BUDISMUL ȘI CIVILIZAȚIA

POPOARELOR ASIATICE

1

CUPRINS:

I.ȊNTEMEIETOR

II.DOGMATICA 1. PRIMUL ADEVĂR2. AL DOILEA ADEVĂR3. AL TREILEA ADEVĂR4. AL PATRULEA ADEVĂR

III.COMUNITATEA1. CĂLUGĂRII2. LAICII

IV.DIVIZIUNI 1.BUDISMUL THERAVADA-MICUL VEHICUL 2.BUDISMUL MAHAYANA-MARELE VEHICUL V.EXPANSIUNEA GEOGRAFICǍ VI.BUDISMUL ÎN DIFERITE REGIUNI ASIATICE

1. BUDISMUL ÎN SRI LANKA2. BUDISMUL ÎN TIBET3. BUDISMUL ÎN CHINA4. BUDISMUL ÎN THAILANDA5. BUDISMUL ÎN JAPONIA6. BUDISMUL ÎN MONGOLIA7. BUDISMUL ÎN INDIA

VII.AREAL DE DESFǍŞURARE LA NIVEL GLOBAL VIII.IMPACTUL ASUPRA POPOARELOR ASIATICE IX.BIBLIOGRAFIE

2

I.ÎNTEMEIETOR

La originea budismului stă un om.Istoricitatea acestui om excepțional,contestată

un timp,este astăzi recunoscută,însă datele sale exacte nu vor fi cunoscute cu

certitudine niciodată.El se naște în luna vesākha în anul 624 înainte de Cristos intr-un

mic regat nepalez,Terai,in sȃnul unei familii bogate.Istoriografia budistă chineză îl

face să se nască cu 60 sau 160 de ani mai tȃrziu.Unii savanți mai moderni îl întineresc

și mai mult.Pentru a face un compromis se aleg secolele VI si V(către 566-

486).Primește numele de Siddharta iar după unii autori acest nume nu este un titlu

ceea ce ar face ca numele său să rămȃnă necunoscut.Numele de familie era Gautama

care împreună cu prenumele său înseamnă “Cel care și-a împlinit țelul”.

În jurul vȃrstei de 30 de ani are 4 întȃlniri care îi răscolesc viața:se intȃlnește cu

un bătrȃn- descoperă bătrȃnețea,cu un om bolnav-descoperă durerea,cu un mort-

descoperă moartea și cu un călugar cerșetor-sărăcia.Astfel află suferințele care-i

apasă pe oameni și începe să-și pună întrebări despre rostul existenței.Se hotărȃște să

se calugărească și sălăsuieste mai întȃi în preajma asceților hinduși de unde învață să

postească și să mediteze.Studiază textele sacre ale hinduismului dar negăsind răspuns

la întrebările sale se hotȃrăste să caute în el însuși calea către Adevăr.Meditează în

locul numit Bodh-Gaya,pe rȃul Nairajana,un afluent al Gangelui,în provincia

Magadha sub un copac care în limba hindi se numește pipal iar în limba latină ficus

religiosa.În țarile budiste se crede că trezirea a avut loc în răstimpul unei singure nopți

cu luna plină din luna Vesakha(potrivit calendarului nostru lunar aprilie-mai).După

3

trezire preia numele de Buddha care se referă atȃt la el însuși dupa trezire cȃt și la

orice om care realizează propria sa trezire.

Prin Trezire el descoperă o metodă ce poate elibera definitiv o ființă de

patimi.

Buddha dorea,din cauza adȃncii lui compasiuni pentru oameni să le comunice

descoperirea sa.Dupa ce a oscilat un timp între a păstra această descoperire pentru

sine și a o împartași și celorlalți,în cele din urmă s-a hotȃrăt să încerce să o comunice

și altora.

S-a indreptat astfel către centrele populate din sud înșirate de-a lungul

bazinului central al Gangelui și începe să pună în miscare așa-zisa “roata a

adevărului”.Timp de 45 de ani,el a continuat “să învȃrtească roata

adevărului”,explicȃnd calea descoperită de el spre eliberarea de suferință la toate

categoriile de oameni:regi si țarani,brahmani și paria,bancheri și cerșetori,asceți și

hoți-fără a face nici o distincție între ei, ignorȃnd orice sistem de caste sau stratificări

sociale,adunȃnd în jurul lui călugări și adepți laici iar la insistențele discipolului său

Ananda și călugărițele.

Ajuns la o vȃrstă avansată și considerȃndu-și misiunea împlinită ,el dispare

pentru totdeauna inȃlțȃndu-se în Parinirvana.Imediat după moarte,moaștele sale vor fi

vehement disputate,apoi împărțite între mai multe regate,fiind incluse în inima

primelor stupa(monument caracteristic pentru arhitectura budistă,edificiu

comemorativ și relicvar)

. Stupa.

