Textul din prezentul volum este reprodus dupi edilia: IonelTeodoreanu, Opere alese,V Cole4ia,,scriitori romdni'l EdituraMinerya, Bucuregti 1970.

Textul a fost adaptat normelor ortografice ln vigoare azi,aprobate de Academia Romdni.

IONEL TEODOREANU

LORELEI

Editie lngriiiti"tabel cronologic

9r oprnu cnucede Valeria FILIMON

HAGORA

rupte din coronamentul atAt de bogat al trilogiei La Medeleni, gi transplantati inexclusivitate pe terenul romanului sentimental de facturi liricd. ,Aqadar, in timpce Crdciunul de la Silvestri, Secretul Anei Florentin, ca si' nu mai vorbim de Hai-Diridam, in afara unor destul de superficiale anecdote agrementate cu fel de fel

de ingrediente senzualist-melodramatice, nu oferi nimic, romanul in cauzi se

plaseazi cu reali eficacitate in zona epicului de structuri poematici.Prin Lorelei, Ionel Teodoreanu recupereazi, pentru proza romdneascd, un

gen de roman care, in alte literaturi, infazapost-romantici, a cunoscut o mare

inflorire de n-ar fi si amintim decit de un A1. Dumas-fiul, in Franla, de pild[.Romanul acesta, in ciuda fondului siu uman sentimental gi a cadnilui de un

idilism atit de luminos, de feerie, se salveazi, totrgi, in chip hotirAt de la pericolulalunecirii in melodrama uspard, superficiali. lntreaga sa substanli degaji un ferme-

citor aer de melancolie, de trilburitoare elegie sentimentald" FIri ane oferipagini de

rdscolitoare investiga$i psihologice sau de impresionante inclegtari epice Ionel Teodoreanu, ca un adevirat poet aflat ln cele mai bune dipe de inqpira$e igi potenleazi

nara$unea de la un capit la celilalt cu ajutorul unui fluid liric pitruns de inflexiunimeditativ-confesive de superioari calitate. ExcEtand slloga Medelenllor, ln nici unuldin romanele teodoreniene nu sim(i, mai acut ca in I orelei, anminspkafaprozatoru-lui-poetatingetonaliti$lirice demare tensiune, in misurlsi suplineasca intr-unfel,avantajele analizei detagate gi ale examenului psihologic lucid mndus. ...

lntr-adevir, Lorelei estepoate cel mai bun roman sentimental romAnesc, incare, cu mijloacele prozei poetice, se demonstreuiideea,atdt de eminescianl, aimposibilitilii de a se implini, in planul vielii reale, aspiralia spre o iubire ideali.

Ci romancierul pornegte de la unele premise eminesciene ni se pare evident.Vom face, desigur, precizarea ci nu este vorba atdt de subtexhrl existenfial-filozo-fic - acesta constituind o zondin exclusivitate proprie geniului eminescian - cAt

mai ales de specificitateaviziunii poetice asupra sentimentelor.Depagind inlelegerea lucrurilor la nivelul celui mai ingust criticism domes-

tic - aga cum se intdmpla in Secretul Anei Florentin salain Crdciunul de la Sil-vestri -,romancierul, de data aceasta, plaseazdconflictul erotic intr-un unghi de

vedere etico-estetic realmente superior, atingand semnificalii permanente. Desi-gur, romancierul Catul Bogdan - personajul lui Ionel Teodoreanu - nu este unHyperion al literaturii noastre moderne. Pe acest plan, un Ladima dinPatulluiProcust de Camil Petrescu, de pildd, produce intr-adevir impresia ci ar reedita, incondiliile unui proces de degradare nu numai avalorilor morale, dar gi a oriciroridealuri, fie ele gi himerice, dramele existenliale ale eroului eminescian. Oricum,ins[, personajele din Lorelei eminescianizeazi iubirea cu o deplini diruire, fiindcandide, in aceastl privinll, pini la incongtie4e. Aici igi afli sursa anacronismu]lor incAntltor, dar gi cauzele care le vor pierde. (Nicolae Ciobanu Ionel Teodorea-

nu, Editura Minerva, Bucuregti, 1970.)ValeriaFILIMON

CUPRINSUL

Partea inthia,rPe harfa risfurnati a iubirilor tale, Vari..."............. ...........5

Partea a doua

,,Trupul gi suflehrl meu sunt incepuhrl unui mare cintec... " ................24

Partea a treia

,,... $i tremurul mAnii carel cautf' .................37

Partea a patraPrietenulNathan 104

Partea a cincea

,rAnii mei tineri au sunat a cintec... " ................. ..............127

Partea a tasea,r...Dar am trecut pe lAngi el cu dragostea de m4n5..." .........................151

Partea a faPteao...$i am rimas cu mdna intinsi ca a regelui Lear" ...............................192

Tabel cronologrc..............: .........218

Opiniicritice .........221

222 223

CoLECTTA CrASrCr ROMANT

Coperta

DONE STAN

Coordonarea grafici

Liviu Constantin CHI$CARIU

Lector

Crina DUMITRESCU

Corector

Miruna FILIP

@ EDITURA AGORA Bucure,sti 2011

@ Livia MANDEAL, unic definitor al drepturilor de autorToate drepturile asupra acestei editii sunt rezewatein exclusivitateEditurii AGORA BucuregtiOrice reproducere integrali sau parliali, prin orice procedeu, a textuluiconfinut in prezenhrl volum este strict interzisi.

