Civilizatia minoica

Civiliza ia minoicăț a fost o civiliza ie din ț epoca bronzului care a apărut pe insula Creta

i înflorit din aprox. ș secolul al XXVII-lea î.Hr. până în secolul al XV-lea î.Hr.. A fost

redescoperită la începutul secolului datorită activită ii arheologului britanic ț Arthur Evans.

Will Durant se referiră la civiliza ia minoică ca „prima legătură din lan ul Europene”. Seț ț

consideră că primii locuitori ai Cretei au venit pe insulă înainte de cca. 128000 î.Hr., în

timpul paleoliticul mijlociu. Cu toate acestea, până în anul 5000 î.Hr. nu au existat semnele

unei agriculturi avansate.

Minonienii erau un popor de origine ne-indo-europeană, fiind înruditi probabil cu

popula iile din ț Anatolia. Cea mai veche dovada a prezentei umane pe insula Creta

dateaza din anul 7000 î.C., reprezentând rămă i ele unei comunită i agricole neoliticeș ț ț

preceramice.

Grecii au păstrat în secole ulterioare memoria grandorii cretane, dar istoria acestei civiliza iiț este învăluită în legendă. Conform celei mai cunoscute dintre ele, ora ul elen Atena trimitea regeluiș cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri i fecioare, ace tia fiind sacrifica i Minotaurului,ș ș ț monstrul jumătate om, jumătate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu omoară bestia i reu e te să scape din labirint. Datorită legendei, adjectivul „minoic”, derivat dinș ș ș numele Minos, este folosit în expresia „civiliza ia minoică”, sinonim pentru „civiliza ia cretană”.ț ț

În realitate, vor fi fost sacrifica i tauri. Iar singurii expu i pericolului erau acroba ii, antrena iț ș ț ț să execute salturi peste tauri, prinzându-se de coamele acestora. Frescele viu colorate, pictate pe pere ii palatului de la Knossos, ne sugereaza că membrii societă ii minoice erau optimi ti, relaxa iț ț ș ț i iubitori ai plăcerilor vie ii. Se pare că popula ia era pa nică i se sim ea în siguran ă, deoareceș ț ț ș ș ț ț

palatele i ora ele nu erau fortificate i secole de-a rândul solda ii nu au purtat armuri.ș ș ș ț

Palatele erau formate dintr-un ir de încăperi complicat distribuite. Se presupune că celș mai mare palat, cel din Knossos, era re edin a regală, dar la fel de impresionante erau iș ț ș palatele din Phaistos, Malia i Hagia Triada. Palatele i ora ele aveau apeducte i sistemeș ș ș ș de canalizare. În jurul anului 1750 î.C., în urma unei catastrofe naturale, probabil un cutremur, palatele au fost avariate. Dar cultura minoică avea încă resursele necesare pentru a reconstrui totul i mai grandios. După 1650 î.C. însă civiliza ia minoică, fiindș ț trecută de apogeul dezvoltării ei, nu a mai putut face fa ă unei noi catastrofe care s-aț produs în jurul anului 1380 î.C. Aceasta din urmă a fost probabil legată de erup ia unuiț vulcan care a distrus mare parte a insulei Thera (astăzi Santorini) aflată la circa 110 km. Creta însă i a fost devastată de gigantica undă postseismică. Efectele ș cutremurului au fost resim ite probabil în tot estul bazinului Mării Mediterane i se presupune că distrugereaț ș insulei Thera a dat na tere legendei continentului scufundat în ocean, Atlantida. În urmaș acestei catastrofe, palatele nu au mai fost reconstruite timp de câteva genera ii, iarț civiliza ia minoică a dispărut. ț

