Clasa de mijloc si forta echilibrelor (Partea I)

De ceva timp m-am lamurit ca marile fenomene economice si sociale din aceasta lume in esenta lor se repeta. Faptul ca poarta denumiri diferite si unele ornamentatii moderne nu mai este suficient sa deruteze o analiza pasionala a vreunui om interesat de subiect. Mult mai concis spus:istoria se repeta. Logica prezentului se poate azi deprinde mult mai usor datorita nenumaratelor carti de istorie aflate la dispozitie, iar gratie asocierilor din istorie se poate urmari mai clar reflectia acestora in oglinda prezentului. Multi istorici au o empatie deosebita care le permite sa inteleaga precis diverse situatii ce s-au petrecut acum mii de ani de parca ar fi trait in acele vremuri, altii chiar au fost actori ai acelor vremuri. O logica de fier si o cultura generala cuprinzatoare le inlesneste acestora realizarea unor modelari deosebit de clare ale vremurilor demult apuse. Acasta logica a unora ce merge strict pe firul rosu al problemei, ocoleste cu atentie mistificarile si partizanatele nationaliste si ne ofera o minunata traducere a realitatii istorice. Pentru cei deschisi spre reflectie fiecare eveniment istoric va putea face macar o minima conexiune cu evenimentele vietii lor, sa le inzestreze mai puternic intuitia printre alte beneficii. Am observat ca marile filosofii de gandire care s-au impus si au creat civilizatii au fost preocupate de ideea de echilibru. Ideea de cumpatare atat de prezenta in predica crestina este la fel de bine o indemnare spre echilibru spre o cautare a mijlocului. Grecii antici se refereau la ideea de echilibru prin conceptul mijlocului de aur. Frumusetea era interpretata de greci ca fiind o combinatie intre simetrie, proportie si armonie cu alte cuvinte o cautare a mijlocui de aur. In celebrul mit cretan avand ca protagonisti pe Icar si Dedal apare de asemenea ideea mijlocului de aur. Dedal si Icar, tata si fiu, fiind captivi in labirintul regelui Minos al insulei Creta au gandit un plan de evadare din calea amenintarii minotaurului. Minotaurul era un personaj mitologic jumatate om jumatate taur. Tatal Dedal fiind un artist faimos a conceput niste aripi cu pene de pasare pentru el si fiul sau ce sa le serveasca evadarii. Inainte sa isi inceapa zborul Dedal il avertizeaza pe fiul sau iubit sa zboare pe calea de mijloc, mai exact la o altitutine potrivita, nici prea aproape de mare ca sa nu il rastoarne briza, insa nici prea in inaltul vazduhului incat razele soarelui sa bata prea puternic. Icar nu si-a ascultat tatal si a zburat cat a putut de sus pana cand razele soarelui au topit ceara ce fixase aripile. Pentru nesocotinta sa a cazut in mare si s-a inecat. Celebrul teolog crestin Tomas Aquinas explica de pilda raul ca fiind o discordanta de la masura. Mijlocul de aur cu a sa pretuire a echilibrelor este internalizat in toate culturile ce inspira azi civilizatia moderna.