ISBN 9786069221082

PARTEA INTAN

,,Peharfa rdsturnatda i.erburtlor talg vard, i'

Tienul se opri leneg, cu un fumitor posomorit la fereastra unui compar-timent de dasa intAia.

Gari mici.Tot aga trec, cu literi mici, versurile lui Francis fammes, ducind in trap

mirunt, spre cerul cel mai dulce, gi-n varatec parfum de sulfini, livin{ici,minti qi romanifi, numele fetelor de altidati.

Oprire de trei minute. Numai trei. Dar iati ce se intAmpla in lumini deiunie. Sosise in dosul girii o vasti trisuri de fari, veche qi ponositi, adusi denigte cdlu{i zburlili gi urecheafi, cam rudi cu migiruqii. Un zimbet aburiselumina deasupra acestei trdLsuri, venitl parci dintr-un odinioari al amintirii,prin lanuri de grdu gi maci.

La g6tul cailor cAnta lin cling-cling de clopo{ei.O fati vorbea tate ca wibiile in luna ciregelor gi rddea cu dinfi proas-

pe[i; a doua mai cuminte, mai miicufi la umbra genelor negre, avea in brafeun mdnunchi de flori cAmpenegti, sprinten multicolore. Purtau pe cap acele

pillrii de pai, impletite in Ardeal, abea puse pe creqtet - plutind in soare calotugii pe ape - qi prinse cu elastic pe subt birbie, s[ nu le ristoarne vantul.Rochii depdnz.it cam mototolitg cu mAneci scurte. Sandale. Din spate deo-potrivd de inalte, pireau surori, din fali, prietene tinere, care s-ar scobori dinacelaqi scrAnciob, unde-au plutit rizAnd aHtui aninate in soare, cer qi vantla fel vii,la fel amelite de vari, aducand pe pdmdnt un neastimpir aerian.

$i in jurul lor, atunci revirsate din trdsuri, intr-o imbulzire gi o foiali dehulubi speriafi, pachete,pachefele gicoguridepapuri, toateftcute qilegate cavai de lume. Pe deasupra, un geamandan bucgit, incins cu sfoari gi frdnghiu-

f[, un termos qi o lioti de pui de glind cu glasuri suprasoprane de rAndunelepiuind subt o streaqini.. Din trisuri mai coborise o babi cerniti; de pe caprd,un mo$neag cu musteli fudule gi coada biciului infipti in carimbul cizmei.lar cAnele ciobinesc, mi{os, hirsut gi plin de scaie{i, se tolinise la umbra tri-surii, cu palpitafii trandafirii de limbi lungl, ristindu-se c-o brusci tresiltarernAnioasi la cdte-o musci.

Fetele se migcari iute ca puii secundelor, in timp ce baba gi mogneagul,cu grabl terestri de broagte festoase, aduceau spre tren calabaldcul.

Fata cu gias vesel sosea cu biletele, finand un cogule! intr-o mani. Darchiar langi scara vagonului se impiedecd gi cdzu, risturnand coqul cu cireqenegre drept in faga trenului. Bombate gi elastice, hultoanele se risipiri ca oturmi de mAnji silbateci intr-o depirtare vizuti de sus.

- Vai demine!Se gi ridicase. Piliria ii cizuse pe spate, rimanAnd atArnati de elasticul

alunecat in jurul gAtului. Negru, des gi cre|, pnrul ii imprejmuia compacttimplele gi ceafa, umflAndu-se tumultuos, c-un fel de migunare silbateciEi ageri, ca hoardele barbare, ciliri venite qi cu sulili in jurul unei insoritecetdfi cu portocali in floare. C[ci fruntea, obrajii 9i gdtrl erau in ceasul celmal luminos fraged al tinereqii.

Mana celeilalte ii cuprinse afectuos umdrul, impingdnd-o ugorspre scari.- Hai, Luli, hai, pleaci trenulSilabele numelui sunari in lumini - Lu=li- ciocnindu-se u$oare ca o

chemare de pasdre nevizutS, sus, printre frunziquri de crAng.Luli ftcu o migcare de cumpini nehotiriti intre tren gi cirege, dar, invin-

si de gornifa plecirii, se sui, cu doui lacrimi alungite pe obraji.Atit. Treiminute.Dar intre miliardele de minute ale viefii, sure ca pinza paianjenilor

morfi, acestea se iviseri cu grafia qi prospe{imea unor acuarele de Tonitzi.Tienul porni.Un cilu! intoarse capul dupi tren, trimelAndu-i zvon bldnd de clopolei

rlmaqi ln soare de iunie, cu numele fetelor de altidati.Fumitorul posomorAt de la fereastra compartimenhrlui de clasa intAia

aprinse o noui figari de la focul celei pe sft'rqite; dar nu pentru timpul incetsi lung, ci pentru bdtaia de inimi inviorati pe care-o ai atunci cAnd intr-ocarte anosti descoperi un citat incAntdtor.