4

II.DOGMATICA

Buddha enunță pentru prima dată,în mod clar “Cele patru adevăruri sfinte” care

stau la baza învățăturii sale,într-o predică ținută în Sarnath.

1. PRIMUL ADEVǍR:”Iată o călugări,Adevărul sfȃnt despre suferință:nașterea

este suferință,bătrȃnețea este suferință,boala este suferință,moartea este

suferință,unirea cu ceea ce nu iubim este suferință, despărțirea de ceea ce iubim este

suferință,neîmplinirea dorințelor noastre este suferință,pe scurt cele cinci feluri de

obiecte ale dragostei sunt suferință”(Traducere realizată de E. Lamotte,Histoire du

boudisme indien des origins a l’ere Shaka).

Budismul poate părea o religie pesimistă însă explicația ar fi că la pace

interioară se ajunge privind realitatea suferinței drept în față.Budismul este realist și

nesentimental,clarvăzător și pragmatic.

Primul adevăr este o constatare:universalitatea “dukkei”,termen din pali,tradus

prin “suferință”-acesta este sensul efectiv primului sens al cuvȃntului :suferință fizică

și morală care în contextul budismului acoperă și noțiunile de

imperfecțiune,schimbare,nepermanență.O altă interpretare ar fi de la originea

cuvȃntului dukkha-stare condiționată care ne face să cugetăm asupra modului în care

budismul concepe ceea ce noi numim individ -o combinație de energii fizice și

mentale,în veșnică mișcare,energii sau forme repartizate în cinci

agregate:material,senzațiile,percepțiile,formațiunile mentale și conștiința.Moartea,în

acest caz este concepută ca o dezintegrare a acestor agregate care nu dispar o data cu

corpul fizic,ci își continuă existența sub o altă formă.Cu aceasta optica budismul

acceptă pe deplin noțiunea de samsara preferȃnd traducerea “renaștere” în loc de

“reîncarnare”.

În cadrul acestui prim adevăr Budhha a făcut distincție între trei caracteristici

ale existenței:

1.suferința fizică sau mintală

2.impermanența(anitya):orice manifestare a vieții este impermanentă iar dorința

noastră de a face lucrurile să dureze este o sursă majoră de suferință.

3.lipsa de substanțialitate a eului uman(anatman).Budismul susține că un “eu” sau

“suflet” ce rămȃne neschimbat de-a lungul vieții și supraviețuiește după moartea

biologică este o iluzie.

5

2. AL DOILEA ADEVǍR:”Iată,calugări,adevărul sfȃnt despre originea

durerii:este setea neostoită de la o renaștere la alta,însoțită de plăcere și lăcomie,care

își găsește ici și colo plăcerea:setea de plăcere,setea de existență,setea de

nepermanență”.

Cel de-al doilea adevăr expune cauza suferinței omului:setea(tanha) lui de

lucruri imposibile de avut .

3.AL TREILEA ADEVǍR:”Iată,calugări,adevărul sfȃnt despre înăbușirea

suferinței:domolirea acestei sete,prin anihilarea totală a dorinței,alungȃnd

dorința,renunțȃnd la ea,eliberȃndu-ne,nemailăsȃndu-i loc”.

Cel de-al treilea adevăr exprimă posibilitatea eliberării de suferință,posibilitatea

unei stări de pace interioară caracterizată prin absența suferințelor mintale(în

sanscrită:nirvana).Nirvana presupune o adȃncă înțelegere și acceptare a vieții,a lumii

și a morții,înțelegere ce risipește iluziile și ignoranța care dau naștere la suferință.O

înțelegere la nivel de idei nu este suficientă,înțelegerea trebuie să vină din adȃncul

inimii.Cuvȃntul nirvana are în limba sanscrită și sensul de expirație.Viața este

respirație,adică inspirație,urmată de expirație.Dacă din prea multă sete de viață,cineva

se atașează de inspirație și refuză să mai expire,el își va pierde viața prin

sufocare.Nirvana înseamnă expirație,un mare suspin de ușurare,o stare de perfectă

detașare,o totală acceptare a vieții așa cum este.

4.AL PATRULEA ADEVǍR”Iată ,o,călugări,adevărul sfȃnt pe drumul ce duce

la înăbușirea suferinței:este drumul sacru cu opt ramuri,care se numește :întelegere

dreaptă,gȃndire dreaptă,cuvȃnt drept,faptă dreaptă,mijloace de existență drepte,efort

drept,concentrare dreaptă”.