Clasa de mijloc si parcursul istoric

Inca din vremurile preistorice oamenii si-au masurat in intalnirile lor raporturile de putere. Aceste raporturi se mai numesc si echilibre de putere, iar atingerea acestora insemna in general pacea si concentrarea pe alte preocupari decat confruntarile violente. Popoarele barbare erau desconsiderate de civilizatiile antice prin faptul ca mai mereu cautau noi confruntari violente. Marea majoritate a acestora aveau un caracter nomad, adica traiau din raidurile lor de jefuire a comunitatilor statornice. Trauma s-a pastrat multa vreme si s-a transmis generational incat orice descriere a popoarelor nomade sau fara de tara era foarte defaimatoare.Asocierea cu invaziile barbare se face si azi tacticos de presa senzationalista pentru ca efectul subliminal este inca foarte puternic si poate stimula masuri politice dure.Aceste popoare barbare pe langa sarjele lor distructive s-au mai remarcat printr-o mostenire culturala foarte subtire . O interesanta diferentiere fata de marile civilizatii 'perene', greaca, romana, egipteana sau iudaica a fost tocmai dimensiunea clasei de mijloc. Clasa de mijloc pe atunci era in mare parte clerul ce media prin spiritualitate pe cat posibil conflictul dintre membri si promova unitatea semintiilor. Mai tarziu in istorie aparand o senzatie ca preotimea ar fi pactizat cu conducatorii, spatiul de mijloc a fost revendicat de catre burghezie, mai precis mestesugari si negustori. Spatiul de mijloc trebuia sa serveasca pe cat posibil echitabil atat pe cei condusi cat si pe cei care conduc. Cei condusi trebuiau sa simta o inbunatatire a traiului zilnic, iar conducatorii sa simta un respect ce sa nu se transforme in asalt de putere. Popoarele barbare aveau o clasa de mijloc aproape inexistenta, iar productia culturala(religioasa) nu a atins cote ce sa le mentina profund in memoria universala. La vremurile respective mostenirea culturala avea o puternica amprenta religioasa. Popoarele migratoare vor transmite mai departe doar o senzatie de spaima si foarte putine scrieri sau desene care sa eternalizeze memoria despre ele. Clerul sau clasa religioasa era cea care media raporturile dintre conducatori si condusi in acea primara faza a istoriei, lucru ce reusea sa indrume membrii comunitatilor spre o mai usoara cooperare productiva si sa controlezele ostilitatile interne. Ca dovada aceste civilizatii istorice au inflorit si ne ofera spre citire scrieri de care este impresionat si sofisticatul om modern.(filosofii greci si romani in spatiul european)In istoria mai recenta multe dintre statele hegemonice ale lumii au inceput sa inteleaga importanta clasei de mijloc. Negustorii sasi din Transilvania au fost adusi si cu intentia de stimulare a activitatii economice. Petru cel Mare al Rusiei dupa niste calatorii in Occident s-a convins ca sansa Rusiei spre modernitate este data de importarea sau crearea pe sol natal a unei clase de mijloc, mestesugari care sa ii construiasca palatele si negustori care sa ii aduca postavuri sau mirodenii. Lovindu-se de incremenirea in feudalism a societatii ruse Petru cel Mare va apela si la solutia invitarii de mestesugari si negustori germani in mare parte.. Evreii aveau parte de o indezirabilitate veche din partea bisericilor suverane din tarile europene in special datorita batjocoririi biblice a lui Isus din Nazaret precum si o rivalitate dogmatica. Evreii si protestantii vor fi ulterior considerati responabili de aparitia capitalismului cel putin in cartea sociologului german 'Etica protestanta si spiritul capitalist.' Respingerea lor pe criteriu discriminant religios de la functiile publice monopolizate de catre catolici a creat o energie de depasire a situatiei ce a condus treptat la o revolutie a capitalului cu a sa productie de masa si acces larg la bunuri, inclusiv pentru cei mai saraci.Dupa cum am vazut clasa de mijloc a fost la originea prosperitatii de care se pot bucura paturi foarte largi ale populatiei in zilele noastre. Aceasta si-a facut un loc, fiind de multe ori acceptata cu indulgenta datorita intelegerii serviciilor aduse clasei conducatoare insa si de foarte multe ori a fost hulita. Alteori a fost importata intelegandu-se ca poate sa aranjeze mecanismele din societate astfel incat societatea sa creasca si sa nu sufere din cauza inapoierii. Un caz foarte interesant si mai recent ar fi povestea imigrantilor indieni din statul african Uganda. La inceputul secolului XX Imperiul Colonial Britanic a