*

C-un deget, tuli igi scoase elasticul care-o stringea de gAt, risturnAn-du-qi pdliria pe genunchi. De obicei, dupi ce se descopir, femeile iqi potri-vesc pirul cu mAnile, instinctiv. Luli, insi, n-avea nevoie. Pirul ei se pieptinasingur, parci sculptat intr-o izbucnire de vint, afirmdnd conturul vitaliti{iilui vibrante. $i avea gAtul acela av6nta! galeq gi mlidiu, induiogetor de pur, aladolescenlilor decapitali in vechimea timpurilor, care-au devenit apoi muce-nici tineri in moarte pe icoanele bisericilor. $i ca gi aceqtia rimagi la fereas-tra cregtini a veEniciei lor, cu tot copilirescul colorit al obrajilor umezi{i delacrimile picurate dupi cireqe, Luli avea o gravitate meditativi, ca gi cum ar fiascultat zvonuri gi coruri intr-o depirtare a sufletului qi awemii.

Parci o uitase pe Gabriela, degi numai ele erau in compartimentul declasa doua, fate in fap, hngn fereastrt hurducate de ro$le aceluiagi tren careo duceape Luli sprebacalaureat. Gabriela acoperise geamul din dreptuleicuperdelula cafenie, rimindnd in umbri. Lumina de afari avea splendoareatoridi a verii pe stanci calcaroase; argifi de iunie secetos. Dar nu se induple-case si tragi storul gi in dreptul lui Luli. Nu numai c-o infrumuse{a invilui-rea soarelui, dar parcd o gi hrlnea, ca pe fructele tropicale.

Al5turi de Luli, Gabriela nu mai simfea nevoia cirtilor, micar linute pebrap, daci nu gi cetite. Ca o fereastri deschisi pe-o mare lumini de luni cuabur de lilieci inflorifi, preajma lui Luli ii didea o uqoari exaltare visitoa-re. Daci ar fi fost bfubat, Gabriela ar fi simfit delaolalti teama qi ispita uneipasionate indrigostiri. Era insi o nuanfi care inlitura echivocul. Un lied deSchumann te hrlburl caprezeSa dragostii la optsprezece ani, firi si-fi deanevoia de-a-l strange in brafe, de-a-l avea numai pentru tine, de-a-i spune

,,hf ochi in ochi, respirdndu-l posesiv. .Aqa se simfea aHturi de Luli: cuprinside o proaspiti incantare contemplativi care-o seducea, ftri s6-i dea imbol-dul de-a seduce. Cici raporturile eiverbale cu Luli aveau acelaqi firesc, acelEicalm gi aceeaqi intimitate ca gi pdni atunci, pe care, din all punct de vedere,nici noua ei situafie de profesoari a lui Luli nu le alterase. Schimbarea dinea fali de Luli coincida cu surpriza apanliei, dupi o despdrfire de patru ani,a unei fetile numiti,,Luli-boy''odinioari, revinttitatunci, pe peronul glriiGalali, cu mirare, dta deqi aeeeagi, noui ca gi numele Luli, rimas singur pebuzele Gabrielei, deprinsi ani de-a randul si-i spuie Luli-boy, adicibiie{elulLuli.

CAnd se cunoscuseri, Luli avea cinci ani, Gabriela, noui. Un plod qi

o fetlla. Tatil lui Luli, pani atunci judecitor de instrucfie la BArlad, fuseseavansat judecitor de instruc{ie cu grad de pregedinte la Galali, unde tatilGabrielei era avocat, tot de ia BArlad venit inainte de cisitorie.

- Gabriela, vei avea o noui prietenl.Yezisi fii draguli cu ea.

E greu si fii,,drigu!i" cu prietenele impuse de capriciul tatei, mai ales

cand egti fetifi singuri la pirinfi, abea cuprinsi de pasiunea lecturilor. DarLucica Novleanu era intr-adevdr dezagreabili. I se spunea qi ,,Cicd'fiindc[numele Lucica, dat de pirin{i, nu inclpuse inci intreg prin gurila ei pAni latrei ani, iar de atunci, mandri se vede ci toate poveqtile apireau cu numeleei ,Cicf' drept steag gi goarni, incepea qi ea mai toate fraznle cu un ,,cicf'spus c-un fel de trufie zburdalnici de mdnzoc care necheazi cu capul in sus,

scuturindu-gi coama.

- Cici tu cine eEti?

- GabrielaNei.- Spune qi mata frumos cum te cheamd, o indemnase tatil ei, de la spate.

Dar Lucica scuturase capul negativ. Cum era cu putinli ca o fetili gtiu-toare de povegti si nu cunoasci numele ei cel care mergea in fruntea alaiuluizdnelor, zmeilor gi fe$lor-frumogi?...

- O cheami Lucica, dar noi ii spunem Cica. $titi, e cam silbateci, o scu-zase zimbind magistrahrl.

La acea epoci, Lucica Novleanu era numaii ochi gi pir. Un pir gi nigteochi de Herodiadi. Gene zburlite, pir creg slabi ca un greier de iarnl, opaloare caHn qi un arzitoi clocot in ochii prea mari pentru trupul ei. Cotro-biia cu ochii, ca o {iganc[ cu mAnile, tot ce vedea in jurul ei. Asta durase cdttimp stituse captivi pe scaunul din salon. Apoi venise fatalul: ,,Hai, Gabriela,aratn fetif ei jucariile taldi

Gabriela o luase de mdni si o distreze. Dar mAnufa cu degete lungiscipase din mdini ca o gopArli. -

Cic6, fii tu calulmeu.Imperativ.Gabriela fusese; era binecrescuti.- Cicd, tu ai pipuqi ?

