CITIRE DE PARTITURI

ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU STUDIUL CITIRII DE PARTITURI

- CITIREA ÎN CHEI -

Prof. univ. dr. PETRU STOIANOV

An III - ZI, FR, ID; Semestrul II

1.

� � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � �

Obiective Disciplina îşi propune următoarele obiective: dezvoltarea la studenţi

a capacităţii de operare cu tehnici specifice, constând în transformarea semnelor grafice în dat sonor pe orizontală, în toate cheile, inclusiv în vechile chei corale; dezvoltarea capacităţii de citire ordonată în acelaşi timp pe orizontală şi pe verticală, în sisteme de patru portative, fiecare cu informaţie diferită, în chei diferite. Competenţa astfel obţinută se constituie în bază pentru citirea partiturilor complexe, inclusiv pentru studiul transpoziţiei orale.

• Evaluare – prin examen oral-practic; citire la pian (din temele studiate pe

semestrul II)

Bibliografie Stoianov, Petru – Citire de partituri, Sinteze III, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004, 2005 Stoianov, Petru – Citire de partituri. Curs practic ( în curs de apariţie) Grefiens, Vinicius - Curs practic de citire de partituri. Citire în chei, Editura Muzicală, Bucureşti, 1968 (capitolul 2 şi 3 voci)

Lecţia 1

Recapitulare şi consolidare capitolul Citirea la 3 voci. Studenţii vor relua studiul pieselor la 3 voci în alte date, respectând – de această dată – toate indicaţiile din partitură: tempo, nuanţe, caracterul piesei etc. Totodată, se vor acomoda cu citirea la 4 voci doar în cheia Sol - exemplul nr. 1; pentru a se uşura citirea, recomandăm studiul iniţial pe câte 2 sau 3 voci în combinaţii diferite, decupate din text: de exemplu - pentru combinaţii de câte 2 voci: Bas-Tenor; Bas-Alto; Bas- Sopran; Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto – Sopran iar pentru combinaţii pe 3 voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor – Sopran etc. În final, se trece la citirea la 4 voci.

Lecţia 2

Studiul citirii în chei la patru voci: exemplele 2-4; acestea se vor studia iniţial pe câte 2 sau 3 voci în combinaţii diferite, decupate din text: de exemplu - pentru combinaţii de câte 2 voci: Bas-Tenor; Bas-Alto; Bas- Sopran; Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto – Sopran iar pentru combinaţii pe 3 voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor – Sopran etc. În final, se trece la citirea la 4 voci.

Lecţiile 3-4

Studierea exemplelor 5-7 pe câte 2 voci decupate din text: de exemplu Bas – Tenor; Bas – Alto; Bas – Sopran; Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto – Sopran iar pentru combinaţii pe 3 voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor – Sopran etc. În final, se trece la citirea la 4 voci.

Lecţiile 5-6 Studierea exemplelor 8-10 pe câte 2 voci decupate din text: de exemplu Bas – Tenor; Bas – Alto; Bas – Sopran; Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto – Sopran iar pentru combinaţii pe 3 voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor – Sopran etc. În final, se trece la citirea la 4 voci.

Lecţiile 7-8 Studierea exemplelor 11-13 pe câte 2 voci decupate din text: de exemplu Bas – Tenor; Bas – Alto; Bas – Sopran; Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto – Sopran iar pentru combinaţii pe 3 voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor – Sopran etc. În final, se trece la citirea la 4 voci.

Lecţia 9

Studiul transpoziţiei

În această lecţie, se vor aborda principiile de bază pentru realizarea transpoziţiei orale.Totodată, studenţii se vor acomoda cu transpoziţia orală la 2 voci.

TEMELE PENTRU APLICAREA TRANSPOZIŢIEI se realizează pe baza deprinderii de a se citi în toate cheile şi combinaţiile de chei posibil a fi utilizate într-o partitură – inclusiv în acele partituri care utilizau vechile chei corale – studentulul i se cere să efectueze o transpoziţie orală (nescrisă, la prima vedere, în timp real).

Dacă prin transpoziţie – în general – se înţelege „reproducerea exactă a unei voci (ştime) sau a unei partituri (lucrări) într-o altă tonalitate”, după cum apreciază Alexandru Velehorschi1, cele două tipuri

1 Velehorschi, Alexandru. Studiul transpoziţiei, Bucureşti, Edit. Didactică şi Pedagogică, 1968, p. 5

de transpoziţie – scrisă şi orală – au valenţe diferite şi presupun modalităţi de abordare diferită a partiturii ce urmează a fi transpusă.

Astfel, „transpoziţia scrisă se face prin schimbarea armurii şi transcrierea notelor, avându-se în vedere intervalul dintre tonica veche şi cea nouă”2 în timp ce transpoziţia orală este o transpoziţie ce se realizează în timp real, la prima vedere. Aceasta „se bazează pe înlocuirea mintală a cheilor şi a armurii, fapt care permite cititorului să urmărească şi să execute simultan mai multe voci, chiar dacă transpun la intervale diferite. Cu alte cuvinte, transpoziţia orală implică un efort susţinut şi o perspectivare mentală a altor chei, implicit a altor armuri şi a altor accidenţi ce intervin pe parcurs în raport de partitura ce urmează a fi transpusă.

2 cf. Velehorschi, Alexandru, op. cit., p. 6