adus muncitori din India pentru a construi o cale ferata in Uganda. Dupa aceea s-au gandit sa aduca negustori din prospera regiune indiana Gujarat pentru a impulsiona economia. In anii urmatori acesti indieni au inceput sa creeza prosperitate in Uganda si cea mai vizibila bunastare se vedea evident la acestia. Aceasta stare de fapt a condus la starnirea multor resentimente in randul africanilor. Ca urmare a valului anticolonialist ce a cuprins lumea, Uganda si-a obtinut alaturi de multe alte state independenta. Acest lucru se intampla in anii '60 ca dupa aceasta perioada sa vina la conducerea Ugandei pe o mare nemultumire populara, viitorul dictator Idi Amin. Ca orice dictator s-a remarcat prin masuri extreme, multe dintre ele avand rolul sa ii hraneasca orgoliul. Una dintre primele masuri de dupa preluarea puterii a fost expulzarea intregii populatii asiatice din Uganda. O data cu aceasta masura a extras clasa de mijloc a economiei ugandeze si a impins tara inspre o criza de proportii. Azi Uganda este una dintre cele mai sarace tari din Africa, cu o incidenta a virusului HIV de 30 % din populatie. Toate acestea in mare parte datorita unui dictator scelerat in persoana lui Idi Amin. Dupa moartea lui Idi Amin s-au facut apeluri de reintoarcere a asiaticilor ugandezi care sa ajute la refacerea economiei tarii africane. Au mai existat in istorie expulzari etnice, insa daca situarea lor in clasa de mijloc nu poate fi inlocuita de majoritari printr-o atitudine progresista autentica, statul care opereaza aceste expulzari va regreta ulterior datorita uzurparii economice. Nu as vrea sa afirm ca cetatenii africani ar fi incapabili sa organizeze o clasa de mijloc, insa pot accentua ca trecerea la o mentalitate capitalista nu se face de pe o zi pe alta. E un proces care trebuie incurajat central, altfel mentalitatea mai poate sa apara doar in cazul suferintelor pricinuite de discriminare ca in cazul evreilor si protestantilor. Majoritarii in general nu vor declansa prea usor motivatia de acumulare de capital pentru ca termenii de comparatie sunt linistitori, iar discriminarea nu este perceputa tare. Georgienii de pilda s-au impus in comertul marunt din marile orase rusesti, ajungand ulterior sa fie foarte invidiati si stigmatizati de catre rusi. Exemplele sunt numeroase insa ideea de baza este ca neglijarea clasei de mijloc duce mereu la efecte nefaste pentru economie. Cazul ideal ar fi sa o stimulezi din interior din randul majoritarilor si astfel ai o mai mare siguranta ca interesele globale ale tarii nu vor putea fi deturnate economic de etnii minoritare ce pastreaza un contact energic cu tara de origine. Atrocitatile asupra evreilor din Germania nazista s-au produs tocmai din dorinta de inlocuire a clasei de mijloc reprezentate in mare parte de evrei cu o clasa de mijloc din randul etnicilor germani. Extractia a fost foarte dureroasa, iar succesul acestei operatiuni a insufletit mai tare orgoliul german ce nu a mai putut fi stapanit pana frigul si armata sovietica l-au ingenunchiat.Am observat ca exista o oarecare convingere generala ca doar majoritarii oprimeaza economic minoritarii. Este o naivitate sa crezi asa ceva si putem gasi foarte multe tari pe glob care sunt dirijate economic de minoritati. Unul dintre cele mai actuale exemple ar fi minoritatile chineze din tarile asiatice. Malaezia, Myanmar, Indonezia, Tailanda,Cambogia ar fi numai cateva state in care minoritatea chineza tine fraiele economiei. Anumite tari si-au dezvoltat o inclinatie spre comert din cauza vicisitudinilor milenare pe care le-au indurat. Evreii si armenii ar fi niste exemple de notorietate. Ambele popoare au suferit un genocid, evreii din partea nazistilor si armenii din partea turcilor. Poate cel mai mare genocid condus impotriva clasei de mijloc vine din partea unei structuri universale, mai precis birocratia resentimentara. Ierarhiile globale se schimba in permanenta pentru ca cei mici mocnesc mereu sa ii rastoarne pe cei mari. Cel mai puternic mereu va starni o coalitie a celor mai mici din imprejurari, care nu va putea rezista prea mult pe strategia clasica si va avea mereu o presiune la reinventare. Tocmai din acest motiv au aparut foarte multe strategii de disimulare. Marii proprietari incep sa isi ascunda participatiile, tarile mari incep sa isi ascunda finantarile operate extern. Tendinta de disimulare este foarte prezenta, chiar si succesul bancilor elvetiene se bazeaza indirect pe acest principiu al disimularii.