Dupa ce afirmă posibilitatea unei eliberări,Buddha arată calea care conduce la

ea și care este denumită în mod curent:”Nobila Cărare Octupală” .Opt factori,legați

între ei,deoarece,fiecare contribuie la dezvoltarea celorlaltor.Această cale este propusă

pentru a atinge sănătatea mintală,echilibrul și pacea interioară,nirvana.Cele opt

brațe(aspecte) ale căii sunt grupate în mod tradițional în trei categorii:

I.Întelepciune(în pali:panna):1.înțelegere clară(samma ditthi);

2.motivație sănătoasă(samma sankappa)

II.Moralitate(sila):3.vorbire dreaptă(samma vaca)

4.acțiuni drepte(samma kammanta)

5.mijloace de existență corecte(samma ajiva)

6

III.Meditație(bhavana):6.efort potrivit(samma vayama)

7. concentrare(samma samadhi)

8.clarviziune(samma sati)

samma=drept,corect,potrivit,clar,sănătos

Dharmachakra,roata cu opt spițe reprezentȃnd „Calea cu opt brațe” a budismului.Forma circulară a simbolului sugerează perfecțiunea învațăturilor lui Buddha.

Întelegerea clară a realitații este începutul,mijlocul și sfȃrșitul căii budiste.

Aceste patru adevăruri nobile nu trebuie interpretate ca fiind dogme ce trebuie

crezute a priori sau la care lumea trebuie să se închine.Ele descriu terapia(metoda)

articulată de budism pentru eliberarea de suferință.Ea constă în întelegerea

suferinței,eliminarea cauzei suferinței,afirmarea posibilității stingerii suferinței și

cultivarea căii ce duce la stingerea suferinței.Buddha nu a cerut niciodată discipolilor

să-l creadă orbeste.El i-a încurajat să fie critici,să se convingă ei însiși de adevărurile

spuse de el și de eficacitatea metodei.Cȃnd era vorba de alegerea unei religii,Buddha

îi sfătuia pe oameni să o testeze mai întȃi empiric înainte de a o accepta și

practica:”Nu credeți în ceva doar din auzite.Nu credeți în tradiții numai pentru că au

fost acceptate de nenumărate generații succesive.Nu credeți într-o învățătură

religioasă numai pentru că mulți vorbesc de ea…Dar,dacă după observații îndelungate

și analiză temeinică,găsiți că o învățătură este în acord cu experiența și rațiunea

voastră și ea este spre binele tuturor,atunci acceptați-o și trăiți în acord cu ea”.

Budismul este o religie făra credințe,diferită de celelalte religii teiste,care cer

credincioșilor să creadă necondiționat în adevărul celor spuse în cărțile

sfinte,adevăruri ce pot fi discutate și puse la îndoială.Buddha a adoptat următoarea

regulă:”orice adevăr pe care îl afirm,trebuie mai întȃi să-l fi trăit,să-l fi vazut,să-l fi

cunoscut,să-l fi simțit eu însumi”După el,poziția omului este supremă,omul fiind

propriul său refugiu.Nu există autoritate mai înaltă decȃt el,care să-i judece

viața”Omul este propriul său refugiu”-Buddha.Trezirea nu presupune vreo grație

7

divină:”Trebuie să păsiți voi înșivă pe cale prin propriile voastre eforturi,căci eu nu

fac decȃt să vă arăt calea”-Buddha.În virtutea principiului responsabilității individuale

pentru salvare,budismul lasă o mare libertate de gȃndire discipolilor săi.Aceasta este

necesară pentru că,după Buddha,salvarea omului depinde de înțelegerea directă,de

către el însuși ,a adevărurilor fundamentale ale vieții și ale lumii.Buddha a susținut că

învățătura lui nu conține doctrine ezoterice sau învățături secrete și că el nu a avut

niciodată nimic de ascuns.

Doctrina budistă nu se întemeiază pe o explicație sau pe o revelație privind

creația și sfȃrșitul lumii însa n-a păstrat tăcere deplină cu privire la lumea

fenomenală.Potrivit Scripturilor canonice,lumea(în pali:loka) nu se mărginește la

planeta locuită de ființele umane și la astrele concepute ca un sistem

organizat.Dimpotrivă,este compusă din nenumărate unități(loka-dhatu),care

corespund,fiecare,unui sistem solar.

În diverse pasaje canonice,miile de sisteme planetare de mici

dimensiuni(sata-sahassi culanika-hatu)sunt explicate în felul următor:”Acolo unde se

găsește lumina a mii de sori și a mii de luni,acolo se întinde suprafața a mii de sisteme

planetare de mici dimensiuni și acolo se găsesc mii de Jambudipa,mii de

Aparagoyana,mii de Uttarakuru și mii de Pubbavideha”(aceste nume corespund celor

patru regiuni sau continente cunoscute în vremea lui Buddha.Aceste detalii nu sunt

prezentate ca revelații asupra Universului.Budismul a dorit să marcheze astfel refuzul

său deplin de a formula o doctrină în care omul și Pamantul să ocupe un loc

unic.Altfel spus,învățăturile budismului cu privire la viață,existență se referă la toată

lumea,inclusiv la zei,la diverșii brahma,chiar și la animale.Din această cauză doctrina

vorbește de ființe vii(satta) și nu doar de ființe umane.Doctrina budistă nu începe prin

a descrie diversitatea ființelor vii si nici imensitatea lumii,ea este interesată în special

de condiția prezentă a fiecărui individ își prescrie să înceapă prin a înțelege lucrurile

interioare și nu cele exterioare.