Scrierea

S-au păstrat numeroase tăbli e de lut datând din aceasta perioadă. Inscrip iile acestora înț ț linearul B sunt similare primelor scrieri în limba greacă, ceea ce a sus inut prezum ia că la vremeaț ț aceea Creta căzuse sub ocupa ia războinicilor veni i din peninsula Pelopones (Grecia), aheii sauț ț

micenienii. Aheenii popor de păstori i nomazi care au introdus în Grecia calul s-au stabilit înș Peloponez venind dinspre nord în mileniul al XI-lea î.C. Spre deosebire de minoici, care erau scunzi i nu purtau barbă, aheii erau înal i, bărbo i i războinici iscusi i. Ei utilizau carele de luptă,ș ț ș ș ț

necunoscute cretanilor. Aheii i-au întemeiat ora e fortificate, fiecare ora având câte o citadelă sauș ș ș o fortarea ă foarte bine aparată. Majoritatea acestor ora e se aflau în Pelopones, principalaț ș peninsulă care formează sudul Greciei. Cel mai impozant era Micene, amintit în poeme i legendeș ca fiind capitala marilor regi ahei i a bogă iei lor în aur. Termenul „micenian” este utilizat deș ț obicei când se face referire la ahei i la civiliza ia lor din mileniul al II-lea î.C.ș ț

Religia Cretanii antici venerau aproape exclusiv zeite. De i există unele dovezi ai adorarii unor zei de sexș masculin, reprezentările minoice ale zeitelor decât ai zeilor. Desi unele dintre aceste reprezentari ale femeilor sunt speculate a fi imagini de adoratoare i preotese care oficiază ceremonii religioase, siș nu divinitatea însă i, se pare ca existau mai multe zeite, inclusiv o Zei ă-Mamă a fertilită ii, oș ț ț protectoarea a ora elor, a gospodariilor, a recoltei, a infernului, etc. Unii au sus inut că toate acesteaș ț sunt aspecte ale unei singure Mari Zei e. Ele sunt adesea reprezentate de erpi, păsări, maci, i unț ș ș animal ciudat.

O sărbătoare importantă minoica reprezintă dansul cu taurul, adesea reprezentată în frescele de la Knossos i în sigiliile miniaturale. În acest ritual care pare destul de periculos, la care participauș atât bărba ii, cât i femeile, dansatorii se confruntau cu un taur i, apucând-l de coarnele sale, erauț ș ș arunca i pe spatele acestuia. Fiecare dintre aceste mi cări apare în reprezentările minoice, darț ș semnifica ia reală a dansului cu taurul în cultul minoic i via a culturală este destul de ambiguă.ț ș ț Ceea ce este clar, totu i, este că nu era vorba de o confruntare antagonista i triumful omului prinș ș moartea rituală a taurului, semnificatia luptei cu tauri in cultura spaniolă, ci este vorba de un sentiment al cooperării armonioase.

Declinul

In jurul anului 1600 î.C., ora ele miceniene erau înfloritoare i î i dezvoltau propriaș ș ș cultură, puternic influen ată ini ial de cultura minoică din Creta. Micenienii erau răspândi iț ț ț în aproape tot arhipelagul din Marea Egee i, odată cu declinul Cretei, i-au construit oș ș re ea comercială profitabilă cuprinzând toată zona estică a Mediteranei. Pentru un timp,ț Micene pare să fi avut statutul unei mari puteri, capabilă să negocieze pe picior de egalitate cu imperiul hittit i cu cel egiptean. Primele semne ale dezordinii i declinului auș ș apărut în secolul al XIII-lea î.C. O cauză s-ar putea să fi fost suprasolicitarea for elor proprii în razboiul împotriva Troiei.ț Principalele centre miceniene au decăzut definitiv în secolul al XII-lea î.C. Printre alte cauze probabile se numără i sosirea unui alt trib elenofon, ș dorienii. De i aheii i dorienii au convie uit iș ș ț ș în final au devenit un singur popor, tulburările perioadei de început au determinat migrări semnificative ale aheilor spre coasta de vest a Asiei Mici. Aproximativ în secolul al XI-lea î.C. scrisul s-a pierdut, iar operele de artă au dispărut. Grecia, devastată de catastrofe, a intrat în perioada neagră a istoriei sale antice.