Rezistenta economica si etnocentrism

Am avut mereu senzatia ca economia ca stiinta este foarte limitativa in intelegerea parcursului economic al unei tari. Eu cred insa foarte mult in mixul dintre sociologie si economie situate ambele pe un ax al interpretarii istorice. Ma stanjeneste mereu obedienta structurala pe care vajnicii reprezentanti ai tarii o arata fata de 'exceptionalismul' vestic sau chiar estic. Am impresia ca demnitatea nationala si-a atins cele mai joase cote din ultimele secole. Poporul trebuie sa aiba mereu parte de o refulare cand demnitatea ii este calcata dur, pentru ca orice cedare a demnitatii il va fixa mai tare in pozitia inferioara a servitorului cu efecte clare asupra generatiilor urmatoare. Compromisurile duc la inrobire. Sa nu va indoiti niciodata de prezenta etnocentrismului. Tari care sa fie etichetate ca fiind meritocratice nu exista decat vreo cateva si acestea cu destule derapaje: China, Singapore, Marea Britanie, Australia, unii ar adauga si Statele Unite. Toate celelalte sub o forma sau alta isi favorizeaza etnia dominanta. Este de notorietate ca la marile case de avocatura din SUA sa fi evreu e deja un detaliu din CV foarte hotarator. Etnocentrismul se defineste ca o fiind o convingere inerenta ca grupul etnic din care faci parte ar fi superior sau mai desosebit decat celelalte grupuri etnice. De exemplu vorba ca romancele ar fi cele mai frumoase femei din Europa este o expresie a etnocentrismului. Mai sunt si alte expresii etnocentrice, iar unele au baze destul de stabile. De exemplu citeam o carte Soccereconomics despre economia fotbalului in care s-au facut niste relationari intre standardul de viata si performanta echipelor nationale. Autorii au situat echipa nationala a Romaniei pe un interval de timp mai lung, ca ar fi una dintre cele mai performante echipe din lume, in primele 5 din ce imi amintesc, insa fara a se putea vedea in clasamentele oficiale din cauza precaritatii economice. Interpretand dupa nivelul de trai romanesc, romanii pot fi considerati niste cetateni foarte reusiti, ce nu ar avea nici un motiv sa isi cedeze demnitatea usor. Chiar numarul informaticienilor din marile companii de soft americane ar fi o alta dovada a unui exceptionalism romanesc. Acest exceptionalism trebuie construit cu grija in asa fel incat sa nu degenereze in infatuare si sa fie o fantana a increderii din care sa poti bea la orice moment de deznadejde. Etnocentrismul este integrat in multe politici de stat, adica o sublima favorizare a grupului national pe taramul economic al propriei natiuni. Acest etnocentrism este de o subtilitate deosebita pentru ca trebuie sa ocoleasca politicile concurentionale, care nu sunt deloc vreun decalog sfant. Aceste politici concurentionale sunt atat de echitabile incat in foarte multe state, totusi europene, clasa de mijloc incepe sa se evapore. Clasa de mijloc dispare atat in Spania cat si Italia, iar in Romania nu mai vorbesc. Rolul politicilor concurentiale este de a pastra in sistemul economic firme mici si mijlocii incat presiunea lor sanatoasa asupra marilor companii sa le determine pe acestea sa nu faca abuzuri. In momentul in care marile companii isi elimina competitorii de clasa medie se ajunge la monopol si de aici o fireasca ridicare a preturilor care nu mai poate fi contrata prin preturi mai mici de catre concurenta care tocmai a disparut. Oriunde dispare clasa de mijloc inseamna ca birocratii din consiliul concurentei nu si-au facut bine treaba in tandem deseori cu ministerul de finante. Nu vreau sa suspectez intelegeri ascunse conspirative intre birocrati si marile concerne, insa nici la circumspectie nu renunt. Circumspectia se afla in firea mea de altfel. Disparitia clasei de mijloc este un proces care va aduce in final disperare nicidecum un confort mai inalt cum se asteapta multi. Clasa de mijloc inca de pe vremea popoarelor barbare menaja conflictele dintre clasa conducatoare si clasa subordonata si le indruma spre productie culturala sau de bunuri . La vremea respectiva era reprezentata in mare parte de cler, dupa care s-au interpus negustorii si mestesugarii, clerul facand un presupus pact cu clasa conducatoare. Ulterior clasa de mijloc va lua numele de burghezie si va fi reprezentata de micii industriasi. Dupa ce numarul burghezilor creste, aceasta se va imparti teoretic in mica burghezie(petite bourgeoisie) si marea burghezie(la grande bourgeoisie). Aceasta burghezie va fi fitilul de aprindere a marii revolutii franceze in 1789, revolutie in care clerul este pus sa jure credinta tarii si sa isi slabeasca dependenta fata de Vatican. De la Revolutia Franceza vin majoritatea drepturilor de care se bucura azi oamenii, cu o reafirmare in anul revolutionar 1848, insa revolutia franceza a fost punctul principal de cotitura ce a declansat progresul european. In vremurile moderne marea burghezie a eliberat o mare parte din spatiul de mijloc si a oferit loc pentru diferite profesii liberale:doctori privati, avocati,arhitecti si asa mai departe. Astfel clasa de mijloc a permis intrarea in randurile ei a acestor profesii liberale.