Le avea intacte in somnul lor de domnrte wijite. Lucica le mobilizaseimediat, ducAndu-le la rizboi in pas de defilare, cu trdmbife in glas gi armateduqmane in mdni.

- CicL tu ai doctor?N-avea.Avea in schimb lacrimi de viduvi, fiindci pipuqile ficuseri atAtea vitejii,

spunea Lucica, incdt erau numai bune de inmormdntat.Peste pufin timp, Gabriela aflase cu o adevirati groaz| ci pirinfii micu-

lui ciclon cump[raseri casa de al6turi. $i, cdteva zile dupi mutare, Lucicaapiruse singuri la ei in ogradi - se strecurase se vede ftri de gtirea pirinfilor-, intrase pe la bucitirie gi o descoperise pe Gabriela tot in odaia micelului,t 4!rr rNv

unde ii pusese in brafe o pipugi gitit[ ca miresele, spunindu-i cu un tonprotectoare dojan6:

- Cici, si nu mai plingi la rizboi.

$i fugise cumvenise.Pipuga fusese curcubeul de dupi furtuni.Lucica Novleanu era mai pulin ciclon decAt plrea la primul cc

Putea si asculte povegti ceasuri de-a rtndul, mult mai concentraticopiii cuminfi. Le asculta, insi, fbri lene, ftrd somnolenld, frrd ,,cap in poaliicu din{ii incleqtafi, cu bfubia proiectati in afar6, rezemAndu-qi capul slabpalid in mAnula uscati cu degete prelungi. Atitudinea ei avea ceva primitivoriental. I1i venea s-o imbraci cu qalvari, punandu-i mirgele albastre la gd!brnfari in jurul gleznelor, qi pe cap, basma de culoarea macului.

Gabriela nu se mai putea gdndi la poveqti, frri si nu-i apari intiPlritn inminte Lucica, ascultAndu-le. La inceput, povegtile erau un fel de bir: hranibalaurului ca si fie bland.

Lucica nu-i mulgumea. in schimb, insi, apirea din senin, aducandu-icele mai ciudate daruri: burateci, greieri, fluturi, clei de cireE, pui de qopArl6,

broagte festoase, licurici, - cu o demnitate de gef de trib african imprietenitcu o fagi abn. Dupi un an, insi, Lucica nu mai era acceptati ca o fatalitate,

ci doriti. Absenla ei lisa un gol in Gabriela, pe care nici o distracfie nu-lputea acoperi. Avea, firegte, prietene de wista ei, cu care se putea juca iniblul fetelor qi vorbi. Nici una, ins6, nu se apropiase de ea ca Lucic4 ln clipele

cand o asculta, privind-o cu ochi de figanci ghicitoare in ghioc. Subt formide ciclon nu-i mai apiruse de la rizboiul pipugelor. La ,Gabicd' era cuminte.CAnd era insi la eaicasfl Gabriela o ,,antza{: drac impielifat. Era in ograda

ei ca o ploaie de vari, pann gi pe acoperiq, cAntand, fitz?nd, dialogand cu ea,

cu pietrele, cu copacii, cu cdnii Ei pisicile, organizAnd mereu rizboaie dincare nu ieEea mai crufati decdt pipuqele Gabrielei, cici genunchii, coatele 9ifruntea ei, de Ia cucui pani la zganci, Purtau toate semnele eroice.

Apoi venise faza,,Luli-boy'lLi gaisprezece ani, Gabriela era domnigoari cu admiratori, pe citi

weme vecina ei era o Scuftn Rogie din cursul inferior, cu nota qase la con-

duiti- Avea obraji sinitoqi de ulcici {iraneascl plini de cipgune, aceiaqi ochisplendizi de Eatr6, Ei un nisuc tot atat de impertinent ca qi rispunsurile ei.

Dar abea crescuse.

Vecine, veneau la qcoali impreuni, gi impreuni se intorceau acasi' De

cAnd incepuse si inveie englezegte, Gabriela ii spunea ,,Luli-boy". li betea

dimineatala fereastri, qi Luli-boy apirea cu bereta pe-o ureche, mdncandtotdeauna pe strad[ o felie de pdne unsi cu unt. Era foarte apreciati in clasa

qasea, de cdnd cu rispunsul dat profesoarei de matematici, domniqoara

[itron: galbeni ca limiia - ficat - gi c-o ugoard dicfiune greceasci. Gabriela

aveatezL.Luli-boyvenise intr-un suflet si-i aduci sticlula cu cerneali uitatila ea. Domniqoara fitron o surprinsese inconjurati de fetele care-i admiraupirul, genele gi vivacitatea de veverild imblanziti.

- Ce cauli aici, fetifo?

- Am venit la prietena mea.