Canonul este format din cele “Trei Coșuri”-Tripitaka:Regula mȃnăstirească-

Vinaya,Discursul-Sutra și Doctrina aprofundată-Abhidharma.În cele cinci clase ale

Discursului se afla păstrate ceea ce este privit ca autenticele cuvinte ale lui Buddha

rostite însă de Ananda,un discipol apropiat al său și care încep sistematic cu formula

“după cum am auzit”.

8

O ediție completă,în limba thai,a canonului Pali.

Doctrina budismului vechi se sprijină pe trei piloni denumiți “cele trei

giuvaieruri”:Maestrul(Buddha),învățătura sa(Dharma) și comunitatea(Shanga).

III.COMUNITATEA

Comunitatea avea două compartimente:

1.Călugării

2.Laicii1.Călugării-sunt denumiti”bhikshu” ceea ce înseamnă cerșetori,pentru că neputȃnd

efectua nici o activitate productivă,ei sunt nevoiți să cerșească de la laicii pe care în

schimb îi învață doctrina.Vȃrsta minimă fixată pentru intrarea în ordinele călugărești

este de 7 ani.Intrarea se face prin actul plecării:candidatul se rade pe cap,îmbracă

veșmȃntul galben al celor ce se retrag din lume și rostește de 3 ori în fața unui călugăr

căruia i se atribuie această sarcină,formula triplă de adoptare a refugiilor:”Plec în

refugiul lui Buddha,plec în refugiul lui Dharma,plec în refugiul lui Samgha”(Această

practică este astăzi curentă în Asia de SE).Urmează o perioadă de noviciat iar apoi

hirotonisirea în cadrul unei ceremonii în care,în fața adunării comunității,novicele

primea de la maestrul său castronul și veșmȃntul,simboluri ale vieții monastice,după

care cerea de 3 ori să primească hirotonisirea.I se puneau apoi o serie de

întrebări,destinate ca să garanteze că nimic nu se împotrivea călugăririi sale

definitive.Apoi cererea de hirotonisire era repetată de către maestru iar comunitatea își

exprima aprobarea prin tăcere.Noului călugar i se repartizau din acel moment,timp de

10 ani doi maeștri:unul însărcinat să-l învețe disciplina și să-i supravegheze

9

conduita,celălalt însărcinat să aprofundeze cunoștințele sale despre doctrină.Din acel

moment viata lor decurge după un tipar neschimbat.

Călugări budiști

2.Laicii-credincioșii care după ce au rostit tripla formulă a acceptării refugiilor,se

angajează să trăiască în respectul celor cinci percepte morale:abținerea de la

omor,furt,minciună,practice sexuale nepermise și consumarea moderată a băuturilor

care îmbată.Ei nu renunță la societate dar speră că săvȃrșind fapte demne de laudă,se

vor naște din nou in condiții superioare.

V.DIVIZIUNI

Începȃnd cu secolul al III-lea î.Chr.,budismul se imparte în două mari curente

care propun fiecare o cale(vehicul)diferită pentru a ajunge la nirvana:

1. BUDISMUL THERAVADA-MICUL VEHICUL

10

Este practicat azi de 35% dintre budiști .Este religia dominantă în Sri Lanka,în

Birmania ,în Thailanda,în Cambodgia și în Laos.Credincioșii aplică cu strictețe

regula vieții lui Buddha.Ei se angajeaza să-și gaseasca refugiu în Buddha,dharma

și în shanga.Budismul theravada este prin esență o regulă de viață monastică,fără

o divinitate supremă.Credincioșii respectă interdicțiile iar călugării aleg să se

retragă din societate pentru a medita.În fiecare an se sărbatorește întemeierea

comunității(februarie,martie)și momentul cȃnd călugării rămȃn în mȃnăstire pe

timpul sezonului ploilor(iulie,august).

Cărțile aparținȃnd Micului Vehicul sunt compuse în pali,dialect literar strȃns

înrudit cu sanscrita.Scrierile pali se plasează cam între secolul al VI-lea d.Chr.