Rezistenta de spirit la popoare

Rezistenta de spirit prin circumspectia de care aminteam mai sus are o interesanta reflectie pe planul economic. Acestea doua se reflecta una in cealalata si se sustin reciproc asemeni exemplului de sustinere a sanatatii mentale cu sanatatea fizica a individului. Rezistenta de spirit mai poate fi explicata si ca un efort de pastrare a demnitatii. Demnitatea este o forma de sanatate psihica ce aduce rezultate surprinzatoare in spatiul material. In momentul in care demnitatea este strivita nevrednic apar reactii sub forma refularilor. Un exemplu general al demnitatii strivite nevrednic este discriminarea. Discriminarea e o notiune ce foarte multi o asociaza exclusiv cu piata muncii, insa discriminarea etnica este la fel de prezenta si in lumea afacerilor. Companiile romanesti de pilda au o tendinta sa dea denumiri germane firmelor fondate pentru a fi mai agreate la export.(Schnell Trans de pilda este o firma pe care o cunosc personal). Denigrarea romanilor in presa internationala creeaza un cadru foarte periculos pentru propasirea nationala. Asemeni sindromului Stockholm, multi politicieni romani se indragostesc de agresorii poporului lor. Acest cadru de denigrare trebuie respins cu hotarare altfel multi romani vor fi vulnerabili conceptului sociologic al profetiei de la sine implinite. Acest concept spune ca oamenii se ridica sau se coboara la asteptarile celor din jur si intra intr-un profil construit de acestia.. In Grecia antica aceasta profetie de la sine implinita se intalneste in mitul lui Pygmalion. Faimosul dramaturg George Bernard Shaw in opera sa dramaturgica Pygmalion il prezinta pe profesorul de fonetica Henry Higgins care face un pariu ca o va transforma pe florareasa Eliza Doolittle intr-o ducesa si o va trimite la o receptie aristocratica fara ca cineva sa sesizeze ca este de fapt o florareasa. Pe acest principiu oare cati romani ar putea fi considerati cetateni de clasa inalta europeana daca nu si-ar trada originile romanesti ce poarta din pacate stigma multora.Acum cateva sute de ani refularea se manifesta prin haiducie sau razmerite ale iobagilor. Este interesant ca aproape dupa fiecare refulare s-a putut negocia ceva in favoarea romanilor. Dupa rascoala lui Horia Closca si Crisan imparatul Iosif al II-lea le acorda motilor libertatea pasunatului,scutirea de carausie, desfiintarea servitutii personale si a legarii de glie. Aceste libertati sunt acordate doar motilor ,pentru ca ei au fost cam singurii care si-au aratat intimidanta rezistenta de spiritRezistenta de spirit nu trebuie confundata cu un spirit revolutionar, rezistenta de spirit se poate intelege prin circumspectie, mai precis sa nu se deschida bratele larg in stilul naivei ospitalitati mioritice, ci sa existe mereu o rezerva defensiva.Rezistenta evreilor in fata discriminarilor seculare i-a consolidat foarte mult ca popor. Daca nu ar fi rezistat in spirit probabil nu s-ar mai fi unit niciodata in statul Israel si nu ar mai fi avut niciodata un teritoriu. Un alt exemplu de rezistenta de spirit si ulterior economica am intalnit in Caucaz. Caucazul este vatra de pornire a celor mai multe semintii europene si asiatice. Veti fi mirati insa poporul iranian si poporul german au nenumarate trasaturi asemanatoare, incat ideologii nazisti recunosteau ca persii ar fi cei mai apropiati de rasa