- Care prieten[? Ce prieteni? Cine indriznegte?Dar Luli nu-qi pierduse cumpitul. Scuturdndu-Ei pirul, cu miqcarea

aceea de mdnz care necheaz| - pdstrati din intAia copilirie -, rispunsese

pompos, cum ar spune un rege ,,poporul mer.l':

- Clasa a $asea.Zdmbise qi profesoara.

De,atunci, gi in cancelarie, Novleanu Lucia era nurniti ,,prietena clasei agascal Evident, mdgulirea era de partea lui Luli-boy: oricum, fetili din cursulinferior. Dar cu toati difrrenfa de wdsti, de rang gcolar, qi cu tot prestigiurpe care-l avea Gabriela fali de ea, Luli-boy nu era ordonanfa ca-brielei ci

T1i degrabe pajul ei risfi1at. Tovdriqia 1or surprindea mai ales pe prieteneleGabrielei, care se bucura de o mare reputalie glolarn.

- Ce pofi tu vorbi cu dracul acesti?A vorbi, in sensul orgolios adolescent: adici schimb de ganduri, filosofa-

re in.doi, confiden{e, proiecte impirtigite, complicitate maidra de genera{ienoul

Mirarea prietenelor Gabrielei nu izvora numai din contrastul wastelor- iredugtilil penqu fete abea tinere -, dar gi din natura lui Luli-boy, atdt deopusi Gabrielei. cdci Luli-boy era un fel de Aghiu-ti care stimula in recreatiio-pusi 9abrielei. cdci Luli-boy era un fel de Aghiu{i care stimula in recreafiidrrhul bnie{esc al cursului inferior, organizand tot rizboaie, oarecum spor-cfuhul biie{esc al cursului inferior, organizand tot rizboaie, oarecum spor-tive: cl mingea, siniu{a gi chiar sabia de lemn, - de pe urma cdrora partici-pantele stangace sau temerare se alegeau cu semne, cl gi pipugile Gabrielei.

- Parci-i fata de militar, nu de magistrat, se spunea li llceuPe cdti weme Gabriela, cu toate ci invifa tenis, patinaj, inot gi cildrie,

qi dansa pe deasupra, era socotiti gi qcolar gi extragcolar ca o ,,intelectuali'l, $i totuqi, Luli era incorporati in intimitatea Gabrielei, fiind, ca gi maiinainte, ,,auditoriuf'ei. Ii istorisea toate lecturile, comentdndu-le, parcfnelu-and in ryami diferenp de wdstd. $i ochii lui Luli-boy se deschidiau gravi giy;zlton, ca gi odinioari cdnd era o mici figincuqi albi care asculta poveqti.Parci erau doud fiinle in ea: una care triia exterior, pasionat gi copillros,vorbirea!6, agresivl, numai clocot qi neastdmpir; gi alta care asculta trans-misiunile Gabrielei cu o prematuri concentrari in ochi.

Tot aqa intra, frri slo gtie qi s-o audi nimeni- cAnii n-o ldtrau: aveadqul de-a se imprieteni deindati cu toate dobitoacele - qi se instala in odaiaGabrielei jos pe covor, cu spatele rczemat de pirete. Gabriela o simfea cucoada ochiului. Daci lucra, continua pdnd ce isprivea, fhrd grab[, trin'ie1an-du-i in treacit un zdmbet prietenos. Nu numai ci n-o deraija, dar prezenfaei inviora intimitatea, ca ochii unei stele deschigi in fiecare seari la fereastrh,intr-acelagi loc al cerului. Era de acolo, deqi venea de afari. Daci ardea foculin sobi, mai aducea un lemn, de la bucitirie qi se uita apoi la foc. Alteori seuita la Gabriela cum lucreazi, ca gi la foc. Aiteori, cu capul risturnat pe spate,se uita in sus, ca un ciobinaq pe un vdrf de munte.

- La ce te gandegti tu, Luli-boy? o intrebase odati Gabriela, cu condeiulin mAni, intrigati de perfecta ei pasivitate.

- Aga... departe...

l0 11

$i mana ei ingusti, cu degete fine, frcuse un gest gra{ios, ca gi cum qi-arfi muiat degetele in coardele unei harfe; mina cu care frcea numai driciipe-afari.

Locul acela de langi zid.ercalei, ca qi cum ar fi germinat acolo.Mai avea gi alte drepturi in casa Gabrielei. La bucit[rie, primivara, ea

lnvArtea puii in frigare, deasupra jarului, ron{5ind un morcov crud. La buci-tflrie i se spunea Lulufa, qi era foarte bine primiti. Se interesa de pisici, de

cAni, de puii lor gi de tot ce se intdmpla cu fructele qi legumele in api qi foc.

- Ei, Lulula nu-i ca duduia noastr6, spunea bucdtireasa. Are si fie ogospodini...

Isi vdra nisucul in toate oalele, cercetdnd gi adulmecdnd, aducAndGabrielei miros de bucitirie qi informafii despre,pe-ave{i la mase'l Awseseun singur conflict la bucitirie. Dlruise odati Gabrielei un pui de cioar6,prins de ea. Peste cAtva timp, darul clpitase glas de bariton qi niravuri pisl-regti. Gabriela il expulzase la bucitirie. Ion - a.ga il botezase Luli - era uncioroi privilegiat: se ingriqase din cale-afari, frcand burti de crap - cumspunea Luli - fiindcd bucltireasa era convinsd ci ea l-a imblanzit gi ci nupleaci de dragul ei, cu toate ci-i cam tiia aripele. Intr-o zi Ion dispiruse.Ci l-au mAncat pisicile, c-azbtxat... Dar bucitireasa se uita de-atunci camchiordE la Lulu{a.