2.BUDISMUL MAHAYANA-MARELE VEHICUL

Întruneste astazi 60% dintre budiști.Este practicat mai ales în China,în Coreea,în

Japonia,Nepal,Mongolia și Vietnam.Budistii Mahayana interpeleaza mai pe larg

mesajul lui Buddha.Ei consacră în același timp un cult divinitaților hinduse și

celor dintr-o altă religie,cum ar fi daoismul în China și șintoismul în

Japonia.Venerează mai cu seamă diferitele figuri ale lui Buddha,din care au făcut

un zeu. Ei îi închină un cult și unor bodhisttava,niște oameni înțelepți care au

hotȃrăt să se dedice mȃntuirii celorlalți.Cel mai venerat dintre ei este

Avalokinteshvara,care are mai multe brațe și numeroase capete simbolizȃnd

ajutorul infinit pe care îl aduce oamenilor.Cu prilejul ceremoniilor,calugării

acoperă statuia lui Buddha cu stofe,aur și bijuterii.Credincioșii aduc ofrande sub

formă de hrană,flori și tȃmăie.Recită rugaciuni și se așează la picioarele lui

Buddha pentru a medita.

11

Textele Marelui Vehicul sunt compuse în sanscrită.Printre cele mai

importante dintre aceste texte se numără:Mahavastru,Lalita Vistara,Divyavadana și

Saddharma Pundarika.

Învățăturile și organizarea monahală instituite de Buddha pot fi numite prin

termenul budism presectar,cu toate că toate diviziunile actuale ale budismului au fost

prea mult influențate pentru a garanta o includere sub acest nume și a delimita

caracterul acestei forme originale.O modalitate de clasificare a budismului utilizată

atȃt de savanți cȃt și de credincioși cum ar fi:

1.Budismul est-asiatic numește budismul răspȃndit în Corea,Japonia, Singapore și

o mare parte din China și Vietnam. Budismul estic este un nume alternativ pentru

budismul est-asiatic sau se referă uneori la toate formele tradiționale de budism,în

contrast cu budismul vestic răspȃndit în Europa și America.

2.Budismul ezoteric este sinonim cu Vajrayana. Unii savanți au aplicat termenul

unor practici ale budismului Theravada întȃlnite în zone precum Cambodgia.

3.Budismul nordic este un nume folosit pentru budismul tibetan.

4.Budismul sud-estic denumește Theravada.

5.Budismul sudic denumește Theravada.

6.Budismul tantric este un alt nume pentru Vajrayana și Tantrayana.

7.Budismul tibetan este budismul întȃlnit în Tibet,Mongolia,Bhutan și unele zone

din China,India și Rusia.

8.Mantrayana este sinonim pentru Vajrayana.Școala Tenda din Japonia a fost

influențată de Mantrayana,conform tradiției.

9.Sravakayana un termen alternativ pentru primele școli budiste.

10.Şcolile budiste timpurii sunt școlile în cadrul cărora budismul a fost divizat în

primele secole.Dintre aceste școli,doar una a supraviețuit, Theravada.

11.Tantrayana este considerat de obicei o alta denumire a budismuliu Vajrayana.

12.Theravada este budismul tradițional răspȃndit în Sri Lanka,

Birmania,Thailanda,Laos,Combodgia,o parte din Vietnam,China,India, Bangladesh și

Malaezia. Este singura școala budistă timpurie care a rezistat de-a lungul istoriei.

Uneori termenul este utilizat pentru a desemna toate școlile budiste timpurii.

13.Vajrayana o formă religioasă care s-a desprins din budismul Mahayana. Este de

obicei asociat cu budismul tibetian, deși nu există o definiție precisă a acestei

diviziuni.

12

IV.EXPANSIUNEA GEOGRAFICĂ

Chiar dacă la început budismul număra doar cȃteva persoane,la cȃteva

săptămȃni după prima sa predică,Buddha a dat o deviză acestei mișcări a celor care

renunțaseră la lume:”Pentru binele multora,pentru fericirea multora”.Mesajul se

sprijinea pe două virtuți:ințelepciunea și compasiunea.

“O,calugări,m-am eliberat de toate legăturile umane și divine și voi,de

asemenea,v-ați eliberat.Porniți la drum și umblați pentru binele celor mulți,pentru

fericirea celor mulți din compasiune pentru lume,spre folosul,spre binele,spre fericirea

zeilor și a oamenilor.Nu urmați doi același drum.Propovăduiți Legea care este

binefăcătoare la începutul sau,binefăcătoare la mijlocul ei,binefăcătoare la sfȃrșitul

ei.Propovăduiți-o în spiritul ei,în litera ei,arătați în toată puritatea sa,practica vieții

religioase.Exista ființe care nu sunt din fire orbite de patimă:acestea se vor converti la

Lege”.

Cu aceste cuvinte,Buddha,conform Vinaya subliniază elanul misionar al

învățăturilor sale.

Astfel budismul s-a extins în afara Indiei pe trei direcții.Spre sud,călugării l-au

răspȃndit,călătorind pe pămȃnt și pe apă în Sri Lanka și Asia de SE.Spre

nord,învățătura a fost propovăduita în întreaga Asie Centrala și de-a lungul Drumului

Mătăsii,pȃnă în China,iar de aici,în cele din urma și-a croit drum spre Coreea și

Japonia.Un val mai tȃrziu a purtat budismul dincolo de Himalaya,în Tibet.

