·        Asociaţia Americană de Management a elaborat zece reguli privind comunicarea eficientă (Apud N. Tudorel, 2006, pp. 50-51): 1. Emitentul trebuie să îşi clarifice ideile înainte de a le comunica. El trebuie să le sistematizeze şi să le analizeze pentru a fi corect transmise. Mulţi comunicatori uită acest lucru deoarece ei nu îşi planifică actul comunicării.  2. Pentru planificarea comunicaţiilor este necesară consultarea celor din jur; fiecare contribuţie va aduce mai multă obiectivitate mesajului transmis. 3. Cei ce doresc să iniţieze comunicarea trebuie să examineze adevăratul scop al comunicării pentru a nu se pierde în detalii. 4. Cei ce comunică trebuie să ţină cont de ansamblul elementelor fizice şi psihice ale contextului, deoarece înţelesul intenţionat este întotdeauna transmis mai mult decât prin simple cuvinte. 5. Emitentul trebuie să fie atent în timpul comunicării la nuanţe, ca şi la înţelesul de bază al mesajului. Pe lângă înţelesul transmis de cuvinte concrete, tonul vocii, expresia feţei, gesturile au un extraordinar impact asupra receptorului. 6. Emitentul trebuie să îşi dezvolte capacitatea de empatie. Când se pune problema să transmită un mesaj, să îndrume cooperarea, să descopere interesele şi trebuinţele altor persoane, emitentul trebuie să privească lucrurile din punctul de vedere al celorlalţi. 7. În timpul comunicării, participanţii trebuie să pună întrebări şi să se încurajeze reciproc în exprimarea reacţiilor, deoarece astfel se demonstrează dacă mesajul a fost sau nu perceput. Emitentul trebuie să urmărească primirea feed-back-ului, pentru că prin aceasta se completează înţelegerea şi se facilitează rezultatul acţiunii întreprinse. 8. Emitentul şi receptorul trebuie să comunice în perspectivă, la fel de bine ca şi în prezent. Comunicările trebuie să fie prevăzute cu scopuri şi mijloace corespunzătoare unor perspective şi arii de cuprindere largi. 9. Cei ce comunică trebuie să fie siguri pe suportul comunicării. Cel mai persuasiv mod de comunicare nu este cel spus, ci cel făcut. Comunicatorii trebuie să fie conştienţi că atunci când acţiunile şi atitudinile sunt în contradicţie cu cuvintele, cei mai mulţi oameni tind să nu ţină cont de ceea ce s-a spus. 10. Emitentul şi receptorul trebuie să înţeleagă, dar mai ales să se facă înţeleşi. De aceea, ei trebuie să fie foarte buni ascultători.

Creşterea eficienţei în comunicare             Disfuncţionalităţile în procesul comunicării menţionate anterior se pot remedia prin măsuri complementare fiecărei deficienţe. Câteva propuneri sugerate de specialiştii în comunicare, sociologie, psihologie etc. sunt:·        mediul comunicaţional propice;·        armonizarea scopurilor / obiectivelor activităţii;·        perfecţionarea deprinderilor de comunicare / ascultarea interactivă (îmbunătăţirea înţelegerii reciproce, depăşirea obstacolelor);·        claritatea / integralitatea mesajului;·        utilizarea mesajelor la persoana I (limbajul responsabilităţii),prevenind astfel reacţiile defensive în comunicare, fără evaluări şi atacuri la persoană;·        spontaneitate în exprimarea opiniilor personale, fără impunerea punctului de vedere (manipularea este o forma de comunicare care transmite mesajul de non-acceptare şi neîncredere în deciziile luate); ·        comunicarea empatică (mesaje de înţelegere / compasiune / afecţiune faţă de interlocutor;·        evitarea stereotipurilor / prejudecăţilor (cauze ale unor acţiuni /  emoţii negative, ducând la discriminare, violenţă, genocid);

·        sfatul este perceput drept insultă la inteligenţa interlocutorului,  drept lipsă de încredere în capacitatea sa de a-şi rezolva singură problema;·        evitarea ameninţărilor / moralizării / pedepselor (generează sentimente negative / nelinişte / resentimentele, blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane);·        atitudinea de egalitate determină formarea unei relaţii de comunicare, descurajează dezvoltarea conflictelor;·        factorii sentimentali versus argumentarea logică pot debloca procesul de comunicare;·        solicitarea de informaţii, dovedind interes pentru interlocutor;·        utilizaţi confirmările verbale, vizuale, nonverbale, dovedind interes;·        citiţi limbajul corpului: expresia feţei, ochilor, tonul vocii, gesturile;·        asiguraţi confortul necesar în timpul comunicării;·        prevenirea / rezolvarea conflictelor, negocierea şi medierea;·        presiunea spre uniformitate în grup;·        comunicarea activă între lider şi grup;·        rolurile de construcţie şi susţinere a grupului (încurajatorul, portarul, armonizatorul, persoana centrată pe compromis, observatorul şi comentatorul, persoana din poziţia standard, urmăritorul);·        metode de construire a echipei.

Citate motivaţionale: Comunicarea

·        „E în zadar să vorbeşti celui care nu vrea să te asculte.“ (M. Eminescu)·        „Cuvântul este sunet şi culoare, e mesagerul gândului uman.“ (T. Vianu)·        „Cât de puternice sunt cuvintele drepte.“ (Biblia)·        „Pana de scris este mai puternică decât sabia.“ (William Shakespeare)·        „Ca să pregăteşti o bună cuvântare spontană îţi trebuie mai mult de trei săptămâni.“ (Mark Twain)·        „Scrierea la persoana a treia deseori ne permite să ne ascundem în spatele organizaţiei.“ (H. Schwartz)·        „Precizarea înţelesului termenilor este cea dintâi precauţie care se ia în orice discuţie.“ (P. P. Negulescu)·        „O cuvântare fără scop specificat este ca o călătorie fără destinaţie.“ (Ralph C. Emedley)·        „Tăcerea e de aur.“ (Latin proverb)