- Tu? o intrebase Gabriela confidenlial- El, rispunse Luli, bitand din palme in chip de zbor.

Cdrfile Gabrielei ea le tiia cu un culit de masi, care pirea palog inmAnula ei. Aqa ci era la curent cu toate lecturile Gabrielei, intdi prin titluri Eifraze culese la intdmplare, apoi prin istorisirile devenite o tradilie. Cu lecturi-le personale qi directe ajunsese la mugchetarii lui Dumas. Prin Gabriela, ins6,

trecuse de Loti, Farrdre qi Turgheniev, ajungand pani la Dostoievski. Fipturaci minuscull, cu numele eroilor lui Dostoievski in guri, didea impresia fru-nicelor care duc fire de pai uriaqe, cu o mare seriozitate.

La lnceputul primiverii, Luli-boy dispirea inexplicabil.

- De ce n-ai venit aseard? o intreba Gabriela dimineafa, cAnd se duceala gcoali,

- Am avut treabi, rispundea mica gcollrifi, evitand s-o priveasci pe cea

din cursul superior.PAnn can{ intr-o seari a unui inceput de primivari, intrigatn de anuala

repetare a acestor dispari{ii gi simfind lipsa ei in odaie, Gabriela plecase ininvestigafie. O clutase acasi. Dar acasi tofi o credeau la Gabriela. Nu eraniciieri. In sfirgit, printr-un pur hazard, ridicdnd ochii spre cerul inseririi,Gabriela o descoperi pe acoperiq.

- Ce faci acolo, Luli-boy?

- Sst! ii rispunse Luli-boy cu un deget pe guri, apirdnd din cerulnurilor. $i scoborindu-se de acolo, ii incredinfase la ureche secrehrl ag

cocorii. Exact reeditarea prieteniei cu clasa a $asea.Cum pui pe marginea ferestrei fbrdmituri pentru vribiile familiare

Gabriela ii pregitea uneori cdte o surprizi: bomboane, fructe, alune,dulce, ascunse alituri de locul ei, subt faldul unei perdele. De aceea, manaLuli, dupi ce se aqeza, ftcea cdte o mici inspecfie laterali. Gabriela o aurronfiind. De mullumit, nu mulEumea. Dar odati o rugase pe Gabriela sdplimbe numai cu ea. Iegiserl impreuni. Luli o condusese la debarcader.

)

- Gabico, hai si facem o plimbare cu barc4 o invitase ea aritand omulticolorl, cu motor gi stegulef.

- Luli-boy, n-am bani la mine.- Dar am eu, zAmbise Luli deschizind mAna cu tezaurul.CAndvenise ceasul despi4irii, Luli-boyera inci in cursul inferior.

ela absolvise liceul. Tatil ei,obtinuse un loi de avocat in contenciosulNa$onale de la Bucuregti, aqa ci plecarea ei la universitate insemna gi plrnsirea Gala$lor, a camaradelor de gcoal6, a casei copiliriei qi a lui LuliMai cu seami. Accentul acestei melancolii de hotar cidea pe Luli-boy. lnse incarna intimitatea anilor de copilirie qi de gcoali. Ea era puiul rimascuibul gol, in clipa cdlitoriei spre viafi. $i totuqi, niciodati Luli-boy numai veseli decdt in ceasurile impachetirii. Zburda prin odli, parcd incdntatde sonoritatea de biserici a casei care se golea. Ea fusese zimbetul mutirizdmbehrl copiliriei, de care te desparli. Mici in sine, pirea qi mai mici al6turi de dulapurile scoase pe ugi gi alituri de camioanele cu cai normanzi.

La gari,lume multi veniti si-gi ia r[mas bun. Luli, niciieri. Gabrila o ciutase pe subt c3napele, printre paltoane, convinsi ci iar le facefarsi. Dar nu-i diduse de urmi, cu toate ci minutarele deveneau sokca genele unei agonii. $i abea in .ltp. clopoplului care rnai amintea parciultimi oari sunetul recrea{iilor qcolare, Gabriela, uitandu-se din intAmplape fereastra care didea pe cealalti parte a trenului, o descoperise pe Luliplangdnd cu ochii linti la fereastrS, mici gi singuri in fala trenului ca greierul baladei lui TopArceanu: ,Cri-cri-cri, toamni gri, tare-s mic gi amirAtNici n-avusese timp si o sirute. Tienul se urnea, in timp ce Gabriela luptadeschidi fereastra. Dar Luli-boy, subt ochii ei inspiimAnta{i, dupn ce trerpornise, se luase dupi tren c-un trap iute qi zvdrlise pe fereastri un rpachet plat edi,tia de lux a poeziilor lui Eminescu. $-apoi- fiindci maicilitorii priveau scena, [ipAnd la ea: ,,Ia seama, fetifo, are si te calce trenul!- igi scuturase iar capul gi, cu ochii zburlifi de fulgere, scosese o limbiceasci:,ldsand trenul si defilezepdnfala ei.