13

Răspȃndirea budismului-un proces pașnic în sine a fost întămpinată periodic cu

ostilitate.În anul 842 d.Chr. în China, împaratul Wuzong din dinastia Tang,a început

să persecute religiile de origine străină.În jur de 4600 de mȃnăstiri budiste au fost

desființate,opere de artă de o valoare inestimabilă au fost distruse și în jur de 260000

de călugări și călugărițe au fost obligați să se întoarcă la viața laică.Istoria s-a repetat

odată cu încercarea Partidului Comunist chinez de a suprima budismul-cel mai

evident în Tibet.După datele oferite de Compania Internațională pentru

Tibet,începȃnd cu 1949 au fost distruse peste 6000 de mȃnăstiri și temple și cel puțin

50000 de tibetani au murit închiși,torturați,înfometați din cauza războiului.

Numărul actual al budiștilor variază între 230 și 500 de milioane,cu tate ca suma

de 375 de milioane este în general acceptată ca fiind cea mai verosimilă.Aceasta

discrepanța de date demografice se datorează faptului că în multe țări,credincioșii îșI

exprimă adeziunea atȃt budismului cȃt și unor credințe populare(sau chiar altor

religii),oscilȃnd între practicile celor două tipuri de sisteme religioase sau îmbinȃndu-

le.Cu toate acestea,numărul aderenților este considerabil plasȃnd budismul pe poziția

a cincea în clasamentul celor mai mari religii ale lumii,după creștinism,cu 2,1

miliarde de credincioși,islamism cu 1,3 miliarde,hinduism cu 870 milioane și religia

tradițională chineză cu 405 milioane.

VI.BUDISMUL ÎN DIFERITE REGIUNI ASIATICE

1.Budismul în Sri Lanka

Fiind țara unde budismul a avut cea mai mare longevitate și unde și-a

conservat cel mai mult timp statutul de religie a majorității,Sri Lanka a îmbrățișat

această credință încă din secolul al doilea î.Hr. conform unor cronici ca Dipavamsa în

urma acțiunilor misionare ale călugărului Mahinda, fiul lui Asoka. Astăzi 70% din

populație este budistă, cei mai mulți dintre ei fiind adepții ramurii Theravada,care de

altfel are și o bogată tradiție în această insulă. Canonul Pali de exemplu, autoritatea

supremă theravadinilor, a fost transpusă în forma scrisă în Sri Lanka în jurul anilor 30

î.Hr. O legendă spune ca Sanghamitta,fiica lui Asoka a adus pe insulă o ramură din

Copacul Iluminării (sau Copacul Bodhi), a sfințit locul și a plantat-o la Anuradhapura.

14

2.Budismul în Tibet

Budismul tibetan se diferențiază foarte mult de celelalte forme ale budismului.

Fiind tradițional afiliat Mahayanei prin scopul de a obține condiția de buddha pentru a

elibera semenii de suferința, el cuprinde și ritualurile magice și ezoterice ale

Vajrayanei. Legendele spun că elementele budiste au pătruns în Tibet în timpul „celui

de-al 28-lea rege”, Thothori Nyantsen(sec. al V-lea),care se pare că a fost un

conducător local din valea Yarlung. Istoria legendară relevă multe aspcte inedite,

miraculoase, în timpul domniei acestei căpetenii( se spune că din cer cădeau volume

sacre,lovind acoperișul regelui,etc.), dar e posibil ca aceste mituri să aibă și un suport

real:venirea misionarilor budiști.

3.Budismul în China

Budismul a pătruns în China la puține secole de la decesul lui Buddha, într-o

perioadă cȃnd taoismul și confucianismul dominau acest teritoriu asemȃnător Indiei

prin vastitate și diversitate culturală. La început nu a acaparat mulți adepți în China,

însă începȃnd cu secolul al II-lea d.Hr.își lărgește comunitatea datorită unor oarecare

similarități cu taoismul și a ușurinței cu care învățătuile erau receptate. Astăzi China

are cel mai mare număr de adepți ai religiei budiste(deși greu de stabilit,numărul s-a

aproximat la cca.102 milioane), majoritatea fiind mahayaniști: cei din est sunt „budiști

est-asiatici” sau „mahayanisti tibetani”. Instaurarea comunismului în China și Tibet a

împiedicat dezvoltarea liberă a acestei religii prin închiderea mănăstirilor și abolirea

oricăror forme de ceremonii religioase publice.

