E) 8, 7, 5, 4, 1, 3, 2, 6

48

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

XI-

XII

De va fi foamete pe pământ, de va fi ciumă și alte boli molipsitoare, de va fi vânt dogoritor, uscăciune, lăcustă, omidă, dușmani de vor fi la porțile cetăților lui Israel, de va fi orice necaz sau orice boala, orice rugăciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, când ei își vor cunoaște mustrarea cugetului și își vor întinde mâinile la templul acesta, Tu să asculți și să miluiești, să faci și să dai fiecăruia după faptele sale, după cum Tu cunoști inima lui. Tu ești singurul care știi ce este în inima tuturor oamenilor pentru ca ei să se teamă de Tine cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinților noștri!

Chiar străinul, care nu este din poporul Tău Israel, dar va auzi de numele Tău cel mare și de brațul Tău cel puternic și întins, și de va veni și se va ruga la templul acesta, să-l asculți și să faci tot ceea ce Îți va cere, pentru ca să știe toate popoarele pământului de numele Tău și să se teamă de Tine!

Când poporul Tău va porni cu război împotriva dușmanului său, pe drumul pe care-l vei trimite, și se va ruga Domnului, întorcându-se cu fața spre templul pe care l-am zidit numelui Tău, atunci ascultă din cer rugăciunea lor și să faci ceea ce le este cu dreptate!

Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, și Tu Te vei mânia pe ei și îi vei da dușmanilor lor, și cei robiți vor fi duși de dușmani, și când ei își vor reveni în fire și Ți se vor ruga pe pământul unde sunt robiți, zicând: „Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovați suntem“, și se vor întoarce către Tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, și se vor ruga către Tine, întorcându-se cu fața către templul pe care l-am zidit numelui Tău, atunci să asculți rugăciunea și cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate.

Să ierți poporului Tău ce a păcătuit înaintea Ta și să trezești mila către ei în cei ce i-au robit!

Să-ți fie urechile Tale și ochii Tăi deschiși la rugăciunea robului Tău re-gele și la rugăciunea poporului Tău Israel, pentru ca să-i auzi totdeauna, când ei vor striga către Tine.

Când Solomon a sfârșit toată această rugăciune către Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde stătuse îngenunchiat cu mâinile întinse spre cer și stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea Israeliților, zicând:

— Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihnă poporului Său Israel, precum a grăit! Nu a rămas neîmplinit niciun cuvânt din toate bunele Lui cuvinte pe care le-a grăit prin robul Său Moise.

Să fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu părinții noștri și să nu ne lase, părăsindu-ne. Cu El să fie inima noastră, să umblăm pe toate căile Lui și să păzim poruncile, rânduielile și legile Lui, care Le-a poruncit părinților noștri. Să fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astăzi, înaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua și noaptea, pentru ca să facă dreptate robilor săi și poporului Său Israel, în fiecare zi.

Să cunoască toate popoarele că Domnul este Dumnezeu și nu este altul în afară de El!

Să fie inima voastră întreagă la Domnul Dumnezeul nostru, ca să petreceți după rânduielile Lui și să păziți poruncile Lui, ca acum!

Regele împreună cu toți Israeliții au adus jertfa Domnului douăzeci și două de mii de vite mari și o sută douăzeci de mii de vite mărunte. Așa a sfințit regele și toți fiii lui Israel templul Domnului.

Timp de șapte zile, împreună cu tot Israelul, regele Solomon a ținut și sărbătoarea Corturilor. S-a strâns o adunare mare până la râul Egiptului. În ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Toți l-au binecuvântat pe rege

32. Solomon L-a rugat pe Dumnezeu să asculte și să răsplătească după fapte pe cei aflați în dificultate, dacă aceștia se roagă la Dumnezeu și...A) recunosc smeriți greșelile pentru care au fost pedepsiți de Dumnezeu.B) aduc multe jertfe la Templul Lui Dumnezeu.C) iubesc din toata inima pe Dumnezeu și preoții Lui.D) se supun regelui și Lui Dumnezeu.E) slăvesc pe Dumnezeu mai presus decât pe orice alți zei.