Cu tot plansul, Luli fusese tot zdmbet in ultima chpn u despir{irii.

t2

De-atunci, ciile lor se despirfiseri, parci pentru totdeauna. Luli-boyrlmisese la Galafi, printre vechile amintiri, devenind ,,feti1a cu care mijucam in copiliridl Aga se pistrase in mintea Gabrielei: miniaturali, grafi-oasd qi zburdalnici, iluminAnd uneori asupra somnului, in clipa unei intAm-plltoare amintiri, fala Gabrielei, cu un zAmbet care e4primat in vorbe ar filnsemnat; ,Ce drigul copil'l Se gandea la ea tot mai rar, fiindci triia intensanii universitifii: alti munci, alte distrac{ii, al,ti camarazi, alt orag. Citi wemetriiseri allturi, qi-o incorporase ca pe-o amuleti, frcand-o si participe astfella viala vdrstei ei. Acum insi, de cdnd se despi4iserd, vArsta devenise oceanlntre ele, pistrand-o pe Luli la un orizont, invizibil de mici" abea punct.

Dupi ce-gi luase licen{a indemnati pe de o parte de situafia modesti aplrinfilor ei, incurcafi baneqte in wemuri din ce in ce mai grele - boli, ipotecilntrate in conversiune * iar pe de alti parte cuprinsi de dorinfa viefii nea-tArnate, caracteristici mai ales genera{iilor de dupi rizboi, situli de tuteligi sedentarism, ciutase o posibilitate de cigtig oricit de modest, hotirdtia[-Ei treaci doctoratul in litere fhri de ajutorul pdrinfilor. Ocazia se ivise.Foasta ei profesoari defrancez|de la Galafi ii oferea suplinirea catedrei intimpul congediului nelimitat oblinut prin politici. La lnceput, Gabriela gw5-lse. Despirfirea de Bucuregti nu era at6t de ugoari. Dar zimbetul glumef alunei telegrame o hotirdse brusc, cum te-ar determina o gridini intreziritid apuci pe un drum in loc si apuci pe alhrl.

Iati texhrl telegramei:

,nd a;teptdmClasa opta"

$tiuse deindati ci pluralul o ascunde pe tuli-boy. li rispunse lui Luli:,,Sosesc.

Gabriela"

De la Bucureqti pann h Galati zdmbise de atdtea ori, incdt vecinii, cur-tenitori din clipa c6nd se instalaseri, deveniseri intreprinzdtori. Natural,n-aveau nici un amestec cu zAmbetul intors peste ani. De-a l*gol acesteicilldtorii qi spre trecut, Luli era caprezenlasprinteni a stilpilor de telegrafcu clipiri de randunele la ferestrele goanei. $i se mai intAmpla ceva in suhe-tul Gabrielei: involuntara mandrie a celui care vine de departe, cilltori, cuenigma pe umir ca un goim de vdnitoare, spre cei care-au rdrnas pe loclnconjura{i de cunoscut. Plecase abea ridicati de pe bdncile qcolii, ducAndlnc[ timiditatea gi stingicia provinciali. Se intorcea de la Bucuregti licen-$atd, profesoara fostelor ei camarade de liceu ca dupi o victorie cind egtitAnlr. Dupi anii de Bucuregti, Galatol ii apirea mic Ai intim, clidit parci peun covor al unei odii familiare, sd-l cuprinzi intr-o mini, cu Luli-boy in el,ca un ciribug zburlit de zbor.

13

ln dipa cand luminile Galafului se iviseri cu ochi fosforescenli de

qi pisici, o revizuse pe Luli cu limba scoasi gi bereta strAmbi in faga treslcl, o revazuse Pe Luu cu llmDa scoasa $1 Dereta $ramDa rn ra[a uenruuAsta se tntAmpla cu ani in urmi, cdci in clipa opririi trenului, dupi ce

uitase pe fereastra compartimenhrlui frri si zireascipe peron ceea ce

cdnd vizuse la uqi capul tanir gi solemn in paloarea lui de argint ca un risirit de luni pe mare exclamase:

- Luli... rnmAnand cu ochii mari deschigi spre ea, ca gi cum ar fibat-o intimidati: ,,Domni$oari, unde-i Luli-boy ?"

Inaltl cdt gi Gabriela, de la Luli-boy nu mai pistrase decit ochii, pirulmanile inguste cu degete prelungi. I1i venea s-o respiri, nu s-o privegti. $iacea clipi chiar, cu toate ci Luli ii intinsese brafele, spundndu-i: ,Ce bine-pare ci te revid, Gabicdi qoimul enigmatic nu mai era pe umirul Gabrieci pe-al lui Luli. Parci ea venea de depane, dintr-o misterioasi cilitorie,Gabriela sosea pe vechile locuri, regisind-o tot acolo, alta insl.

De-atunci incepuse faza Lth.$i de-atunci Gabriela o observase necontenit, mirarea qi inc6n

primei revederi prelungindu-se gi innoindu-se. Era profesoara ei qi pe

supra locuiau impreuni, cici pirinfii lui Luli nici nu concepeau ca l

ei din copilirie si locuiasci in alti parte. De fapt" noua atmosferi de

cu deprinderi la care trebuie si te adaptezi, cedind din capriciiletale, n-o atrdgeadeloc pe Gabriela; tocmai de aga ceva dorea si scape. Daratrigea Luli. Din cauza ei numai cedase stiruintelor; silind insi pe perintiiLuli si accepte compromisul unei aqa-zise chirii.