4.Budismul în Thailanda

Cu 95% din populație împărtășind credința budistă,Thailanda este țara în care

această religie are cea mai mare densitate demografica. Budismul thailandez este

theravadin,dar integrează și elemente regionale folclorice cum ar fi venerarea

strămoșilor.Se prezumă fără dovezi concrete că budismul a pătruns pentru prima oară

în această zonă în secolul al III-lea a.Chr. mulțumită misionarilor regelui

Asoka.Arhitectura religioasă se caracterizează prin stupe înalte poleite cu aur.Ca în

majoritatea țărilor theravadine,budismul în Thailanda este reprezentat de autoritatea

călugărilor,care pȃnă în a doua jumătate a secolului al XX-lea,își începeau vocația la

opt ani slujind la un templu ca dek wat (”copil de templu”).Principalul motiv pentru a

15

deveni un dek wat este de a acumula o învățătură de bază prin citirea,scrierea și

memorarea textelor sacre cȃntate în diferite ritualuri.De aceea templele rurale(wat) au

servit ca o structură de bază în instruirea elementară a populației.Astăzi ele cedează

teritoriu aparatului educațional condus de guvern deși încă își exercită dominația cu

pregnanță în unele zone.

5.Budismul in Japonia

Kinkaku-ji,”Templul pavilionului de aur”-Kyoto,Japonia

Budismul Mahayana a fost adus în Japonia din Coreea în secolul al VI-lea d.Chr

ca o consecință a contactelor cu lumea central asiatică prin Drumul Mătăsii.S-a impus

rapid în arhipelag datorită voluminosului canon religios,a corpului doctrinar elaborat,a

clerului bine organizat și a tradiției înfloritoare în artă și arhitectură,caracteristici de

care credința autohtonă japoneză,șintoismul,ducea lipsă.Superioritatea netă a

budismului nu a exclus o simbioză cu religia tradițională,ci dimpotrivă,Buddha a

devenit în scurt timp un zeu șintoist(kami).Budismul japonez a marcat istoria

budismului internațional prin diverse școli tradiționale,cele mai importante fiind

probabil cele din timpul lui Kamakura(1185-1333)și anume Şcoala Amidista a

Pămȃntului Pur,promulgată de Genshin și articulată de unii călugări ca Honen,care

insista asupra salvării prin credință într-un Buddha celest numit Amitabha și

constituie cea mai mare sectă budistă din Japonia(și poate chiar din Asia) și Şcoala

Zen,cu un caracter mult mai filozofic,care a fost adoptată de clasele nobiliare

japoneze și a avut un impact imens asupra culturii Japoniei.În perioada

naționalismului japonez ce a precedat cel de-al doilea război mondial,budismul a fost

16

privit cu ostilitate ca un element exterior ce periclitează valorile tradiționale și s-a

încercat,deși fără succes, o dislocare a șintoismului din budism.Astăzi Japonia numără

peste 89 de milioane de budiști(aproape 50% din populație),fiind a doua țară din lume

după China în ceea ce privește lărgimea comunității budiste.

6.Budismul in Mongolia

Mȃnăstire de lama în Tsetserleg,Mongolia

Forma budistă instituită în Mongolia este cea a budismului tibetan. Mongolezii

tradiționali venerau cerul și pe strămoși.În anul 1578, Altan Khan,vrȃnd să unească

sub conducerea sa neamul mongol,a pactizat cu liderul unei secte budiste tibetane

oferindu-i școlii sale protecție în schimbul legitimității religioase. Liderul a primit

titlul de DALAI LAMA(adică de învățător spiritual suprem,în traducere expresia

înseamnă”lama oceanului”),pe care îl poartă și succesorii săi de astăzi. Althan Khan

moare puțin timp mai tȃrziu, însă secta budistă Gelug se răspȃndește în întreaga

Mongolie. Budismul mongolez combină Mahayana cu ritualurile tantrice și practicile

tibetane tradiționale și este coordonat de lama, lideri spirituali similari unor guru

hinduși.În perioada 1924-1990, manifestarea religioasă în această țară a fost

stingherită de comunism(de altfel Mongolia a fost prima țară care a trecut la

comunism).

17

7.Budismul in India

După extincția budismului de pe teritoriul indian din secolul al XIII-lea, această

religie tinde să se întoarca la origini abia în 1891, prin inițiativa unui mentor sri

lankez, Anagarika Dharmapala care fondează Maha Bodhi Society. Această societate

construiește multe temple și mȃnăstiri(vihara) în India, inclusiv cea din Sarnath, locul

primei predici a lui Buddha și se ocupa cu promovarea budismului în peninsulă.

Temple și mȃnăstiri budiste

În 1892, Kripasaran Mahasthavir creează o nouă organizație, Bengal Buddhist

Association, avȃnd aceleași scopuri. O altă mișcare pro-budistă este aceea a indienilor

18

fără casă(dalit sau paria) inițiată în anii 1890 de reprezentanți ai acestei clase, Iyothee

Thass, Brahmananda Reddy si Dharmananda Kosambi. În 1956, prin convertirea

liderului dalit B. R. Ambedkar la budism,mulți dintre partizanii lui au fost

impulsionați să îi imite gestul. Mediația budistă Vipassana acaparează tot mai mulți

amatori mai ales în India,dar și în țările occidentale.În prezent,în India sunt 12-17

milioane de budiști.