33. Rugăciunea lui Solomon se sfârșește prin a exprima dorința ca...A) evreii să-L iubească pe Dumnezeu și să păzească orânduiala și porun-cile Lui.B) evreii să se roage în fiecare zi la Dumnezeu în templul închinat Lui.C) toate popoarele lumii să se închi-ne numai Lui Dumnezeu.D) Dumnezeu să asculte întotdeauna rugăciunile poporului evreu.E) evreii să fie iertați de Dumnezeu pentru toate păcatele lor.

34. În timpul lui Solomon, cea mai mare parte dintre israeliți locuiau în...A) orașe.B) corturi.C) sate.D) cetăți.E) Ierusalim.

49

Poveștile Cangurului – clasele X

I-XII

și s-au întors acasă la corturile lor, bucurându-se și veselindu-se cu toată inima pentru binele ce l-a făcut Domnul robului Său Solomon și poporului Său Israel.

CAPITOLUL 9Dumnezeu Se arată lui Solomon a doua oară

După ce Solomon a sfârșit de zidit templul Domnului, casa regală și tot ce a mai dorit el să facă, s-a arătat Domnul lui Solomon a doua oară la Ghibeon și i-a zis:

— Am auzit rugăciunea ta și cererea ta către Mine și am îndepli-nit tot ce-ai cerut; am sfințit templul pe care l-ai zidit, ca să petreacă numele Meu acolo în veci și vor fi ochii și inima Mea acolo în toate zilele. Dacă tu te vei purta înaintea Mea, cum s-a purtat tatăl tău David, cu inima curată și cu dreptate, împlinind tot ce Eu ți-am poruncit, și vei păzi rânduielile și legile Mele, atunci voi întări tronul regatului tău peste Israel în veci, precum i-am promis lui David, tatăl tău, zicând: „Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș pe tronul lui Israel“. Iar dacă voi și fiii voștri vă veți depărta de la Mine și nu veți păzi poruncile Mele și rânduielile pe care Eu vi le-am dat și veți sluji și vă veți închina la alți dumnezei, atunci Eu voi stârpi pe Israel de pe fața pământului pe care i l-am dat, templul pe care l-am sfințit în numele Meu îl voi lepăda de la fața Mea și Israel va fi de pomină și de râs între toate popoarele și oricine va trece pe lângă el se va îngrozi și va fluiera și va zice: „Pentru ce Domnul a făcut așa cu acest pământ și cu acest templu? Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor, Care a scos pe părinții lor din casa robiei din Egipt, iar ei s-au dus să se închine și să slujească la alți dum-nezei. Iată pentru ce a adus Domnul peste ei toată această nenorocire“.

După trecerea celor douăzeci de ani în care Solomon a zidit tem-plul Domnului și casa regelui, pentru care Hiram, regele Tirului, a dat lui Solomon lemn de cedru, lemn de chiparos și aur după cerința lui, regele Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăți din pământul Galileei.

Hiram din Tir s-a dus în Galileea ca să vadă cetățile dăruite de Solomon. Nu i-au plăcut și a zis:

— Ce sunt, fratele meu, cetățile acestea pe care mi le-ai dat?Faraon, regele Egiptului, a luat cetatea Ghezer populată de

canaaeni, i-a ucis locuitorii și a dat-o de zestre fiicei sale, femeii lui Solomon.

Solomon a zidit cetățile: Ghezer, Bet-Horonul de Jos, Baalat și Tadmorul din pustiu, și, de asemenea, toate cetățile grânare, cetățile pen-tru carele de război, cetățile pentru călăreți și tot ce a mai vrut Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban și în pământul stăpânirii sale.

Tot poporul care a rămas de la Amorei, Hetei, Ferezei, Canaanei, Hevei, Iebusei și Gherghesei, care nu erau dintre fiii lui Israel și pe care fiii lui Israel nu au putut să-i stăpânească, Solomon i-a făcut lucrători de corvoadă.

Pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a făcut lucrători; ei erau însă oș-tirea lui, slujitorii, căpitanii și căpeteniile lui, conducătorii carelor lui, călăreții lui, și cei cinci sute cinci zeci de ispravnici de frunte peste lucrările lui care supravegheau lucrătorii.

Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot și jertfe de îm-păcare pe jertfelnicul pe care-l zidise Domnului, săvârșind tămâiere înaintea Domnului.