lor, rasa ariana. Pe intinderea Caucazului se afla si azi foarte multe popoare, azeri, turcmeni, tatari, ceceni,armeni, georgieni si altii. Am citit un articol foarte interesant despre poporul cecen si in general popoarele din Muntii Caucaz. Rusia a avut mereu parte de o rezistenta darza in Caucaz. Doar dupa anii 1989, odata cu prabusirea Uniunii Sovietice poporul cecen a luptat in jur de 14 ani in conflict armat deschis cu rusii. Orasul Groznai a fost cel mai distrus oras din Euroasia la acea vreme, rusii intrand cu tancurile si artileria grea. Azi cine cauta informatii despre economia Republicii Cecenia va fi radical surprins de progresul economic al cecenilor. Fac parte din Federatia Rusa insa au parte de o autonomie economica si religioasa ce face sa nu se simta in administratie nici o influenta ruseasca in afara de limba rusa, limba oricum de mare circulatie in regiune. Dusmanii bravi se impaca ulterior si isi stimeaza bravura. Chiar Rusia si Germania isi reafirma impacarea prin lasarea Ucrainei de izbeliste. Rusia va pompa ulterior destui bani in Republica Cecena si din dorinta de a descuraja alte incercari de desprindere din trupul Mamei Rusia. Groznai a fost vizitat in ultimii ani de o mare parte din protipendada hollywoodiana. Graznai este azi un oras incredibil de prosper. Legat de rezistenta de spirit o statistica foarte interesanta afirma ca din greu incercata regiune a Caucazului Rusia isi selecteaza cei mai buni sportivi olimpici. La o populatie ce reprezinta 5% din totalul Federatiei Ruse vor fi aduse medalii olimpice in proportie de 17 % pentru Rusia de catre sportivi din regiunea Caucazului. Campionatul rus de fotbal are mereu 3 sau 4 echipe originare din Caucaz care pun probleme serioase echipelor moscovite. FC Krasnodar ocupa azi locul 3 la egalitate cu CSKA Moscova, Rubin Kazan locul 5, iar Terek Groznai locul 8 insa cu victorii foarte dese pe teren propriu impotriva echipelor moscovite. Pe langa acestea se mai adauga si FC Ufa de pe locul 14. Fotbalul este ocazia de refulare emotionala a acestor regiuni ce au fost oprimate atata vreme de catre Kremlin. Faptul ca si-au mentinut rezistenta de spirit si-au pastrat si un nivel ridicat de performanta sportiva cat si performanta economica. Groznai e un oras cu o populatie de numai 271000 locuitori pe abia locul 67 in clasamnentul numarului de locuitori in Rusia. Federatia Rusa are 12 orase cu populatia peste un milion de locuitori. Poporul cecen nu a acceptat niciodata sa piarda controlul in propria tara. Circula la un moment dat o scena in care controversatul lider cecen Shamil Basaev isi amputa piciorul dupa ce a calcat pe o mina antipersonala si va trimite filmarea la rusi care se grabisera sa lanseze zvonistica demoralizatoare ca liderul cecen ar fi murit. In 1991 isi incepe militantismul si moare in 2006 in urma unei explozii. In aceasta perioada de 15 ani a fost cautat de catre serviciile secrete rusesti si a avut fixata o recompensa pe capul lui de 5 milioane de dolari. Iubirea de tara poate sa aiba si forme extreme, insa pentru succesul unei strategii care sa avantajeze cu adevarat tara trebuie cautat acel mijloc de aur al grecilor antici, o cale diplomatica gandita de lideri intelepti. Combinatia dintre rezistenta si deschidere spre compromis este un joc, daca vreti un mic flirt, ce are o miza imensa pentru un popor.