VII.AREAL DE DESFǍŞURARE LA NIVEL

GLOBAL

Primele douăzeci de state în funcție de numărul credincioșilor budiști.

Budismul s-a extins atȃt în interiorul Asiei cȃt și în Europa și spre est,spre

America.

Intelectualii europeni au importat budismul în secolul al XIX-lea,dar numărul

adepților a rămas redus pȃnă la apariția imigranților asiatici budiști,la sfȃrșitul

secolului al XX-lea.

Pe continentul american budismul a fost adus de către chinezii porniți să caute

aur,în California,în 1848.Le-au urmat la scurt timp japonezii plecați să recolteze

trestia de zahăr în Hawai.Anii 60 au adus un nou val:imigranții din sud-estul Asiei.

19

Dacă din totalul de budiști de 379 de milioane,98% adică 373 de milioane trăiesc

în Asia,2% adică 6 milioane trăiesc pe celelalte continente după cum urmează:în SUA

si Canada există un număr de 3,11 de adepți,în Europa numărul budiștilor se

estimează la 1,64.În America Latină sunt 0,71,în Oceania 0,50 iar în Africa 0,15.

VII.INFLUENŢA BUDISMULUI ASUPRA POPOARELOR ASIATICE Budismul a avut un impact puternic asupra popoarelor asiatice datorită

faptului că se proclama ca fiind în primul rȃnd o filozofie sau o formă de psihologie

ce ajută oamenii să se elibereze de suferință.Spre deosebire de alte religii,el nu susține

existența unei ființe supreme și încurajează să se pună la îndoiala sau chiar să se

sfideze autoritatea.

Budismul și-a dezvoltat un stil accesibil tuturor claselor de oameni care i-a

permis să se extindă și să primească adepți.

Unul din motivele pentru care a rezistat atȃt de mult timp în culturi diferite

este felul în care a reușit să înglobeze diferitele elemente și să se modeleze după

obiceiurile fiecărei zone în care a pătruns.

Budismul a oferit popoarelor asiatice instrumente eficace care conduc spre

experimentarea directă a conștiinței după cum afirmă Lopon Ceciu Rinpoce,unul

dintre cei mai experimentați maeștrii budiști.Învățătura lui Buddha este asemenea

diamantului:deși esența îi este aceeași,își schimbă culoarea în funcție de cea a

ambianței.Budismul se adaptează tradițiilor culturale ale diferitelor țări,fără ca esența

să-i fie alterată.

Viziunea budistă precum și metodele sale de o mare flexibilitate sunt astăzi

mai ușor de înțeles ca oricȃnd.

Atrași de idealurile budismului precum pacifismul,dăruirea și implicarea

socială s-au înființat diferite organizații care colectează și trimit bani unor grupuri

naționale și internaționale care militează pentru pace și drepturile omului.Se

organizează și sesiuni ale unor secte centrate pe problemele sociale cu care se

confruntă societatea:divorțul,dependența de droguri,depresia sau sinuciderea.

20

Așadar impactul asupra popoarelor asiatice a fost atȃt de puternic încȃt

oamenii s-au schimbat și sunt dispuși să facă voluntariate,să doneze bani,să

organizeze proteste,să se sacrifice și totul pentru a urma cuvintele discipolului

lor”Pentru binele multora,pentru fericirea multora”.

IX.BIBLIOGRAFIE

1.Carrithers M.(1983) Buddha.Traducere Russo V.(1996),Editura

Humanitas,București

2.Eliade M.,Culianu I.P.(1990) Dicționar al religiilor,Editura Humanitas,București

3.Gaudin P.,Combe V.,(1995) Marile religii.Traducere Antonescu S.(1995),Editura

Orizonturi,București

4.Delumeau J.(1993) Religiile lumii.Traducere Pagu A.(1996),Editura

Humanitas,București

5.Naudin C.,Cuq M.L.(1995) Religiile lumii-Enciclopedie pentru tineri.Traducere

Negrea I.(1996),Editura Enciclopedică Rao,București

6.Granet M.(1989) Religia chinezilor.Traducere Vasiloiu M.J.(2004),Editura

Artemis,București

7.Coomaraswamy A.K.(1997) Hinduism si budism.Traducere Popa G.

(1997),Editura Timpul,Iași

8.McCurry S.(2005) National Geographic

21

9.Brune F.(1995) Hristos si Karma.Spre reconciliere?.Traducere Velescu Ş.

(1997),Editura Univers Enciclopedic,București

10.Flaviu C.(1999) Mesajul lui Buddha.Editura Dacia,Cluj-Napoca

BUDISMUL ŞI

CIVILIZAŢIA

POPOARELOR ASIATICE

22

FARCAŞ MARIA MIRELA

GEOGRAFIE,AN I.

23