35. Dumnezeu I s-a arătat Lui Solomon a doua oară la Ghibeon și nu în Templu, pentru că...A) Templul nu fusese încă sfințit de Dumnezeu.B) Templul era neterminat.C) în Templu intrau numai preoți, nu și regele.D) Templul era plin de evrei credincioși.E) Chivotul Legii era la Ghibeon.

37. În timpul lui Solomon, Israelul...A) s-a mărit prin acțiuni armate. B) și-a modificat granițele prin acțiuni di-plomatice.C) nu și-a modificat granițele.D) a fost atacat de egipteni. E) a fost zguduit de lupte între triburi.

36. Cum va pedepsi Dumnezeu poporul evreu dacă nu va mai respecta rânduielile Sale?A) Va trimite asupra Israelului secetă, boli și foamete. B) Va goni poporul evreu din Israel și îl va face de râs între toate popoarele.C) Urmașii lui Solomon vor pierde coroana.D) Dumnezeu va părăsi templul pe care I l-a construit Solomon. E) Poporul evreu va fi stârpit de pe fața pământului.

50

Pove

știle

Can

guru

lui –

cla

sele

XI-

XII

CAPITOLUL 10Regina din Saba vine la Solomon

Regina din Saba, auzind de slava lui Solomon, a venit să-i încerce înțelepciunea cu vorbe greu de înțeles. Ea a venit la Ierusalim cu cămile încărcate cu foarte mult aur și pietre scumpe și a mers la Solomon și s-a sfătuit cu el pentru tot ce avea ea pe inimă. Solomon i-a dezlegat toate vorbele ei.

Regina a văzut toată înțelepciunea lui Solomon, casa pe care a zidit-o, bucatele de la masa lui, locuința robilor lui, rânduiala slugilor, îmbrăcămintea lor, paharnicii lui și arderile de tot pe care le aducea în templul Domnului, și a zis regelui:

— Adevărat este ce am auzit eu în țara mea de lucrurile tale și de înțelepciunea ta. Eu nu credeam vorbele, până n-am venit și n-am văzut cu ochii mei și iată, nici pe ju-mătate nu mi se spusese; tu ai înțelepciune și bogăție mult mai mare decât am auzit eu. Ferice de oamenii tăi și de aceste slugi ale tale, care totdeauna îți stau înainte și ascultă înțelepciunea ta! Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea veșnica a Lui către Israel, te-a pus rege să faci judecată și dreptate.

Regina a dăruit regelui o sută douăzeci de talanți de aur și o mulțime de aromate și de pietre scumpe. Regele Solomon a dat reginei din Saba tot ce și-a dorit și a cerut. Apoi regina din Saba s-a întors la țara ei cu toate slugile ei.

Regele Solomon a construit corăbii la Etion-Gheber pe malul Mării Roșii și regele Hiram a trimis co-răbieri, buni cunoscători ai mării, ca să ducă corăbiile cu supușii lui Solomon la Ofir, de unde au luat și pa-tru sute douăzeci de talanți de aur și i-au dus regelui Solomon.

38. Regina din Saba nu a fost impresionată și de...A) înțelepciunea lui Solomon.B) casele lui Solomon.C) bunăstarea poporului lui Solomon.D) locuința robilor lui Solomon.E) victoriile lui Solomon în războaie.

51

Poveștile Cangurului – clasele X

I-XII

Corabiile lui Hiram, care aduceau aur de la Ofir, au adus și lemn roșu și pietre scumpe. Solomon a făcut din acest lemn balustrade pentru templul Domnului și pentru casa regală și, de asemenea, chitare și harpe pentru cântăreți. Regele avea și corăbii care mergeau la Tarsis împreună cu corăbiile lui Hiram și la trei ani o dată aduceau aur, argint, fildeș, mai-muțe și păuni.

În fiecare an, Solomon primea șase sute șaizeci de talanți de aur, în afară de ce mai primea de la negustori, de la regii arabi și de la căpeteniile ținuturilor.

A mai făcut regele Solomon un tron mare de os de fildeș, ferecat cu aur curat. Tronul avea șase trepte, vârful spetezei tronului era rotund; iar de o parte și de alta a locului de ședere avea rezemători, pe care stăteau doi lei. Mai erau încă doisprezece lei care stăteau de o parte și de alta a tronului, pe cele șase trepte. Asemenea tron nu mai era în niciun regat.