Aqadar, se vedeau mereu, treind aHturi, qi totuqi Luli mereu o intriga gi

emo{ion4 ca gi cum ar fizArit-o numai, ftrri si-i $ie glasul gi mintea, frri sicunoasci intimitatea gi trecutul. Impresia aceasta, ins5" o pistra in ed ca pe

secret, nu fiindci ar fi avut un caracter indivulgabil, dar pentru ci 4-aveasi-l lmpartaqeasci. Nici notele din catalog, nici comentariile din cancelarinici reputafia printre cunosculi nu confereau lui Luli o personalitatenal6. La gcoali era printre fruntage, ftri si fie faima unei promolii, cumGabriela.

- Prietena clasei a $asea s-a muiat de cAnd a crescut, ii spusese

nigoara [itron. Am mai imbldnzit-o noi, revenise ea, transformand intr-merit personal ceea ce spontan atribuise vrAstei.

lntr-adevir, la qcoali Luli era o elevi cuminte gi normal buni. Nusingulariza prin nimic. Printre colegele ei mai erau inci multe fete frumor

- spuneau profesoarele - aga ci qi din acest punct de vedere Luli era intgrati intr-o pluralitate. Cei de-acasi o adorau, dar pentru ei nu era decitLuli-boy deveniti ,,domniqoari', gata-gata si intre in balul viefii. Li1

mirare gi de incintare exclamativi a celorlalli faln de Luli dideau Gacertitudinea ci ei n-o vid, nu ci ea se ingeali. $i totugi, nici ea nu putea

t4 15

profund caluza care, in sufletul ei, o singulariza pe Luli incdntitor intre cele-lalte fete, fie cunoscute, fie striine. Plicerea de-a trii aHturi de Luli, de-a olnsofi in plimbiri, de-a sta de vorbi cu ea, de-a o avea alituri, de-a o privi odomina acaparand-o, ftcand-o parci si renunte temporar la afirrnaria pro-priei ei feminitdfi, deqi era taneri, abea cu patru ani mai mare decdt Luli. Darpentru Gabriela, tinere{a lui Luli era altceva, parci abea atunci intAia oarilntdlnit. Luli fi apirea intr-o vegnici lumini de luni, care didea o indulcirede taini albi trupului gi sufletului ei.

Odinioari, Luli-boy era auditorul Gabrielei gi oarecum spectatorul eiintim. Acum, Gabriela luase rolul de atunci al lui Luli-boy. Raporturile dintreele erau perfect normale, afectuoase, neatinse de nici o constringere. Atdtnumai ci Luli parci evita si vorbeasci despre ea. Gabriela o invitase indirect,fdcandu-i cdteva confidenp. Dar Luli alunecase spre generalitifi, tocmai inclipa cdnd tlcerea interogativi a Gabrielei aqtepta parci pasul spovedaniei.[,uli observase dezamigirea Gabrielei, gi-i spusese mai tdrziu, prietenos, darc-un fel dejeni, qi in treacit:

- Ce wei si-!i spun eu despre mine, Gabico ? Tu nu mi vezi...Av6nd aerul si-i spuie: ,,Sunt o fatdcatoate fetele. Nimic interesant."De la o weme, insi, gi frri ca nimic exterior si jusffice aga ceva, Gabriela

o crezuse indrigostiti. Perrnanen{a tdinuiti a unei pasiuni putea si comu-nice gi Gabrielei o tulburare frri cauzit aparenti, dar cu atAt mai intensi,ca acele unde de parfum aduse pdni-n largul mirilor de brizele uqoare aleprimiverii, frri ca lirmul inflorit si apari ochiului.

Cine ?...

Nici un birbat nu diduse Gabrielei betaia de inim6 adusi de aceastdlntrebare care-o privea pe Luli Rispunsul nu-l putea gisi privind in jurullor, printre cunoscu$. Unde era acest,,cine ?", a clrui prezenli in Luli fi dideao aspiralie nostalgicd? Cine putea fi ? Cum era ?...

Intrebiri care depigeau cu mult simpla curiozitate, cici ridicinile lorcrau in inima Gabrielei - de unde-gi trigeau hrana -, nu in mintea ei, undenumai apireau.

Niciodati Gabriela nu simfise o aspirafie mai profundi spre obscuraaplendoare a dragostii decAt de-a l*gol acestei epoci, cAnd ciuta sd intre-vadi in Luli ca intr-o alti ndframi a sfintei Veronica chipul necunoscut alunui birbat.

$i aceasti aspira{ie, in loc s-o risfrangi asupra suflehrlui adus de la Bucu-regti, in loc s-o determine si intindi in sfrrgit bralele celui de-acolo, care-ircria in fiecare zi, dimpotrivd, o indepirta de el,lisandul incolo pe un ldrmrlmas, cu sufletul palpitdnd alituri de Luli, carnpinzaunei coribii care-otlucea gi pe ea spre necunoscut.