Citate din LORELEI de Ionel Teodoreanu

“- Ai sa ma ai langa tine?- Mai intrebi? In dreapta, in stanga, inainte, inapoi. Tu esti zidul inflorit al captivitatii mele.

…………………………………….

- Nu? tresari el.- Sigur ca nu. Suntem doua libertati. Dragostea noastra nu e o umilinta, e o mandrie. Nu vreau sa te coplesesc, sa-ti limitez viata numai la mine. N-as avea nici o bucurie sa am alaturi de mine un prizonier. Nu-ti cer decat dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o impart cu nimeni. Asa cum nici tu nu vei imparti cu nimeni dragostea mea.

…………………………………….

Fii alaturi de mine asa cum ai fost si inainte de a ma cunoaste.- Luli, dar sunt alt om. Tu-mi ceri sa redevin ceea ce am fost inainte de tine.- Nu. Eu iti cer, adica te rog, sa fii tu. Sa nu ma ai langa tine ca o constrangere, fiindca atunci ti-ai ucide dragostea si m-ai ucide si pe mine. Ma iubesti?

………………………………………….. .

- Iti multumesc pentru flori. Mai esti suparat?- Nu, Luli, nu! Niciodata nu pot fi suparat pe tine. Te iubesc, Luli, o strig in fata lumii intregi. Nu simti, Luli, cat de mult te iubesc? Ce nevoie am de tine? Uite, de cand ai plecat de acasa nu mai eram om, nu mai puteam face nimic. Simteam ca innebunesc daca nu vii…- Dragutule, dragutule, atunci de ce nu esti deschis cu mine? De ce te temi de mine? De ce nu-mi spui drept? De ce fugi? De ce te ascunzi?- Stiu eu, Luli? Omul e un tesut de contradictii si absurd.- Si cand iubeste?- Mai ales.

……………………………………..

- Atunci eu de ce sunt altfel? De ce nu-ti ascund nimic?…..decat dragostea mea…- Mi-o ascunzi? zambi el.- Uneori…- Luli, tu esti Luli: unica.- Unica! ofta Luli. Adica singura.- Nu, Luli, doi. Sintem doi, alaturi, impreuna, stransi si striviti intr-aceeasi mana dulce si napraznica…….- Vrei sa-ti citesc ceva?

Niciodata nu iubesti mai mult pe cineva, decat atunci cand te-ai hotarat sa-i faci rau. E si mai al tau.

Taceau unul langa altul, mana in mana, lipiti, orbi, fara de gand, fara trecut si fara viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca si al cerului.

Cand esti trist iti vine sa dormi si sa uiti. Iti vine sa-ti culci capul pe genunchii cuiva care te iubeste, sau daca esti singur si n-ai pe nimeni, sa ti-l culci pe palmele tale. Da. Iti vine sa dormi cand esti trist. Si sa uiti… Dar cand te trezesti ? Iar esti trist si nu poti adormi din nou…Adevaratele deprimari incep cu efortul eroic de a le ascunde.

Salcâmii înfloriţi din nou mi-au adus aminte că salcâmul e semnul prieteniei noastre. Mai e vreo creangă pentru mâinile noatre?

Era prea tânără să-şi dea seama cât e de superioară satisfacţia de a trăi satisfacţiei de a scrie

Dacă pământul pe care mergi, pe care-l calci fără să te gândeşti la el - durere încorporată în paşi ca cerul în ochi - ai simţi deodată că suferă din pricina ta, fiindcă paşii tăi sunt grei; dacă ai simţi înlăuntrul lui ca o durere fără de expresie aparentă - ce-ai face: ai merge înainte sau te-ai opri?

Cine a ucis stelele? Cine a surpat drumul spre viitor al celor din morminte?

Sunt oameni făcuţi ca să iubească o singură dată în viaţă lor, şi alţii făcuţi să fie iubiţi pentru totdeauna

Raiul nu e în cer, unde pasul pământeanului nu ajunge, ci în urmă, unde pasul călătorului spre moarte nu se mai poate întoarce