Cote si tarife sau mijlocul de aur comercial

Una dintre expresiile cautarii mijlocului de aur in economie este tocmai reglementarea unor cote si tarife. Europa de pilda a stabilit o cota controlabila de intrare a produselor textile chinezesti. Daca nu ar fi pus aceasta bariera, ce sfideaza totusi principiile liberului schimb, industria textila europeana din Italia, Spania sau Franta ar fi simtit o mare suferinta. Circula un principiu neoliberal care spune ca daca nu rezisti pietei trebui sa mori ca producator. Unii de pe la birouri il repeta intr-o pasareasca birocratica cu toate ca exact din tagma bugetarilor s-ar inregistra primele victime, ma refer la teatre, scoli si unele universitati mai mici ce ar disparea sub presiunea pietei. Tot legat de presupusa 'concurenta loiala' vreau sa amintesc ca subventiile pe care statul francez le opereaza in agricultura sau statul polonez mai recent, faulteaza principiile concurentei libere. Aceste subventii nu sunt altceva decat banii contribuabililor dirijati de stat inspre un sector ce ar fi trebuit sa reziste singur pe piata fiind privat. Subventiile negociate bine de polonezi i-a facut sa inceapa sa isi recucereasca piata agricola interna si pe deasupra sa exporte in tari ca Romania produse agricole. Am vazut deja cartofi si mere din Polonia foarte des. Concurenta libera se pare ca nu este agreata nici pe piata muncii. Germania a ridicat de curand salariul minim, ce intr-o piata libera a teoreticienilor ar fi trebuit sa fie reglat de catre cerere si oferta. Pe vremea comunista Rusia Sovietica ne facea calduroasa recomandare sa cultivam rapita. Daca ar fi citit niste pasaje din istorie, ar fi putut gasi niste exemple clare ca romanii ar fi fost mai buni la cultivarea granelor. Granarul Europei a fost o denumire primita de Baragan inaintea agriculturii mecanizate. Pe acele vremuri inaintea agriculturii mecanizate Baraganul putea sa fie cel mai harnic cultivator de grane insa acum ar trebui sa se focuseze pe rapita. Cotele de intrare pe piata in diferite domenii sunt negociate in functie de interesele economice ale unei tari si in functie de inteligenta liderilor care participa la negocieri. Cota de intrare pe piata ii mai zice foreign ownership, cu alte cuvinte ce procent pot detine strainii din economia unei tari, sau dintr-un sector economic. Toate tarile care se respecta au o cota de intrare pe piata interna, mai ales in domeniile strategice, energie, mass-media etc.Pe piata muncii Germania opereaza celebrele Tarifvertrage( acorduri privind plata la ora in diferite domenii). Firmele mari din Occident nu vin pentru ca ii seducem noi, ci vin fugind din cauza pierderilor unor privilegii in fata angajatilor din tarile lor de bastina. O data ajunsi in Romania isi fac o garda pretoriana de avocati si contabili, mai intalnesc doar o rezistenta firava individuala a muncitorului direct afectat. Traditia unei slabe documentari a romanului le va scuti de multe batai de cap. Nu vreau sa condamn aceasta stare de fapt, atata timp cat clasa de mijloc poate fi inlocuita din afara cu succes pentru prosperitatea majoritatii. Insa clasa de mijloc este alimentata in principal de ambitiile de autodepasire a paturilor de la baza societatii, talpa tarii cu alte cuvinte. Daca clasa de mijloc are o nuanta etnica diferita ,atunci majoritarilor le va fi din ce in ce mai greu sa patrunda, sa parvina inspre clasa de mijloc. Iar la varf se poate ajunge doar in etape, prin tranzitarea clasei de mijloc. Izolat se pot vedea in Romania exemple care sa imi valideze explicatiile. In Timisoara se manifesta mai recent o ocupare a clasei de mijloc de catre o etnie diferita decat majoritarii, putin blamata. S-a intamplat si in Germania, si in Rusia de-a lungul timpului. Am scris mai sus despre antisemitismul nazist ce a avut ca scop extractia unei parti a clasei de mijloc etnice din Germania si inlocuirea cu o clasa de mijloc reprezentata de etnici germani. Apreciez etnia germana destul de mult tocmai pentru ca am observat ca au un simt al echilibrelor in economie. Germania nu s-a lasat pacalita de mirajul neoliberalismului ca multe alte tari din regiune si tocmai de aceea economia ei a ramas trainica pe vreme de criza. Afacerile romanesti din IT pot fi explicate si printr-o refulare a tineretului care se doreste pretendent serios al clasei mijlocii.Discutia despre clasa de mijloc are o sensibilitate aparte tocmai de aceea s-a scris destul de putin strict pe subiect. Clasa de mijloc este in primul rand o problema filosofica de mare finete cu multe puncte nevralgice care daca le atingi vor aprinde spiritele certarete. Subliniez ca disparitia acestei clase de mijloc va aduce multe probleme intr-o societate prin faptul ca nu va mai exista cine sa menajeze raporturile dintre conducatori si cei condusi, iar frecarea dintre acestia fara tamponul clasei de mijloc va uza foarte mult intreaga societate. Tarile avansate si-au diversificat foarte mult clasa de mijloc, i-au ridicat pe profesionistii de top din meseriile liberale , i-au protejat pe producatorii mici si mijlocii in fata marilor corporatii, toate acestea pentru a evita comasarea periculoasa a nemultumirilor.