Toate vasele regelui Solomon erau de aur; ligheanele lui tot de aur erau. Nu era nimic făcut din argint pentru că argintul nu avea valoare în zilele lui Solomon. El a făcut ca argintul să fie tot așa de prețuit la Ierusalim ca pietrele, iar cedrii, prin mulțimea lor, i-a făcut să fie prețuiți ca și smochinii sălbatici care cresc prin locuri joase.

Regele Solomon a întrecut pe toți regii pământului în bogăție și în înțelepciune și mulți regi căutau să-l vadă pe Solomon, ca să asculte înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. Fiecare îi aducea în dar vase de aur și argint, haine, arme, aromate, cai și catâri.

Solomon avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreți. El domnea peste toți regii de la râul Eufrat până la pământul Filistenilor și până în hotarul Egiptului.

Caii pentru regele Solomon se aduceau din Egipt și din Coa. Un car din Egipt se cumpăra și se aducea cu șase sute sicli de argint, iar un cal, cu o sută cincizeci de sicli. Tot astfel aduceau negustorii toate acestea și pentru regii Heteilor și regii Siriei.

CAPITOLUL 11Moartea lui Solomon

Regele Solomon, în afară de fata lui Faraon, a iubit și alte femei străine: moabite, amo-nite, idumeiene, sidoniene, hetite și amoriene, adică din acele popoare pentru care Domnul spusese fiilor lui Israel: „Să nu vă duceți la ele, nici ele să nu vină la voi, ca să nu vă întoarcă inima voastră spre dumnezeii lor“. La bătrânețe, femeile au întors inima lui Solomon spre alți dumnezei și inima lui nu a mai fost deloc întreagă pentru Domnul Dumnezeul său, precum a fost David, tatăl său.

A început Solomon să slujească Astartei, zeița Sidonienilor, și lui Moloh, idolul Amoniților. Astfel a făptuit Solomon lucruri neplăcute înaintea Domnului și nu a urmat cu stăruință voia Domnului, cum urmase David, tatăl lui. Solomon a făcut o capelă lui Chemos, idolul Moabiților și o capelă lui Moloh, idolul Amoniților. Atunci S-a mâniat Domnul pe Solomon, pentru că s-a abătut de la credința în Domnul Dumnezeul lui Israel, Care de două ori i Se arătase și îi poruncise să nu umble după alți dumnezei. Și a zis Domnul lui Solomon:

— Pentru că tu nu ai ținut legământul și rânduielile Mele pe care ți le-am poruncit, voi rupe regatul tău. Nu voi face aceasta în zilele tale, pentru David, tatăl tău, ci din mâna fiului tău îl voi rupe. Și nu tot regatul îl va pierde: o parte o voi da fiului tău, pentru David, robul Meu, și pentru cetatea Ierusalimul pe care l-am ales. Voi umili neamul lui David pentru aceasta, însă nu pentru totdeauna.

Domnul a ridicat un vrăjmaș împotriva lui Solomon, pe Hadad Idumeul, viță de rege din Edom.

Timpul domniei lui Solomon în Ierusalim peste tot Israelul a fost de patruzeci de ani.Solomon a adormit cu părinții lui și a fost înmormântat la un loc cu părinții lui, în

cetatea lui David, tatăl său; iar în locul lui, în Ierusalim, s-a făcut rege Roboam, fiul său.

SFÂRȘIT TEST

40. Ce greșeală a fă-cut Solomon care a atras pedeapsa Lui Dumnezeu asupra ur-mașilor lui și întregului Israel?A) A iubit multe femei străine, care se închi-nau altor zei.B) A făcut capele închi-nate altor zei.C) A dus războaie de cotropire.D) Nu a adus jertfe Lui Dumnezeu.E) A luat-o de nevastă pe fiica faraonului.

39. De unde a obținut Solomon atât de multe bogății?A) Din comerț și din exploatări miniere de aur.B) Din vânzarea lem-nului, a grânelor și a uleiului de măsline.C) Din comerț, cadouri și biruri.D) Din cucerirea și je-fuirea altor regateE) Din comerțul cu sclavi.